You are on page 1of 2

1.

Definirea si caracterizarea gandirii
Intelectul desemneaza un sistem de relatii, activitati si procese psihice superi
oare (inteligenta, gândire, memorie imaginatie, atentie, limbaj),sistem ce se cons
tituie si functioneaza la nivel uman, depasind experienta senzoriala, dar bazânduse pe ea, uzând de proprietati specifice ale creierului uman si realizându-se numai
prin modelare culturala si integrare socioculturala.
In dictionarul de psihologie am gasit mai multe definitii ale gandirii si anume:
Gandirea este un proces psihic secundar, in sensul formarii lui pe baza celor pr
imare, dar avand un rol si o insemnatate centrala definitorie pt om, intrucat ba
zandu-se pe cunosteintele elaborate social istoric, accede la stucturi interne,
la relatii necesare, la ceea ce este general si essential.
Engels arata ca gandirea este operare cu notiuni . Prin notiune luata ca unitate in
formationala selective condemsata, referita la un domeniu ca idée si prin modul de
operare prin care notiunea ca fapt de cunoastere se formeaza-ne referim la oper
atiile intelectuale- se delimiteaza la gandirea de alte procese psihice.
Gandirea este procesul psihosocial de reconstituire a ceea ce este unitar, coere
nt, coarticulat necesar-dincolo de diversitate. Tocmai deaceea gandirea are o st
ructura unitara.
Gandirea se defineste ca procesul cognitiv de insemnatate centrala in reflectare
a realului care, prin intermediul abstractizarii si generalizarii coordonate in
actiuni mentale, extrage si prelucreaza informatii despre relatiile categoriale
si determinative in forma conceptelor, judecatilor si rationamentelor.
Gandirea imiplica o scuccesiune de operatii. Cand spunem succesiune nu inseamna
ca actul de gandire trebuie sa dureye mult: ca si in cazul perceptiei, imiplicar
ea lor se poate realiza extreme de repede, ca si cum ar fi simultane( cand întreva
d solutia dintr-odata ). Alteori, reyolvarea presupune eforturi prelungite, ani de
zile aspect subliniat in descrierea actului de creatie, în care gandirea este inclu
sa in mod organic(Andrei Cosmovici 1996)
Prin interpretarea gândirii ca aflându-se într-o continua desfasurare, dezvoltare si s
chimbare, practic într-o continua nastere, se depaseste si contradictia dintre dat
si dobândit. Convertirea si finalizarea procesului în produs si transformarea produ
sului în premisa a unui nou proces, constituie calea dinamicii si evolutiei gândirii
.
Gândirea încheie un ciclu al cunoasterii si deschide un altul, circuitul interactiun
ii cognitive dintre individ si lume, fiind practic infinit.
Inconsecventa terminologica si insuficienta delimitarilor conceptuale par a fi m
ai prezente în studiul gândirii decât în cel al altor mecanisme psihice.
Termenul de gândire se foloseste înca din anii 20,30 si chiar mult dupa aceea, fiind
preferat de psihologi pentru denumirea proceselor superioare de cunoastere.
Concomitent cu termenul de gândire începe sa fie din ce în ce mai folosit termenul de
inteligenta, uneori alaturi de cel de gândire, alteori în locul lui.
Pierre Oleron, nemultumit de faptul ca termenul de gândire are unele conotatii sub
iective îl înlocuieste cu cel de ,,activitati intelectuale,, din perspectiva psiholo
giei comportamentului.
Psihologia cognitiva evita si ea ,de regula, termenul de gândire, înlocuindu-l cu al
ti termeni cum ar fi: ,,caracterizare , ,,reprezentare mintala a categoriilor , ,,or
ganizarea cunoasterii , ,,sistem expert .
Paul Popescu- Neveanu(1990), reactivând notiunea de intelect, introduce gândirea în ea
pe care o considera ca fiind trasatura distinctiva, cea mai importanta a psihic
ului uman, definitorie pentru om ca subiect al cunoasterii logice, rationale.
Nimeni nu poate nega relatia de interdependenta dintre gândire si inteligenta, dar
nici nu trebuie sa se ajunga la identificarea lor. Inteligenta se
foloseste de gândire, dar nu se reduce la ea; gândirea se intersecteaza cu inteligen
ta dar nu se confunda cu ea, chiar daca în determinarea nivelului de inteligenta n
e servim de unele informatii din psihologia gândirii(forma, tipuri, niveluri de gând
ire), distinctia dintre ele trebuie pastrata.
Psihologia si psihanaliza arata ca gândirea serveste pentru întelegerea ralului de c
are ea este puternic legata, fiind chiar sustinuta de dorinta de a actiona asupr
a realului
Gândirea este o parte a inteligentei ,una din formele ei, care o ajuta sa se adapt

iar cele logice.de regula.Zlate). de propriile legi de acces. Ursula Schiopu. capata forme de manifestare intuitiv a. dat orita faptului ca procesul senzorial se intelectualizeaza. dar i-au acordat spatii foarte extinse. -insuficienta cunoastere a structurii interne a gândirii.exista un puternic acord între autori în ceea ce priveste recunoasterea locului central ocupat de gândire în procesul cunoasterii a rolului enorm pe care gândirea îl joaca în planul general al activitati i umane. Chiar daca au fost opinii diferite privind gândirea .spre deosebire de activitatile simple. termenul de gândire. la care operati ile de interpretare a situatiilor sunt minimale. valorifica maxima l toate celelalte procese si functii psihice. Psihologia cognitiva evita si ea . Ea orienteaza. dupa Claparede. înlocuindu-l -producerea informatiilor. conduce. De asemenea gândirea antreneaza toate celelalte disponibilitati si mecanisme psihi ce în rezolvarea procesului cunoasterii. Ea implica elab orarea obiectivelor intermediare spre deosebire de celelalte care debuteaza dire ct cu tratarea de baza. ea fiind. Gândirea este introdusa în categoria activitatilor finalizate prin sarcini si difere ntiata astfel de activitati mentale considerate ca fiind simple. Gândirea este trasatura distinctiva cea mai importanta a psihicului uman.P-Neveanu. Ea produce modificari de substanta ale informatiei cu care opereaza. sau o parte a lor. ca pacitatea de a rezolva problemele noi întâlnite. . Centralitatea gândirii în procesul cun oasterii se explica si prin capacitatea ei de a-si reintroduce propriile produse în circuitul informational. Gândirea presupune o serie de operatii specifice ca: -interpretarea situatiilor. Gândirea face apel la o serie de alte mecanisme psihice care. dispun de propriile constrângeri de realizare. fiind integrate verbo -logic. Interpretarea gândirii ca mecanism de procesare a informatiilor aduce o noua persp ectiva teoretica de abordare a gândirii si deschide posibilitatea modelarii ei pe calculator. M. Rodica Demetrescu.eze la real .inteligenta presupune mai mult decât atât. În definirea gândirii au fost si destule dificultati dintre care ar fi: -imposibilitatea stabilirii unor linii de demarcatie între senzorial si logic. la rândul lor. Psihologii români au o alta atitudine fata de termenul gândire pe care nu numai ca l -au introdus în dictionarele lor (P. definito rie pentru om ca subiect al cunoasterii logice rationale.