You are on page 1of 12

CUPRINS

INTRODUCERE………………………………………………………………….2
Definirea conceptului de ”Interes National” ………………………………...…...3
Originile Statalitații Moldovenești ……………………………………………….4
Calitatea de membru în organizatiile internationale si participarea Republicii
Moldova la actiunile acestora …………………………………………………….5
Consolidarea statului și a societății Republicii Moldova ………………………...6
Redimensionarea Intereselor Republicii Moldova în Spațiul Post-Sovietic ……..9
CONCLUZIE ……………………………………………………………………11
BIBLIOGRAFIE ………………………………………………………………...12

1

INTRODUCERE
O definire concisa al interesului naţional este dificil de definit datorită
caracterului său vag. Elementul cheie este însă ideea de interes. În secolul XIX,
Palmerston, obişnuia să spună „Noi nu avem nici aliaţi şi nici inamici eterni.
Interesele noastre sunt eterne şi datoria noastră este de a urma aceste interese”. În
secolul XX Charles De Gaulle, președintele Franței, relua aceleaşi idei afirmând că:
„naţiunile nu au sentimente ci doar interese”.
O altă personalitate notorie, Hans Morgentau,1 emite ideea că ceea ce numim
interes naţional este format dintr-un „sâmbure tare” prezent în orice situaţie şi un
înveliş format din elemente variabile care se modifică în funcţie de împrejurările
istorice concrete. În sâmburele tare intră păstrarea identităţii fizice, politice şi
culturale ale unei naţiuni şi se referă la asigurarea identităţii naţionale şi a integrităţii
teritoriale, la păstrarea ordinii şi a echilibrului intern. Învelişul se stabileşte în
funcţie de evoluţia raporturilor de putere, de alianţele posibile, de proiectele de
securitate credibile.
Consolidarea si formarea interesului national in Republica Moldova a inceput in
1991, odata cu independenta statala. De la declararea independenţei Republicii
Moldova, şi până în prezent, populaţia Republicii Moldova a trebuit mereu să
depună eforturi de a-şi realiza anumite interese, de la început s-au depus eforturi de
consolidare a independenţei, iar ulterior o dată cu evoluţia evenimentelor au apărut
o serie de alte cerinţe de bază ale populaţiei, care au trebuit să fie reflectate în ceea
ce poate fi recunoscut ca interesul naţional, deşi sunt anumite îndoieli din partea
altor pături ale societăţii, inclusiv specialişti în relaţiile internaţionale. Principala
concepţie a interesului naţional a etapei iniţiale o dată cu declararea independenţei a
fost de a căpăta recunoaşterea internaţională şi de a forma o reţea de relaţii
diplomatice cu statele-cheie care vor aduce un aport serios în direcţia dezvoltării
Republicii Moldova pe viitor.

1

Morghentau Hans J., Politica între natiuni. Lupta pentru putere si pace, ed. Polirom, 2007, pag. 19.

2

Definirea conceptului de ”Interes National”
Contururile interesului naţional, şi anume aspectul exterior al interesului
naţional sânt determinate de idealul care reflectă valorile societăţii respective, în
mare parte, însă imperativul autoconservării joacă totuşi un rol important, întrucât
sunt anumiţi parametri ce ne face să determinăm că statul nu este în stare să-şi
asigure independenţa şi securitatea. Printre cei care au abordat acest subiect de-a
lungul timpului au fost teoreticienii americani precum K.Waltz, W. Lippman, E.
Frerniss, G.Kennnan, H. Morgenthau. De asemenea, la această concepţie au
contribuit şi savanţii francezi precum R. Aron, J. B. Duroselle, R. Debre precum şi
alţii.
Astfel, Conceptual, interesul naţional se referă în primul rând la:
1. Statul reprezintă o comunitate, iar cât timp această comunitate persistă,
interesele acelui stat vor rămâne neschimbate. Prin urmare, interesele sunt ale
comunităţii care este în cadrul unui stat, şi nu ale statului.
2. Interesele naţionale sunt scopuri ale acelei comunităţi.2
3. Interesul naţional reprezintă un bun naţional al acelei comunităţi.
4. Nu există duşmani permanenţi, nici prieteni sau aliaţi permanenţi ai unei
comunităţi, există doar interesul acelei comunităţi, şi deja alţi actori, care pot fi la un
moment al istoriei duşmani, la alt moment prieteni sau aliaţi ai acestora.
H. Kissinger, încearcă să ne inițieze din izvoarele conceptului, considerîn că
din punct de vedere istoric, conceptul de interes naţional vine din Franța medievală
fiind formulat decardinalul Richelieu, care a lucrarea Principe, la Giovanni Botero
(1589), acest concept înţeles ca o necesitate care comandă comportamentul statului.
Treptat,
raţiunea
de
stat
şi
interesul
naţional
s-au
suprapus.
James Rosenau, consideră că interesul naţional este şi un instrument de analiză dar
şi de acţiune (explică sau evaluează sursele de politică externă a unei naţiuni şi, în
plus serveşte ca mijloc de propunere, justificare sau condamnare a politicilor).
Marile puteri gândesc interesul naţional în termeni regionali şi mondiali, iar
statele mici prin prismacoaliţiilor sau sistemelor de securitate colective. De
exemplu, interesul naţional al SUA coincide cu interesul său de superputere
mondială, în timp ce pentru statele mici, interesul naţional trebuie să ţină seama şi
de evoluţia raporturilor cu marile puteri şi dinamica relaţiilor cu vecinii imediaţi.
Interesul național se împarte în 2 etape:

Elaborarea unei politicii generale, supreme

Elaborarea unor politicii de securitate naţională, care a propun metode de
înlăturarea propriilor neajunsuri cît şi a ameninţărilor venite din exterior.
2

Rosenau J., Turbulence in World Politics: A Theorie of Change and Continuity, Princeton, 1990, pag.23;

3

Originile Statalitații Moldovenești
Originile statalitatii moldovenesti pornesc din secolul XIV,cînd la est de Carpati
s-a format Principatul Moldovei, formatiune prostatala frontaliera, care juca un rol
de tampon între Europa civilizata si lumea barbara.
La etapa initiala, din 1352 pîna în 1359, Moldova s-a aflat sub suzeranitatea
regilor unguri, dar, începînd cu domnia lui Bogdan I, principatul a obt inut doua
atribute de cea mai mare importanta ale statalitatii: suveranitatea si independenta.
Desi notiunile de suveranitate si independenta aveau pe atunci un sens ce se
deosebeste întrucîtva de cel actual si nu se stie daca este cazul sa li se accentueze
prea mult importanta în viata politica a oricarui stat, cu toate acestea, perioada din
1359 si pîna în 1538, ani în care Principatul Moldovei si-a determinat de sine
statator politica interna si externa, a fost si perioada de înflorire a statalitatii
moldovenesti. Anume atunci a aparut posibilitatea de a consolida societatea
moldoveneasca pe cale de formare, de a stabili relatii politice, economice si militare
cu vecinii si, principalul, de a trasa teritoriul statului, frontierele caruia erau
recunoscute juridic pe plan international.3
Nu mai putin importanta era si înradacinarea în constiinta moldovenilor a
notiunilor de „tara moldoveneasca”, „moldovean”, „limba moldoveneasca” si altele,
favorizînd procesul de formare a neamului moldovenesc. În cele din urma, lupta
dintre marile puteri în decursul secolelor XVIII-XIX, a dus la dezmembrarea
Principatului Moldovei în trei parti: în 1775 – Nordul Moldovei (Bucovina) a fost
cucerit de Imperiul Austriac, în 1812 – Moldova Rasariteana (Basarabia) a fost
cucerita de Imperiul Rus.
Moldova Occidentala (Moldova dintre Prut si Carpat ii Orientali) a continuat sa
se afle sub suzeranitatea Imperiului Otoman pîna în anul 1878. Istoria fiecarei parti
dezmembrate a pamînturilor moldovenesti a continuat în componenta unui sau altui
stat. Astfel, Nordul Moldovei (mai tîrziu numit Bucovina), din 1775 pîna în 1867 sa aflat în componenta Imperiului Austriac, din 1867 pîna în 1918 - în componenta
Imperiului AustroUngar, din 1918 pîna în 1940 si din 1941 pîna în 1944 – în
component Regatului Român, iar din 1940 pîna în1941si din 1944 pîna în 1991 – în
component Uniunii Sovietice.Din anul 1991 si pîna în present Nordul Moldovei
(Bucovina) se afla în component Ucrainei.
Moldova Occidentala, care avea în componenta sa pamînturile moldovenesti
din Carpati pîna la Prut si gurile Dunarii, dupa cea de-a doua dezmembrare, din anul
1812, a Moldovei, continua sa ramîna sub suzeranitatea Imperiului Otoman. În
3

Valentin BENIUC,Statalitatea Republicii Moldova: factorii turbulenti si de stabilizare,Ed. IRIM, Chisinau 2008,
pag.6.

4

1859, ea a înfiintat, împreuna cu Valahia (un alt principat dunarean), o Uniune
personala, care în 1861 s-a transformat în Uniune reala si, începînd din anul 1862, a
început sa poarte numele comun de România. Moldova Occidentala (dintre Prut si
Carpatii Orientali) pîna în prezent se afla în component a României.
Moldova Rasariteana (mai tîrziu supranumita Basarabia) în anul 1812 a devenit
parte a Imperiului Rus. În decembrie 1917, îndata dupa Revolutia din Octombrie din
Rusia, Moldova Rasariteana s-a proclamat Republica Democratica Moldoveneasca,
dar nu a reusit sa-si mentina suveranitatea si independenta, deoarece, în martieaprilie 1918, ea a fost alipita la România.
În urma întelegerii convenite între guvernele celor doua tari, la 28 iunie 1940
Moldova Rasariteana (Basarabia) a fost cedata de catre România Uniunii Sovietice.
La 2 august al aceluiasi an, Moldova Rasariteana a fost proclamata Republica
Sovietica Socialista Moldoveneasca si a devenit una din cele 15 republici unionale
ale URSS. În componenta ei au fost incluse si teritoriile fostei RASSM, formatiune
autonoma în component Ucrainei. Totodata, de la Moldova Rasariteana au fost
detasate si transmise RSS Ucrainene teritoriile din nordul si sudul Basarabiei
(judetul Hotin la nord, litoralul Marii Negre si gurile Dunarii la sud).
De la 22 iunie 1941 si pîna în august 1944 pe teritoriul Moldovei s-au aflat trupe
românesti si germane care participasera la razboiul împotriva Uniunii Sovietice. Din
august 1944 si pîna în august 1991 Moldova a facut parte din componenta URSS în
calitate de republica unionala (formatiune pseudostatala în componenta federatiei
sovietice).4
La 27 august 1991 Parlamentul Moldovei a proclamat independenta de stat a
tarii, care în scurt timp a fost recunoscuta de comunitatea internationala, devenind
subiect cu drepturi depline al dreptului international. „Anul 1994 (anul adoptării
Constituţiei Republicii Moldova ) se caracterizează prin consolidarea de mai departe
a poziţiilor statului moldovenesc, care pentru prima dată în istoria poporului
moldovenesc, majoritatea absolută a cetăţenilor s-a pronunţat prin vot direct
„pentru” un stat moldovenesc integral şi independent, ... Adoptarea Constituţiei
Republicii Moldova a devenit baza politico-jurudică fără de care este imposibilă
construirea temeinică a statului independent moldovenesc”. 5

4

Alexandru BURIAN, Unele consideratii privind aspectul geopolitic al statalitatii moldovenesti, Ed. IRIM,
Chisianau 2008, pag.11;
5

Emil CIOBU, Afirmarea internationala a Republicii Moldova:viziuni si interese politice, Ed. IRIM, Chisianau
2008, pag.30;

5

Calitatea de membru în organizatiile internationale si participarea
Republicii Moldova la actiunile acestora
Urmare a solicitarii cuprinsa în actul de independenta si al dreptului sau
fundamental de a apartine sau nu organizatiilor internationale, la scurt timp de la
Declaratia de independenta, tânarul stat suveran si independent – Republica
Moldova a devenit la 2 martie 1992 membru ONU, beneficiind astfel de un cadru
international propice pentru consolidarea suveranitat ii si integritatii sale teritoriale,
al afirmarii si întaririi statalitatii. Astfel, desi de putin timp membru ONU,
Republica Moldova, în rând cu alte state, participa la o serie de actiuni ONU dintre
cele mai semnificative, cum sunt: participarea cu militari la unele misiuni ONU de
mentinere a pacii în Liberia, Coasta de Fildes si Sudan. De asemenea, Republica
Moldova participa în organele colective ale ONU, respective vicepresedinte al
Adunarii Generale a ONU (sesiunea a 56-a); Comitetul pentru informat ii (începând
din 1998); Comitetul Special pentru Operat iuni de Mentinere a Pacii (începând cu
2000); în Consiliul Economic si Social (ECOSOC) participa într-o serie de Comisii
(de pilda, Comisia pentru Dezvoltare Sociala (2004-2008) si Comitetele cum ar fi
Comitetul pentru Programe si Coordonare – 2000-2002 si 2003-2005. Tot astfel,
participa în alte structuri din sistemul ONU, cum sunt cele pe linie UNICEF, ca si
Programul ONU, pentru Mediu. 6
Republica Moldova este membru si într-o serie de institutii specializate ale ONU
si alte structuri ONU, între care, Fondul Monetar Internat ional (FMI); Banca
Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (BIRD),etc. La nivel regional
Republica Moldova a aderat la Conferinta pentru Securitate si Cooperare în Europa
la 3 ianuarie 1992, semnând si Actul Final de la Helsinki, Conferinta care în 1995 a
devenit Organizatia pentru Securitate si Cooperare în Europa (OSCE). De
asemenea, a devenit membru în Consiliul Europei în iulie 1995, devenind parte la 61
dintre conventiile Consiliului; precum si la alte organizat ii, organisme si structuri
regionale si subregionale, ca si la unele aranjamente de tipul GUUAM (Georgia,
Ucraina, R.Azerbaidjan si R.Moldova), creat la 10 octombrie 1997 în vederea
întaririi stabilitatii si securitatii în Europa, la care s-a alaturat în 1999 si Uzbekistan.
Consolidarea statului și a societății Republicii Moldova
Dacă la Occident se consideră că interesul național și-a pierdut din operabilitate
dat fiind că în spațiul comunitar au fost ridicate frontierele stricte în calea circulației
6

Dumitra POPESCU, Participarea Republicii Moldova la tratate si organizatii internationale – expresie a
consolidarii suveranitatii si independentei de stat, Ed. IRIM, Chisianau, 2008, pag.17.

6

libere a mărfurilor, serviciilor, capitalurilor și persoanelor, în țările aflate în tranziție
acest concept este definitoriu pentru a contribui la consolidarea statului și a
societății. Republica Moldova nu și-a formulat într-un document oficial interesele
sale naționale, însă acest termen se regăsește în mai multe documente, precum:
concepția politicii externe (adoptată în 08 februarie 1995);doctrina militară,
adoptată la 06 iulie 1995;concepția securității naționale, adoptată la 22 mai 2008.
În aceste documente este scris că RM acționează în conformitate cu interesul său
național, dar nu sînt specificate care sunt. Interesele naționale ale RM sînt
următoarele:
a) Asigurarea și garantarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
b) Asigurarea dezvoltării economiei de piață competitive și a unui nivel decent
de trai pentru cetățenii săi;
c)
Asigurarea suveranității, independenței și integrității statului unitar
Republica Moldova;
d) Asigurarea securității naționale (sînt 11 tipuri de securitate: geopolitică,
militară, politică, economică, socială, demografică, informațională, ecologică,
energetică, alimentară);
e)
Asigurarea vocației europene a poporului Republicii Moldova prin
integrarea europeană și integrarea euro-atlantică.
Conform unor surse oficiale, interesul naţional al Republicii Moldova este
asigurarea independenţei şi integrităţii teritoriale, iar restul nu sînt altceva decît
strategii de soluţionarea lui. Consider această definiţie incompletă din cauza că
reflectă, nu pe deplin, ci doar unele părţi componente ale interesului naţional, iar
altele sînt trecute cu vederea sau subestimate.
Sunt de părere că la definirea conceptului de interes naţional al Republicii
Moldova este necesar de a ţine cont de trei factori de importanţă cardinală:
1. primatul cetăţeanului în raport cu statul. Conceptul de interes naţional trebuie
să pornească de la cetăţeni şi nu de la stat – nu cetăţenii există pentru stat, ci statul
pentru cetăţeni;
2. vocaţia europeană a poporului Republicii Moldova şi unitatea etnică şi
spirituală a românilor. Trebuie de creat imaginea unui popor care optează
consecvent pentru economia de piaţă, care ştie să folosească eficient resursele, să
construiască infrastructuri avansate, să producă mărfuri competitive şi să facă bani,
care se pro-nunţă pentru democraţia pluralistă şi este deschis dialogului. Interesul
naţional trebuie să apere valorile naţionale, tot ce este autentic şi de semnificaţie. în
relaţiile cu România se impune necesitatea promovării unui dialog politic permanent
şi integrării cultural-spirituale;
3. securitatea nu este numai o problemă militară, ea implică şi alte domenii –
economic, administrativ-organizatoric, ecologic. Securitatea porneşte de la
7

garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. în acelaşi timp,
strategia de securitate trebuie să sintetizeze felul cum Republica Moldova îşi
concepe prezentul şi viitorul. În acest context se includ şi definirea factorii de risc,
interni şi externi, existenţi şi eventuali, care-i pun în pericol securitatea.
Riscurile ar fi următoarele:
a) dificultăţi interne de natură economică şi socială provocate de asemenea de
factori ca: devalorizarea valutei naţionale, neachitarea salariilor, pensii-lor şi
burselor, creşterea inflaţiei, pierderea depozitelor bancare ale cetăţenilor şi
întreprinderilor;întîrzierea reformelor structurale; număr mare de persoane
nonactive; datorii externe.
În scopul accelerării dezvoltării economice, promovării reformelor structurale
sau menţinerii regimurilor la putere, multe ţări recurg la împrumuturi, însă efectul
acestor intervenţii deseori nu este cel scontat din cauzele că mijloacele sînt folosite
pentru finanţarea întreprinderilor puţin – sau nerentabile, crearea structurilor
neadec-vate necesităţilor ţării, ridicarea artificială a capacităţii de cumpărare a
populaţiei, menţinerea cheltuielilor militare la nivel ridicat; în plus, nu trebuie trecut
cu vederea corupţia cercurilor diriguitoare. Pentru a preîntîmpina cît de cît
accelerarea acestor procese nedorite, se impune elaborarea unei strategii a
dezvoltării durabile susţinute, în care să-şi găsească fundamentale suporturile şi
mecanismele de refor-mare a economiei, fapt ce va permite depăşirea situaţiei
actuale, cînd industria în linii mari este lipsă, agricultura în mare parte este
necompetitivă, iar sfera serviciilor este unilateral orientată şi depar-te de standartele
mondiale;
b) dependenţa de o singură sursă de agenţi energetici. Asigurarea securităţii
energetice a statului prin diversificarea surselor de import şi dezvoltarea resurselor
proprii, inclusiv cele de alternativă, este o oportunitate de neamînat. Soluţionarea
acestei probleme este nu numai de importanţă economică, dar şi politică;Alternativă
în acest caz este gazoductul Ungheni – Iași, care ar scade dependența energetică față
de robinetul Federației Ruse și ar conecta Republica Moldova la rețea energetică a
României.
c) separatismul din UTA Stînga Nistrului. Autorităţile de la Tiraspol, susţinute
de unele forţe din exterior (Federația Rusă), sînt generator de instabilitate şi conflict
în regiune. Republica Moldova nu-şi exercită suveranitatea asupra spaţiului din
stînga Nistrului şi oraşului Tighina, legile ei nu sînt aplicate pe acest teritoriu,
economia acestei regiuni nu este încadrată în sistemul economic unic republican. în
pofida eforturilor autorităţilor de la Chişinău şi misiunilor internaţionale, această
problemă încă n-a fost rezolvată, însă cert este că soluţionarea ei trebuie găsită în
baza legislaţiei Republicii Moldova, cu largul concurs al comunităţii internaţionale.
Federalismul sau separatismul contravin intereselor cetăţenilor, dar totoodată, se
8

impune promovarea unei politici active de decentralizare administrativă şi
decizională;
d) existenţa unor tensiuni şi instabilităţi în regiune, acumularea de forţe militare
şi paramilitare care se pot extinde, traficul de arma-ment, substanţe radioactive şi
droguri.
Cert este că nu poţi trăi în siguranţă izolîndute şi prin formula-rea interesului
naţional elaborarea strategiei securităţii naţionale şi definirea factorilor de risc este
important să se demonstreze că Re-publica Moldova doreşte să fie generator de
securitate şi încredere în regiune.
Prin urmare, interesul naţional este o categorie ce ţine nu nu-mai de politica
externă, dar şi de cea internă avînd ca obiectiv defi-nirea priorităţilor dezvoltării
naţionale.Aceste priorităţi fundamen-tale ar fi:
1. garantarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, promovarea
democraţiei
pluraliste
şi
crearea
societăţii
civile;
2. asigurarea independenţei şi restabilirea suveranităţii pe între-gul său teritoriu;
3. crearea condiţiilor necesare dezvoltării economice şi prospe-rării materiale a
populaţiei;
4. asigurarea securităţii economice, politice, militare, energetice şi ecologice;
5. crearea condiţiilor favorabile pentru restabilirea conştiinţei naţionale a populaţiei
băştinaşe, afirmării vocaţiei ei europene şi integrării în Europa unită.
În baza celor expuse mai sus consider că interesele naţionale ale Republicii
Moldova ar fi următoarele: asigurarea existenţei statului suveran, independent,
unitar şi indivizibil; garantarea şi promovarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, asigurarea securităţii cetăţeanului; edificarea statului de drept
prin respectarea Constituţiei şi legilor; crearea condiţiilor pentru dezvoltarea
economiei şi bunăstarea materială a oamenilor; asigurarea securităţii energetice;
crearea condiţiilor pentru refacerea spirituală a cetăţenilor; participarea activă şi
integrarea în organizaţiile internaţionale regionale şi subregionale.
Este important ca prin definirea interesului naţional Republica Moldova să
demonstreze că s-a angajat în respectarea valorilor libertăţii, toleranţei şi colaborării
obţinînd şi pe această cale mai multă audienţă şi prestigiu.
Redimensionarea Intereselor Republicii Moldova în Spațiul Post-Sovietic
De la declararea independenţei Republicii Moldova, şi până în prezent, populaţia
Republicii Moldova a trebuit mereu să depună eforturi de a-şi realiza anumite
interese, de la început s-au depus eforturi de consolidare a independenţei, iar
ulterior o dată cu evoluţia evenimentelor au apărut o serie de alte cerinţe de bază ale
populaţiei, care au trebuit să fie reflectate în ceea ce poate fi recunoscut ca interesul
9

naţional, deşi sunt anumite îndoieli din partea altor pături ale societăţii, inclusiv
specialişti în relaţiile internaţionale. Principala concepţie a interesului naţional a
etapei iniţiale o dată cu declararea independenţei a fost de a căpăta recunoaşterea
internaţională şi de a forma o reţea de relaţii diplomatice cu statele-cheie care vor
aduce un aport serios în direcţia dezvoltării Republicii Moldova pe viitor.
Republica Moldova se află într-o situaţie similară cu mai multe state din spaţiul
post-sovietic. În faţa Republicii Moldova se pot vedea din punct de vedere a
democraţiei şi progresului european exemple de succes – Ţările Baltice, şi
bineînţeles exemple de evitat precum cel al Republicii Belarus, Ucrainei sau
Federaţiei Ruse, şi altor state din fostul spaţiu al Uniunii Sovietice, unde
democraţia, libertatea presei şi libertatea de exprimare în general precum şi anumite
aspecte economice sunt într-o stare care alertează opinia publică internaţională.
Totuşi, pe lângă factorii principali care au stat la baza orientării politicii externe,
principalul lucru care a provocat oscilaţiile în politica externă a Moldovei a fost
îmbunătăţirea sau înrăutăţirea relaţiilor cu Federaţia Rusă, dacă ar fi să privim la
toate aspectele politicii externe ale Republicii Moldova. Oricât de mult nu s-ar nega,
dependenţa Republicii Moldova de spaţiul post-sovietic este mult prea mare ca să
fie ignorată. În acest context cercetarea impactului intereselor Republicii Moldova
în spaţiul post-sovietic vine ca o completare a actualităţii lumii contemporane, şi
mai ales de conştientizare a realităţilor departe de discursurile populiste ale liderilor
politici.
Relaţiile cu statele din spaţiul post-sovietic pentru Republica Moldova în
contextul realizării interesului naţional au avut un specific în ultimii 20 de ani mai
mult de subordonare decât de participare activă şi entuziasm.

10

CONCLUZIE
Deşi noi ne-am integra în comunitatea Europeană, instituţional, politic,
economic, cultural, ideologic, indiferent de gradul de integrare, o să facem parte
dintr-o comunitate, care energetic depinde tot de Europa de est, iar în condiţiile
noului mileniu, când lupta pentru resursele energetice este deosebit de dură şi are
loc la diferite nivele, nu putem spune decât că Republica Moldova va ajunge în final
tot la regiunea de Est a Europei, întrucât marile ţări industrializate din vest, tot acolo
vor trage într-un final. Astfel, analizând relaţiile recente între Uniunea Europeană şi
Federaţia Rusă, putem observa cu uşurinţă că de fapt liberalizarea Regimului de vize
pentru cetăţenii F.R. este o concesie din partea Uniunii Europene pentru avantaje în
domeniul energetic de la Federaţia Rusă, oricât de mult unii experţi ar nega acest
lucru. Pentru statele Europene, întrucât Uniunea Europeană reprezintă din punct de
vedere istoric, cultural şi economic un potenţial unic pentru cetăţenii Federaţiei
Ruse şi o piaţă de desfacere excelentă pentru ei.
Locul Republicii Moldova, în relaţiile cu statele spaţiului post-sovietic, este de a
juca rolul punţii de legătură, atâta timp cât va fi necesar. Trebuie să fim coerenţi şi
decişi cu integrarea Europeană, dar în acelaşi timp trebuie să fim coerenţi, şi foarte
atenţi în relaţiile cu statele spaţiului post-sovietic. Nu trebuie să ne rupem definitiv
de o zonă cu potenţial economic, şi de care suntem dependenţi energetic,de care
Moldova, fie şi integrată în comunitatea Europeană la un moment dat va depinde.

11

BIBLIOGRAFIE
1. ”Statul Moldovenesc: Devenirea constituirii si consolidarii” Materialele
Conferintei Stiintifico-Practice, Ed. IRIM, Chisinau 2008;
2. Rosenau J., Turbulence in World Politics: A Theorie of Change and
Continuity, Princeton, 1990;
3. Morghentau Hans J., Politica între natiuni. Lupta pentru putere si pace, ed.
Polirom, 2007;
4. Istoria Moldovei în date, Elaborata: Vasile Stati. - Chisinau, "Tipografia
Academiei de Stiinte", 1998;
5. M. Snegur, Afirmarea Republicii Moldova ca stat independent (unele
aspecte), în „15 ani de independenta a Republicii Moldova”, Materialele
Conferintei stiintifice internationale, 22 august 2006, Chisinau, 2006;
6. Бенюк В., Контекстуальные условия разрешения приднестровского
конфликта, Anuarul Stiintific IRIM, vol. IV,Chisinau,2006;
7. A. Burian, Drept diplomatic si consular, Editia a II-a (revazuta si adaugita),
Chisinau, 2003.

12