IsabelaVS-TimpEternitate5.rtf/1oct.2017/32702 car./ 4106 cuv.

Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiată sub șocul „sperieturii cu termeni grecești”:
Virgil Ciomoș, Timp și eternitate (2000)
Cuvinte cheie: „filozofie antică”; „Platon ideologizat”; „cenzura ideologică în dictatura comunistă”;
„gargariseala cu termeni grecești (cf.Al. Paleologu)”; „urmărirea lui Noica”; „Securitate comunistă”; „gândire pe
șablon”; „ Kant”; „Isabela Vasiliu-Scraba”; „Premiul Academiei în 2000”.

Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciomostimpeternitate5-2/

Motto: „Regimul comunist a pus în funcțiune întregul arsenal de constrângere fizică și spirituală
pentru a înăbuși aspirația elementară a omului de a-și afirma personalitatea, de a fi el însuși, în marea
competiție a competențeor și valorilor în societate” (Șerban Papacostea, Crima regimului comunist).

Constantin Noica era pe ascuns înregistrat de Securitate spunând că tinerii comuniști care-
l vizitează citesc Platon si găsesc materialism marxist în filozoful grec (Noica în arhiva
Securității, vol. I, Editura Muzeului Național al Litereaturii Române, București, 2009, p.101).
Observația le-a plăcut probabil cenzorilor comuniști de genul plagiatorului Ion Ianoși cu liceul
său pe puncte școlit apoi în URSS (vezi vol. Estetică si „moralitate”, Ed. Crater, București, 1998,
p. 524, precum si textele puse în paralel, pe de-o parte sursa, pe de altă parte pasajele despre Kant
plagiate de Ion Ianoși din doctoratul Rodicăi Croitoru în „România liberă”, 1995, condusă de
Petre Mihai Băcanu). Poliția gândirii determina la vremea terorii ideologico-securiste publicarea
„insipidelor comentarii și note făcute de oameni ce nu aveau pregătirea filozofică necesară pentru
a-l înțelege pe Platon” (cf. Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre viața și opera lui Noica, în rev.
„Viața Românească”, București, Anul XCIV, iulie 1999, Nr. 7, pp. 6-9; on-line:
https://fr.scribd.com/doc/191637785/IsabelaVScrabaNoicaViataOpera ). Tinerețea comentatorilor
materialiști care s-au crezut mari specialiști în Platon doar pentru că exegezele lor deformatoare
mergeau pe linia ideologiei ateiste impusă prin școli și universități a prelungit si după căderea
comunismului folosirea în mediul academic românesc a Platonului materialist editat în
comunism, chiar când prin librării și anticariate începuseră să apară în paralel traducerile
dialogurilor platonice făcute în interbelic de eminenți eleniști precum Stefan Bezdechi (19
dialoguri), Cezar Papacostea, Vasile Bichigean, Vasile Grecu si alții (vezi Isabela Vasiliu-Scraba,
Noica printre oamenii mici şi mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte;
https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-25aninoica4/ ; sau ).
Din dosarele de urmărire a lui Constantin Noica mai aflăm azi că cenzura îi obtura
publicarea interpretărilor sale, filozoful refuzând papagaliceala sloganurilor comuniste sub
pretextul că el este un filozof „de modă veche”, mai precis, un filozof de Școala trăiristă negată
de „satrapii culturii românești” (cf.Marin Nițescu) metamorfozati în diriguitorii ei (despre această
unică Scoală filozofică românească ca si despre inițiatorul ei am publicat următoarele volume:
Isabela Vasiliu-Scraba, În labirintul răsfrângerilor. Nae Ionescu prin discipolii săi: Petre Țuțea,
Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulcănescu și Vasile Băncilă, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, volum
bilingv român-englez; on-line: https://www.academia.edu/25694750/Isabela_Vasiliu-
Scraba_In_labrintul_rasfrangerilor ; și Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu în
unica și în dubla ei înfățișare, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, on-line
https://fr.scribd.com/doc/132110995/IsabelaVasiliuScrabaNaeMetafizica ; a se vedea si
înregistrarea https://www.youtube.com/watch?v=V8Pndr70irk&list=UUgcn_JXm6-
ZMTeCidkHY0hQ ). Torpilarea publicării gândirii filozofului retras la Păltiniș în seria de Opere
platonice (vol. I-VII) pe care el însuși o inițiase (și o susținea) apare trecută într-unul din multele
dosare de urmărire a lui Constantin Noica, văzute probabil și de G. Liiceanu „discipolul lui Henry
Wald” (apud. Noica, 1975), discipol căruia Securitatea îi era atât de binevoitoare încât i-a dat voie
în 1987 să preia cu o mașină arhiva lui Noica rămasă în camera de la Păltiniș (vezi Isabela
Vasiliu-Scraba, Camera 13 a vilei Noica de la Păltiniș, pe hârtie în rev. „Discobolul”, Alba Iulia,
Anul 13, Nr. 151-152-153, iul.-aug.-sept. 2010, pp. 256 – 260, on-line
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm ) după înmormântarea filozofului care
în tinerețea sa fusese „criterionist”, alături de Mircea Vulcănescu, Mircea Eliadc, Dan Botta,
Cioran, Petru Comarnescu și alții (despre „Criterion” a se vedea înregistrarea
https://www.youtube.com/watch?v=iewselu7cnI&list=UUgcn_JXm6-ZMTeCidkHY0hQ ).
Poate mai mult datorită avantajării sale de către Ministerul de interne printr-un “tratament
de excepţie”, cum observa însuși Noica (vezi Noica în arhiva Securității, vol. II, București, Ed.
M.N.L.R., 2010, p.88, p.89, p.94), decât unei memorii capabilă să înregistreze și să redea fără
greș cele auzite, Liiceanu citează următoarele idei spuse de Noica vineri 28 sept. 1979:
„Heidegger, cu un cuvânt grec, luminează în mod esențial câte o problemă pe care apoi o
părăsește. Invocarea cuvântului grec a devenit aproape o metodă în sine, care uneori frizează
maniacul” (Noica citat în Jurnalul de la Păltiniș, C.R., 1983, p.91). Din păcate Dosarul 2172 de
la Securitatea din Sibiu cu cele 7 volume arse, din care doar 5 microfilmate nu a fost dat
publicității spre a se putea verifica după înregistrările din camera „microfonizată” a lui Noica
fidelitatea memoriei lui Liiceanu care a citat în Jurnalul de la Păltiniș lungi pledoarii noiciene,
având ades 2600 de caractere, ajungând însă si la redarea din memorie a unui text de 3500 de
caractere. Lungimi asemănătoare aveau articolele publicate în „Cuvântul” de Nae Ionescu (vezi
Isabela Vasiliu-Scraba, „Tăcerea descriptivă” a filozofului Nae Ionescu, în rev. „Tribuna”, Cluj-
Napoca, anul XIII, 16-31 ian. 2014, pp.15-17, on-line
https://fr.scribd.com/doc/231679775/IsabelaVasiliuScrabaNaeIonescuTacerea ). O lungime de cca
2600 de caractere are, de pildă, textul Sectanții (Nae Ionescu, Roza vânturilor, 1990, pp. 5-7).
Ceva peste 3500 de caractere numără articolul „... Si s-a făcut om” (op. cit., pp. 47-50) unde Nae
Ionescu observă un lucru care i-a scăpat lui Andrei Pleșu, un „cronicar plastic” (apud. Noica),
când pasionat pentru scurtă vreme de sanscrită, când de angelologie. Durata ultimei pasiuni a fost
scurtă datorită portofoliilor ministeriale, dar suficientă pentru Ciomoș (fost bursier de-al său)
dispus să exagereze urmele trecătoarei sale pasiuni post-decembriste. Nae Ionescu, inițiatorul
primei (si singurei) Scoli filozofice românești, scria că „înger și om se mișcă pe linii deosebite”
(Nae Ionescu, „... Si s-a făcut om”). Faimosul profesor de metafizică mai observa că în „ierarhia
adevărată - de la întruparea lui Hristos- omul e deasupra îngerilor” și că, după Sf. Pavel, „omul va
ține scaun de judecată pentru îngeri” (Nae Ionescu, op. cit.).
Devenită frecventă chiar după abandonarea retraducerii dialogurilor platonice pe fundal de
ideologie comunistă, Alexandru Paleologu observa, ceva mai târziu decât Noica, „fandoseala”
citării de cuvinte grecești care nu deschid către nici o problemă (vezi Isabela Vasiliu-Scraba,
Faima d-lui A. Paleologu, în „România liberă”, 7 aug. 2001, p.8;
https://fr.scribd.com/doc/223371402/IsabelaVasiliuScrabaFaimaPaleologu ). Acestei manii
eseistul îi subliniază ridicolul, desemnând-o drept «gargariseală şi sperietură cu termeni
greceşti».
Dovada succesului de care s-a bucurat o asemenea manie o oferă și «Argumentul» (care ar
fi fost să fie despre Kant) scris de Virgil Ciomoş drept prefaţă la Conştiinţă şi schimbare în
CRITICA RATIUNII PURE, unde găsim termeni precum ontico-ontologic, irenic, gigantomahie și
soteriologie escatologică: «Soteriologia escatologică a fiinţei - dimpreună cu gigantomahia ei
subterană (multimilenară pentru că obsesională) – a făcut treptat loc unei simple igiene cotidiene
a fiinţării – pe cât de meschină (în aparenţa ei «irenică») pe atât de obstinată (şi, prin urmare, de
violentă)» (V. Ciomoș). In continuare clujanul îl invocă pe Nietzsche, asezonat cu ideea
corectitudinii politice, a democraţiei, a lui Hegel cu «atât de preţuita antiteză», după care scrie în
paranteză: «(Nici un cuvânt, evident, despre consecinţele psihotice – mai precis schizofrenice –
ale compulsiunii provocate de un Celălalt insuficient simbolizat şi, în consecinţă, pur şi simplu
«anexat» prin una şi aceeaşi violenţă, ne-simbolică)» (Virgil Ciomoş, Argument, p.11). Cu
Critica Raţiunii Pure înaintea ochilor, el a meditat în prefața Perspectivei sale arhitectonice
asupra kantianismului și la pozele de pe paşaport care, asemenea amprentelor digitale, deși
situate «marginal, la suprafaţa corpului nostru… exprimă în modul cel mai adecvat interioritatea,
şi în consecinţă, identitatea persoanei noastre (…) căci nu există, practic, un interior ontico-
ontologic» (V. Ciomoş, Conştiinţă şi schimbare în CRITICA RATIUNII PURE, o perspectivă
arhitectonică asupra kantianismului, Ed. Humanitas, 2006, Argument, p. 24; a se citi on-line:
https://www.academia.edu/27127276/Isabela_Vasiliu-Scraba_Immanuel_Kant_-
How_is_knowledge_deprived_of_its_objets ).
Sorin Lavric și-a invitat studenții să-l asculte pe universitarul clujan prezentându-și
scrierea inspirată de Kant pentru ca apoi să-i citeze negreșit cartea din 2006 pe a cărei copertă
editorul a lățit sus cuvântul «ACADEMICA», scris foarte mare şi colorat verzuliu pe un fond gri.
Din bibliografia volumului tinerii au putut trage concluzia că nu trebuie să publice prin reviste
străine, includerea în două volume colective a două texte confuze, unul în 2000, altul în 2003
fiind arhisuficente pentru palmaresul unui autor a cărui primă carte a fost premiată de Academia
Română. În plus, cartea prezentată pe 28 februarie 2007 la Casa Lovinescu din Bucureşti a putut
deveni pentru oricare dintre studenții prezenți un bun prilej de a urma cel mai ilustru exemplu
post-comunist de „gargariseală”. Căci iată ce scrie Virgil Ciomoș după citirea Topicii
transcendentale: „dacă retroiectarea simplei apariții nu are alt rol decât acela de a delimita cumva
lacuna dintre două apariții – definite prin chiasmă, si anume, ca tot atâtea... dispariții – urmează
că singura fenomenologie autentică – proprie retroiectării – revine la o fenomenologie a vidului
(inaparent)” (vezi V. Ciomoș, op. cit., p. 151, precum și Isabela Vasiliu-Scraba, Topica
transcendentală din perspectiva arheologiei gândirii kantiene, precum și L’Echafaudage dans
l’edifice de la TOPIQUE TRANSCENDENTALE, în vol. Inefabila metafizică, Slobozia, 1993, pp.
87-96 si pp. 206-224; on-line
https://fr.scribd.com/doc/153127443/IsabelaVasiliuScrabaInefabilaMetafizica ) .
Încă din 1978, în Jurnalul ploilor („Revista Scriitorilor Români”, Muenchen) poetul Horia
Stamatu exprimase plastic deșertul cultural pe care-l crează înșiruirile de vorbe: „Ploile de
cuvinte/ inundă lumea / unde e seceta mai mare/ dar pe cât cad / pe-atât usucă mai mult”
( fragment pe care l-am citat și la sfârsitul conferinței de la Bacău din sept. 2012
http://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck&list=UUgcn_JXm6-ZMTeCidkHY0hQ )
Cât privește premierea de către Academia Română a tezei de doctorat pe care „istoricul de
artă Andrei Pleșu” (cf. Virgil Măgureanu, șeful S.R.I., licențiat în filozofie materialistă cu câțiva
ani înaintea lui G. Liiceanu, în prefața Cărții albe a Securității, București, Ed. Presa Românească,
1996, p. VIII) i-a condus-o profesorului de filozofie Virgil Ciomoș, nu credem să fi existat cineva
care să parcurgă de la cap la coadă multele pagini ale volumului intitulat Timp si eternitate, carte
premiată la vremea când Pleșu era ministru de externe. Volumul scos de Paideia în anul 2000
oferă o ilustrare perfectă a vivacității modei «gargariselii şi sperieturii cu termeni greceşti» (cf.
Alexandru Paleologu), al cărui ridicol a fost sporit de absolventul de filozofie materialist-
dialectică printr-un adaos de felurite rapoarte şi proporţii stabilite între termeni din greaca veche.
În opinia doctorandului amator de triade, Platon ar pune laolaltă, triadic şi sinoptic, timpul,
imaginea şi eternitatea ca să-i iasă o altă triadă cu care, prin magie pură, prima triadă devine
oarecum echivalentă: timpul, universul şi eternitatea, care și ea ar apărea din echivalența magică a
patru termeni suprapuşi în forma a două fracţii: model/univers=eternitate/timp.
In Timp si eternitate (București, 2000), egalitatea cuvintelor suprapuse în forma celor două
fracții se stabileşte între termenii greceşti, să nu se rateze „sperietura” cititorului. Noi am preferat
să-i dăm (totuşi) o traducere. De remarcat ar fi că atare prostii (şi altele de acelaşi calibru) apar
puse pe seama filozofului grec a cărui reprezentare despre timp se poate găsi și în dialogul
Parmenide (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica Platonică a participării la divina lume a ideilor,
Ed. Star Tipp, Slobozia, 1999;
https://www.scribd.com/document/153749198/IsabelaVasiliuScrabaPlatonMistic ).
Platon scrie în acest dialog că Unul e tânăr și bătrân totodată, cam în felul în care scria
Pseudo-Areopagitul despre Cel vechi de zile că e vechi și nou: bătrîn/vechi ca cel dintâi în ordinea
timpului, și „nou” sau etern tânâr căci nu poate îmbătrâni. Boethius observase că ceea ce stă și
rămâne face eternitatea, iar ceea ce curge în timp face perpetuitatea (Mângâierile filozofiei,
trad. David Popescu, prefață Gabriel Gheorghe, Fundația Gândirea, București, 2003). Cauză a
oricărui timp schimbător și a oricărei durate (fragment decupat din timpul schimbător),
Dumnezeu (/Unu, la Platon) este timpul tuturor lucrurilor, precedând timpul (curgător) pe care îl
transcede.
Dar partea cea mai ridicolă a cărții Timp și eternitate (2000) premiată de Secția de
filozofie a Academiei o reprezintă (fără doar și poate) cele 232 de echivalări magice înșiruite
sinoptic în Lista echivalențelor terminologice a cuvintelor grecești, pp. 371-381. După Virgil
Ciomoș, care a abuzat de moda «gargariselii şi sperieturii cu termeni greceşti», la Platon copia
(imaginea) unui model indestructibil (de pildă, «eternitatea»), ar fi şi ea «eternă» . Să bănuim în
spatele acestei echivalări gândirea magică a primitivilor prin care copia nu se diferențiază de
model, între cele două existând, ca să zicem așa, un fluid magic?
Filozoful Lucian Blaga scrisese într-una din cărțile sale de o uimitoare profunzime că în
cosmologia platonică modelul și copia nu sînt legate printr-o reciprocitate magică, așa că modelul
rămâne model etern în cer iar copia rămâne trecătoare pe pământ. Cum am arătat în Mistica
Platonică (Slobozia, 1999, ISBN 973-99239-2-5;
https://www.scribd.com/document/153749198/IsabelaVasiliuScrabaPlatonMistic ) Platon insistă
în diferențierea neschimbării care domnește în lumea supra-sensibilă si schimbarea caracteristică
lumii sub-lunare în care ceea ce oamenii numesc timp n-ar fi decât o reflectare mișcătoare și
ireală a eternității care este adevărata realitate (vezi :
https://www.academia.edu/33059081/Isabela_Vasilu-
Scraba_Platon_la_doi_fosti_discipoli_ai_Profesorului_Nae_Ionescu_Mircea_Vulc
%C4%83nescu_si_Mircea_Eliade ).
Doctorandul clujan citează la un moment dat din Timeu (37), și crede că Platon ar fi gândit
că timpul este «această imagine eternă care se mişcă potrivit numărului» (Timp si eternitate, Ed.
Paideia, București, 2000, p. 79; a se vedea și Isabela Vasiliu-Scraba, O inedită perspectivă asupra
timpului în metafizica lui Nae Ionescu, în rev. „Asachi”, Piatra Neamț, Anul IX, nr. 135, mai
2000, p. 7; on-line: https://www.scribd.com/doc/184480531/IsabelaVScrabaNaeKantTimp).
Pe asemenea „scurtătură” ajunge Virgil Ciomoș la «timpul» pe care ține să-l boteze, în
mod original, «iconic», echivalat (pe bătătorita cale a reciprocității magice), cu eternitatea
nemișcată. Pentru cine mai ştie ceva filozofie, nivelul distorsionării gândirii platonice poate (el
singur) să dea măsura neştiinţei autorului cu privire la filosoful grec, despre care mai scrie (pe
calapodul „ultimului” Marx) că «ultimul» Platon ar fi preconizat două principii: Unul şi Perechea
Mare-Mic. Marele şi Micul, pasă-mi-te, l-ar susţine pe ‘Unu’ să nu cadă din vârful ierarhiei
existenţelor, întrucât principii cot la cot cu ‘Unul’ nu pot fi (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica
Platonică a participării la divina lume a Ideilor, Ed. Star Tipp, Slobozia, 1999, sau
https://fr.scribd.com/doc/153749198/IsabelaVasiliuScrabaPlatonMistic ).
„Unu” este la Platon „ideea” supremă, „idee” desemnată prin doi termeni („eidos” și
„idea”) spre a evita repetarea unuia și aceluiași cuvânt. Ambii termeni grecești, „eidos” și „idea”,
au la bază radicalul „vid ”, de unde „eido ”, a vedea (cu perfectul „oida ”, știu). De la același
radical provine și cuvîntul grecesc „eidesis ” (știință, cf. A. Bailly). Așadar, înaintea oricăror
strădanii de a-l înțelege pe „Unu” din platonica Teorie a Ideilor, numai din sensurile latente ale
termenului de „Idee ”, se poate pricepe că „Ideea ” este ceva care se „vede ” cu spiritul, sau ceva
care se „cunoaște ” cu partea rațională a sufletului omenesc, înrudită, - în viziune platonică -,
chiar prin natura ei, cu lumea noumenală a Ideilor. O perfectă sesizare a acestor nuanțe o găsim în
prezentarea filosofiei platonice făcută de Anton Dumitriu în magistrala sa Istorie a logicii
publicată și în Anglia la o editură prestigioasă, retipărită după 1990 (a patra ediție) prin grija
soției remarcabilului logician și filozof premiat în 1940 de Academia Română (vezi Isabela
Vasiliu-Scraba, Acad. M. Eliade și neoiobăgia ideologică post-decembristă;
https://www.academia.edu/33591942/Vasiliu-Scraba_Acad._M._Eliade_%C8%99i_neoiob
%C4%83gia_ideologic%C4%83_post-decembrist%C4%83 ).
În lucrarea de doctorat a lui V. Ciomoș, stilul gongoric și rigiditatea gândirii folosind
simboluri matematice si cuvinte prescurtate în fraze complicate inutil spre a exprima idei
simpluțe, sau chiar o lipsă totală de idei, ca și aglomerarea de conspecte referitoare la
interpretările date câtorva rânduri despre timp din Fizica lui Aristotel (vezi Isabela Vasiliu-
Scraba, Ceva despre Ideile platonice și despre Aristotel, în rev. „Convorbiri literare”, Iași, nr. 8
(32), august 1998, pp. 8-9, sau
https://fr.scribd.com/doc/191322809/IsabelaVScrabaPlatonAristotel ), împiedică plasarea
volumului Timp și eternitate (Ed. Paideia, București, 2000) printre cărțile de erudiţie, „mai plăcut
de scris decât de citit” (apud. Hegel).
Fără a mă contrazice când i-am spus că teza lui Ciomoș intitulată Timp și eternitate este
de necitit si că e puțin probabil să fi fost citită din scoarță în scoarță de cronicarul plastic
(/ministrul conducător al doctoratului) ori de cei care au alcătuit referatele favorabile necesare
susținerii tezei, cu multă diplomaţie, filozoful Mihai Şora taxase cartea (la un an sau doi după
apariţia sa) drept „prea tehnică”, ceea ce ar face-o greu de citit. Nici studentul (sau absolventul de
filozofie C. Ciocan) dispus să recenzeze volumul profesorului său Virgil Ciomoș în vreo treizeci
de pagini (la fel de confuze ca si materialul de recenzat) nu a lasat impresia că a parcurs din carte
mai mult decât a încropit cu dificultate în excesiv de amabila sa prezentare publicată într-o revistă
coordonată chiar de doctorul în filozofie Virgil Ciomoş.
De la teza de doctorat prea “tehnică” spre a putea fi citită în întregime de un filozof de
talia lui Mihai Şora, scriitorul Ciomoș a mai produs cateva volume masive (publicate de G.
Liiceanu, prietenul lui Andrei Pleșu), fără să-și imagineze că multul, scris din obligatie
profesională (sau doar de dragul de a aşterne ceva pe hârtie) nu se citeşte, nici măcar din
admiraţie pentru alte activităţi ale autorului cel prolific.
Noica spunea că la judecata de apoi, când trebuie să dai socoteală de cele făcute în timpul
vieţii, hărnicia culturală manifestată prin numărul de cărţi publicate nu cântărește prea mult.
Fiindcă atunci “trebuie să spui ce ai scris în ele” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Școlii de
la Păltiniș”, ironizată de Noica, pe hârtie în rev. Acolada, Satu Mare, nr.2 (65), febr. 2013, p.16 si
p.22 , sau http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera1ScoalaPaltinis9.htm ).
Filozofului Immanuel Kant i-a fost reproşată inventarea acelei “conştiinţe în genere”,
întrucât se îndepărta prea tare de conştiinţa individuală. Acum, prin puterea de sugestie a mass-
mediei care-i face pe mulți să aplaude fără să știe nici ei de ce aplaudă o carte sau alta, s-ar putea
spune că nu mai există decât ceva de genul “conştiinţei în genere”. Sau, mai degrabă, ceea ce
Vintilă Horia (primul scriitor nefrancez laureat cu cea mai înaltă distincție a literelor franceze;
https://www.scribd.com/doc/225473494/IsabelaVSVintilaHoriaCentenar ) numea “spiritul
timpului care îndeamnă la somn si la lenea gândirii”.

REPERE BIBLIOGRAFICE

1. Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofie acroamatică la Platon, Ed. Star Tipp,
Slobozia 1997, on-line
https://fr.scribd.com/doc/134722762/IsabelaVasiliuScrabaPlatonAcroamatica
2. A.I. Brumaru, În acroamatică, în rev. „Viața Românească”, București, nr. 4-
5 / 1998, pp.249-250, on-line https://fr.scribd.com/doc/177393245/RecenzieA-I-
BrumaruDespreIsabelaVScrabaPlaton .
3. Isabela Vasiliu-Scraba, Mistica platonică a participării la divina lume a
Ideilor, Slobozia, Ed. Star Tipp, 1999; on-line:
https://fr.scribd.com/doc/153749198/IsabelaVasiliuScrabaPlatonMistic.
4. Ion Murgeanu, Mirabila înțelepciune, în rev, „Viața Românească”,
București, nr. 1-2/ 2001, pp. 250-251, reprodus și în „Meridianul Românesc”, 3
martie 2001, Anaheim, CA din SUA, p. 16 , on-line :
https://fr.scribd.com/doc/164904164/Despre-Isabela-Vasiliu-Scraba-recenzie-de-
Ion-Murgeanu# .
5. Lambros Couloubaritsis, Les grands courants de la philosophie de
l’Antiquité jousqu’a nos jours, vol.I. La philosophie ancienne, 1988, Bruxelles.
6. Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citită printre rânduri, în rev. „Vatra
veche”, Târgu-Mureș, Anul VI. Nr. 2/ 62, febr. 2014, pp. 46-50,
https://fr.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRo . Fișa
„Isabelei Vasiliu-Scraba” din Wikipedia.ro (confiscată de un grup cu interese
ascunse : https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-wikipediaro19/ ) a
fost sistematic vandalizată de birocratul MyComp care a îndepărtat din titlurile
cărților ei publicate la Slobozia începând cu anul 1992 si informațiile referitoare
la studiile ei post universitare de filozofie în Occident (Franța, Belgia si
Germania, în 1988, 1990 si 1991) si studiile post-universitare de limbi străine
moderne (engl., germ., it., spaniolă) si clasice (greaca veche si latina) în țară,
între 1985-1992, precum și informația privitoare la anii universitari 1989-1990
(sem. II) și 1990-1991 (sem.I) când a predat un curs despre Im. Kant la
Universitatea din București (vezi Who’s who in Romania 2002, p. 702). Înainte
de vandalizarea de către MyComp (administrator al Wikipediei ascuns după mai
multe pseudonime, fișa de prezentare a eseistei Isabela Vasiliu-Scraba a fost
tipărită pe hârtie în SUA, în volumele Filozofi români, Memphis, SUA, 2011,
pp. 60-62 ; în vol. Eseiști români, Memphis, SUA, 2011, pp. 145-148 ; precum
și în vol. Autori români, Memphis, SUA, 2011, pp. 141-143,
https://fr.scribd.com/doc/168346109/FisaWikipediaRoIsabelaVasiliuScraba .
Fișa nevandalizată a apucat să fie inclusă în 2009 într-o carte a unui universitar
clujan, profesor de jurnalism (Ilie Rad, De amicitia. Scrisori trimise de Stefan
Fay.1988-2009, Prefata de Irina Petras, Ed. Accent, Cluj-Napoca 2009, p. 363-
366).
7. Isabela Vasiliu-Scraba, Un căutător de înțelepciune discret : Alexandru
Paleologu, în rev. Argeș, Pitești, oct. 2005, în rev. „Asachi”, Piatra Neamț, nov.
2005, p.8, în rev. „Contemporanul_Ideea Europeană”, ian. 2006, sau
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/paleolo.html .
8. Isabela Vasiliu-Scraba, Faima d-lui A. Paleologu, în „România liberă”, 7
aug. 2001, p.8;
https://fr.scribd.com/doc/223371402/IsabelaVasiliuScrabaFaimaPaleologu.
9. Isabela Vasiliu-Scraba, Cum l-a minimalizat Andrei Pleșu, un fals filosof al
religiilor, pe Mircea Eliade, în rev. „Destine literare”, Canada, august 2017, p.
281 ; on-line : https://isabelavs2.wordpress.com/mircea-eliade/isabelavs-
plesueliade10/ .
10. Isabela Vasiliu-Scraba, Unii cred că nu există zei…, în rev. „Asachi”, Piatra
Neamț, nr. 129/ 2000, pp. 6-9; on-line:
https://www.scribd.com/document/190132654/IsabelaVScrabaPlatonZei# .
11. Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre Școala Trăiristă inaugurată de Nae
Ionescu, în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, Nr. 256, 1-15 iun. 2013, pp.4-5, sau on-
line
https://fr.scribd.com/doc/171686934/IsabelaVasiliuScrabaNaeIonescuScoalaTrai
rista .
12. Isabela Vasiliu-Scraba, Camera 13 a vilei Noica de la Păltiniș, pe hârtie în
rev. „Discobolul”, Alba Iulia, Anul 13, Nr. 151-152-153, iul.-aug.-sept. 2010, pp.
256 – 260; on-line: https://www.academia.edu/34577081/Isabela_Vasiliu-
Scraba_Incultura_P%C4%83ltini%C5%9F_sau_Vila_Noica_de_la_P
%C4%83ltini%C8%99_ ; sau:
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/inculturaPaltinis6.htm
13. Isabela Vasiliu-Scraba, O inedită perspectivă asupra timpului (Nae Ionescu
și Kant), în rev. „Asachi”, Piatra Neamț, nr. 135/ 2000, p. 7 ; sau :
https://fr.scribd.com/doc/184480531/IsabelaVScrabaNaeKantTimp
14. Isabela Vasiliu-Scraba, Deschiderea cerurilor într-un mit platonic si în
„Miorița”/ The opening of the skies in a Platonic myth and in „Mioritza”
ballad, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, volum bilingv care se află și în biblioteci
europene nu numai în marile biblioteci românești;
http://www.scribd.com/doc/178474055/Isabela-Vasiliu-Scraba-Deschiderea-
cerurilor-intr-un-mit-platonic-%C8%99i-in-%E2%80%9EMiori%C8%9Ba
%E2%80%9D
15. Isabela Vasiliu-Scraba, , Noica printre oamenii mici și mari ai culturii
noastre la 25 de ani de la moarte, publicat si pe hârtie în rev. „Acolada” (Satu
Mare), nr.2, febr. 2012, p.19, vezi on-line http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-
scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-
moarte/
16. Isabela Vasiliu-Scraba, Configurații noetice la Platon și la Eminescu, Ed.
Star Tipp, Slobozia, 1998, http://www.scribd.com/doc/130397690/ISABELA-
VASILIU-SCRABA-Configura%C8%9Bii-noetice-la-Platon-%C8%99i-la-M-
Eminescu-versiune-cu-diacritice-corectate
17. Isabela Vasiliu-Scraba, O pseudo-descoperire a unui pseudo-plagiat.
Lucrurile și Ideile platonice, Ed. Fundației „I. Perlea”, Slobozia, 1995,
http://www.scribd.com/doc/134402379/ISABELA-VASILIU-SCRABA-O-
pseudodescoperire-a-unui-pseudoplagiat-Nae-Ionescu-Evelyn-Underhill
18. Isabela Vasiliu-Scraba, Topica transcendentală din perspectiva arheologiei
gândirii kantiene, în „Contemporanul - Ideea Europeană”, nr. 24 (113) din 12
iunie 1992; în germ: https://www.academia.edu/27127387/Isabela_Vasiliu-
Scraba_Immanuel_Kant_Die_Kenntnis_ohne_Gegenstand_Zusammenfassung_I
SABELA_VASILIU_-SCRABA .
19. Isabela Vasiliu-Scraba, Filozofia lui Noica, între fantasmă și luciditate,
1992, on-line :
https://fr.scribd.com/doc/184239256/IsabelaVScrabaNoicaFantasmaLuciditate;
sau : https://www.academia.edu/25694763/Isabela_Vasiliu-
Scraba_Filosofia_lui_Noica .
20. Horia Stanca, Intre fantasmă și luciditate, în „Jurnalul literar”, dec. 1994,
p.2; https://www.scribd.com/document/360168216/Horia-Stanca-Intre-
Fantasma-si-Luciditate .
21. Isabela Vasiliu-Scraba, Contextualizări. Elemente pentru o topologie a
prezentului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2002, ISBN 973-8134-24-2, on-line la
http://www.scribd.com/doc/130732402/Isabela-Vasiliu-Scraba-
CONTEXTUALIZARI-Elemente-pentru-o-topologie-a-prezentului.
22. Isabela Vasiliu-Scraba, C-tin Noica și Alexandru Dragomir în cultura
colectivistă, în rev. „Argeș”, Pitești, Anul X (XLV), Nr.4 (334), aprilie 2010, pp.
22-23, sau http://www.scribd.com/doc/189934099/Isabela-Vasiliu-Scraba-
NoicaAlxDragomirLavric
23. Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir, înterviu comentat şi refăcut
după cenzurarea sa în „Observatorul cultural”, publicat în rev. „Asachi” din
Piatra Neamţ, numerele din 2008 şi 2009; în rev. „Acolada”, Satu Mare,
nr.6/2013, nr. 9/2013, nr. 10/2013, nr. 11/2013, nr. 12/ 2013, nr.1/ 2014, nr.
2/2014 și nr. 3/2014 ; în rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, în nr. 275/ 2014, on-line
http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-adnotat3-Interviu-AlxDragomir.htm
24. Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutică la eternitate. Alexandru Dragomir în
singurătatea gândului, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, ISBN 973-8134-16-1;
https://www.academia.edu/25694732/Isabela_Vasiliu-
Scraba_Propedeutica_la_eternitate .
25. Isabela Vasiliu-Scraba, Despre existență, ființă și esență, Ed. Mirisa, 1996,
on-line , http://www.scribd.com/doc/134719450/Isabela-Vasiliu-Scraba-
DESPRE-EXISTEN%C8%9A%C4%82-FIIN%C8%9A%C4%82-%C8%98I-
ESEN%C8%9A%C4%82 .
26. Isabela Vasiliu-Scraba, Himera „Școlii de la Păltiniș”, ironizată de Noica,
on-line : https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-
noica/himera1scoalapaltinis9/ : pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.2 (65),
febr. 2013, p.16 si p.22.
27. Isabela Vasiliu-Scraba, Himericul discipolat de la Păltiniș, pretext de fină
ironie din partea lui Noica ; https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-
noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/ ; pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu
Mare, nr.4 (67), aprilie 2013, p.16 - 17 ; sau : http://www.omniscop.ro/himera-
discipolatului-de-la-paltinis-pretext-de-fina-ironie-din-partea-lui-noica/
28. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica şi discipolii săi, în rev. „Origini”, SUA, nr. 9-
10/ 2009, pp. XXII-XXIV, sau http://www.scribd.com/doc/172499960/Isabela-
Vasiliu-Scraba-Noica-%C8%99i-discipolii-s%C4%83i
29. Isabela Vasiliu-Scraba, Suspecta moarte a lui Noica, în „Almanahul
Origini/ Romanian Rouths Almanah”, Norcross, S.U.A, 2010, pp. 284-297), on-
line : https://fr.scribd.com/doc/172500527/IsabelaVScrabaNoicaSfarsit .
30. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica despre arheul istoric întrupat de Mircea
Eliade, în rev. “Conta”, Piatra Neamț, Nr.10/2012, p.126-131,
http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-8Noica-Tabor.htm
31. Isabela Vasiliu-Scraba, Platon –Republica interioară, în rev. „Cunoaște-
te !”, București, nr. 5/1995, pp. 44-46, on-line
https://fr.scribd.com/doc/200758189/IsabelaVScrabaPlatonRepublica
32. Isabela Vasiliu-Scraba, Ec-stazie intelectuală la Platon, în rev. „Cunoaște-
te !”, București, nr. 6/1995, pp. 12-14, on-line
https://fr.scribd.com/doc/200757986/IsabelaVScrabaPlatonEcstazieIntelectuala
33. Isabela Vasiliu-Scraba, Locuri comune în ce privește neînțelegerea
filosofiei platonice : paradigma celui de-al treilea om și prăfuitul fir de păr, în
rev. „Acolada”, Satu Mare, nr.12 (109), anul X, dec.2016, p.17 și p. 19;
https://isabelavs2.wordpress.com/platon/platonadaos4/.
34. Isabela Vasiliu-Scraba, Cât de subversiv putea fi Noica, în rev. „Meandre”,
Alexandria, nr.1-2/2009, pp. 80-81, on-line
https://fr.scribd.com/doc/191833405/IsabelaVScrabaNoicaSubversiv .
35. Isabela Vasiliu-Scraba, Acad. Mircea Eliade și neo-iobăgia post-
decembristă; https://www.academia.edu/33591942/Vasiliu-
Scraba_Acad._M._Eliade_%C8%99i_neoiob%C4%83gia_ideologic
%C4%83_post-decembrist%C4%83 .
36. Isabela Vasilu-Scraba, Platon la doi foști discipoli ai Profesorului Nae
Ionescu: Mircea Vulcănescu și Mircea Eliade, pe hârtie în rev. „Acolada”, Satu
Mare, nr.11 (108), anul X, nov.2016, p.18;
https://www.academia.edu/33059081/Isabela_Vasilu-
Scraba_Platon_la_doi_fosti_discipoli_ai_Profesorului_Nae_Ionescu_Mircea_Vu
lc%C4%83nescu_si_Mircea_Eliade .
37. Isabela Vasiliu-Scraba, „Tăcerea descriptivă” a filozofului Nae Ionescu, în
rev. „Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 16-31 ian. 2014, pp.15-17, on-line:
https://fr.scribd.com/doc/231679775/IsabelaVasiliuScrabaNaeIonescuTacerea.
38. Isabela Vasiliu-Scraba, Vintilă Horia ostracizat, ca și Eliade, din comunism
până azi : fragmente în: https://www.academia.edu/34576831/Isabela_Vasiliu-
Scraba_Vintila_Horia_ostracizat_ca_si_Eliade_din_comunism_pan
%C4%83_azi ; variantă mai completă: https://isabelavs2.wordpress.com/vintila-
horia/isabelavs-vintilahoriacentenar/ .
39. Isabela Vasiliu-Scraba, Something about Partaking through the „Relation
of dependence” but also about translations from Plato
https://fr.scribd.com/doc/171895033/IsabelaVasiliuScrabaPlatoRelationOfDepen
dence ; sau: https://www.academia.edu/27127478/Isabela_Vasiliu-
Scraba_SOMETHING_ABOUT_PARTAKING_THROUGH_THE_RELATION
_OF_DEPENDENCE_BUT_ALSO_ABOUT_TRANSLATIONS_FROM_PLA
TO

Autoare: ISABELA VASILIU-SCRABA
Sursa: https://isabelavs2.wordpress.com/articole/isabelavs-ciomostimpeternitate5-2/.