You are on page 1of 33

Cuprins

Capitolul: Pagina:

I. Calitatea apelor râului Prut – ROMÂNIA …………………………………………………..... 2

II. Calitatea apei Prutului în Republica Moldova …………………………………………...… 12

III. Poluarea transfrontaliră ……………………………………………………..……………… 14

IV. Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova cu România şi Ucraina .......................... 16

V. Organizarea activitatii de prevenire si combatere a poluărilor accidentale ……………….... 23

VI. Poluarea transfrontalieră a Prutului cu nutrienţi ………………………………………...…. 31

Bibliografie .................................................................................................................................. 33
Capitolul 1. Calitatea apelor râului Prut – ROMÂNIA

Râul Prut

Rîul Prut, lung de 953 km, izvorăşte din Carpaţii Păduroşi din Ucraina, de unde curge
spre est, mare parte din curs fiind apoi pe direcţia sud-est. Se varsă în Dunăre lângă Reni, la est
de oraşul Galaţi. Formează graniţa între România şi Republica Moldova. În perioada interbelică,
rîul era navigabil până la Ungheni, însă în perioada comunistă navigaţia pe rîu a fost treptat
abandonată, cursul nemaifiind întreţinut. Principalii afluenţi pe partea dreaptă sînt Ceremuş şi
Jijia (cu afluenţii Bahlui şi Başeu). Există pe Prut amenajări hidroenergetice (la Stînca-Costeşti)
realizate împreună cu Uniunea Sovietică (actualmente Republica Moldova).
Cel mai mare oraş din calea sa este Cernăuţi, în Ucraina. Alte oraşe apropiate de cursul
său sunt: Săveni, Iaşi şi Huşi, în România, şi Ungheni şi Cahul, în Republica Moldova.
Pe teritoriul României rîul are o lungime de 742 km, un bazin hidrografic de 10990 km²
şi un debit mediu multianual de 110 m³/sec (înainte de vărsarea sa în Dunăre). Pe o porţiune de
39,4 km marchează frontiera româno-ucraineană, pe o porţiune de 681,3 km (din care 73,9 km
sînt alcătuiţi din lacul Stînca-Costeşti) marchează frontiera dintre România şi Republica
Moldova.
Rîul Prut era cunoscut în antichitate sub numele Ierasus iar sciţii îl numeau Porata adică
apă furtunoasă. În cursul său inferior este un rîu tipic montan, valea lui e îngustă cu versanţi
înalţi şi abrupţi, curgerea rapidă, iar în albie se întîlnesc multe praguri. În cursul de mijloc Prutul

2
formează meandre în lunca sa, are viteza 1,5m/s iar pe un sector mic unde întretaie şirul de
recife, valea Prutului se îngustează pînă la cîteva sute de metri căpătînd formă de chei.
Mai spre sud valea rîului se lărgeşte pînă la 5-6 km, cursul devine liniştit, malurile nu sînt
înalte, capătă formă simetrică pe versanţi sînt bine exprimate terasele. În cursul său inferior valea
rîului Prut se lărgeşte considerabil pînă la 8-10 km rîul formează meandre, se ramifică în braţe
versanţii devin mai domoli pe alocuri fragmentaţi de ravene, lăţimea albiei variază între 50 şi
180 m, adîncimea maximă e de 6-7 m iar viteza se micşorează pînă la 0,7 m/s.
Odată cu creşterea nivelului apelor Dunării, Prutul îşi încetează scurgerea, se revarsă,
inundînd suprafaţa vastă a luncii sale. Lunca rîului este parţial înmlăştinită. Încă în prima
jumătate a sec. 20-lea o parte a luncii Prutului era ocupată de bălţi, mlaştini, lacuri în care vieţuia
o lume animală acvatică foarte bogată (peşti, păsări, mamifere). Acest sector al luncii Prutului
reprezenta un minunat şi miraculos paradis al naturii.
În ultimele decenii cea mai mare parte din bălţile, lacurile şi mlaştinile Prutului au fost
desecate. Fostele mlaştini au devenit terenuri agricole. În 1976 lîngă localităţile Stînca şi
Costeşti, Republica Moldova împreună cu România au construit un baraj, un lac de acumulare şi
o hidrocentrală. Odată cu acestea au încetat viiturile şi inundaţiile periodice ale luncii Prutului.
Dacă anterior terenurile de luncă erau alimentate de mîlul mănos adus de apele rîului în timpul
inundaţiilor şi viiturilor, fostele soluri fertile ale luncii s-au degradat şi au devenit salinizate.
Nivelul apei în Prut a scăzut considerabil în scopuri economice. Acesta a limitat aprovizionarea
cu apă a lacurilor, bălţilor, mlaştinilor care au rămas, dar a căror suprafaţă continuă să se
micşoreze. Scurgerea anuală a Prutului de la izvor pînă la vărsare este de 2,9 km cubi de apă.
În prezent calitatea apei Prutului nu se mai aseamănă cu cea din trecut. Ea este poluată de
diferite substanţe chimice şi organice. Însă după epurare apa Prutului se foloseşte ca apă potabilă
în localităţile riverane. Ea se întrebuinţează de asemenea pentru irigare în industrie şi în alte
domenii ale economiei naţionale. Prutul este navigabil numai în cursul său inferior. Apa rîurilor
mici este foarte poluată din cauza evacuării în ele a apelor reziduale, deşeurile de la diferite
întreprinderi industriale şi a apelor murdare din canalizaţiile localităţilor urbane şi rurale. Unele
dintre aceste rîuri sau transformat în simple canale de scurgere.
Râul Prut
Zonă de izvorâre Munţii Carpaţii Păduroşi

Emisar Dunăre
Punct de vărsare Galaţi/Giurgiuleşti
Date hidrologice
Bazin de recepţie 27.500 km².
Lungimea cursului de apă 953 km.

3
Date generale
Ţări traversate Ucraina, România, Republica Moldova
Afluenţi Ceremuş,
Herţa,Poiana,Corneşti,Isnovăţ,Rădăuţi,Ghireni,Volovăţ,Badu,
Başeu,Corogea,Berza
Veche,Râioasa,Soloneţ,Cerchezoaia,Jijia,Bohotin,
Moşna,Sărata,Elan,Horincea,Oancea,Stoeneasa,Chineja,
Principalele localităţi
traversate Cernăuţi, Ungheni
Principalele baraje Stânca-Costeşti

CALITATEA APELOR din D.A. Prut – ROMÂNIA Iunie 2007

MONITORINGUL STĂRII CALITĂŢII APELOR

Importanţa deosebită a activităţii de monitoring a calităţii apelor rezidă din faptul că


acesta pune în evidenţă permanent stadiul calităţii resurselor de apă; pe baza datelor privind acest
stadiu, se adoptă strategia de protecţie eficienţa a calităţii acestor resurse.
Sistemul de monitoring calitativ a apelor în cadrul D.A. Prut este reprezentat de 4
subsisteme :
- subsistemul ape curgătoare de suprafaţă;
- subsistemul lacuri;
- subsistemul ape subterane;
- subsistemul ape uzate (surse de poluare).
Noul sistem de monitorizare al apelor include subsistemul arii protejate care au legatură
cu apele şi care cuprinde:
- zone de protecţie pentru captările de apă destinate potabilizării;
- zone pentru protecţia speciilor acvatice importante din punct de vedere economic;
- zone destinate pentru protecţia habitatelor şi speciilor unde apa este un factor important;
- zone vulnerabile la nitraţi.
Având în vedere restructurarea reţelei TNMN (Transnational Monitoring Network)
pentru adaptarea sa la cerinţele Directivei Cadru, aceasta s-a împărţit în mai multe subreţele,
după cum urmează:
o MS 1 (programul de monitoring de supraveghere pentru râuri);
o SM1 (programul de monitoring de supraveghere pentru ape costiere);
o MS 2 (programul de monitoring de supraveghere pentru presiuni specifice în râuri);

4
o MO (programul de monitoring operaţional în râuri).
D.A. Prut are 3 staţii cuprinse în subreţelele MS1 şi MO: Jijia – Oprişeni, Bârlad –
Umbrăreşti, Prut – Giurgiuleşti. Pentru aceste staţii se vor monitoriza indicatorii fizico-chimici
şi biologici stabiliţi în Manualul de Operare, pentru toate cele 4 medii de investigare: apă, materii
în suspensie, sedimente şi biota.
D.A. Prut Iaşi participă activ la îndeplinirea obligaţiilor în domeniul apei care revin
României ca ţară care a aderat la Uniunea Europeană, precum şi celor care decurg din
convenţiile internaţionale la care aceasta este parte. Pentru corpurile de apă reprezentative s-au
propus secţiuni de monitorizare, medii de investigare şi programe de monitorizare în vederea
cunoaşterii stării şi a tendinţelor de evoluţie a corpului de apă si a momentului atingerii
obiectivelor de mediu.
Supravegherea calităţii apelor curgătoare de suprafaţă din bazinul hidrografic Prut se
realizează prin urmărirea în cadrul monitoringului de supraveghere (campanii lunare şi
trimestriale) şi a fluxului rapid (campanii zilnice şi săptămânale) a indicatorilor fizico-chimici,
biologici şi bacteriologici. Sunt monitorizate 10 cursuri de apă, totalizând 1.642 km.
În conformitate cu prevederile Legii Apelor nr. 107 modificate şi completate prin Legea
310/2004, a Directivei Cadru 60/2000 şi a celorlalte directive din domeniul apei se analizează şi
mediile de investigare - materii în suspensie (pentru ape curgătoare de suprafaţă) şi sedimente
(pentru acumulări).
Având în vedere armonizarea legislaţiei româneşti în domeniul apei cu Directivele
europene, este necesară aplicarea de măsuri corespunzătoare pentru eliminarea poluării apei cu
substanţe prioritare / prioritar periculoase, substanţe care sunt incluse în Lista I şi II a Directivei
76/464/CEE. Această directivă a fost transpusă în legislaţia românească prin H.G. 351/2005.
Astfel, se impune monitorizarea substanţelor prioritare / prioritar periculoase în toate
subsistemele şi mediile de investigare, având în vedere riscul faţă de mediul acvatic şi de
sănătatea umană.
Starea calităţii râurilor
Funcţie de caracteristicile calitative ale corpurilor de apă, s-au realizat diferite tipuri de
programe de monitoring pentru fiecare secţiune: Programul de supraveghere (S), Programul
operaţional (O), Programul de investigare (I), Programul de referinţă (R), Programul “cea mai
bună secţiune disponibilă” (CBSD), Programul de intercalibrare (IC), Programul de potabilizare
(P), Programul de monitorizare pentru zonele vulnerabile (ZV), Programul de monitoring pentru
ihtiofaună (IH), Programul pentru protecţie habitate şi specii (HS), Programul pentru convenţii
internaţionale (CI), Programul CAPM. Aceste programe sunt în concordanţă cu cerinţele
Directivei Cadru, precum şi cu cerinţele celorlalte Directive Europene din domeniul apei.

5
Supravegherea calităţii apelor curgătoare de suprafaţă din bazinul hidrografic Prut se
realizează prin urmărirea în cadrul monitoringului operaţional (campanii lunare), a
monitoringului de supraveghere (campanii trimestriale) şi a fluxului rapid (campanii zilnice şi
săptămânale) a indicatorilor fizico-chimici, biologici şi bacteriologici.
Pentru urmărirea indicatorilor de poluare în cadrul monitoringului operaţional, în bazinul
hidrografic Prut se realizează prelevări de probe la nivelul a 26 de secţiuni de control, în bazinul
hidrografic Bârlad şi afluenţi ai râului Siret prin intermediul a 12 de secţiuni de control.
Studiul râului de frontieră Prut se realizează în baza colaborarii bilaterale cu Republica
Moldova şi Ucraina în 8 secţiuni de supraveghere, cu frecvenţă lunară / trimestrială.
În flux rapid, monitorizarea calităţii apei, se efectuează astfel:
- în b.h. Prut la nivelul a 2 secţiuni de supraveghere, din care secţiunea Prut - Ungheni în
flux zilnic şi secţiunea Prut Darabani în flux săptămânal;
- în b.h. Dunărea la nivelul unei secţiuni de supraveghere pe fl. Dunărea, aval confluenţă
r. Siret în flux zilnic.
Pentru stabilirea condiţiilor naturale de referinţă sau concentraţiilor de fond, în anul 2007
se menţin cele 4 secţiuni de referinţă pentru apele curgătoare de suprafaţă. Secţiunile de referinţă
sunt amplasate în acele zone la care influenţa antropică este sub 10%.
Ca masură de siguranţă, ca apă de suprafaţă destinată captărilor pentru producerea de apă
Potabilă, corespunde din punct de vedere calitativ valorilor stabilite în conformitate cu NTPA
013/2002, sunt prevăzute un număr de 16 secţiuni pentru potabilizare, prelevarea probelor
realizându-se în punctul de priză al utilizatorului.
În luna iunie, conform programului de activitate a laboratoarelor, au fost recoltate probe
din 27 de secţiuni de supraveghere, de pe 14 cursuri de apă. În cadrul secţiunilor de monitorizare
care au fost incluse în programul de monitoring pentru ihtiofaună, frecvenţa de monitorizare a
formei de azot şi anume NH3 neionizat este lunară. Astfel, s-au făcut determinări ale NH4 şi al
NH3 neionizat în cadrul secţiunilor: Prut – Darabani, Elan – Dimitrie Cantemir, Berheci – Gara
Berheci, Zeletin – Coloneşti, Bârlad – am. Valea Enei, Vaslui – am. Poieni, Geru – am.
Mândreşti. Din punct de vedere a calităţii, secţiunile se situează în limitele clasei a I-a de calitate.
Calitatea apei râurilor este urmărită pentru cinci grupe de indicatori – regimul de oxigen,
nutrienţi, mineralizare, metale şi substanţe toxice organice. Încadrarea secţiunilor de control în
clase de calitate s-a realizat conform Ordinului nr.161/2006- pentru aprobarea Normativului
privind clasificarea calităţii apelor de suprafaţă în vederea stabilirii stării ecologice a corpurilor
de apă. (tabel 1)

6
BAZINUL HIDROGRAFIC PRUT
Râul Prut a fost monitorizat în această lună la nivelul a 6 secţiuni de supraveghere:
Oroftiana, Ungheni, Prisecani, Drânceni, Siviţa şi Giurgiuleşti, o secţiune de supraveghere în
flux rapid săptămânal: Darabani şi o secţiune monitorizată în flux rapid zilnic: Ungheni-Tudora
(unde este şi priza de apă potabilă pentru municipiul Iaşi).
Apa râului Prut este o apă curată, secţiunile încadrându-se în clasa a II-a de calitate.

7
Exemplificăm cu valorile indicatorilor:
- secţiunea Oroftiana: CBO5 de 4,57 mg/dmc, CCO-Cr de 13,9 mg/dmc, N-NH4 de
0,0031mgN/dmc,, reziduu fix de 284 mg/dmc;
- secţiunea Ungheni: CBO5 de 4,92 mg/dmc, CCO-Cr de 12 mg/dmc, N-NH4 de 0,046
mgN/dmc, reziduu fix de 308 mg/dmc;
- secţiunea Prisecani: CBO5 de 5,5 mg/dmc, CCO-Cr de 15 mg/dmc, N-NH4 de 0,217 mgN/dmc,
reziduu fix de 368 mg/dmc;
- secţiunea Drânceni: CBO5 de 2,5 mg/dmc CCO-Cr de 12,7 mg/dmc, N-NH4 de 0,00186
mgN/dmc, reziduu fix de 307 mg/dmc;
- secţiunea Siviţa: CBO5 de 3,099 mg/dmc CCO-Cr de 12,96 mg/dmc, N-NH4 de 0,172
mgN/dmc, reziduu fix de 346 mg/dmc;
- secţiunea Giurgiuleşti: CBO5 de 2,881 mg/dmc CCO-Cr de 13,44 mg/dmc, N-NH4 de 0,165
mgN/dmc, reziduu fix de 350 mg/dmc.

Exemplificăm cu valorile indicatorilor: CBO5 de 9,16 mg/dmc, CCO-Cr de 38,4 mg/dmc,


N-NH4 de 0,0108 mgN/dmc, fosfor total de 0,098 mgP/dmc.
Râul Podriga este monitorizat printr-o singură secţiune de control, secţiunea aval
Darabani care se încadrează în clasa a V-a de calitate după regimul oxigenului şi al nutrienţilor.
Exemplificăm cu următorii indicatori de calitate: CBO5 de 46,4 mg/dmc, CCO-Cr de 123,2
mg/dmc, N-NH4 de 29,59 mgN/dmc, fosfor total de 5,95 mgP/dmc.

8
Pe râul Jijia, prima secţiune de control monitorizată în această luna este amplasată în
aval de oraşul Dorohoi, secţiune ce se încadrează în clasa a IV-a de calitate, clasă dictată de
regimul oxigenului şi al nutrienţilor (CCO-Cr de 44 mg/dmc, fosfor total de 1,21 mgP/dmc, N-
NH4 de 4,47 mgN/dmc, N-NO3 de 0,207 mgN/dmc).
Secţiunile Todireni şi Victoria se încadrează în clasa a III-a de calitate, secţiunile
Truşeşti şi Oprişeni se încadrează în clasa de calitate a IV-a. Exemplificăm cu valorile
indicatorilor:
- secţiunea Todireni: CBO5 de 7,12 mg/dmc, CCO-Cr de 28,8 mg/dmc, N-NH4 de 0,053
mgN/dmc, fosfor total de 0,276 mgP/dmc;
- secţiunea Truşeşti: CBO5 de 13,35 mg/dmc, CCO-Cr de 35,84 mg/dmc, N-NH4 de 0,123
mgN/dmc, fosfor total de 0,448 mgP/dmc;
- secţiunea Victoria: CBO5 de 14,2 mg/dmc, CCO-Cr de 40 mg/dmc, N-NH4 de 0,101
mgN/dmc, reziduu fix de 793 mg/dmc;
- secţiunea Oprişeni: CBO5 de 14,8 mg/dmc, CCO-Cr de 37 mg/dmc, N-NH4 de 1,166
mgN/dmc, fosfor total de 1,08 mgP/dmc, reziduu fix de 777 mg/dmc.
Calitatea apei râului Jijia se datorează evacuării de ape uzate insuficient epurate din
staţiile de epurare ale oraşelor Dorohoi şi Vlădeni, precum şi afluenţilor, r. Sitna şi r. Bahlui, care
au un grad relativ mare de încărcare în poluanţi.
Râul Sitna a fost monitorizat prin secţiunea de control Stăuceni, care se încadrează în
clasa a IV-a de calitate dictată de regimul oxigenului şi al nutrienţilor. Exemplificăm cu valorile
indicatorilor: CBO5 de 28,9 mg/dmc, CCO-Cr de 62,7 mg/dmc, fosfor total de 2,287 mgP/dmc,
N-NH4 de 4,32 mgN/dmc, N-NO3 de 0,159 mgN/dmc.
Râul Miletin a fost monitorizat în secţiunea de control Orăşeni Vale, care se încadrează
în clasa a III-a de calitate dictată de regimul oxigenului şi al mineralizării. Exemplificăm cu
valorile indicatorilor: CBO5 de 6,45 mg/dmc, CCO-Cr de 31,2 mg/dmc, reziduu fix de 1383
mg/dmc, fosfor total de 0,157 mgP/dmc, N-NH4 de 0,049 mgN/dmc.
Râul Bahlui este caracterizat din punct de vedere a calităţii în următoarele secţiuni de
supraveghere: Vama cu Tablă, Podu Iloaiei şi Holboca.
- secţiunea Vama cu Tablă - clasa a III-a de calitate: CBO5 de 7,75 mg/dmc, CCO-Cr de 25
mg/dmc, N-NH4 de 0,046 mgN/dmc, reziduu fix de 379 mg/dmc;
- secţiunea Podu Iloaiei – clasa a IV-a de calitate după regimul oxigenului şi al mineralizării:
CBO5 de 18,7 mg/dmc, CCO-Cr de 55 mg/dmc, N-NH4 de 0,248 mgN/dmc, reziduu fix de 1345
mg/dmc;
- secţiunea Holboca - clasa a IV-a de calitate: CBO5 de 19,6 mg/dmc, CCO-Cr de 55 mg/dmc,
N-NH4 de 1,322 mgN/dmc, fosfor total de 2,31 mgP/dmc, reziduu fix de 657 mg/dmc.

9
Calitatea apei r. Bahlui se datorează deversărilor de ape uzate insuficient epurate de la localităţile
Hârlău, Belceşti, Podu Iloaiei, mun. Iaşi, precum şi apei puternic modificată antropic a r.
Bahlueţ.
Râul Nicolina este monitorizat într-o singură secţiune de control şi anume amonte confl.
Bahlui. În luna iunie, apa râului în această secţiune s-a încadrat în clasa a IV-a de calitate.
Exemplificăm cu valorile indicatorilor: CBO5 de 14,9 mg/dmc, CCO-Cr de 43 mg/dmc, N-NH4
de 2,1 mgN/dmc, reziduu fix de 708 mg/dmc.
Râul Chineja este caracterizat calitativ printr-o singură secţiune de control, Bereşti.
Conform analizelor fizico-chimice efectuate, se constată că apa râului prezintă caracteristicile
calitative ale clasei a IV-a de calitate, clasă dictată de nutrienţi (N-NH4 de 7,84 mgN/dmc, N-
NO3 de 17,13 mgN/dmc, fosfor total de 1,562 mgP/l).
Râul Elan este monitorizat prin două secţiuni de control şi anume Dimitrie Cantemir şi
Murgeni. În luna iunie, conform programului de activitate, s-a monitorizat din punct de vedere
calitativ doar secţiunea Elan – Murgeni. Conform analizelor fizico-chimice efectuate, se constată
că apa râului prezintă caracteristicile calitative ale clasei a IV-a de calitate, clasă dictată de
mineralizare (CBO5 de 4,9 mg/dmc, CCO-Cr de 26,7 mg/dmc, N-NH4 de 0,01 mgN/dmc,
reziduu fix de 1462 mg/dmc).

SITUAŢIA PRINCIPALELOR SURSE DE POLUARE

În arealul bazinului hidrografic Prut sunt monitorizate un număr de 151 surse de poluare
de importanţă majoră şi medie, care evacuează efluenţii finali direct în emisari.
În luna iunie au fost monitorizate un număr de 60 surse de poluare care contribuie la
impurificarea apelor de suprafaţă. În tabelul 2 se prezintă principalele surse de poluare
identificate în cursul acestei luni, care au înregistrat depăşiri semnificative faţă de valoarea limită
admisă prin autorizaţia de gospodărire a apelor. Din punct de vedere al activităţilor economice,
ramura Colectarea şi tratarea apelor uzate se face responsabilă de volumul mare de ape uzate
evacuate, cu încărcări mari la majoritatea indicatorilor fizico-chimici.

10
Tabelul nr. 2 Situatia principalelor surse de poluare

11
SITUAŢIA POLUĂRILOR ACCIDENTALE

În luna iunie 2007 s-a înregistrat o poluare accidentală validată pe teritoriul D.A.P. Iaşi.

Capitolul 2. Calitatea apei Prutului în Republica Moldova

Apa nu apare în natură în stare pură, ci are multe săruri dizolvate şi alte substanţe.
Desigur, proporţia variază mult între apele dulci şi cele sărate, oceanice sau din lacuri sărate.
Statistic unele elemente sunt prezente în cea mai mare parte a apelor şi au concentraţii
semnificative, pe când altele apar rar sau numai în cantităţi extrem de reduse. O statistică asupra
compoziţiei apei potabile propune următoarea ordine a abundenţei:
• Constituenţi majori: sodiu, calciu, magneziu, bicarbonat, sulfat, clor, silice;
• Constituenţi secundari: fier, stronţiu, potasiu, carbonat, azotat, fluor, bor;
• Constituenţi minori: stibiu, aluminiu, arsen, bariu, brom, cadmiu, crom, cobalt, cupru,
germaniu, iod, plumb, litiu, mangan, molibden, nichel, fosfat, rubidiu, seleniu, titan, uraniu,
vanadiu, zinc;
• Constituenţi prezenţi ca urme: beriliu, bismut, ceriu, cesiu, galiu, aur, indiu, lantan, niobiu,
platină, aur, ruteniu, scandiu, argint, taliu, toriu, cositor, tungsten, yterbiu, ytriu, zirconiu;
În ultimii ani (2000 – 2004), comparativ cu anii 1980 – 1990, calitatea apelor atât după
indicii organoleptici cât şi principalii indici hidrochimici s-a îmbunătăţit: mineralizarea apei a
scăzut cu 10-15%, încadrându-se în limitele 248-473 mg/dm3 (fl. Nistru), 232-644 mg/ dm3 (r.
Prut) şi 278-550 mg/dm3 (fl. Dunărea); conţinutul nitraţilor a scăzut de 2-3 ori; în apă se
depistează cantităţi mici de nitriţi, fosfaţi. Datele referitoare la calitatea apei r. Nistru pe teritoriul
Republicii Moldova, după proprietăţile fizico-chimice şi bacteriologice demonstrează că apa este
de clasa a 2-a a calităţii - "poluare moderată".

12
În secţiuni după oraşele amplasate de-a lungul râurilor şi confluenţa cu afluenţii Răut şi
Bâc, apa este de clasa a 3-a - "poluată" .Calitatea apei râului Prut pe teritoriul Republicii
Moldova nu depăşeşte clasa a 3-a.
Sursele de poluare a apei
Sursele de poluare a apelor pot fi de natură organizată şi neorganizată.
Sursele organizate includ apele reziduale comunale (menajere), industriale şi
agrozootehnice. Apele menajere sunt poluate chimic (substanţe organice, compuşi ai azotului,
detergenţi etc.) şi bacteriologic, Aceste surse sunt de obicei cunoscute şi supravegheate, iar
deversările lor pot fi estimate cu destulă precizie.
În Republica Moldova sunt monitorizate sursele organizate de poluare şi anume poluările
provenite de la utilizatorii de apă primari şi cei racordaşi la sistemele de canalizare centralizate.
Investigările efectuate de laboratoarele IES asupra altor surse (apele meteorice, deversări
de ape reziduale fără preepurare, gunoişti s.a.) demonstrează că acestea sunt mai periculoase
pentru mediul înconjurator decât sursele organizate.
La depozitul de deşeuri solide Creţoaia, de exemplu, lichidul format în stocul deşeurilor
infiltrându-se prin talpa şi corpul barajului, poluează pânza freatică, care are un conţinut ce
depăşeşte de 100-1000 CMA pentru diverşi poluanţi organici. Deversările neorganizate ale
apelor uzate din sectorul casnic (cca 70% din ele se evacuează în haznale permeabile şi în cursuri
de apă) poluează şi ele apele naturale.
Alte surse potenţiale de poluare sunt câmpurile de filtrare ale fabricilor de zahăr,
nămolurile depozitate pe platformele de uscare ale instalaţiilor de epurare şi gunoiul de grajd de
la complexele animaliere rămase în funcţiune. Cu regret, impactul acestor surse de poluare
asupra mediului nu se monitorizează. Lipseşte reţeaua de observaţii şi investigaţii de laborator
asupra pânzei freatice din zona de amplasare a obiectivelor nominalizate. Lipsa datelor
factologice sistematice nu permite evaluarea pertinentă a situaţiei, urmată de măsuri de
combatere a poluării, ceea ce provoacă degradarea continuă a calitatii apelor de suprafaţă şi
subterane.
Din an în an, scade gradul de încărcare a capacităţilor disponibile a staţiilor de epurare
biologică a apelor (SEB) în funcţiune.
Pentru epurarea apelor uzate până în anii 90 au fost construite peste 580 staţii de epurare
biologică (SEB). În anul 2003 au funcţionat 104. În 2003 staţiile de epurare au fost folosite doar
la o treime din capacitate, fiind epurate doar 198 mii m3/zi, la o capacitate totala de 614 mii m3/zi
Din instalaţiile de epurare amplasate în bazinul r. Nistru mai funcţionează cu încadrare la
cerinţele autorizaţiilor de mediu doar SEB Floreşti, Bălţi. În 2003 au fost frecvente cazurile când
s-a depistat conţinutul redus de oxigen în apele r. Bâc în aval de mun. Chişinău (după SEB SA

13
Apă-Canal). S-a redus, aproximativ de 2 ori, eficienţa de epurare a instalaţiilor municipale după
prăbuşirea la 30.XI. 2002 a pereţilor în bazinele de aerare. În 2002-2003 s-au efectuat lucrări de
retehnologizare a sistemului de aerare care va contribui la o epurare mai eficientă.
Volumul apelor uzate evacuate în râurile Nistru, Bâc, Prut şi Răut s-a redus faţă de 1990
corespunzător de 3,9; 2,3; 5,6 şi 3 ori; s-au format 703 mln.m3 de ape uzate, inclusiv 560 mln.m3
ape evacuate fără epurare folosite pentru răcirea turbinelor Centralei electrice din Dnestrovsk.
Cantitatea substanţelor organice (CBOt), materiilor în suspensii şi azotului amoniacal
evacuate în apele de suprafaţă s-au redus considerabil faţă de anii 1990-1995.
Apele freatice sunt extrem de vulnerabile faţă de impactul antropogen. Din totalul
prizelor de apă numai 20.0% corespund normativelor sanitare şi igienice. Spectrul poluanţilor
naturali şi artificiali este foarte larg: compuşii cu azot, pesticide, seleniu, fluor, sulfaţi, etc.
Valorile mineralizării şi durităţii totale depăşesc de 2.0-5.0 ori şi mai mult normativele
internaţionale. În ultimii ani, poluarea bacteriană se plasează pe primul loc, drept confirmare a
majorării impactului antropogen. Conform estimărilor concernului "Apele Moldovei" 1.5 mln.
oameni din ţară folosesc apa freatică poluată cu nitraţi, cu o mineralizare şi duritate sporită.
În zonele rurale, cca 70% dintre copii suferă de lipsa s-au prezenţa excesivă a fluorului în
apele subterane.

Capitolul 3. Poluarea transfrontalieră

Gestionarea apelor transfrontaliere implică eforturile conjugate ale ţărilor riverane


(Republica Moldova – România; Republica Moldova – Ucraina) şi este reglementată prin
convenţii internaţionale. Dintre acestea, mai relevante sunt Convenţia privind protecţia râurilor
transfrontaliere şi a lacurilor internaţionale (1992) şi Convenţia privind cooperarea pentru
protecţia şi utilizarea durabilă a bazinului fluviului Dunărea (1994).
Recent, SHS a instalat 4 staţii de control automat pe r. Prut şi fl. Nistru: Cu ajutorul lor se
monitorizează încontinuu calitatea apei râurilor transfrontaliere (pH, temperatură, nivelul apei,
conductibilitatea, turbiditatea şi oxigenul dizolvat), realizând astfel o supraveghere sistematică şi
operativă asupra calităţii apelor transfrontaliere şi avertizarea urgentă privind cazurile de poluare
accidentală a apelor transfrontaliere către statele vecine, autorităţile publice locale şi centrale,
agenţii economici şi populaţia.
Pe parcursul anului 2003, poluări evidente, înalte şi extrem de înalte din punct de vedere
hidrochimic, pe cursurile de apă ce tranzitează teritoriul Republicii Moldova, n-au fost
înregistrate.

14
Construirea barajelor şi a lacurilor de acumulare Novodnestrovsc - Ucraina (fl. Nistru) şi
Costeşti-Stânca (r. Prut) a avut urmări nefaste pentru ecosistemele râurilor. Activitatea nodului
hidroelectric provoacă variaţii nenaturale ale regimului, ceea ce a modificat viteza curentului de
apă, regimul termic şi a dus la creşterea turbidităţii apei şi înnamolirii albiei pe tot cursul râului
în aval de Novodnestrovsc. Prin schimbarea regimului termic al apei fluviului Nistru în aval de
complexul hidrotehnic Novodnestrovsc s-a micşorat viteza proceselor fizico-chimice din apă.
Măsuri de protecţie a resurselor acvatice.
În condiţiile crizei economice în care se află ţara, îndeplinirea principalelor măsuri de
protecţie a resurselor acvatice se realizează insuficient. Lasă de dorit retehnologizarea
complexelor de aprovizionare cu apă, construcţia şi reconstrucţia complexelor de epurare a
apelor uzate.
În anul 2003 a continuat implementarea Programului de alimentare cu apă şi canalizare a
localităţilor din Republica Moldova pâna în a. 2006 şi s-a efectuat un anumit volum de lucrări
menite să protejeze resursele acvatice.
De menţionat că investiţiile fondului ecologic în măsurile de protecţie a resurselor
acvatice s-au majorat de la 8% în 2001, pâna la 17,7% în 2003. O pondere sporită o au şi
investiţiile străine (Danemarca, Olanda şi Elveţia), constituind 37,1% din total.
În 2003 a continuat implementarea mecanismului de percepere a plăţilor pentru
deversările de poluanţi în apele naturale. Agenţiile ecologice au perceput în acest scop 1,88 mln.
lei de la 720 utilizatori de apă.
Monitoringul calităţii apelor
Direcţia Monitoring al Calităţii Mediului (Serviciul Hidrometeorologic de Stat),
realizează monitoringul calităţii apelor de suprafaţă pe întreg teritoriul republicii.
Monitoringul calităţii apelor de suprafaţă se efectuează în 48 de secţiuni, 39 puncte de
observaţii, 6 bazine (Costeşti, Dubasari, Ghidighici, Comrat, Taraclia, lacul Cahul), 1 liman
(Cuciurgan),16 râuri (Prut, Nistru, Dunărea, Ciuhur, Gârla Mare, Sarata, Lunga, Cogâlnic,
Camenca, Molochish, Ichel, Răut, Cubolta, Botna, Br. Turunciuc). El a fost desfăşurat conform
unui program deplin după 49 indici hidrochimici (indicii fizico-chimici, indicii regimului de
oxigen, indicii de mineralizare, indicii specifici de poluare, elemente biogene) şi 5 indici
hidrobiologici (indicii microbiologici, fitoplanctonul, zooplanctonul, perifitonul, zoobentosul).
Staţie automată de control a calităţii apei amplasată pe râul transfrontalier Prut
Pe două rîuri transnaţionale Prut şi Nistru în localităţile Sirauţi, Naslavcea (la întrare pe
teritoriul Republica Moldova) şi în localităţile Valea Mare (centru), Tudora (la iesire), au fost
instalate 4 staţii automate, ce efectuează controlul calităţii apelor de suprafaţă după următorii
indici: pH, temperatură, nivelul apei, conductivitatea, turbiditatea şi oxigenul dizolvat.

15
Eficienţa staţiilor SEB, care sunt poluatorul principal al apelor naturale, este
supravegheată de Inspectoratul Ecologic de Stat. IES însă nu în toate cazurile se reuşeşte
realizarea acestui control din cauza potenţialului mic al laboratoarelor hidrochimice.

Asigurarea cu control analitic a eficientei SEB-urilor în functiune în 2002


În anul 2002 din cele 106 SEB-uri în funcţiune, asigurate cu control analitic au fost doar
57, iar numai pentru 36 s-a evaluat impactul evacuărilor de ape uzate asupra cursurilor
receptoare.
Evaluarea calităţii si gradului de poluare a apelor folosite în scopuri potabile ţine de
responsabilitatea Centrului Naţional Ştiinţifico-Practic de Medicină Preventivă. Sistemele de
alimentare centralizată cu apă sunt supravegheate sistematic. Controlul privind calitatea apei din
cca 250 mii fântâni şi izvoare din republică este realizat sporadic, strictul necesar, deasemenea
din motivul potenţialului mic al laboratoarelor analitice.

Capitolul 4. Cooperarea transfrontalieră a Republicii Moldova


cu România şi Ucraina

Cooperarea transfrontalieră reprezintă unul din instrumentele polivalente importante care


presupune şi mobilizarea resurselor financiare în cadrul unor proiecte comune. Obiectivele pe
termen lung ale unor atare proiecte au ca finalitate: (i) crearea mai multor avantaje bilaterale;
îmbunătăţirea infrastructurii fizice şi economice; (ii) dezvoltarea resurselor umane ale regiunii;
(iii) adâncirea legăturilor culturale şi educaţionale; (iv) pregătirea pentru aderarea la UE; (v)

16
protecţia mediului etc. Având în vedere faptul că şase judeţe din Republica Moldova participă
împreună cu judeţe din România şi regiuni din Ucraina în cadrul euroregiunilor „Prutul de Sus”,
„Siret-Prut-Nistru” şi „Dunărea de Jos”, noile oportunităţi sunt considerate drept avantaje ale
viitoarelor regiuni de dezvoltare ce se impun să fie valorificate pe deplin.
Imediat după proclamarea independenţei şi recunoaşterea de către comunitatea
internaţională, Republica Moldova a depus eforturi considerabile pentru stabilirea relaţiilor
internaţionale, prin aderarea la cele mai importante organisme şi organizaţii politice şi
economice internaţionale, precum şi prin semnarea acordurilor bilaterale cu diferite ţări. Fiind o
ţară mică, cu resurse naturale limitate Republica Moldova nu-şi poate dezvolta economia, decât
integrându-se în structurile economice europene şi mondiale. În acest sens, eforturile de
integrare în comunitatea internaţională au fost promovate atât la nivel central, cât şi la nivel
regional prin intensificarea cooperării comunităţilor regionale cu structurile similare din ţările
vecine, România şi Ucraina.
Relaţii de colaborare stabile între regiunile frontaliere ale Republicii Moldova, României şi
Ucrainei au fost stabilite încă la mijlocul anilor ‘80, însă ele purtau un caracter mai mult formal.
După 1989, odată cu noile realităţi din Europa, aceste relaţii s-au intensificat, dar ele erau stopate
de lipsa clarităţii în relaţiile externe între state. Prin semnarea tratatului de bază româno-
ucrainean la 2 iunie 1997, au fost puse bazele unei cooperări mai strânse între România şi
Ucraina în diferite domenii, inclusiv în domeniul cooperării transfrontaliere. În conformitate cu
art. 8 a Tratatului, părţile se angajau să sprijine cooperarea între unităţile administrativ-teritoriale
din regiunile de frontieră. Mai mult decât atât, prin acelaşi articol se preconiza crearea
Euroregiunilor „Prutul de Sus” şi „Dunărea de Jos” la care puteau să participe şi unităţi
administrativ-teritoriale din Republica Moldova. Euroregiunile, fiind formele instituţionalizate
ale cooperării transfrontaliere constituie, în prezent, un model eficace pentru rezolvarea
problemelor de dezvoltare social-economică a oricăror ţări limitrofe. Acesta se explică prin faptul
că între regiunile de frontieră a ţărilor limitrofe există legături tradiţionale stabilite de veacuri,
problemele cu care se confruntă sunt în mare parte omogene, iar rezolvarea lor nu se poate face
exclusiv pe teritoriul statelor naţionale.
Iniţiativa privind instituţionalizarea cooperării transfrontaliere între Republica Moldova,
România şi Ucraina a fost lansată de Preşedintele României la începutul anului 1997. Ea a fost
materializată puţin mai târziu, în cadrul summit-ului de la Ismail din 3-4 iulie 1997 prin semnarea
de către Preşedinţii Republicii Moldova, României şi Ucrainei a „Declaraţiei privind cooperarea
transfrontalieră” şi, la nivel guvernamental, a protocolului de colaborare trilaterală între cele trei
ţări.

17
Poziţia statelor. Opţiunea politică a României, respectiv orientarea ireversibila spre
integrarea euro-atlantică impune acceptarea teoretică si practică a regionalismului. Cu toate că
România nu se opune cooperării transfrontaliere, pe care o consideră parte componenta a
procesului general-european de integrare, totuşi preferă ca aceasta sa fie decisa la nivel statal
pentru fiecare caz in parte, pe baza de principii si criterii bine definite, care sa ofere garanţii si
perenitate unei astfel de cooperări. Totodată, România punând accentul pe aderarea la
organismele euro-atlantice, nu poate să meargă prea departe în cooperare cu vecinii, reieşind din
situaţia că aceasta poate să greveze, ca ritm şi durată, asupra aderării la Uniunea Europeană. De
asemenea, prin relaxarea masurilor de control in zonele de frontiera care intra in componenta
euroregiunilor, ar putea apărea elemente şi condiţii care ar favoriza pătrunderea sau amplificarea
fenomenului terorist, al crimei organizate, acţiunilor de tip mafiot, criminalităţii economice,
fenomenului infracţional, traficului de droguri, armament, sau ar putea încuraja migrarea ilegala a
unor persoane din ţări cu tendinţe de emigrare.
La început, Ucraina a manifestat un „entuziasm temperat" faţă de iniţiativele privind
cooperarea in cadrul unor Euroregiuni „româneşti”, care implica participarea unor zone ale
teritoriului său cu o semnificativă populaţie românească. Daca idea de cooperare transfrontalieră
ar conţine numai dimensiunea economică, Ucraina s-ar fi conectat entuziast la iniţiativele statelor
vecine, văzând în aceasta un mijloc de a asigura evoluţia, fără un efort consistent din partea
Kievului, a unor zone mai puţin dezvoltate (raioanele Reni, Izmail, Chilia, regiunea Cernăuţi), in
condiţiile in care întreaga Ucraina se confruntă cu dificultăţi economice. Totuşi, in ultimii ani,
poziţia Ucrainei faţă de cooperarea transfrontalieră, a devenit pozitivă, ca urmare atât a abordării
mai pragmatice a problematicii care, pe fond, o avantajează datorita colaborării cu zone de
graniţă mai dezvoltate economic ale partenerilor, cât si urmăririi obiectivului politic de a se
afirma ca ţară cu vocaţie europeană, ce realizează zona tampon faţă de sistemul euro-asiatic al
Federaţiei Ruse. . Factorii de putere regională urmăresc obţinerea de avantaje economice şi
financiare cat mai substanţiale, inclusiv crearea de infrastructura industriala, de transporturi si
comunicaţii pe teritoriul Ucrainei.
Graţie avantajelor economice apărute, participarea Republicii Moldova în cadrul
Euroregiunilor prezintă un interes deosebit din partea autorităţilor de la Chişinău. Unităţile
teritorial administrative din România şi Ucraina posedă un potenţial economic mult mai mare în
comparaţie cu judeţele din Republica Moldova. Totodată, interesul vădit al Republicii Moldova
în aprofundarea relaţiilor de cooperare transfrontalieră a fost în permanenţă eclipsat de o
pasivitate pronunţată atât la nivel central, cât şi la cel local.
Pasivitatea părţii moldoveneşti în lansarea şi realizarea activităţilor de cooperare este
cauzată de mai mulţi factori. În Republica Moldova nu funcţionează o structură guvernamentală

18
care să promoveze politica regională de stat şi să sprijine interesele Euroregiunilor în structurile
centrale de stat. Structurile administrativ-teritoriale moldoveneşti constituite recent au redus mult
capacitatea şi aşa destul de joasă în promovarea unor politici de cooperare de sine stătător.
Practic, participarea parţii moldoveneşti în cadrul Euroregiunilor poartă un caracter inerţial, fiind
catalizată mai mult de relaţiile româno-ucrainene. Atât la nivel central cât şi la nivel judeţean nu
există strategii de integrare regională sau planuri de acţiuni concrete care să valorifice beneficiile
cooperării pentru teritoriile moldoveneşti de la frontieră. O altă cauză este şi insuficienţa
resurselor financiare de la bugetele locale pentru finanţarea activităţilor de cooperare, accesul şi
posibilităţile reduse la sursele financiare externe.
Euroregiunea “Dunărea de Jos”. Acţiunile concrete în vederea constituirii Euroregiunii
au urmat la reuniunea de la Ismail din 24-25 februarie 1998, desfăşurată sub egida Consiliului
Europei, unde s-a convenit asupra semnării „Declaraţiei cu privire la promovarea cooperării
transfrontaliere între autorităţile locale şi regionale din România, Republica Moldova şi Ucraina”.
De asemenea, la 9-10 iunie 1998, au fost organizate la Galaţi reuniuni la nivel de experţi ai
autorităţilor regionale interesate, la care s-a definitivat forma şi conţinutul Statutului Euroregiunii
“Dunărea de Jos”.
La 14 august 1998, la Galaţi, în cadrul reuniunii conducătorilor regiunilor frontaliere ale
Republicii Moldova, României şi Ucrainei, a fost semnat Acordul privind crearea Euroregiunii
“Dunărea de Jos”. La aceeaşi reuniune a fost aprobat Statutul Euroregiunii, Regulamentul de
organizare şi funcţionare a Consiliului şi au fost desemnate organele de conducere, executive şi
de coordonare a euroregiunii. Conform Statutului în cadrul euroregiunii intră: din partea
Republicii Moldova- judeţul Cahul, din partea României – judeţele Brăila, Tulcea şi Galaţi şi din
partea Ucrainei – regiunea Odesa.

Tabelul 3 Profilul Euroregiunii “Dunărea de Jos”


Ponderea Ponderea în
Unităţile Teritoriul Popula- Nr. de
teritoriului, % populaţie, %
administrativ- , ţia, loc. la
Euro Euro
teritoriale mii km2 Pe ţară mii loc. Pe ţară 1 km2
regiune regiune
Judeţul Cahul
2,7 7,1 5,1 248 5,2 6,1 103,5
Judeţul Brăila
4,4 1,8 8,3 403 1,8 9,9 85,9
Judeţul Galaţi
4,5 1,9 8,4 643 2,7 15,7 142.9
Judeţul Tulcea
8,4 3,5 15,8 266 1,2 6,5 31,7
Regiunea
33,3 5,5 63,0 2 528 5,1 61,8 76,2
Odessa
Total 53,3 100 4 090 100 76,7

19
Organul suprem de conducere al euroregiunii este Consiliul în componenţa căruia intră câte
trei membri ai fiecărei părţi, reprezentanţi ai autorităţilor publice regionale. Consiliul este condus
de un preşedinte ajutat de un vice preşedinte. Organele de lucru ale euroregiunii sunt nouă
comisii de lucru pentru diferite domenii. Coordonarea tuturor activităţilor ce se desfăşoară în
cadrul euroregiunii sunt asigurate prin intermediul Centrului de Coordonare. Începând cu 18
martie 2003 Preşedenţia Consiliului a fost transmisă prin rotaţie judeţului Cahul, care pe
parcursul a doi ani zile vor coordona activitatăţile din cadrul Euroregiunii.
Euroregiunea “Prutul de Sus”. Activităţile concrete privind crearea Euroregiunii „Prutul
de Sus” au început în august 1997. Pentru început, partea ucraineană a propus ca în cadrul
Euroregiunii colaborarea să fie axată exclusiv pe problemele ecologice. Ecoeuroregiunea trebuia
să includă la prima etapă doar regiunea Cernăuţi şi judeţele Botoşani şi Suceava, iar în a două
etapă la Ecoeuroregiune se preconiza aderarea şi a câtorva raioane din nordul Republicii
Moldova.
În martie 1999, după câteva şedinţe de lucru la nivel de experţi, Acordul privind crearea
Euroregiunii a fost, finisat şi se preconiza să fie semnat la întâlnirea Preşedinţilor României şi
Republicii Moldova în cadrul vizitei lor în Ucraina. Evenimentul a fost, însă, amânat datorită ne-
finisării reformei administrativ-teritoriale în Republica Moldova. Ulterior, la nivelul autorităţilor
publice locale, au fost desfăşurate acţiuni pentru constituirea Euroregiunii. Aceste acţiuni s-au
finisat la Botoşani, la reuniunea şefilor administraţiilor publice locale din 22 septembrie 2000,
când a fost semnat Acordul privind crearea Euroregiunii “Prutul de Sus”. La aceeaşi reuniune, au
fost adoptate hotărârile privind constituirea Consiliului Euroregiunii, alegerea Preşedintelui în
Exerciţiu al Consiliului Euroregiunii, a fost aprobată simbolica Euroregiunii şi componenţa
Comisiilor de lucru.
Conform Statutului în componenţa euroregiunii intră: din partea Republicii Moldova –
judeţele Edineţ şi Bălţi, din partea României – judeţele Suceava şi Botoşani şi din partea Ucrainei
– regiunea Cernăuţi.
Organul suprem de conducere al euroregiunii este Consiliul format din conducătorii
unităţilor administrativ-teritoriale membre ale Euroregiunii. Preşedintele în exerciţiu al
Consiliului euroregiunii conduce activitatea Consiliului. Organele executive ale euroregiunii sunt
4 comisii de lucru constituite pe domenii de activitate, care organizează şi coordonează
activitatea euroregiunii în aceste domenii.

Tabelul 4 Profilul Euroregiunii “Prutul de Sus”

20
Ponderea Ponderea în
Unităţile Teritori Nr. de
teritoriului, % Populaţia, populaţie, %
teritorial- ul, loc. la
Pe Euro mii loc. Pe Euro
administrate Mii km2 1 km2
ţară regiune ţară regiune
Judeţul Edineţ
3,1 9,3 10,7 300,7 7,0 10,3 95
Judeţul Bălţi
4,2 12,6 14,5 505,1 11,7 17,3 120
Judeţul Botoşani
5 2,1 17,3 461,3 2,1 15,8 92,5
Judeţul Suceava
8,1 3,4 28,0 716,3 3,2 24,6 84
Regiunea
8,5 1,4 29,4 933,9 1,9 32,0 115
Cernăuţi
Total 28,9 100 2917,3 100 100,9

Asigurarea lucrărilor de secretariat pentru buna desfăşurare a lucrărilor Consiliului


Euroregiunii este efectuată de Secretariatul Consiliului Euroregiunii. Pentru realizarea direcţiilor
şi mecanismelor de acţiune concrete ale euroregiunii, sunt create grupuri de experţi, precum şi
grupuri de lucru.
Euroregiunea “Siret Prut Nistru”. La 18 octombrie 2002 a fost semnat Acordul de
constituire a euroregiunii moldo-române „Siret-Prut-Nistru”. În componenţa euroregiunii intră
din partea Republicii Moldova - judeţele Ungheni, Chişinău şi Lăpuşna şi din partea României –
judeţele Iaşi şi Vaslui.

Tabelul 5 Profilul Euroregiunii “Siret-Prut -Nistru”


Ponderea Ponderea în
Unităţile Nr. de
Teritoriul, teritoriului, % Populaţia, populaţie, %
teritorial- loc. la
mii km2 Pe Euro mii loc. Pe Euro
administrate 1 km2
ţară regiune ţară regiune
Judeţul Chişinău 3,4 10,1 12,9 382,2 10,5 13,6 112
Judeţul Lapusna 3,5 10,4 13,3 282,2 7,8 10,0 81
Judeţul Orhei 3,2 9,5 12,1 303,4 8,4 10,8 95
Judeţul Ungheni 2,3 6,8 8,7 258,9 7,1 9,2 113
Judetul Soroca 3,2 9,5 12,1 278 7,7 9,9 87
Judeţul Iaşi 5,5 16,3 20,8 836,8 23,1 29,8 152
Judeţul Vaslui 5,3 15,7 20,1 466,7 12,9 16,6 88
Total 26,4 100 2808,2 100 106

Realizări şi oportunităţi de cooperare. Cu toate că cadrul legal existent este suficient


pentru coordonarea şi planificarea activităţilor legate de dezvoltarea euroregiunilor, colaborarea
transfrontalieră se caracterizează printr-un triplu deficit - de prosperitate, de cooperare şi deficit
de integrare. Problemele de ordin politic existente între statele partenere n-au permis semnarea

21
unor acorduri interstatale cu privire la lărgirea substanţială a competenţelor autorităţilor locale în
ce priveşte activitatea euroregiunilor. Regimul circulaţiei mărfurilor, capitalurilor şi forţei de
muncă în Euroregiuni nu se deosebeşte, cu mici excepţii, de cadrul general existent.
Situaţia Euroregiunilor „Dunărea de Jos" si „Prutul de Sus", deşi proiectate a fi realizate de
aceiaşi parteneri, nu este similară. Cooperarea din sud, cu urmări pozitive in înviorarea activităţii
economice şi ameliorarea nivelului de trai al locuitorilor din zonele nord-dunărene - mai puţin
dezvoltate - convine şi nu ridică probleme pentru strategia Ucrainei. In consecinţă, oraşul Galaţi
si-a asigurat calitatea de centru al euroregiunii, prin forţa sa economică polarizând viaţa
comercială a sudului Republicii Moldova şi raioanelor dunărene ale Ucrainei. Euroregiunea
„Prutul de Sus" prezintă un interes sporit pentru Ucraina, întrucât aceasta îi favorizează
dezvoltarea pe direcţia vest. In consecinţă, Kievul va coopera angajat pentru realizarea unei
Euroregiuni intr-o zona mai ampla decât cea preconizata iniţial, cuprinzând regiunea Cernăuţi,
nordul judeţelor Suceava, Botoşani si al Republicii Moldova, Maramureşul de Nord si
Transcarpatia. Prin aceasta se urmăreşte crearea si consolidarea unei regiuni cu centrul la
Cernăuţi, cu un viitor economic bine conturat.
Evaluarea potenţialului economic şi social al euroregiunilor identifică numeroase
oportunităţi de cooperare transfrontalieră din diverse domenii, care vor accelera cooperarea
economică, precum şi vor impulsiona dezvoltarea economică a celor trei ţări părţi. Din întregul
spectru de oportunităţi vom menţiona:
• Corelarea programelor regionale de dezvoltare a infrastructurii rutiere şi a căilor de
navigare fluvială
• Constituirea unor structuri comune privind certificarea mărfurilor, dezvoltarea pieţelor
de desfacere a produselor, ocuparea forţei de muncă, valorificarea şi dezvoltarea potenţialului
economic existent
• Coordonarea eforturilor privind aprovizionarea cu apă potabilă şi gaze naturale
• Dezvoltarea infrastructurii care să asigure facilitarea trecerii frontierelor, realizarea unor
noi puncte de trecere a frontierei şi modernizarea celor existente
• Dezvoltarea şi promovarea comună de oferte turistice şi a traficului turistic
• Organizarea festivalurilor, expoziţiilor, târgurilor culturale şi competiţiilor sportive
regionale
• Coordonarea programelor de protecţie a mediului, realizarea în comun a proiectelor şi
monitorizarea în comun a factorilor de poluare din regiuni.

22
Capitolul 5. Organizarea activităţii de prevenire şi combatere a poluărilor
accidentale

Starea de calitate a resurselor de apă este condiţionată atât de modul de utilizare a


acestora ca surse de alimentare cu apă a populaţiei, industriei şi altor folosinţe, cât şi de utilizarea
resurselor ca receptori ai apelor uzate evacuate după utilizare. Una din măsurile importante
pentru menţinerea calităţii resurselor de apă o reprezintă activitatea de prevenire şi combatere a
poluărilor accidentale.
Acţionând conform strategiei naţionale de folosire raţională şi protecţie împotriva
epuizării şi degradării resurselor de apă, Planul de Prevenire şi Combatere a poluărilor
Accidentale constituie cadrul organizat în contextul căruia poluatorul, organismele judeţene şi
bazinale de gospodărire a apelor, utilizatorii din aval şi alte organisme, vor acţiona eficient în
scopul prevenirii, stopării, limitării şi neutralizării efectelor unor evenimente nedorite produse în
urma unor avarii, accidente sau chiar celor datorate neglijentei.
În conformitate cu prevederile Legii apelor nr.107/1996, modificată şi completată cu
Legea nr. 310/2004, activitatea de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale este organizată
de către Administraţia Naţională “Apele Române” prin direcţiile sale bazinale, pe bază de:
- planuri elaborate la nivelul fiecărui bazin hidrografic (conform Legii nr. 310/2004, art.
23 alin.1, respectiv Ord.nr. 223/07.03.2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi
funcţionare a sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din România, SAPA-
ROM, şi a centrului internaţional principal de alarmare în caz de poluări accidentale pe Dunăre
din România, CIPA-ROM);
- planuri proprii ale utilizatorilor de apă potenţial poluatori (conform Ord.nr.278/1997
Metodologia cadru de elaborare a planurilor de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la
folosinţele de apă potenţial poluatoare .
Articolul 23, alin. 2 din Legea apelor nr.107/1996, modificată şi completată cu Legea nr.
310/2004 obliga persoanele juridice utilizatori de apă şi ai celorlalte folosinţe în legătură cu apă
să întocmească planuri proprii de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale, posibil a se
produce ca urmare a activităţii lor, şi să le pună în aplicare în caz de necesitate, iar alin. 8,
stabileşte obligativitatea utilizatorilor de apă potenţial poluatori, a autorităţilor administraţiei
publice locale şi a A.N.”Apele Române” de a se dota corespunzător cu mijloace specifice de
intervenţie în cazuri de poluări accidentale.
Planul de prevenire şi combatere a poluărilor accidentale la utilizatorii de apă se
elaborează de orice folosinţă potenţial poluatoare sau la care se pot produce evenimente ce pot

23
conduce la poluarea accidentală a resurselor de apă. Unităţile care folosesc apă, vor elabora şi un
program de combatere a efectelor poluărilor accidentale produse de unităţile amplasate în
amonte.
Obiectivele sistemului de alarmare în caz de poluări accidentale ale apelor din România,
SAPA-ROM
Obiectivul global al SAPA – ROM îl constituie prevenirea şi acţionarea pentru
combaterea poluărilor accidentale cu efect naţional şi internaţional, respectiv:
- asigurarea unui cadru de prevenire a poluărilor accidentale de provenienţa locală cu
efect potenţial transfrontier şi a pagubelor cauzate folosinţelor de apă;
- asigurarea unor măsuri operative de intervenţie în caz de poluare accidentală
transfrontieră pentru localizarea şi limitarea ariei de răspândire a efectelor prin:
- mijloace de intervenţie „în situu” (la surse şi/sau pe Dunăre);
- mijloace şi măsuri la nivelul folosinţelor de apă pentru prevenirea şi diminuarea
pagubelor;
- asigurarea unui sistem operativ de avertizare în timp util a autorităţilor şi organismelor
responsabile de protecţia folosinţelor aflate în aval, inclusiv transfrontieră asupra cauzei
generatoare a poluării accidentale, indiferent de natură şi provenienţa acesteia şi de prognoza
deplasării undei de poluare.
Proceduri de alarmare în caz de poluare accidentală
1. cu sursa identificată:
(a) se anunţă imediat folosinţele de apă, din aval, care pot fi afectate de poluarea accidentală;
(b) se anunţă Direcţia Apelor Prut Iaşi coordonatoare;
(c) se anunata S.G.A.-ul din aval;
(d) Direcţia de Ape notifica S.G.A.-urile din aval la care unda de poluare poate conduce la
afectarea folosinţelor de apă şi Administraţia Naţională „Apele Romane” . Aceasta din urmă, în
funcţie de amploarea poluării, anunţa dispeceratul Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor.
S.G.A.-urile din aval iniţiază fluxuri proprii de informaţii conform celor descrise anterior;
2. cu sursa neidentificată:
(a) se efectuează etapele (a), (b) şi (c) de la pct. 1;
(b) în plus, solicita direct cât şi prin Direcţia de Ape informaţii la S.G.A.-ul din amonte pentru
depistarea sursei generatoare;
(c) Direcţia de Ape reiterează procedura pentru alte S.G.A.-uri din amonte până la identificarea
sursei generatoare. Urmează, în paralel procedura descrisă la punctul 1.
3. cu efect transfrontier şi cu sursa identificată:
(a) se efectuează etapele (a), (b) şi (c) de la pct. 1;

24
(b) Direcţia de Ape anunţa Administraţia Naţională „Apele Romane” şi funcţie de amploarea
poluării, poate iniţia un mesaj transfrontier de avertizare în conformitate cu prevederile
Regulamentului comun în caz de poluări accidentale;
(c) Administraţia Naţională „Apele Romane” anunţa CIPA-ROM;
(d) CIPA-ROM decide dacă este cazul iniţierii unei alarme transfrontiere şi în caz pozitiv se
aplică procedura proprie Subsistemului internaţional;
4. cu efect transfrontier şi cu sursa neidentificată:
(a) se efectuează etapele (a), (b) şi (c) de la pct. 1;
(b) S.G.A. 2 solicita informaţii la S.G.A.-ul din amonte pentru depistarea sursei generatoare a
poluării accidentale;
(c) Direcţia de Ape solicita informaţii şi de la alte S.G.A.-uri din amonte până la depistarea
sursei generatoare; anunţă Administraţia Naţională „Apele Romane”;
(d) Administraţia Naţională „Apele Romane” anunţa CIPA-ROM, care decide asupra necesităţii
iniţierii avertizării transfrontiere prin Subsistemul internaţional.

ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA SISTEMULUI DE ALARMARE ÎN CAZ DE


POLUĂRI ACCIDENTALE ALE APELOR DIN ROMÂNIA (SAPA-ROM) ŞI A
CENTRULUI INTERNAŢIONAL PRINCIPAL DE ALARMARE ÎN CAZ DE POLUĂRI
ACCIDENTALE PE ROMÂNIA (CIPA–ROM)

25
LOCUL ŞI ROLUL SAPA-ROM ÎN ACTIVITATEA DE
PROTECŢIE A CALITĂŢII APELOR

Sistemul de Alarmare în caz de Poluări Accidentale ale Apelor din România cu posibil
efect transfrontier (SAPA-ROM) constituie cadrul de acţiuni pentru prevenirea, avertizarea şi
controlul situaţiilor de poluări accidentale a apelor din România, indiferent de natură şi
provenienţa acestora, organizat la nivel naţional.
SAPA-ROM cuprinde şi subsistemul de alarmare în caz de poluări accidentale pe
Dunăre care se integrează în Sistemul internaţional de Alarmare privind Poluările Accidentale pe
Dunăre – Danube Accident Emergency Warning System.
În Sistemul Internaţional de Alarmare privind Poluările Accidentale pe Dunăre (AEWS-
D) sunt cuprinse în principiu atât fluviul Dunărea, cât şi toţi afluenţii principali din bazinul
Dunării.
În concepţia AEWS-D, fiecare ţară implicată în acest sistem are propriul său AEWS-
national, care include concepţia general naţională asupra problemelor de poluări din bazinul
Dunării.
Regulamentul de organizare şi funcţionare al SAPA-ROM, nu afectează alte înţelegeri
bilaterale şi multilaterale ale României în acest domeniu.
În vederea asigurării unei viabilităţi corespunzătoare SAPA-ROM a fost conceput ca un
sistem cu structură piramidală, pe trei nivele, fluxurile şi informaţiile fiind diferenţiate în esenţă,
funcţie de provenienţă poluării accidentale - locală şi/sau transfrontieră.

26
Pentru situaţiile specifice poluărilor accidentale de provenienţă şi/sau cu efect
transfrontieră SAPA-ROM este prevăzut la nivelul superior cu Centrul Internaţional Principal
de Avertizare (CIPA-ROM) care activează la nivelul Ministerului Mediului şi Gospodăririi
Apelor, cu atribuţii specifice în cadrul reţelei internaţionale de avertizare (AEWS - Danube).
Elementele specifice de expertiză tehnica sunt asigurate prin Laboratorul Naţional de
Referinţă - Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia Mediului.
La proiectarea SAPA-ROM s-a ţinut cont că structura acestuia să răspundă atât
necesitaţilor şi obiectivelor Ministerului Mediului şi Gospodăririi Apelor cât şi condiţiilor de
compatibilitate şi armonizare la nivelul unei reţele internaţionale de avertizare în caz de poluări
accidentale pe Dunăre.
În situaţia în care, prin sistemele bazinale de avertizare, se evidenţiază o poluare
accidentală pe unul din afluenţii Dunării şi se apreciază că aceasta se va propaga în aval cu
urmări periculoase, Direcţiile de Ape vor intra în legătură directă cu CIPA-ROM.
Obiective
Obiectivul global al SAPA-ROM îl constituie prevenirea şi acţionarea pentru combaterea
poluărilor accidentale cu efect naţional şi internaţional, respectiv:
- asigurarea unui cadru de prevenire a poluărilor accidentale de provenienţă locală cu
efect potenţial transfrontier şi a pagubelor cauzate folosinţelor de apă;
- asigurarea unor măsuri operative de intervenţie în caz de poluare accidentală
transfrontieră, pentru localizarea şi limitarea ariei de răspândire a efectelor prin:
- mijloace de intervenţie “în situ” (la surse şi/sau pe Dunăre);
- mijloace şi măsuri la nivelul folosinţelor de apă pentru prevenirea/diminuarea
pagubelor.
- asigurarea unui sistem operativ de avertizare în timp util a autorităţilor şi
organismelor responsabile de protecţia folosinţelor aflate în aval, inclusiv transfrontieră asupra
cauzei generatoare a poluării accidentale, indiferent de natură şi provenienţa acesteia şi de
prognoza deplasării undei de poluare;
STRUCTURA SAPA – ROM
Sistemul de Alarmare în caz de Poluări Accidentale ale Apelor din România este un
sistem unitar care are la baza două tipuri de activităţi, diferenţiate după natura poluării:
a) activităţi la scara naţională pentru situaţiile de poluări accidentale de provenienţă şi cu
efect local ce corespund subsistemului naţional;
b) activităţi la scara internaţională pentru situaţiile de poluări accidentale de provenienţă
locală şi cu efect transfrontieră şi de provenienţă transfrontieră ce corespund subsistemului
internaţional.

27
Subsistemul naţional
Acesta acoperă situaţiile de poluări accidentale locale şi cu efect local, cauzele
generatoare putând fi localizate şi/sau nelocalizate în momentul iniţial. Centrul de Coordonare a
subsistemului naţional îl reprezintă Administraţia Naţională ,,Apele Romane’’ .
Subsistemul internaţional
Acest subsistem acoperă următoarele tipuri de poluări:
1. poluări locale, cu efect transfrontier anticipat, indiferent dacă sursa de poluare este sau
nu identificată;
2. poluări de provenienţă transfrontieră cu efect local (România) şi /sau extensibil la tari
riverane din aval, indiferent dacă sursa de poluare este sau nu identificată.
Spre deosebire de subsistemul naţional, în cazul subsistemului internaţional, Centrul de
Coordonare este reprezentat de către Centrul Internaţional Principal de Alarmare din
România (CIPA-ROM).
CIPA-ROM are în structura următoarele unităţi (Anexa nr. 3):
- unitatea de decizie şi supervizare (Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor)
- unitatea de comunicaţie (Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor şi Administraţia
Naţională ,,Apele Romane’’)
- unitatea de expertiză (Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Protecţia
Mediului).

Fluxuri de informaţii în caz de poluări accidentale

28
29
30
Capitolul 6. Poluarea transfrontalieră a Prutului cu nutrienţi

Râul Prut este al doilea că mărime (după Nistru) în R. Moldova, pe el fiind trasat hotarul
cu România.
În calea sa Prutul îşi îmbogăţeşte apele cu cele pe care le varsă în el afluenţii săi (râuri
mici şi râuleţe),circa 20 dintre care se află de partea stângă, constituind o resursă naturală
importantă pentru locuitorii Moldovei şi o sferă considerabilă pentru biodiversitatea acvatică.
Însă,în ultimele 4-5decenii, multe deşeuri din activităţile antropogene,în special din cele
zootehnice, nimeresc în ape, poluându-le cu cantităţi considerabile de nutrienţi, la care se
adaugă concentraţiile mari de azot şi fosfor organic provenite din agricultură, piscicultură etc.
Poluarea organică este evidentă mai cu seamă în urma scurgerilor de deşeuri din aşezările
umane cu o activitate industrială. Această situaţie se înregistrează atât de o parte,cât şi de alta a
Prutului.
Calitatea proastă a apei afluenţilor acestui râu ce se varsă în Dunăre,apoi în Marea Neagră
a generat o serie de probleme de ordin local şi regional. Iată de ce gestionarea mediului în
bazinul Prutului necesită o cooperare a eforturilor celor de pe ambele maluri ale râului la
soluţionarea problemelor apărute.
În acest scop, în zilele de 21-22 martie 2007 la Galaţi, România, a avut loc o conferinţă
internaţională cu genericul „Abordare unitară,la nivel de Bazin Hidrografic Prut, pentru
reducerea nutrienţilor şi cooperare transfrontieră”, organizată de către Centrul de
Consultanţă Ecologică Galaţi şi Mişcarea Ecologistă din Moldova. La conferinţă au participat
aproximativ 80 de experţi-ecologi, reprezentanţi ai autorităţilor centrale, judeţene şi locale din
România şi R.Moldova,inclusiv reprezentanţi ai ONG-urilor din ambele state. Ei au făcut un
schimb de opinii referitoare la situaţia din bazinul râului Prut şi starea ecologică din zonă,
proiectele ce se implementează în prezent pentru îmbunătăţirea stării de lucruri , inclusiv cele
privind Controlul Poluării din Agricultură şi Managementul Durabil al Stocurilor Poluanţilor
Organici Persistenţi (POP).
Necesitatea cooperării eforturilor ţărilor noastre şi celor din vecinătate –Ucraina, Bulgaria,
Ungaria –pentru abordarea şi soluţionarea în comun a problemelor ecologice,ameliorarea
situaţiei create în această zonă a fost subliniată în cadrul conferinţei.
Problemele care practic au generat această conferinţă s-au concretizat pe parcursul anilor.
Oportunitatea a fost oferită de Proiectul Regional pentru Dunăre, care a demarat în
decembrie 2001 şi se desfăşoară la nivel de bazin hidrografic Dunărea, deci în 13 ţări, fiind
administrat de Comisia Internaţională pentru Protecţia Mediului cu sediul la Viena. În acest
proiect sectorul civil, organizaţiile neguvernamentale îşi au locul lor. În 2003 a fost depus acest

31
proiect în cooperare cu Mişcarea Ecologistă din Moldova. Deşi au fost foarte multe proiecte,
acesta s-a înscris la componenta de cooperare regională transfrontieră şi cu accent pe
scăderea încărcăturii de nutrienţi, de substanţe toxice, pentru că Prutul, fiind al treilea mare
afluent al Dunării, aduce şi o foarte mare încărcătură de fosfaţi, nitriţi, nitraţi, care ajunge în
Dunăre şi apoi în Marea Neagră.Deci, problemele practic sunt ale întregii regiuni.Există
speranţa să fie implicaţi foarte curând în soluţionarea lor şi ucrainenii din partea de nord, de
unde Prutul izvorăşte. Pentru că şi preocupările lor de a stabili acolo o ecoregiune a Prutului de
Sus sunt cunoscute de multă vreme la toate nivelurile. Ideea a fost ca acest forum să dea o mână
de ajutor experţilor care lucrează la planul de gospodărire a apelor în spaţiul hidrografic Prut.
Partea română are o monitorizare a centrelor de poluare, ele sunt nominalizate, ceea ce
lipseşte deocamdată în R. Moldova. R. Moldova are fabrici mici,amplasate pe afluenţii
Prutului, ca cea de la Cupcini, Edineţ, care nu-şi administrează cum trebuie deşeurile. La fel, nu
este clară atitudinea unor autorităţi locale, ca cea din Călineşti, Făleşti,unde oamenii aruncă
deşeurile menajere şi de grajd în râul Camenca.
Ar fi bine să fie nominalizate acele focare de poluare, acele sate unde lasă de dorit cultura
păstrării gunoiului de grajd.
Se speră că organizaţiile neguvernamentale vor purcede la acest lucru şi pe viitor vor avea
cel puţin o statistică care va permite să se facă nişte activităţi concrete în bazinul râului Prut.
Poluarea cu nutrienţi este comună nu numai pentru Moldova şi România, ci pentru toate
ţările din Europa. Problemele vin din faptul că un număr marede activităţi zootehnice nu sunt
bine controlate, nu există sisteme de management a gunoiuluide grajd,care să nu permită
poluarea apelor subterane, complexele zootehnice în funcţiune nu au cele mai bune staţii de
epurare sau care să permitădin nou o aplicare corectă a îngrăşămintelor. Însă, dacă se vor
respecta măsurile recomandate de codurile Bunelor Practici Agricole, care sunt făcute de către
specialiştii cei mai buni în agricultură din cele două ţări, atunci în principiu aceste probleme ar
trebui să fie reduse.
Evident,dacă vor fi şi bani.Aceste zone pilot vor trebui să reprezinte un punct focal
pentru activităţile organizaţiilor administraţiei centrale, fiind sprijinite financiar, ca să poată să
realizeze toate măsurile care se impun pentru a elimina poluarea cu nitraţi.

32
Bibliografie

[1] Ciplea L.I., Poluarea mediului ambiant, Editura Tehnică, Bucureşti, 1978;

[2] Onofrei A. G., Monitorizarea şi diagnoza calităţii mediului, Editura Universităţii “Aurel
Vlaicu”, Arad, 2008;

[3] www.anpm.ro;

[4] www.infoterra.mappm.ro;

[5] www.greenpeace.ro;

[6] www.guv.ro.

33