Marius Burtea

Georgeta Burtea

REZOLVAREA PROBLEMELOR DIN MANUALUL DE

MATEMATIC~ M2
CLASA A XI-A
Filiera teoretic`, profilul real, specializarea ]tiin\ele naturii (TC + CD) Filiera tehnologic`, toate calific`rile profesionale (TC). 3 ore/s`pt`m@n`.

1

Instruc\iuni de utilizare Lucrarea de fa\` a fost g@ndit` pentru a veni [n sprijinul elevilor [n rezolvarea problemelor din manual, fiind modele de rezolvare pentru orice tip de exerci\ii ]i probleme pe care ace]tia le pot [nt@lni [n culegeri sau alte manuale de clasa a XI-a, ajut@ndu-i [n preg`tirea pentru Olimpiadele de matematic` sau examenul de Bacalaureat. Materialul este format [n esen\` din dou` p`r\i distincte: Partea [nt@i, intitulat` Elemente de calcul matriceal ]i sisteme de ecua\ii liniare, ce cuprinde capitolele: Matrice, Determinan\i ]i Sisteme de ecua\ii liniare. Partea a doua, intitulat` Elemente de analiz` matematic`, este format` din urm`toarele capitole: Limite de func\ii, Func\ii continu`, Func\ii derivabile ]i Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor. Fi]ierul este organizat astfel: Ø Partea I, intitulat` Elemente de calcul matriceal ]i sisteme de ecua\ii liniare ü Enun\uri ü Rezolv`ri Ø Partea a II-a, intitulat` Elemente de analiz` matematic` ü Enun\uri ü Rezolv`ri Am conceput Cuprinsul acestei lucr`ri astfel [nc@t s` se poat` urm`ri u]or, [n paralel, cele dou` problematici tratate: Enun\uri ]i Rezolv`ri. {n cazul [n care ave\i dubii asupra unui enun\ din acest material, pentru a g`si u]or [n manual problema propus` am notat [n cadrul Cuprinsului ]i pagina din manual unde se afl` aceste exerci\ii ]i probleme (coloana scris` cu albastru). Modul de utilizare a fi]ierului Pentru a u]ura g`sirea unei anumite probleme din manual sau a rezolvarii unui anumit exerci\iu am conceput acest material [ntr-o manier` simpl` de utilizare. Astfel, dac` utilizatorul dore]te s` vizualizeze setul de exerci\ii de la o anumit` tematic`, este suficient ca, [n pagina de Cuprins (pag.3), [n coloana Enun\uri exerci\ii ]i probleme propuse [n manual, s` se pozi\ioneze deasupra capitolului sau temei care [l intereseaz` ]i s` ac\ioneze butonul din st@nga a mouseului. Automat fi]ierul sare la pagina corespunz`toare. Similar se ac\ioneaz` ]i pentru ajungerea rapid` la pagina de rezolv`ri dorit`, ac\ion@nd mouseul de data aceasta [n coloana Rezolv`ri exerci\ii ]i probleme. O dat` ajuns [n pagina dorit`, [ntoarcerea la Cuprins se face prin ap`sarea casetei cu s`geat` aflat` [n partea dreapt` sus a fiec`rei pagini ini\iale a fiec`rei sec\iuni. V` dorim mult succes la matematic`
AURORII 2

CUPRINS
PARTEA I. Elemente de calcul matriceal. Sisteme de ecua\ii liniare
Enun\uri exerci\ii ]i probleme propuse [n manual Capitolul 1. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice . . . . . . . . . . . . . . 5 1.2. Opera\ii cu matrice . . . . . . . . . . . . . 7 1.2.3. {nmul\irea unei matrice cu un scalar . . 7 1.2.4. {nmul\irea matricelor . . . . . . . . . . 9 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 12

pag.

pag. manual 7 14 24 24 32 34 37 52 62 64 66 70 74 90 96 97

Rezolvari exerci\ii ]i probleme Capitolul 1. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice . . . . . . . . . . . . 1.2. Opera\ii cu matrice. . . . . . . . . . . . 1.2.3. {nmul\irea unei matrice cu un scalar 1.2.4. {nmul\irea matricelor . . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . .

pag.

. . . . .

30 33 33 38 51

Capitolul 2. Determinan\i
2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mai mult trei . . . . . . . . . . 13 2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 16 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 17

Capitolul 2. Determinan\i
2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mai mult trei . . . . . . . . . . 54 2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . 70

Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare
| 3.1. Matrice inversabile din Mn (C ) . . . . . 3.2. Ecua\ii matriceale . . . . . . . . . . . . 3.4. Metode de rezolvare a sistemelor lineare Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . Probleme recapitulative . . . . . . . . . . .

Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare
| 3.1. Matrice inversabile din Mn (C ) . . . . . . 73 3.2. Ecua\ii matriceale . . . . . . . . . . . . . 80 3.4. Metode de rezolvare a sistemelor lineare . 83 Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 102 Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 106

. . . . .

19 21 22 26 27

PARTEA a II-a. Elemente de analiz` matematic`
Enun\uri exerci\ii ]i probleme propuse [n manual Capitolul 1. Limite de func\ii
1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real` . . 1.4. Calculul limitelor de func\ii . . . . . . 1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice . 1.5. Opera\ii cu limite de func\ii . . . . . . 1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii . . . . . . . . . . . . . . . . 1.6.4. Limite fundamentale [n calculul limitelor de func\ii . . . . . . . . . 1.7 Asimptotele func\iilor reale . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 114 116 118

pag. manual

pag. manual 103 113 134 140 151 160 167 176 177 179 183 187 191 192 194 202 209 213 220 224 229 230 235 239 246 255 256 258

Rezolvari exerci\ii ]i probleme Capitolul 1. Limite de func\ii
1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real` . . 1.4. Calculul limitelor de func\ii . . . . . . 1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice . 1.5. Opera\ii cu limite de func\ii . . . . . . 1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii . . . . . . . . . . . . . . . . 1.6.4. Limite fundamentale [n calculul limitelor de func\ii . . . . . . . . . 1.7 Asimptotele func\iilor reale . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . .

pag.

. . . .

156 160 162 165

. 120 . 122 . 124 . 125

. 168 . 172 . 176 . 185

Capitolul 2. Func\ii continue
2.1. Func\ii continue [ntr-un punct . 2.2. Opera\ii cu func\ii continue . . 2.3. Semnul unei func\ii continue pe un interval . . . . . . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 127 . . . . . 129 . . . . . 130 . . . . . 131 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 133 135 136 138 139 141 141

Capitolul 2. Func\ii continue
2.1. Func\ii continue [ntr-un punct . 2.2. Opera\ii cu func\ii continue . . 2.3. Semnul unei func\ii continue pe un interval . . . . . . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . 188 . . . . . 192 . . . . . 196 . . . . . 200

Capitolul 3. Func\ii derivabile
3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct . 3.2. Derivatele unor func\ii elementare . 3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile . . . . 3.3.5 Derivarea func\iilor inverse . . 3.4. Derivata de ordinul doi . . . . . . . 3.5 Regulire lui l'Hôspital . . . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . .

Capitolul 3. Func\ii derivabile
3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct . . . . 203 3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile . . 3.3.5 Derivarea func\iilor inverse 3.4. Derivata de ordinul doi . . . . . 3.5 Regulire lui l'Hôspital . . . . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 208 214 219 222 226

Capitolul 4. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor
4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor 4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor . . . . . . . . . . . . . . . . 4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 143 . . . . 145 147 148 150

Capitolul 4. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor
4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor 4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor . . . . . . . . . . . . . . . . 4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor . . . Teste de evaluare . . . . . . . . . . . . . . Probleme recapitulative . . . . . . . . . . . . 228 . . . . 237 243 260 264

3

PARTEA I
ELEMENTE DE CALCUL MATRICEAL SISTEME DE ECUA|II LINIARE

Ø Capitolul 1. Matrice Ø 1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice Ø 1.2. Opera\ii cu matrice Ø Exerci\ii ]i probleme Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 2. Determinan\i13 Ø 2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mai mult trei Ø 2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare | Ø 3.1. Matrice inversabile din Mn (C ) Ø 3.2. Ecua\ii matriceale Ø 3.3. Sisteme de ecua\ii liniare cu cel mult trei necunoscute. Forma matriceal` Ø Teste de evaluare Ø Probleme recapitulative

4

PARTEA I. Elemente de calcul matriceal. Sisteme de ecua\ii liniare

Capitolul 1. Matrice
1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mul\imi de matrice

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 14 manual

| E1. S` se scrie o matrice A Î M3,2 (Z), B Î M2 ,2 (Q ), C Î M3,4 (R ), X Î M2 ,3 (C ). E2. S` se scrie:

a) o matrice coloan` cu 4 linii; c) matricea unitate de ordinul 5;

b) o matrice linie cu 4 coloane; d) matricea nul` de tipul (3, 4). æ 8 ö ç ÷ 3ö æ2 ÷ ç -1 ÷; D =ç -i 4 ÷; C = ÷ è5 ç ÷ 3ø è1+ i ø

E3. Se consider` matricele:
æ 1 -3 4 ö æ 2 -3 ç ÷ ç A =ç-7 8 -2÷; B =ç ç-2 -5 ç ÷ è è 0 -4 1 ø ö 5 -7÷. ø

a) S` se precizeze tipul matricelor A, B, C, D. b) S` se scrie elementele matricei B ]i D preciz@nd linia ]i coloana pe care sunt a]ezate. Exemplu: b11 = 2, d13 = 5 , ... . c) S` se completeze: a23 =..., a32 =..., a22 =..., c 31 =..., c 21 =..., 1+ i =..., 3 =..., - 4 =..., b23 =..., d14 =... ]i altele. d) S` se precizeze valoarea de adev`r a afirma\iilor: • a11 + a22 + a33 reprezint` diagonala principal` a matricei A. • diagonala secundar` a matricei A are suma elementelor egal` cu 12. • a31 + b22 + c 21 - d14 = 3 +1.
2 2 • a23 × b13 × c 31 × d12U-12 . • a23 = b21 = 5d11 .

1- b 2 è b - b c - 12 determine a, b, c, m Î R.

E4. Matricea X =ç ç

æ 3a - 6

a2 - 4 ö ÷reprezint` matricea nul` de tipul (2, 3). S` se ÷ 4 - 2m ø

æ x +1 0 0 ö ç ÷ 2 E5. Matricea A =ç 4 - y 3u 1- t ÷ reprezint` matricea unitate de ordinul 3. S` se ç 2 ÷ è z +1 v 2 1- x 2 ø determine numerele complexe x, y, z, t, u, v. 5

E6. S` se determine elementele necunoscute astfel [nc@t s` aib` loc egalitatea:
æ2x +1 -1 ö æ-y + 6 -1 ö ÷; ÷=ç a)ç ç ÷ ç ÷ 4 - 2x + y ø x - y ø è -5 è 5 æ x + y 2x - y ö æ 3 ÷=ç b)ç ç ÷ ç 2x + y ø è x + 2 y è 4 y + 2ö ÷. ÷ 5 ø

| | E7. Se consider` matricele A Î M4 , 5-n (C ) ]i B Î Mm2 , 2 (C ). S` se determine m, n Î Z astfel

[nc@t s` fie posibil` rela\ia A = B.

Sintez`
S1. S` se scrie matricea A = ( aij ) 4´4 , ]tiind c` aij = max{i, j}, i, j = 1, 4 . S2. S` se scrie matricea B = ( bij ) 3´3, ]tiind c` bij = j i+1 , i, j = 1, 3.
ì dac` i = j ï2, ï dac` i > j . S3. S` se scrie matricea C = ( c ij ) 3´4 , ]tiind c` c ij = í1, ï i+ j i ï(-1) A j , dac` i < j î æ4 2 ç S4. Se dau matricele A =ç 3 -2x ç 6 è5 æ 4 x -6 4 ö 2 ö ÷ ç ÷ 1 ÷ ]i B =ç 0 -x 2 -10÷. ÷ ç ÷ y 2 + 6ø 0 2y ø è-4

a) S` se scrie tr (A) ]i tr (B). b) Pentru ce valori ale lui y are loc egalitatea a33 + b33 = a21 - b12 ? c) Pentru ce valori ale lui x are loc egalitatea a22 + 2b22 = a32 + b23? d) S` se determine x , y Î R astfel ca tr ( A) - tr (B ) = a13 + b31 .

S5. Se dau matricele p`tratice
æ y 2 -2 y ö æ 2 x-1 ö x ç x ÷ 0 lg ç ÷ ] i B =ç 3 - 9 A =ç 3 ÷. ÷ 2 ç è log 2 (a -1) 4 y - 3x ø 2 ÷ 3!- C n ø è a + 3bi -1 a) S` se determine x , y, a Î R astfel [nc@t A = I 2 . b) Pentru ce numere x , y, a, b, n Î R are loc egalitatea O 2 = B?

S6. S` se determine elementele necunoscute din urm`toarele egalit`\i de matrice:
æ 2 æ a2 - 4 a + bö æ 2 - a -1 ö çC n+1 ÷=ç ÷;b) a)ç ÷ ç ÷ ç z ø è2x -1 x - 2ø ç 3 b 2 è 3x (1- 2x ) è ö 2 x 2 + 7 ÷ æ2×C n =ç ÷ ç -3 ø è 4 4 ö ÷. ÷ log 2 aø

S7. S` se determine numerele reale pozitive x, y, z, m, p pentru care urm`toarele matrice sunt
egale: æ æx 2 - x 2 ö ÷, B =ç2 A =ç ç ÷ ç 2m ø è 3 è3 æ y - 3ö ÷, C =ç 3x - 4 ç 2 ÷ è C z +1 m2 ø y - 5ö ÷. ÷ p ø

6

1.2. Opera\ii cu matrice
1.2.1. Adunarea matricelor

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
æ2 -1 3 ö æ-7 ÷+ç a)ç ç ÷ ç 5 4 -2 ø è 3 è æ ö æ ç-6 2 -5 ÷ ç 2 ç ÷ ç æ-2a b ö æ a -5 b ö ÷+ç ÷; b)ç c)ç 1 0 -1 ÷+ç 4 ç ÷ ç ÷ è 3x -8 y ø è2x 6 y ø ç2 4 2÷ ç 5 ç ÷ çè 3 5 3 ø è 3 æi 2 ç æ-1 4 ö æ-6 1ö æ1 0ö ç ÷-ç ÷-ç ÷; b)ç 2 E2. S` se calculeze: a)ç ÷ ç ÷ ç ÷ ç è 2 -5 ø è 0 2 ø è 0 1 ø ç1 è

pag. 24 manual

E1. S` se calculeze:

8 5ö ÷; ÷ 0 4ø ö -7 3 ÷ ÷ -1 2 ÷. 1 8÷ ÷ 5 3 ø -i 4 ö æ 1 2 ö æ 0 i ö ÷ ç ÷ ç ÷ 3 ÷+ç-2 0÷-ç-3 2 ÷. ÷ ç ÷ ç ÷ -1 ÷ è 3 4 ø è 4 6 ø ø

E3. Se dau matricele:
æ-1 2 ö ç ÷ æ-1 2 0ö æ1 -3 2 ö ÷ B =ç ÷; C =ç 0 A =ç ; 3 ÷. ç ÷ ç ÷ è 1 -3 2 ø è 0 -1 2 ø ç ÷ è-4 -5ø a) S` se calculeze A + B, A - B, t A+t B, t ( A + B ), t ( A - B ). b) S` se calculeze A+t C , B-t C , t ( A - B+t C ) .

E4. Se dau matricele p`tratice:
æ1 æ 3 -2 3 ö 3z ö z v ö ÷ ç ÷ ç ÷ -4 ÷, B =ç-y -v x ÷, C =ç2 3 -3÷. ÷ ç ÷ ç ÷ t + 3ø 2ø è-x 2 y x - z ø è2 4 S` se determine x, y, z, u, v, t astfel ca A + B = C. æ 2x 4 y ç A =ç 1 u ç è-v -2v

E5. S` se determine matricea X Î M2 (R ) dac`

æ 1 ç æ 2 æ1 -1ö ç1- 2 1 ö ç ÷- X +ç ÷= ç ÷ ç ÷ è 3 -1ø ç è 4 - 5ø ç 2 è

ö ÷ ÷ . 4 ÷ ÷ 1- 5 ø 1

æ5 ç E6. Se d` matricea de ordinul trei, A =ç a 2 ç ç3 è c, n astfel ca t A = A .

6- a bö ÷ . -1 -10÷ S` se determine numerele reale a, b, ÷ ÷ 3c + 2 n ø

7

E7. Se d` matricea A =ç ç E8. S` se calculeze:

æ-2 è5

3ö ÷ S` se scrie matricea A sub forma: . ÷ 2ø

A = B + C , A = A1 - A2 , A = I 2 + E, A = D - I 2 . æ-1- 2 æ ö ç 1æ 6 -8ö 2ç18 -6 12 ÷ ç ÷; b) - 15 ( 2 -1)ç 1 a) ç ; c) 2 ÷ C 3 15÷ , 2è 12 0,2 ø 3ç ç è2 ø è 1- 2 ö ÷ æ 3 ö ÷; d) iç 2i 1- i ÷. ç ÷ 3+ 8 ÷ 4 ø è-3i ø 0

E9. S` se determine matricea X ]tiind c` are loc egalitatea:
æ ö æ-1 4 3ö æ 3 ö ç 1 -1 5 ÷ ç ÷+ (-1) 5 ×ç 0 1 ÷- 3 2 1 ÷. X =2 ç ÷ ç ÷ 5 è 1 0 1ø è2 -5 -4 ø ç è3 3ø

E10. S` se determine constantele x, y, z, a, b, c din egalitatea:
æ x -2 y 4 z ö æ ö æ 13 22ö ÷+ 5×ç1 -3 -2÷=ç 7 ÷. 2×ç ç ÷ ç ÷ ç ÷ 4 -1ø è-3 è a 4b 3c ø è-21 -2 8 ø

Sintez`
S1. Se dau matricele: A =ç ç
æ x æ2 5 ö ÷, B =ç2 ÷ ç y è5 6ø è3 æ x 6ö -4 ö ÷. ÷, C =ç 4 ÷ ç 2÷ log 2 z C n ø 9ø è

S` se determine elementele necunoscute ]tiind c` t A+t B = C.

S2. S` se determine x , y, z , t Î R pentru care are loc egalitatea:
æ x +1 2 ö æ ö æ 4+ yö ÷+ 3I + x ×ç 0 1 ÷=ç 9 ÷. x ×ç ç ÷ ç ÷ ç ÷ 2 è -1 x ø è2 0ø è z + 2 t + 4 ø

S3. S` se determine matricea A [n fiecare caz:
æ1 a) 2 A+ç ç è3 æ-1 ç ç c) -4 0 ç è 12 æ 4 -1 2 ö æ2 1 1 ö 2ö æ 5 6ö ÷=ç ÷; ç ÷=ç ÷; b) 3A+ 5 ÷ ç ÷ ç ÷ ç ÷ 1ø è-1 3ø è 3 1 0 ø è 0 -4 9 ø æ-3 0 ö æ 0 1,5ö -3ö ÷ ç ÷ 4ç ÷ 4 ÷+ 7A =ç 1 -2÷- ç 6 0 ÷. ÷ ç ÷ 3ç ÷ -1ø 6 ø è 3 12 ø è5

S4. S` se determine matricele A, B ]tiind c`:
æ 3 2ö æ ö ÷]i 2 A - B =ç 1 -1÷; a) A + 2B =ç ç ÷ ç ÷ è2 3ø è-1 1 ø æ2 + i æ ö 1 ö ÷]i A + (1- i ) B =ç2 - i 1- i ÷. b) (1+ i ) A + B =ç ç ÷ ç ÷ 2+ iø è 1 è1- i 2 - i ø

S5. S` se calculeze matricea:
æ1 a) A = åç 3 ç èk k= 1
n

ö k ÷; ÷ k (k +1) ø

æ1 b) A = åç k ç k= è2 1

n

2 k × 3k+1 ö ÷. k -k ÷ 2 ×3 ø

8

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze:
æ 4 5 öæ 2 1 ö ÷ç ÷; a)ç × ç ÷ç ÷ è 6 – 1øè –3 – 2ø

pag. 32 manual

æ1 – 2öæ1 4ö ÷ç ÷; b)ç × ç ÷ç ÷ è 4 1 øè2 1ø æ ö ç ÷ –1 – 1 cos 0 ÷ æ –1 2 ö æ 3 1 2öç ç ÷æ 0 – 2 3 ö ç ÷ç p÷ ÷; c)ç 1 0 ÷ç d)ç2 1 2÷ç 2 – 1 sin ÷; × × ç ÷ ç ÷è1 – 1 – 4ø 2÷ ç ÷ ç ÷ è1 2 3øç è 2 i2 ø p÷ ç ç 0 1 tg ÷ è 4ø æ1 1 ö ÷ æ1 – 1 2 4 öç ÷ç –1 2 ÷ æ1 2 3öç ÷ç1 2 e)ç × 1 2 ÷ç × ç ÷ ÷. è 3 – 1 1øç ÷ç 0 1÷ è1 3 – 1 – 1 øç ÷ è –2 2 ø

E2. Pentru fiecare pereche de matrice (A, B) s` se determine AB, BA, tA tB, tB tA .
æ 1 ö æ1 ö ç– 1 ÷ ç ÷ æ1 3ö ÷ ÷, B =ç 2 a) A =ç b) A =ç2÷, B = (–3 1 – 1) ; ; ç ÷ ç 1÷ è 3 1ø ç ÷ ç 1 – ÷ è 3ø è ø 2 æ ö æ1 0 0ö æ 0 0 – 4ö æ –2 1 ö ç – 1 1 sin p ÷ ç ÷ ç ÷ ç ÷ 6÷ ç c) A =ç d) A =ç 0 1 0÷, B =ç –3 0 0 ÷. , B =ç 1 3 ÷; ÷ p ç ÷ ç ÷ ç ÷ ç cos 1 2 ÷ è –2 tg0ø è1 0 1 ø è1 –1 1 ø è ø 2 æ –1 2 ö ç ÷ æ 3 1 – 4 0ö ç 0 1÷ ÷ s` se verifice egalitatea E3. Pentru matricele A =ç ç ÷ ÷, B =ç –3 1÷ è 0 1 0 5ø ç ç ÷ è 2 0ø
t

( A× B) = tB× tA. ]i s` se calculeze AB + tB× t A.
æ –1 0 3 ö æ5 1 – 2ö æ0 2 0 ö ç ÷ ç ÷ ç ÷ A =ç 2 – 1 2 ÷; B =ç 1 1 3 ÷; C =ç –1 3 – 1÷. ç ÷ ç ÷ ç ÷ 1 0ø è1 è –1 1 – 2 ø è –4 0 – 2ø S` se verifice egalit`\ile matriceale: a) A× (B ×C ) = ( A× B )×C ; b) A× (B + C ) = A× B + A×C ; c) ( A + B ) ×C = A×C + B ×C .

E4. Se dau matricele p`tratice:

9

E5. S` se calculeze urm`toarele puteri de matrice:
æ2 1 1 ö2 ÷ æ2 1 ö2 æ1 – 1ö3 æ 2 – 1ö5 ç ç ÷ ;ç ÷ ;ç ÷ ;ç3 – 1 0 ÷ . ç ÷ ç ÷ ç ÷ è1 – 3ø è 3 2 ø è –1 1 ø ç ÷ è 0 1 – 2ø æ –1 2 – 2ö ç ÷ E6. Fie matricea A =ç 4 – 3 4 ÷. S` se calculeze A 2 , A 3 , A 2006 ]i ( A 3 + I ) 10 . ç ÷ è4 –4 5ø

E7. Se d` matricea A =ç ç
A n , n Î N* .

æ1 1ö ÷ Folosind metoda induc\iei matematice s` se calculeze . ÷ è 0 1ø

E8. S` se determine X Î M2 (R ) care verific` egalitatea matriceal`:
æ –1 2 ö æ5 10ö ÷=ç ÷; a) X ×ç ç ÷ ç ÷ è 3 4ø è 4 2ø æ –1 3ö æ ÷ X =ç5 b) ç × ç ÷ ç è 2 1ø è4 7ö ÷. ÷ 0ø

E9. Se d` matricea E =ç ç

æ –1 è2

0ö ÷]i f ( X ) = X 3 – 4 X + 2I . S` se determine matricele: ÷ 2 – 1ø b) C = f ( A) + 2 f ( A – t A).

a) B = 2 f ( A) – f ( A + I 2 );

Sintez`
S1. S` se determine matricea X care verific` egalitatea:
æ1 -1 1 ö æ ö ÷ X =ç 0 3÷; a)ç × ç ÷ ç ÷ è 0 1 -1ø è 3 2ø æ1 -1 1 ö æ8 2 -1ö ç ÷ ç ÷ c)ç2 0 3 ÷ X =ç 9 × 5 4 ÷. ç ÷ ç ÷ è1 1 -2ø è-3 -1 5 ø æ-1 4 1ö æ-3ö ç ÷ ç ÷ b)ç 0 1 3÷ X =ç 8 ÷; × ç ÷ ç ÷ è-2 2 5ø è9ø

S2. Se dau matricele p`tratice A =ç ç
matriceale: a) AX = I 2 ; b) AX = B;

æ1 5ö æ ö ÷ B =ç2 1÷ S` se rezolve [n M (R ) ecua\iile . , ÷ ç ÷ 2 è 0 1ø è1 1ø d) AX = XB ; e) BXB = A.

c) XA = B ;

S3. S` se determine matricea A Î M2 (R ), de forma ç ç
æ-1 -1ö ÷. A 2 - 3A + 2I 2 =ç ç ÷ è 1 -1ø

æ a -bö ÷ care verific` egalitatea , ÷ èb a ø

S4. S` se rezolve ecua\ia matriceal`: 2 A -ç ç

æ 1 2ö æ 3 1ö æ 0 -3ö ÷ A×ç ÷=ç ÷+ I . × ÷ ç ÷ ç ÷ 2 è-1 1ø è-1 1ø è 4 1 ø

10

æ1 -1ö æ ö ÷ A = A×ç1 -1÷? × S5. Exist` matrice A Î M2 (R ) care verific` egalitatea ç ç ÷ ç ÷ è3 2ø è3 2ø æ-1 0 2 ö ç ÷ S6. S` d` matricea A =ç 0 1 0 ÷. S` se determine numerele x , y Î R astfel [nc@t s` fie ç ÷ è 2 0 -1ø verificat` egalitatea A 3 = xA 2 - yA .
Facultatea de Inginerie economic` Tg. Mure], 2002

æ 3 ç ç S7. S` se determine puterea n a matricei A =ç 2 1 çè 2

1 ö ÷ 2 ÷. 3÷ ÷ 2 ø
Facultatea de inginerie Sibiu, 2002

æ2 1 0ö ç ÷ S8. S` se determine puterea n a matricei A =ç 0 1 0÷. ç ÷ è0 0 2ø
Universitatea Politehnic` Timi]oara, 2002

S9. Fie matricea A(x ) =ç ç

æ1- 2x x ö ÷Î M (R ) . ÷ 2 è -6x 1+ 3x ø

a) S` se arate c` A(x ) × A( y ) = A(x + y + xy ), " x , y Î R . b) S` se verifice egalit`\ile: A 2 (x ) = A( (x +1) 2 -1), A 3 (x ) = A( (x +1) 3 -1). c) S` se calculeze A 2006 (1) . æ1 1 2ö æ0 1 2ö ç ÷ ç ÷ S10. Fie matricele A =ç 0 1 1÷, B =ç 0 0 1 ÷. ç ÷ ç ÷ è 0 0 1ø è 0 0 0ø a) S` se arate c` A = I 3 + B ]i s` se calculeze A n , n Î N *. b) S` se calculeze suma S = A + A 2 + A 3 +...+ A 20 .

S11. Se dau matricele A =ç ç

æ1 1ö æ ÷, B =ç 1 ÷ ç 2 è 0 1ø èk

kö ÷. ÷ 1ø

a) S` se determine matricea C (k ) = A× B×t A . b) S` se calculeze suma de matrice S = C (1) + C (2) +...+C (20) .

11

pag. 32 manual

Teste de evaluare
Testul 1
æ1 x x 2 ö ç ÷ Fie A Î M3 (R ), A =ç 0 1 x ÷]i a = 2a13 + 3a23 . Dac` a = 5, atunci: 1. ç ç0 0 1 ÷ ÷ è ø ì 5 ü a) x =1; b) x =-2,5 ; c) x Î {0, 1}; d) x Î í- , 1ý. î 2 þ

2. S` se determine numerele reale x, y cu proprietatea c`
æ1 2 ö æ ö æ ö ÷+ 3yç y 1 ÷=ç 4 5 ÷. xç ç ÷ ç ÷ ç ÷ è2 x ø è 1 x ø è5 4ø æ1 1 1 ö ç ÷ ç 0 1 0÷Î M3 (R ) ] i B = A10 + A 9 . 3. Fie A = ç ÷ è1 0 1 ø a) S` se calculeze Tr (B ) ] i b31 + b22 + b13; b) S` se calculeze A n , n Î N*

Testul 2 1. Se consider` mul\imea de matrice M = í A(x ) =ç ç
ì ï ï î ü ï x ö ÷ x Î Zý. x÷ ï è 0 (-1) ø þ æ1

a) S` se arate c` I 2 Î M . b) S` se arate c` dac` A, B Î M , atunci A× B Î M . c) S` se calculeze A n , n Î N* ] i A Î M .

2. S` se determine numerele x , y, z , t Î N pentru care:
3y + 9 y ö ÷= 5×æ 4 18ö. ç ÷ ç ÷ ÷ è 9 12ø 5 At2 1 ø + æ1 1ö æ ö æ ö ÷ A+t A 1 1÷=ç 4 7÷. ç × 3. S` se determine matricea A Î M2 (Z) ]tiind c`:ç ç ÷ ç ÷ ç ÷ è 0 1ø è 0 1ø è 3 7ø æ 0 aö æ ö ÷, B =ç x 0 ÷. | 4. Fie A, B Î M2 (C ), A =ç ç ÷ ç ÷ è b 0ø è0 yø S` se arate c` matricea ( AB - BA) 2 are cel pu\in dou` elemente nule. æ2 x + 4 x ç ç 2 è Cz

12

Capitolul 2. Determinan\i
2.1. Determinantul unei matrice p`tratice de ordin cel mult trei

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze urm`torii determinan\i de ordinul doi:
a) -2 -5 ; 8 10 b) 2 -3 -6 ; 32 c) 15 -72 , , ; 5 8 d) 2 + i -1 . i 2 2- i 5 -1 ; 3 -1

pag. 52 manual

E2. S` se calculeze, scriind sub forma cea mai simpl`, determinan\ii:
7 8 a) 5 3 ; 9 25 e) 3! 5! ; 0! 4! f) b)
2 A4 1 C5

3 - 32 ; 2 - 75

c)

-1- 3 1+ 5

d)

log100 0,5 ; -8 lg 01 ,

3 A3 2 x+1 32 y (1- i ) 2 -i g) -y+1 -x ; h) ; . 3 C4 9 2 i (1+ i ) 2 æ2 -1ö æ ö ÷, B =ç 4 -5÷. Compara\i numerele: E3. S` dau matricele p`tratice A =ç ç ÷ ç ÷ è7 4 ø è6 2 ø a) det ( A) + det (B ) ]i det ( A + B ) . b) det ( AB ) ] i det ( A) × det (B ) ; c) det[ 3 ( A - I 2 )] ] i det ( A + 2I 2 ) .

E4. S` se rezolve ecua\iile:
x -3x a) = 20; 4 -2 d) -5 3x -1 b) = 10 ; 2 -x 3x 2 c) x x +1 = 4; 2 x 2 x -1 = . 2x -x 18 x 0! 1! 2! d) 1! 2! 0! ; 2! 0! 1! -8 2 8 h) 3 7 -3 . -1 5 1

3- x 4x -1 x -i i 3 x 3x = x - 5 ; e) = ; f) x +1 x 2x x i 3 1 3 -1 2 a) 1 4 5 ; -2 -1 -1 P0 0 e) C 2 1 A3 P1 1 C2 2 A3 P2 2 C2 ; 3 A3 2 1 3 b) 3 2 1 ; 1 3 2 10 20 40 f) -1 -5 -7 ; 100 200 400

E5. S` se calculeze determinan\ii de ordinul al treilea prin cele trei reguli de calcul:
1 2 -5 c) 2 -1 0 ; 4 -1 0

11 21 47 g) -1 18 7 ; 0 0 0

E6. Enun\a\i c@te o proprietate a determinan\ilor ]i da\i un exemplu de aplicare a acesteia. E7. Folosind propriet`\ile determinan\ilor s` se calculeze determinan\ii:
300 400 500 a) 1 -1 4 ; 3 4 5 10 -1 3 b) 50 1 1 ; 100 2 1 13 5 11 -1 c) 15 22 -3 ; 25 44 - 5

1 a d) 1 b 1 c

m n ; p

x y e) y x y y

y y ; x

a b f) b c c a

c a . b

8 -9 10 E8. Se consider` determinantul d = 4 6 -3 . 12 5 1 a) S` se determine complemen\ii algebrici ai elementelor determinantului d. b) S` se calculeze d folosind dezvoltarea dup` coloana a doua ]i apoi dup` linia a treia. c) Folosind propriet`\ile determinan\ilor, s` se formeze dou` zerouri pe coloana [nt@i, apoi s` se calculeze determinantul ob\inut folosind dezvoltarea deter- minantului dup` coloana [nt@i.

Sintez`
4 -1 2 -1 4 - 6× 3 5 -1 + 2×-5 . S1. S` se calculeze valoarea expresiei: 8 -25 2 1 0

S2. S` se verifice dac` urm`toarea egalitate este adev`rat`:
3 4 -3 4 -1 2 5 - 5 - 2 4 - 17 + 5 0 2 1 = 7 -1 . 20 6 7 7 1 4 + 17 - 5 - 2 3 5 1 3 3 10

S3. S` se rezolve ecua\iile:
a) x (x + 2) x + 3 =-14 ; 5 4 b) x 2 +x 3x i 3+ i x -2 = ; 3- i -i 2 9 2 3x = . 1 1 3x+1

x (x -1) 4 - x -5 x 2 c) = ; 5 2 x +1 x

3x+2 d) 4

S4. S` se rezolve ecua\iile:
x a) 1 1 1 x 1 1 7 -1 2 -x 1 = -3 9 4 ; b) 1 2 7 -1 5 1 1 x 1 1 -1 -1 x (1+ i ) 2 1 1 - -1 x -1 = ; -2 i x x -1 -1

2x -1 2 1 1 c) 3x + 2 -1 3 = x 4 -2 2

x x +1 x + 2 x x +1 x ; d) x + 3 x + 4 x + 5 = . 3 4 5 2x 2x -1 x - 3 2 x 1 -3 = . Dac` x 1 , x 2 , x 3 sunt solu\iile ecua\iei, s` -1 5 1- x

x +1 1 S5. Se consider` ecua\ia x -1 x 0 x
3 3 3 se calculeze S = x 1 + x 2 + x 3 .

14

S6. Folosind propriet`\ile determinan\ilor, s` se calculeze urm`torii determinan\i scriind rezultatul
sub form` de produs: a2 a) b 2 c2 a 1 b 1; c 1 m-n n- p p-m x-y y-z ; z -x a a +1 a + 2 b) b b +1 b + 2 ; c c +1 c + 2 x e) x 2 yz y y2 xz z z2 ; xy a a 2 +1 a +1 c) b b 2 +1 b +1 ; c c 2 +1 c +1 a +1 a -1 a 2 -1 f) b +1 b -1 b 2 -1 . c +1 c -1 c 2 -1

a- b d) b - c c-a

S7. S` se verifice egalit`\ile:
2a 2a a- b- c a) b - c - a 2b 2b = (a + b + c ) 3 ; 2c c - a- b 2c x+y b) x 2 + y 2 x 3+ y3 y+z y2 +z 2 y3 +z 3 z +x z 2 + x 2 = 2xyz (x - y ) (y - z ) (z - x ) . z 3 +x 3

S8. Fie A Î M2 (R ). S` se arate c` are loc egalitatea A 2 - tr ( A) × A + det ( A) ×I 2 = O 2 (rela\ia
lui Hamilton-Cayley). æ1 -2 1 ö ç ÷ S9. Se d` matricea A =ç1 -1 3÷. ç ÷ è 0 1 4ø a) S` se calculeze d = det ( A) ] i t = tr ( A). b) S` se calculeze s = d11 + d 22 + d 33, unde d ii reprezint` complementul algebric al elementului aii din matricea A, i =1, 2, 3. c) C@t este suma s1 = a13d12 + a23d 22 + a33d 32 ? d) S` se verifice egalitatea matriceal` A 3 - tA 2 + sA - d ×I 3 = O 3 . æ-2 1 -4ö ç ÷ S10. Se dau matricele A =ç 1 -1 3 ÷] i B = (bij ) 3´3, unde bij = i, dac` i = j ] i bij = i - j , ç ÷ 1 0ø è2 dac` i ¹ j . a) S` se determine det ( A), det (B ) ] i det ( A× B ) . b) S` se verifice dac` are loc egalitatea det ( A× B ) = det ( A) × det (B ) . c) C@t este suma s = b11d 31 + b12 d 32 + b13d 33 ? C`rei propriet`\i a determinan\ilor corespunde rezultatul?

S11. Aplic@nd propriet`\ile determinan\ilor, s` se arate c` urm`torii determinan\i sunt nuli:
a+ b a) b + c c+a 3 c 3 a; 3 b a- b b) a 2 + b 2 -2ab 2 a- b a - b -2ab ; a- b a2 + b2 a2 c) b 2 c2 (b + c ) 2 (a + c ) 2 (a + b) 2 b+ c - a a+ c - b . a+ b- c

15

2.2. Aplica\ii ale determinan\ilor [n geometrie

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 62 manual

E1. Se dau punctele A (2, - 4) ] i B (-1, 3). S` se scrie ecua\ia dreptei AB ]i s` se verifice dac`
punctul C(5, -11) este coliniar cu punctele A, B.

E2. Care din urm`toarele triplete de puncte sunt formate din puncte coliniare:
a) A (-1, - 9); B (2, - 3); C (4, 1) . b) M (2, - 3); N (1, -1) ; P (1, 5) . c) E (-4, - 2) ; F (2, 1) ; G (6, 3). d) T (2, -1) ; U (3, 1) ; V (m, 2m - 5). E3. Se dau punctele A(2, - 3) , B (m +1, 2m ) , C (1, 5). a) S` se determine ecua\ia dreptei AC. b) Pentru ce valori ale parametrului m, punctele A, B, C sunt coliniare. c) S` se determine triunghiul ABC cu aria 22,5.

E4. Se dau punctele A (-3, - 2), B (5, - 4) , C (-1, - 3) .
a) S` se scrie ecua\iile laturilor triunghiului ABC. b) S` se determine lungimile [n`l\imilor triunghiului ABC. c) S` se determine A ( ABC ) .

E5. Patrulaterul ABCD are v@rfurile A (1, 2) , B (8, 2) , C (6, 4) , D (3, 4) .
a) S` se scrie ecua\iile laturilor patrulaterului. b) S` se scrie ecua\iile diagonalelor patrulaterului. c) S` se compare distan\ele punctelor A ]i C la diagonala [ BD] . d) S` se calculeze aria suprafe\ei (ABCD).

Sintez`
S1. Se dau punctele A (1, 0), B (-2, 4) , C (-1, 4) ] i D (3, 5).
a) S` se reprezinte punctele [n plan ]i s` se scrie ecua\iile dreptelor AB, BC, CA, CD. b) S` se determine distan\ele de la v@rfurile B ]i D la dreapta AC. c) S` se compare ariile suprafe\elor (ABD), (BCD) ]i (COD). d) Dac` punctul M (m, m +2) este coliniar cu B ]i C, calcula\i aria suprafe\ei (MAD).

S2. S` se determine x Î R astfel [nc@t punctele A (1, 1), B (2 x , 2 x+1 - 2), C (2 x+1 - 2, 2 x ) s` fie
coliniare.

S3. Se dau punctele A (sin 2 a, cos 2 a), B (sin 2 b, cos 2 b), C (sin 2 c, cos 2 c ).
1 a) S` se verifice dac` A ( OAB ) = sin(a - b) ×sin(a + b)) . 2 b) S` se arate c` pentru oricare a, b, c Î R, punctele A, B, C sunt pe o dreapt`. 16

S4. Se dau punctele distincte A (2, m ), B (m +1, m ), C (1, 2) .
a) S` se determine m Î R astfel [nc@t punctele s` fie coliniare. b) S` se determine m Î R astfel ca aria suprafe\ei (ABC) s` fie 1. S5. Se consider` punctele A (m, 2m -1), B (m +1, - m + 2) . Pentru ce valori ale lui m are loc 23 egalitatea A ( OAB ) = . 2

S6. S` se determine m, n Î R astfel ca punctele A, B, C s` fie coliniare [n cazurile:
a) A (m -1, 3), B (2m, - m ), C (2m - 3, 1+ m ) . b) A (m - n, 1+ m ) , B (2m - n, 1) , C (m, n +1) .

S7. S` se determine m Î R astfel ca punctul A (1, 1) s` fie la distan\a 3 fa\` de dreapta BC, unde
æ 2 - 6m ö æ 7m -1 ö ÷, Cç1, ÷. Bç 0, è 1- m ø è m -1 ø

S8. Se consider` punctele A (3, 2), B (2, 4). S` se determine punctele M situate pe dreapta
x - y - 3 = 0 pentru care A ( OAM ) = A ( OBM ) .

S9. Exist` puncte A (m, 1) , B (1, m ), C (m, m ) astfel [nc@t A (ABC ) = 2 ? pag. 64 manual

Teste de evaluare
Testul 1
1 0 2 1 4 -5 2 - 5-1 1 5 - (-1) 3 ×-6 . 1. Se d` expresia E = 22 3 3 -2 1 Valoarea expresiei este: a) –2; b) 2; c) 20; d) –36.

æ 2 -1 3 ö ç ÷ 2. Se d` matricea A =ç-1 4 -5÷. S` se calculeze det ( A) utiliz@nd: ç ÷ è 4 -2 6 ø a) regula lui Sarrus; b) regula triunghiului; c) dezvoltarea dup` linia a doua; d) dezvoltarea dup` coloana a doua; e) dezvoltarea dup` coloana [nt@i dup` ce s-au ob\inut dou` zerouri pe aceasta. f) o proprietate a determinan\ilor nuli. æ x æ ö æ ö -2 ö ÷, B =ç 3 2x +1÷, C =ç x 1÷. Suma solu\iilor ecua\iei 3. Se dau matricele A =ç ç ÷ ç ÷ ç ÷ è x -1 1 ø è5 x -1 ø è 2 3ø det ( A + B ) = det (C 2 ) este ... .

4. Punctele A (2m +1, 3), B (1, m ) ] i C (-4, 2) sunt coliniare dac` m =... .
17

Testul 2 1. Fie S1, respectiv S2 mul\imile solu\iilor ecua\iilor:
a) x - 4 1- 3x 2 8 -2 3 5 1, (6) = ; 32 7 2 3 -1 5 -3 y +1 2 y +1 -1 3 = . 1 2y y

y + 4 -y - 5 b) 1 y -1 y +2 -1

S` se determine S1 , S 2 , S1 È S 2 , S1 ´ S 2 . æ 1 -e e 2 ö ç ÷ ç-e e 2 1 ÷, unde e este solu\ie a ecua\iei x 2 + x +1 = 0. Atunci 2. Se d` matricea A = ç 2 ÷ çe 1 -e÷ è ø æ1 ö det( A) + detç A 2 ÷= ... . è2 ø æx y ç 3. Se dau matricele A =ç a 0 ç è-c -z æ x 0 bö æx bö ÷ ç ÷ ç z ÷, B =ç a y z ÷, C =ç a ÷ ç ÷ ç 0ø è-c b 0ø è-c n = x det ( A) + a det (B ) + c det (C ) . Atunci n =... . æ è ö æ ø è ö 0 yö ÷ y 0 ÷]i ÷ b -z ø

2m 1 4. Se consider` triunghiul ABC, cu Aç- , 1÷ Bç 3- m, - ÷] i C (1, 2). Valoarea lui m Î Z 3 4ø pentru care d (C , AB ) = 3 este ... .

18

Capitolul 3. Sisteme de ecua\ii liniare
| 3.1. Matrice inversabile din M n (C )

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se determine care din urm`toarele matrice sunt inversabile:
æ-2 5ö ÷; a)ç ç ÷ è 4 3ø æ2 -5ö ÷; b)ç ç ÷ è 3 -7ø æ5 ö ç -2 ÷ c)ç 2 3 ÷; è9 4 ø æ 2 -1 ö ç ÷ d)ç 2 ÷. ç1 ÷ è 2 ø

pag. 70 manual

E2. S` se determine inversa matricei:
æ2 -1ö ÷; a)ç ç ÷ è8 -5ø æ1 1 1 ö ç ÷ e)ç1 1 0÷; ç ÷ è2 1 1 ø æ-8 6 ö ç ÷ 1 ÷; b)ç 2 è 3 4ø æ2 1 3ö ç ÷ f)ç 0 -1 4 ÷; ç ÷ è 0 0 -5 ø æ-1 0ö ÷; c)ç ç ÷ è 0 1ø æ 3 -2 0 ö ç ÷ g)ç 0 2 2 ÷; ç ÷ è1 -2 -3ø æ 3 d)ç ç è2 2 2ö ÷; ÷ 3 3ø

æ1 3 2ö ç ÷ h)ç2 0 1÷. ç ÷ è1 2 1ø

| E3. S` se determine m Î C pentru care matricea este inversabil`:

æ m 2 - 3m m ö ÷; d)ç ç ÷ 1ø è m-3 æ 3m +1 ö ç -1 7 ÷ 2 æ m m +1 2 ö æ m æ2 + m ç 2 ÷ 4 3ö 1 1ö ÷ ç ÷ ç ç ÷ m - 7÷ ç e)ç 1 1 -3÷; f)ç 2 -1 0÷; g)ç m m -1 1÷; h)ç 4 9 . ÷ 2 ÷ ç ÷ ç 2 ç ÷ ç 2 m 1 ø çm 11 9÷ m 1ø è0 è 1 -1 7 ÷ è ø ç ÷ è ø æ-1 2 ö æ ö ÷]i B =ç 7 5÷ . E4. Se dau matricele A =ç ç ÷ ç ÷ è-4 10ø è 3 2ø a) S` se arate c` matricele A, B, AB ]i BA sunt inversabile ]i s` se calculeze inversele lor. b) Este adev`rat` egalitatea ( AB ) -1 = B -1 × A-1 ? æ2 m ö ÷; a)ç ç ÷ è 3 -6 ø æ m 5ö ÷; b)ç ç ÷ è-20 m ø æm - 3 7 ö ÷; c)ç ç ÷ m + 2ø è 2 c) S` se verifice egalit`\ile ( A 2 ) -1 = ( A-1 ) 2 ]i (B 2 ) -1 = (B -1 ) 2 .

E5. S` se determine matricea A a c`rei invers` este:
a) A
-1

æ-5 8 ö ç ÷ =ç 3 1 ÷; è 2 2ø

æ-1 0ö ÷; b) A-1 =ç ç ÷ è 4 2ø æ 1 11 7ö ç - ÷ 5÷ ç5 5 d) A-1 =ç 0 -2 1 ÷. 4 3 ÷ ç1 ç ÷ 5 5 ø è5 19

æ-2 -1 1 ö ç ÷ c) A-1 =ç 0 4 -1÷; ç ÷ è 1 -2 0 ø

Sintez`
S1. Care din urm`toarele matrice sunt inversabile:
æ2 x a)ç x ç è4 5x ö ÷; x÷ 10 ø æ lg1 2 ö ÷; b)ç ç ÷ è-2 lg 5ø æ 0! 3 ö ÷; c)ç ç ÷ è 8 4!ø æC 2 A 2 ö 3÷ d)ç 4 ç ÷? è-1 1 ø

S2. S` se determine inversa matricei:
æ ö 2 1 ç-1 C m C m ÷ æ æ i -i æ ç ÷ cos x ö 1- i ö ÷; c)ç sin x ÷; b)ç 2 + 3 ÷; a)ç d)ç 4 -3 5 ÷. ç ÷ ç ÷ ç ÷ è- cos x sin x ø 3- 2ø è 3 -4 i ø è 1+ i ç- 1 3 ç ÷ 2 ÷ è 2 ø S3. S` se determine valorile parametrului real m pentru care matricea A este inversabil`, oricare ar fi x Î R. æ 1 x 2ö æ1 3 x ö æ1 2 xö ç ÷ ç ÷ ç ÷ ç 2 -1 x ÷; ç 1 x -1÷; ç m -1 3÷. a) A = b) A = c) A = ç ÷ ç ÷ ç ÷ è m x 3ø èm 2 x ø è 2 1 2ø

S4. S` se determine m Î R astfel [nc@t A* = A-1 dac`:
æ2 0 1ö ç ÷ a) A =ç 3 m + 3 1 ÷; ç ÷ è-3 m - 4 -3ø æ 2m -1 -1 4ö ç ÷ c) A =ç m -1 1 ÷; ç ÷ è 3m - 2 2 3ø æm - 3 m 1 ö ç ÷ b) A =ç 3 5 2 ÷; ç ÷ 1 mø è 0 æ 4 m -1 0 ö ç ÷ d) A =ç 3 1 -3÷. ç m ÷ ç2 -1 1 ÷ è ø

| S5. Fie A, B Î Mn (C ), n Î {1, 2, 3} , dou` matrice inversabile astfel [nc@t AB = BA . S` se

arate c`: a) AB -1 = B -1 A ; b) A-1B = BA-1 ; c) A-1B -1 = B -1 A-1 .

æ1 1 -1ö ç ÷ S6. Se d` matricea A =ç2 2 -2÷. ç ÷ è 3 3 -3ø a) S` se determine produsul (I 3 - A) (I 3 + A) . b) S` se arate c` I 3 - A este matrice inversabil` ]i s` se calculeze (I 3 - A) -1 .

20

3.2. Ecua\ii matriceale Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se rezolve ecua\iile matriceale:
æ1 2ö æ2 1ö ÷=ç ÷; a) X ç ç ÷ ç ÷ è 3 5ø è 3 1ø æ2 3ö æ ö ÷X =ç-1 1 ÷; c)ç ç ÷ ç ÷ è 3 4ø è 1 0ø E2. S` se rezolve ecua\ia matriceal`: æ 3 2ö æ ö æ ö ÷ X ×ç 4 1÷=ç1 0÷; a)ç × ç ç ÷ ÷ ç ÷ è 4 3ø è5 1ø è 0 1 ø æ2 1ö ÷ æ1 2ö ç ÷=ç 3 1÷; b) X ç ç ÷ è 3 5ø ç ÷ è 0 1ø æ2 1 ö æ 3i 1 ö ÷=ç ÷X . d)ç ç ÷ ç ÷ è-1 -1ø è-5 2i ø

pag. 74 manual

æ-1 2ö æ2 -1ö æ1 4 ö ÷ Y ×ç ÷= 2ç ÷; b)ç × ç ÷ ç ÷ ç ÷ è 3 1 ø è 0 3 ø è 4 -5 ø

æ1 0ö æ ö æ ö æ ö æ ö ÷ X ×ç-2 1 ÷-ç 3 2÷ 1 0÷= 2ç-1 1 ÷- 3I . ç c)ç × ç ç ÷ ÷ ç ÷ ç ÷ ç ÷ 2 è2 1 ø è 2 0ø è 0 1ø 1 2 ø è 3 0ø è

E3. S` se determine matricea necunoscut` din egalit`\ile:
æ-2 3 -1ö æ1 ö ç ÷ ç ÷ a)ç 3 -4 2 ÷ X =ç 0 ÷; × ç ÷ ç ÷ è 1 -1 -2 ø è-2ø æ1 -1 2 ö ç ÷ æ1 -2 1 ö ÷; b) X ×ç1 0 -1÷=ç ç ÷ ç ÷ è 0 -1 3ø è1 -1 1 ø

æ2 æ1 2 -3ö æ 0 -1 -1ö 2 3ö ç ÷ ç ÷ ç ÷ c)ç 1 -1 0÷ X ×ç 0 1 2 ÷=ç 0 1 × 1 ÷. ç ÷ ç ÷ ç ÷ 1ø è-1 2 1 ø è0 0 1 ø è0 0 æ1 -1 1ö æ2 1 ö ç ÷ ç ÷ æ2 3ö ÷, C =ç1 0÷. E4. Se dau matricele A =ç1 1 1÷, B =ç ç ÷ è 3 4ø ç ÷ ç ÷ è 0 0 1ø è0 1ø S` se determine matricea X care verific` rela\ia: a) AXB = C ; b) BXA=t C .

21

3.3. Sisteme de ecua\ii liniare cu cel mult trei necunoscute. Forma matriceal`
Enun\uri Exerci\ii ]i probleme pag. 90 manual

Exersare
E1. S` se scrie matricele asociate urm`toarelor sisteme de ecua\ii:
ìx - 2 y = 3 ìx - 2 y + z = 1 ï ï b) í2x - 4 y = 1 ; c) í4x + y + 3z = 0 ; ï ï î5x - 6 y =-8 î9x - 2 y - z = 4 ì3x + 2 y - z =-x + y +1 ì3(x -1) + 4(2 - y ) = 3(z - 2) ìa + b - c = 6 ï ï d) í ; e) íx - y + 3z = ix - 2 ; f) í2(1+ x ) + 3(z - y ) = 5(x - y ) . î3a - 2b + c = 11 ï ï îix - iy + z = 2(x -1) î3(x - y ) + 4( y - z ) = 2(x + y - z ) ì3x + 5 y = 7 a) í ; î8x - y = 2

E2. Care din sistemele de numere (-3, - 2) ; (-2 , - 4) ; (-6, 2) ; (i , 1) sunt solu\ii ale
sistemelor de ecua\ii: ì2x + y =-8 ìx + y =-4 a) í b) í ; ; î3x - 4 y = 10 î2x + 5 y =-2 ì(2 - i ) x - 4 y =-3+ 2i ì3(x - i ) + i ( y -1) = 0 c) í d) í ; . î2ix + iy =-2 + i î(1+ i ) (x +1) + (1- i ) ( y +1) = 2 ì(a + 3) x - 3y = 8 , a, b Î R . S` se determine a ]i b astfel [nc@t E3. Se d` sistemul de ecua\ii í î4x - (2b + 3) y = 18 solu\ia sistemului s` fie: æ 7 ö a) (1, - 2); b)ç- , - 5÷. è 4 ø E4. S` se scrie sub form` matriceal` ]i s` se rezolve sistemele de ecua\ii: ì3x - 4 y = 7 ì2x - 3y = 1 ì3(x + y ) - 2(x + 2 y ) = 5 a) í b) í c) í ; ; ; î2x - 3y = 5 î5x - 7y = 3 î4(x - y ) - y + 2x = 2 ì2x + y - 3z =-6 ì2(3x - y ) + 5z = 3+ y ìx + y + z = a ï ï ï d) í4x + y + z = 10 e) í4(x + y - z ) + 2 y = 3+ z ; f) í2x + 5 y - 3z = b . ; ï ï ï î-3x + y + 2z =-1 î2x - 3y +10z = 2 îx + 3y - 2z = c

E5. S` se determine care din urm`toarele sisteme sunt de tip Cramer ]i s` se rezolve prin regula
lui Cramer: ìx - 8 y = 5 a) í ; î3x + 9 y = 11 ì3x - 4 y + 2z = 3 ï c) í5x + y + 3z = 6 ; ï îx - 6 y + z =-4 ìx + 2 y = 4 a) í ; î2x + 5 y = 9 ì2(x - y ) - 3(x + y ) = 1 b) í ; î8x - 5(x - 3y ) = 4 ìx - 2 y + 2z = 10 ï d) í2x - y - z = 2 . ï îx + y - z = 4 ì-2x + 5 y =-1 b) í ; î3x - 7y = 2 22 ì4x + 3y = 17 c) í ; î6x + 5 y =-3

E6. S` se rezolve sistemele de ecua\ii prin regula lui Cramer:

ìx + y + z = 2 ï d) í2x + 3y - z = 5 ; ï î3x + y + 3z = 4

ìx + 2 y - 4z =-2 ï e) í-3x + 4 y + z = 13 ; ï î2x - y + 3z = 9

ì-2x + y + 3z =-1 ï f) íx + y + 2( y + z ) = 4 . ï î2(x + z ) - (3y + x ) = 10

E7. Se consider` sistemul de ecua\ii A× X = B , unde
æ-3 2 1ö æx ö æ 4ö ç ÷ ç ÷ ç ÷ A =ç 4 -1 2÷ X =ç y ÷, B =ç8 ÷. , ç ÷ ç ÷ ç ÷ è-5 2 3ø èz ø è8 ø a) S` se rezolve sistemul de ecua\ii prin metoda matriceal`. b) S` se scrie ecua\iile sistemului. c) S` se rezolve sistemul de ecua\ii prin regula lui Cramer.

E8. S` se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de ecua\ii:
ìx + y = 4 a) í ; î2x + 3y = 9 ìx + y + z = 1 ï c) íx + 2 y + 2z =-1; ï îx - y + 2z = 2 ìx + y - 3z =-1 ï ï2x + y - 2z = 1 e) í ; ï2x + 3y - 2z = 4 ïx + 2 y - 3z = 1 î ì2x - 3y + z =-1 ï ïx + 2 y - 3z = 0 g) í ; ï2x -10 y + 8z =-1 ï4x -15 y + 9z = 0 î ìa - 2b + c = 10 i) í ; î3a - 2b - c = 7 ì2x + y = 3 b) í ; îx + 2 y = 0 ì2x + 5 y + 3z = 17 ï ï4x - 6 y - 3z = 0 d) í ; ï6x +10 y -10z = 8 ïx + y + z = 6 î ìx + y + 2z = 4 ï ïx + 2 y - z = 2 f) í ; ï2x + 3y + z = 6 ï3x + 4 y + 3z = 10 î ì2x - 3y - z = 1 h) í ; îx - y - 2z =-3 ìx + y + z = 1 ï j) í2x - y + z = 2 . ï îx + 3y - z = 1

Sintez`
S1. S` se determine m Î R astfel [nc@t sistemul s` fie de tip Cramer ]i s` se rezolve [n acest caz:
ìx - my + z = 2m ï a) íx - 2 y + z =-1 ; ï îmx + m 2 y - 2z = 2 ìx + (m +1) y + z = 2 ï a) ímx + y - z = 0 ; ï îx - 2 y - mz = 3 ìx + my - z = 8 ï b) í2x - y - 2z = 6 . ï îmx + 2 y + z = 4 ì2x + 3y + (m + 2) z = 0 ï b) í3x + y + mz = 4 . ï î3x - y + z = 6

S2. Pentru ce valori ale parametrului m sistemul de ecua\ii nu este de tip Cramer?

23

S3. S` se rezolve prin metoda matriceal`, metoda lui Cramer ]i metoda lui Gauss sistemul de ecua\ii:
ì 7 ïx + 3y = (5x +12z ) 9 ï í9 y + 20z = 6(x - 48 y ) . b) ï ï2x + 3y + 4z = 128 î S4. S` se rezolve prin regula lui Cramer sistemele de ecua\ii: ìC 1x - C 2 y + 4C 3z = 2 ìx + y - (2 - i ) z =-2 + 2i 3 3 ï 3 ï ï 1 0 2 a) íx + iy - (1+ i ) z =-1 b) í2C 5 x - 4C 5 y + C 5 z = 6 . ; ï ï 2 îix - iz =-1- i ï A x - 2 A1 y + A 3 z = 0 î ì1 1 ï (5x - 2 y ) +1 = x - ( y + 2) ï4 5 a) í ; 1 ï1 ï 7 (5x + 3y ) + 14 (9 y -11) = x + y î
3 3 3

S5. S` se rezolve prin metoda lui Gauss sistemele de ecua\ii:
ì2(x + 2 y ) = 3z +11 ì2x + y = 2 - z ï ï ï5x - 3y = 6 - 5z - 2x ïx + 3y = 5 - z a) í ; b) í ; ï3(x - z ) = 15 - y + 5z ïx + y =-7- 5z ï6(x - y ) +11z =-4 - y ï2x + 3y = 14 + 3z î î ì3x + 4z =-2(2 + y ) ì2x + 7y - 4z = 0 ï ï d) í5 y + 7z = 4(x + 2) e) í5x - 2 y - 8z = 0 ; ; ï ï î11x - 31y - 47z =-68 î12x + 3y - 20z = 0 ì2x + y + (m +1) z = m ï S6. Se d` sistemul de ecua\ii íx + (m -1) y + mz = 2m . ï î5x + 4 y + 3(m +1) z = 3 ìx + y = 3z -1 ï ï2x + y = 2z +1 c) í ; ïx + y + z - 3 = 0 ïx + 2 y - 3z -1 = 0 î ìx - 4 y + (2m + 3) z = 0 ï f) íx - my - z = 0 . ï î2x + y = 8, m Î R

a) Pentru ce valori ale parametrului m Î R sistemul este compatibil determinat? b) S` se rezolve sistemul de ecua\ii ob\inut pentru m = 0, m =-1, m = 2 . ìx + y + z = 1 ï . }tiind c` a, b, c sunt numere reale diferite, S7. Se d` sistemul de ecua\ii íax + by + cz = 2 ï 2 îa x + b 2 y + c 2 z = 4 s` se rezolve sistemul. ì(2m -1) x + 3y - mz = 1 ï S8. Se consider` sistemul de ecua\ii í3x + (2m -1) y + (m -1) = 3. ï î(m - 2) x + (m - 2) y + z = 2 a) S` se scrie matricea A a sistemului ]i s` se rezolve ecua\ia det ( A) = 0 . b) Pentru ce valori ale parametrului m sistemul nu este de tip Cramer? c) Dac` sistemul este de tip Cramer s` se determine solu\ia sistemului notat` (x m , y m , z m ) . d) S` se determine m Î R astfel [nc@t s` aib` loc rela\ia x m + 2 y m - z m > 1. ì2x + y + z = 1 ï S9. Se consider` sistemul de ecua\ii íx + y + z = 2 a , a Î R . ï îx + y + 2z = 4 a a) S` se determine solu\ia (x (a), y (a), z (a)) a sistemului de ecua\ii. b) S` se determine mul\imea A = {a Î R y (a) > 1}.
ASE Bucure]ti, 1998

24

ìax + y + z = 4 ï S10. Sistemul de ecua\ii í(a +1) x + ( b +1) y + 2z = 7, a, b Î R este compatibil determinat ï îx + 2 by + z = 4 pentru: 1 a) a = 1, b ¹ 0; b) a ¹ 1, b ¹ 0 ; c) a, b Î R ; d) a = 1, b = . 2
Universitatea Gala\i, 2004

ì2x + y + 3z = 1 ï S11. S` se discute dup` m Î R ]i s` se rezolve sistemul: íx - y + z =-1 . ï îx + 2 y + mz = m ìmx + y + z = 0 ï S12. Sistemul de ecua\ii íx + my + 2z = 0 are numai solu\ia nul` (0, 0, 0) dac`: ï îx - y - z = 0 a) m ¹-1, m ¹ 2 ; b) m = 0; c) m = 2; d) m Î R.
Politehnic` Bucure]ti, 2004

S13. Pentru golirea unui bazin cu ap` se utilizeaz` trei robinete. Timpul de func\ionare a
fiec`rui robinet ]i cantitatea de ap` evacuat` exprimat` [n hectolitri sunt date [n tabelul matriceal al`turat. Tabelul 3.3. Robinetul I (nr. de ore) 2 ore 3 ore 2 ore Robinetul II (nr. de ore) 3 ore 2 ore 2 ore Robinetul III (nr. de ore) 6 ore 6 ore 3 ore Cantitatea de ap` evacuat` ([n hl) 220 hl 210 hl 145 hl

S` se determine debitul fiec`rui robinet.

S14. Dac` tat`l ar avea cu 7 ani mai mult dec@t are, atunci v@rsta actual` a fiului mai mic ar fi
din v@rsta tat`lui. Peste 15 ani v@rsta fiului mai mare va fi

1 6

1 din v@rsta tat`lui. S` se determine 2 v@rsta fiec`ruia, dac` peste 18 ani cei doi copii vor avea [mpreun` c@t v@rsta tat`lui lor. ìx + my - 2z = 2 ï S15. Se consider` sistemul de ecua\ii: í2x + (2m -1) y + z = n , m, n Î R . ï îx + 2 y + 3z = 1 a) S` se rezolve sistemul pentru m = 1 ] i n = 5 . b) S` se discute dup` valorile lui m, n Î R ]i s` se rezolve sistemul.
Universitatea Bra]ov, 2002

25

pag. 96 manual

Teste de evaluare
Testul 1
æ 2 0 1ö ç ÷ 3- x x ÷Î M3 Î (R ) . 1. Se d` matricea A =ç 5 ç ÷ è x + 6 -2 8 ø a) S` se determine x Î R astfel ca matricea A s` nu fie inversabil`. b) S` se calculeze A-1 dac` x = 2. ìx + 2 y + z = 1 ï . 2. Fie sistemul de ecua\ii: íx - y + 2z = 2 ï î2mx + m 2 y + 3z = 3m a) S` se determine m Î R pentru care sistemul are solu\ie unic`. b) S` se rezolve sistemul ob\inut dac` m = 3.
Universitatea Construc\ii Bucure]ti, 2004

3. Pentru 3 creioane, o gum` ]i 7 caiete un elev pl`te]te 45 lei. Dac` ar cump`ra 5 creioane, 3
gume ]i dou` caiete ar pl`ti 28 lei. }tiind c` 4 creioane, 5 gume ]i 5 caiete cost` [mpreun` 42 lei, s` se afle pre\ul fiec`rui obiect.

Testul 2 1. S` se calculeze inversele matricelor:
æ 2 3 1ö ç ÷ æ öæ ö 3ö ÷; B =ç-1 2 0÷; C =ç 3 2÷ ç-2 1 ÷. × ç ÷ç ÷ ÷ è 4 3ø è 3 -1ø 2ø ç ÷ è 1 2 2ø ìC i , i > j æ-4ö ç ÷ ï 2i 2. Se dau matricele A = (aij ) 3´3 , unde aij = íi, i = j ]i B =ç 2 ÷ ç ÷ ï è 45 ø î-i, i < j æ 2 A =ç ç è1 S` se rezolve ecua\ia matriceal` AX = B . ì(1+ m ) x + y + z = 1 ï 3. Se d` sistemul de ecua\ii: íx + (1+ m ) y + z = m , m 2 Î R ï îx + y + (1+ m ) z = m 2 a) S` se calculeze determinantul sistemului. b) Pentru ce valori ale lui m sistemul este compatibil determinat? c) S` se rezolve sistemul pentru m = 2. d) S` se rezolve sistemul pentru m = 0.
Universitatea Baia Mare, 2005

26

pag. 97 manual Probleme recapitulative 1. Fie A =ç ç
æ1 3ö ÷Î M (R ) . S` se determine a, b Î R pentru care A 3 + aA 2 + bA = O . ÷ 2 2 è2 4ø æx yö ÷Î M (R ) ]tiind c` A 2 + 4I = 4 A , ]i apoi s` se afle ÷ 2 2 èy xø
}tiin\e economice Cluj, 1996

2. S` se determine matricea A =ç ç
A n , nU1.

æ1 0 0ö ç ÷ 3. Se consider` matricea A =ç a 1 0÷Î M3 (R ) . ç ÷ èb c 1ø a) S` se calculeze A 2 ]i A 3 . b) S` se determine a, b Î R cu proprietatea c` A 3 = aA 2 + bA + I 3 .
Universitatea Bac`u, 1997

æ 0 a 0ö ç ÷ 4. Fie E ( X ) = X 2 - 4 X + 4I 3 . Dac` A =ç1 0 1 ÷, s` se determine a Î R pentru care ç ÷ è1 0 1 ø æ 3 4 -1ö ç ÷ E ( A) =ç-3 3 -3÷. ç ÷ è-3 -1 1 ø
Universitatea Craiova, 2003

æ 0 1 -1ö ç ÷ 5. Fie A =ç 0 0 1 ÷. S` se calculeze (I 3 + A) n , nU1. ç ÷ è0 0 0 ø
Universitatea Politehnic`, 1994

æ1 0 -1ö ç ÷ ç 0 1 1 ÷. S` se calculeze S = A + A 2 + A 3 +...+ A10 . 6. Fie A = ç ÷ è0 0 1 ø æ a 0 bö ç ÷ ç 0 c 0÷Î M3 (R ) , cu proprietatea c` ae = bd . 7. Se consider` matricea A = ç ÷ èd 0 eø æ 0 0 0ö ç ÷ a) S` se demonstreze c` exist` x , y Î R astfel [nc@t A 2 = xA + yE , unde E =ç 0 1 0÷. ç ÷ è 0 0 0ø b) S` se arate c` pentru oricare nU1, exist` an , bn Î R , cu proprietatea c` A n = x n A + y n E .
Facultatea de Sociologie, 1997

27

æ1ö ç ÷ 8. Fie A =ç 1 ÷Î M3, 1 (R ), B = (1 2 -1) Î M1, 3 (R ) . Dac` C = AB , s` se calculeze C 101 . ç ÷ è-1ø

9. S` se rezolve sistemele de ecua\ii:
ìA + B = I 2 ï æ 1 1ö; a) í ÷ ï2 A + 3B =ç ç ÷ è-1 1ø î ì æ1 ï A + 3B =ç ç è-2 ï b) í æ0 ï ç ï3A + 4B =ç1 è î æ1 è1 æ1 A×ç ç èa 2ö ÷ ÷ 1ø . 1ö ÷ ÷ 0ø

aö ÷Î M (R ) ]tiind c` ÷ 2 1ø æ ö 1ö æ1 1ö ÷+ç ÷ A =ç 4 4÷. × ÷ ç ÷ ç ÷ 1ø è a 1ø è 4 4ø | 11. S` se determine A Î M2 (C ) , ]tiind c`:

10. S` se determine matricea A =ç ç

æ1 i ö æ1 i ö æ ö ÷+ç ÷ A =ç2 4i ÷. A×ç × ç ÷ ç ÷ ç ÷ è 0 1ø è 0 1ø è0 2 ø

12. S` se rezolve [n R ecua\iile:
x x 1 a) 1 x 1 = 0 ; 4 -5 4 x 1 2 b) -1 x 1 = 5 ; 1 -2 x x c) 1 1 1 x 1 1 1 = 0. x2

13. S` se rezolve ecua\iile:
1 x ab a) 1 a bx = 0, dac` a ¹ b . 1 b ax 1 1 1 c) a + b x + b x + a = 0 , dac` a ¹ b . x2 a2 b2 2x +1 x +1 x + 2 b) 2x + 7 x + 4 x + 5 = 0 ; 2x +13 x + 7 x + 8

14. S` se determine a Î R pentru ca matricea A s` fie inversabil`:
æ1 1 1 ö ç ÷ a) A =ç1 a +1 1 ÷; ç ÷ 1 a 2 +1ø è1 æ1+ a 1 1 ö ç ÷ b) A =ç 1 1+ a 2 1 ÷. ç ÷ 1 1+ a 3 ø è 1

15. S` se rezolve ecua\iile:
æ1 1ö æ1 2ö ÷=ç ÷; a) X ×ç ç ÷ ç ÷ è1 2ø è1 1ø æ 1 2 3ö æ-1 5 3 ö ç ÷ ç ÷ ç 0 1 2÷=ç 2 1 -1÷. b) X × ç ÷ ç ÷ è-1 2 1ø è-3 4 5 ø
Universitatea Bac`u, 1998

28

16. Fie A Î M2 (R ), A =ç ç
inversabil` " x Î R.

æx + m è 1- m

m ö ÷. S` se determine m Î R pentru care matricea A este ÷ x + 2m ø

17. Fie A =ç ç 18. Fie A =ç ç

æ1 1ö ÷Î M (R ) . S` se calculeze inversa matricei A 4 . ÷ 2 è1 2ø æ1 2ö æ ö ÷]i B = A-1 ×ç 3 2÷. S` se calculeze B -1 . ÷ ç ÷ è1 1ø è2 1ø

19. S` se rezolve sistemele:
ìx + 3y - z = 3 ï a) í2x + y - 4z =-1; ï îx + y - 2z = 0 ìx + y + z = 1 ï b) í2x + y - 3z = 1 ; ï î4x + y - 5z = 1 ìx + y + z = 2 ï ï2x + y + 2z = 3 c) í . ï3x + y + 4z = 1 ïx - y + 3z = 1 î

ì2x + y + 3z = 1 ï . Dac` 20. Se consider` sistemul ímx + y - 2z = 1 ï î(2m - 1)x + 2 y + z = n A = {(m, n) Î R ´ R sistemul este compatibil nedeterminat} ]i a=

å (m 2 + n 2 ) , atunci:
( m, n )ÎA

a) a =18;

b) a = 26;

c) a = 32;

d) a =13;

e) a = 25.

ìx - my + z = 0 ï ïx - 2 y + z = m - 2 21. Se consider` sistemul í 2 2 . ïmx + m y - z = 2m ï î2mx + (m +1) z = 2m 2 Dac` A = {m Î R sistemul este incompatibil a) A = {-1, 0, 2} ; d) A = {-1, 0} ; b) A = {0, 2} ; e) A = {-1, 2} .
ASE Bucure]ti, 2003

}, atunci:

c) A = Æ;

29

REZOLVĂRI
Partea I. Elemente de calcul matriceal. Sisteme de ecuaţii liniare Capitolul I. Matrice 1.1. Tabel de tip matriceal. Matrice, mulţimi de matrice
Exersare
E1. Rezolvare:
⎛ ⎛ 2 0⎞ ⎜ 0 −1 0 ⎛ 1 −7 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟; C =⎜ 2 5 A =⎜−1 3 ⎟; B = 3 5 2 ⎜ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝2 4 ⎠ ⎜4 1 ⎝ 4 -5⎠ ⎜ ⎝ 3 9 −2 1 0 ⎞ ⎟ ⎛ 2 + i 1 −5⎞ ⎟ ⎟. ⎟; X =⎜ 4 3i 2⎠ ⎝ ⎟ 3⎟ ⎠

E2. Rezolvare:
⎛2 ⎞ ⎜ ⎟ −1 a) A =⎜ ⎟; b) B = 1 4 1 + i ⎜ 5⎟ 3 ⎜ ⎟ ⎝0 ⎠

(

⎛1 ⎜0 ⎜ 2 ; c) C = ⎜ 0 5 ⎜ ⎜0 ⎜0 ⎝

)

0 0 0 0⎞ ⎛0 1 0 0 0⎟ ⎜0 ⎟ 0 1 0 0 ⎟ ; d) D = ⎜ ⎜0 ⎟ 0 0 1 0⎟ ⎜ ⎝0 ⎟ 0 0 0 1⎠

0 0 0⎞ 0 0 0⎟ ⎟. 0 0 0⎟ ⎟ 0 0 0⎠

E3. Rezolvare: a) A i M3(m); B i M2,3(Z); C i M3,1(

); D i M1,4(

);

b) b11 = 2; b12 = –3, b13 = 3 ; b21 = –2; b22 = –5; b23 = 4 ; d11 = 2 ; d12 = −i ; d13 = 5; d14 = −7 . 3 5 c) a23 = –2; a32 = –4; a22 = 8; c31 = 1 + i; c21 = –1; 1 + i = c31;
3 = b13 ; − 4 = a32 ; b23 = 4 ; d14 = −7 . 3

d) • Suma a11 + a22 + a33 reprezintă urma matricei A şi nu diagonala principală. • Suma elementelor diagonalei secundare a matricei A este 12. • a31 + b22 + c21 – d14 = 0 + (–5) + (–1) – (–7) = 1 ≠ 3 + 1 . 2 2 • a23 ⋅ b13 ⋅ c31 ⋅ d12 = −2 ⋅ ( 3)2 ⋅ (1 + i)2 ⋅ (−i) = −2 ⋅ 3 ⋅ 2i ⋅ (−i) = −12 U − 12 . • a23 = b21 = –2 şi 5d11 = 2. Aşadar –2 @ 2 şi a23 = b21 @ 5d11. E4. Rezolvare: Se egalează fiecare elemente cu zero şi se obţine: • 3a – 6 = 0 şi a2 – 4 = 0. Se obţine a = 2. • 1 – b = 0 şi b2 – b = 0. Se obţine b = 1. • c − 12 = 0 , cu soluţia c = 2 3 . • 4 − 2m = 0 , cu soluţia m = 4 = 2 2 .
2

E5. Rezolvare: Se pune condiţia ca să aibă loc egalitatea de matrice A = I3. Se obţin succesiv egalităţile: x + 1 = 1; 4 – y2 = 0; 3u = 1; 1 – t = 0; z2 + 1 = 0; v2 = 0; 1 – x2 = 1. Rezolvând ecuaţiile se obţine: x = 0, y i {–2, 2}, u = 1 ; t = 1; z i {–i, i}, v = 0.
3

30

E6. Rezolvare: Se aplică egalitatea a două matrice. Se obţin următoarele egalităţi: a) 2x + 1 = –y + 6 şi x – y = 4 – 2x + y. Avem sistemul de ecuaţii: ⎨
⎧2x + y = 5 cu soluţia x = 2, y = 1. ⎩3x − 2 y = 4

b) x + y = 3; 2x – y = y + 2; 4 = x + 2y; 2x + y = 5. Se obţine soluţia x = 2, y = 1.

E7. Rezolvare: Se pune condiţia ca matricele să fie de acelaşi tip. Rezultă că 4 = m2 şi 5 – n = 2. Se obţine m i {–2, 2}, n = 3.

Sinteză
S1. Rezolvare: Au loc egalităţile: a11 = 1, a12 = 2, a13 = 3, a14 = 4 a21 = 2, a22 = 2, a23 = 3, a24 = 4 a31 = 3, a32 = 3, a33 = 3, a34 = 4 a41 = 4, a42 = 4, a43 = 4, a44 = 4. S2. Rezolvare: Au loc egalităţile: b11 = 11+1 = 1; b12 = 21+1 = 4; b13 = 31+1 = 9 b21 = 12+1 = 1; b22 = 22+1 = 8; b23 = 32+1 = 27 b31 = 13+1 = 1; b32 = 23+1 = 16; b33 = 33+1 = 81. S3. Rezolvare: Se obţin următoarele elemente: 1 1 1 c11 = c22 = c33 = 2; c21 = c31 = c32 = 1; c12 = (−1)1+ 2 ⋅ A2 = −2; c13 = (−1)1+3 A3 = 3; c14 = (−1)1+ 4 A4 = −4; 2 3 c23 = (−1)2+ 3 ⋅ A32 = −6; c24 = (−1)2 + 4 A4 = 12; c34 = (−1)3+ 4 ⋅ A4 = −24 . S4. Rezolvare: a) tr(A) = 4 + (–2x) + y2 + 6 = 10 – 2x + y2 tr(B) = 4x + (–x2) + 2y = 4x – x2 + 2y b) Relaţia din enunţ se scrie sub forma: (y2 + 6) + 2y = 3 – (–6). Se obţine ecuaţia de gradul doi: y2 + 2y – 3 = 0 cu soluţiile y1 = –3; y2 = 1. c) Se obţine ecuaţia de gradul doi: x2 + x – 2 = 0 cu soluţiile x1 = –2, x2 = 1. d) Se obţine relaţia 10 – 2x + y2 – 4x + x2 – 2y = 4 – 4 care se scrie sub forma: (y – 1)2 + (x – 3)2 = 0, x, y i Z. Rezultă că y – 1 = 0 şi x – 3 = 0. Aşadar, x = 3, y = 1. S5. Rezolvare: a) Din egalitatea matriceală A = I2 se obţin egalităţile: 2x–1 = 1, log2(a – 1) = 0 şi 4y2 – 3x = 1. Din egalitatea 2x–1 = 1, rezultă x – 1 = 0, deci x = 1. Înlocuind x = 1 în ecuaţia 4y2 – 3x = 1 se obţine 4y2 = 4, deci y i {–1, 1}. 31

Ecuaţia log2(a – 1) = 0 conduce la ecuaţia a –1 = 20 cu soluţia a = 2. b) Deoarece O2 = B se obţin ecuaţiile: 3x – 9x = 0, lg • Ecuaţia 3x – 9x = 0 este echivalentă cu 3x(1 – 3x) = 0, adică 3x = 0 sau 1 – 3x = 0. Se obţine soluţia x = 0. • Ecuaţia lg
y2 − 2 y y2 − 2 y = 0 este echivalentă cu = 1 cu soluţia y i {–1, 3}. 3 3
n(n − 1) = 0 , n i Z, n U 2, ecuaţia cu soluţia n = 4. 2

y2 − 2 y 2 = 0 , a + 3bi – 1 = 0 şi 3!− Cn = 0 . 3

• Din egalitatea a + 3bi – 1 = 0, a, b i Z se obţine a – 1 = 0 şi 3b = 0, adică a = 1 şi b = 0. • Din egalitatea 3!− Cn2 = 0 se obţine 6 − S6. Rezolvare:
⎧ a2 − 4 = 2 − a ⎪ ⎪a + b = −1 a) Aplicând egalitatea matricelor se obţine următorul sistem de ecuaţii: ⎨ ⎪3x(1 − 2x) = 2x − 1 ⎪z = x − 2 ⎩

Din ecuaţia a2 – 4 = 2 – a se obţine a2 + a – 6 = 0 cu soluţia a i {–3, 2}. Din ecuaţia a + b = –1 se obţine b = –a – 1. Pentru a = –3, se obţine b = 2 şi pentru a = 2, se obţine b = –3. Ecuaţia 3x(1 – 2x) = 2x – 1 se scrie sub forma echivalentă 6x2 – x – 1 = 0 şi se obţine
x∈ 1, − 1 . 2 3 Pentru x = 1 se obţine z = − 3 şi pentru x = − 1 se obţine z = − 7 . 2 2 3 3

{

}

b) Se obţin succesiv ecuaţiile: • Cn2+1 = 2Cn2 , n i q, n U 2, echivalentă cu •
(n + 1) ⋅ n n(n − 1) = 2⋅ cu soluţia n i {3}. 2 2 x2 + 7 = 4 ⇔ x2 + 7 = 16 , cu soluţia x ∈{−3, 3} .

• 3 b2 = 4 ⇔ b2 = 64 , cu soluţia b i {–8, 8}. • log2 a =−3 ⇔ log2 a = log2 2−3 , a > 0 cu soluţia a = 1 . 8 S7. Rezolvare: Din egalitatea matriceală A = B = C se obţin următoarele egalităţi care dau valorile necunoscutelor din problemă: • x2 – x = 2 = 3x – 4 • y −3 = 2 = y −5

• Cz2+1 = 3 • 2m = m2 = p

Se obţine: x = 2, y = 7, z = 2; m = 2 şi p = 4 sau m = 4 şi p = 16.

32

1.2. Operaţii cu matrice 1.2.3. Înmulţirea unei matrice cu un scalar
Exersare
E1. Rezolvare: Se aplică regula de adunare a două matrice şi se obţine succesiv:

a) ⎜ ⎝ 5+3

3 + 5 ⎞ ⎛ −5 7 8 ⎞ ⎛ 2 + (−7) (−1) + 8 ; = 4 + 0 (−2) + 4 ⎟ ⎜ 8 4 2 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠

b) ⎜ ⎟=⎜ ⎟; ⎝ 3x + 2x −8 y + 6 y ⎠ ⎝ 5x −2 y ⎠

⎛ −2a + a

b − 5b ⎞ ⎛ −a

−4b ⎞

⎛ ⎜ −6 + 2 2 − 7 ⎜ c) ⎜ 1 + 4 0 − 1 ⎜ ⎜ 2−5 4+1 ⎝3 3 5 5

⎞ −5 + 3 ⎟ ⎛ −4 −5 −2 ⎞ ⎜ ⎟ −1 + 2 ⎟ = ⎜ 5 −1 1 ⎟ . ⎟ ⎟ ⎟ ⎜ 2⎠ 2 + 8 ⎟ ⎝ −1 1 3 3 ⎠

E2. Rezolvare: Se obţine succesiv:

a) ⎜ ⎝ 2−0−0

⎛ −1 − (−6) − 1

4 −1− 0 ⎞ ⎛ 4 3 ⎞ = −5 − 2 − 1⎟ ⎜ 2 −8 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠

⎛ i2 + 1 − 0 −i4 + 2 − i ⎞ ⎛ i2 + 1 −i4 + 2 − i ⎞ ⎛ −1 + 1 −1 + 2 − i ⎞ ⎛ 0 1 − i ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ = ⎜3 1 ⎟. 1 1 b) ⎜ 2 − 2 − (−3) 3 + 0 − 2 ⎟ = ⎜ 3 ⎟=⎜ 3 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1+ 3 − 4 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −1 + 4 − 6 ⎠ ⎝ 0 −3 ⎠ ⎝ 0 −3 ⎠ ⎝ 0 −3 ⎠ ⎝

E3. Rezolvare:
⎛ −1 + 1 2 − 3 0 + 2 ⎞ ⎛ 0 −1 2 ⎞ A+ B =⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 1 + 0 −3 − 1 2 + 2 ⎠ ⎝ 1 −4 4 ⎠ ⎛ −1 − 1 2 − (−3) 0 − 2 ⎞ ⎛ −2 5 −2 ⎞ A− B =⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 1 − 0 −3 − (−1) 2 − 2 ⎠ ⎝ 1 −2 0 ⎠ ⎛−1 1 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛−1+1 1+ 0 ⎞ ⎛ 0 1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ t t A + B =⎜ 2 −3⎟+⎜−3 −1⎟=⎜ 2 − 3 −3 −1⎟=⎜−1 −4⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2⎠ ⎝2 2 ⎠ ⎝ 0+2 2+2 ⎠ ⎝ 2 4⎠ ⎝0 ⎛0 ⎛−2 1 ⎞ 1⎞ t t ⎛ 0 −1 2⎞ ⎜ ⎛−2 5 −2⎞ ⎜ ⎟ ⎟ t t ( A + B) = ⎜ ( A − B) = ⎜ ⎟=⎜−1 −4⎟; ⎟=⎜ 5 −2⎟; ⎝1 −4 4⎠ ⎜ ⎝ 1 −2 0 ⎠ ⎜ ⎟ ⎟ 4⎠ ⎝2 ⎝−2 0 ⎠

b) A + t C =⎜

⎛−1 2 0⎞ ⎛−1 ⎟+⎜ ⎝ 1 −3 2⎠ ⎝ 2 ⎛1 −3 2 ⎞ ⎛−1 B − tC =⎜ ⎟−⎜ ⎝ 0 −1 −2⎠ ⎝ 2
t t

0 −4⎞ ⎛−2 ⎟=⎜ 3 −5⎠ ⎝ 3 0 −4⎞ ⎛ 2 ⎟=⎜ 3 −5⎠ ⎝−2

2 −4⎞ ⎟ 0 −3⎠ −3 6⎞ ⎟ −4 7 ⎠

t

t ⎡⎛−1 2 0⎞ ⎛1 −3 2⎞ ⎛−1 0 −4⎞⎤ ⎛−1−1−1 2 + 3 + 0 0 − 2 − 4⎞ ( A− B + C) = ⎢⎜ ⎟−⎜ ⎟+⎜ ⎟⎥= ⎜ ⎟= ⎣⎝ 1 −3 2⎠ ⎝0 −1 2⎠ ⎝ 2 3 −5⎠⎦ ⎝ 1− 0 + 2 −3 +1+ 3 2 − 2 − 5⎠

⎛−3 3 ⎞ ⎛−3 5 −6⎞ ⎜ ⎟ =⎜ 1 ⎟. ⎟=⎜ 5 ⎝ 3 1 −5⎠ ⎜ ⎟ ⎝−6 −5⎠
t

33

E4. Rezolvare: Egalitatea A + B + C este echivalentă cu următoarea egalitate de matrice:
3z + v ⎞ ⎛ 3 −2 3 ⎞ ⎛ 2x + 1 4 y + z ⎜ 1− y u −v −4 + x ⎟ = ⎜ 2 3 −3 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −v − x −2v + 2 y t + x − z + 3 ⎟ ⎜ 2 4 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Aplicând egalitatea a două matrice se obţine că: x = 1, y = –1, z = 2, v = –3, u = 0, t = 0.
E5. Rezolvare: Folosind operaţiile cu matrice egalitatea din enunţ conduce la:
0 ⎞ 1 ⎞ ⎛ 2 +1 ⎛ −1 − 2 ⎜ ⎟− X =⎜ ⎟, − 5 − 1⎠ −1 − 5 ⎠ ⎝ 7 ⎝ 2

egalitate din care se obţine X = ⎜ Rezultă că X = ⎜
⎛ 2 + 2 2 −1⎞ ⎟. 0⎠ ⎝ 5

0 ⎞ ⎛ −1 − 2 1 ⎞ ⎛ 2 +1 ⎟−⎜ ⎟. − 5 − 1⎠ ⎝ 2 −1 − 5 ⎠ ⎝ 7

E6. Rezolvare: Egalitatea tA = A se scrie sub forma echivalentă:
⎛ 5 a2 3 ⎞ ⎛ 5 6−a b⎞ ⎜ ⎟ ⎜ 2 ⎟ −1 −10 ⎟ ⎜ 6 − a −1 3c + 2 ⎟ = ⎜ a ⎜ b −10 n ⎟ ⎜ 3 3c + 2 n ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝

Se obţin ecuaţiile: a2 = 6 – a; 3 = b , 3c + 2 = –10; n = n cu soluţiile: a i {–3, 2}, b = 9, c = –4, n i Z.
E7. Rezolvare:
0 ⎞ ⎛ −1 3 ⎞ sau + 2 ⎟ ⎜ 3 0⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −3 5 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞ A=⎜ ⎟−⎜ 2⎟ ⎝ 6 2 2⎠ ⎝ 1 ⎠ ⎛ −1

Avem: A = ⎜ ⎝2

Să se dea şi alte scrieri pentru A ca sumă, respectiv diferenţă de două matrice.
⎛−3 A = I2 +⎜ ⎝5 ⎛−1 3 ⎞ ⎟; A =⎜ 2 −1⎠ ⎝5
3 ⎞ ⎟− I . 2 +1⎠ 2

E8. Rezolvare: Se înmulţeşte fiecare element al matricei cu numărul real
⎛ 6 −8 ⎞ ⎜ 2 2 ⎟ ⎛ 3 −4 ⎞ a) ⎜ ⎟; ⎟=⎜ ⎜ 12 0, 2 ⎟ ⎝ 3 0,1⎠ ⎝ 2 2 ⎠ 12 ⎛ − 36 − 24 ⎞ −12 4 −8 ⎞ ⎜ 3 3 3⎟ ⎛ b) ⎜ ⎟ = ⎜ −5 −2 −1 ⎟ . ⎠ ⎜ − 30 − 2 ⋅ 3 − 3 ⎟ ⎝ ⎝ 6 3 3⎠

c) Se va folosi că 3 + 8 = 3 + 2 2 = ( 2 + 1)2 = 2 + 1 . 34

d) Se foloseşte faptul că i2 = –1 din care se deduce că i3 = –i, i4 = 1. Se obţine:
⎛ 2i4 i − i2 ⎞ ⎛ 2 i + 1⎞ ⎜ 2 ⎟=⎜ ⎟. 4i ⎠ ⎝ 3 4i ⎠ ⎝ −3i

0 ⎛ −( 2 − 1)( 2 + 1) ⎞ −1 0 ⎞ ⎜ ⎟=⎛ Se obţine: ⎜ −1 1 ⎟ . 2 −1 ⎜ ( 2 − 1)( 2 + 1) ⎟ ⎝ ⎠ 1− 2 ⎝ ⎠

E9. Rezolvare. Se obţine succesiv:
⎛ −2 8 6 ⎞ ⎛ 0 −1 −3 ⎞ ⎛ −3 3 −15 ⎞ X =⎜ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟ ⎝ 2 0 2 ⎠ ⎝ −2 5 4 ⎠ ⎝ −2 −15 1 ⎠ ⎛ −2 + 0 − 3 8 − 1 + 3 6 − 3 − 15 ⎞ ⎛ −5 10 −12 ⎞ X =⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ 2 − 2 − 2 0 + 5 − 15 2 + 4 + 1 ⎠ ⎝ −2 −10 7 ⎠ ⎛ −5 10 −12 ⎞ Aşadar, X = ⎜ ⎟. ⎝ −2 −10 7 ⎠

E10. Rezolvare: Se efectuează înmulţirea cu un număr real a unei matrice şi operaţia de adunare a două matrice şi se obţine egalitatea matriceală: ⎛ 2 x + 5 −4 y + (−15) 8z + (−10)⎞ ⎛ 7 13 22⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. −2 +15c ⎠ ⎝−21 −2 8 ⎠ 8 + 20b ⎝−6 + 5a Din egalitatea acestor două matrice rezultă următoarele ecuaţii de gradul întâi: 2x + 5 = 7, –4y – 15 = 13, 8z – 10 = 22, –6 + 5a = –21, 8 + 20b = –2, –2 + 15c = 8 cu soluţiile

x = 1, y = –7; z = 4, a = –3; b = − 1 ; c = 2 .
2 3

Sinteză
S1. Rezolvare: Egalitatea matriceală din enunţ se scrie sub forma echivalentă astfel:
6⎞ ⎛ 2 5 ⎞ ⎛ 2 x 3y ⎞ ⎛ 4 x . ⎟=⎜ ⎜ 5 6⎟ + ⎜ 2⎟ ⎝ ⎠ ⎝ −4 9 ⎠ ⎝ log2 z Cn ⎠

Efectuând adunarea matricelor se obţine egalitatea matriceală ⎜

⎛ 2 + 2x 1

din care se obţin ecuaţiile: 2 + 2x = 4x, 5 + 3y = 6, log2z = 1, Cn2 = 15 . • Ecuaţia 2 + 2x = 4x se scrie sub forma 4x – 2x – 2 = 0. Cu notaţia 2x = m se obţine ecuaţia de gradul doi m2 – m – 2 = 0, m > 0 cu soluţia pozitivă m = 2. Se obţine x = 1. • Din 5 + 3y = 6, rezultă 3y = 1 şi y = 0. • Ecuaţia log2z = 1 are soluţia z = 2, iar ecuaţia Cn2 = 15 se scrie sub forma echivalentă
n(n − 1) = 15 , n i q, n U 2. Se obţine n = 6. 2

6⎞ 5 + 3y ⎞ ⎛ 4x ⎟=⎜ 2⎟ 15 ⎠ ⎝ log2 z Cn ⎠

Aşadar, x = 1, y = 0, z = 2, n = 6.

35

S2. Rezolvare: Egalitatea matriceală din enunţ se scrie succesiv
4 + y ⎞ ⎛ x2 + x + 3 4 + y⎞ ⎛ x2 + x 2 x ⎞ ⎛ 3 0 ⎞ ⎛ 0 x ⎞ ⎛ 9 3x ⎞ ⎛ 9 +⎜ +⎜ =⎜ ⎜ ⎟=⎜ ⎟ 2x 0 ⎟ ⎟⇔⎜ ⎟. 2⎟ 2 x ⎠ ⎝ 0 3⎠ ⎝ x x + 3⎠ ⎝ z + 2 t + 4 ⎠ ⎠ ⎝z+2 t +4⎠ ⎝ ⎝ −x

Aplicând egalitatea a două matrice se obţin ecuaţiile: x2 + x + 3 = 9, 3x = 4 + y, x = z + 2, x2 + 3 = t + 4. Ecuaţia x2 + x + 3 = 9 are soluţiile x1 = –3, x2 = 2. • Pentru x1 = –3 se obţine: y = –13, z1 = –5, t1 = 8 • Pentru x2 = 2 se obţine: y = 2, z2 = 0, t2 = 3.
S3. Rezolvare:
⎛ 5 6⎞ ⎛1 2⎞ ⎛ 4 4⎞ ⎟ − ⎜ 3 1 ⎟ , adică 2 A = ⎜ −4 2 ⎟ . ⎝ −1 3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

a) Din egalitatea dată rezultă că 2 A = ⎜ Se obţine A = ⎜ ⎟. ⎝ −2 1 ⎠
⎛ 2 2⎞

⎛ 2 1 1 ⎞ ⎛ 20 −5 10 ⎞ ⎛ −18 6 −9 ⎞ ⎟ − ⎜ 15 5 0 ⎟ , deci 3A = ⎜ −15 −9 9 ⎟ . ⎝ 0 −4 9 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ −6 2 −3 ⎞ ⎛ Se obţine A = ⎜ ⎟. ⎝ −5 −3 3 ⎠ ⎛ −3 0 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ −4 −12 ⎞ c) 7 A = ⎜ 1 −2 ⎟ + ⎜ −8 0 ⎟ + ⎜ 0 16 ⎟ , egalitate din care se obţine: ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 5 6 ⎟ ⎜ −4 −16 ⎟ ⎜ 48 −4 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

b) 3A = ⎜

⎛ −7 −14 ⎞ ⎛ −1 −2 ⎞ ⎜ −7 14 ⎟ . Rezultă că A = ⎜ −1 2 ⎟ . 7A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 7 −2 ⎟ ⎝ 49 −14 ⎠ ⎝ ⎠

S4. Rezolvare: a) Înmulţim prima ecuaţie cu –2 şi adunăm ecuaţia obţinută cu cealaltă ecuaţie. Se obţine:
⎛ −6 −4 ⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −5 −5 ⎞ −5B = ⎜ ⎟ + ⎜ −1 1 ⎟ ⇔ −5B = ⎜ −5 −5 ⎟ . ⎝ −4 −6 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Rezultă că B = ⎜ ⎟ . Înlocuind pe B în prima ecuaţie din enunţ şi efectuând operaţiile cu ⎝ 1 1⎠ matrice se obţine:
⎛ 3 2⎞ ⎛ 2 2⎞ A=⎜ ⎟−⎜ ⎟ . Aşadar, A = I2. ⎝ 2 3⎠ ⎝ 2 2⎠

⎛ 1 1⎞

b) Înmulţim prima ecuaţie cu –(1 – i) şi adunăm ecuaţia obţinută cu a doua ecuaţie din enunţ. Se obţine egalitatea matriceală:
⎛ 2 + i 1 ⎞ ⎛ 2 − i 1− i ⎞ −(1 + i)(1 − i) A + A = −(1 − i) ⋅ ⎜ + 2i ⎟ ⎜ 1 − i 2 − i ⎟ ⎝ 1 ⎠ ⎝ ⎠

care se scrie sub forma:

Rezultă că A = I2.

⎛ −3 + i −1 + i ⎞ ⎛ 2 − i 1 − i ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ −2 A + A = ⎜ ⎟ + ⎜ 1 − i 2 − i ⎟ , sau − A = ⎜ 0 −1⎟ . ⎝ −1 + i −3 + i ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

36

Pentru determinarea matricei B se înlocuie, de exemplu, matricea A în prima ecuaţie a enunţului şi efectuând calculele se obţine B = ⎜ ⎟. ⎝ 1 1⎠
S5. Soluţie: a) Se scrie sub forma:
⎛1 1 ⎞ ⎛ 1 A=⎜ 3 ⎟+⎜ 3 ⎝1 1 ⋅ 2 ⎠ ⎝ 2

⎛ 1 1⎞

2 ⎞ ⎛1 3 ⎞ ⎛1 ⎟ + ⎜ 33 3 ⋅ 4 ⎟ + ... + ⎜ n3 2 ⋅ 3⎠ ⎝ ⎠ ⎝

1 + 2 + 3 + ... + n ⎞ ⎛ 1 + 1 + 1 + ... + 1 ⎞ ⎟ = ⎜13 + 23 + 33 + ... + n3 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 3 + ... + n(n + 1) ⎟ = n(n + 1) ⎠ ⎝ ⎠ n

⎛ n ⎜ =⎜ n ⎜ k3 ⎜∑ ⎝ k =1

⎞ ⎟ ⎟. n ∑ k (k + 1) ⎟ ⎟ ⎠ k =1
k =1

∑k

n

Vom calcula suma următoare:

n n(n + 1) n 2 n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1) ⎤ , ∑k = Se ştie că ∑ k = şi ∑ k 3 = ⎡ ⎢ 2 ⎥ . 2 6 ⎣ ⎦ k =1 k =1 k =1
n

2

k =1 n

∑ k (k + 1) = ∑ (k 2 + k ) = ∑ k 2 + ∑ k .
k =1 k =1 k =1

n

n

n

n

Folosind formulele scrise mai înainte se obţine că
k =1

∑ k (k + 1) =

n(n + 1)(2n + 1) n(n + 1) n(n + 1)(n + 2) . + = 6 2 3

⎛ n ⎜ Aşadar, A = ⎜ 2 2 ⎜ n (n + 1) ⎝ 4

n(n + 1) ⎞ ⎟ 2 ⎟ , n i q*. n(n + 1)(n + 2) ⎟ ⎠ 3

b) Scriem mai întâi că: 2k · 3k+1 = 2k · 3k · 3 = 6k · 3 şi 2k ⋅ 3−k = 2 . Cu acestea matricea A se scrie sub forma:
⎛ n1 ∑ ⎜ k =1 A=⎜ ⎜ n 2k ⎜∑ ⎝ k =1
n 3∑ 6k ⎞ ⎟ k =1 ⎟. k n 2 ⎟ ∑ ⎟ ⎠ k =1 3

(3)

k

()

Reamintim că suma a n termeni aflaţi în progresie geometrică cu raţia q @ 1 şi primul termen notat a1 este: S = Rezultă că: • ∑ 6k = 6 + 62 + ... + 6n = = 6 ⋅ (6n − 1) 6 −1 5 k =1
2 −1 ⎡ ⎤ ⎡ ⎤ 2 = 2 + 2 + ... + 2 = 2 ⋅ ( 3 ) • ∑( ) = −2 ( 2 ) − 1 = 2 1 − ( 2 ) . () ()
n n n 2 n n n k =1 n

a1(qn − 1) . q −1
6(6n − 1)

• ∑ 2k = 2 + 22 + ... + 2n = = 2(2n − 1) 2 −1 k =1
3 3 3 3 3 2 −1 3

n

2(2n − 1)

⎢ 3 ⎣

⎥ ⎦

⎢ ⎣

3 ⎥ ⎦

18 ⋅ (6n − 1) ⎞ ⎛ n ⎜ ⎟ 5 Rezultă că A = ⎜ n ⎟. ⎜ 2(2n − 1) 2 ⎡1 − 2 ⎤ ⎟ ⎜ ⎢ 3 ⎥⎟ ⎣ ⎦⎠ ⎝

()

37

1.2.4. Înmulţirea matricelor
Exersare
E1. Rezolvare:
⎛4 5⎞ ⎛2 1 ⎞ ⎛ 4 ⋅ 2 + 5 ⋅ (−3) 4 ⋅ 1 + 5 ⋅ (−2) ⎞ ⎛ −7 −6 ⎞ 8⎟ ⎠

a) ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟=⎜ ⎝ 6 −1⎠ ⎝ −3 −2 ⎠ ⎝ 6 ⋅ 2 + (−1) ⋅ (−3) 6 ⋅ 1 + (−1) ⋅ (−2) ⎠ ⎝ 15 b) ⎜ ⎝4

⎛ 1 −2 ⎞ ⎛ 1 4 ⎞ ⎛ 1 ⋅ 1 + (−2) ⋅ 2 1 ⋅ 4 + (−2) ⋅ 1⎞ ⎛ −3 2 ⎞ ⋅ = = 1 ⎟ ⎜ 2 1 ⎟ ⎜ 4 ⋅1 + 1 ⋅ 2 4 ⋅ 4 + 1 ⋅ 1 ⎟ ⎜ 6 17 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 0 −11 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ −1 ⋅ 0 + 2 ⋅1 −1 ⋅ (−2) + 2(−1) −1 ⋅ 3 + 2(−4) ⎞ ⎛ 2 ⎜ 1 0 ⎟ ⋅ ⎛ 0 −2 3 ⎞ = ⎜ 1 ⋅ 0 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ (−2) + 0 ⋅ (−1) 1 ⋅ 3 + 0 ⋅ (−4) ⎟ = ⎜ 0 c) ⎜ −2 3 ⎟= ⎟ ⎜ 1 −1 −4 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎠ ⎜ 2⎟ ⎝ 2 2 2 2 2⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 2 ⎝2 i ⎠ ⎝ 2 ⋅ 0 + i ⋅ 1 2 ⋅ (−2) + i ⋅ (−1) 2 ⋅ 3 + i ⋅ (−4) ⎠ ⎝ i (−4 − i ) 6 − 4i ⎠ ⎛ 2 0 −11⎞ = ⎜ 0 −2 3 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ −1 −3 10 ⎟ ⎝ ⎠ π = 1, tg π = 1 şi avem de efectuat următoarea înmulţire de matrice: d) Se înlocuie cos0 = 1, sin 2 4 ⎛ 3 1 2 ⎞⎛ −1 −1 1⎞ ⎛ 3 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 3 ⋅ (−1) + 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 1 3 ⋅ 1 + 1 ⋅1 + 2 ⋅1 ⎞ ⎛ −1 −2 6 ⎞ ⎜ 2 1 2 ⎟⎜ 2 −1 1⎟ = ⎜ 2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅1 2 ⋅1 + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1⎟ = ⎜ 0 −1 5 ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 2 3 ⎟⎜ 0 1 1⎟ ⎜ 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 0 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅1 ⎟ ⎜ 3 0 6 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛1 ⎛ 1 −1 2 4 ⎞ ⎜ ⎛ 1 2 3⎞ ⎜ ⎟ ⎜ −1 ⎜ 3 −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ 1 2 1 2 ⎟ ⋅ ⎜ 0 ⎝ ⎠ ⎜ ⎟ ⎝ 1 3 −1 −1⎠ ⎜ ⎝ −2 1⎞ 2⎟ ⎟= 1⎟ ⎟ 2⎠ 1⎞ 2⎟ ⎟= 1⎟ ⎟ 2⎠ 41⎞ . 21⎟ ⎠

e) Se aplică proprietatea de asociativitate a înmulţirii matricelor:

⎛1 1 ⋅ (−1) + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅ (−1) 1 ⋅ 4 + 2 ⋅ 2 + 3 ⋅ (−1) ⎞ ⎜ −1 ⎛ 1 ⋅1 + 2 ⋅1 + 3 ⋅1 ⎜ =⎜ ⎟⋅ ⎝ 3 ⋅ 1 + (−1) ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 3 ⋅ (−1) + (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 3 ⋅ 2 + (−1) ⋅ 1 + 1 ⋅ (−1) 3 ⋅ 4 + (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ (−1) ⎠ ⎜ 0 ⎜ ⎝ −2 ⎛ 1 1⎞ ⎜ ⎟ 6 ⋅ 1 + 12 ⋅ 2 + 1 ⋅ 1 + 5 ⋅ 2 ⎞ ⎛ −16 ⎛ 6 12 1 5 ⎞ ⎜ −1 2 ⎟ ⎛ 6 ⋅ 1 + 12 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 0 + 5 ⋅ (−2) =⎜ ⎟ ⋅ ⎜ 0 1 ⎟ = ⎜ 3 ⋅ 1 + (−2)(−1) + 4 ⋅ 0 + 9 ⋅ (−2) 3 ⋅ 1 + (−2) ⋅ 2 + 4 ⋅ 1 + 9 ⋅ 2 ⎟ = ⎜ −13 ⎝ 3 −2 4 9 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎜ ⎟ ⎝ −2 2 ⎠

E2. Rezolvare:

⎛ 1 ⎞ ⎛1 ⋅ − 1 + 3 ⋅1 1 ⋅1 + 3 ⋅ − 1 ⎞ ⎛ 5 − 1 ⎞ ⎛ 1 3⎞ ⎜ − 2 1 ⎟ ⎜ 2 2 ⎟ ⎜ 2 2⎟ a) AB = ⎜ ⎟= ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ 3 1 ⎠ ⎜ 1 − 1 ⎟ ⎜ 3 ⋅ − 1 + 1 ⋅1 3 ⋅1 + 1 ⋅ − 1 ⎟ ⎜ − 1 5 ⎟ ⎝ ⎜ ⎟ ⎝ 2⎠ ⎝ 2 2 ⎠ ⎝ 2 2 ⎠ ⎛ − 1 ⋅1 + 1 ⋅ 3 ⎛−1 1 ⎞ − 1 ⋅ 3 + 1 ⋅1 ⎞ ⎛ 5 − 1 ⎞ ⎟ ⎜ 2 2 ⎜ 2 ⎟ ⎛ 1 3⎞ ⎜ 2 2⎟ BA = ⎜ ⎟=⎜ 1 5 ⎟ ⎟⎜ 3 1⎟ = ⎜ ⎠ ⎜ 1 ⋅ 1 + − 1 ⋅ 3 1 ⋅ 3 + − 1 ⋅ 1⎟ ⎜ − ⎜ 1 − 1 ⎟⎝ ⎟ 2 2 ⎠ ⎝ 2 2 ⎠ ⎝ 2⎠ ⎝

( ) ( )

( ) ( )

( )

( )
38

⎛ 1 ⎛ 1 3⎞ ⎜ − 2 A⋅ B = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎝ 3 1⎠ ⎜ 1 ⎝ ⎛−1 1 ⎞ ⎜ 2 ⎟⎛1 t t B⋅ A=⎜ ⎟⎜ ⎜ 1 − 1 ⎟⎝3 ⎝ 2⎠ ⎛1 ⎞ b) A ⋅ B = ⎜ 2 ⎟ ⋅ ( −3 1 ⎜ ⎟ ⎜3⎟ ⎝ ⎠
t t

⎛ 5 −1⎞ 1 ⎞ ⎟ ⎜ 2 2⎟ = A⋅ B = ⎜ 1⎟ 1 5 ⎟ ⎜− ⎟ − ⎟ ⎝ 2 2 ⎠ 2⎠ 3⎞ = B ⋅ A = AB 1⎟ ⎠

⎛ 1 ⋅ (−3) 1 ⋅ 1 1 ⋅ (−1) ⎞ ⎛ −3 1 −1 ⎞ −1) = ⎜ 2 ⋅ (−3) 2 ⋅ 1 2 ⋅ (−1) ⎟ = ⎜ −6 2 −2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 3 ⋅ (−3) 3 ⋅ 1 3 ⋅ (−1) ⎟ ⎜ −9 3 −3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛1 ⎞ B ⋅ A = ( −3 1 −1) ⋅ ⎜ 2 ⎟ = (−3 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 + (−1) ⋅ 3) = (−4) ∈ M1(Z) ⎜ ⎟ ⎜3⎟ ⎝ ⎠
t

⎛ −3 ⎞ A ⋅ B = (1 2 3) ⋅ ⎜ 1 ⎟ = (1 ⋅ (−3) + 2 ⋅ 1 + 3 ⋅ (−1)) = (−4) ∈ M1(Z) ⎜ ⎟ ⎜ −1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ −3 ⎞ ⎛ −3 ⋅ 1 −3 ⋅ 2 −3 ⋅ 3 ⎞ ⎛ −3 −6 −9 ⎞ ⎜1 ⎟ ⋅ 1 2 3 = ⎜ 1 ⋅ 1 1 ⋅ 2 t t B⋅ A=⎜ ⎟ ( 1⋅ 3 ⎟ = ⎜ 1 2 3 ⎟ ) ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −1 ⋅ 1 −1 ⋅ 2 −1 ⋅ 3 ⎟ ⎜ −1 −2 −3 ⎟ ⎜ −1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
t

d) A · B = I3 · B = B B · A = B · I3 = B t A · tB = I 3 · tB = tB t B · tA = t B · I 3 = tB

⎛ −1 1 1 ⎞ ⎛ −2 1 ⎞ ⎛ −1 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 −1 ⋅ 1 + 1 ⋅ 3 + 1 ⋅ 0 ⎞ ⎛ 4 2 ⎞ 2 ⎟ ⋅ ⎜ 1 3⎟ = ⎜ 2 2 ⎟=⎜ c) A ⋅ B = ⎜ ⎟. ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ 0 1 2⎟ ⎜ ⎟ 0 ⋅1 + 1 ⋅ 3 + 2 ⋅ 0 ⎠ ⎝ 5 3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2 0 ⎟ ⎝ 0 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 2 ⎠ ⎛ −2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 0 −2 ⋅ 1 + 1 ⋅ 1 −2 ⋅ 1 + 1 ⋅ 2 ⎞ ⎜ ⎟ ⎛ 2 −1 1 ⎞ 2 ⎛ −2 1 ⎞ ⎛ 1⎞ ⎜ 1 3 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 2 ⎟ = ⎜ 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 0 1 ⋅ 1 + 3 ⋅ 1 1 + 3 ⋅ 2 ⎟ = ⎜ −1 4 6,5 ⎟ BA = ⎜ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ 2 ⎜ 2 0⎟ ⎜ 0 1 2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −2 2 ⎝ ⎠ 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎜ 2 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 0 2 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 2 ⋅ 1 + 0 ⋅ 2 ⎟ ⎜ ⎟ 2 ⎝ ⎠ ⎛ ⎞ ⎛ ⎞ ⎜ −1 0 ⎟ ⎜ −1 ⋅ (−2) + 0 ⋅ 1 −1 ⋅ 1 + 0 ⋅ 3 −1 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎟ ⎛ 2 −1 −2 ⎞ ⎛ −2 1 2 ⎞ ⎜ t A ⋅ tB = ⎜ 1 1 ⎟ ⋅ ⎜ 1 ⋅1 + 1 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 1 ⋅ 0 ⎟ = ⎜ −1 4 2 ⎟ = t (BA) = 1 ⋅ (−2) + 1 ⋅ 1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 1 3 0⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎠ ⎜ 1 2⎟ ⎜ 1 ⋅ (−2) + 2 ⋅ 1 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 3 1 ⋅ 2 + 2 ⋅ 0 ⎟ ⎜ 1 6,5 1 ⎟ ⎠ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎝2 ⎠ ⎝2 ⎠ 2 2 ⎛ ⎞ ⎜ −1 0 ⎟ ⎛ −2 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 1 −2 ⋅ 0 + 1 ⋅ 1 + 2 ⋅ 2 ⎞ ⎛ −2 1 2 ⎞ ⎜ ⎟ ⎛ 4 5⎞ t 2 t ⎟ ⎜ B ⋅ tA = ⎜ ⎟ ⋅⎜ 1 1⎟ = ⎜ ⎟ = ( AB) ⎟=⎜ ⎝ 1 3 0⎠ ⎜ 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ 1 + 0 ⋅ 1 1 ⋅ 0 + 3 ⋅1 + 0 ⋅ 2 ⎟ ⎝ 2 3 ⎠ ⎜ 1 2⎟ ⎝ ⎠ 2 ⎜ ⎟ ⎝2 ⎠

39

E3. Rezolvare: Calculăm
⎛−1 ⎜ ⎜0 AB =⎜ −3 ⎜ ⎝2 ⎛−1⋅3 + 2⋅0 −1⋅1+ 2⋅1 −1⋅(−4) + 2⋅0 −1⋅0 + 2⋅5⎞ 2⎞ ⎟ ⎜ ⎟ 1 ⎟ ⎛ 3 1 −4 0⎞ ⎜ 0⋅3 +1⋅0 0⋅1+1⋅1 0⋅(−4) +1⋅0 0⋅0 +1⋅5 ⎟ ⋅ = ⎜ ⎟= 1 ⎟ ⎝ 0 1 0 5⎠ ⎜−3⋅3 +1⋅0 −3⋅1+1⋅1 −3⋅(−4) +1⋅0 −3⋅0 +1⋅5 ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ 0⎠ 2⋅1+ 0⋅1 2⋅(−4) + 0⋅0 2⋅0 + 0⋅5 ⎠ ⎝ 2 ⋅ 3 + 0⋅ 0

⎛ −3 1 4 10 ⎞ ⎜ 0 1 0 5⎟ ⎟. =⎜ ⎜ −9 −2 12 5 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 6 2 −8 0 ⎠ ⎛ −3 0 −9 6 ⎞ ⎜ 1 1 −2 2 ⎟ ⎟. Rezultă că t ( AB) = ⎜ ⎜ 4 0 12 −8 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 10 5 5 0 ⎠ 3 ⋅ 0 + 0 ⋅1 ⎛ 3 0⎞ ⎛ 3 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 2 ⎜ 1 1 ⎟ −1 0 −3 2 ⎜ 1 ⋅ (−1) + 1 ⋅ 2 1 ⋅ 0 + 1 ⋅1 ⎞ ⎜ t ⎟⎛ B ⋅ tA = ⎜ ⎜ 2 1 1 0 ⎟ = ⎜ −4 ⋅ (−1) + 0 ⋅ 2 −4 ⋅ 0 + 0 ⋅ 1 ⎜ −4 0 ⎟ ⎝ ⎠ ⎜ ⎟ ⎜ 0 ⋅ 0 + 5 ⋅1 ⎝ 0 5⎠ ⎝ 0 ⋅ (−1) + 5 ⋅ 2 ⎛ −3 0 −9 6 ⎞ ⎜ 1 1 −2 2 ⎟ ⎟. =⎜ ⎜ 4 0 12 −8 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 10 5 5 0 ⎠

3 ⋅ (−3) + 0 ⋅ 1 3 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎞ 1 ⋅ (−3) + 1 ⋅ 1 1 ⋅ 2 + 1 ⋅ 0 ⎟ ⎟= −4(−3) + 0 ⋅ 1 −4 ⋅ 2 + 0 ⋅ 0 ⎟ ⎟ 0 ⋅ (−3) + 5 ⋅ 1 0 ⋅ 2 + 5 ⋅ 0 ⎠

Se observă că t(AB) = tB · tA.

⎛ −6 1 ⎜1 2 Avem de asemenea: AB + t B t A = ⎜ ⎜ −5 −2 ⎜ ⎝ 16 7

−5 16 ⎞ −2 7 ⎟ ⎟. 24 −3 ⎟ ⎟ −3 0 ⎠

E4. Rezolvare:
5 ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 + (−2) ⋅ 0 5 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−2) ⎞ ⎛ 5 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−4) ⎜ 1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ (−4) A ⋅ (B ⋅ C ) = A ⋅ ⎜ 1⋅ 2 + 1⋅ 3 + 3 ⋅ 0 1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + 3 ⋅ (−2) ⎟ = ⎟ ⎜ −1 ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2) ⋅ (−4) (−1) ⋅ 2 + 1 ⋅ 3 + (−2) ⋅ 0 (−1) ⋅ 0 + 1 ⋅ (−1) + (−2)(−2) ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ −1 0 3 ⎞ ⎛ 7 13 3 ⎞ ⎛ −1 ⋅ 7 + 0 ⋅ (−13) + 3 ⋅ 7 −1 ⋅13 + 0 ⋅ 5 + 3 ⋅1 −1 ⋅ 3 + 0 ⋅ (−7) + 3 ⋅ 3 ⎞ = ⎜ 2 −1 2 ⎟ ⋅ ⎜ −13 5 −7 ⎟ = ⎜ 2 ⋅ 7 + (−1)(−13) + 2 ⋅ 7 2 ⋅13 + (−1) ⋅ 5 + 2 ⋅1 2 ⋅ 3 + (−1)(−7) + 2 ⋅ 3 ⎟ = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 0⎟ ⎜ 7 ⎟ ⎜ ⎟ 1 3 ⎠ ⎝ 1 ⋅ 7 + 1 ⋅ (−13) + 0 ⋅ 7 1 ⋅13 + 1 ⋅ 5 + 0 ⋅1 1 ⋅ 3 + 1 ⋅ (−7) + 0 ⋅ 3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝
⎛ 14 −10 6 ⎞ = ⎜ 41 23 19 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ −6 18 −4 ⎠ ⎛−1⋅5 + 0⋅1+ 3⋅(−1) −1⋅1+ 0⋅1+ 3⋅1 −1⋅(−2) + 0⋅3 + 3⋅(−2) ⎞ ⎛−8 2 −4 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⋅ ⋅ ( A⋅ B)⋅C =⎜ 2⋅5 + (−1)1+ 2⋅(−1) 2⋅1+ (−1)1+ 2⋅1 2⋅(−2) + (−1)3 + 2⋅(−2)⎟ C =⎜ 7 3 −11⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 1⋅1+1⋅1+ 0⋅1 1⋅(−2) +1⋅3 + 0⋅(−2) ⎠ ⎝ 1⋅5 +1⋅1+ 0⋅(−1) ⎝6 2 1 ⎠

40

Aşadar, A · (B · C) = (A · B) · C.
⎛ −1 b) A ⋅ (B + C ) = ⎜ 2 ⎜ ⎜1 ⎝ −1 0 ⎛ AB + AC = ⎜ 2 −1 ⎜ ⎜1 1 ⎝

⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ 0 − 2 + 16 −16 + 6 + 0 0 − 2 + 8 ⎞ ⎛ 14 −10 6 ⎞ ⋅ ⎜ −1 3 −1 ⎟ = ⎜ 0 − 3 + 44 14 + 9 + 0 0 − 3 + 22 ⎟ = ⎜ 41 23 19 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −4 0 −2 ⎟ ⎜ 0 − 2 − 4 12 + 6 + 0 0 − 2 − 2 ⎟ ⎜ −6 18 −4 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

0 3 ⎞ ⎛ 5 3 −2 ⎞ ⎛ −5 + 0 − 15 −3 + 0 + 3 2 + 0 − 12 ⎞ ⎛ −20 −1 2 ⎟ ⋅ ⎜ 0 4 2 ⎟ = ⎜ 10 + 0 − 10 6 − 4 + 2 −4 − 2 − 8 ⎟ = ⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 0 ⎟ ⎜ −5 1 −4 ⎟ ⎜ 5 + 0 + 0 3 + 4 + 0 −2 + 2 + 0 ⎟ ⎜ 5 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 3 ⎞ ⎛ 5 1 −2 ⎞ ⎛ −1 0 3 ⎞ ⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ −5 + 0 − 3 −1 + 0 + 3 2 ⎟ ⋅ ⎜ 1 1 3 ⎟ + ⎜ 2 −1 2 ⎟ ⋅ ⎜ −1 3 −1⎟ = ⎜ 10 − 1 − 2 2 − 1 + 2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 ⎟ ⎜ −1 1 −2 ⎟ ⎜ 1 1 0 ⎟ ⎜ −4 0 −2 ⎟ ⎜ 5 + 1 + 0 1+1+ 0 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝

0 −10 ⎞ 4 −14 ⎟ ⎟ 7 0 ⎟ ⎠
2+0−6 ⎞ −4 − 3 − 4 ⎟ + ⎟ −2 + 3 + 0 ⎟ ⎠

Aşadar A · (B + C) = AB + AC. c)

⎛ 0 + 0 − 12 −2 + 0 + 0 0 + 0 − 6 ⎞ ⎛ −8 2 −4 ⎞ ⎛ −12 −2 −6 ⎞ ⎛ −20 0 −10 ⎞ +⎜ 0 +1− 8 4 − 3 + 0 0 + 1 − 4 ⎟ = ⎜ 7 3 −11⎟ + ⎜ −7 1 −3 ⎟ = ⎜ 0 4 −14 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 −1+ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 + 3 + 0 0 − 1 − 0 ⎠ ⎝ 6 2 1 ⎠ ⎝ −1 5 −1 ⎠ ⎝ 5 7 0 ⎠ ⎝

Pentru calculul expresiei A · C + B · C vom folosi calculul lui A · C făcut la punctul b) şi al lui B · C făcut la a).
⎛ −12 −2 −6 ⎞ ⎛ 7 13 3 ⎞ ⎛ −5 11 −3 ⎞ Avem: A ⋅ C + B ⋅ C = ⎜ −7 1 −3 ⎟ + ⎜ −13 5 −7 ⎟ = ⎜ −20 6 −10 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −1 5 −1 ⎟ ⎜ 7 1 3⎟ ⎜ 6 6 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

⎛ 4 1 1 ⎞ ⎛ 0 2 0 ⎞ ⎛ 0 − 1 − 4 8 + 3 + 0 0 − 1 − 2 ⎞ ⎛ −5 11 −3 ⎞ ( A + B) ⋅ C = ⎜ 3 0 5 ⎟ ⋅ ⎜ −1 3 −1 ⎟ = ⎜ 0 + 0 − 20 6 + 0 + 0 0 + 0 − 10 ⎟ = ⎜ −20 6 −10 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 2 −2 ⎟ ⎜ −4 0 −2 ⎟ ⎜ 0 − 2 + 8 0 + 6 + 0 0 − 2 + 4 ⎟ ⎜ 6 6 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Aşadar, (A + B) · C = A · C + B · C.
E5. Rezolvare:
2

⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 4 + 1 2 − 3 ⎞ ⎛ 5 −1⎞ ⎜ 1 −3 ⎟ = ⎜ 1 −3 ⎟ ⋅ ⎜ 1 −3 ⎟ = ⎜ 2 − 3 1 + 9 ⎟ = ⎜ −1 10 ⎟ ; ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ 1 − 3 −1 − 2 ⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −2 −3 ⎞⎛ 1 −1⎞ ⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 3 2 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 3 + 6 −3 + 4 ⎟ ⋅ ⎜ 3 2 ⎟ = ⎜ 9 1 ⎟⎜ 3 2 ⎟ = ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎛ −2 − 9 2 − 6 ⎞ ⎛ −11 −4 ⎞ =⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ 9 + 3 −9 + 2 ⎠ ⎝ 12 −7 ⎠ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞⎛ 2 −1⎞ ⎛ 4 + 1 −2 − 1⎞ ⎛ 5 −3 ⎞ Avem: ⎜ ⎟ =⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ −1 1 ⎠ ⎝ −1 1 ⎠⎝ −1 1 ⎠ ⎝ −2 − 1 1 + 1 ⎠ ⎝ −3 2 ⎠ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 5 −3 ⎞ ⎛ 5 −3 ⎞ ⎛ 25 + 9 −15 − 6 ⎞ ⎛ 34 −21⎞ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −3 2 ⎟ ⋅ ⎜ −3 2 ⎟ = ⎜ −15 − 6 9 + 4 ⎟ = ⎜ −21 13 ⎟ . ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 34 −21⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛ 68 + 21 −34 − 21⎞ ⎛ 89 −55 ⎞ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −1 1 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −21 13 ⎟ ⋅ ⎜ −1 1 ⎟ = ⎜ −42 − 13 21 + 13 ⎟ = ⎜ −55 34 ⎟ . ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
5 4 4 2 2 2 3

E6. Rezolvare:
⎛−1 2 −2⎞ −1 2 −2⎞ ⎛ 1+ 8 − 8 ⎛ −2 − 6 + 8 2 + 8 −10 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ A =⎜ 4 −3 4 ⎟ 4 −3 4 ⎟=⎜−4 −12 +16 8 + 9 −16 −8 −12 + 20⎟= I3 ⎜ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 4 −4 5 ⎠ 4 −4 5 ⎠ ⎝−4 −16 + 20 8 +12 − 20 −8 −16 + 25⎠ ⎝
2

41

Aşadar

A2 = I3. A3 = A2 · A = I3 · A = A
A2006 = ( A2 )1003 = I32003 = I3 ( A3 + I )10 = ( A + I3 )10

⎛ 0 1 −1⎞ not Dar A + I3 = 2 ⋅ ⎜ 2 −1 2 ⎟ = 2 ⋅ B şi B2 = B. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 2 −2 3 ⎠ Rezultă că ( A + I3 )10 = (2B)10 = 210 ⋅ B10 = 210 ⋅ B .

E7. Rezolvare: Calculăm câteva puteri consecutive ale lui A
⎛1 A2 = A ⋅ A = ⎜ ⎝1 ⎛1 A3 = A2 ⋅ A = ⎜ ⎝2 ⎛1 A4 = A3 ⋅ A = ⎜ ⎝3

0 ⎞ ⎛1 ⋅ 1 ⎟ ⎜1 ⎠ ⎝ 0 ⎞ ⎛1 ⋅ 1 ⎟ ⎜1 ⎠ ⎝ 0 ⎞ ⎛1 ⋅ 1 ⎟ ⎜1 ⎠ ⎝

0⎞ ⎛ 1 = 1⎟ ⎜ 2 ⎠ ⎝ 0⎞ ⎛1 = 1⎟ ⎜3 ⎠ ⎝ 0⎞ ⎛ 1 = 1⎟ ⎜ 4 ⎠ ⎝

0⎞ 1⎟ ⎠ 0⎞ 1⎟ ⎠ 0⎞ . 1⎟ ⎠
⎛ 1 0⎞ ⎟ , formulă care o ⎝ n 1⎠

Din forma de scriere a matricelor A, A2, A3, A4 se deduce că An = ⎜ demonstrăm prin inducţie matematică după n i q, n U 1. Pentru n = 1, rezultă că A1 = ⎜

⎛1 0 ⎞ ⎟ = A , ceea ce este evident adevărat. ⎝1 1 ⎠ 0⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎛ 1 k +1 Presupunem că Ak = ⎜ ⎟ şi demonstrăm că A = ⎜ k + 1 1 ⎟ . ⎝ k 0⎠ ⎝ ⎠ 0⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛1 0 ⎞ ⎛ 1 Avem că Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ 1 1 ⎟ = ⎜ k + 1 1 ⎟ , ceea ce trebuia demonstrat. ⎝ k 1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 0⎞ ⎟ , ¼n i q*. ⎝ n 1⎠

Aşadar, An = ⎜

E8. Rezolvare:

Luăm matricea X de forma: X = ⎜ ⎟ , a, b, x, y i Z. ⎝ x y⎠ • Înlocuind în relaţia de la a) avem: ⎜ ⎟⎜ ⎝ x y ⎠⎝ 3 relaţie echivalentă cu

⎛a b⎞

⎛ a b ⎞⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 5 10 ⎞ , = 4⎟ ⎜ 4 2 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −a + 3b 2a + 4b ⎞ ⎛ 5 10 ⎞ ⎜ − x + 3 y 2x + 4 y ⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ . ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧−a + 3b = 5 ⎧− x + 3 y = 4 şi ⎨ ⎩2a + 4b = 10 ⎩2x + 4 y = 2

Se obţin sistemele de ecuaţii: ⎨

cu soluţiile a = 1, b = 2, respectiv x = –1, y = 1. Aşadar, X = ⎜ ⎟. ⎝ −1 1 ⎠ 42
⎛1

2⎞

• Înlocuind în relaţia de la punctul b) se obţine: ⎜ ⎝2

⎛ −1 3 ⎞⎛ a b ⎞ ⎛ 5 7 ⎞ , = 1 ⎟⎜ x y ⎟ ⎜ 4 0 ⎟ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛−a + 3x −b + 3 y ⎞ ⎛ 5 7 ⎞ relaţie echivalentă cu: ⎜ ⎟=⎜ ⎟. 2b + y ⎠ ⎝ 4 0⎠ ⎝ 2a + x ⎧−a + 3x = 5 ⎧−b + 3 y = 7 şi ⎨ ⎨ ⎩2a + x = 4 ⎩2b + y = 0

Din această egalitate de matrice se obţin sistemele de ecuaţii:

care au soluţiile a = 1, x = 2, respectiv b = –1, y = 2. Aşadar, X = ⎜ ⎝2
E9. Rezolvare: a) B = 2f(A) – f(A + I2). Avem: f(A) = A3 – 4A + 2I2

⎛ 1 −1⎞ . 2⎟ ⎠

⎛ −1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 2 −1⎠⎝ 2 −1⎠⎝ 2 −1⎠ ⎝ −4 1 ⎠⎝ 2 −1⎠ ⎝ 6 −1⎠ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 4 0 ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ 5 0 ⎞ Rezultă că f ( A) = ⎜ ⎟ − 4 ⎜ 2 −1⎟ + 2 ⎜ 0 1 ⎟ = ⎜ 6 −1⎟ + ⎜ −8 4 ⎟ + ⎜ 0 2 ⎟ = ⎜ −2 5 ⎟ . ⎝ 6 −1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Dar A3 = A2 ⋅ A = ⎜

f(A + I2) = (A + I2)3 – 4(A + I2) + 2I2.

Dar A + I2 = ⎜

⎛ 0 0⎞ ⎛ 0 0 ⎞⎛ 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 ⎞ 2 ⎟ , ( A + I2 ) = ⎜ 2 0 ⎟⎜ 2 0 ⎟ = ⎜ 0 0 ⎟ = O2 ⎝ 2 0⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3 2 şi ( A + I2 ) = ( A + I2 ) ⋅( A + I2 ) = O2 .

Rezultă că f ( A + I2 ) = O2 − 4 ⋅ ⎜

Înlocuind în expresia matricei B se obţine:

⎛ 0 0⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎛ 0 0⎞ ⎛ 0 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎟ + 2 ⎜ 0 1 ⎟ = ⎜ 0 0 ⎟ + ⎜ −8 0 ⎟ + ⎜ 0 2 ⎟ = ⎜ −8 2 ⎟ . ⎝ 2 0⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 5 0⎞ ⎛ 2 0⎞ ⎛ 8 0⎞ B = 2⋅⎜ ⎟−⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ −2 5 ⎠ ⎝ −8 2 ⎠ ⎝ 4 8 ⎠

b) Calculăm A − t A = ⎜

⎛ −1 0 ⎞ ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞ ⎟−⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 2 −1⎠ ⎝ 0 −1⎠ ⎝ 2 0 ⎠ ⎛ 5 0⎞ ⎟ ⎝ −2 5 ⎠

Din punctul a) avem că f ( A) = ⎜

f(A – tA) = (A – tA)3 – 4(A – tA) + 2I2. Dar ( A − t A)3 = ⎜
⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ 0 −2 ⎞⎛ 0 −2 ⎞⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ −4 0 ⎞⎛ 0 −2 ⎞ ⎛ 0 8 ⎞ ⎟ =⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ 2 0 ⎠ ⎝ 2 0 ⎠⎝ 2 0 ⎠⎝ 2 0 ⎠ ⎝ 0 −4 ⎠⎝ 2 0 ⎠ ⎝ −8 0 ⎠ ⎛ 0 8 ⎞ ⎛ 0 8 ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ 2 16 ⎞ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ −8 0 ⎠ ⎝ −8 0 ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ −16 2 ⎠
3

Rezultă că f ( A − t A) = ⎜

Înlocuind în expresia matricei C se obţine:
⎛ 5 0⎞ ⎛ 2 16 ⎞ ⎛ 5 0 ⎞ ⎛ 4 32 ⎞ ⎛ 9 32 ⎞ C =⎜ ⎟ + 2 ⋅ ⎜ −16 2 ⎟ = ⎜ −2 5 ⎟ + ⎜ −32 4 ⎟ = ⎜ −34 9 ⎟ . ⎝ −2 5 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

43

Sinteză
S1. Rezolvare: a) Matricea X trebuie să fie de tipul (3, 2) pentru a avea loc egalitatea de matrice din enunţ.
⎛a ⎛ 1 −1 1 ⎞ ⎜ Înlocuind pe X avem: ⎜ ⎟⋅⎜b ⎝ 0 1 −1⎠ ⎜ ⎝c

Efectuând înmulţirea de matrice se obţine următoarea egalitate de matrice:
⎛ a − b + c x − y + z ⎞ ⎛ 0 3⎞ , = ⎜ b−c y − z ⎟ ⎜ 3 2⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧a − b + c = 0 ⎪b − c = 3 ⎪ din care se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ ⎪x − y + z = 3 ⎪y − z = 2 ⎩

x⎞ ⎛ 0 3⎞ y⎟ = ⎜ ⎟ 3 2⎟ . ⎠ ⎟ ⎝ z⎠

Din primele două ecuaţii se obţine a = b – c = 3, b = 3 + c şi c i Z. Din următoarele două ecuaţii se obţine x = 5, y = 2 + z şi z i Z.
5 ⎞ ⎛ 3 ⎜ 3 + c 2 + z ⎟ , c, z i Z. Aşadar X = ⎜ ⎟ ⎜ c ⎟ z ⎠ ⎝

b) În egalitatea aceasta se impune condiţia ca X i M3,1(Z). Avem:
⎛ −1 4 1 ⎞ ⎛ a ⎞ ⎛ −3 ⎞ ⎜ 0 1 3 ⎟ ⋅ ⎜ b ⎟ = ⎜ 8 ⎟ , egalitate care se scrie sub forma: ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ −2 2 5 ⎠ ⎝ c ⎠ ⎝ 9 ⎠ ⎧−a + 4b + c = −3 ⎪ ⎨b + 3c = 8 ⎪−2a + 2b + 5c = 9 ⎩ ⎛ −a + 4b + c ⎞ ⎛ −3 ⎞ ⎜ b + 3c ⎟ = ⎜ 8⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −2a + 2b + 5c ⎟ ⎜ 9 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Identificând elementele corespunzătoare ale acestor matrice se obţine sistemul de ecuaţii:

Înmulţind prima ecuaţie cu –2 şi adunând-o la ecuaţia a treia se obţine un sistem de două ecuaţii cu necunoscutele b şi c:
⎧−6b + 3c = 15 cu soluţia: b = –1, c = 3. ⎨ ⎩b + 3c = 8

Înlocuind b şi c în una din ecuaţiile care conţin a se obţine a = 2.
⎛2 ⎞ Aşadar, X = ⎜ −1⎟ ⎜ ⎟ ⎜3 ⎟ ⎝ ⎠

c) În această relaţie matriceală matricea X este pătratică de ordinul 3:
x m ⎞ ⎛ 8 2 −1⎞ y n⎟=⎜ 9 5 4 ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ z p ⎟ ⎜ −3 −1 5 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠

⎛ 1 −1 1 ⎞ ⎛ a Avem: ⎜ 2 0 3 ⎟ ⋅ ⎜ b ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ 1 1 −2 ⎟ ⎜ c ⎝ ⎠ ⎝

Efectuând înmulţirea de matrice se obţine egalitatea matriceală:
⎛ a−b+c ⎜ 2a + 3c ⎜ ⎜ a + b − 2c ⎝ x − y + z m − n + p ⎞ ⎛ 8 2 −1⎞ 2 x + 3z 2m + 3 p ⎟ = ⎜ 9 5 4 ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ x + y − 2z m + n − 2 p ⎟ ⎜ −3 −1 5 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠

44

Punând condiţia egalităţii celor două matrice se structurează trei sisteme de ecuaţii cu câte trei necunoscute de forma:
⎧a − b + c = 8 ⎧x − y + z = 2 ⎧m − n + p = −1 ⎪ ⎪ ⎪ , ⎨2 x + 3z = 5 , ⎨2m + 3 p = 4 ⎨2a + 3c = 9 ⎪a + b − 2c = −3 ⎪ x + y − 2z = −1 ⎪m + n − 2 p = 5 ⎩ ⎩ ⎩

Se obţin soluţiile: a = 3, b = –4; c = 1 x = 1; y = 0; z = 1 m = 2; n = 3; p = 0
⎛ 3 1 2⎞ Aşadar, X = ⎜ −4 0 3 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 0⎟ ⎝ ⎠

S2. Rezolvare:

a) Avem egalitatea: ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟, ⎝ 0 1⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ 0 1 ⎠ care este echivalentă cu: ⎜

⎛ 1 5⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 1 0⎞

Se obţin egalităţile de elemente: • a + 5x = 1 • b + 5y = 0 •x=0

⎛ a + 5x b + 5 y ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ = y ⎟ ⎜0 1⎟ ⎝ x ⎠ ⎝ ⎠

Rezultă că: a = 1, b = –5 şi X = ⎜ ⎟, ⎝0 1 ⎠ b) Înlocuind A, X şi B se obţine egalitatea:
⎧ a + 5x = 2 ⎪b + 5 y = 1 ⎛ 1 5 ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎪ ⋅⎜ =⎜ . Procedând ca la a) se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ ⎜ 0 1 ⎟ x y ⎟ 1 1⎟ x =1 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎪ ⎪ y =1 ⎩

⎛ 1 −5 ⎞

cu soluţiile a = –3; b = –4, x = 1, y = 1. Aşadar, X = ⎜ ⎝1

⎛ −3 −4 ⎞ . 1⎟ ⎠ ⎛ a b ⎞ ⎛ 1 5 ⎞ ⎛ 2 1⎞ c) După înlocuirea matricelor X, A şi B se obţine egalitatea ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟ , care este ⎝ x y ⎠ ⎝ 0 1 ⎠ ⎝ 1 1⎠ ⎛ a 5a + b ⎞ ⎛ 2 1⎞ echivalentă cu: ⎜ ⎟=⎜ ⎟ . ⎝ x 5 x + y ⎠ ⎝ 1 1⎠

Rezultă că: a = 2, x = 1, 5a + b = 1, 5x + y = 1.
⎛ 2 −9 ⎞

Se obţine că X = ⎜ ⎟. ⎝ 1 −4 ⎠ d) AX = XB ⇔ ⎜

Se obţine sistemul de ecuaţii:

⎛ 1 5 ⎞⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞⎛ 2 1⎞ ⎛ a + 5x b + 5 y ⎞ ⎛ 2a + b ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟⇔⎜ ⎟=⎜ y ⎠ ⎝ 2x + y ⎝ 0 1 ⎠⎝ x y ⎠ ⎝ x y ⎠⎝ 1 1⎠ ⎝ x

a + b⎞ ⎟. x + y⎠

⎧a + 5x = 2a + b ⎧ a + b − 5x = 0 ⎪b + 5 y = a + b ⎪a − 5 y = 0 ⎪ ⎪ ⇔⎨ , cu soluţia x = y = a = b = 0. Rezultă că X = O2. ⎨ x = 2x + y ⎪ ⎪x + y = 0 ⎪y = x + y ⎪x = 0 ⎩ ⎩

45

e) Egalitatea BXB = A este echivalentă cu: ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ 1 1 ⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ 1 1⎠ ⎝ 0 1 ⎠ Efectuând înmulţirea de matrice se obţine succesiv:
⎛ 2a + x 2b + y ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎛ 1 5 ⎞ ⎛ 4a + 2x + 2b + y 2a + x + 2b + y ⎞ ⎛ 1 5 ⎞ = ⎜ a + x b + y ⎟ ⋅ ⎜ 1 1⎟ = ⎜ 0 1 ⎟ ⇔ ⎜ 2a + 2 x + b + y a + x + b + y ⎟ ⎜ 0 1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧4a + 2x + 2b + y = 1 ⎪2a + x + 2b + y = 5 ⎪ ⎨ ⎪2a + 2x + b + y = 0 ⎪a + x + b + y = 1 ⎩

⎛ 2 1 ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 2 1⎞ ⎛ 1 5 ⎞

Identificând elementele celor două matrice egale se obţine sistemul de ecuaţii:

Scădem primele două ecuaţii între ele şi ultimele două ecuaţii între ele. Se obţine un nou sistem de ecuaţii: ⎨
⎧2a + x = −4 , cu soluţia: a = –3; x = 2 ⎩a + x = −1

Înlocuim pe a şi x în prima şi a treia ecuaţie a sistemului iniţial şi se obţine un sistem cu două ecuaţii cu necunoscutele b şi y: ⎨ Aşadar X = ⎜ ⎝2
S3. Rezolvare:
⎛ a −b ⎞ ⎛ a −b ⎞ ⎛ a2 − b2 A2 = A ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎝ b a ⎠ ⎝ b a ⎠ ⎝ 2ab ⎛ a 2 − b2 ⎜ ⎝ 2ab −2ab ⎞ ⎟ a 2 − b2 ⎠ ⎛ −3 7⎞ . −5 ⎟ ⎠ ⎧2b + y = 9 , cu soluţia b = 7, y = –5. ⎩b + y = 2

Înlocuind în egalitatea din enunţ se obţine egalitatea matriceală:
−2ab ⎞ ⎛ −3a 3b ⎞ ⎛ 2 0 ⎞ ⎛ −1 −1⎞ ⎟+⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟ a2 − b2 ⎠ ⎝ −3b −3a ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ 1 −1⎠

echivalentă cu:
⎛ a2 − b2 − 3a + 2 −2ab + 3b ⎞ ⎛ −1 −1⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. 2 a − b2 − 3a + 2 ⎠ ⎝ 1 −1⎠ ⎝ 2ab − 3b

Din această egalitate matriceală se obţine sistemul de ecuaţii:
⎧a2 − b2 − 3a + 2 = −1 ⎧a2 − b2 − 3a = −3 ⇔⎨ ⎨ ⎩2ab − 3b = 1 ⎩2ab − 3b = 1 ⎧b2 = a2 − 3a + 3 Sistemul de ecuaţii se aduce la forma: ⎨ ⎩b(2a − 3) = 1

Se ridică la pătrat a doua ecuaţie şi se substituie b2 obţinându-se ecuaţia: (a2 – 3a + 3)(2a – 3)2 = 1, Se notează a2 – 3a = y şi se obţine ecuaţia (y + 3)(4y + 9) = 1 cu soluţiile y1 = –2, y2 = −13 .
4

sau

(a2 – 3a + 3)[4(a2 – 3a) + 9] = 1.

Revenind la notaţia făcută se obţine: a2 – 3a = –2, cu soluţia a i {1, 2}, respectiv a2 − 3a = − 13 care nu are soluţii reale.
4

Pentru a = 1 se obţine b = –1, iar pentru a = 2 se obţine b = 1. Aşadar, A = ⎜ ⎟ sau A = ⎜ 1 ⎝ −1 1⎠ ⎝
⎛1 1⎞ ⎛ 2 −1⎞ . 2⎟ ⎠

46

S4. Rezolvare:

Fie A =⎜

echivalentă cu:

⎛a b ⎞ ⎟∈ M2 (Z) . Ecuaţia matriceală devine: ⎝ x y⎠ ⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ 1 2 ⎞⎛ a b ⎞⎛ 3 1⎞ ⎛ 1 −3 ⎞ ⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −1 1 ⎟⎜ x y ⎟⎜ −1 1⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠

sau încă:

⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ a + 2x b + 2 y ⎞⎛ 3 1⎞ ⎛ 1 −3 ⎞ ⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −a + x −b + y ⎟⎜ −1 1⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 2a 2b ⎞ ⎛ 3a + 6 x − b − 2 y a + 2x + b + 2 y ⎞ ⎛ 1 −3 ⎞ ⎜ 2 x 2 y ⎟ − ⎜ −3a + 3x + b − y −a + x − b + y ⎟ = ⎜ 4 2 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Efectuând scăderea de matrice şi respectând egalitatea de matrice se obţine sistemul de ecuaţii cu necunoscutele a, b, x, y.
⎧−a − 6x + b + 2 y = 1 ⎪−a − 2 x + b − 2 y = −3 ⎪ ⎨ ⎪3a − x − b + y = 4 ⎪a − x + b + y = 2 ⎩
⎧2a − 7 x + 3 y = 5 ⎧2a − 7 x + 3 y = 5 ⎪ ⎪ ⎨2a − 3x − y =1 ⇔ ⎨2a − 3x − y =1 ⎪ ⎪ ⎩4a − 2x + 2 y = 6 ⎩2a − x + y = 3

(1)

Adunăm ecuaţia a treia la toate celelalte ecuaţii ale sistemului (1) şi se obţine: (2)
⎧−4x + 4 y = 4 ⎧− x + y = 1 . ⇔⎨ ⎩−6x + 2 y = 2 ⎩−3x + y = 1

Scădem prima ecuaţie din celelalte două ecuaţii şi se obţine: ⎨

Se obţine x = 0 şi y = 1. Înlocuind x şi y în una din ecuaţiile sistemului (2) se obţine a = 1. Înlocuind a, x şi y într-o ecuaţie a sistemului (1) se obţine b = 0. Aşadar, A = ⎜ ⎟. ⎝ 0 1⎠
S5. Rezolvare:
⎛ 1 0⎞

⎛a b⎞ A=⎜ ⎟ ∈ M 2 (Z) . Egalitatea din enunţ se scrie sub forma următoare: ⎝ x y⎠ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ 1 −1⎞ ⎜3 2 ⎟⋅⎜ x y⎟ = ⎜ x y⎟⋅⎜3 2 ⎟ . ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Efectuând înmulţirea de matrice se obţine egalitatea matriceală:
b − y ⎞ ⎛ a + 3b −a + 2b ⎞ ⎛ a−x ⎜ 3a + 2x 3b + 2 y ⎟ = ⎜ x + 3 y − x + 2 y ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧a − x = a + 3b ⎧ x = −3b ⎪b − y = −a + 2b ⎪ ⎪ din care se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ ⇔ ⎨y = a − b . ⎪3a + 2 x = x + 3 y ⎪a , b ∈ Z ⎩ ⎪3b + 2 y = − x + 2 y ⎩ b ⎞ ⎛ a Aşadar A = ⎜ ⎟ , a, b i Z. ⎝ −3b a − b ⎠

47

S6. Rezolvare: Să calculăm mai întâi A2 şi A3. Avem:
⎛ −1 A = A⋅ A = ⎜ 0 ⎜ ⎜ ⎝2 ⎛ 5 3 2 A = A ⋅A=⎜ 0 ⎜ ⎜ ⎝ −4
2

Înlocuind A2 şi A3 în relaţia din enunţ se obţine:

0 2 ⎞ ⎛ −1 1 0 ⎟⋅⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 −1⎠ ⎝ 2 0 −4 ⎞ ⎛ −1 1 0 ⎟⋅⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 5⎠ ⎝2

0 2⎞ ⎛ 5 1 0 ⎟=⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 −1⎠ ⎝ −4 0 2 ⎞ ⎛ −13 1 0 ⎟=⎜ 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 −1⎠ ⎝ 14

0 −4 ⎞ 1 0⎟ ⎟ ⎟ 0 5⎠ 0 14 ⎞ 1 0 ⎟ ⎟ ⎟ 0 −13 ⎠

sau încă:

⎛ −13 0 14 ⎞ ⎛ 5 0 −4 ⎞ ⎛ −1 0 2 ⎞ ⎜ 0 1 0 ⎟ = x ⋅⎜ 0 1 0 ⎟ − y⎜ 0 1 0 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 14 0 −13 ⎠ ⎝ −4 0 5 ⎠ ⎝ 2 0 −1⎠ ⎛ −13 0 14 ⎞ ⎛ 5x + y ⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ 14 0 −13 ⎟ ⎜ −4x − 2 y ⎝ ⎠ ⎝ 0 −4x − 2 y ⎞ ⎟. x− y 0 ⎟ 0 5x + y ⎟ ⎠

Identificând elementele omoloage ale acestor matrice egale se obţine sistemul de ecuaţii:
⎧5x + y = −13 ⎪ ⎨−4x − 2 y = 14 cu soluţia: x = –2, y = –3. ⎪x − y = 1 ⎩

S7. Rezolvare:
⎛ cos π sin π ⎞ ⎜ 6 6⎟ Matricea A se poate scrie sub forma: A = ⎜ . π cos π ⎟ ⎜ − sin ⎟ ⎝ 6 6⎠ Pentru uşurinţa scrierii vom nota x = π . Calculăm câteva puteri ale matricei A şi obţinem: 6 ⎛ cos x sin x ⎞⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos2 x − sin 2 x 2sin x cos x ⎞ ⎛ cos 2 x sin 2x ⎞ =⎜ A2 = A ⋅ A = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ 2 2 ⎟ ⎝ − sin x cos x ⎠⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ −2sin x cos x cos x − sin x ⎠ ⎝ − sin 2x cos 2 x ⎠
⎛ cos2x sin 2x ⎞ ⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos2x ⋅ cos x − sin 2x sin x cos2x sin x + sin 2x cos x ⎞ A3 = A2 ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟= ⎝ − sin 2x cos2x ⎠ ⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ − sin 2x cos x − cos2x sin x − sin x sin 2x + cos2x cos x ⎠ ⎛ cos(2x + x) sin( x + 2 x) ⎞ ⎛ cos3x sin 3x ⎞ =⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ − sin( x + 2x) cos(2x + x) ⎠ ⎝ − sin 3x cos3x ⎠

Din forma de scriere a matricelor A, A2, A3 se poate generaliza că
⎛ cos nx sin nx ⎞ An =⎜ ⎟, n i q*. ⎝−sin nx cos nx ⎠

Demonstrăm această relaţie prin inducţie matematică după n i q*. Pentru n = 1 se obţine A1 =⎜
⎛ cos x sin x ⎞ ⎟, ceea ce este evident adevărat. ⎝−sin x cos x ⎠ ⎛ cos k x sin k x ⎞ ⎛ cos(k + 1) x sin(k + 1) x ⎞ k +1 Presupunem că Ak =⎜ ⎟ şi demonstrăm că A = ⎜ ⎟. ⎝−sin k x cos k x ⎠ ⎝ − sin(k + 1) x cos(k + 1) x ⎠
⎛ cos kx sin kx ⎞ ⎛ cos x sin x ⎞ ⎛ cos kx ⋅ cos x − sin kx ⋅ sin x cos kx sin x + sin kx cos x ⎞ Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟= ⎝ − sin kx cos kx ⎠ ⎝ − sin x cos x ⎠ ⎝ − sin kx cos x − cos kx sin x − sin kx sin x + cos kx cos x ⎠

Avem că

48

⎛ cos(kx + x) sin(kx + x) ⎞ ⎛ cos(k + 1) x sin(k + 1) x ⎞ =⎜ ⎟=⎜ ⎟ , ceea ce trebuia arătat. ⎝ − sin(kx + x) cos(kx + x) ⎠ ⎝ − sin(k + 1) x cos(k + 1) x ⎠ ⎛ cos nx sin nx ⎞ Aşadar, A n = ⎜ , ¼n i q*, unde x = π . 6 − sin nx cos nx ⎟ ⎝ ⎠

S8. Rezolvare:

Avem:

⎛2 A = ⎜0 ⎜ ⎜0 ⎝ ⎛4 3 2 A = A ⋅ A = ⎜0 ⎜ ⎜0 ⎝
2 4 3

1 0 ⎞⎛ 2 1 1 0 ⎟⎜ 0 1 ⎟⎜ 0 2 ⎟⎜ 0 0 ⎠⎝ 3 0 ⎞⎛ 2 1 1 0 ⎟⎜ 0 1 ⎟⎜ 0 4 ⎟⎜ 0 0 ⎠⎝

0⎞ ⎛ 4 3 0⎞ 0⎟ = ⎜ 0 1 0⎟ ⎟ ⎜ ⎟ 2⎟ ⎜ 0 0 4⎟ ⎠ ⎝ ⎠ 0⎞ ⎛ 8 7 0⎞ 0⎟ = ⎜ 0 1 0⎟ ⎟ ⎜ ⎟ 2⎟ ⎜ 0 0 8⎟ ⎠ ⎝ ⎠

Analizând forma de scriere a matricelor A, A2, A3, A4 se observă că An se poate scrie sub
⎛ 2n ⎜ forma: An = ⎜ 0 ⎜0 ⎝ 2n − 1 0 ⎞ ⎟ 1 0 ⎟ , n i q*. 0 2n ⎟ ⎠

⎛ 8 7 0 ⎞⎛ 2 1 0 ⎞ ⎛16 15 0 ⎞ A = A ⋅ A = ⎜ 0 1 0 ⎟⎜ 0 1 0 ⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 0 8 ⎟⎜ 0 0 2 ⎟ ⎜ 0 0 16 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Demonstrăm această formulă prin inducţie matematică după n i q*. Pentru n = 1 se obţine A1 = A.
⎛ 2k ⎜ Presupunem că Ak = ⎜ 0 ⎜0 ⎝ ⎛ 2k +1 2k +1 − 1 0 ⎞ 2k − 1 0 ⎞ ⎟ ⎜ ⎟ 1 0 ⎟ şi demonstrăm că Ak +1 = ⎜ 0 1 0 ⎟. ⎜ 0 0 2k ⎟ 0 2k +1 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠

Avem că

ceea ce trebuia demonstrat.
⎛ 2n ⎜ Aşadar An = ⎜ 0 ⎜0 ⎝

⎛ 2k ⎜ Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ 0 ⎜0 ⎝

2k − 1 0 ⎞ ⎛ 2 1 0 ⎞ ⎛ 2k +1 2k + 2k − 1 0 ⎞ ⎛ 2k +1 2k +1 − 1 0 ⎞ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ 0 1 0⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 1 0 ⎟, ⎜ ⎟ 0 2k ⎟ ⎜ 0 0 2 ⎟ ⎜ 0 0 2k +1 ⎟ ⎜ 0 0 2k +1 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

2n − 1 0 ⎞ ⎟ 1 0 ⎟ , ¼n i q*. 0 2n ⎟ ⎠

S9. Rezolvare:

a) A(x) ⋅ A( y) = ⎜

x ⎞ ⎛1 − 2 y y ⎞ ⎛ (1 − 2x)(1 − 2 y) + x(−6 y) (1 − 2x) y + x(1 + 3 y) ⎞ ⎛1 − 2x ⎟ ⋅ ⎜ −6 y 1 + 3y ⎟ = ⎜ −6x(1 − 2 y) − 6 y(1 + 3x) −6xy + (1 + 3x)(1 + 3 y) ⎟ = ⎝ −6x 1 + 3x ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ y − 2 xy + x + 3xy ⎞ ⎛1 − 2( x + y + xy) x + y + xy ⎞ ⎛ 1 − 2x − 2 y + 4 xy − 6xy =⎜ ⎟ = ⎜ −6( x + y + xy) 1 + 3( x + y + xy) ⎟ = ⎝ −6x + 12xy − 6 y − 18xy −6xy + 1 + 3x + 3 y + 9 xy ⎠ ⎝ ⎠

= A( x + y + xy) , ¼x, y i Z.

Aşadar, A(x), A(y) = A(x + y + xy), ¼x, y i Z.

49

b) Vom respecta regula de înmulţire a două matrice A(x), A(y) dată de punctul a). Avem: A2 ( x) = A( x) ⋅ A( x) = A( x + x + x ⋅ x) = A(2x + x2 ) A((x + 1)2 – 1) = A(x2 + 2x + 1 – 1) = A(x2 + 2x) Aşadar A2 ( x) = A(( x + 1)2 − 1) , ¼x i Z.
A3 ( x) = A2 ( x) ⋅ A( x) = A( x2 + 2 x) ⋅ A( x) = A( x2 + 2 x + x + x( x2 + 2 x)) = A( x3 + 3x2 + 3x) = A(( x + 1)3 − 1) .
a)

a)

Aşadar A3(x) = A((x + 1)3 – 1), ¼x i Z. c) Folosind punctul b) se poate generaliza că: A(nx) = A(( x +1)n −1) , ¼n i q*, ¼x i Z. Vom demonstra această formulă prin inducţie matematică după n i q*. Pentru n = 1, formula devine: A1( x) = A( x + 1 − 1) ⇔ A( x) = A( x) Presupunem că Ak ( x) = A(( x + 1)k − 1) şi demonstrăm că Ak+1(x) = A((x + 1)k+1 – 1) Dar Ak +1( x) = Ak ( x) ⋅ A( x) = A(( x + 1)k − 1) ⋅ A( x) = A (( x + 1)k − 1 + x + x( x + 1)k − x ) =
= A(( x + 1)k (1 + x) − 1) = A(( x + 1)k +1 − 1) , ceea ce trebuia demonstrat.
a)

Aşadar An(x) = A((x + 1)n – 1), ¼n i q*, x i Z. Rezultă că pentru n = 2006 şi x = 1 se obţine
⎛ 1 − 2(22006 − 1) 22006 − 1 ⎞ A2006 (1) = A((1 + 1)206 − 1) = A(22006 − 1) = ⎜ ⎟. 2006 2006 ⎝ −6(2 − 1) 1 + 3(2 − 1) ⎠

S10. Rezolvare:
⎛ 1 0 0⎞ ⎛ 0 1 2⎞ ⎛ 1 1 2⎞ a) I3 + B = ⎜ 0 1 0 ⎟ + ⎜ 0 0 1 ⎟ = ⎜ 0 1 1 ⎟ = A . ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 0 1⎟ ⎜ 0 0 0⎟ ⎜ 0 0 1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

Aşadar I3 + B = A. Pentru calculul lui An folosim că A = I3 + B şi aplicăm formula binomului lui Newton: 0 1 2 3 n An = (I3 + B)n = Cn I3 + Cn B + Cn B2 + Cn B3 + ... + Cn Bn .
⎛ 0 0 1⎞ Dar B = B ⋅ B = ⎜ 0 0 0 ⎟ şi B3 = O3, deci Bn = O3, n U 3. ⎜ ⎟ ⎜ 0 0 0⎟ ⎝ ⎠ n(n − 1) 2 n Rezultă că A = I3 + n ⋅ B + (1) ⋅B . 2
2

Pentru calculul sumei S se foloseşte formula 1 dând lui n valori de la 1 la 20 şi însumând. Se obţine: S = I3 + B +
I3 + 2B + 2 ⋅ 1 ⋅ B 2 + 2 I3 + 3B + 3 ⋅ 2 ⋅ B2 + 2

...........................
I3 + 20B + 20 ⋅ 19 ⋅ B2 = 2 20 = 20I3 + (1+ 2 + 3 + ... + 20)B + 1 (2⋅1+ 3⋅ 2 +... +19⋅ 20)B2 = 20I3 + 20⋅ 21⋅ B + 1 ⋅ ∑ k (k −1)⋅ B2 = 2 2 2 k=1

= 20I3 + 210B + 1⎡ 20⋅ 21⋅ 41 − 20⋅ 21⎤ B2 = 20I3 + 210B + 2660B2 . ⋅ 2⎣ 6 2 ⎦

50

S11. Rezolvare:

a) C (k ) = ⎜

Calculăm separat fiecare termen al matricei S.

k ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ 1 + k 2 k + 1 ⎞ ⎛ 1 0 ⎞ ⎛ k 2 + k + 2 k + 1⎞ ⋅ =⎜ ⎟⋅⎜ ⎟ ⎟=⎜ 1 ⎟ ⎜1 1 ⎟ ⎝ k 2 1 ⎠ ⎝1 1 ⎠ ⎝ k 2 + 1 1 ⎠ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 20 (k 2 + k + 2) 20 (k + 1) ⎞ ∑ ∑ ⎜ k =1 ⎟ 20 k =1 b) S = ∑ C (k ) = ⎜ 20 ⎟. 20 k =1 ⎜ (k 2 + 1) 1 ⎟ ∑ ⎟ ⎜ ∑ ⎝ k =1 ⎠ k =1
⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 ⎟⋅⎜ 2 ⎝ 0 1⎠ ⎝ k

∑ (k 2 + k + 2) = ∑ k 2 + ∑ k + ∑ 2 =
k=1 k=1 k=1 k=1

20

20

20

20

n(n +1)(2n +1) 6

n=20

+

n(n +1) 2

n=20

+ 20⋅ 2 =

= 20⋅ 21⋅ 41 + 20⋅ 21 + 40 = 2870 + 210 + 40 = 3120 . 6 2 20 20 20 ⋅ ∑ (k + 1) = ∑ k + ∑ 1 = 202 21 + 20 = 210 + 20 = 230 . k =1 k =1 k =1
k =1

∑ (k 2 + 1) = ∑ k 2 + ∑ 1 = 20 ⋅ 21 ⋅ 41 + 20 = 2870 + 20 = 2890 . 6
k =1 k =1

20

20

20

⎛ 3120 230 ⎞ Aşadar, S = ⎜ ⎟. ⎝ 2890 20 ⎠

TESTE DE EVALUARE TESTUL 1
1. Rezolvare: Relaţia = 5 este echivalentă cu 2x2 + 3x – 5 = 0.

Se obţine x1 = 1, x2 = − 5 . Aşadar, răspunsul este d).
2

2. Rezolvare:

Avem: ⎜ +⎜ 2⎟ ⎝ 2x x ⎠ ⎝ 3 y

⎛ x

2x ⎞ ⎛ 3 y

2

3y ⎞ ⎛ 4 5 ⎞ ⎛ x + 3y ⎟=⎜ ⎟⇔⎜ 3xy ⎠ ⎝ 5 4 ⎠ ⎝ 2 x + 3 y
2

Din prima ecuaţie se obţine x = 4 – 3y2.

⎧ x + 3y2 = 4 2x + 3 y ⎞ ⎛ 4 5 ⎞ ⎪ ⎟=⎜ ⎟ ⇔ ⎨2x + 3 y = 5 2 x + 3xy ⎠ ⎝ 5 4 ⎠ ⎪ 2 ⎩ x + 3xy = 4

(1)

Substituind în a doua ecuaţie se obţine ecuaţia 2y2 – y – 1 = 0 cu soluţiile y1 = 1, y2 = − 1 .
2

• Pentru y = 1 se obţine x = 1, valori care satisfac şi ecuaţia a treia a sistemului (1) • Pentru y = − 1 se obţine x = 13 , valori care nu satisfac ecuaţia a treia a sistemului (1).
2 4

Aşadar, x = y = 1.
3. Rezolvare: a) Să determinăm A9, respectiv A10.
⎛ 1 1 1 ⎞⎛ 1 1 1 ⎞ ⎛ 2 2 2 ⎞ A = ⎜ 0 1 0 ⎟⎜ 0 1 0 ⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟ . ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 0 1 ⎟⎜ 1 0 1 ⎟ ⎜ 2 1 2 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠
2

⎛ 4 4 4⎞ ⎜ ⎟ A = A ⋅ A =⎜ 0 1 0⎟, ⎜ ⎟ ⎝ 4 3 4⎠
3 2

⎛8 8 8⎞ ⎜ ⎟ A = A ⋅ A =⎜ 0 1 0⎟. ⎜ ⎟ ⎝8 7 8⎠
4 3

51

Pentru n = 9, respectiv n = 10 se determină A9, A10 şi
⎛ 28 ⎜ B = A9 + A10 = ⎜ 0 ⎜ 28 ⎝ 28 ⎞ ⎛ 29 ⎟ ⎜ 0 ⎟+⎜ 0 28 − 1 28 ⎟ ⎜ 29 ⎠ ⎝ 28 1

⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞ ⎜ ⎟ 1 0 ⎟ , n i q*. Se demonstrează prin inducţie că An = ⎜ 0 ⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟ ⎝ ⎠ 29 ⎞ ⎛ 640 640 640 ⎞ ⎟ 0 ⎟=⎜ 0 2 0 ⎟. ⎜ ⎟ 29 − 1 29 ⎟ ⎜ 640 638 640 ⎟ ⎝ ⎠ ⎠ 29 1

Rezultă că tr(B) = 640 + 2 + 640 = 1282 şi b31 + b22 + b13 = 1282.
⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞ ⎜ ⎟ b) Demonstrăm prin inducţie matematică faptul că An = ⎜ 0 1 0 ⎟ , ¼n i q*. ⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟ ⎝ ⎠

Pentru n = 1, egalitatea este evidentă.

⎛ 2k −1 ⎛ 2k 2k −1 2k −1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ Presupunem că Ak = ⎜ 0 1 0 ⎟ şi demonstrăm că Ak +1 = ⎜ 0 ⎜ 2k −1 2k −1 − 1 2k −1 ⎟ ⎜ 2k ⎝ ⎠ ⎝

Dar

2k 2k ⎞ ⎟ 1 0 ⎟. 2k − 1 2k ⎟ ⎠ 2k ⎞ ⎟ 0 ⎟, 2k − 1 2k ⎟ ⎠ 2k 1

ceea ce trebuia demonstrat.

⎛ 2k −1 2k −1 2k −1 ⎞ ⎛ 1 1 1 ⎞ ⎛ 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 ⎞ ⎛ 2k ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ Ak +1 = Ak ⋅ A = ⎜ 0 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ 0 1 0⎟ = ⎜ 0 1 0 ⎟=⎜ 0 ⎜ ⎟ ⎜ ⎜ k −1 2k −1 − 1 2k −1 ⎟ ⎝ 1 0 1 ⎟ ⎜ 2 ⋅ 2k −1 2 ⋅ 2k −1 − 1 2 ⋅ 2k −1 ⎟ ⎜ 2k ⎠ ⎝ ⎝2 ⎠ ⎠ ⎝

⎛ 2n −1 2n −1 2n −1 ⎞ ⎜ ⎟ Aşadar, An = ⎜ 0 1 0 ⎟ , ¼n i q*. ⎜ 2n −1 2n −1 − 1 2n −1 ⎟ ⎝ ⎠

Testul 2
1. Rezolvare:
⎛1

a) Luând x = 0 se obţine A(0) =⎜

0 ⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎟=⎜ ⎟= I 2 ⇒ I2 ∈ M . ⎝ 0 (−1)0 ⎠ ⎝ 0 1⎠

b) Fie A, B i M. Rezultă că există x, y i m astfel încât A = A(x) şi B = A(y). În acest caz,
x ⎞ ⎛1 y ⎞ ⎛1 ⎛1 A ⋅ B = A( x) ⋅ A( y) = ⎜ ⋅ =⎜ x⎟ ⎜ y⎟ ⎝ 0 (−1) ⎠ ⎝ 0 (−1) ⎠ ⎝ 0 y + (−1) y ⋅ x ⎞ ⎟. (−1) x + y ⎠

Deoarece (−1) y + (−1) ⋅x = (−1) y ⋅ (−1)(−1) ⋅ x = (−1) y ⋅ (−1)(−1) c) Fie A = A(x), x i m. • Pentru x = 2k, A( x) = ⎜

y

y

(

y

)

x

= (−1) y ⋅ (−1)x = (−1)x + y , rezultă că A · B i M.

⎛1 x⎞ 2 ⎛ 1 2x ⎞ 3 ⎛ 1 3x ⎞ ⎟ , A ( x) = ⎜ 0 1 ⎟ A ( x) = ⎜ 0 1 ⎟ . ⎝0 1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 1 nx ⎞ ⎛ Prin inducţie se arată că An ( x) = ⎜ ⎟ , n i q*. ⎝0 1 ⎠

52

• Pentru x = 2k + 1, A( x) = ⎜

⎛1 x ⎞ 2 ⎟ , A ( x) = I2 . ⎝ 0 −1⎠ ⎧ I2 , n = par . ⎩ A , n = impar

A3(x) = A(x). În general, se obţine că An ( x) = ⎨
2. Rezolvare: Se obţin ecuaţiile:

2x + 4x = 20, 3y + 9y = 90,

Cz2 = 45, 5 At2 1 = 60 . +

• Ecuaţia 2x + 4x = 20 se scrie sub forma 4x + 2x – 20 = 0. Notând 2x = m > 0 se obţine ecuaţia m2 + m – 20 = 0 cu soluţiile m1 = 4 şi m2 = –5, de unde se obţine x = 2. • Notând 3y = a se obţine ecuaţia de gradul doi a2 + a – 90 = 0 cu soluţiile a1 = 9, a2 = –10 din care se obţine y = 2. • Ecuaţia Cz2 = 45 este echivalentă cu z = 10. • Din 5 At2+1 = 60 se obţine (t + 1)t = 12, adică t2 + t – 12 = 0, cu soluţia naturală t = 3. Aşadar, x = 2, y = 2, z = 10, t = 3.
3. Rezolvare:
⎛ 1 1⎞⎛ a b ⎞ ⎛ a
z( z − 1) 2 = 45 sau încă z – z – 90 = 0 cu soluţia naturală 2

Înlocuind A i M2(m) se obţine ecuaţia ⎜ ⎟⎜ ⎟+⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ , a, b, x, y i m, ⎝ 0 1⎠⎝ x y ⎠ ⎝ b y ⎠⎝ 0 1⎠ ⎝ 3 7 ⎠ care se scrie sub forme echivalente astfel:
⎛ a + x b + y ⎞ ⎛ a a + x ⎞ ⎛ 4 7 ⎞ ⎛ 2a + x b + a + y + x ⎞ ⎛ 4 7 ⎞ + = ⇔ = ⎜ x y ⎟ ⎜b b + y⎟ ⎜ 3 7⎟ ⎜ x + b b + 2y ⎟ ⎜ 3 7⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧ 2a + x = 4 ⎪x + b = 3 ⎪ Rezultă că: ⎨ ⎪b + a + y + x = 7 ⎪b + 2 y = 7 ⎩

x ⎞⎛ 1 1⎞ ⎛ 4 7 ⎞

Se obţine: a = 4 – y; b = 7 – 2y, x = 2y – 4, y i m. Aşadar A = ⎜
⎛ 4 − y 7 − 2y ⎞ , y i m. y ⎟ ⎝ 2y − 4 ⎠

4. Rezolvare:
⎛ 0 a ⎞⎛ x 0 ⎞ ⎛ x 0 ⎞ 0 a ⎞ ⎛ 0 ay ⎞ ⎛ 0 ⎛ ⋅ AB − BA =⎜ ⎟⎜ ⎟−⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎟−⎜ ⎝b 0 ⎠⎝ 0 y ⎠ ⎝ 0 y ⎠ b 0 ⎠ ⎝bx 0 ⎠ ⎝by ⎝

xa ⎞ ⎛ 0 ay − ax ⎞ ⎟=⎜ ⎟ 0 ⎠ ⎝bx − by 0 ⎠

⎛ 0 ⎛ ⎞ ay − ax ⎞ 0 ay − ax ⎞ ⎛ (ay − ax)(bx − by) 0 ( AB − BA)2 =⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. 0 ⎠ bx − by 0 ⎠ ⎝ 0 (bx − by)(ay − ax)⎠ ⎝bx − by ⎝

Aşadar (AB – BA)2 are cel puţin două elemente nule.

53

Capitolul II. Determinanţi 2.1. Determinantul unei matrice pătratice de ordin cel mult trei
Exersare
E1. Rezolvare −2 −5 = (−2) ⋅10 − 8(−5) = 20 ; a) 8 10 b) c)
2 −3 −6 32 = 2 ⋅ 32 − (−3)(−6) = 64 − 18 = 46

1,5 −7, 2 = 1,5 ⋅ 8 − 5 ⋅ (−7, 2) = 12 + 36 = 48 ; 5 8 2 + i −1 d) 2 = (2 + i)(2 − i) − i2 (−1) = 4 ⋅ i2 (−1) = 4 − i2 + i 2 = 4 . i 2−i E2. Rezolvare. 7 8 a) 5 3 = 7 ⋅ 25 − 9 ⋅ 8 = 35 − 24 = 11 ; 5 3 9 25

b) c)

3 − 32 2 − 75

= 3 ⋅ (− 75) − 2 ⋅ (− 32) = − 225 + 64 = −15 + 8 = −7 ;

−1− 3 5 −1 =−(1+ 3)( 3 −1) − (1+ 5)( 5 −1) =−− 2 − 4 =−6 ; 1+ 5 3 −1 lg100 0,5 d) = lg100 ⋅ lg 0,1 + 8 ⋅ 0,5 = 2 ⋅ (−1) + 4 = 2 ; lg 0,1 −8 3! 5! = 3!4!− 0!5! = 6 ⋅ 24 − 1⋅120 = 24 ; e) 0! 4! f) g) h)
2 A4 3 A3

C

1 5

C

3 4

2 3 1 3 = A4 ⋅ C4 − C5 ⋅ A3 = 12 ⋅ 4 − 5 ⋅ 6 = 18 ;

2x +1 9
− y +1 2

32 y 2
−x

= 2x +1 ⋅ 2− x − 9− y +1 ⋅ 32 y = 2 − 9 = −7 ; −i = (1 − i)2 (1 + i)2 − i(−i) = (1 − i2 )2 + i 2 = 4 − 1 = 3 .

(1 − i) i

(1 + i)

2

E3. Rezolvare

2 −1 4 −5 + = (8 + 7) + (8 + 30) = 53 7 4 6 2 6 −6 det( A + B) = = 48 + 78 = 126 . 13 8 Rezultă că det(A) + det(B) < det(A + B), pentru matricele date. a) det( A) + det( B) =
54

b) det( AB) =

2 −12 = −54 + 624 = 570 52 −27

det(A) · det(B) = 15 · 38 = 570 Aşadar, det(AB) = det(A) · det(B);
3 − 3 ⎡ ⎛ 1 −1⎞ ⎤ = 9 + 21 = 30 . c) det[ 3( A − I 2 )] = det ⎢ 3 ⋅ ⎜ ⎟⎥ = ⎝ 7 3 ⎠⎦ 7 3 3 3 ⎣ ⎛ 4 −1⎞ 4 −1 det( A + 2I 2 ) = det ⎜ = 24 + 7 = 31 . ⎟= ⎝7 6 ⎠ 7 6

Rezultă că det[ 3( A − I 2 )] < det( A + 2I2 ) .
E4. Rezolvare a) Ecuaţia se scrie sub forma: –2x + 12x = 20 ® 10x = 20 ® x = 2. b) Se obţine: 5x – 6x + 2 = 10 ® x = –8. c) Se obţine: 6 x2 − x2 − x = 4 ⇔ 5x2 − x − 4 = 0 cu soluţiile: x1 = 1, x2 = − 4 ; 5 2 2 d) Ecuaţia este: 3x – x – 4x + x – 4x + 1 = x – 5 ® 5x2 + x – 6 = 0 cu soluţiile: x1 = 1, x2 = − 6 ; 5 e) Avem: x2 – xi – 2xi = 9 – xi ® x2 – 2xi – 9 = 0 cu soluţiile:
x1,2 = 1 ± 2 2 ;

f) Se obţine succesiv:

6 x – x = 36 x – x – 30 ® 36x – 6x – 30 = 0. y1 = 6, y2 = –5.

Notând 6x = y se obţine ecuaţia y2 – y – 30 = 0 cu soluţiile: Se obţine soluţia x = 1.
E5. Rezolvare: Regula lui Sarrus

3 −1 2 1 4 5 −2 −1 −1 = 3⋅4(−1) +1⋅(−1)⋅2 + (−2)(−1)⋅5− 2⋅4(−2) − 5(−1)⋅3− (−1)(−1)⋅1= 26 . 3 −1 1 4 2 5

Regula triunghiului

3

−1

2

1 4 5 = 3⋅4⋅(−1) +1⋅(−1)⋅2 +(−2)⋅(−1)⋅5⋅(−2)−2⋅4⋅(−2)−(−1)⋅1⋅(−1)−(−1)⋅5⋅3 = −2 −1 −1 = 26 55

Regula minorilor 3 −1 2 4 5 1 5 + (−1)⋅(−1)1+2 ⋅ + 1 4 5 = 3⋅δ11 + (−1)⋅δ12 + 2⋅δ13 = 3⋅ −1 −1 −2 −1 −2 −1 −1
1 4 = 3(−4 + 5) + (−1 + 10) + 2(−1 + 8) = 26 . − 2 −1 Se procedează analog pentru ceilalţi determinanţi şi se obţin rezultatele: b) 18; c) –10; d) –4; e) 3; f) 0; g) 0; h) 0.
+2 ⋅ (−1)1+3
E7. Rezolvare: a) Se observă că elementele liniilor „unu” şi „trei” sunt proporţionale. Rezultă că determinantul este nul.

b) Se dă factor comun 10 de pe coloana I şi se obţine: 1 −1 3 10 5 1 1 =10(1+ 30 −10 − 30 + 5 − 2) =−60 ; 10 2 1 c) Se observă că determinantul are prima şi a treia coloană proporţionale, factorul de proporţionalitate fiind k = –5. Rezultă că determinantul este nul.
d) Se formează două zerouri scăzând prima linie din celelalte. Avem: 1 a m b−a n−m = (b − a)( p − m) − (n − m)(c − a) ; 0 b−a n−m = c−a p−m 0 c−a p−m e) Se adună coloana a doua şi a treia la prima coloană, se dă factor comun de pe această coloană şi se obţine: x + 2y y y 1 y y x + 2 y x y = ( x + 2 y) 1 x y . x + 2y y x 1 y x Se formează zerouri pe prima coloană scăzând prima linie din celelalte linii. 1 y y 0 x− y 0 = ( x + 2 y) = ( x + 2 y)( x − y)2 ; Se obţine: ( x + 2 y) 0 x − y 0 x− y 0 0 x− y f) Se adună toate coloanele la prima coloană şi se dă factor comun pe coloana întâi. Se obţine: a+b+c b c 1 b c a + b + c c a = (a + b + c) 1 c a . a+b+c a b 1 a b Se formează zerouri pe coloana întâi scăzând prima linie din celelalte linii. Se obţine: 1 b c c −b a − c = (a + b + c)⋅ 0 c − b a − c = (a + b + c)⋅ a −b b − c 0 a −b b − c
= (a + b + c)[−(c − b)2 − (a − b)(a − c)] = (a + b + c)(ab + bc + ca − a2 − b2 − c2 ) .

56

E8. Rezolvare:

a) δ11 = (−1)1+1d11 =

6 −3 5 1

= 21

δ12 = (−1)1+2 d12 =−
δ13 = (−1)1+3 d13 =

4 −3 =−40 12 1

4 6 =−52 12 5 −9 10 5 1 = 59

δ21 = (−1)2+1d21 =− δ22 = (−1)2+2 d22 =

8 10 = 8−120 =−112 12 1 8 −9 =−148 12 5 −3 =−33

δ23 = (−1)2+3 d23 =− δ31 = (−1)3+1d31 =

−9 10 6

δ32 = (−1)3+2 d32 =− δ33 = (−1)3+3 d33 =

8 10 = 64 4 −3

8 −9 = 84 4 6

b) d = −9 ⋅ δ12 + 6δ22 + 5δ32 = −9(−40) + 6(−112) + 5 ⋅ 64 = 8 d = 12 ⋅ δ31 + 5 ⋅ δ32 + 1⋅ δ33 = 12(−33) + 5 ⋅ 64 + 84 = 8 . c) Înmulţim linia a doua cu –2 şi o adunăm la prima linie, apoi o înmulţim cu –3 şi o adunăm la a treia linie. Se obţine: 0 −21 16 −21 16 4 6 −3 = 0⋅δ′ + 4⋅δ′ + 0⋅δ′ = 4⋅δ′ = 4⋅(−1)2+1d′ =−4⋅ = 11 21 31 21 21 −13 10 0 −13 10 = −4(−210 + 208) = −4 ⋅ (−2) = 8 .

Sinteză
S1. Rezolvare: Calculăm cei trei determinanţi şi obţinem:

(25 – 32) – 6(6 + 2 – 20 + 4) – 10 = 31.
S2. Rezolvare: Calculăm determinanţii şi obţinem: 20 21 − 24 − (−3 + 1) + 5 (−18 + 20 + 10 + 3) = 14 ⇔ 16 = 14 ; fals. 20 15 3

(

)

57

S3. Rezolvare: a) Ecuaţia se scrie sub forma echivalentă:

4x2 + 8x – 5x – 15 = –14 ® 4x2 + 3x – 1 = 0, cu soluţiile x1 = –1, x2 = 1 ; 4 b) Ecuaţia este echivalentă cu: 2x2 + 2x – 3x2 + 6x = –i2 – (9 – i2) ® x2 – 8x – 9 = 0 cu soluţiile x1 = –1, x2 = 9. c) Se obţine ecuaţia: 2x2 – 2x – 20 + 5x = –5x2 – 2x – 2 ® 7x2 + 5x – 18 = 0 cu soluţiile x1 = 9 ; x2 = −2 ; 7 d) Se obţine succesiv: 3x+2 – 36 = 2 · 3x+1 – 3x ® 3x(9 – 6 + 1) = 36 ® 3x = 9 ® x = 2.
S4. Rezolvare: a) Calculând determinanţii se obţine: 2x2 + 1 + 1 – x – 2 – x = 315 + 6 – 28 – 126 – 15 + 28 ® x2 – x – 90 = 0 cu soluţiile x1 = 10, x2 = –9;

b) Calculând determinanţii se obţine: –x3 + 2 – x – (3x – x3 + 2) = 0 ® 4x = 0 ® x = 0; c) Ecuaţia este echivalentă cu: –2(2x – 1) – 2(3x + 2) + 24 + 4 + 6(2x – 1) – 4(3x + 2) = 3 – x2 ® x2 – 10x + 9 = 0, cu soluţiile x1 = 1, x2 = 9; d) Pentru calcule mai restrânse aplicăm de câteva ori proprietăţi ale determinanţilor pentru determinantul de ordin 3. De exemplu: Scădem coloana întâi din celelalte şi se obţine ecuaţia: x 1 2 2 = 5( x +1) − 4 x x +3 1 2x
−1 −x − 3

Scădem linia întâi din a doua şi o adunăm la a treia şi se obţine: x 1 2 3 0 0 = x + 5 ⇔ 3x + 3 = x + 5 , 3x 0 − x − 1 cu soluţia x = 1.
S5. Rezolvare: Calculând determinanţii se obţine ecuaţia: x3 – 6x2 + 5x = 0 ® x(x2 – 6x + 5) = 0, cu soluţiile x1 = 0, x2 = 1, x3 = 5.

Rezultă că S = 126.
S6. Rezolvare:

a2 a 1 2 2 a) Se scade succesiv linia întâi din a doua şi a treia, obţinându-se: d = b − a b − a 0 . c2 − a2 c − a 0
58

Se dă factor comun (b – a) şi (c – a) de pe linia a doua, respectiv linia a treia şi se obţine: a2 a 1 b+a 1 d = (b − a)(c − a) b + a 1 0 = (b − a)(c − a) = (b − a)(c − a)(b − c) ; c+a 1 c+a 1 0 b) Se scade coloana întâi din celelalte şi se obţine: a 1 2 a 1 1 d = b 1 2 = 2 b 1 1 = 0 (două coloane sunt identice, deci d = 0); c 1 2 c 1 1 c) Se scade linia întâi din celelalte apoi se dă factor comun pe linia a doua şi a treia. Se obţine succesiv: a a2 + 1 a + 1 a a2 + 1 a + 1
d = b − a b2 − a2 b − a = (b − a)(c − a) 1 c − a c2 − a2 c − a 1 b+a c+a 1 . 1

Se scade coloana întâi din a treia şi se obţin două zerouri pe coloana a treia: a a2 + 1 1 1 b+a d = (b − a)(c − a) 1 b + a 0 = (b − a)(c − a) = (b − a)(c − a)(c − b) ; 1 c+a 1 c+a 0 d) Se adună la prima linie celelalte linii obţinându-se: 0 0 0 d = b − c n − p y − z = 0 (o linie are toate elementele nule); c−a p−m z−x e) Se scade coloana întâi din celelalte coloane, apoi se dă factor comun pe coloana a doua şi a treia şi se obţine: x y−x z−x x 1 1 2 2 2 2 2 2 d = x y −x z − x = ( y − x)( z − x) x y + x z + x . yz xz − yz xy − yz yz − z −y Se scade coloana a doua din a treia şi se dă factor comun pe coloana a treia obţinându-se: x 1 0 x 1 0 2 2 d = ( y − x)( z − x) ⋅ x y + x z − y = ( y − x)( z − x)( z − y) x y + x 1 = yz − z z−y yz − z 1 x 1 0 2 y+x 1= = ( y − x)( z − x)( z − y) x 2 yz − x −x − y − z 0

= ( y − x)( z − x)( z − y)⋅(−1)⋅

x

1

yz − x2 −x − y − z = ( x − y)( x − z)( z − y)( xy + xz + yz) ;

= ( x − y)( z − x)( z − y)(−xy − xz − yz) =

f) Se scade coloana întâi din coloana a doua şi se adună la a treia şi apoi se formează două zerouri pe coloana a doua.

59

Avem: a + 1 −2 a2 + a a + 1 −2 a2 + a a + 1 −2 a2 + a d = b + 1 −2 b2 + b = b − a 0 b2 − a2 + b − a = (b − a)(c − a) 1 0 b + a +1 = c + 1 −2 c2 + c = (b − a)(c − a) ⋅ 2
S7. Rezolvare:

c−a

0

c2 − a2 + c − a

1

0

c + a +1

1 b + a +1 = 2(b − a)(c − a)(c − b) . 1 c + a +1

a+b+c a +b+c a+b+c 2b 2b . Se adună linia a doua şi a treia la prima obţinându-se d = b − c − a 2c c−a −b 2c Se dă factor pe linia întâi apoi se fac zerouri pe aceasta. Avem succesiv: 1 1 1 1 0 0 d = (a + b + c) ⋅ b − c − a 2b 2b = (a + b + c) b − c − a a + b + c a + b + c . 2c c − a − b 2c 2c −a − b − c 0 Se dă factor pe coloana a doua şi a treia şi se obţine: 1 0 0 3 d = (a + b + c) ⋅ b − c − a 1 1 = (a + b + c)3 . 2c −1 0 Aşadar egalitatea este verificată. b) Se scade coloana întâi din celelalte şi se dă factor comun pe aceste coloane obţinându-se succesiv: x+ y z−x z− y x+ y 1 1 2 2 2 2 2 2 2 2 d = x + y z − x z − y = ( z − x)( z − y) x + y z+x z+ y . 3 3 3 3 3 3 3 3 2 2 2 2 x +y z −x z −y x + y z + xz + x z + zy + y Se formează un zerou pe linia întâi, scăzând coloana a doua din a treia. Avem: x+ y 1 0 2 2 = d = ( z − x)( z − y) x + y z+x y− x x3 + y3 z 2 + xz + x2 z( y − x) + ( y 2 + x2 )
x+ y = ( z − x)( z − y)( y − x)⋅ x2 + y 2 x3 + y 3 = 2 xyz( x − y)( y − z)( z − x)
S8. Rezolvare: ⎛a b ⎞ Fie A =⎜ ⎟∈ M2 (Z) . Avem: ⎝ x y⎠
⎛ a b ⎞ ⎛ a b ⎞ ⎛ a2 + bx ab + by ⎞ A2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ 2⎟ ⎝ x y ⎠ ⎝ x y ⎠ ⎝ ax + yx bx + y ⎠

1 z+x 2 z + xz + x2

0 1 = 2 xyz( z − x)( z − y)( y − x) = . x+ y+ z

60

⎛ a b ⎞ ⎛ a 2 + ay ab + by ⎞ . tr ( A) ⋅ A = (a + y) ⋅ ⎜ ⎟=⎜ 2⎟ ⎝ x y ⎠ ⎝ ax + yx ay + y ⎠ det(A) = ay – bx.

Înlocuind în expresia A2 – tr(A) · A + det(A) · I2 se obţine matricea O2, ceea ce trebuie arătat.
S9. Rezolvare: 1 −2 1 a) d = 1 −1 3 = −4 + 1 + 0 − 0 + 8 − 3 = 2

0 1 4 t = tr(A) = 1 + (–1) + 4 = 4 b) δ11 = (−1)1+1d11 =

−1 1 1 δ22 = (−1)2+ 2 d22 = 0
δ33 = (−1)3+3 d33 =

3 = −4 − 3 = −7 4 1 =4 4 =−1+ 2 =1

1 −2 1 −1

Rezultă că s = –2; c) Avem: s1 = a13δ12 + a23δ22 + a33δ32 =1⋅(−1)1+2 d12 + 3(−1)2+2 d22 + 4(−1)3+2 d32 = =−1 1 3 1 1 + 3⋅4 + 4(−1) =0 0 4 1 3

d) Calculăm mai întâi A2 şi A3 obţinând: ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎛ −1 1 −1⎞ 2 A = A ⋅ A = ⎜ 1 −1 3 ⎟ ⎜ 1 −1 3 ⎟ = ⎜ 0 2 10 ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 1 4 ⎟ ⎜ 0 1 4 ⎟ ⎜ 1 3 19 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 0 0 −2 ⎞ ⎛ 3 2 A = A ⋅ A = ⎜ 2 8 46 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 4 14 86 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că: 4 ⎞ ⎛ −2 4 −2 ⎞ ⎛ 0 0 −2 ⎞ ⎛ 4 −4 ⎜ 2 8 46 ⎟ + ⎜ 0 −8 −40 ⎟ + ⎜ −2 2 −6 ⎟ + A − t ⋅ A + s ⋅ A − d ⋅ I3 = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 4 14 86 ⎟ ⎜ −4 −12 −76 ⎟ ⎜ 0 −2 −8 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ −2 0 0 ⎞ ⎛ 0 0 0 ⎞ ⎛ + ⎜ 0 −2 0 ⎟ = ⎜ 0 0 0 ⎟ , ceea ce trebuia găsit. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 0 −2 ⎟ ⎜ 0 0 0 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
3 2

61

S10. Rezolvare: −2 1 −4 a) det( A) = 1 −1 3 = 0 − 4 + 6 − 8 + 6 = 0 .

2

1

0

⎛ 1 −1 −2 ⎞ B = ⎜ 1 2 −1 ⎟ şi det(B) = 6 – 2 + 2 + 8 + 3 + 1 = 18. ⎜ ⎟ ⎜2 1 3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ −2 1 −4 ⎞ ⎛ 1 −1 −2 ⎞ ⎛ −9 0 −9 ⎞ A ⋅ B = ⎜ 1 −1 3 ⎟ ⎜ 1 2 −1 ⎟ = ⎜ 6 0 8 ⎟ şi det(AB) = 0, având o coloană cu ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 2 1 0 ⎠ ⎝ 2 1 3 ⎠ ⎝ 3 0 −5 ⎠ elementele nule;
b) Evident, 0 = 0 · 18; c) s = b11δ31 + b12δ32 + b13δ33 = 1⋅ (−1)3+1 ⋅ d31 + (−1)(−1)3+ 2 d32 + (−2) ⋅ (−1)3+3 d33 =

−1 −2 1 −2 1 −1 + − 2⋅ = 0. 2 −1 1 −1 1 2 Rezultatul corespunde proprietăţii P10. =
S11. Rezolvare:

a) Se adună coloana a treia la prima, se dă factor comun pe coloana întâi şi pe coloana a doua şi se obţin două coloane identice. Avem: 3 c 1 1 c a+b+c 3 a = (a + b + c) ⋅ 3 ⋅ 1 1 a = 0 . d = a+b+c 3 b 1 1 b a+b+c b) Se adună coloana a treia la prima şi se obţin două coloane proporţionale, factorul de proporţionalitate fiind (a – b); c) Se scade coloana întâi din a doua şi se vor obţine coloane proporţionale. Avem: a2 (b + c)2 − a2 b + c − a a2 (a + b + c)(b + c − a) (b + c − a) d = b2 (a + c)2 − b2 a + c − b = b2 (a + b + c)(a + c − b) a + c − b = 0 . c2 (a + b)2 − c2 a + b − c c2 (a + b + c)(a + b − c) a + b − c

62

2.2. Aplicaţii ale determinanţilor în geometrie
Exersare
E1. Rezolvare:

x y 1 Ecuaţia dreptei AB are forma: 2 −4 1 = 0 , echivalentă cu 7x + 3y – 2 = 0. −1 3 1 2 −4 1 Punctele A(2, –4), B(–1, 3), C(5, –11) sunt coliniare dacă −1 3 1 = 0 . 5 −11 1 Calculând determinantul se obţine că este nul, deci punctele sunt coliniare.
E2. Rezolvare: −1 −9 1 a) Avem: 2 −3 1 = 3 + 2 − 36 + 12 + 18 + 1 = 0 . 4 1 1 Rezultă că A, B, C sunt coliniare.

2 −3 1 b) 1 −1 1 = −2 + 5 − 3 + 1 + 3 − 10 = −6 ≠ 0 . 1 5 1 Rezultă că punctele M, N, P sunt necoliniare; −4 −2 1 c) 2 1 1 = −4 + 6 − 12 − 6 + 4 + 12 = 0 . 6 3 1 Aşadar E, F, G sunt puncte coliniare; −1 2 1 1 1 = 2 + 6m − 15 − m − m + 3 − 4m + 10 = 0 . d) 3 m 2m − 5 1 Rezultă că punctele T, U, V sunt coliniare, oricare ar fi m i Z.
E3. Rezolvare: a) Ecuaţia dreptei AC are forma: x

y 1 2 −3 1 = 0 ⇔ 8x + y − 13 = 0 ; 1 5 1 b) Punem condiţia de coliniaritate a trei puncte: 2 −3 1 m + 1 2m 1 = 0 ⇔ 10m − 5 = 0 ⇔ m = 1 ; 2 1 5 1 63

c) Folosind formula ariei unei suprafeţe triunghiulare cu ajutorul determinantului se obţine egalitatea: 2 −3 1 1 ⋅ ∆ = 22,5 , unde ∆ = m + 1 2m 1 . 2 1 5 1 Aşadar, 1 ⋅ 10m − 5 = 22,5 sau încă, 10m − 5 = 45 . 2 Rezultă că 10m – 5 = 45 şi m = 5 sau 10m – 5 = –45 şi m = –4. În concluzie, există două triunghiuri ABC în condiţiile problemei.
E4. Rezolvare: x y 1 a) AB : −3 −2 1 = 0 ⇔ x + 4 y + 11 = 0 5 −4 1

x AC : −3 −1 x BC : 5 −1

y −2 −3 y −4 −3

1 1 = 0 ⇔ x + 2y + 7 = 0 1 1 1 = 0 ⇔ x + 6 y + 19 = 0 ; 1

ax0 + by0 + c ; A(−3, − 2); BC : x + 6 y + 19 = 0 ; a 2 + b2 −3 + 6 ⋅ (−2) + 19 • d ( A , BC ) = = 4 ; 37 12 + 62 5 + 2(−4) + 7 = 4 ; • d ( B , AC ) = 2 2 5 1 +2 −1+ 4(−3) +11 • d (C , BA) = = 2 . 2 2 17 1 +4 • d ( A , BC ) =
−3 −2 1 1 ⋅ ∆ ,unde ∆ = 5 −4 1 =−4 . c) A( ABC ) = 2 −1 −3 1 Rezultă că A(ABC) = 2.
E5. Rezolvare: x y 1 a) AB : 1 2 1 = 0 ⇔ y = 2

8 2 1 x y 1 BC : 8 2 1 = 0 ⇔ x + y − 10 = 0 6 4 1

64

x CD : 6 3 x AD : 1 3 x b) AC : 1 6 x BD : 8 3

y 4 4 y 2 4 y 2 4 y 2 4

1 1 =0⇔ y=4 1 1 1 = 0 ⇔ x − y +1 = 0 ; 1 1 1 = 0 ⇔ 2x − 5 y + 8 = 0 1 1 1 = 0 ⇔ 2x + 5 y − 26 = 0 ; 1 2 ⋅1 + 5 ⋅ 2 − 26 2 +5 2 ⋅ 6 + 5 ⋅ 4 − 26
2 2 2 2

c) d ( A , BD) = d (C , BD) =

= 14 29 = 6 . 29

2 +5 Rezultă că 14 > 6 , adică d ( A , BD) > d (C , BD) ; 29 29 d) A( ABCD) = A( ABC ) + A( ACD) 1 1 ⋅ ∆ , unde ∆ = 8 A( ABC ) = 1 2 1 6 1 1 ∆ , unde ∆ = 6 A( ACD) = 2 2 2 3 Se obţine A(ABCD) = 10. 2 2 4 2 4 4 1 1 = 14 . 1 1 1 =6. 1

Sinteză
S1. Rezolvare: a) Reprezentăm punctele într-un reper cartezian
B C
y 5 4 3 2 1

D(3, 5)

A
x

65

x AB : 1 −2 x BC : −2 −1 x CD : −1 3 x CA : −1 1

y 0 4 y 4 4 y 4 5 y 4 0

1 1 = 0 ⇔ 4x + 3 y − 4 = 0 1 1 1 =0⇔ y=4 1 1 1 = 0 ⇔ x − 4 y + 17 = 0 1 1 1 = 0 ⇔ 2x + y − 2 = 0 ; 1 2 ⋅ (−2) + 4 − 2 2 +1 2⋅3 + 5 − 2 22 + 12
2 2

b) d ( B , AC ) =
d ( D , AC ) =

= 2 5

= 9 ; 5

c) A( ABD)

1 0 1 1 ∆ , unde ∆ = −2 4 1 = −23 . = 1 2 1 3 5 1
−2 4 1 1 ⋅ ∆ , unde ∆ = −1 4 1 = 1 . = 2 2 2 3 5 1

Rezultă că A( ABD) = 23 . 2

A( BCD)

Rezultă că A( BCD) = 1 . 2

−1 4 1 A(COD) = 1 ⋅ ∆3 , unde ∆3 = 0 0 1 = +17 . Rezultă că A(COD) = 17 . 2 2 3 5 1 În concluzie, A(BCD) < A(COD) < A(ABD).

d) Din condiţia M, B, C sunt coliniare rezultă: m m+2 1 −2 4 1 = 0 , rezultă m = 2 şi M(2, 4). −1 4 1
A(MAD)

2 4 1 1 ∆ , unde ∆ = 1 0 1 = 3 . = 2 3 5 1

Rezultă că A( MAD) = 3 . 2

66

S2. Rezolvare: Din condiţia de coliniaritate a trei puncte se obţine: 1 1 1 x x +1 2 2 −2 1 = 0, x +1 2 −2 2x 1 2 x relaţie echivalentă cu 3 · (2x) – 10 · 2 + 8 = 0 cu soluţiile: 2x = 2 şi 2x = 4 . 3 Rezultă că x ∈ 1, log2 4 . 3

{

}

S3. Rezolvare: A( AOB) = 1 ⋅ ∆ , unde 2 0 0 1 2 2 ∆ = sin a cos a 1 = sin 2 a⋅cos2 b − sin 2 b⋅cos2 a = sin 2 b cos2 b 1 = (sin a cos b − sin b cos a)⋅(sin a cos b + sin b cos a) = sin(a − b)⋅sin(a + b) . Rezultă că A( AOB) = 1 ⋅ sin(a − b) ⋅ sin(a + b) . 2

b) Revinde la a studia că punctele sunt coliniare, oricare ar fi a, b, c i Z. Avem: sin 2 a cos2 a 1 sin 2 a − 1 cos2 a 1 − cos2 a cos2 a 1 sin 2 b cos2 b 1 = sin 2 b − 1 cos2 b 1 = − cos2 b cos2 b 1 = 0 . sin 2 c cos2 c 1 sin 2 c − 1 cos2 c 1 − cos2 c cos2 c 1 (două coloane sunt proporţionale). Aşadar, punctele A, B, C sunt coliniare, ¼a, b, c i Z.
S4. Rezolvare: a) Punem condiţia ca punctele A, B, C să fie coliniare: m 1 2 m + 1 m 1 = 0 ⇔ m2 − 3m + 2 = 0 1 2 1 cu soluţiile m1 = 1, m2 = 2; m 1 2 1 ⋅ ∆ = 1 , unde ∆ = m + 1 m 1 = −m2 + 3m − 2 . b) A( ABC ) = 1 ⇔ 2 1 2 1 Rezultă că 1 ⋅ −m2 + 3m − 2 = 1 ⇔ m2 − 3m + 2 = 2 . 2 Semnul expresiei m2 – 3m + 2 este dat în următorul tabel de semn:

m m2 – 3m + 2

1 2 +++0––0++++

Pentru m i (–∞, 1] N [2, +∞) ecuaţia 1 devine: m2 – 3m = 0, cu soluţiile m1 = 0, m2 = 3.
67

Pentru m i (1, 2) ecuaţia 1 devine: –m2 + 3m – 2 = 2 ® m2 – 3m + 4 = 0 care nu are soluţii reale. Aşadar, m i {0, 3}.
S5. Rezolvare:

m 2m − 1 1 1 ⋅ ∆ ∆ = m + 1 −m + 2 1 = −3m2 + m + 1 . Calculăm A( AOB) = 2 0 0 1 Condiţia din enunţ se scrie sub forma: 1 ⋅ −3m2 + m + 1 = 23 ⇔ 3m2 − m − 1 = 23 . 2 2 Tabelul de semn al expresiei 3m2 – m – 1 este m 3m2 – m – 1 –∞ 1 − 13 1 + 13 +∞ 2 2 ++++ 0–––––0++++

Pentru m ∈ −∞ , 1 − 13 ⎤ ∪ ⎡1 + 13 , + ∞ ecuaţia 2 devine: 3m2 – m – 24 = 0 cu soluţiile 2 ⎥ ⎢ 2 ⎦ ⎣ m1 = − 8 ; m2 = 3 . 3 Pentru m ∈ 1 − 13 , 1 + 13 ecuaţia (2) devine: 2 2 –3m2 + m + 1 = 23 ® 3m2 – m + 22 = 0, care nu are soluţii reale. Aşadar, m ∈ − 8 , 3 . 3

(

)

(

)

{

}

S6. Rezolvare:

m −1 3 1 −m 1 a) Avem relaţia 2m 2m − 3 1 + m 1 m − m 1+ m b) Avem condiţia: 2m − n 1 m n +1 m = 2n, n i Z.
S7. Rezolvare:

= 0 ⇔ m2 − 4 = 0 ⇔ m ∈ {−2, 2} ; 1 1 = 0 ⇔ 2mn − m2 = 0 ⇔ m(2n − m) = 0 ⇔ m = 0 sau 1

y 1 BC : 0 2 − 6m 1 = 0, m ≠ 1 ⇔ (m + 1) x + (1 − m) y + 6m − 2 = 0, m ≠ 1 . 1− m 7m − 1 1 1 m −1 m +1+1− m + 6m − 2 = 3 ⇔ 6m = 3 2m2 + 2 . d ( A , BC ) = 3 ⇔ 2 2 (m +1) + (1− m) = 3 Ridicând la pătrat se obţine ecuaţia m2 = 1, m @ 1 cu soluţia m = –1.

x

68

S8. Rezolvare: Fie M(α, β) situat pe dreapta de ecuaţie x – y – 3 = 0. Rezultă că α – β – 3 = 0. Egalitatea A(OAM) = A(OBM) se scrie sub forma: 1 ⋅ ∆1 = 1 ∆2 unde: 2 2 0 0 1 0 0 1

∆1 = 3 2 1 = 3β − 2α şi ∆2 = 2 4 1 = 2β − 4α . α β 1 α β 1 Rezultă că 3 β− 2α = 2 β− 4α şi α− β− 3 = 0 . Înlocuind α = β + 3, ecuaţia cu moduli devine: β− 6 = 2 β+12 Tabelul de semn al expresiile din moduli este:

(*)

β β–6 2β + 12

–∞ –6 6 +∞ ––––––– 0+++++++ ––––0++++++++++

• Pentru β i (–∞, –6] ecuaţia (*) devine: –β + 6 = –2β – 12, cu soluţia β = –18 i (–∞, –6] • Pentru β i (–6, 6) ecuaţia (*) devine: –β + 6 = 2β + 12, cu soluţia β = – 2 i (–6, 6) • Pentru β i [6, + β) se obţine ecuaţia: β – 6 = 2β + 12, cu soluţia β = –18 h [6, + ∞). Aşadar există două puncte cu proprietatea din enunţ: M1(–15, –18), M2(+1, –2).
S9. Rezolvare:

m 1 1 ⋅ ∆ , unde ∆ = 1 m A( ABC ) = 2 m m Condiţia din problemă se scrie sub forma: 1 ⋅ −m2 + 2m − 1 = 2 ⇔ m2 − 2m + 1 2 ecuaţie care are soluţiile m1 = –1, m2 = 3.

1 1 = −m2 + 2m − 1 . 1
= 4 ⇔ (m − 1)2 = 4 ,

69

TESTE DE EVALUARE TESTUL 1
1. Rezolvare: Calculăm determinanţii şi obţinem: E = 1 (12 + 10) − 5(1 + 4 − 6 + 10) + 36 = 2 . Rezultă că răspunsul corect este b). 2 2. Rezolvare:

2 −1 3 −1 4 −5 a) det( A) = 4 −1 3 = 48 + 6 + 20 − 48 − 20 − 6 = 0 . 2 −1 3 −1 4 −5 c) det( A) = −1⋅ δ21 + 4 ⋅ δ22 − 5 ⋅ δ23 = (−1) ⋅ (−1)2+1d21 + 4 ⋅ (−1)2+ 2 d22 − 5 ⋅ (−1)2+3 d23 =
= −1 3 2 3 2 −1 +4 + 5⋅ = (−6 + 6) + 4(12 − 12) + 5(−4 + 4) = 0 . 4 6 4 −2 −2 6

d) det( A) = (−1)δ12 + 4 ⋅ δ22 − 2 ⋅ δ32 = (−1)(−1)1+ 2 ⋅

−1 −5 2 3 2 3 + 4⋅ − 2 ⋅ (−1)3+ 2 = 4 6 4 6 −1 −5 = −6 + 20 + 4(12 − 12) + 2(−10 + 3) = 14 − 14 = 0 ;

e) Înmulţim succesiv linia a doua cu 2 şi 4 şi o adunăm la prima, respectiv a treia linie. 0 7 −7 7 −7 det( A) = −1 4 −5 = (−1) ⋅ (−1)2+1 ⋅ = 0; 14 −14 0 14 −14 f) Coloana a treia este o combinaţie liniară a celorlalte două coloane: 3 = 2 + (–1) · (–1); –5 = –1 + 4(–1); 6 = 4 + (–2)(–1). Rezultă că det (A) = 0.
3. Rezolvare:

det( A + B) =

x + 3 2x − 1 = − x2 − 4 x + 4 x+4 x

⎛ x 1 ⎞ ⎛ x 1 ⎞ ⎛ x2 + 2 x + 3 ⎞ C2 = ⎜ ⎟ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎝ 2 3 ⎠ ⎝ 2 3 ⎠ ⎝ 2x + 6 2 + 9 ⎠ x2 + 2 x + 3 2 det(C ) = = 9 x2 − 12 x + 4 . 2 x + 6 11 Ecuaţia det(A + B) = det(C2) este echivalentă cu:

–x2 – 4x + 4 = 9x2 – 12x + 4 ® 10x2 – 8x = 0 cu soluţiile x1 = 0, x2 = 4 . 5 Rezultă că suma soluţiilor ecuaţiei este 4 . 5 70

4. Rezolvare:

2m + 1 3 1 1 m 1 = 0 ⇔ 2m2 + m − 15 = 0 , 2 1 −4 cu soluţiile m1 = –3, m2 = 5 . 2

TESTUL 2
1. Rezolvare: Rezolvăm ecuaţia a). Avem succesiv: −3( x − 4) − 5(1 − 3x) − 2 (56 + 4) = 3 (−5 − 5) ⇔ 12 x = 18 ⇔ x = 3 . 3 2 2 Aşadar S1 = 3 . 2 Ecuaţia b) se scrie sub forme echivalente astfel:

{}

y(y – 1)(y + 4) – y – 1 – 3(y + 2)(y + 5) – (y2 – 1)(y + 2) + y(y + 5) + 3(y + 4) = 4y2 + 2y + 1 ® ® 5y2 + 19y + 18 = 0 cu mulţimea soluţiile S2 = −2, − 9 . 5 Aşadar, S1 = 3 , S2 = −2, − 9 , S1 ∪ S2 = 3 , − 2, − 9 , S1 × S2 = 3 , − 2 , 3 , − 9 . 2 2 2 5 2 2 5

{}

{

}

{

{

}

}

{(

)(

)}

2. Rezolvare: Soluţia ε a ecuaţiei x2 + x + 1 = 0 are proprietatea că ε 2 + ε + 1 = 0 şi ε 3 + ε 2 + ε = 0, de unde se obţine ε 3 = – ε 2 – ε = 1. det(A) = –ε3 – ε3 – ε3 – ε6 + ε3 – 1 = –4 ⎛ 0 2ε2 2ε2 ⎞ ⎛ 0 ε2 ε2 ⎞ 0 ε2 ε2 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ A2 = ⎜ 2ε2 0 2ε2 ⎟ = 2 ⎜ ε2 0 ε2 ⎟ şi det 1 ⋅ A2 = ε2 0 ε2 = ε6 + ε6 = 2 . 2 ⎜ 2ε2 2ε2 0 ⎟ ⎜ ε2 ε2 0 ⎟ ε2 ε2 0 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Rezultă că det( A) + det 1 A2 = −4 + 2 = −2 . 2

(

)

( )

3. Rezolvare:

Avem:

det(A) = –abz – cyz + z2x = z(xz – ab – cy) det(B) = ab2 + bcy – bxy = b(ab + cy – xz) det(C) = –xyz + aby + cy2 = y(–xz + ab + cy).

Rezultă că
n = xz(–ab – cy + xz) + ab(ab + cy – xz) + yc(–xz + ab + cy) = (ab + cy – xz)(–xy + ab + yc) = = (ab + cy – xz)2.

71

4. Ecuaţia dreptei AB este:
x − 2m 3 y 1 1 1 = 0 ⇔ x + m + y(3− m) − 3 + m + 2m ⋅ y + x = 0 ⇔ 6 3 4

3− m − 1 1 4 ⇔ 15x + (36 − 4m) y + (14m − 36) = 0

d (C , AB) = 3 ⇔

15 + 2(36 − 4m) + 14m − 36 225 + (36 − 4m)2

= 3, m ∈ m ⇔ 6m + 51 = 3 ⋅

⋅ 225 + (36 − 4m)2 , m ∈ m ⇔ 2m + 17 = 225 + (36 − 4m)2 , m ∈ m .

După ridicare la pătrat se obţine ecuaţia de gradul doi: 6m2 – 178m + 616 = 0 cu soluţia întreagă m = 4.

72

Capitolul III. Sisteme de ecuaţii liniare 3.1. Matrice inversabile din Mn ( )
Exersare
E1. Rezolvare: O matrice pătratică este inversabilă dacă şi numai dacă determinantul ei este nenul. −2 5 ⎛ −2 5 ⎞ a) = −6 − 20 = −26 ≠ 0 ; matricea ⎜ ⎟ este inversabilă; 4 3 ⎝ 4 3⎠

2 −5 ⎛ 2 −5 ⎞ =−14 +15 =1≠ 0 ; matricea ⎜ ⎟ este inversabilă; 3 −7 ⎝ 3 −7 ⎠ 5 −2 ⎛ 5 − 2⎞ 2 3 = 10 + 6 = 16 ≠ 0 ; matricea ⎜ 2 3 ⎟ este inversabilă; c) ⎜9 4 ⎟ 9 4 ⎝ ⎠ 2 −1 ⎛ 2 −1 ⎞ ⎟ = 1 + 1 = 2 ≠ 0 ; matricea ⎜ d) 2 2 ⎟ este inversabilă. ⎜ 1 1 ⎝ 2 2 ⎠
b) E2. Rezolvare:
1 ⋅ A* . det( A)

Vom folosi formula: A−1 = a) det( A) =

2 −1 = −10 + 8 = −2 ≠ 0 8 −5 ⎛2 8 ⎞ * ⎛ δ11 δ12 ⎞ t A =⎜ ⎟, unde δij sunt complemenţii algebrici ai elementelor aij ale ⎟; A =⎜ ⎝−1 −5⎠ ⎝ δ21 δ22 ⎠

matricei transpuse tA . ⎛ −5 1 ⎞ −1 1 ⎛ −5 1 ⎞ Aşadar, A* = ⎜ ⎟ şi A = − 2 ⋅ ⎜ −8 2 ⎟ . ⎝ −8 2 ⎠ ⎝ ⎠ −8 6 b) det( A) = 2 = 2 − 4 = −2 ≠ 0 . −1 3 4 ⎛ 2 ⎞ ⎛ − 1 −6 ⎞ ⎜−8 3 ⎟ ⎜ ⎟ t * A =⎜ . şi A = ⎜ 4 1⎟ 2 −8 ⎟ ⎜6 − ⎟ ⎜− ⎟ ⎝ 4⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎛ − 1 −6 ⎞ ⎛ 1 3 ⎞ ⎟ ⎜ 4 ⎟ ⎜8 Rezultă că A−1 = − 1 ⎜ ⎟ ⎟ = ⎜1 2 2 ⎜− −8 ⎟ ⎜ 4⎟ ⎝ 3 ⎠ ⎝3 ⎠

c) det( A) =

⎛−1 0⎞ −1 0 ⎛1 0 ⎞ * =−1≠ 0; tA =⎜ ⎟ şi A = ⎜ ⎟. 0 1 ⎝ 0 1⎠ ⎝ 0 −1⎠ ⎛ −1 0 ⎞ Rezultă că A−1 = − A* = ⎜ ⎟. ⎝ 0 1⎠
73

d) det A =

⎛ 3 2 2⎞ 3 2 = 9 − 4 = 5 ≠ 0; tA =⎜ ⎟ 2 2 3 3 ⎝ 2 3 3⎠ ⎛ 3 3 − 2⎞ ⎛ 3 3 − 2⎞ şi A−1 = 1⋅ A* = ⎜ ⎜ ⎟ ⎟ 5 ⎝−2 2 3⎠ 3 ⎠ ⎝ −2 2

⎛1 1 2⎞ ⎛1 1 1 1 0 −1⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ e) det A = 1 1 0 =−1 ≠ 0, tA =⎜1 1 1 ⎟, A =⎜−1 −1 1 ⎟ şi ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 1 1 0⎠ ⎝1 0 1 ⎠ ⎝−1 1 ⎛ −1 0 1 ⎞ −1 * A = − A = ⎜ 1 1 −1⎟ ; ⎜ ⎟ ⎜ 1 −1 0 ⎟ ⎝ ⎠
⎛2 0 ⎛5 2 1 3 0⎞ 5 7⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ f) det A = 0 −1 4 =10; tA =⎜ 1 −1 0 ⎟, A =⎜ 0 −10 −8⎟ şi A−1 = 1 ⋅ A* . 10 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 0 0 −5 0 −2⎠ ⎝ 3 4 −5⎠ ⎝0 3 −2 0 g) det( A) = 0 2 2 = −18 − 4 + 12 = −10 1 −2 −3 ⎛ 3 0 1⎞ ⎛−2 −6 −4⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ t A =⎜−2 2 −2⎟, A =⎜ 2 −9 −6⎟ şi A−1 = − 1 ⋅ A* 10 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 6⎠ ⎝ 0 2 −3⎠ ⎝−2 4 ⎛1 2 1⎞ 1 3 2 ⎛ −2 1 3 ⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ t h) det( A) = 2 0 1 = 8 + 3− 6 − 2 = 3, A =⎜ 3 0 2⎟; A = ⎜ −1 −1 3 ⎟ ; A−1 = 1 ⋅ A* . ⎟ 3 ⎜ ⎟ ⎜ 4 1 −6 ⎟ 1 2 1 ⎝ 2 1 1⎠ ⎝ ⎠
E3. Rezolvare: Pentru fiecare matrice se pune condiţia ca determinantul să fie nenul. 2 m =−12 − 3m ≠ 0 ⇒ m ≠−4 ⇒ m ∈ \{−4} ; a) 3 −6

b) c)

m

5

−20 m

= m2 +100 ≠ 0 ⇒ m ≠±10i ⇒ m ∈

\{−10i , 10i} ;

m−3 7 = m2 − m − 20 ≠ 0 . m+2 2 2 Dacă m – m – 20 = 0 ⇒ ∆ = 81 şi m1,2 i {–4, 5}. Rezultă că matricea este inversabilă dacă m i \ {–4, 5}. d) m2 − 3m m m −3 1
= ( m − 3)

m m 1 1

= 0, ∀m ∈

. Rezultă că m ∈ Φ .

74

m m +1 2 −3 = 3m2 + 2m − 1 ≠ 0 . 1 e) 1 0 m 1

Dacă 3m2 + 2m − 1 = 0 ⇒ m ∈ −1, 1 . 3

{ }

Rezultă că matricea este inversabilă dacă m ∈
m2 4 3 f) 2 −1 0 = −6m2 − 6 ≠ 0 . m2 11 9 Dacă –6m2 – 6 = 0 ⇒ m i {–i, i}. Rezultă că matricea este inversabilă pentru m i 2+m 1 1 g) m m − 1 1 = m2 − 3m = m(m − 3) ≠ 0 . 1 m 1 Rezultă că m i 3m + 1 −1 2 h) 4 2 9 7 \ {0, 3}.

\ −1, 1 . 3

{

}

\ {–i, i}

m − 7 = 1 (3m2 + 354m − 357) ≠ 0 . 2 4 −1 7

Dacă 3m2 + 354m – 357 = 0, împărţind cu 3 rezultă ecuaţia m2 + 118m – 119 = 0 pentru care Se obţine m1 = 1, m2 = –19. Aşadar, matricea este inversabilă pentru m i

∆ = 1182 – 476 = 14400.
\ {1, –19}.

E4. Rezolvare: a) det(A) = –2 @ 0; det(B) = –1 @ 0. det(AB) = det(BA) = det(A) · det(B) = 2 @ 0. Rezultă că matricele A, B, AB, BA sunt inversabile.
⎛ −5 1 ⎞ ⎛ −1 −4 ⎞ * ⎛ 10 −2 ⎞ ⎟. • tA = ⎜ şi A−1 = − 1 ⋅ A* = ⎜ , A =⎜ ⎟ ⎟ 2 ⎜ −2 1 ⎟ ⎝ 2 10 ⎠ ⎝ 4 −1 ⎠ ⎝ 2⎠ ⎛ 7 3⎞ * ⎛ 2 −5⎞ −1 ⎛−2 5 ⎞ * • t B =⎜ ⎟, B =⎜ ⎟, B =−B =⎜ ⎟ ⎝ 5 2⎠ ⎝−3 7 ⎠ ⎝ 3 −7 ⎠ ⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 7 5 ⎞ ⎛ −1 −1⎞ • AB = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟ , det(AB) = 2 ⎝ −4 10 ⎠ ⎝ 3 2 ⎠ ⎝ 2 0 ⎠
t

1 ⎞ ⎛0 ⎛−1 2⎞ ⎛ 0 +1⎞ 2 ⎟ −1 * 1 ⋅⎛ 0 1 ⎞ = ⎜ ( AB) =⎜ ⎟, ( AB) =⎜ ⎟ şi ( AB) = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 2 ⎝ −2 −1⎠ ⎝−1 0⎠ ⎝−2 −1⎠ ⎜ −1 − 1 ⎟ ⎝ 2⎠

75

• BA = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ , det(BA) = 2 ⎝ 3 2 ⎠⎝ −4 10 ⎠ ⎝ −11 26 ⎠
⎛−27 −11⎞ ⎛ 26 −64⎞ * (BA) =⎜ ⎟, (BA) =⎜ ⎟ 26 ⎠ ⎝ 64 ⎝ 11 −27 ⎠ ⎛ 13 −32 ⎞ Rezultă că (BA)−1 = 1 ⋅ (BA)* = ⎜ 11 27 ⎟ 2 ⎜ − ⎟ ⎝2 2⎠
t

⎛ 7 5 ⎞⎛ −1

2 ⎞ ⎛ −27 64 ⎞

b) Se verifică prin calcul, folosind rezultatele de la punctul a)
⎛ −1 2 ⎞⎛ −1 2 ⎞ ⎛ −7 18 ⎞ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ −4 10 ⎠⎝ −4 10 ⎠ ⎝ −36 92 ⎠ ⎛−7 −36⎞ det A2 = (det A)2 = 4; t ( A2 ) =⎜ ⎟ ⎝ 18 92 ⎠ ⎛ −2 −18 ⎞ ( A2 )* = ⎜ ⎟. ⎝ 36 −7 ⎠ ⎛ ⎞ 23 − 9 ⎟ ⎛ 2 1 ⋅ 92 −18⎞=⎜ 2 −1 Rezultă că ( A ) = ⎜ ⎟ 4 ⎝36 −7 ⎟ ⎜ ⎠ ⎜ 9 −7 ⎟ ⎝ 4⎠

c) • A2 = ⎜

9 ⎛ −5 1 ⎞⎛ −5 1 ⎞ ⎛ 23 − ⎞ ⎜ 2⎟ ⎟⎜ ⎟= (A ) = ⎜ ⎜ ⎟. ⎜ −2 1 ⎟⎜ −2 1 ⎟ ⎜ 9 − 7 ⎟ ⎝ 2 ⎠⎝ 2⎠ ⎝ 4⎠ 2 −1 −1 2 Aşadar, ( A ) = ( A ) .
−1 2

• B2 = ⎜

⎛ 7 5 ⎞⎛ 7 5 ⎞ ⎛ 64 45 ⎞ = ; det(B2 ) = (det(B))2 = 1 . 3 2 ⎟⎜ 3 2 ⎟ ⎜ 27 19 ⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 64 27 ⎞ 2 * ⎛ 19 −45⎞ t (B2 ) =⎜ ⎟, (B ) =⎜ ⎟. ⎝ 45 19 ⎠ ⎝−27 64 ⎠

Rezultă că (B2 )−1 = (B2 )* .
⎛ −2 5 ⎞⎛ −2 5 ⎞ ⎛ 19 −45 ⎞ (B−1)2 = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 3 −7 ⎠⎝ 3 −7 ⎠ ⎝ −27 64 ⎠ Aşadar, (B2 )−1 = (B−1)2 .

E5. Rezolvare: Se foloseşte formula (A–1)–1 = A.

a) Determinăm inversa matricei A−1 = ⎜ 3 1 ⎟ . ⎜− ⎟
⎝ 2 5 + 12 = 19 . det( A ) = − 2 2 ⎛ ⎛1 ⎞ 3⎞ ⎜−5 − 2 ⎟ −1 * ⎜ 2 −8⎟ t −1 ( A ) =⎜ ⎟, ( A ) =⎜ ⎟. 1 ⎟ ⎜8 ⎜ 3 −5⎟ ⎝ ⎝2 ⎠ 2 ⎠
−1

⎛ −5

8⎞

2⎠

76

⎛ 1 −8 ⎞ ⎟ 2 ⋅⎜ 2 Rezultă că ( A ) = A = ⎟. 19 ⎜ 3 ⎜ −5 ⎟ ⎝2 ⎠
−1 −1

b) det(A–1) = –2; t ( A−1) = ⎜

⎛ −1 4 ⎞ ⎟ ⎝ 0 2⎠

⎛ −1 0 ⎞ ⎛ 2 0⎞ −1 −1 1 ⎛ 2 0⎞ ( A−1)* = ⎜ ⎟ şi ( A ) = A = − 2 ⋅ ⎜ −4 −1⎟ = ⎜ 1⎟. ⎜ ⎟ ⎝ −4 −1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 2 2⎠ −2 0 1 c) det(A ) = 1; ( A ) = −1 4 −2 ; 1 −1 0
–1
t −1

−2 −3 ⎞ ⎛ −2 −2 −3 ⎞ ⎟ şi ( A−1)−1 = A = ⎜ −1 −1 −2 ⎟ −1 −2 ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ −4 −5 −8 ⎟ −5 −8 ⎠ ⎝ ⎠ 11 − 7 1 11 −7 5 5 1 ⋅ 0 −2 1 = 1 ⋅ (−5) = − 1 . −2 1 = 25 25 5 1 −4 3 −4 3 5 5 1 ⎛−2 −1 −3⎞ 0 ⎜ 5 5 5 5⎟ 4 ; ( A−1)* = ⎜ 1 2 −1⎟. −2 − ⎜ 5 5 5 5⎟ ⎜ ⎟ 3 3 −2⎟ ⎜ 2 1 ⎜ ⎟ 5 5 5⎠ ⎝ 5 ⎛ +2 +1 +3 ⎞ −1 −1 −1 * Rezultă că ( A ) = A = −5( A ) = ⎜ −1 −2 1 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ −2 −3 2 ⎟ ⎝ ⎠
−1 *

⎛ −2 ( A ) = ⎜ −1 ⎜ ⎜ ⎝ −4 1 5 −1 d) det A = 0 1 5 1 5 t −1 11 (A ) = 5 −7 5

Sinteză
S1. Rezolvare:
⎛ 2x 2 x 5x = 20x − 20x = 0 Rezultă că matricea ⎜ x 4x 10x ⎝4 lg1 2 0 2 b) = = 4 ≠ 0 . Rezultă că matricea −2 lg 5 −2 lg 5 5x ⎞ ⎟ nu este inversabilă. 10x ⎠ ⎛ lg1 2 ⎞ ⎜ −2 lg 5 ⎟ este inversabilă. ⎝ ⎠

a)

c)

⎛ 0! 3 ⎞ = 4!− 24 = 0 . Matricea ⎜ ⎟ nu este inversabilă. 8 4! ⎝ 8 4!⎠ 6 6 C 2 A32 d) 4 = = 6 + 6 = 12 ≠ 0 ; −1 1 −1 1
2 ⎛ C4

0! 3

Rezultă că matricea ⎜

A32 ⎞ ⎟ este inversabilă. ⎝ −1 1 ⎠

77

S2. Rezolvare:

a) A = ⎜

⎛i

det(A) = –4i2 – 3 = 4 – 3 = 1.
t

−i2 ⎞ ⎛ i 1 ⎞ ⎟=⎜ ⎟ ⎝ 3 −4i ⎠ ⎝ 3 −4i ⎠

Rezultă că A–1 = A*. b) A = ⎜
t

⎛ i 3 ⎞ * ⎛−4i −1⎞ A =⎜ ⎟; A =⎜ ⎟. ⎝1 −4i ⎠ ⎝ −3 i ⎠
⎛ 2+ 3 ⎝ 1+ i ⎞ 2 ⎟ ; detA = (3 – 2) – (1 – i ) = –1. 2⎠ 1+ i ⎞ * ⎛ 3 − 2 −1+ i ⎞ ⎟, A =⎜ ⎟. 3− 2⎠ 2 + 3⎠ ⎝ −1− i cos x ⎞ 1− i 3−

⎛ 2+ 3 A =⎜ ⎝ 1− i

Rezultă că A–1 = –A*. c) A = ⎜ , detA = sin2x + cos2x = 1 − cos x sin x ⎟ ⎝ ⎠
t

⎛ sin x

Rezultă că A–1 = A*.

⎛ sin x −cos x ⎞ ⎛ sin x −cos x ⎞ * A =⎜ ⎟ iar A =⎜ ⎟ ⎝ cos x sin x ⎠ ⎝ cos x sin x ⎠

⎛ 2 1 ⎞ ⎜ −1 Cm Cm ⎟ d) A = ⎜ 4 −3 5 ⎟ ; ⎜ ⎟ ⎜−1 3 ⎜ ⎟ 2 ⎟ ⎝ 2 ⎠ det( A) = 21 (−m2 + 3m + 4) , m i q, m U 2. 4

Din det(A) = 0, rezultă că m = 4. Aşadar, A este inversabilă dacă şi numai dacă m i q* \ {1, 4} şi A−1 =
1 ⋅ A* . det( A)

S3. Rezolvare: Pentru fiecare matrice A punem condiţia ca det(A) @ 0, ¼x i Z. a) detA = (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3. Punem condiţia ca (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3 @ 0, ¼x i Z. Rezultă că discriminantul ∆ al ecuaţiei (m – 1)x2 – 2x + 2m – 3 = 0 este număr negativ.

Aşadar 4 – 4(m – 1)(2m – 3) < 0 ⇔ 2m2 – 5m + 2 > 0 ⇔ m ∈ −∞, 1 ∪ (2, +∞) .
2

(

)

b) detA @ 0, ¼x i Z ⇔ (1 – m)x2 – x – 3m + 2 @ 0, ¼x i Z ® ⇔ ∆ < 0 ® 1 – 4(1 – m)(2 – 3m) < 0. Se obţine inecuaţia de gradul doi 12m2 – 20m + 7 > 0 cu mulţimea soluţiilor

(−∞ , 1 ) ∪ ( 7 ; + ∞ ) . 2 6

c) detA @ 0, ¼x i Z ® (m + 2)x + 7 – 4m @ 0, ¼x i Z ⇔ m + 2 = 0 şi 7 – 4m @ 0. Rezultă că m = –2.
S4. Rezolvare: Condiţia A* = A–1 este echivalentă cu faptul că det(A) = 1.

78

a) det(A) = 1 ® –2m – 13 = 1 ® m = –7; b) det( A) = 1 ⇔ 2m2 −17m + 9 = 1 ⇔ m ∈ 1 ; 8 ; c) det( A) =1 ⇔ 10m −1=1 ⇔ m = 1 ; d) det(A) = 1 ® –2 · 4m + 3 · 2m + 3 = 1 ® –2 · 4 m + 3 · 2m + 2 = 0. Notăm 2m = y şi se obţine ecuaţia de gradul al doilea: –2y2 + 3y + 2 = 0 cu soluţiile: y1 = 2, y2 = − 1 .
2 5

{2 }

Revenind la notaţie se obţine m = 1.
S5. Rezolvare: a) Pornim de la ipoteza AB = BA. Înmulţim egalitatea matriceală cu B–1, pe partea dreaptă şi obţinem: ABB–1 = BAB–1 ® A = BAB–1. Înmulţim această egalitate în partea stângă cu B–1 şi obţinem: B–1A = B–1BAB–1 ® B–1A = AB–1, ceea ce trebuia demonstrat.

b) Înmulţim egalitatea AB = BA, în partea stângă, cu A–1 şi obţinem: A–1AB = A–1BA ® B = A–1BA. Înmulţim această ultimă egalitate în partea dreaptă cu A–1 şi se obţine BA–1 = A–1B, ceea ce trebuia arătat. c) În egalitatea de la a) înmulţim în stânga cu A–1 şi se obţine B–1 = A–1B–1A. Înmulţim acum cu A–1 în dreapta şi obţinem B–1A–1 = A–1B–1.
S6. Rezolvare:
⎛ 1 1 −1 ⎞⎛ 1 1 −1 ⎞ ⎛ 0 0 0⎞ ⎜ 2 2 −2 ⎟⎜ 2 2 −2 ⎟ = I − ⎜ 0 0 0 ⎟ = I . a) (I3 − A)(I3 + A) = I + I3 A − AI3 − A = I3 − A = I3 − ⎜ ⎟⎜ ⎟ 3 ⎜ ⎟ 3 ⎜ 3 3 −3 ⎟⎜ 3 3 −3 ⎟ ⎜ 0 0 0⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ b) Deoarece (I3 − A)(I3 + A) = (I3 + A)(I3 − A) = I3 , rezultă că I3 – A este inversabilă şi
2 3 2 2

(I3 – A)–1 = (I3 + A).
Observaţie. Se poate deduce prin calcul că I3 – A este inversabilă şi apoi i se determină inversa după

regula cunoscută B−1 = 1 ⋅ B* .
det B

(

)

79

3.2. Ecuaţii matriceale
Exersare
E1. Rezolvare:
⎛1 2⎞ ⎛ 2 1⎞

a) Ecuaţia este de forma XA = B unde A = ⎜ ⎟ , B = ⎜ 3 1⎟ . ⎝3 5⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(A) = –1, rezultă că A este inversabilă şi ecuaţia matriceală dată este echivalentă cu X = B · A–1. Dar A−1 =
1 ⋅ A* = − ⎛ 5 −2 ⎞ = ⎛ −5 2 ⎞ . ⎜ −3 1 ⎟ ⎜ 3 −1⎟ det( A) ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 2 1⎞⎛ −5 2 ⎞ ⎛ −7 3 ⎞ ⎛ Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ 3 1⎠⎝ 3 −1⎠ ⎝ −12 5 ⎠

Deoarece det(A) = –1, rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală este echivalentă cu X = BA–1.
⎛5 Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − ⎜
det A

⎛ 2 1⎞ ⎛1 2⎞ b) Ecuaţia este de forma XA = B, unde A = ⎜ , B = ⎜ 3 1⎟ . ⎜ ⎟ 3 5⎟ ⎝ ⎠ ⎜ 0 1⎟ ⎝ ⎠ −2 ⎞ ⎛ −5 2 ⎞ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ −3 1 ⎠ ⎝ 3 −1⎠

⎛ 2 1⎞ ⎛ −7 3 ⎞ ⎜ 3 1⎟ ⋅ ⎛ −5 2 ⎞ = ⎜ −12 5 ⎟ . Rezultă că X = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 0 1⎟ ⎝ 3 −1⎠ ⎜ 3 −1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

c) Ecuaţia este de forma AX = B, unde A = ⎜ Dar A−1 =

Deoarece det(A) = –1, rezultă că există A–1 şi se obţine soluţia X = A–1B.
1 ⋅ A* = − A* = − ⎛ 4 −3 ⎞ = ⎛ −4 3 ⎞ . ⎜ −3 2 ⎟ ⎜ 3 −2 ⎟ det( A) ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −4 3 ⎞ ⎛ −1 1 ⎞ ⎛ 7 −4 ⎞ Rezultă că X = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ 3 −2 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ ⎝ −5 +3 ⎠

⎛ 2 3⎞ ⎛ −1 1 ⎞ ⎟, B = ⎜ 1 0⎟ . ⎝ 3 4⎠ ⎝ ⎠

d) Ecuaţia este de forma A = BX unde A = ⎜ ⎟ şi B = ⎜ −5 2i ⎟ . ⎝ −1 −1⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(B) = –1, rezultă că matricea B este inversabilă şi
1 ⋅ B* = −B* = − ⎛ 2i −1⎞ = ⎛ −2i 1 ⎞ . ⎜ 5 3i ⎟ ⎜ −5 −3i ⎟ det(B) ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −2i 1 ⎞⎛ 2 1 ⎞ ⎛ −4i − 1 −2i − 1 ⎞ Rezultă că soluţia ecuaţiei este X = B−1 A = ⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ −5 −3i ⎠⎝ −1 −1⎠ ⎝ −10 + 3i −5 + 3i ⎠ B−1 =

⎛2

1⎞

⎛ 3i

1⎞

E2. Rezolvare:

a) Ecuaţia este de tipul AXB = C, unde A = ⎜ ⎟ , B = ⎜ 5 1⎟ şi C = I2. Deoarece det(A) = 1, ⎝ 4 3⎠ ⎝ ⎠ –1 –1 det(B) = –1, rezultă că există A şi B , iar soluţia ecuaţiei matriceale este X = A–1CB–1. 80

⎛ 3 2⎞

⎛ 4 1⎞

1 ⋅ A* = A* = ⎛ 3 −2 ⎞ şi B−1 = 1 ⋅ B* = −B* = − ⎛ 1 −1⎞ = ⎛ −1 1 ⎞ . ⎜ −4 3 ⎟ ⎜ −5 4 ⎟ ⎜ 5 −4 ⎟ det( A) det(B) ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3 −2 ⎞⎛ 1 0 ⎞⎛ −1 1 ⎞ ⎛ 3 −2 ⎞⎛ −1 1 ⎞ ⎛ −13 11 ⎞ ⎛ Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎝ −4 3 ⎠⎝ 0 1 ⎠⎝ 5 −4 ⎠ ⎝ −4 3 ⎠⎝ 5 −4 ⎠ ⎝ 19 −16 ⎠

Dar A−1 =

b) Ecuaţia este de forma A · Y · B = C, unde A = ⎜ ⎝3 Deoarece det(A) = –7 şi det(B) = 6 rezultă că există este de forma: Y = A–1CB–1. Dar A−1 =
1 ⋅ A* = − 1 ⋅ ⎛ 1 −2 ⎞ = 1 ⎛ −1 2 ⎞ det( A) 7 ⎜ −3 −1 ⎟ 7 ⎜ 3 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3 1⎞ ⎛ . B−1 = 1 ⋅ B* = 1 B* = 1 ⎜ det(B) 6 6 ⎝ 0 2⎟ ⎠

⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 2 −1⎞ ⎛2 8 ⎞ ⎟ , B = ⎜ 0 3 ⎟ , C = ⎜ 8 −10 ⎟ . 1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

A–1 şi B–1, iar soluţia ecuaţiei matriceale

Se obţine

⎛ −1 2 ⎞ ⎛ 2 8 ⎞ ⎛ 3 1 ⎞ 1 ⎛14 −28 ⎞⎛ 3 1 ⎞ 1 ⎛ 42 −42 ⎞ ⎛1 −1⎞ . ⋅ ⋅ = = = Y = 1 ⋅1⎜ 7 6 ⎝ 3 1 ⎟ ⎜ 8 −10 ⎟ ⎜ 0 2 ⎟ 42 ⎜14 14 ⎟⎜ 0 2 ⎟ 42 ⎜ 42 42 ⎟ ⎜1 1 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

c) Ecuaţia se scrie succesiv sub forme echivalente astfel:
⎛ 1 0⎞ ⎛ −2 1 ⎞ ⎛ 5 4 ⎞ ⎛ −2 2 ⎞ ⎛ 3 0 ⎞ ⎛ 1 ⎜ 2 1⎟ ⋅ X ⋅ ⎜ 2 0⎟ − ⎜ 1 2⎟ = ⎜ 6 0⎟ − ⎜ 0 3⎟ ⇔ ⎜ 2 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ 1 0⎞ ⎛ ⎛ −2 Ecuaţia s-a adus la forma AXB = C unde A = ⎜ ⎟, B = ⎜ 2 ⎝ 2 1⎠ ⎝
0 ⎞ ⎛ −2 X 1⎟ ⎜ 2 ⎠ ⎝ 1⎞ ⎛0 ⎟, C = ⎜ 7 0⎠ ⎝ 1⎞ ⎛ 0 6 ⎞ . = 0 ⎟ ⎜ 7 −1⎟ ⎠ ⎝ ⎠ 6⎞ . −1⎟ ⎠

Deoarece det(A) = 1, det(B) = –2, rezultă că A şi B sunt inversabile şi soluţia ecuaţiei matriceale este de forma X = A–1CB–1. Dar A−1 =
B−1 = 1 ⋅ A* = A* = ⎛ 1 0 ⎞ ⎜ −2 1 ⎟ det( A) ⎝ ⎠ 1⎞ 2⎟ . ⎟ 1⎠ 1⎞ 0 6 ⎛0 1⎞ ⎛ 6 6 ⎞ ⎛ ⎞ ⎜ ⎟. 2⎟ = ⎜ 2⎟ = ⎜ ⎟ ⎝ 7 −13 ⎟ ⎜ 1 1 ⎟ ⎜ −13 − 19 ⎟ ⎠⎝ 1⎠ ⎠ ⎝ 2⎠

⎛ 1 ⋅ B* = − 1 ⋅ ⎛ 0 −1 ⎞ = ⎜ 0 det(B) 2 ⎜ −2 −2 ⎟ ⎜ ⎝ ⎠ ⎝1 ⎛ 1 0 ⎞⎛ 0 6 ⎞ ⎛ 0 Se obţine soluţia X = ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎝ −2 1 ⎠⎝ 7 −1⎠ ⎜ 1 ⎝

E3. Rezolvare: a) Ecuaţia este de tipul AX = B. Deoarece det(A) = 3, rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală are soluţia X = A–1B.
⎛−2 3 ⎛10 7 2 ⎞ 1⎞ ⎛10 7 2 ⎞ ⎜ ⎟ * ⎜ ⎟ −1 1 ⋅⎜ 8 5 1 ⎟ . Dar A =⎜ 3 −4 −1⎟, A =⎜ 8 5 1 ⎟ şi A = ⎜ ⎟ 3 ⎜ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎝−1 2 −2⎠ ⎝ 1 1 −1⎠ ⎝ 1 1 −1⎠
t

⎛ 6⎞ ⎛ 2⎞ ⎛10 7 2 ⎞ ⎛1 ⎞ 1 ⋅ ⎜ 8 5 1 ⎟⎜ 0 ⎟ = 1 ⎜ 6⎟ = ⎜ 2⎟ . Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ 3⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 3 ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎜1 ⎟ ⎝ 1 1 −1⎠⎝ −2 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

b) Ecuaţia este de forma X · A = B. Deoarece det(A) = –1, rezultă că există A–1 şi ecuaţia matriceală are soluţia X = BA–1. 81

⎛1 1 1⎞ ⎛ −1 −1 1 ⎞ ⎛ 1 1 −1⎞ ⎜ −1 0 −1⎟ , A* = ⎜ −2 −1 3 ⎟ şi A−1 = ⎜ 2 1 −3 ⎟ . Dar A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 2 −1 1 ⎟ ⎜ −1 0 1 ⎟ ⎜ 1 0 −1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 1 −1⎞ ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎜ ⎟ ⎛ −2 −1 4 ⎞ Rezultă că X = ⎜ ⎟ ⋅ ⎜ 2 1 −3 ⎟ = ⎜ 1 −1 0 ⎟ . ⎝ 0 −1 3 ⎠ ⎜ ⎠ ⎟ ⎝ ⎝ 1 0 −1⎠
t

c) Ecuaţia matriceală este de tipul AXB = C. Avem: det(A) = –1 şi det(B) = 1. Rezultă că matricele A şi B sunt inversabile, deci soluţia ecuaţiei matriceale se poate scrie sub forma X = A–1CB–1. Să calculăm A–1 şi B–1.
⎛ 2 1 −1⎞ ⎛ −1 4 3 ⎞ ⎛1 ⎜ 2 −1 2 ⎟ , A* = ⎜ −1 5 3 ⎟ şi A−1 = ⎜ 1 • Avem A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎜3 0 1 ⎟ ⎜ 1 −6 −4 ⎟ ⎜ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ −1 ⎛ 1 0 0⎞ ⎛ 1 −2 7 ⎞ ⎜ 2 1 0 ⎟ , B* = ⎜ 0 1 −2 ⎟ şi B–1 = B*. t • B=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −3 2 1 ⎟ ⎜0 0 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 −4 −3 ⎞⎛ 0 −1 −1⎞⎛ 1 −2 −1 −1 Rezultă că X = A CB = ⎜ 1 −5 −3 ⎟⎜ 0 1 1 ⎟⎜ 0 1 ⎜ ⎟⎜ ⎟⎜ ⎜ −1 6 4 ⎟⎜ 0 0 1 ⎟⎜ 0 0 ⎝ ⎠⎝ ⎠⎝
t

−4 −3 ⎞ −5 −3 ⎟ . ⎟ ⎟ 6 4⎠

7 ⎞ ⎛ 0 −5 −8 ⎞⎛ 1 −2 7 ⎞ −2 ⎟ = ⎜ 0 −6 −9 ⎟⎜ 0 1 −2 ⎟ = ⎟ ⎜ ⎟⎜ ⎟ 1 ⎟ ⎜ 0 7 11 ⎟⎜ 0 0 1 ⎟ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠

⎛ 0 −5 2 ⎞ = ⎜ 0 −6 3 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ 0 7 −3 ⎟ ⎝ ⎠

E4. Rezolvare: a) Să calculăm det(A) şi det(B). Avem: det(A) = 2 şi det(B) = –1. Rezultă că matricele A şi B sunt inversabile, caz în care soluţia ecuaţiei matriceale se scrie sub forma X = A–1CB–1. Să determinăm A–1 şi B–1.
⎛1 Avem: A = ⎜ −1 ⎜ ⎜1 ⎝ ⎛2 t B=⎜ ⎝3
t

1 0⎞ ⎛1 1 ⎟ , A* = ⎜ −1 1 1 0⎟ ⎜ ⎜0 0 1 1⎟ ⎠ ⎝ 3 ⎞ * ⎛ 4 −3 ⎞ , B =⎜ ⎟ şi 4⎟ ⎠ ⎝ −3 2 ⎠

−2 ⎞ 0 ⎟ şi A−1 = 1 ⋅ A* . ⎟ 2 2⎟ ⎠ ⎛ −4 3 ⎞ B−1 = −B* = ⎜ ⎟. ⎝ 3 −2 ⎠

⎛ 1 1 −2 ⎞ ⎛ 2 1 ⎞ ⎛ 3 −1⎞ ⎛ −15 11 ⎞ 1 ⎜ −1 1 0 ⎟ ⋅ ⎜ 1 0 ⎟ ⋅ ⎛ −4 3 ⎞ = 1 ⎜ −1 −1⎟ ⋅ ⎛ −4 3 ⎞ = 1 ⎜ 1 −1 ⎟ . Rezultă că X = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 3 −2 ⎟ 2 ⎜ ⎟ ⎜ 3 −2 ⎟ 2 ⎜ ⎟ 2⎜ ⎝ ⎠ ⎠ ⎜0 2⎟ ⎝ ⎜ 6 −4 ⎟ 0 0 2 ⎟ ⎜ 0 1⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

b) Deoarece A şi B sunt matrice inversabile, soluţia ecuaţiei matriceale BXA = tC este X = B–1 · tC · A–1, adică
⎛ 1 1 −2 ⎞ ⎛ 1 1 −2 ⎞ ⎛ −4 3 ⎞ ⎛ 2 1 0 ⎞ 1 ⎜ ⎟ = ⎛ −5 −4 3 ⎞ ⋅ 1 ⎜ −1 1 0 ⎟ = 1 ⋅ ⎛ −1 −9 16 ⎞ . X =⎜ ⎟⋅⎜ ⎟ ⋅ −1 1 0 ⎟ ⎜ 4 3 −2 ⎟ 2 ⎜ ⎟ 2 ⎜ 1 7 −12 ⎟ ⎝ 3 −2 ⎠ ⎝ 1 0 1 ⎠ 2 ⎜ ⎠ ⎜ ⎝ ⎠ ⎜0 0 2⎟ ⎝ 0 0 2⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

82

3.4. Metode de rezolvare a sistemelor liniare
Exersare
E1. Rezolvare: Matricele asociate sistemului de ecuaţii sunt:

a) A = ⎜ ⎟; B = ⎜ 2⎟; X = ⎜ y ⎟ ⎝ 8 −1⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
⎛ 3⎞ ⎛ 1 −2 ⎞ ⎜ 2 −4 ⎟ ; B = ⎜ 1 ⎟ ; X = ⎛ x ⎞ . b) A = ⎜ ⎜ y⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎜ 5 −6 ⎟ ⎜ −8 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ ⎛ 1 −2 1 ⎞ ⎜ 4 1 3 ⎟; B = ⎜ 0 ⎟; X = ⎜ y ⎟ . c) A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 9 −2 −1⎟ ⎜ 4⎟ ⎜z⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛a⎞ ⎛6 ⎞ ⎛ 1 1 −1⎞ d) A = ⎜ ; B = ⎜ ⎟; X = ⎜ b ⎟ ⎜ ⎟ 3 −2 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝11⎠ ⎜ ⎟ ⎝c ⎠

⎛3

5⎞

⎛ 7⎞

⎛x⎞

e) Sistemul se aduce la forma cea mai simplă:

⎧4x + y − z = 1 ⎪ ⎨(1 − i) x − y + 3z = −2 ⎪(i − 2) x − iy + z = −2 ⎩

Matricele asociate sunt:

1 −1⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ ⎛ 4 ⎜ 1 − i −1 3 ⎟ ; B = ⎜ −2 ⎟ ; X = ⎜ y ⎟ . A=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ i − 2 −i 1 ⎟ ⎜ −2 ⎟ ⎜z⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎧3x − 4 y − 3z = −11 ⎪ ⎨−3x + 2 y + 3z = −2 ⎪ x − y − 2z = 0 ⎩ ⎛ −11⎞ ⎛x⎞ ⎛ 3 −4 −3 ⎞ ⎜ −3 2 3 ⎟ ; B = ⎜ −2 ⎟ ; X = ⎜ y ⎟ . A=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 1 −1 −2 ⎠ ⎝ 0⎠ ⎝z⎠

f) Forma simplă a sistemului este:

Matricele asociate sistemului sunt:

E2. Rezolvare: a) • Verificăm dacă perechea (–3, –2) este soluţie a sistemului înlocuind x = –3, y = –2.

Obţinem: ⎨

Rezultă că (–3, –2) nu e soluţie a sistemului de ecuaţii. • Verificăm dacă perechea (–2, –4) este soluţie, înlocuind x = –2, y = –4. Obţinem: ⎨
⎧−4 − 4 = −8 (adevărat) ⎩−6 + 16 = 10 (adevărat)

⎧−6 − 2 = −8 (adevărat) ⎩9 + 8 = 10 (fals)

Rezultă că perechea (–2, –4) este soluţie a sistemului de ecuaţii.

83

• Verificăm dacă perechea (–6, 2) este soluţie. Obţinem: ⎨
⎧−12 + 2 =−8 (fals) ⎩−18 − 8 =10 (fals)

.

Rezultă că (–6, 2) nu este soluţie. • Verificăm dacă perechea (i, 1) este soluţie. Obţinem: 2i + 1 = –8 (fals). Rezultă că (i, 1) nu este soluţie. b) Se verifică pe rând fiecare pereche dacă este soluţie înlocuind pe x cu primul număr şi pe y cu al doilea număr al perechii. Pentru acest sistem verifică perechea (–6, 2). c) Soluţia este perechea (i, 1). d) Soluţia este perechea (i, 1).
E3. Rezolvare: a) Se înlocuie x = 1 şi y = –2 şi se obţine succesiv
⎧a + 3 + 6 = 8 ⎧a = −1 ⎧a = −1 ⇔⎨ ⇔⎨ ⎨ ⎩4 − (2b + 3) ⋅ (−2) = 18 ⎩4b + 10 = 18 ⎩b = 2

b) Se înlocuie x = − 7 , y = −5 şi obţinem succesiv: 4 7 ⎧ ⎧ 7 ⎧a + 3 = 4 ⎧a = 1 ⎪(a + 3) − 4 + 15 = 8 ⎪− 4 (a + 3) = −7 ⇔⎨ ⇔⎨ ⇔⎨ ⎨ ⎩2b + 3 = 5 ⎩b = 1 ⎪−7 + 5(2b + 3) = 18 ⎪ ⎩5(2b + 3) = 25 ⎩

( )

E4. Rezolvare: a) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este: ⎛ 3 −4 ⎞ ⎛7⎞ ⎛x⎞ AX = B, unde A = ⎜ ⎟; B = ⎜5 ⎟, X = ⎜ y ⎟ ⎝ 2 −3 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(A) = –1 @ 0, matricea A este inversabilă şi soluţia ecuaţiei matriceale este: X = A–1B. ⎛ −3 4 ⎞ ⎛ 3 −4 ⎞ Dar A−1 = 1 ⋅ A* = − A* = − ⎜ ⎟=⎜ ⎟. det( A) ⎝ −2 3 ⎠ ⎝ 2 −3 ⎠ ⎛ 3 −4 ⎞ ⎛ 7 ⎞ ⎛ 1 ⎞ Se obţine soluţia X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟ . ⎝ 2 −3 ⎠ ⎝ 5 ⎠ ⎝ −1⎠ Aşadar, soluţia sistemului este perechea de numere reale (1, –1).

b) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este: AX = B, unde ⎛ 2 −3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ A=⎜ ⎟ , B = ⎜ 3⎟ , X = ⎜ y ⎟ . ⎝ 5 −7 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(A) = 1, matricea A este inversabilă şi soluţia ecuaţiei matriceale este X = A–1B. ⎛ −7 3 ⎞ Dar A−1 = 1 ⋅ A* = A* = ⎜ ⎟. det( A) ⎝ −5 2 ⎠ 84

⎛ −7 3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛ 2 ⎞ Rezultă că X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟. ⎝ −5 2 ⎠ ⎝ 3 ⎠ ⎝ 1 ⎠ Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este perechea de numere reale (2, 1). ⎧x − y = 5 , c) Forma generală a sistemului de ecuaţii este: ⎨ ⎩6 x − 5 y = 2 iar forma matriceală este: ⎛ 1 −1 ⎞ ⎛5⎞ ⎛x⎞ AX = B, unde A = ⎜ ⎟, B = ⎜ 2⎟, X = ⎜ y ⎟ . ⎝ 6 −5 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Deoarece det(A) = 1, rezultă că A este matrice inversaiblă, iar soluţia ecuaţiei matriceale este: ⎛ −5 1⎞ X = A–1B, unde A−1 = A* = ⎜ ⎟. ⎝ −6 1 ⎠ ⎛ −5 1⎞ ⎛ 5 ⎞ ⎛ −23 ⎞ Se obţine X = ⎜ ⎟⎜ ⎟ = ⎜ ⎟. ⎝ −6 1⎠ ⎝ 2 ⎠ ⎝ −28 ⎠ Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este perechea de numere reale (–23, –28). d) Forma matriceală a sistemului este ecuaţia matriceală AX = B unde: ⎛ 2 1 −3 ⎞ ⎛ −6 ⎞ ⎛x⎞ ⎜ 4 1 1 ⎟ , B = ⎜10 ⎟ , X = ⎜ y ⎟ . A=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −3 1 2 ⎟ ⎜ −1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝z⎠ ⎛ 1 −5 4 ⎞ −1 * Avem că det(A) = –30, deci există A = 1 A = − 1 ⎜ −11 −5 −14 ⎟ . ⎟ det( A) 30 ⎜ ⎜ 7 −5 −2 ⎟ ⎝ ⎠ Soluţia ecuaţiei matriceale este: ⎛ 1 −5 4 ⎞ ⎛ −6 ⎞ ⎛ −60 ⎞ ⎛ 2 ⎞ −1 1 ⎜ −11 −5 −14 ⎟ ⎜ 10 ⎟ = − 1 ⎜ 30 ⎟ = ⎜ −1 ⎟ . X = A ⋅B = − ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ 30 ⎜ 30 ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ −90 ⎟ ⎜ 3 ⎟ 7 −5 −2 ⎠ ⎝ −1 ⎠ ⎝ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul de numere reale (2, –1, 3). e) Forma generală a sistemului de ecuaţii este: ⎧6 x − 3 y + 5 z = 3 ⎪ ⎨ 4 x + 6 y − 5z = 3 , ⎪2 x − 3 y + 10z = 2 ⎩ iar forma matriceală este AX = B, unde ⎛ 6 −3 5 ⎞ ⎛3⎞ ⎛x⎞ ⎜ 4 6 −5 ⎟ , B = ⎜ 3 ⎟ , X = ⎜ y ⎟ . A=⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 2 −3 10 ⎟ ⎜ 2⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝z⎠ ⎛ 45 15 −15 ⎞ −1 * Avem că det(A) = 300 @ 0, deci există A = 1 ⋅ A = 1 ⋅ ⎜ −50 50 50 ⎟ , ⎟ det A 300 ⎜ ⎜ −24 12 48 ⎟ ⎝ ⎠ 85

iar soluţia ecuaţiei matriceale este: ⎛1⎞ 45 15 −15 ⎞ ⎛ 3 ⎞ 150 ⎞ ⎜ 2 ⎟ ⎛ ⎛ −1 1 ⎜ −50 50 50 ⎟ ⋅ ⎜ 3 ⎟ = 1 ⎜100 ⎟ = ⎜ 1 ⎟ . X = A ⋅B = ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 300 ⎜ ⎜ −24 12 48 ⎟ ⎜ 2 ⎟ 300 ⎜ 60 ⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎜1⎟ ⎜ ⎟ ⎝5⎠ Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul 1 , 1 , 1 . 2 3 5

(

)

f) Forma matriceală a sistemului de ecuaţii este: ⎛1 1 1 ⎞ ⎛a⎞ ⎛x⎞ ⎜ 2 5 −3 ⎟ , B = ⎜ b ⎟ , X = ⎜ y ⎟ . AX = B unde A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 3 −2 ⎟ ⎜c ⎟ ⎜z⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −1 5 −8 ⎞ −1 1 ⋅ A* = A* = ⎜ 1 −3 5 ⎟ , iar soluţia ecuaţiei Avem că det(A) = 1, deci există A = ⎜ ⎟ det( A) ⎜ 1 −2 3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛−1 5 −8⎞⎛ a ⎞ ⎛ a + 5b −8c ⎞ ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⋅ matriceale este X = A−1B =⎜ 1 −3 5 ⎟⎜b ⎟=⎜ a − 3b + 5c ⎟. ⎜ ⎟⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 1 −2 3 ⎠⎝ c ⎠ ⎝ a − 2b + 3c ⎠ Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul de numere (– a + 5b – 8c, a – 3b + 5c, a – 2b + 3c).
E5. Rezolvare: Un sistem de n ecuaţii cu n necunoscute este de tip Cramer dacă determinantul matricei sistemului este nenul. ⎛ 1 −8 ⎞ a) Matricea sistemului este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = 33 @ 0. ⎝3 9 ⎠ Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi are soluţia unică: 5 −8 1 5 dx dy x= , y= , unde dx = = 133 şi dy = = −4 . 11 9 3 11 det( A) det( A) 133 4 Rezultă că: x = , y=− . 33 33

b) Matricele asociate sistemului sunt: ⎛ −1 −5 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ A=⎜ ⎟, B = ⎜ ⎟ , X = ⎜ ⎟ . ⎝ 3 15 ⎠ ⎝ 4⎠ ⎝ y⎠ Avem că det(A) = 0. Rezultă că sistemul nu este de tip Cramer.

86

⎛ 3⎞ ⎛ 3 −4 2 ⎞ ⎜ ⎟ c) Avem că A = ⎜ 5 1 3 ⎟ , cu det(A) = 3 @ 0 şi B = ⎜ 6 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜ −4 ⎟ ⎜ 1 −6 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi are soluţia: dy dz dx , y= , z= , unde: x= det( A) det( A) det( A) 3 −4 2 3 3 2 3 −4

dx = 6 −4 65 Rezultă că x = , 3

3 1 3 = 65; d y = 5 6 3 =−4, d z = 5 1 6 =−101 . 1 −4 1 1 −6 −4 −6 1 4 101 y=− , z=− . 3 3

⎛ 1 −2 2 ⎞ d) Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ 2 −1 −1⎟ cu det(A) = 6 @ 0, deci sistemul este ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 −1 ⎟ ⎝ ⎠

de tip Cramer.

10 −2 dx = 2 4

2

1 10 2 4

2

1 −2 10 2 = 36 . 4

−1 −1 = 36, d y = 2 1 −1 1

−1 = 24, d z = 2 −1 −1 1 1

Rezultă că soluţia sistemului este: dy dx dz = 6; y = = 4, z = = 6. x= det( A) det( A) det( A)
E6. Rezolvare: ⎧x + 2 y = 4 a) ⎨ ⎩2 x + 5 y = 9

⎛1 2⎞ ⎛ 4⎞ ⎛x⎞ Matricele asociate sistemului sunt: A = ⎜ ⎟, B = ⎜ ⎟, X = ⎜ ⎟ . ⎝2 5⎠ ⎝9⎠ ⎝ y⎠ 4 2 1 4 = 2; d y = = 1. Avem că det(A) = 1, d x = 9 5 2 9 Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este dată de formulele lui Cramer: dx dy x= = 2, y = = 1. det( A) det( A) ⎧−2 x + 5 y = −1 b) ⎨ ⎩3x − 7 y = 2 ⎛ −2 5 ⎞ Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = –1. ⎝ 3 −7 ⎠ Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer: dy −1 5 −2 −1 dx = −3 , d y = = −1 . , y= , unde d x = x= 2 −7 3 2 det( A) det( A) Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este x = 3, y = 1. 87

⎧4 x + 3 y =17 . c) ⎨ ⎩6 x + 5 y =−3
⎛ 4 3⎞ Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ ⎟ cu det(A) = 2. Rezultă că sistemul este de tip ⎝ 6 5⎠ Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer: dy dx , y= , x= det( A) det( A) unde: 17 3 4 17 = 94, d y = = −114 . dx = −3 5 6 −3 Se obţine soluţia sistemului de ecuaţii: x = 47, y = –57.
⎧x + y + z = 2 ⎪ d) ⎨2 x + 3 y − z = 5 ⎪3 x + y + 3 z = 4 ⎩ ⎛1 1 1 ⎞ Matricea sistemului este A = ⎜ 2 3 −1⎟ cu det(A) = –6. ⎜ ⎟ ⎜3 1 3 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că sistemul de ecuaţii este de tip Cramer şi soluţia se află folosind formulele lui Cramer: dy dx dz , y= , z= , x= det( A) det( A) det( A) unde 2 1 1 1 2 1 1 1 2 d x = 5 3 −1 = −6; d y = 2 5 −1 = −6; d y = 2 3 5 = 0 . 4 1 ⎧ x + 2 y − 4 z = −2 ⎪ e) ⎨ −3 x + 4 y + z = 13 ⎪2 x − y + 3z = 9 ⎩ ⎛ 1 2 −4 ⎞ ⎜ ⎟ Matricea sistemului este: A = ⎜ −3 4 1 ⎟ cu det(A) = 55. ⎜ 2 −1 3 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că sistemul de ecuaţii este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele lui Cramer: dy dx dz , y= , z= , unde x= det( A) det( A) det( A) 1 −2 −4 1 2 −2 −2 2 −4 d x = 13 4 1 = 110; d y = −3 13 1 = 220 , d z = −3 4 13 = 167 . 9 −1 3 2 9 3 2 −1 9 3 3 4 3 3 1 4

Rezultă că soluţia sistemului este: x = y = 1, z = 0.

Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este: x = 2, y = 4, z = 3. 88

⎧−2 x + y + 3 z = −1 ⎪ f) Sistemul de ecuaţii are următoarea formă generală: ⎨ x + 3 y + 2 z = 4 . ⎪ x − 3 y + 2 z = 10 ⎩ ⎛ −2 1 3 ⎞ Matricea sistemului de ecuaţii este A = ⎜ 1 3 2 ⎟ cu det(A) = –42. ⎜ ⎟ ⎜ 1 −3 2 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se calculează cu formulele lui Cramer: dy dx dz , y= , z= , unde: x= det( A) det( A) det( A) −1 1 3 −2 −1 3 −2 1 −1 d x = 4 3 2 = −126; d y = 1 4 2 = 42, d z = 1 3 4 = −84 . 10 −3 2 1 10 2 1 −3 10

Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este: x = 3, y = –1, z = 2.
E7. Rezolvare:
−3 2 1

a) Calculăm det( A) = 4 −1 2 = 9 + 8 − 20 − 5 − 24 + 12 = −20 . −5 2 3
⎛ −7 −4 5 ⎞ 1 1 ⎜ ⎟ * Rezultă că A este matrice inversabilă şi A = ⋅ A = − ⋅ ⎜ −22 −4 10 ⎟ . det( A) 20 ⎜ ⎟ ⎝ 3 −4 −5 ⎠ Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este X = A–1B, adică: ⎛ −7 −5 5 ⎞ ⎛ 4 ⎞ ⎛ −20 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1 ⎜ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ X = − ⎜ −22 −4 10 ⎟ ⋅ ⎜ 8 ⎟ = − ⎜ −40 ⎟ = ⎜ 2 ⎟ . 20 ⎜ 20 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 3 −4 −5 ⎠ ⎝ 8 ⎠ ⎝ −60 ⎠ ⎝ 3 ⎠
−1

⎧−3x + 2 y + z = 4 ⎪ b) Sistemul de ecuaţii este: ⎨4 x − y + 2 z = 8 . ⎪ ⎩−5 x + 2 y + 3z = 8 ⎛−1 2 1 ⎞ ⎜ ⎟ c) Matricea sistemului este A =⎜ 4 −1 2⎟. ⎜ ⎟ ⎝−5 2 3⎠ Avem că det(A) = –20.
Formulele Cramer sunt: x =
4 2 1 dy dx dz , y= , z= , det( A) det( A) det( A) −3 4 1 −3 2

4

unde d x = 8 −1 2 = −20, d y = 4 8 2 = −40, d z = 4 −1 8 = −60 . 8 2 3 −5 8 3 −5 2 8 Se obţinem soluţia: x = 1; y = 2, z = 3. 89

E8. Rezolvare: ⎧ x + y = 4 ⋅(−2) ⎪ a) ⎨ . ⎪2 x + 3 y = 9 ⎩ Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie înmulţind prima ecuaţie cu (–2) şi adunând-o la a doua. Se obţine sistemul echivalent: ⎧x + y = 4 ⎧x = 4 − y ⎧x = 3 ~⎨ ~⎨ . ⎨ ⎩ y =1 ⎩y =1 ⎩y =1 Rezultă că soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (3, 1).

⎧2 x + y = 3 b) ⎨ ⎩x + 2 y = 0

⎧ x + 2 y = 0 ⋅(−2) ⎪ Permutăm cele două ecuaţii şi observăm sistemul: ⎨ ⎪2 x + y = 3 ⎩ Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie înmulţind prima ecuaţie cu (–2) şi aduând-o la cealaltă. ⎧x + 2 y = 0 . Se obţine: ⎨ ⎩ −3 y = 3 Rezultă că y = –1 şi x = 2. Aşadar soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (2, – 1).
⎧x + y + z =1 ⋅(−1) ⎪ . c) ⎨ x + 2 y + 2 z =−1 ⎪ ⎩x − y + 2 z = 2 Eliminăm x din ecuaţia a doua şi a treia păstrând prima ecuaţie neschimbată. ⎧x + y + z =1 ⎪ Rezultă sistemul de ecuaţii: ⎨ y + 2 z =−2 ⋅2 ⎪ ⎩ − 2 y + z =1 Eliminăm y din ecuaţia a treia înmulţind ecuaţia a doua cu 2 şi adunând-o la ultima ecuaţie. ⎧x + y + z =1 ⎪ Se obţine: ⎨ y + z =−2 ⎪ 3z =−3 ⎩ Pornind de la ultima ecuaţie a sistemului spre prima ecuaţie se obţine: z = –1, y = –1, x = 3. Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul (3, –1, –1).

d) Permutăm ecuaţia întâi cu a patra şi se obţine sistemul echivalent: ⎧ x+ y+ z = 6 ⋅(−4); ⋅(−6); ⋅(−2) ⎪ ⎪4 x − 6 y − 3 z = 0 ⎨ (1) ⎪6 x +10 y −10 z = 8 ⎪2 x + 5 y + 3z =17 ⎩ Eliminăm necunoscuta x din a doua, a treia şi a patra ecuaţie, păstrând prima ecuaţie neschimbată. Pentru aceasta înmulţim succesiv prima ecuaţie cu –4, –6, –2 şi o adunăm la a doua, a treia, respectiv a patra ecuaţie a sistemului (1). 90

⎧x + y + z = 6 ⎪ ⎪ −10 y − 7 z =−24 . Se obţine sistemul echivalent: ⎨ 4 y −16 z =−28 :4 ⎪ ⎪ 3y+ z =5 ⎩ Împărţim ecuaţia a treia cu 4 şi o permutăm cu a doua ecuaţie după care procedăm la eliminarea necunoscutei y din ultimele două ecuaţii raportându-se la a doua ecuaţie a sistemului. Se obţin sistemele echivalente: ⎧x + y + z = 6 ⎪ ⎪ y − 4 z =−7 ⋅10; ⋅(−3) ⎨ ⎪ −10 y − 7 z =−24 ⎪ 3y+ z = 5 ⎩
⎧x + y + z = 6 ⎪ ⎪ y − 4 z =−7 ⎨ . − 47 z =−94 ⎪ ⎪ 13z = 26 ⎩ Din ultimele două ecuaţii se obţine z = 2, apoi se obţine y = 1 şi x = 3. Aşadar soluţia sistemului este tripletul (3, 1, 2). e) Eliminăm necunoscuta x din ecuaţiile a doua, a treia şi a patra înmulţind prima ecuaţie cu (–2), (–2) şi (–1) şi adunând-o respectiv la a doua, a treia şi a patra ecuaţie. Se obţine sistemul echivalent: ⎧ x + y − 3 z =−1 ⎪ ⎪ − y +4z = 3 ⎨ . y +4z = 6 ⎪ ⎪ y =0 ⎩ Înlocuind y = 0 în ecuaţia a doua şi a treia se obţin două ecuaţii contradictorii: 4z = 3 şi 4z = 6. Rezultă că sistemul este incompatibil. f) • Eliminăm x din ecuaţia a doua, a treia şi a patra. Se obţine sistemul echivalent. ⎧x + y + 2 z = 4 ⎪ ⎪ − y − 3 z =−2 ⎨ y − 3z =−2 ⎪ ⎪ y − 3z =−2 ⎩ • Eliminăm y din ecuaţia a treia şi a patra, raportându-ne la ecuaţia a doua. Se obţine: ⎧x + y + 2 z = 4 ⎪ ⎪ − y − 3 z =−2 ⎨ 0⋅ z = 0 ⎪ ⎪ 0⋅ z = 0 ⎩

Rezultă că z poate fi orice număr real sau complex. Notăm z = α, α ∈ y = 3α− 2 şi x =−5α+ 6 Aşadar sistemul este simplu nedeterminat şi mulţimea soluţiilor este: S = {(−5α+ 6, 3α− 2, α) α ∈ }
91

şi se obţine:

g) Permutăm prima şi a doua ecuaţie între ele. Se obţine sistemul echivalent: ⎧ x + 2 y − 3 z = 0 ⋅(−2); (−2); ⋅(−4) ⎪ ⎪2 x − 3 y + z =−1 ⎨ ⎪2 x −10 y +8 z =−1 ⎪4 x −15 y + 9 z = 0 ⎩ Eliminăm x din a doua, a treia şi a patra ecuaţie. Se obţine sistemul echivalent: ⎧x + 2 y − 2 z = 0 ⎪ ⎧x + 2 y − 3z = 0 ⎪ − y + z =− 1 ⎪ ⎪ − 7 y + 7 z =−1 ⎪ 7 ⎨ ~⎨ . ⎪ −14 y +14 z =−1 ⎪ − y + z =− 1 ⎪ − 23 y + 21z = 0 ⎪ 14 ⎩ ⎪ ⎩ 23 y − 21z = 0 Se observă că a doua şi a treia ecuaţie sunt contradictorii. Rezultă că sistemul este incompatibil. h) Sistemul se scrie sub forme echivalente astfel: ⎧ x − y − 2 z =−3 ⋅(−2) ⎧ x − y − 2 z =−3 ⎪ ⎨ ~⎨ ⎪2 x − 3 y − z =1 ⎩ − y +3z = 7 ⎩ Se consideră z necunoscută secundară, notată parametric z = α, a ∈ y = 3α− 7, x = α−10 .

şi se obţine

Soluţia sistemului este mulţimea S = {(5 α−10, 3α− 7, α) α ∈

}

i) Sistemul se scrie sub forma echivalentă succesiv: ⎧ a − 2b + c =10 ⎧a − 2b + c =10 ⎨ ~⎨ . ⎩3a − 2b − c = 7 ⎩ 4b − 4c =−23 Se ia c = α, α ∈ şi se obţine b =

4 x − 23 2 α− 3 , a= . 4 2

⎧ 2 α− 3 4 α− 23 ⎞ ⎫ ⎛ Aşadar, mulţimea soluţiilor sistemului de ecuaţii este S = ⎨ , , α⎟ α ∈ ⎬ . ⎜ ⎝ ⎠ 4 ⎩ 2 ⎭

j) Sistemul este echivalent cu: ⎧x + y + z =1 ⎧x + y + z =1 ⎪ ⎪ ⎨ −3 y − z = 0 ~ ⎨ z +3 y = 0 . ⎪ ⎪ 8y = 0 ⎩ 2 y −2z = 0 ⎩ Rezultă că y = 0, z = 0 şi x = 1. Aşadar, sistemul este compatibil determinat cu soluţia tripletul (1, 0, 0).

92

Sinteză
S1. Rezolvare: a) Sistemul este de tip Cramer dacă determinantul matricei sistemului este nenul. Aşadar, avem condiţia: 1 −m 1 det( A) = 1 −2 1 = 4 − m 2 . m m 2 −2

Din condiţia 4 – m2 @ 0 rezultă că m i Z \ {–2, 2}. Soluţia sistemului se calculează cu formulele lui Cramer: x =
2m − m 1 1 = −2m3 − m 2 + 8m + 4 = − m 2 (2m + 1) + 4(2m + 1) = (2m + 1)(4 − m 2 ) .
−2

dy dx dz , y= , z= det( A) det( A) det( A)

unde d x = −1 2 1 dy = 1 m
1 dz = 1 m

−2

m2

2m −1 2
−2

1 1 = 2m 2 + 5m + 2 = (2m +1)(m + 2) , −2
−1 = 2m3 + 6m 2 + 2m − 4 = (m + 2)(2m 2 + 2m − 2) .

− m 2m

m2

2

Se obţine soluţia sistemului: x = 2m + 1, y =

2m + 1 2m 2 + 2m − 2 , z= . 2−m 2−m

b) Punem condiţia: det(A) @ 0, adică: 1 m −1 2 −1 −2 = −2m 2 − 3m − 1 = −(2m + 1)(m + 1) . m 2 1
⎧ 1 ⎫ Sistemul este de tip Cramer dacă m ∈ Z \ ⎨− , − 1⎬ şi soluţia se calculează cu formulele: ⎩ 2 ⎭ dy dx dz x= , y= , z= , unde det( A) det( A) det( A) 8 m −1 1 8 −1 1 m 8 d x = 6 −1 −2 = −14m + 8, d y = 2 6 −2 = −10(m + 1) , d z = 2 −1 6 = 6m 2 + 16 .
4 2 1 m 4 1 m 2 4 14m −8 10 −6m 2 −16 , y= , z= . (m +1)(2m +1) 2m +1 (m −1)(2m +1)

Se obţine soluţia: x =

93

S2. Rezolvare: Sistemul de n ecuaţii cu n necunoscute nu este de tip Cramer dacă determinantul matricei sistemului este nul: det(A) = 0. a) Avem: 1 m +1 1 det( A) = m 1 −1 = m3 + m 2 − 4m − 4 = m 2 (m + 1) − 4(m + 1) = (m + 1)(m 2 − 4) = 1 −2 − m

= (m + 1)(m − 2)(m + 2) . Condiţia det(A) = 0 conduce la m i {–2, –1, 2}. 2 3 m+2 19 b) det A = 0 ⇔ 3 1 m = 0 ⇔ 5m − 19 = 0 ⇔ m = . 5 3 −1 1
S3. Rezolvare: a) Forma simplă a sistemului de ecuaţii este: ⎧5 x − 6 y = −28 . ⎨ ⎩ 4 x − y = −11 Matricele asociate sistemului sunt: ⎛ 5 −6 ⎞ ⎛ −28 ⎞ ⎛x⎞ A=⎜ ⎟, B = ⎜ ⎟, X = ⎜ ⎟ . ⎝ 4 −1 ⎠ ⎝ −11 ⎠ ⎝ y⎠ • Rezolvarea sistemului prin metoda matriceală: Forma matriceală a sistemului este AX = B. det(A) = 19 @ 0. 1 1 ⎛ −1 6 ⎞ Rezultă că există A−1 = ⋅ A* , adică A−1 = ⋅ ⎜ ⎟ şi soluţia ecuaţiei matriceale este det A 19 ⎝ −4 5 ⎠ 1 ⎛ −1 6 ⎞ ⎛ −28 ⎞ matricea X = ⎜ ⎟⋅⎜ ⎟. 19 ⎝ −4 5 ⎠ ⎝ −11 ⎠

1 ⎛ −38 ⎞ ⎛ −2 ⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. 19 ⎝ 57 ⎠ ⎝ 3 ⎠ Aşadar soluţia sistemului de ecuaţii este perechea (–2, 3). Se obţine X = • Rezolvarea sistemului prin metoda lui Cramer. Avem că det(A) = 19, deci sistemul este de tip Cramer şi soluţia lui se calculează cu formulele lui Cramer: −28 −6 5 −28 dy dx x= , y= unde d x = =−38, d y = = 57. −11 −1 4 −11 det( A) det( A) Rezultă că soluţia sistemului este: x = –2; y = 3. • Rezolvarea sistemului prin metoda lui Gauss. Forma simplă a sistemului este: ⎧ ⎛ 4⎞ ⎪5 x − 6 y =−28 ⋅ − ⎟ ⎜ ⎝ 5⎠ . ⎨ ⎪ ⎩4 x − y =−11 94

Eliminăm necunoscuta x din a doua ecuaţie, înmulţind prima ecuaţie cu − doua. Se obţine sistemul echivalent:
⎧5 x − 6 y = −28 ⎪ 57 . ⎨ 19 ⎪ 5 ⋅y= 5 ⎩ Din a doua ecuaţie rezultă y = 3 iar din prima ecuaţie se obţine x = –2.
S4. Rezolvare:

4 şi adunând-o la a 5

⎛1 1 −2 + i ⎞ ⎛−2 + 2i ⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ a) Matricele asociate sistemului sunt: A =⎜1 i −1− i ⎟; B =⎜ −1 ⎟; ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ −i ⎠ ⎝i 0 ⎝−1− i ⎠ Determinantul matricei A este det(A) = i @ 0. Sistemul este de tip Cramer şi soluţia se află cu formulele: dy dx dz x= , y= , z= , unde det( A) det( A) det( A) −2 + 2i 1 −2 + i 1 −2 + 2i −2 + i 1 d x = −1 i −1− i =−1 ; d y = 1 −1 −1 − i = 0 ; d z = 1 −1− i 0 −i i −1 − i i −i
Se obţine soluţia x = i, y = 0, z = 1. b) Forma simplă a sistemului este: ⎧ 3x − 3 y + 4 z = 2 ⎧3x − 3 y + 4 z = 2 ⎪ ⎪ ⎨10 x − 4 y +10 z = 6 ~ ⎨ 5 x − 2 y + 5 z = 3 ⎪ ⎪ x− y + z = 0 ⎩ 6x−6 y +6z = 0 ⎩ Matricele asociate sunt: ⎛ 3 −3 4 ⎞ ⎛ 2⎞ ⎛x⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ A = ⎜ 5 −2 5 ⎟ , B = ⎜ 3 ⎟ , X = ⎜ y ⎟ . ⎜ 1 −1 1 ⎟ ⎜0⎟ ⎜z ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

⎛x⎞ ⎜ ⎟ X =⎜ y ⎟. ⎜ ⎟ ⎝z ⎠

1 −2 + 2i i 0
−1 = i . −1 − i

Avem că det(A) = –3 @ 0. Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia se calculează cu formulele: dy dx dz x= , y= , z= unde dx = 3, dy = –3, dz = –6. det( A) det( A) det( A) Se obţine soluţia: x = –1, y = 1, z = 2.
S5. Rezolvare: a) Formula simplă a sistemului este:

⎧2 x + 4 y − 3 z = 11 ⎪7 x − 3 y + 5 z = 6 ⎪ ⎨ ⎪3x + y − 8 z = 15 ⎪6 x − 5 y + 11z = −4 ⎩ Pentru uşurinţa calculelor vom permuta în cadrul fiecărei ecuaţii termenii cu necunoscutele x şi y şi totodată vom schimba între ele prima şi a treia ecuaţie. Se obţine sistemul echivalent:

95

⎧ y + 3x −8 z =15 ⋅−4; ⋅3; ⋅5 ⎪ ⎪ 4 y + 2 x − 3 z =11 ⎨ . ⎪ −3 y + 7 x +5z = 6 ⎪−5 y + 6 z +11z =−4 ⎩ ⎧ y + 3 x − 8 z =15 ⎪ ⎪ −10 x + 29 z =−49 Eliminăm necunoscuta y din ecuaţiile a II-a, a III-a, a IV-a, obţinând ⎨ . ⎪ 16 x −19 z = 51 ⎪ 21x − 29 z = 71 ⎩ Din ecuaţia a doua şi a patra se obţine, după adunarea lor, 11x = 22, deci x = 2. Pentru x = 2 din ecuaţia a doua se obţine z = –1. Perechea x = 2, z = –1 verifică şi ecuaţia a treia şi a patra. Din prima ecuaţie se obţine y = 17. Aşadar, soluţia sistemului de ecuaţii este tripletul (2, 1, –1). ⎧2 x + y + z = 2 ⎪ ⎪ x +3 y + z = 5 b) Sistemul se scrie sub următoarea formă echivalentă: ⎨ . ⎪ x + y + 5 z =−7 ⎪2 x + 3 y − 3z =14 ⎩ Schimbăm prima ecuaţie cu a doua şi apoi eliminăm din celelalte ecuaţii necunoscuta x: ⎧ x +3 y + z = 5 (−2); (−1); (−2) ⎧ x + 3 y + z = 5 ⎪ ⎪ ⎪2 x + y + z = 2 ⎪ − 5 y − z =−8 ⎨ ~⎨ ~ ⎪ x + y + 5 z =−7 ⎪ − 2 y + 4 z =−12 ⎪2 x + 3 y − 3 z =14 ⎪ −3 y − 5z = 4 ⎩ ⎩
⎧x + z +3 y = 5 ⎧x + z +3 y = 5 ⎪ ⎪ z +5 y = 8 ⎪ z + 5 y = 8 ⋅(−2); ⋅(−5) ⎪ ~⎨ ~⎨ . −11 y =−22 ⎪ 2 z − y =−6 ⎪ ⎪ ⎪ − 22 y =−44 ⎩ ⎩ 5 z + 3 y =−4 Din ultimele două ecuaţii se obţine y = 2, apoi z = –2, x = 1. Aşadar soluţia sistemului iniţial este tripletul (1, 2, –2).

c) Sistemul se scrie în următoarea formă echivalentă: ⎧ x + y − 3z =−1 ⋅(−2); (−1); ⋅(−1) ⎪ ⎪2 x + y − 2 z =1 ⎨ ⎪ x+ y+ z =3 ⎪ x + 2 y − 3z =1 ⎩ Se elimină necunoscuta x din ecuaţiile a doua, a treia şi a patra şi se obţine sistemul echivalent: ⎧ x + y − 3 z = −1 ⎪ − y + 4z = 3 ⎪ ⎨ 4z = 4 ⎪ ⎪ y + 0⋅ z = 2 ⎩ Din ultimele două ecuaţii se obţine că: y = 2, z = 1 soluţii care nu verifică ecuaţia a doua. Rezultă că sistemul este incompatibil. 96

d) Sistemul se scrie sub următoarea formă echivalentă: ⎧ 4 ⎛ 11⎞ ⎪ 3 x + 2 y + 4 z =−4 ⋅ ; ⋅ − ⎟ ⎜ 3 ⎝ 3⎠ ⎪ ⎪ ⎨−4 x + 5 y + 7 z = 8 ⎪ ⎪ ⎪ 11x − 31 y − 47 z =−68 ⎩ Eliminăm x din a doua şi a treia ecuaţie obţinând sistemul echivalent: ⎧3 x + 2 y + 4 z =−4 ⎪ ⎪ ⎧3 x + 2 y + 4 z =−4 ⎪ 23 ⎪ 37 8 ⎨ y+ z= ~ ⎨ 23 y + 37 z = 8 3 3 3 ⎪ ⎪ ⎩ 23 y + 37 z = 32 ⎪ 115 185 160 ⎛ 3 ⎞ ⎪− ⋅− ⎟ y− z =− ⎜ 3 3 ⎝ 5⎠ ⎩ 3 Se observă că ultimele două ecuaţii sunt contradictorii. Rezultă că sistemul de ecuaţii este incompatibil. e) Sistemul se scrie sub următoarele forme echivalente: ⎧ ⎛ 5⎞ ⎪ 2 x + 7 y − 4 z = 0 ⋅ − ⎟; ⋅(−6) ⎧2 x + 7 y − 4 z = 0 ⎜ ⎝ 2⎠ ⎪ ⎪ ⎪ ⎪ 39 ⎨ 5x − 2 y − 8z = 0 ~ ⎨− y + 2 z = 0 ~ ⎪ ⎪ 2 12 x + 3 y − 20 z = 0 ⎪ ⎪−39 y + 4 z = 0 ⎩ ⎪ ⎩
⎧2 x + 7 y − 2 z = 0 ⎧2 x + 7 y − 4 z = 0 ⎪ ⎪ ~ ⎨ − 39 y + 2 z = 0 ~ ⎨ − 39 y + 2 z = 0 ⎪ ⎪ 0⋅ z = 0 ⎩ − 39 y + 2 z = 0 ⎩ Rezultă că z poate fi orice număr real sau complex. 2α 71α ; x= . Notăm z ∈ α, α ∈ şi apoi se obţine că y = 39 39 ⎧x − 4 y + (2m + 3) z = 0 ⎪ f) • Eliminăm necunoscutele x şi obţinem: ⎨ (4 − m) y − (2m + 4) z = 0 ⎪ 9 y − 2(2m + 3) z = 8 ⎩
⎧ x − 4 y + (2m + 3) z = 0 m−4 ⎪ Rescriem sistemul sub forma: 9 y − 2(2m + 3) z = 8 /⋅ ⎨ 9 ⎪(4 − m) y − (2m + 4) z = 0 ⎩ ⎧ ⎪ x − 4 y + (2m + 3) z = 0 ⎪ ⎪ • Eliminăm y din ecuaţia a treia: ⎨ 9 y − 2(2m + 3) z = 8 ⎪ −4m 2 − 8m − 12 8(m − 4) ⎪ ⋅z = ⎪ 9 9 ⎩ 2 2(4 − m) 4(m + 2) 2(2m + 3m + 4) Se obţine: z = 2 ; y= 2 ; x= , m ∈Z . m + 2m + 3 m + 2m + 3 m 2 + 2m + 3 97

S6. Rezolvare: a) Sistemul este compatibil determinat dacă şi numai dacă determinantul matricei sistemului este nenul. 2 1 m +1 Avem: 1 m − 1 m ≠ 0. 5 4 3(m + 1)

Se obţine m2 – 2m @ 0 ® m i Z \ {0, 2}. b) Pentru m = 0 se obţine sistemul de ecuaţii: ⎧ 2x + y + z = 0 ⎛ 2 1 1⎞ ⎪ ⎜ ⎟ x − y = 0 şi A = ⎜ 1 −1 0 ⎟ . ⎨ ⎪5 x + 4 y + 3 z = 3 ⎜ 5 4 3⎟ ⎩ ⎝ ⎠ Se găseşte că det(A) = 0, deci sistemul nu este de tip Cramer. Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss. Rescriem sistemul sub următoarea formă: ⎧ x− y = 0 ⋅(−2); ⋅(−5) ⎪ ⎨2 x + y + z = 0 ⎪ ⎩5 x + 4 y + 3 z = 3 Eliminăm necunoscuta x din a doua şi a treia ecuaţie păstrând prima ecuaţie neschimbată. Se obţine sistemul echivalent: ⎧x − y =0 ⎪ ⎨ 3 y + z = 0 (−3) ⎪ ⎩ 9 y + 3z = 3 Eliminăm necunoscuta y din a treia ecuaţie înmulţind pe a doua cu (–3) şi adunând-o la a treia: ⎧ x− y = 0 ⎪ Avem sistemul: ⎨ 3 y + z = 0 ⎪ 0⋅ z = 3 ⎩ Se observă că ultima ecuaţie este contradictorie (0 = 3) şi ca urmare sistemul este incompatibil. • Pentru m = –1 sistemul de ecuaţii devine: ⎧ 2 x + y = −1 ⎪ ⎨ x − 2 y − z = −2 ⎪ 5x + 4 y = 3 ⎩

⎧z + 2 y − x = 2 ⎪ Rescriem sistemul sub următoarea formă: ⎨ y + 2 x =−1 ⋅(−4) ⎪ ⎩ 4 y +5x = 3
⎧z + 2 y − x = 2 ⎪ Eliminăm pe y din ultima ecuaţie raportându-ne la ecuaţia a doua şi obţinem: ⎨ y + 2 x = −1 ⎪ − 3x = 7 ⎩

7 11 23 Se obţin soluţiile: x = − , y = , z = − . 3 3 3 98

⎧2 x + y + 3 z = 2 ⎪ • Pentru m = 2 sistemul de ecuaţii devine: ⎨ x + y + 2 z = 4 ⎪ ⎩5 x + 4 y + 9 z = 3 Determinantul matricei sistemului este zero, deci sistemul nu este de tip Cramer. Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss. Sistemul de ecuaţii se scrie sub următoarea formă echivalentă: ⎧ x + y + 2 z = 4 ⋅(−2); ⋅(−5) ⎪ ⎨2 x + y + 3 z = 2 ⎪ ⎩5 x + 4 y + 9 z = 3
Eliminăm x din ecuaţiile a doua şi a treia păstrând prima ecuaţie neschimbată. Se obţine: ⎧x + y + 2z = 4 ⎪ ⎨ − y − z = −6 ⎪ − y − z = −17 ⎩

Se observă deja că din ultimele două ecuaţii rezultă că 6 = 17, ceea ce este fals. Aşadar, pentru m = 2 sistemul de ecuaţii este incompatibil.
S7. Rezolvare:
1 1 b b2 1

Determinantul matricei sistemului este d = a a2

c = (b − a)(c − a)(c − b) (vezi exerciţiul c2

rezolvat de la pagina 51 din manual). Deoarece a @ b @ c rezultă că d @ 0 şi sistemul este de tip Cramer. Aplicăm formulele lui Cramer şi obţinem: 1 1 1 dx • x = , unde d x = 2 b c = (b − 2)(c − 2)(c − b) (determinant Vandermonde de ordinul 3) d 4 b2 c2 (b − 2)(c − 2) . (b − a)(c − a ) 1 1 1 dy unde d y = a 2 c = (2 − a )(c − a)(c − 2) . • y= d a2 4 c2 Rezultă că x = (2 − a)(c − 2) . (b − a)(c − b) 1 1 1 dz • z= , unde d z = a b 2 = (b − a )(2 − a )(2 − b) . d a 2 b2 4 Se obţine y = Se obţine z = (2 − a)(2 − b) . (c − a )(c − b)

99

S8. Rezolvare: 3 −m ⎞ ⎛ 2m − 1 ⎜ ⎟ a) A = ⎜ 3 2m − 1 m − 1 ⎟ ; ⎜ m−2 m−2 1 ⎟ ⎝ ⎠

det( A) = 0 ⇔ 6m(m − 2) = 0 ⇔ m ∈ {0, 2} .

b) Sistemul nu este de tip Cramer dacă det(A) = 0, deci pentru m i {0, 2}. c) Pentru m i Z \ {0, 2} soluţia sistemului este dată de formulele lui Cramer: 1 3 −m dy dx dz xm = , ym = , z= unde d x = 3 2m − 1 m − 1 = 3(5m − 6) det( A) det( A) det( A) 2 m−2 1
2m − 1 1 dy = 3 m−2
−m

2m − 1

3

1

3 m − 1 = −3(m + 2) , d z = 3 2 1 m−2

2m − 1 3 = 24(m − 2) . m−2 2

Se obţine soluţia: xm = d) xm + 2 ym − zm > 1 ⇔

5m − 6 −m − 2 4 ; ym = , zm = . 2m(m − 2) 2m(m − 2) m
5m − 6 m+2 − − 2m(m − 2) m(m − 2)
2 2 m − 4)

4

m

>1⇔

5m − 6 − 2m − 8m + 16 >1⇔ 2m(m − 2)

−5m + 6 −2 m − m + 6 −1 > 0 ⇔ >. 2m(m − 2) 2m(m − 2) Tabelul de semn pentru expresia fracţionară este:

m –2m2 – m + 6 2m(m – 2) −2m 2 − m + 6 2m(m − 2)

3 2 + 2 –––– 0 ++++++0––––––– +++++++0–––––– 0++++ – –2 0 – – – 0 + + + | – – – –0 + + | – – – –

⎛3 Soluţia inecuaţiei este mulţimea: S = ( −2, 0 ) ∪ ⎜ , ⎝2
S9. Rezolvare:

⎞ 2⎟ . ⎠

2 1 1

a) Determinantul matricei sistemului este:

d = 1 1 1 = 1. 1 1 2

Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia este dată de formulele: 1 1 1 dy dx dz x(a) = , y (a ) = , z (a ) = , unde d x = 2a 1 1 = 1 − 2a , d d d 44 1 2
2 1
a

1 1 = −4 + 3 ⋅ 2 − 1 , 2
a a

2 1

1

dy = 1 2

d z = 1 1 2a = 4a − 2a . 1 1 4a

1 4a

Se obţine soluţia: x(a) = 1 – 2a, y(a) = –4a + 3 · 2a – 1, z(a) = 4a – 2a, a i Z.
100

b) y(a) > 1 ® –a4 + 3 · 2a – 1 > 1 ® –4a + 3 · 2a – 2 > 0. Notăm 2a = m şi se obţine inecuaţia –m2 + 3m – 2 > 0. Dar –m2 + 3m – 2 = 0 pentru m i {1, 2}. Tabelul de semn pentru expresia –m2 + 3m – 2 este: m –2m + 3m – 2
2

1 2 + – ––––––0++++0–––––

Soluţia inecuaţiei cu necunoscuta m este: m i (1, 2). Revenind la notaţia făcută se obţine că 2a i (1, 2) adică a i (0, 1).
S10. Rezolvare: Sistemul este compatibil determinat dacă determinantul matricei sistemului este nenul. Aşadar, avem condiţia: α 1 1 α + 1 β + 1 2 ≠ 0 ⇔ −αβ + β ≠ 0 ⇔ β (1 − α ) ≠ 0 ⇔ β ≠ 0 şi α ≠ 1 .
1 2β 1

Rezultă că răspunsul corect este b)
S11. Rezolvare: Matricele asociate sistemului sunt: ⎛2 1 3 ⎞ ⎛1 ⎞ ⎛x⎞ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ A = ⎜ 1 −1 1 ⎟ ; B = ⎜ −1⎟ ; X = ⎜ y ⎟ ; det(A) = –3m + 6 = –3(m – 2). ⎜1 2 m⎟ ⎜m ⎟ ⎜z ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ • Dacă m @ 2, atunci det(A) @ 0, atunci det(A) @ 0 şisistemul este compatibil determinat cu soluţia dată de formulele: dy dx dz x= , y= , z= , unde dx = 4(m – 2), dy = –2(m – 2), dz = –3(m – 2). det( A) det( A) det( A) 4 2 Se obţine soluţia x = − , y = , z = 1, m ≠ 2 . 3 3 ⎧2 x + y + 3 z = 1 ⎪ • Dacă m = 2 sistemul devine: ⎨ x − y + z = −1 ⎪x + 2 y + 2z = 2 ⎩

Deoarece det(A) = 0, sistemul nu este de tip Cramer. Pentru rezolvare aplicăm metoda lui Gauss. Sistemul este echivalent cu următoarele sisteme: ⎧ x − y + z =−1 ⋅(−2) ⎧ x − y + z =−1 ⎧ x − y + z =−1 ⎪ ⎪ ⎪ ⎨2 x + y + 3 z =1 ∼ ⎨ 3 y + z = 3 ⋅(−1) ~ ⎨ 3 y + z = 3 . ⎪ ⎪ ⎪ 0⋅ z = 0 ⎩ ⎩ 3y + z = 3 ⎩x + 2 y + 2 z = 2 Rezultă că z = α, α ∈ , y=

3 −α 4α , x=− . 3 3 Aşadar, pentru m = 2 sistemul este compatibil nedeterminat cu mulţimea soluţiilor: ⎧ 4 α 3− α ⎞ ⎫ ⎛ S =⎨ − , , α⎟ α ∈ ⎬ . ⎜ ⎝ 3 ⎠ 3 ⎩ ⎭ 101

S12. Rezolvare: Dacă sistemul de ecuaţii are numai soluţia nulă rezultă că este de tip Cramer şi se pune condiţia ca det(A) @ 0, unde A este matricea sistemului. m 1 1 Avem det( A) = 1 m 2 = −m 2 + m + 2 .
1
−1 −1

Dacă –m2 + m + 2 = 0, rezultă că m i {–1, 2}, iar det(A) @ 0 pentru m i Z \ {–1, 2}. Răspunsul corect este a).
S13. Rezolvare: Notăm cu x, y, z debitul robinetului I, debitul robinetului II, respectiv debitul robinetului III. Se obţine sistemului de 3 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute: ⎧2 x + 3 y + 6 z = 220 ⎪ ⎨3 x + 2 y + 6 z = 210 ⎪2 x + 2 y + 3 z = 145 ⎩

Matricea sistemului are determinantul d = 9. Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia dy d d este dată de formulele x = x , y = , z = z . d d d Se obţine x = 20 hl, y = 30 hl, z = 15 hl.

S14. Rezolvare: Notăm cu t, f, F vârstele tatălui, fiului mic şi fiului mare.

1 1 Din datele problemei se obţin următoarele relaţii între t, f, F. f = (t + 7); F + 15 = (t + 15) , 6 2 t − 15 şi f + 18 + F + 18 = t + 18. adică F = 2 Aceste relaţii se constituie în sistemul de 3 ecuaţii liniare cu 3 necunoscute f, F, t. ⎧6 f − t = 7 ⎪ ⎨2 F − t = −15 . ⎪ f + F − t = −18 ⎩ Matricea A a sistemului are det(A) = –4 @ 0, deci sistemul este de tip Cramer. Se obţin soluţiile f = 7, F = 10, t = 35.
S15. Rezolvare: a) Pentru m = 1 şi n = 5 se obţine sistemul de ecuaţii: ⎧ x + y − 2z = 2 ⎪ ⎨ 2x + y + z = 5 . ⎪ x + 2 y + 3z = 1 ⎩
1 1 −2

Matricea A a sistemului are det( A) = 2 1 1 2

1 = −10 . 3

Rezultă că sistemul este de tip Cramer şi soluţia este dată de formulele lui Cramer.

102

dy dx dz −30 10 0 = = 3; y = = = −1; z = = =0. det( A) −10 det( A) −10 det( A) −10 b) Fie A matricea sistemului de ecuaţii: m −2 ⎞ ⎛1 ⎜ ⎟ A = ⎜ 2 2m − 1 1 ⎟ cu det(A) = 5(m – 3). ⎜1 2 3⎟ ⎝ ⎠ Se observă că det(A) = 0 dacă m = 3. • Dacă m i Z \ {3}, det(A) @ 0 şi sistemul este compatibil determinat cu soluţia dată de formulele lui Cramer: dx 17m − 4n − 3mn − 12 = x= det( A) 5(m − 3) dy 5(n − 3) d mn − 4m − 2n + 9 , z= z = , n∈Z . y= = det( A) 5(m − 3) det A 5(m − 3) • Dacă m = 3, det(A) = 0, caz în care vom rezolva sistemul cu metoda lui Gauss. Avem următorul sistem: ⎧ x + 3 y − 2 z = 2 ⋅(−2) , ⋅(−1) ⎪ ⎨2 x + 5 y + z = n . ⎪ ⎩ x + 2 y + 3z =1 Eliminăm necunoscuta x din a doua şi a treia ecuaţie păstrând pe prima neschimbată. Se obţine sistemul echivalent: ⎧x + 3 y − 2z = 2 ⎪ ⎨ − y + 5z = n − 4 . ⎪ − y + 5 z = −1 ⎩ Din acest moment se poate începe discuţia compatibilităţii sistemului referindu-ne la ultimele două ecuaţii (n – 4 = –1 etc.) sau, încă, eliminăm y din ultima ecuaţie raportându-ne la a doua. Se obţine sistemul echivalent. ⎧x + 3 y − 2z = 2 ⎪ ⎨ − y + 5z = n − 4 . ⎪ 0⋅ z = n −3 ⎩ Dacă n – 3 @ 0, adică n = 3, sistemul este compatibil simplu nedeterminat. Se ia z = α, α ∈ Z şi se obţine y = 5 α+1, x =−13α−1 . x=

Aşadar, pentru m = 3, n = 3, mulţimea soluţiilor este S = {(−13α−1, 5α+1, α) α ∈R} .

103

TESTE DE EVALUARE Testul 1.
1. Rezolvare: a) A nu este inversabilă dacă det( A) = 0 . Se obţine ecuaţia x 2 − 9 x + 20 = 0 cu sluţiile: x1 = 5, x2 = 4
⎛2 0 1⎞ ⎜ ⎟ b) Pentru x = 2, se obţine matricea A = ⎜ 5 1 2 ⎟ , cu det(A) = 6 şi ⎜ 8 −2 8 ⎟ ⎝ ⎠ ⎛ 12 −2 −1⎞ 1 * 1 ⎜ ⎟ −1 A = ⋅ A = ⋅ ⎜ −24 8 1 ⎟ . 6 6 ⎜ ⎟ ⎝ −18 4 2 ⎠

2. Rezolvare: a) Sistemul are soluţie unică dacă determinantul matricei A a sistemului este nenul.

Avem: det(A) @ 0 ® –m2 + 10m – 9 @ 0. Se obţine m i Z \ {1, 9}. b) Pentru m = 3 se obţine sistemul de ecuaţii: ⎧ x + 2 y + z =1 ⋅(−1); ⋅(−6) ⎪ ⎨ x− y + 2z = 2 ⎪ ⎩6 x + 9 y + 3 z = 9 Rezolvăm sistemul prin metoda lui Gauss. Obţinem succesiv următoarele sisteme echivalente: ⎧x + 2 y + z = 1 ⎧x + 2 y + z = 1 ⎪ ⎪ ⎨ − 3y + z = 1 ~ ⎨ − 3y + z = 1 . ⎪ − 3 y − 3z = 3 ⎪ 4 z = −2 ⎩ ⎩ 1 1 5 Se obţine soluţia: z = − , y = − ; x = . 2 2 2 3. Rezolvare: Modelul matematic al problemei este următorul sistem liniar de ecuaţii: ⎧3 x + y + 7 z = 45 ⎪ ⎨5 x + 3 y + 2 z = 28 ⎪4 x + 5 y + 5 z = 42 ⎩ Rezolvăm sistemul cu metoda lui Gauss reordonând mai întâi necunoscutele în cadrul fiecărei ecuaţii. Se obţin succesiv următoarele sisteme echivalente: ⎧ y + 3 x + 7 z = 45 ⋅(−3); ⋅(−5) ⎧ y + 3 x + 7 z = 45 ⎧ y + 3 x + 7 z = 45 ⎪ ⎪ ⎪ ⎨3 y + 5 x + 2 z = 28 ~ ⎨ − 4 x −19 z =−107 ∼ ⎨ 4 x +19 z =107 ⎪ ⎪ ⎪ 89 z = 445 ⎩ −11x − 30 z =−183 ⎩ ⎩5 y + 4 x + 5 z = 42 Începând cu ultima ecuaţie a sistemului se obţine: z = 5, x = 3, y = 5. 104

Testul 2.
1. Rezolvare:

⎛ 2 −3 ⎞ ⎛ − 2 3 ⎞ 1 ⋅ A* = − A* = − ⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎜ −1 det( A) 2⎟ ⎜ 1 − 2⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 4 −4 −2 ⎞ 1 1 ⎜ ⎟ −1 * B = ⋅ B = ⋅ ⎜ 2 3 −1 ⎟ . det( B ) 10 ⎜ ⎟ ⎝ −4 −1 7 ⎠ ⎛ 1 −1⎞ ⎛ −1 1 ⎞ ⎛ 0 1⎞ −1 * C =⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎟ şi C = −C = − ⎜ ⎝ 1 1⎠ ⎝ −1 0 ⎠ ⎝ 1 0 ⎠ A−1 =
2. Rezolvare:
⎛ 1 −1 −1 ⎞ ⎜ ⎟ A = ⎜ 4 2 −2 ⎟ cu det(A) = 12 @ 0. ⎜ 6 15 3 ⎟ ⎝ ⎠ Rezultă că soluţia ecuaţiei matriceale este matricea ⎛ 36 −12 4 ⎞ ⎛ −4 ⎞ ⎛ 12 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1 * 1 ⎜ ⎟⎜ ⎟ 1 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ −1 X = A ⋅ B = ⋅ A ⋅ B = ⋅ ⎜ −24 9 −2 ⎟ ⎜ 2 ⎟ = ⎜ −168 ⎟ = ⎜ −14 ⎟ . 12 12 ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 12 ⎜ 36 ⎟ ⎜ 3 ⎟ ⎝ 48 −21 6 ⎠ ⎝ 45 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠

3. Rezolvare:
m +1 1 1

a) Dacă A este matricea sistemului, atunci det( A) =

1 1

m +1 1 = m3 + 3m 2 . m +1 1

b) Sistemul de ecuaţii este compatibil determinat dacă det(A) @ 0. Dar det(A) = 0, dacă m2(m + 3) = 0, adică m = 0, m = –3. c) Pentru m = 2 sistemul de ecuaţii devine: ⎛3 1 1⎞ ⎧3 x + y + z = 1 ⎪ ⎜ ⎟ ⎨ x + 3 y + z = 2 cu A = ⎜ 1 3 1 ⎟ şi detA = 20. ⎪ x + y + 3z = 4 ⎜ 1 1 3⎟ ⎩ ⎝ ⎠ Prin regula lui Cramer se obţine: dy dx 4 1 6 3 26 13 dz x= =− =− ; y= = = ; z= = = . det( A) 20 10 det( A) 20 10 det( A) 20 5 ⎧x + y + z = 1 ⎪ d) Pentru m = 0 sistemul devine: ⎨ x + y + z = 0 ⎪x + y + z = 0 ⎩

Se observă că prima şi a doua ecuaţie sunt contradictorii (ar rezulta că 1 = 0). Rezultă că pentru m = 0 sistemul obţinut este incompatibil.

105

Probleme recapitulative
Soluţii
⎛ 7 15 ⎞ 3 ⎛ 37 81 ⎞ ⎧b + 7 a = −37 1. Avem A2 =⎜ cu ⎟, A =⎜ ⎟. Se obţine sistemul de ecuaţie ⎨ ⎝10 22⎠ ⎝54 118⎠ ⎩3 b + 15 a = −81 soluţia a = –5, b = –2.
⎛ x2 + y2 2. A = ⎜ ⎜ 2 xy ⎝
2

2 xy ⎞ ⎟ şi se obţine egalitatea: x2 + y2 ⎟ ⎠ ⎛ x2 + y2 2 xy ⎞ ⎛ 4 0 ⎞ ⎛ 4 x 4 y ⎞ ⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟ ⎜ 2 xy x2 + y2 ⎟ ⎝ 0 4 ⎠ ⎝ 4 y 4 x ⎠ ⎝ ⎠

⎧ x2 + y2 + 4 = 4 x de unde rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ . ⎩2 xy = 4 y Se deosebesc cazurile: ⎛ 2 0⎞ n ⎛ 2n ⎧y = 0 • ⎨ 2 deci x = 2, y = 0, A =⎜ ⎟, A =⎜ ⎝ 0 2⎠ ⎝0 ⎩x + 4 = 4 x

0⎞ ⎟. 2n ⎠

• y ≠ 0 şi astfel x = 2 .

Din prima ecuaţie se află y = 0 fals.
0 ⎛ 1 ⎜ 2a 3. A = ⎜ 1 ⎜ 2 b + ac 2 c ⎝ ⎧α+ β = 0 obţine că ⎨ ⎩2 α+ β = 3
2

0⎞ 1 0 0⎞ ⎛ ⎟ , A3 = ⎜ 3 a 0⎟ 1 0 ⎟ . Din relaţia dată, pentru a , b , c ∈ Z * se ⎜ ⎟ ⎟ ⎜ 3 ac + 3 b 3c 1 ⎟ 1⎠ ⎝ ⎠

şi α = 3, β =−3.

Pentru a = c = b = 0, A = I3 şi vom avea că ( α+ β ) I3 = O3 , deci α+ β = 0 . Soluţia α = m , β =−m , m ∈ Z .
⎛ a 0 a⎞ ⎛ a + 4 −4 a a ⎞ ⎜ 1 a 1 ⎟ , E ( A ) = ⎜ −3 a + 4 −3 ⎟ . Se obţine a = –1. 4. A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ 1 a 1⎟ ⎜ −3 a + 4 −3 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠
2

⎛0 0 1⎞ 5. Fie B = I3 + A . Avem A = ⎜ 0 0 0 ⎟ , A3 = O3 şi astfel An ⎜ ⎟ ⎜0 0 0⎟ ⎝ ⎠ Cu formula binomului lui Newton se obţine: ⎛ ⎜1 n ( n −1) 2 ⎜ 0 3 1 2 Bn = Cn I n +Cn A +Cn A2 = I3 + nA + A =⎜ 0 2 ⎜0 ⎜ ⎝
2

= O3 , ∀n U 3 .

n ( n −1) ⎞ 2 ⎟ ⎟ 1 n ⎟, n ∈ q * . 0 1 ⎟ ⎟ ⎠ n

106

⎛ 1 0 −2 ⎞ ⎛ 1 0 −3 ⎞ ⎜ 0 1 0 ⎟ , A3 = ⎜ 0 1 0 ⎟ . 6. A = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜0 0 1 ⎟ ⎜0 0 1 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ 1 0 −n⎞ n Prin inducţie se obţine că A = ⎜ 0 1 0 ⎟ etc. ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝0 0 1 ⎠
2

⎛ a2 + bd 0 ⎜ 7. a) A2 =⎜ 0 c2 ⎜ ⎝d ( a+e ) 0

b ( a + e ) ⎞ ⎛ a2 + ae 0 ⎟ ⎜ 0 ⎟=⎜ 0 c2 ⎟ ⎜ e 2 + bd ⎠ ⎝ d ( a + e ) 0

b ( a + e )⎞ ⎟ 0 ⎟. ⎟ e 2 + ae ⎠

Se obţine x = a + e , y = c2 − ac − ce . b) Folosim metoda inducţiei matematice. Pentru n = 1, a1 = x, b1 = y. Presupunem că Ak = xk ⋅ A + yk I 3 . Atunci:
Ak +1 = ( xk A + yk I3 ) A = xk A2 + yk A = xk ( xA + yI3 ) + yk A = ( x⋅ xk + yk ) A + yxk I3

Aşadar există xk +1 = x ⋅ xk + yk , yk +1 = y ⋅ xk cu proprietatea că Ak +1 = xk +1 A + yk +1 I3 deci egalitatea are loc şi pentru k + 1. Aşadar are loc pentru oricare n ∈q * .
⎛ 1 0 −1 ⎞ ⎛ 4 8 −4 ⎞ ⎜ 1 2 −1⎟ , C 2 = ⎜ 4 8 −4 ⎟ = 4 C . 8. C = ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ −1 −2 1 ⎟ ⎜ −4 −8 4 ⎟ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ 3 2 2 n C = 4 C = 4 C şi prin inducţie C = 4n−1 C .
9. Folosim metoda reducerii sau substituţiei.

a) B = I 2 − A şi din a doua ecuaţie se obţine că: ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 1 ⎞ ⎛ 2 −1 ⎞ 2 A + 3 I2 − 3 A = ⎜ ⎟ sau A = 3 I 2 − ⎜ −1 1⎟ = ⎜ 1 2 ⎟ . ⎝ −1 1 ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎛ −1 1 ⎞ Rezultă B = ⎜ ⎟. ⎝ −1 −1⎠
10. Egalitatea se scrie:

⎛ 1 a ⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛ 1 a ⎞ ⎛ 4 ⎜ 1 1 ⎟ ⎜ a 1⎟ + ⎜ a 1⎟ ⎜ 1 1 ⎟ = ⎜ 4 ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ ⎠⎝ ⎠ ⎝ 2 a +1 ⎞ ⎛ 4 ⎛1 + a 1 + a ⎞ ⎛ 2 ⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ 2 ⎠ ⎝ a + 1 a2 + 1⎠ ⎝ 4 ⎝ 1+ a ⎛ a2 + 3 2 a + 2⎞ ⎛ 4 4 ⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. ⎜ ⎟ ⎝ 2 a + 2 a2 + 3 ⎠ ⎝ 4 4 ⎠

4⎞ sau 4⎟ ⎠
4⎞ sau 4⎟ ⎠

Rezultă că a = 1. 107

⎛ x y⎞ 11. Fie A = ⎜ ⎟. ⎝z t ⎠ Avem succesiv ⎛ x y ⎞ 1 i ⎞ ⎛1 i ⎞ x y ⎞ ⎛2 4 i ⎞ ⎛ ⎛ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟+⎜ ⎟ ⎜ ⎟=⎜ ⎟⇒ ⎝ z t ⎠ 0 1⎠ ⎝ 0 1⎠ z t ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝ ⎝ ⎛ x y + ix ⎞ ⎛ x y + it ⎞ ⎛ 2 4 i ⎞ ⎜ ⎟+⎜ ⎟=⎜ ⎟⇒ t ⎠ ⎝0 2 ⎠ ⎝ z t + iz ⎠ ⎝ z ⎛ 2 x 2 y + i ( x + t )⎞ ⎛ 2 4 i ⎞ ⎜ ⎟=⎜ ⎟. 2 t + iz ⎠ ⎝ 0 2 ⎠ ⎝2 z

Se obţine x = 1, z = 0, t = 1 şi 2 y + 2 i = 4 i deci y = i.
12. a) Se obţine ∆ = 4 x2 + x − 5 şi soluţiile x ∈ 1, − 5 . 4 3 2 b) ∆ = x + 2 x + 3 = ( x +1)( x − x + 3), x =−1 .

{ }

x 1 c) ∆ = 1 x

x −1 −1 1 x 1− x 1− x 2 1 = 1 x −1 0 = ( x − 1) ⋅ 1 1 0 = ( x −1)2 ( x2 +2 x +2), x ∈{1} 1 0 x +1 1 1 x2 1 0 x2 − 1

1 1 x ab x ab 13. a) ∆ = 0 a − x b ( x − a ) = ( a − x )( b − x ) 0 1 − b = ( a − x )( b − x )( b − a ) . 0 b − x a( x − b) 0 1 −a Se obţine x ∈{ a , b} . 2 x +1 x +1 x + 2 b) ∆ = 6 3 3 = 0, ∀x ∈ Z . 12 6 6
0 0 b−a 1 x+a =

c) ∆ = b − x

b− x x −b
2 2

b−a a −b
2 2

= ( b − x )( b − a )

x 2 − b2 a2 − b2 b2 = ( b − x )( b − a )( x − a ) . Soluţie x ∈{ a , b} .

1 1 = − x − b −a − b

14. Se pune condiţia ca determinantul să fie nenul: a) det( A ) = a3 , deci a ∈ Z \{0} . b) det( A ) = a3 (1 + a )(1 + a2 ) , deci a ∈ Z \{0, − 1} . 16. det( A ) = ( x + m )( x + 2 m ) − m (1 − m ) = x 2 + 3 mx + 3 m2 − m . Se pune condiţia ca det( A ) ≠ 0, ∀x ∈ Z deci ∆ = 9 m2 − 4(3 m2 − m ) < 0 . Se obţine m ∈ ( −∞ , 0) ∪ 4 , + ∞ . 3

(

)

108

⎛ 2 −1⎞ 4 −1 −1 4 17. Avem A−1 = ⎜ ⎟ , iar ( A ) = ( A ) . ⎝ −1 1 ⎠

⎡ ⎛ 3 2⎞⎤ 18. B =⎢ A−1⎜ ⎟⎥ ⎣ ⎝ 2 1⎠⎦ ⎛−1 2 ⎞ 1 ⎛ =⎜ ⎟ ⎜ ⎝ 2 −3⎠ 1 ⎝
−1

−1

− − ⎛ 3 2⎞ 1 −1 −1 ⎛ 3 2⎞ 1 ⎛−1 2 ⎞ =⎜ ⋅ ⎟ ( A ) =⎜ ⎟ A =⎜ ⎟ A= ⎝ 2 1⎠ ⎝ 2 1⎠ ⎝ 2 −3⎠ 2⎞ ⎛ 1 0⎞ ⎟=⎜ ⎟. 1⎠ ⎝−1 1⎠

⎛ 1 3 −1 ⎞ 19. a) A = ⎜ 2 1 −4 ⎟ , det( A ) = 1 deci sistemul este un sistem Cramer. ⎜ ⎟ ⎜ 1 1 −2 ⎟ ⎝ ⎠

Se obţine x = 1, y = 1, z = 1.
⎛1 1 1 ⎞ b) A = ⎜ 2 1 −3 ⎟ , det( A ) = −6 . deci sistemul este un sistem de tip Cramer. ⎜ ⎟ ⎜ 4 1 −5 ⎟ ⎝ ⎠ Se obţine x = 0, y = 1, z = 0. ⎛1 1 1⎞ 1 1 1 ⎜2 1 2⎟ ⎜ ⎟ . Deoarece ∆ = 2 1 2 = −1 rezultă că rang(A) = 3. c) A = ⎜ 3 1 4⎟ 3 1 4 ⎜ ⎟ ⎝ 1 −1 3 ⎠ Primele 3 ecuaţii sunt ecuaţii principale, iar x, y, z necunoscute principale.

Sistemul principal are soluţia x = 4, y = 1, z = –3 care nu verifică ecuaţia a patra. Aşadar sistemul este incompatibil. Altfel, se arată că rang ( A ) = 4 ≠ rang ( A ) .
1 3⎞ ⎛ 2 ⎜ m 1 −2 ⎟ . Sistemul este nedeterminat dacă det(A) = 0. Se obţine m = 3. 20. A = ⎜ ⎟ ⎜ 2m −1 2 1 ⎟ ⎝ ⎠ Pentru m = 3 se pune condiţie ca rang ( A ) = rang ( A ) = 2 . ⎛ 2 1 3 1⎞ Se obţine că A = ⎜ 3 1 −2 1 ⎟ . ⎜ ⎟ ⎜5 2 1 n⎟ ⎝ ⎠ 2 1 1 Punem condiţia ca 3 1 1 = 0 . Se obţine n = 2 şi α = 9 + 4 = 13 . 5 2 n

109

1 ⎞ ⎛ 1 −m ⎜ 1 −2 1 ⎟ ⎜ ⎟ . Calculând determinanţii de ordinul 3 se obţin rezultatele: 21. A = ⎜ m m2 −1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ 2 m 0 m + 1⎠ ∆1 = ( m + 1)( m − 2) , ∆2 = − ( m − 1)( m − 2) , ∆3 = 4 m2 .

Se observă că nu pot fi nuli toţi cei 3 determinanţi deci rang(A) = 3.
1 0 ⎞ ⎛ 1 −m ⎜ 1 −2 m − 2⎟ 1 ⎜ ⎟. A= 2 ⎟ ⎜ m m2 −1 2 m ⎜ ⎜ 2 m 0 m + 1 2 m2 ⎟ ⎟ ⎝ ⎠ 1 1
m −m −2 m2

det( A ) =

1 1
−1 m +1

0 m−2 2 m2 2 m2

.

2m

0

Înmulţim cu m prima coloană şi adunăm rezultatul la a doua coloană. Rezultă:
1 1 m 2m 0 m−2 2 m2 2 m2 1 1 −1 m +1 0 m−2 2 m2 2 m2

det( A ) =

=0

deoarece există două coloane egale. Aşadar rang ( A ) = 3 = rang ( A ) deci sistemul este compatibil pentru oricare m ∈Z . Răspuns corect c) A = ∅ .

110

PARTEA a II-a
ELEMENTE DE ANALIZ~ MATEMATIC~

Ø Capitolul 1. Limite de func\ii Ø 1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real` Ø 1.4. Calculul limitelor de func\ii Ø 1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice Ø 1.5. Opera\ii cu limite de func\ii Ø 1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii Ø 1.6.4. Limite fundamentale [n calculullimitelor de func\ii Ø 1.7 Asimptotele func\iilor reale Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 2. Func\ii continue Ø 2.1. Func\ii continue [ntr-un punct Ø 2.2. Opera\ii cu func\ii continue Ø 2.3. Semnul unei func\ii continue pe un interval Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 3. Func\ii derivabile Ø 3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct Ø 3.2. Derivatele unor func\ii elementare Ø 3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile Ø 3.3.5 Derivarea func\iilor inverse Ø 3.4. Derivata de ordinul doi Ø 3.5 Regulire lui l'Hôspital Ø Teste de evaluare Ø Capitolul 4. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor Ø 4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor Ø 4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor Ø 4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor Ø Teste de evaluare Probleme recapitulative

111

PARTEA a II-a. Elemente de analiz` matematic`
Capitolul 1. Limite de func\ii
1.1. Mul\imi de puncte pe dreapta real`

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 113 manual

E1. S` se determine mul\imile de minoran\i ]i majoran\i pentru mul\imile: a) A = (-3, 5] ; b) A = (-2, 3) ; c) A = [-5, 4] ; d) A = (-2, 1) U (3, 5) ; e) A = (1, 5] U[ 6, 11] ; f) A = [-1, 1) U{3}. E2. S` se determine mul\imea minoran\ilor ]i mul\imea majoran\ilor pentru mul\imile:

{ } c) A ={x Î R x - 3T2}; e) A = {x Î (0, ¥) 2 T 0, 25};
a) A = x Î R x 2 - 3x = 0 ;
x-3

b) A = x Î R x 2 - 3x T 0 ; d) A = {x Î R x - 3 T 1}; f) A = x Î R 0, 125T 4 x T 0, 25 ; h) A = {x Î R log 2 (x -1)T log 4 (3- x )}. ì 2n ü b) A = í n Î N ý; î n +1 þ ì ü 48 d) A = ín Î N Î N ý; n +1 î þ ì x +1 ü f) A = í 2 x Î R ý. î x + x +1 þ b) A = {x Î R x -1 T2}; ì d) A = íx Î R î ì ï f) A = íx Î R ï î 1 ü T1ý; x þ ü ï T1ý; x 2 -9 ï þ x 2 -4 x - 3Tx - 3 .

{

}

{

}

g) A = {x Î R log 2 (x -1)T2};

E3. S` se arate c` urm`toarele mul\imi sunt mul\imi m`rginite:
a) A = {sin x x Î R }; c) A =

{

n +1 - n n Î N ;

}

ì 2 ü e) A = í 2 x Î R ý; î x +1 þ a) A = {x Î R x T3}; c) A = {x Î R x - 2 U1}; ì ü x -1 e) A = íx Î R 2 U 0ý; î x -4 þ g) A = x Î R 2 x+1T16 x × (0,25) x+1 ; respectiv x 1 =-1;

E4. S` se scrie cu ajutorul intervalelor mul\imile:

{

}

h) A = x Î R

{

}

E5. S` se precizeze care dintre mul\imile urm`toare sunt vecin`t`\i ale num`rului x 0 = 0,
a) V1 = (-5, 7) ; d) V 4 = (-1, ¥) ; g) V7 = Q; b) V 2 = (-1, 0) ; e) V 5 = N; h) V 8 = R; 112 c) V 3 = (0, ¥) ; f) V 6 = Z; i) V 9 = R \ {0} .

E6. S` se precizeze care dintre mul\imile urm`toare sunt vecin`t`\i pentru +¥ :
a) V1 = (-6, ¥) ; d) V 4 = (-¥, 10) ; g) V7 = R \ Q; b) V 2 = (100, ¥) ; e) V 5 = Z; h) V 8 = R \ Q; c) V 3 = ( 2 , ¥) ; f) V 6 = Q; i) V 9 = R;

E7. S` se determine punctele de acumulare [n R pentru mul\imile: a) A = [ 0, 3) ; b) A = {0, 3} ; c) A = (-¥, 3) ;
d) A = (-2, 2) U (3, 5) ; e) A = N \ {0, 1} ; f) A = (1, 2) U{5} .

E8. S` se demonstreze c` urm`toarele mul\imi sunt nem`rginite (inferior sau superior): a) A = (-¥, 3] ; b) A = (-1, ¥) ;
c) A = (-1) n n n Î N ; e) A = {x Î R x -1 U2}; g) A = {x Î N 7 divide x }.

{

}

ì1 ü d) A = í x Î (0, 1)ý; îx þ ì x -1 ü f) A = í x Î (2, ¥)ý; î x -2 þ

113

1.4. Calculul limitelor de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze limitele:
a) lim 3;
x®3

pag. 134 manual

b) lim 5 3 ;
x®0

c) lim

3

x® 2

3;

d) lim(2x +1) ;
x® 2

æ x ö e) limç- +1÷; f) lim(3x 2 - x + 2) ; g) lim (5 3 +1) ; h) lim ln 3. x® p x®-1 x®1 x®+¥ è p ø E2. S` se calculeze: a) lim[(x +1) 2 +1]; b) lim[2x + (x -1) 2 ]; c) lim (x 2 - 3) ; d) lim (-3x + 2 + x 2 ) ;
x®1 x®¥ x®-¥ x® 0 x>0 x®-¥ x® 0 x>0

e) lim (-5x - 7x ) ; f) lim( x ) ;
x®+¥ x®9

2

g) lim log 3 x ;

h) lim log 0 ,3 x .

E3. S` se calculeze:
æ 1 öx a) lim(2 b) lim 3 c) lim log 5 2 ; d) lim log 3ç ÷ . ; ); x® 0 x®-¥ x®1 x®5 è 3ø E4. S` se studieze existen\a limitei func\iei f [n punctele specificate: ì2x 2 + 3, xT1 a) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 Î {1, 2} ; î5x -1, x > 0 ìx + 3, x Î (0, 1) b) f : D ® R, f (x ) = í x , x 0 Î {1, 0, +¥} . î4 , x Î (1, +¥)
log 2 x log 3 ( x 2+1) x

Sintez`
S1. S` se determine parametrii reali pentru care: a) lim[ (a -1) x + 3]= 6 ; b) lim(5 + 6ax ) = 23;
x®1 x® 3

c) lim(ax + 3x - 3) = 5 ;
x® a x®1

d) lim x = 3;
x® a

e) lim(a x + 2ax +11) = a +14 ; g) lim
x® a1

2

2

f) lim
x® a

3

x® a+1

x = 3;

x = a -1;

h) lim 2 ax = 16 .

S2. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R pe domeniul de defini\ie:
ì æ 1ö ïlog2 x , x Îç 0, ÷ è 2ø ï a) f :(0, 1) ® R, f (x ) = í ; é1 ö ï ÷ ï2x - 2 , x Îê 2 , 1ø ë î ì2 x , x Î (0, 1) ï b) f :(0, 2) È {3} ® R, f (x ) = ílog 2 x , x Î [1, 2] . ï x =3 î0 , 114

S3. S` se determine constantele reale pentru care func\ia f are limit` [n punctele specificate:
ìax 2 + (a + 2) x , xT1 ï a) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 = 1; ï3 x , x >1 î ì(x + a) 2 + (x -1) 2 , xT1 b) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 = 1; î(x -1+ a) (x + 4 - a) , x > 1 ìax + b, xT2 ï c) f :R ® R, f (x ) = ílog 2 x , x Î (2, 4) , x 0 Î {2 , 4} ; ï 2 îax + bx + 6 , xU4 ì2 ax , xT1 ï ï d) f :R ® R, f (x ) = í4 bx , x Î (1, 3) , x 0 Î {1, 3} . ï ( a+2 ) x ï8 , xU3 î

S4. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
a) f :R ® R, f (x ) = x , x 0 Î {-1, 0, 1} ; b) f :R ® R, f (x ) = x - 3 , x 0 Î {0, 3, 4} ; c) f :R ® R, f (x ) = x - 3 + x , x 0 Î {-5, 3, 5} ; ì x , xT1 ï d) f :R ® R, f (x ) = í , x Î {0, 1} ; ï x , x >1 0 î ì x 2 -1, xT2 ï e) f :R ® R, f (x ) = í , x 0 Î {-1, 1, 2} . ï x 2 +1, x > 2 î

115

1.4.3. Limitele func\iilor trigonometrice

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze:
a) lim sin x ;
x® p 6

pag. 140 manual

b) lim cos x ;

e) lim sin x ;
x® p x<p

f) lim cos x ;
x® p x>p

p 6

c) lim sin x ; g) lim sin x ;
x® 2 p x>2 p p x®4

d) lim cos x ; h) lim cos x .
x®-p x< p p x®6

E2. S` se calculeze:
a) lim tg x ;
p x® 3 x® p x>p

b) lim tg x ;
p x®3

c) lim tg x ;
p x®4

d) lim tg x ;
p 2 p h)x> 2 lim 3p x® 2 x®

d) lim tg x ; i) lim ctg x ;
x® p x<p

f) lim ctg x ;
p x® 2

g) lim ctg x ;
p x®4

ctg x ;

j) lim ctg x .
x® 2 p x>2 p

E3. S` se calculeze:
a) lim arcsin x ;
1 x®2

b) lim arccos x ;
1 x®2

c) lim arccos x ;
x®3 2

d) lim arcsin x ;
3 x®2

e) lim arccos x ;
2 x®2

f) lim arcsin x .
x® 2 2

E4. S` se calculeze:
a) lim arctg x ; d) lim arcctg x ;
3 x®3 3 x® 3

b) lim arcctg x ; e) lim arctg x ;
x®- 3 3 x® 3

c) lim arctg x ;
x®-

f) lim arctg x .
x® 3 x> 3

3 3

Sintez`
S1. S` se determine valorile parametrului a Î R pentru care au loc egalit`\ile:
p ; x® a 2 p d) lim arcsin x = ; x® a 4 a) lim arcsin x = b) lim arccos x = 0 ;
x® a

e) lim arccos x = p ;
x® a

p ; x® a 4 p f) lim arctg x =- . x® a 4 c) lim arctg x =

S2. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
ìsin x , xT0 a) f :R ® R , f (x ) = í 2 , x 0 Î {0, -¥, +¥} ; îx , x > 0 ìsin x , xTp b) f :R ® R , f (x ) = í , x 0 Î {0, p, 2p} ; î3(x - p ) 2 , x > p 116

ìarccos x , x Î [-1, 0) ï c) f :[-1, 1] ® R , f (x ) = í 2 , x 0 Î {-1, 0,1} ; p ïx + 2x + , x Î [ 0, 1] î 2 ìarctg x , xT0 ï d) f :R ® R , f (x ) = íarcsin x , x Î (0, 1) , x 0 Î {-¥, 0, 1, +¥} . ï îarcctg x , x Î [1, +¥)

S3. S` se determine valorile parametrilor reali, pentru care func\ia f :D ® R are limit` pe
domeniul de defini\ie. ìsin x , xT0 ï a) f :R ® R , f (x ) = íax + b , x Î (0, 1) ï îarctg x , xU1 ìa, x Î [-2, -1) ï b) f :[-2, 2] ® R , f (x ) = íarcsin x , x Î [-1, 1] ; ï x Î (1, 2] îb,

S4. S` se studieze existen\a limitei func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
a) f :R ® R , f (x ) = sin x , x 0 Î {-1, 0, 1} ; ì p é p ù pü b) f : - , p ú® R , f (x ) = sin x , x 0 Î í- , 0, ý; ê 2 ë û î 2 2þ ì p pü c) f :R ® R , f (x ) = - cos x , x 0 Î í- , 0, ý; î 2 2þ d) f :R ® R , f (x ) = arctg x , x 0 Î {-1, 0, 1} .

117

1.5. Opera\ii cu limite de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze:
a) lim( x 2 - 3x + x );
x® 4

pag. 151 manual

æ xö b) limç2x -1+ ln ÷; x® 3 è 3ø d) lim(2 x + 3x - 4 x );
x®1

c) lim(sin x + 3 cos x ) ;
x® p x® 9

e) lim (3x - 27x + log 3 x ) ;

2

f) lim (2 x + 3x - 3 x ).
x®-1

E2. S` se calculeze:
x®1 x x

a) lim( x 2 - 2)( x 2 - 3); b) lim( x 2 log 3 x );
x®1

c) lim( x 2 + 2 x ) 3 x ;
x® 0

æ2 3 ö d) limç × ÷; e) lim(2 x +1)( 3 x + x ); f) lim (1- cos x ) (1+ sin x ) . ç ÷ x® 0 x® 2 p x® 3 8 27 ø è

E3. S` se calculeze:
a) lim
x®1

x -1 x + x +1
3 2

;

b) lim

x 2 + 4x -10 ; x® 2 2x - 3

c) lim

sin x + cos x x

x® 0 1+ sin x + x>0

;

d) lim
x®1

x+ x 2+ x

;

e) lim

sin x + tg x ; x® p sin x + 2

f) lim

arcsin x + arccos x . x®1 p + arctg x
x+1

E4. S` se calculeze:
a) lim(x +1)
x®1 x

;

b) lim(sin x ) 1+x ;
x® 0 x>0

c) lim( x 2 + x -1)
x® 2

;

d) lim(1+ sin x ) cos x ;
x® p

e) lim(sin x + tg x ) p+x ;
x® p x>p

f) lim(arctg x )
x®1

x

.

Sintez`
S1. S` se calculeze:
a) lim( x + 3 x ) ;
x®1 2

b) lim(2 x - 33 x ) ;
x® 0

4

c) lim (sin x + cos x ) 2 ;
x® 2 p x

æ 2x +1 ö ÷; f) lim(2 x - 3x +1) d) lim (sin x tg x ) x+1 ; e) limç x x + 2 x®1 x®1 x® 0 è x - x +1 ø arctg x arccos x g) lim(2 arcsin x + arccos x ) x ; h) lim ; i) lim . 1 x® 0 1+ arcsin x x® 3 arcctg x x®
2

;

118

S2. S` se determine constantele reale pentru care au loc egalit`\ile:
a) lim c) lim
x® a

ap + arcsin x = 2; x®1 p + arccos x x + 2x 2+ x = 1;

b) lim d) lim

(x +1) 2 + (x - 2) 2 a+ 3 x 2x + 4x
x x

x®-1

= 1;

3 = . x® a 2×2 + 3× 4 8

S3. S` se studieze existen\a limitelor func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
ì æ pö ïx tg x , x Îç 0, ÷ ì pü è 2ø ï a) f (x ) = í , x 0 Î í0, ý; ö î 2þ ép ï ÷ ïsin x , x Îê 2 , +¥ø ë î ì(x -1) x , x Î (0, 1) ï b) f (x ) = í , x 0 Î {0, 1} ; ï(1- 3 x ), x Î (-¥, 0] È [1, +¥) î ì æ x -1 ö3 ç ÷ , x Î (-¥, 0] ï è c) f (x ) = í x 2 + x +1 ø , x 0 = 0. ï î(-1+ sin x ) 3 , x Î (0, +¥)

S4. S` se calculeze: a) lim(sin x )3 x -1 ;
x®1

b) lim( x 2 + x ln(x +1)) ;
x® 0

2

c) lim(2 x -1) lg (x + 8) ;
x® 2

d) lim
x®1

(

3

7x + x

);
3

5

e) lim

e

x+1

x®-1 1+ 2

; x+1

f) lim
x® 2

x +2 + 3 x + 6 x +12 - 10 - x
2

;

arcsin (x sin x ) g) lim ; x® 0 1+ sin (arccos x )

h) lim log 2 (2 + log 3 (x + 9)) .
x® 0

S5. S` se calculeze:
é 1 ù a) lim x 2ê 2 ú; ëx û x® 0 d) lim cos x + x x2
x®¥

b) lim ;

[x]
x

x®¥

; ;

c) lim

e) lim

x cos x x 2 +1

x®¥

; x2 [ x ] +[ 3x ] f) lim . x®¥ x
x®¥

sin x

119

1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze:
x a) lim ; x® 2 x +1 2 ; x® 0 x
x>0

pag. 160 manual

x 2 + x +1 b) lim ; x® 0 3x +1

c) lim
x® 2

2x 2 3x + x 2 +1

;

d) lim

3x + 2 -3

x®-1 4x 2

.

E2. S` se calculeze:
a) lim b) lim x ; x®-1 2x + 2
x> 1 -

c) lim
x®1 x< 1

3x +1 x 2 -1

;

d) lim
x® 4 x>4

2x x 2 -16 1 (x -1) 6x
2 2

;

e) lim
x®1 x< 1

2x 2 + 3x - 4 x 2 - 3x + 2 2
2

;

f) lim

5x 2 -19 x 2 + 3x + 2 3x - 4 x - 4x + 4 4x + 3
2

x®-2 x> 2 -

.

E3. S` se calculeze:
a) lim
x®1

; ;

b) lim e) lim
x® 0

x®-1 (x +1)

; ;

c) lim
x® 2

; .

d) lim

3x +11 x 2 (x +1) x 2 -1

x® 3 -x

+ 6x - 9

f) lim

x®-1 1+ 2x + x 2

E4. S` se calculeze:
a) lim
x®1

4x - 4

d) lim

9x 2 - 9 x 2 - 3x x 2 - 7x +12

;

x® 3

;

+ 3x + 2 (x - 2) 2 e) lim 2 ; x® 2 x - 2 x 4- x 2
2 2

b) lim

x®-1 x 2

;

c) lim
x® 2

; x 2 - 3x + 2 x 2 + 4x + 4 f) lim . x®-2 2x 2 + 4x -2x +11 ; x®-¥ 6x -11

x 2 -4

E5. S` se calculeze:
a) lim + x +1 2- x 3x + 6x + 3 d) lim ; e) lim ; 2 x®-¥ 3x + 4x +11 x®+¥ 2x +1 3x - 2 2x g) lim ; h) lim 2 . 2 x®+¥ 4x + 6x +1 x®¥ (x +1) (x -1) 2
2

2x + 3 ; x®¥ -x + 4

b) lim

x®+¥ 2x

;

c) lim

6x 2 - 3x +11 f) lim ; x®-¥ 2x + 6

E6. S` se calculeze:
a) lim 2 x +1 3+ x
3 x®¥

;

b) lim e) lim ;

x 2 +x 4x 2 + 3

x®-¥

; ;

c) lim f) lim

x+ x x +1

x®¥ 3x + 2

; ;

d) lim

x®¥

x +x ; 2x + 3 3x -1 9x 2 - x + 7

x 2 +1 + 2x 2 x 2 -1 + x h) lim
x®-¥

x + 2 x +1 x -1 + 4x +1

x®¥

x®¥ 3

g) lim

x®-¥

2x 2 - 3x + 5 . 3x - 4

120

Sintez`
S1. S` se calculeze:
a) lim
x®1

(x +1) 2 + (x -1) 2 - 4

c) lim
x® 2

x 2 -1 (2x -1) 2 + (x -1) 2 -10 (x - 2) 2 + (x -1) 2 -1 2x 2 - 3x +1

;

b) lim
x®1

(x +1) 3 - x -1 - 8 x 2 - 3x + 2 x 2 -9 (x - 3) 2 + x 2 - 9

3

;

; ;

d) lim

x® 3

; .

e) lim
x®1

(x - 2) 2 - (x -1) 2 + x 2 - 2

f) lim

(x -1) 2 + (x +1) 2 - 4 4x 2 - (x + 3) 2

x®-1

S2. S` se determine limitele func\iei f :D ® R [n punctele specificate:
ì x -1 ì x -1 , x Î (-¥, 1) , x Î (-¥, 2 ) ï 2 ï ï2x - x - 2 ïx - 2 a) f (x ) = í , x 0 =1 . , x 0 = 2 ; b) f (x ) = í 2 2 ï -x , x Î (2, +¥) ïx - 4x + 3 ïx 2- 4 ï 9(x -1) , x Î (1, +¥) î î

S3. S` se studieze constantele reale pentru func\ia f :D ® R are limit` finit` [n punctele
specificate: 2x + a , x 0 = 1; x -1 (x - a) 2 - 4 c) f (x ) = , x 0 = 1; x 2 -1 a) f (x ) = b) f (x ) = 3x + ax 2 , x 0 = 3; x -3 x - a 2 2x + a 2 d) f (x ) = + 2 , x 0 = 1. x -1 x -1

S4. S` se calculeze limitele de func\ii:
æ x 2 -1 æ 6x 2 - x - 5 ö x -2 x 2 - 6x + 8 ö ç ÷; b) limç ÷; a) limç 2 + 2 ÷ ç 2 ÷ 2 x®1 2x - 5x + 3 x® 2 5x - 4x -12 4x - 3x -1 ø x -16 ø è è æ (x +1) 2 + x 2 -1 (x -1) 2 + 3x -1 ö ÷. c) limç + ç ÷ 2 2 x®-1 2x + 3x +1 ø è x + 3x + 2

S5. S` se calculeze:

æ 2x +1 ö x ç ÷; a) limç 2 × ÷ x®¥ 3x + 4x +1 è x 2 +1 ø æ ö 2 ç 3x + 4x ÷ c) limç ÷; x®¥ (x +1) x 2 +1 ø è

æ 4x 2 + 3 x+ x ö ç ÷; b) limç 2 × ÷ x®¥ 2x + 6x +1 è x 2 +4 ø d) lim 3x 2 + 4x (x +1) x 2 +1
x®-¥

.

121

1.6.4. Limite fundamentale [n calculul limitelor de func\ii

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze:
sin (5x ) a) lim ; x®0 6x
2

pag. 167 manual

3x sin (x -1) sin (x - 2) sin (1- x 2 ) sin (3x - 3) e) lim ; f) lim ; g) lim ; h) lim . 2 x®1 x®-1 x® 2 x - 4 x®1 sin (x 2 -1) x -1 2x + 2
x®0

sin(6x ) b) lim ; x® 0 (x +1)

c) lim

sin (2x 2 )
2

;

d) lim

sin (2x ) ; x®0 sin (4x )

E2. S` se calculeze:
a) lim tg 2x ; x®0 3x sin (x - p ) ; x® p tg (x - p ) b) lim
x®1

tg (x -1) p (x -1)
2

; ;

c) lim

tg (3x - 9) x 2 -9

x® 3

; ;

d) lim

e) lim

tg (x 2 -1) -x)

x®1 sin (x 2

f) lim
x®1

tg (x -1) 2 (x -1) sin (x 2 -1)

E3. S` se calculeze:
arcsin (3x ) a) lim ; x®0 5x d) lim arcsin (5x ) ; x®0 sin (10x ) b) lim
x® 0

arcsin (x 2 )
2 3

x +x æ pö ç arctg x - ÷ è 4ø e) lim ; p 16x 2 - p 2 x®
4

;

c) lim

arcsin(10x ) ; x®0 arcsin (5x ) arctg (9x 2 -1) . 1 arcsin(3x +1) x®3

f) lim

E4. S` se calculeze:
5x 2 6x d) lim ; x® 0 ln (1+ 8x )
x® 0

a) lim

ln (1+ x 2 )

;

ln (1+ 6x ) b) lim ; x® 0 8x e) lim
x® 0

c) lim
x® 0

ln (1+ 5x 2 ) x 2 +x 3 ln (1+ x 2 ) ln (1+ 3x 2 )

; .

ln (1+ 3 x )
3

5x

;

f) lim
x® 0

E5. S` se calculeze:
3x -1 a) lim ; x® 0 6 x d) lim 2 x+1 - 8 ; x® 2 x - 2 b) lim
x® 0

; x 2 +x 3 2 x - 3x e) lim ; x® 0 x

3x -1

2

8 x -8 c) lim ; x®1 x -1 f) lim
x® 0

3x - 2 x 2 x -1

.

Sintez`
S1. S` se calculeze:
a) lim sin x + sin 9x sin 2x + 3sin 5x + x sin(tg x ) ; b) lim ; c) lim ; 2 x® 0 x® 0 x®0 3x x x +x sin (x 2 - 4x + 3) e) lim ; x®1 sin (3x - 4x +1) 122 f) lim tg (x 2 + x - 2) tg (x 2 + 5x + 6)
x®-2

tg (sin x ) d) lim ; x®0 2x

;

g) lim

arcsin ( x 2 -1)

x®-1 arcsin

(x 2 + x )
;

;

h) lim
x®1

arctg( x 2 - 6x + 5) arcsin ( x 2 + 4x - 5)

.

S2. S` se calculeze:
a) lim
x® 0

1- cos 2x
2

x sin 3x - 5 sin x c) lim ; x® 0 sin 4x - 2 sin 3x

b) lim

cos 4x - cos 2x ; x® 0 sin 5x sin 3x tg (arcsin x ) d) lim . x®0 sin (arctg x ) ln (2 - 3x ) b) lim ; x® 0 sin x x ln (1+ ln (x +1)) d) lim . x® 0 ln (1+ ln (x 2 +1)) a2 - b2 a +b
2 2

S3. S` se calculeze:
ln (1+ sin 3x ) a) lim ; x® 0 sin 5x ln (1+ x sin x ) c) lim ; x® 0 ln (1+ x sin 5x )

S4. S` se calculeze valoarea expresiei E = S5. Pentru care valori ale lui n Î N* , lim
x® 0

, dac` lim

tg ax - sin ax 1 = . x® 0 tg bx - sin bx 8 = 14 ?

sin x + 2 sin 2x +...+ n sin nx x +x 2

S6. S` se determine constantele reale pentru care au loc egalit`\ile:
æ x 2 + x +1 ö a) lim ç - ax ÷= 3+ b ; ç x +2 ÷ x®+¥ è ø 3 c) lim x 2 + x - ax - b = ; x®¥ 2 æ 2x 2 + 3x + a ö b) limç - bx ÷= a ; ç ÷ x®¥ x -1 è ø sin xa d) lim = 2; x® 0 (x + 2) sin 3x f) lim
x® 2

(

)

a ln (4 - x ) 2 x -8 e) lim = lim 2 ; x® 3 x® 3 x - 9 x -3

2 x+2 -16 4 -2
x 4

= lim x - a 2 .
x®1

123

1.7 Asimptotele func\iilor reale

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 176 manual

E1. S` se determine asimptotele orizontale ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile:
x ; 4- x 2x e) f (x ) = 2 ; f) f (x ) = ; 3x + 5 x +1 xx x 3x 2 -1 g) f (x ) = ; h) f (x ) = 2 ; i) f (x ) = 2 . 2x +1 2x + x +1 x + x +1 E2. S` se determine asimptotele verticale ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile: 1 1 x a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = 2 ; 2 x -1 (x -1) x -1 1 a) f (x ) = ; x 3x d) f (x ) = ; 2x -1 b) f (x ) = 1 ; x -3 x c) f (x ) = ; f) f (x ) = ln (x +1); x 2 - 3x + 2 2 g) f (x ) = ; h) f (x ) = x . 2 -1 x +1 E3. S` se determine asimptotele oblice ale func\iei f :D ® Z, [n cazurile: x2 2x 2 + x 1- x 2 a) f (x ) = ; b) f (x ) = ; c) f (x ) = ; x -2 x -1 2+ x x 2 +2 x x 2 -2 x x x d) f (x ) = ; e) f (x ) = ; f) f (x ) = . x -1 2x -1 1+ x x 2 -4 1 d) f (x ) = x 2 +1 ; e) f (x ) = x 2 + x +1

Sintez`
S1. S` se determine asimptotele func\iiilor f :D ® Z, [n cazurile:
x a) f (x ) = ; (x -1)(x - 3) 1+ x d) f (x ) = ; x -1 g) f (x ) = x2 x2- x ; b) f (x ) = e) f (x ) = h) f (x ) = ; x 2 -1 x2 x 2 -1 . x 2 -1 x3 x x x2 c) f (x ) = ; (x -1)(x - 5) ; x2 f) f (x ) = ; x -1

S2. S` se determine asimptotele func\iilor f :D ® Z, [n cazurile:
a) f
1 (x ) = x ×2 x ;

æ 1ö b) f (x ) = x lnç e + ÷ ; è xø x 3 +1 d) f (x ) = . x -1

æ 1ö c) f (x ) = (x -1) lnç1+ ÷ ; è xø

124

S3. S` se determine parametrii reali pentru func\ia f :D ® Z, f (x ) =
singur` asimptot` vertical`.

x 2 -1 x 2 - ax + a +1

are o

S4. S` se determine parametrii reali pentru care func\ia f :D ® Z, admite asimptota indicat`:
ax 2 + 2a + bx a) f (x ) = , y = a 2 x + 2; x -1 b) f (x ) = (x + a)(x + a +1) , y = x - a + 3. x + a +2

pag. 177 manual

Teste de evaluare
Testul 1 1. Dac` l 1 = lim
a) 1; x - 6x + 9
2 x® 3

x 2 -9 b) 3; c) +¥;

, l 2 = lim

x 2 +3 , atunci l 1 + l 2 este egal cu: x®¥ x 2 - 3 d) -¥

2. S` se calculeze:
sin(x 2 - 5x + 4) a) lim ; x®1 sin(x -1)
*

x 2 + 3x b) lim . x®¥ 2x +1

x 2 + ax + 3 . Dac` dreapta y = bx +2 este asimptot` a func\iei f, 3. Fie f :Z ® Z, f (x ) = x atunci a) a + b = 3; b) a×b = 3; c) 2a + b = 3; d) a 2 + b 2 = 3.

Testul 2 1. S` se calculeze limitele de func\ii:
x arcsin x a) lim ; x®0 sin x arctg x b) lim
x x®-¥

x 2 + x +1 . 3x -1

2. Dac` l1 = lim

3 -a = 1, atunci: x® 0 x a) a = 2; b) a = 4; c) a = 3×e-1; ax +1
2 2

x

d) a = 1.

3. Func\ia f :D ® Z, f (x ) =
a) a = b = 0;

are o singur` asimptot` dac`: x + 2bx +1 b) a = b =1; c) a Î Z, b Î (-1, 1); d) b Î Z, a = 7.

125

Testul 3 1. S` se calculeze: a) lim
x® 2

3x 2 - 4x - 4 x 2 -4

;

b) lim x 2 - a2 x- a

(2 x - 3x ) 2 . x® 0 x sin x = 4.

2. S` se determine a ÎZ pentru care lim
x® a

3. S` se determine valorile parametrului real a ]tiind c` dreapta y = ax + a +1 este asimptot` a
func\iei f :Z ® Z, f (x ) = x 2 + a 2

4. S` se studieze dac` func\ia f :Z ® Z, cu proprietatea c` 2 f (x ) + 3 f (-x ) = x 2 -1, " x Î Z, are limit`
[n oricare punct x 0 ÎZ.

Testul 4 1. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í
func\ia f are limit` [n oricare x 0 ÎZ. ìx 2 + ax + 3, x £ 1 ï . 2. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = í 3x + b , x >1 ï 2 î x +2 S` se determine a, b ÎZ astfel [nc@t f s` aib` limit` [n x =1 ]i s` existe lim
x®1

ìx 3 + a 3 , x £ a . S` se determine a ÎZ pentru care îx +1, x > a

f (x ) - f (1) . x -1

3. Fie f :D ® Z, f (x ) = ax + bx 2 + cx -1, a, b Î (0,+¥), c Î Z. S` se deter- mine parametrii
a, b, c astfel [nc@t dreapta y = 2x +1 s` fie asimptot` oblic` spre +¥, iar y =-1 s` fie asimptot` spre -¥.

126

Capitolul 2. Limite de func\ii
2.1. Func\ii continue [ntr-un punct

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 183 manual

E1. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z [n punctele specificate:
a) f (x ) = x 2 - 7x , x 0 Î {-1, 0,1}; c) f (x ) = x , x Î {-2, 1}; x +1 0
2

b) f (x ) = x + 2 x , x 0 Î {-1, 0, 2}; c) f (x ) = x - x , x 0 Î {0, 4}. ìsin x ï , x <0 b) f :Z ® Z, f (x ) = í x ,x0 = 0 ïx +1, x ³ 0 î

E2. S` se studieze continuitatea func\iilor [n punctele specificate:
ìx 2 , x £ 1 a) f :Z ® Z, f (x ) = í , x 0 = 1; î2x -1, x > 1

ì3x +1, x £ 0 ï ï arcsin x c) f :Z ® Z, f (x ) = í , x Î (0,1), x 0 Î {0,1}, ï x ïln x , x ³1 î ì x =-1 ï3, ï d) f :{-1} U (0,+¥) ® Z, f (x ) = í3+ x , x Î (0,1), x 0 Î {-1, 1}. ï ï x + 3 , x ³1 î2x -1

E3. S` se studieze natura punctelor de discontinuitate pentru func\ia f :D ® Z:
ìx 2 - x + 2, x £ 1 a) f (x ) = í ; x >1 î2x -1, ì x2 ï , x <1 c) f (x ) = í x -1 ; ï î3x -1, x ³ 1 ì2 x - 2, x £ 0 ï b) f (x ) = í ; ï3x - 2 x , x > 0 î ì ïln x , x > 0 ï d) f (x ) = í2, x = 0 . ï ï1 , x < 0 îx ì2 x + 2 a , x £ 0 b) f (x ) = í ; îax + 3, x > 0 ì2ax +1, x £ 0 ï d) f (x ) = íx + a, x Î (0,1) . ï î3x + b, x ³ 1

E4. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z, [n func\ie de parametrii reali:
ìx + a, x £1 a) f (x ) = í 2 ; îx + x +1, x > 1 ìsin(ax ) , x <0 ï ï 2x ï x = 0; c) f (x ) = í2a 2 , ï ï ï5x + 2a, x > 0 î

127

Sintez`
S1. S` se studieze continuitatea func\iei f :D ® Z:
ìsin(ax + x 2 ) ï , x <0 a) f (x ) = í ; x ï x ³0 îln(x + e 3 ), ì arcsin x , x Î [-1, 0) ï2a + x ï ï ln(1+ ax ) c) f (x ) = í ; , x >0 x ï ï-1+ sin ap, x = 0 ï î ì ï 6x 2 + 4a 2 + 4ax , x £ 1 b) f (x ) = í ; ï x >1 îx 2 + 4a,

ì2 x + a, x £ a ï d) f (x ) = í . ï3x + a, x > a î

S2. S` se determine constantele reale pentru care func\ia f :D ® Z este continu`, [n cazurile:
ì9 ax - 4× 3ax+1 +12, x £ 1 ï a) f (x ) = í ; ïa - ax -15x 2 , x >1 î ì2 ax × 3bx , x < 1 ï c) f (x ) = í12, x =1 ; ï ax-1 1+bx ×2 , x >1 î3 ì3bx + 2x , x £ 2a -1 ï b) f (x ) = í ; ï9x - 4 bx , x ³ a 2 î ì2 ax + 3bx , x < 1 ï ï d) f (x ) = íx 2 - 3x + 7, x Î [1, 2] . ï ax ï2 + 3bx - 8, x > 2 î

S3. S` se determine a, b ÎZ pentru care func\ia f :D ® Z este continu` ]i are loc condi\ia data:
ì3x 2 - x , ï x <1 f (x ) - f (1) a) f (x ) = í ]i lim exist`; 2 ïax + bx + 3, x ³ 1 x®1 x -1 î ì ln(1+ sin 2 x ) ï f (x ) - f (0) , x £0 b) f (x ) = í ]i exist` lim . x x® 0 x ï x ³0 îax + b,

128

2.2. Opera\ii cu func\ii continue

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 187 manual

E1. S` se studieze continuitatea func\iilor f , g :D ® Z ]i a func\iilor f + g , f - g , f × g , , [n
cazurile: a) f (x ) = x -1, g (x ) = x +1; c) f (x ) = 2 x , g (x ) = x ; b) f (x ) = x 2 -1, g (x ) = 3x - x 2 ; 1 d) f (x ) = ln x ; g (x ) = ln ; x

f g

ìx 2 +1, x £ 0 e) f (x ) = í , g (x ) = x -1 ; îx +1, x > 0 ì2x -1, x £ 0 ì1- x , x £ 0 f) f (x ) = í . , g (x ) = í îx -1, x > 0 îx +1, x > 0

E2. S` se studieze continuitatea func\iilor compuse f o g ]i g o f [n cazul func\iilor f , g :Z ® Z.
a) f (x ) = x -1, g (x ) = 2x - 3 ; c) f (x ) = x 2 +1, g (x ) = x -1 ; b) f (x ) = x 2 +1, g (x ) = x -1 ; d) f (x ) = ln(x 2 +1), g (x ) = 2x -1.

Sintez`
S1. Se dau func\iile f , g :Z ® Z, f (x ) = í
ìx + a, x £ 0 ì2ax , x £ 0 . , g (x ) = í îx 2 +1, x > 0 îx - x 2 , x > 0

S` se determine a ÎZ pentru care func\ia f + g este continu` pe Z.

S2. S` se studieze continuitatea func\iilor f :Z ® Z ]i f 2 [n cazurile:
ì-1, x £ 1 a) f (x ) = í ; î1, x > 1 ìx + a, x £ 1 c) f (x ) = í ; î2x +1, x > 1 ìx , x £ 1 b) f (x ) = í ; î-1, x > 1 ì2x + a, x £ 2 d) f (x ) = í . îx + a, x > 2

S3. S` se studieze continuitatea func\iei f o g [n cazurile:
a) f (x ) = 2x - 4, g (x ) = sgn(x ), x Î Z; b) f (x ) = 3x - 6, g (x ) = x -1, x Î Z ; ìa 2 , x £ 1 ì1, x £ 1 ì1- x , x £ 1 í í c) f (x ) = . , g (x ) = 2x -1, Î Z ; d) f (x ) = , g (x ) = í î2, x > 1 î0, x > 1 îx , x > 1

S4. S` se studieze continuitatea func\iilor f o g , g o f :
ìe x , x £ 0 ìln x , x > 1 a) f (x ) = í ; , g (x ) = í îx , x £ 1 îx +1, x > 0 ì x, x ³0 ìx 2 , ï ï x ³0 b) f (x ) = í . , g (x ) = í ï1+ x 3 , x < 0 ï3 x , x < 0 î î

129

2.3. Semnul unei func\ii continue pe un interval

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 191 manual

E1. Fie f :Z ® Z, f (x ) = 3+1. S` se arate c` f are proprietatea lui Darboux pe intervalele I 1 = (-2, 2) ]i I 2 = [ 0, 3]. Exist` intervale pe care f nu are proprietatea lui Darboux? E2. S` se stabileasc` dac` func\ia f :D ® Z are proprietatea lui Darboux pe intervalul dat:
ìx , x £ 0 a) f (x ) = í , I = [-1,1]; îsin x , x > 0 ì ln(1+ x ) ï , x Î (-1, 0) b) f (x ) = í x , I = (-1, 2]; ïx + cos x , x Î [ 0,+¥) î ìarcsin x , x Î [-1, 0] ï é 1 ù c) f (x ) = í , I =ê- , 2ú. ë 2 û ïx + 3x , x Î (0,+¥) î

E3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :D ® Z:
a) f (x ) = x 3 - x ; c) f (x ) = 3x+1 - 9; b) f (x ) = 2 x -1 ; d) f (x ) = sin x , x Î [ 0, 2p].

Sintez`
S1. S` se arate c` func\iile f :D ® Z, au proprietatea lui Darboux pe oricare interval din
domeniul de defini\ie: ì1- x ï , x >1 ï 1- x 2 ï a) f (x ) = í0,25, x =1 ; ï ïsin(4x - 4) , x Î (0,1 ï 8x 2 - 8 î ì0, x =2 ï ï -1 1 ö æ c) f (x ) = í ; ç x-2 ÷ , x > 2 ï 1+ 3 ÷ ç ï è ø î pu\in o solu\ie pe intervalul dat: a) x 3 + 4x 2 - 5 = 0, I = [ 0, 2]; c) x + 2 x - 2 = 0, I = [ 0,1] ; e) x + ln x = 0, I = (0,1). 130 ìx 2 + 5x - 6, x £1 ï b) f (x ) = í x -1 sin(x -1) ; , x >1 ï î 3(x 2 -1)

ì0, x Îm d) f (x ) = í . îsin(px ), x Î ZSm

S2. Folosind consecin\a 1 a propriet`\ii lui Darboux, s` se arate c` urm`toarele ecua\iile au cel
b) x 3 + 5x - 27 = 0, I = [ 0, 3] ; é p ù d) x +1+ sin x = 0, I =ê- , 0ú; ë 2 û

S3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :D ® Z:
a) f (x ) = x (2 x -1) ; c) f (x ) = (3 -1) log 2 (x + 2) ; x -1 -1 ; x -3 S4. S` se rezolve inecua\iile: a) (2 x -1)(x 2 -1) ³ 0 ; e) f (x ) = c) x -1+ x 2 +1
x

b) f (x ) = (x -1)(3x - 2 x ) ; 2 x -1 d) f (x ) = ; x -2 f) f (x ) = (x 3 - x )(x 4 -16) . b) (x - x 3 )(1- x +1 ) £ 0 ; d) (2 x - 3x )(2 - log 2 (x +1)) £ 0 .

(

)(

x -1) £ 0 ;

S5. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = x + e x .
a) S` se arate c` func\ia f este strict monoton` pe R. b) Folosind proprietatea lui Darboux, s` se arate c` func\ia f este surjectiv`.

pag. 192 manual Teste de evaluare
Testul 1

1. S` se studieze continuittea func\iei f :Z ® Z,
ìx 2 + x ï , x Î ZS {-1, 0,1} . f (x ) = í x 2 - x ï x Î {-1, 0,1} î1 ,

2. S` se determine parametrul real pentru care func\ia f :Z ® Z,
ìx + 2 ax , x £ 1 ï f (x ) = í ï4 ax -1 , x > 1 î este continu` pe Z.

3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :(0,¥) ® Z,

f (x ) = (2 x-1 -1)(3x-1 - 9) .

131

Testul 2 ìsin 2 2x ï , x Î (-¥, 0) ï x2 ï 1. S` se studieze continuitatea func\iei f :Z ® Z, f (x ) = íax + b , x Î [ 0,1] [n func\ie de ï ïsin(x -1) , x Î (1,+¥) ï x 2 -1 î parametrii reali a ]i b. ìx , x Î { 2. Fie f :Z ® Z, f (x ) = í 2 îx , x Î Z S { a) Fie I = [2, 3]. Exist` valori ale lui x Î I pentru care f (x ) = 35 ? , b) Func\ia f are proprietatea lui Darboux pe I? 3. S` se rezolve inecua\ia (2 x -16)(x - x 3 ) £ 0.

Testul 3

1. Se consider` func\ia f :Z ® Z, f (x ) = x [ x ].. S` se studieze continuitatea func\iei f [n x 0 Î m.
ìx 2 + a + x , x £ a ï S` se studieze continuitatea func\iei f :Z ® Z, f (x ) = í pentru a ÎZ. 2. ï î2x + ax 2 , x > a

3. S` se stabileasc` semnul func\iei f :Z ® Z, f (x ) = (2 x - 2 a )(x - a) [n func\ie de valorile
parametrului real a.

Testul 4 1. Se consider` func\ia f :q ® Z, dat` de rela\ia f (n) = lim S` se calculeze suma f (1) + f (2) +...+ f (n) .
*

n 2 2 x + 3-x 2 x n + 2-x

x®¥

.

2. S` se arate dac` f :[ a, b] ® Z este func\ie continu` ]i f (x ) ³ a, f (b) £ b, atunci exist` x 0 Î [ a, b] cu proprietatea c` f (x 0 ) = x 0 .
ì(2 x - 2)(log x -1) , x > 0 ï 2 S` se studieze semnul func\iei f :Z ® Z, f (x ) = í . 3. 3 ï x £0 îx - x ,

132

Capitolul 3. Func\ii derivabile 3.1. Derivata unei func\ii [ntr-un punct

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 202 manual

E1. S` se stabileasc` dac` graficul func\iei f :D ® Z admite tangent` [n punctul specificat,
dac`: a) f (x ) = 3x 2 - 4x , x 0 = 2; c) f (x ) = x + x -1, x 0 = 1 ; a) f (x ) = 3x +11, x 0 =-1; 1 c) f (x ) = , x = 0; x +5 0 e) f (x ) = 2 x + 3, x 0 =-1; tangentei [n acest punct: a) f (x ) = 2x - x 2 , x 0 Î {0,1, 2}; c) f (x ) = sin x + x , x 0 Î {0, p}; ì2x 2 - 3x , x £ 0 ï b) f (x ) = í , x = 0; ï5x 2 - 3x , x > 0 0 î d) f (x ) = x 2 x , x 0 = 0. b) f (x ) = x 2 - 3x -11, x 0 = 2 ; d) f (x ) = x +1, x 0 = 0; f) f (x ) = sin x + sin 2x , x 0 = 0.

E2. S` se arate c` func\ia f :D ® Z are derivat` [n punctul specificat ]i s` se calculeze aceasta:

E3. S` se studieze derivabilitatea func\iei f :D ® Z [n punctul specificat ]i s` se scrie ecua\ia
b) f (x ) = x 3 , x 0 Î {0,1,-1}; x d) f (x ) = 2 , x 0 Î {-1, 0,1}. x +1 b) f (x ) = x + x , x 0 = 0 ; ìsin(px ), x £ 1 d) f (x ) = í , x 0 = 1. x >1 îln x ,

E4. S` se determine derivatele laterale ale func\iei f :D ® Z [n punctele date:
a) f (x ) = x -1, x 0 = 1 ; ìx +1, x £-1 c) f (x ) = í 2 , x 0 =-1 îx -1, x >-1

Sintez`
S1. S` se studieze dac` urm`toarele func\ii f :D ® Z admit tangent` la grafic [n punctele
specificate: ìx + x +1, x < 0 a) f (x ) = í , x 0 Î {-1, 0,1}; x ³0 îcos x , ìe x+1 , x ³-1 ï b) f (x ) = í1+ e x+1 , x 0 Î {-1, 0}; ï , x <-1 î 2 ìe x-1 -1, x £ 0 c) f (x ) = í , x 0 Î {-1, 0, 2}. îln(1+ 2x ), x > 0

133

S2. S` se studieze continuitatea ]i derivabilitatea func\iei f :D ® Z [n punctele specificate:
ìx 2 + ax , x < 0 a) f (x ) = í , x 0 = 0; x ³0 î2x -1, ì4x - a, x >2 b) f (x ) = í 2 , x 0 = 2; îx + ax + b, x £ 2 c) f (x ) = min(x , 2x -1) , x 0 = 1 ; ì 2 ï x -1 + a, x ³ 1 d) f (x ) = í , x 0 = 1. ïarccos x + b, x Î [ 0,1) î S3. Fie f :D ® Z ]i x 0 Î D, punct de continuitate al func\iei f. Punctul M (x 0 , f (x 0 )) se nume]te punct unghiular al graficului func\iei f dac` func\ia f are derivate laterale diferite [n x 0 ]i cel pu\in una dintre ele este finit`. S` se studieze dac` punctul de abscis` x 0 este punct unghiular [n cazurile: ìx 2 +1, x £ 0 ì2x -1, x £1 ï í 2 a) f (x ) = , x 0 = 0; , x 0 = 1; b) f (x ) = í ïe x , îx + x -1, x > 1 x >0 î ìx 2 , x < 0 c) f (x ) = í , x 0 = 0. îsin x , x ³ 0

S4. Fie f :D ® Z ]i x 0 punct de continuitate al func\iei f. Punctul M (x 0 , f (x 0 )) se nume]te

punct de [ntoarcere al graficului func\iei f dac` func\ia f are derivate laterale [n x 0 infinite ]i de semne contrare. S` se determine dac` punctul de abscis` x 0 este punct de [ntoarcere [n cazurile: ì 1- x , x £ 1 ì x - 3, x ³ 3 ï ï í a) f (x ) = b) f (x ) = í , x 0 = 1; , x 0 = 3. ï ï î x -1, x > 1 î2 3- x , x < 3

S5. S` se determine parametrii reali pentru care graficele func\iilor f , g :Z ® Z admit tangent`
comun` [n punctul de abscis` x 0 ÎZ. a) f (x ) = 2x + a, g (x ) = x 2 + bx + b, x 0 = 1; b) f (x ) = x 2 + ax + b, g (x ) = 2x 2 - x +1, x 0 = 1.

S6. Se dau func\iile f , g :D ® Z, f (x ) = x 3 + ax 2 + b, g (x ) = 3x 2 + cx +1.
S` se determine: a) c ÎZ pentru care tangenta la graficul func\iei g [n punctul de abscis` x 0 = 1 este paralel` cu dreapta de ecua\ie y = 7x - 6. b) a, b ÎZ, ]tiind c` tangenta [n punctul x 0 = 1, la graficul func\iei f este paralel` cu dreapta y = 5x +1, iar [n punctul de abscis` x 0 =-1, tangenta are ecua\ia y = x +5.

S7. Se dau func\iile f , g :Z ® Z, f (x ) = 2x 2 + ax + b, g (x ) = x 2 + bx + a. S` se determine
a, b ÎZ pentru care graficele celor dou` func\ii admit tangent` comun`.

134

3.2. Derivatele unor func\ii elementare

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme

pag. 209 manual

TEM~ 1. Aplic@nd formulele ob\inute, s` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
a) f (x ) = 2007, x Î Z; c) f (x ) = sin 5, x Î Z; e) f (x ) = x 2007 , x Î Z; g) f (x ) = log 0 ,3 x , x Î (0,+¥); i) f (x ) = cos 2 k) f b) f (x ) = 5 2 , x Î Z; d) f (x ) = x 3 , x Î Z; f) f (x ) = log 3 x , x Î (0,+¥); h) f (x ) = 2 x , x Î (0,+¥);

x x - sin 2 , x Î Z; j) f (x ) = log 3 (5x 2 ) - log 3 (5x ), x > 0; 2 2 > 0; l) f (x ) = e 2 x , x Î Z.

7 (x ) = x 3 , x

2. Pentru func\ia f :Z ®Z, f (x ) = 4 x , s` se calculeze f '(0), ( f (1))', f '(-1). 3. Pentru func\ia f :Z ®Z, f (x ) = 3 x , s` se calculeze
¢ ¢ ç1 , ç 1 ÷ f ¢(-1), ( f (-1)) , f ¢(27), ( f (27)) , f ¢ ÷ ç fç ÷ . ÷ è8 ø è è8 ø ø ö æ ö æ æ ö¢

135

3.3. Opera\ii cu func\ii derivabile

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
a) f (x ) = x 3 + 3x +1; c) f (x ) = x +2 x ; e) f (x ) = 2x 3 + ln x ; g) f (x ) = log 2 x + log 3 x ; i) f (x ) = x 2 + log 3 x + sin x ; k) f (x ) = (x -1) 2 + (x +1) 2 ; m) f (x ) = log 3 x 3 + log 2 x 4 ; b) f (x ) = 2x - x 4 ; d) f (x ) = x 3 + sin x + cos x ; f) f (x ) = 2 x + 3x - x ;

pag. 213 manual

h) f (x ) = 4 sin x - 5 cos x + 3 ; j) f (x ) = x - 2 + tg x ; l) f (x ) = 23 x + 3 2 + log 0 ,5 x ; n) f (x ) = 2tg x - ctg x ;

p) f (x ) = x 2 + 3 2x ; q) f (x ) = 2 x+1 + 3x-1 . E2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z: a) f (x ) = x log 2 x ; b) f (x ) = x 2 x ; c) f (x ) = x sin x ; e) f (x ) = (2 x -1)(3x -1) ; g) f (x ) = (x - x )(x + 3 x ) ; i) f (x ) = (x - x ) 3 ; k) f (x ) = x sin 2 x ; 1 a) f (x ) = ; x d) f (x ) = b) f (x ) = 1
2

d) f (x ) = x 2 cos x ; f) f (x ) = (2 ln x +1) log 2 x ; h) f (x ) = (3- x 2 ) 3 ; j) f (x ) = x ln x + ln 2 x ; l) f (x ) = (x -1) e x . ; c) f (x ) = x -1 ; x
2

E3. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
x x 2 - x +1

x -1 x e) f (x ) = 2 f) f (x ) = 2 ; ; ; x +1 x + x +1 x - x +1 sin x cos x 1+ tgx g) f (x ) = h) f (x ) = i) f (x ) = ; ; ; 1+ cos x 1+ sin x sin x x x x +1+ ln x 1+ e x j) f (x ) = l) f (x ) = ; k) f (x ) = ; ; x +1- ln x 2+ ex 1+ x tg x 1- tg x m) f (x ) = n) f (x ) = ; . 1+ tg x 1+ ctg x E4. Pentru func\ia f :D ® Z s` se rezolve ecua\ia f '(x ) = 0 preciz@nd mul\imile D ]i D f¢ [n fiecare caz: a) f (x ) = x 3 -12x ; b) f (x ) = 2x 3 -15x 2 + 24x + 5 ; c) f (x ) = ( x 2 + 6x -15)e x ; e) f (x ) = 1 x 2 - 6x + 8 sin x +2 g) f (x ) = ; cos x ; d) f (x ) = x 2 ln x ; x 2 - 5x + 7 x 2 +3 h) f (x ) = . x 136 f) f (x ) = x 2 - 3x + 3 ;

Sintez`
S1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® Z:
x sin x + cos x a) f (x ) = ; x cos x - sin x æ x x2 xn ö b) f (x ) = e ç1+ + +...+ ÷ n Î q* . , n! ÷ è 1! 2! ø
-xç

3x 2 - 2 . x -1 a) S` se calculeze derivata func\iei f. b) S` se determine punctele M (x 0 , f (x 0 )) de pe graficul func\iei f [n care tangenta ese paralel` cu dreapta y = 2x -1. c) S` se determine punctele M (x 0 , f (x 0 )) de pe graficul func\iei f [n care tangenta este perpendicular` pe dreatpa y = x . x +a ex S3. Se consider` func\iile f , g :Z ® Z, f (x ) = 2 , g (x ) = 2 . S` se deter- mine a ÎZ x +1 x +1 2g (x ) pentru care are loc egalitatea e x f '(x ) + g '(x ) = 2 , x Î Z. x +1 x +m . S` se determine m ÎZ pentru care f '(x ) < 0, " ÎZ . S4. Fie f :Z ® Z, f (x ) = 2 x + x +1 S5. Se consider` f :Z ® Z, f (x ) = e x (x 2 + mx + m ): a) S` se determine m ÎZ cu proprietatea c` f ¢(x ) £ 0 dac` ]i numai dac` x Î [-2, 2].

S2. Fie f :ZS {1} ® Z, f (x ) =

b) Pentru m =1 se noteaz` g (x ) =

ex . S` se calculeze: f '(x ) S n = g (0) + g (1) +...+ g (n), n Î q.

137

3.3.5 Derivarea func\iilor inverse

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
a) f (x ) = (x 2 +1) 3 , x Î R; c) f (x ) = ln 1- x , x Î (-1, 1); 1+ x
2

pag. 220 manual

b) f (x ) = ln(x 2 +1), x Î R; d) f (x ) = x , x Î (0,+¥); 1+ x

e) f (x ) = x e x , x Î R; g) f (x ) = cos(x 2 + x +1), x Î R; i) f (x ) = x x 2 +1, x Î R; a) f (x ) = ln(1+ sin 2 x ), x Î R;

f) f (x ) = sin (x 2 +1), x Î R; h) f (x ) = sin x , x Î (0, p ); j) f (x ) = x e x , x Î (0, +¥). b) f (x ) = ln(1+ e x ), x Î R;

E2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
c) f (x ) = 1+ sin 2 x , x Î R; d) f (x ) = sin(x x ), x Î (0, +¥); æx ö æ 1 ö ÷ x Î (3, +¥). e) f (x ) = arcsinç ÷ x Î (0, 2); f) f (x ) = arccosç , , è2ø è x -1 ø E3. S` se determine domeniul de derivabilitate pentru func\iile f :D ® R: a) f (x ) = x -1, x Î [1, +¥); c) f (x ) = x 2 -1 , x Î R; e) f (x ) = arcsin x , x Î [-1, 1);
3

b) f (x ) = e

x

, x Î [ 0, +¥);

d) f (x ) = ln(1+ e x ), x Î R; f) f (x ) = arccos x , x Î [-1, 1].

E4. Fie func\iile f :[ 0,+¥) ® [ 3,+¥), f (x ) = x 2 + 3 ]i g :R ® R, g (x ) = x 3.
a) S` se arate c` f ]i g sunt bijective. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(4) ]i (g -1 )¢(8).

Sintez`
S1. S` se calculeze derivatele func\iei f :D ® R, specific@nd domeniul de derivabilitate: a) f (x ) = x 2 -1 , x Î R; b) f (x ) = 1- ln x , x Î (0, e];
c) f (x ) = arcsin 2x 1+ x , x Î R; 2 d) f (x ) = arcsin 1- x 2 1+ x 2 , x Î R;

e) f (x ) = x x , x > 0; f) f (x ) = x ln( x+1) , x > 0. S2. S` se rezolve ecua\ia f ¢(x ) = 0 pentru fiecare func\ie f :D ® R, preciz@nd D ]i D f¢: a) f (x ) = (2x 2 - 6x ) 3; b) f (x ) = cos 2 x - cos 2x , x Î [ 0, p]; c) f (x ) = x 2 + 6x + 5;
3 2

d) f (x ) = ln(3x 2 + 2x );

e) f (x ) = 3x

3

-3x 2

;

2x +1 f) f (x ) = arctg (4x - 3x +1); g) f (x ) = ; 2 ex S3. Se consider` f :R ® R, f (x ) = x +2 x .

x 2 +4 h) f (x ) = . 3x + 8

a) S` se arate c` func\ia f este inversabil`. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(3). S4. Se consider` func\ia f :(1, +¥) ® R, f (x ) = x + ln(x -1). a) S` se arate c` func\ia f este inversabil`. b) S` se calculeze ( f -1 )¢(2) ]i ( f -1 )¢(e + 2). 138

3.4. Derivata de ordinul doi

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 224 manual

E1. S` se stuieze dac` func\ia f :D ® R este de dou` ori derivabil` [n punctele specificate:
a) f (x ) = x 3 + x , x 0 Î {-1, 0}; b) f (x ) = x e x , x 0 Î {0, 1} c) f (x ) = sin x + cos x , x 0 Î {0, p}; d) f (x ) = x + x , x 0 Î {1, 4}; x sin x e) f (x ) = 2 f) f (x ) = , x 0 Î {0, 1}; , x Î {0, p}; 1+ sin x 0 x +1 ex g) f (x ) = h) f (x ) = x 2 ln x , x 0 Î {1, e}. , x 0 Î {0, 1}; x 1+ e E2. S` se arate c` func\ia f :R ® R este derivabil` de dou` ori [n punctul specificat: ìx 3 , x T 0 ìsin x , x T0 ï a) f (x ) = í b) f (x ) = í 3 , x 0 = 0; , x0 = 0 ï5x 4 , x > 0 îx + x , x > 0 î ìx 3 ln x , x > 0 ï 3 c) f (x ) = x x , x 0 = 0; d) f (x ) = í , x0 = 0 ïx 3 , x T0 î

E3. Folosind regulile de calcul cu derivate, s` se calculeze derivata de ordinul doi pentru
f : D ® R: a) f (x ) = 2x 2 + 5x ; d) f (x ) = x + ln x ; g) f (x ) = x 2 ln x ; j) f (x ) = x sin x + cos x ; x -1 m) f (x ) = ; x +2 b) f (x ) = x 3 - 4x ; e) f (x ) = x ln x ; h) f (x ) = sin 2 x ; k) f (x ) = x 2 x , x > 0; x n) f (x ) = 2 . x +1 c) f (x ) = e x + x ; f) f (x ) = x 2 e x ; i) f (x ) = cos 3 x ; l) f (x ) = x tg x ;

Sintez`
S1. S` se arate c`:
a) dac` f :R ® R, f (x ) = sin x , atunci: æ pö f ¢(x ) = sinç x + ÷ f ¢ (x ) = sin(x + p ). , ¢ è 2ø b) dac` f :R ® R, f (x ) = cos x , atunci: æ pö f ¢(x ) = cosç x + ÷ f ¢ (x ) = cos (x + p ). , ¢ è 2ø

S2. S` se verifice dac` func\ia f :R ® R, f (x ) = e 2 x (3+ 4x ) verific` egalitatea:
¢ f ¢ (x ) - 2 f ¢(x ) + f (x ) = e 2 x (4x +11), x Î R

S3. Fie f :R ® R, f (x ) = e x sin x . S` se determine a Î R cu proprietatea c`:
¢ f ¢ (x ) - af ¢(x ) + af (x ) = 0, x Î R

139

S4. S` se determine a, b Î R ]tiind c` func\ia f :R ® R, f (x ) = e-2 x (sin x + cos x ) verific`
egalitatea: ¢ f ¢ (x ) + (a + b) f ¢(x ) + (ab + 2) f (x ) = 0, x Î R.

S5. S` se determine func\ia polinomial` de gradul doi f :R ® R, f (x ) = ax 2 + bx + c care verific`
¢ rela\iile: f (2) = 9, f ¢(1) = 2 ]i f ¢ (0) = 8.

S6. Exist` o func\ie polinomial` de gradul trei f :R ® R, f (x ) = ax 3+ bx 2+ cx +1, care s` verifice
¢ condi\iile f (-1) =-6, f ¢(1) =-3 ]i f ¢ (2) = 4?

S7. S` se determine a, b, c Î R dac` f :D ® R este de dou` ori derivabil` pe D.
ìx 3 + ax , ï x T0 a) f (x ) = í ; ï îx 3 + bx 2 + c, x > 0 ìx 3 + 3x + a -1, x T2 ï b) f (x ) = í ; ï îax 2 + bx + c, x > 2 ì2x 3 + cx 2 + 8x + b, x < 0 ìa sin x + b cos x , x Tp ï c) f (x ) = í ; d) f (x ) = í 3, x = 0. x >p îc sin 2 x + x 2 , ï 2 x >0 îx + ax + b,

140

3.5 Regulile lui l'Hôspital

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se calculeze
a) lim
x®1

pag. 229 manual

x 3 - 3x + 2 x 2 -1 x 3 - 27

;

b) lim
x® 2

x 2 -4

; f) lim 2 ; x® 0 x + sin x x 2 - 4x + 3 E2. S` se calculeze: sin 2 x 1- cos 3x a) lim 2 ; b) lim ; 2 x® 0 x + sin x x® 0 1- cos x
x® 3

e) lim

; x 3 -8 x + sin x

c) lim

; + 4x + 3 x + ln(x +1) g) lim ; x® 0 x sin x
x®-1 x 2

x 3 +1

x 2006 -1 d) lim 2007 ; x®1 x -1 sin x + 3sin 8x h) lim . x® 0 sin 7x - sin 2x

c) lim
x® 0

x - sin x x3

; .

d) lim
x® 0

e x - cos x x 2 +x

2

; e) lim

x - sin x

x® 0 2 e x - 2 - 2 x - x

; f) lim 2
x®1 x> 1

nx n+2- (n +1) x n+1+ x (x -1) 2

E3. S` se calculeze:
a) lim 2x 3 + 4x + 9 x + 3x +16
3 x®¥

;

b) lim

3x 2 - x + ln x
2

x®¥ 2x

+ x - ln x

;

c) lim
x>0

ln(sin 2x ) ; x® 0 ln(sin x )

d) lim
x>0

ln(2x ) ; x® 0 ctg(3x ) x ; x +1

e) lim

ln(1+ sin 2x ) ; x® 0 ln(1+ sin x )

f) lim

ln(x 2 + x +1) . x®¥ x x

E4. S` se calculeze:
a) lim x ln
x®¥

b) lim(x - p ) ctg x ;
x® p 1 lim e x x® 0 x>0

c) lim x ln
x® 0 x>0

; x 2 +1

d) lim arcsin x ln x ;
x® 0 x>0

e)

ln x ;

f) lim

x®-2 x> 2 -

1 x+2 . (x + 2) e

pag. 230 manual

Teste de evaluare
Testul 1 1. Fie f :R ® R, f (x ) = x + ax +1. S` se determine a Î R pentru care tangenta la graficul
func\iei f [n punctul x 0 = 1 trece prin punctul M (2, 1). ì x ï , x U0 [n punctul 2. S` se determine derivatele laterale ale func\iei f :R ® R, f (x ) = í x +1 ïsin x , x < 0 î x 0 = 0. 3. S` se calculeze derivatele de ordinul doi pentru func\ia f, [n cazurile: a) f :(0, +¥) ® R, f (x ) = x ln(x +1); b) f :R ® R, f (x ) = arctg x - ln(x 2 +1).
3

141

Testul 2 1. S` se determine derivabilitatea func\iei f :R ® R, f (x ) = í 2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
a) f (x ) = x 2 - x +2 x + x +2
2

ìx sin x ,

x >0

îax 2 + a 2 -1, x T 0

pe mul\imea R.

;

b) f (x ) = x x 2 + x + 2.

3. S` se calculeze:
a) lim
x® 0

x 2 + x +1 -1 ; x +1 -1

b) lim

2x + ln(x +1) . x®¥ 3x + ln(2x +1)

Testul 3 1. S` se calculeze: a) lim
x® 0

1- cos x × cos 2x × cos 3x x2

;

b) lim
x® 0

e x - cos x sin 2 x

2

.

2. S` se calculeze derivatele func\iilor f :D ® R:
a) f (x ) = arcsin 2x 1+ x 2 ; b) f (x ) = ln 1- x 2 1+ x 2 .

3. S` se determine valorile parametrilor a, b, c Î R pentru c are func\ia f :D ® R este de dou` ori
derivabil` pe D. ìa x - x -1, x T 0 a) f (x ) = í ; îb sin x + c, x > 0 ìx 3 ln x + a, x > 0 b) f (x ) = í . îb cos x +1, x T 0

142

Capitolul 4. Studiul func\iilor cu ajutorul derivatelor
4.1 Rolul derivatei [nt@i [n studiul func\iilor

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se studieze dac` se poate aplica teorema lui Lagrange func\iilor: a) f :[-3, 2] ® R, f (x ) = 2x 2 - 3x ; b) f :[1, e] ® R, f (x ) = ln x ;

pag. 239 manual

x -1 ; c) f :[ 0, 1] ® R, f (x ) = x 2x -1 . x +1 E2. S` se stabileasc` intervalele de monotonie ale func\iei f :D ® R: a) f (x ) = x 2 - 4x ; b) f (x ) = 3x - x 3; c) f (x ) = x 4 - 8x 2 ; c) f :[1, 2] ® R, f (x ) = d) f (x ) = x e x ; g) f (x ) = e) f (x ) = x ln x ; f) f (x ) = x - ln x ; x -1 x 2 -1 ; h) f (x ) = 2 . x +1 x +1 S` se determine punctele de extrem pentru func\ia f : D ® R: E3. a) f (x ) = x - 6x ; d) f (x ) = ; x 2 + x +1 g) f (x ) = (x 2 - x +1) e-x ; x +1
3

x 2 + 4x -1 b) f (x ) = (x -1) e ; c) f (x ) = ; x -1 x e) f (x ) = x -2arctg x ; f) f (x ) = ; ln x
x

h) f (x ) = x -1.

Sintez`
S1. S` se determine constantele reale pentru care se poate aplica teorema lui Lagrange func\iei f:
a) f :[-1, 2] ® R, f (x ) = í ìx 2 + ax , x T1 ï ; ï5x + bx 2 , x > 1 î

ìa + sin x , x Tp b) f :[ 0, 2p] ® R, f (x ) = í . îa cos x + bx , x > p

S2. S` se studieze monotonia func\iei f :D ® R ]i s` se determine punctele de extrem, [n
cazurile: a) f (x ) = x 2- 4x -1 x2 ; b) f (x ) = 4 ; x +1 x +4 c) f (x ) = x 2 ln x ; 5 f) f (x ) = ln x - arctg x ; 2

d) f (x ) = x x -1; g) f (x ) = 3 x 3 - 3x ;

e) f (x ) = x - 2 x 2 +1;

h) f (x ) = ln 1+ x 2 +1 ;

(

)

i) f (x ) = arctg x + 1- x 2 ;

(

)

j) f (x ) = arcsin

2x 1+ x 2

.

143

S3. S` se determine valoarea parametrului m Î R pentru care func\ia f :D ® R este monoton`
pe D. a) f (x ) = x 3 + mx ; b) f (x ) = (x 2 + m ) e 2 x ; c) f (x ) = 2x 3 + 5mx 2 + 6x -1; d) f (x ) = x 2 + x - m ln x . S4. S` se determine m Î R pentru care func\ia f :R ® R , f (x ) = (x 2 + mx +1) e 2 x are dou` puncte de extrem. m-x . S` se determine m Î R pentru care func\ia f nu S5. Fie f :R \ {1, 2} ® R, f (x ) = 2 x - 3x + 2 admite puncte de extrem. x 2 + 2bx + 5 . S` se determine a, b Î R pentru care func\ia f S6. Fie f :R \ {a} ® R, f (x ) = x -a admite puncte de extrem punctele x =-1 ]i x = 3 S7. Se d` func\ia f :R ® R, f (x ) = mx 3 + nx 2 + p (x +1). S` se determine m, n, p Î R pentru care punctul A(1,1) este punct de extrem al func\iei, iar tangenta la graficul func\iei f [n punctul B (0, p ) formeaz` cu axa Ox un unghi cu m`sura de 45 o . x 2 + ax + b . S` se studieze monotonia func\iei x -b f ]i s` se determine punctele de extrem, ]tiind c` dreptele x =1 ]i y = x + 4 sunt asimptote ale func\iei f.

S8. Se consider` func\ia f :R \ {b} ® R, f (x ) =

S9. S` se determine dreptunghiul de perimetru maxim [nscris [ntr-un cerc dat. S10. Dintre toate dreptunghiurile care au aceea]i arie, s` se determine cel de perimetru minim. S11. Un triunghi isoscel cu perimetrul 3P se rote]te [n jurul bazei. S` se determine triunghiul
care genereaz` un corp de volum maxim.

S12. Se consider` func\ia f :(0, ¥) ® R, f (x ) = ln x ]i intervalele: I n = [ n, n +1], n Î N*
a) S` se arate c` func\iei f i se poate aplica teorema lui Lagrange pe intervalul I n . b) S` se aplice teorema lui Lagrange func\iei f pe intervalul I n . Dac` c n Î I n are proprietatea c` f ¢(c n ) = f (n +1) - f (n), s` se determine c n . c) S` se arate c` pentru orice n Î N* are loc inegalitatea 1 1 < ln(n +1) - ln n < . n +1 n * d) S` se demonstreze c` pentru oricare n Î N are loc: 1 1 1 1 + + +...+ > ln n. 1 2 3 n

144

4.2. Rolul derivatei a doua [n studiul func\iilor

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare

pag. 246 manual

E1. S` se determine intervalele de convexitate ]i de concavitate pentru func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = x 2 - 3x ; c) f (x ) = x 3 -12x ; x e) f (x ) = ; x +3 x g) f (x ) = 3 ; x +1 i) f (x ) = x ln x ; b) f (x ) =-3x 2 + 6x -11; d) f (x ) = 3x 2 - 2x 3 ; x f) f (x ) = 2 ; x +4 h) f (x ) = x 2 e-x ; j) f (x ) = arctg x +

x3 . 3 E2. S` se determine punctele de inflexiune pentru func\iile f :D ® R : a) f (x ) = x 3 -1; b) f (x ) = x 4 - 4x 3 ; 1 c) f (x ) = (x 2 +1) e-x ; d) f (x ) = 2 ; x -1 e) f (x ) = ln (x 2 +1) ; f) f (x ) = xe-x ; 1 g) f (x ) = arctg ; h) f (x ) = sin 2 x . x E3. S` se determine intervalele de convexitate, de concavitate ]i punctele de inflexiune pentru f :D ® R : ìx 2 - 3x + 2 , xT1 ìx 3 + x +1, ï ï xT0 a) f (x ) = í ; b) f (x ) = í ; ï2x 2 - 5x + 3, x > 1 ïx + ln (x 2 +1) , x > 0 î î ìxe x , xT0 ï c) f (x ) = í . ïx 2 + x , x > 0 î
2

Sintez`
S1. S` se determine intervalele de monotonie, convexitate ]i concavitate pentru func\iile
f :D ® R : a) f (x ) = x 4 - 4x 2 +1; d) f (x ) = x + x 2 +1 ; b) f (x ) = 4x - x 2 ; x +2 c) f (x ) = x - arcsin x ;

e) f (x ) = (x 2- x + 2) e x ; f) f (x ) = x 3 ln x .

S2. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = (x 2 + ax + b) e x .
a) S` se determine a, b Î R ]tiind c` x =1 este punct de extrem, iar x =-2, este punct de inflexiune pentru func\ia f. b) Pentru valorile lui a, b g`site, s` se determine intervalele de monotonie, convexitate, concavitate ]i punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei f.

145

S3. S` se determine punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei f :R ® R ,
¢ f (x ) = x 5 + ax 3 + 85x - 2 , ]tiind c` f ¢ (-3) = 0 .

S4. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = ax + b arctg x .
¢ a) S` se determine a, b Î R ]tiind c` f ¢(1) = 2 ]i f ¢ (-1) = 1. b) Pentru valorile lui a ]i b g`site, determina\i intervalele de monotonie, convexitate ]i concavitate ]i punctele de inflexiune ale func\iei f.

S5. Fie f :R ® R , f (x ) =

, a Î (0, +¥). x 2 + a2 a) S` se determine a ]tiind c` ecua\ia tangentei la graficul func\iei f [n punctul de inflexiune cu abscisa pozitiv` este x + 24 y - 9 = 0. b) Pentru a = 3, s` se studieze monotonia func\iei, intervalele de convexitate-concavitate ]i s` se afle punctele de extrem ]i de inflexiune ale func\iei.

x

146

4.3. Reprezentarea grafic` a func\iilor

Enun\uri Exerci\ii ]i probleme Exersare
E1. S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = x 3 - 3x 2 ; d) f (x ) = x 5 - 5x 4 ; g) f (x ) = 16 - x 4 ; j) f (x ) = x 3 (1- x ); x -1 ; x +1 x2
2

pag. 255 manual

b) f (x ) = 8 - x 3 ;

c) f (x ) =-2x 3 + 3x 2 ;

e) f (x ) = x 4 - 5x 2 + 4; f) f (x ) = 2x 3 - 3x 2 + 5; h) f (x ) = x 4 - 2x 2 +1; i) f (x ) = (x -1) 2 (x +1); k) f (x ) = (1- x ) 3 x ; 1- x ; x -2 x
2

l) f (x ) = (x -1) 2 (x + 2) 2 . x

E2. S` se reprezinte grafic func\iile f :D ® R :
a) f (x ) = d) f (x ) = g) f (x ) = b) f (x ) = ; ; e) f (x ) = c) f (x ) = ; x +1 x3 f) f (x ) = 2 ; x -1
2

x +1 x 2 -1

x 2 -9

; x -1 x3 h) f (x ) = . (x -1) (x - 2) b) f (x ) = x 2 +1 ; e) f (x ) = x 2 e x ; h) f (x ) = ln(x -1); k) f (x ) = x - ln x ;
2

E3. S` se reprezinte graficul func\iei f :D ® R :
a) f (x ) = x x ; d) f (x ) = xe x ; g) f (x ) = ln(x +1) ; j) f (x ) = 2arctg x ;
2

c) f (x ) = x 2 -1 ; f) f (x ) = x ln x ; i) f (x ) = x 2 ln x ; ln x l) f (x ) = . x

Sintez`
S1. S` se reprezinte grafic func\ia f :D ® R :
a) f (x ) = x x ; ìx 2 , ï xT1 c) f (x ) = í ; ï2x 3 -1, x > 1 î ì3 x , ï xT0 e) f (x ) = í ; ï1- x +1, x > 0 î b) f (x ) = x x -1 ; ìxe x , xT0 d) f (x ) = í ; îx ln x -1, x > 0 f) f (x ) = x ln (x 2 ) .

x 2 + ax , a ÎR. x -1 S` se reprezinte graficul func\iei f ]tiind c` are asimptota y = x -1.

S2. Se consider` f :R \ {1} ® R, f (x ) =

x 2 + ax , ]tiind c` are un extrem S3. S` se reprezint` graficul func\iei f :R \ {-1} ® R, f (x ) = x +1 [n x =-3.

147

x 2 - 4x + 3 . ax + 3 a) S` se determine a Î R pentru care func\ia are o asimptot` paralel` cu a doua bisectoare. b) S` se determine a Î R pentru care func\ia are un punct de extrem situat pe axa Oy. c) Pentru a =-4, s` se reprezinte grafic func\ia f. x3 S5. Fie f :R ® R , f (x ) = + x - sin x . S` se reprezinte grafic func\ia f ¢¢ . 3 x +a S6. Fie f :R ® R , f (x ) = 2 2 . S` se reprezinte grafic func\ia f ]tiind c` tangenta [n origine x +b este prima bisectoare. ax 2 + 2 . S7. Se consider` f :D ® R , f (x ) = x -1 a) Pentru care a Î R, graficul func\iei este tangent dreptei y + 2x = 10 ? b) S` se traseze graficul func\iei f pentru a =1.

S4. Se consider` func\ia f :D ® R , f (x ) =

pag. 256 manual

Teste de evaluare
Testul 1 1. S` se studieze monotonia func\iei f :R ® R , f (x ) =
x +a x + x +1
2

, ]tiind c` f ¢(1) = 0 .

2. S` consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = ln (x 2 + 4x + m ) .
a) S` se determine m Î R pentru care func\ia este definit` pe R. b) Pentru ce valori ale lui m Î R, punctul A (-2, 0) este punct de extrem al graficului func\iei f. c) Pentru m = 9, s` se studieze monotonia func\iei f ]i s` se afle punctele de extrem ale acesteia.

3. Studia\i convexitatea ]i concavitatea func\iei
f :R ® R , f (x ) = arctg x - ln (x 2 +1) .

Testul 2 1. Fie f :R ® R , f (x ) = x .
a) S` se arate c` f este derivabil` pe R. b) S` se arate c` f ¢(0) = 0 . Este x = 0 un punct de extrem al func\iei f ?
5

2. Fie f :R ® R , f (x ) = arcsin

. 1+ x 2 a) S` se studieze derivabilitatea func\iei f. b) S` se precizeze extremele func\iei f. c) S` se arate c` semitangentele laterale [n punctul x =1 sunt perpendiculare.

2x

x2 . S` se determine punctele [n care tangenta la graficul x +1 func\iei este paralel` cu prima bisectoare.

3. Fie f ;R \ {-1} ® R, f (x ) =

148

Testul 3 1. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = í
ìx 2 + a, xT2 . îax + b, x > 2

a) S` se determine a, b Î R pentru care f este continu` pe R. b) Exist` valori ale lui a pentru care f este derivabil` pe R ? c) Dac` f (1) = 5 ]i f ¢(3) = 4 + b , s` se traseze graficul func\iei g:R ® R , g (x ) = f (x 2 +1) .

2. Fie f :[ 0, +¥) ® R , f (x ) = ln (1+ x ) a) S` se calculeze f ¢(x ), x Î [ 0, +¥).

2x . x +2

b) S` se studieze monotonia func\iei f. 2x c) S` se arate c` ln (1+ x )U , "x Î [ 0, +¥) . x +2

3. Se dau func\iile f :D1 ® R, g :D2 ® R, f (x ) = x - 2 , g (x ) = e x (x 2 + x - 6) .
a) S` se afle D1 ]i D2 . b) S` se studieze derivabilitatea func\iilor f ]i g ]i s` se calculeze f ¢ ]i g ¢. g (x ) c) S` se calculeze lim . x® 2 f (x )
x>2

Testul 4 1. Se consider` func\ia f :[ 0, +¥) ® R , f (x ) = arctg x - x +
¢ a) S` se calculeze f ¢ ]i f ¢ . b) S` se studieze monotonia func\iei f. x3 c) S` se arate c` arctg xUx - , x Î [ 0, +¥) . 3 x3 . 3

2. S` se reprezinte grafic func\ia f :R ® R , f (x ) = x 2 +1 3. Fie f :R \ {0} ® R , f (x ) =
1- x

x 2

.

]i M (a, f (a)) Î G f , a Î R \ {0, 2, 3}. Not`m cu N punctul x2 [n care tangenta la grafic [n punctul M intersecteaz` din nou graficul func\iei. S` se determine valorile parametrului a pentru care coeficientul unghiular al tangentei la grafic [n punctul N este egal cu 3.

149

pag. 258 manual Probleme recapitulative 1. S` se determine limitele de func\ii:
a) lim
x®1

x 20 - 2x 10 +1

(x -1) 2 sin x + sin 2x+...+sin nx c) lim ; x® 0 tg x + tg 2x +... tg nx + e) lim
x® 0

;

b) lim
x®1

x +1 - 2

x +2 - 3 arcsin(8x ) d) lim ; x®0 sin (2x )
x® 0

;

1- cos x cos 2x

2. Fie L = lim
a) L = 3;

x2 [x + x + ln 2 x ] 3x +1 b) L = 0;

;

f) lim . Atunci:

2 x + 3x + 4 x - 3 5 x + 6 x -2

.

x®¥

c) L = ln 2;

1 d) L = ; 3
x®¥

e) L =1.

3. S` se determine a, b Î R pentru care lim

(

x 2 - x +1 - ax - b = 0 .
Facultatea de Chimie Constan\a, 1997

)

4. S` se determine a, b, c Î R pentru care lim
x® 0

a cos x + b cos 2x + c x4

= 1.

5. S` se studieze continuitatea func\iilor f :D ® R:
ì5x 2 - 3, xT1 a) f (x ) = í ; îa - x , x > 1 ìx 2 + ax + b , xT1 ï c) f (x ) = í2x + a , x Î (1, 2) . ï 3 îx - ax + 2, xU2 ì 1 ïx sin , x <0 b) f (x ) = í ; x ïa + ln (x +1), x U 0 î

6. S` se studieze continuitatea func\iei f :R ® R ,
ìa + e x , xT0 ï f (x ) = í x + 4 - b . ï , x >0 î x
Universitatea Pite]ti, 1995

7. S` se determine parametrii reali a, b, c pentru care func\ia f :R ® R ,
ìe x , ï xT0 f (x ) - f (o) este continu` ]i lim f (x ) = í ÎR. 2 ïax + bx + c , x > 0 x® 0 x î
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 2004

8. S` se determine a, b, c Î R , pentru care func\ia f :R ® R ,
ìae 2 x , xT0 este derivabil` pe R. f (x ) = í î-2 sin x + b cos 4x , x > 0

150

9. Se consider` func\ia f ;R \ {-1, 1} ® R, f (x ) = maxí

ì x x ü ý. , î x -1 x +1þ

a) S` se expliciteze f (x ). b) S` se studieze continuitatea ]i derivabilitatea func\iei f. ìax 2 - 3x +1, x Î [-1, 0) ï . 10. Fie f :[-1, 1] ® R , f (x ) = í 2 ïx + bx - c , x Î [ 01] , î a) S` se determine a, b, c Î R , pentru care func\ia este derivabil` pe (-1, 1) ]i f (-1) = f (1) . b) Perntru valorile g`site, s` se studieze derivabilitatea func\iei æ 2x ö ÷. g :[-1, 1] ® R, g (x ) = f ç è1+ x 2 ø x - ln (x +1) ]i 11. Se consider` f :(-1, ¥) ® R, f (x ) = x +1 F:(-1, 0) È (0, +¥) ® R, c + bx + a ln (x +1) F (x ) = . x Dac` lim F (x ) = 1 ]i x 2 F ¢(x ) = f (x ), "x Î (-1, 0) È (0, +¥), iar a = F (2) , atunci:
x® 0

a) a = ln 3 ;

b) a = 2;

c) a = ln 6;

d) a =1;

e) a = 2 ln 2 .
ASE Bucure]ti, 2001

ì ï2x - x 2 m 2 + mx +1 , x T1 . 12. Fie f :R ® R , f (x ) = í ï x -1 + m x , x >1 î Dac` A = {m Î R f este continu` pe R} ]i a = a) a =1; b) a = 34 ; 25 c) a = 25 ; 4 d) a =

å m 2 , atunci:
mÎA

58 ; 9

e) a = éx ù

81 . 64

[ ] 13. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = (-1) x ç x + a ú+ b÷+ 3, unde a, b Î R . ç ê2û ÷ ë è ø

æ

ö

Dac` A = {(a, b) Î R ´ R f este periodic` de perioad` 2 ]i este continu` [n x =1} , iar S=

å (a + b) , atunci:
( a , b )ÎA

a) S = 2;

b) S =-1;

c) S = 0;

d) S =-3;

e) S = 4.
ASE Bucure]ti, 2002

14. Se consider` func\ia f :[ 0, 2] ® R , ì px , x Î [ 0, 1)
ï f (x ) = ím, x =1 ï 3 îx + q , x Î (1, 2]

]i mul\imea A = {( p, m, q) Î R ´ R ´ R f este derivabil` pe (0, 2)} .

151

Dac` S = a) S = 7;

å ( p + m + q) , atunci:
( p ,m,q )ÎA

b) S =-1;

c) S = 0;

d) S =10;

e) S = 8.
ASE Bucure]ti, 1998

15. S` se determine asimptotele func\iei f :D ® R :
x 2 - 3 x -2 ; x -1 x 3 - 3 x -2 c) f (x ) = . x (x -1) a) f (x ) = b) f (x ) = x + x 2 -1 ;

6x - x 2 + 4 ln x - 2 . 16. Se consider` func\ia f :(0, +¥) ® R , f (x ) = 2x a) S` se calculeze limitele func\iei f [n punctele x 0 = 0 ]i x 0 =+¥. b) S` se determine asimptota oblic` a func\iei f la +¥. c) S` se afle punctele [n care tangenta la grafic este paralel` cu asimptota oblic` a func\iei.
Bacalaureat, 1997

4 ln x . S` se determine coordonatele punctului [n care x tangenta la graficul func\iei este paralel` cu asimptota oblic` a func\iei.

17. Fie f :(0, +¥) ® R , f (x ) = 2 - x -

18. Fie f :D ® R , f (x ) =

2x 2 + ax + b . x +1 a) S` se afle parametrii a, b Î R pentru care dreapta y = 2x + 3 este asimptot` a func\iei. b) Pentru a = 5, s` se determine b astfel [nc@t func\ia f s` admit` asimptot` vertical`.
Facultatea de }tiin\e Economice Timi]oara, 1995

19. Pentru ce valori ale lui m Î R, func\ia f :R ® R ,
f (x ) = 3 x 2 + (m - 2) x + 2 - m are domeniul de derivabilitate R ?
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 1990

20. Se consider` func\ia f ;R \ {-1, 1} ® R,
f (x ) = a) S` se calculeze lim x f (x ).
x®-¥ 2

1+ ax 1- x
2

× e 2x , a Î R .

b) Pentru care valori ale lui a exist` egalitatea 3 f ¢(0) - f (0) = 11 ? (x + 2) 33 + (x - 2) 33 ]i T = f ¢(-2) + f ¢(0) + f ¢(2) . Atunci: 21. Fie f :R ® R , f (x ) = (x + 2) 33 - (x - 2) 33 1 33 3 22 a) T = ; b) T = ; c) T =1; d) T = ; e) T = . 2 2 2 3
ASE Bucure]ti, 2000

152

22. Fie f :R ® R , f (x ) = í

ìln (1- x ) ,

xT0

îax 2 + bx + c, x > 0 care func\ia f este de dou` ori derivabil` pe R.

. S` se determine valorile lui a, b, c Î R pentru
ASE Bucure]ti, 1990

23. Pentru ce valori ale parametrilor a, b, c Î R, func\ia f :R ® R ,
ìx 3 + ax 2 + bx + c , xT1 f (x ) = í x >1 îarctg(x -1), este de dou` ori derivabil` pe R.
ASE Bucure]ti, 1994

24. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = x - p sin x .
a) S` se arate c` func\ia f este derivabil` [n x = p . b) Func\ia f este de dou` ori derivabil` [n x = p ?

25. Fie f :R ® (1, +¥) , f (x ) = 4 x + 2 x +1.
a) S` se arate c` f este func\ie inversabil`. ¢ b) S` se determine f -1 ]i ( f -1 ) (3) .
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 1987

26. Fie f ;R \ {-2, -1, 0} ® R, f (x ) =

1 . x (x +1) (x + 2) a) S` se arate c` exist` numerele a, b, c Î R pentru care: a b c f (x ) = + + . x x +1 x + 2 ¢ ¢ b) S` se calculeze S = f ¢ (1) + f ¢ (2) + + f ¢ (10) . ... ¢ sin x - tg x x 2 tg x

27. S` se calculeze lim
x® 0

.
ASE Bucure]ti, 1990

28. S` se calculeze lim

e x - e sin x . x® 0 x - sin x
Universitatea Politehnic` Bucure]ti, 1990

29. Fie M = ín Î N lim
î
x® 0

ì

x cos x - sin x xn c) m = 4;

ü Î Rý. Dac` m = å n , atunci: þ nÎM d) m =15; e) m =10.
ASE Bucure]ti, 2000

a) m = 3;

b) m = 6;

30. Se consider` func\ia f :[-1, +¥) ® R ,
f (x ) = x + 5 - 4 x +1 + x +10 - 6 x +1 . 153

¢ Dac` B = {x 0 Î (-1, +¥) f nu este derivabil` [n x 0 } ]i S = å( f d (b) - f s¢ (b)) , atunci:
bÎB

2

1 13 a) S = ; b) S = ; 4 36

1 c) S = ; 9

d) S =

11 ; 36

3 e) S = . 2
ASE Bucure]ti, 1998

31. Se consider` func\ia f a :R ® R ,
f a (x ) = 3 4(e x - x -1) - x 3 + (a - 3) x 2 , a Î R . Dac` A = {a Î R f a este derivabil` [n x = 0} , atunci: æ 1ö a) A Ìç-3, - ÷; è 2ø æ 9 13 ö d) A Ìç , ÷; è2 2 ø æ 1 3ö b) A Ìç- , ÷; è 2 2ø e) A Ì (7, 15) .
ASE Bucure]ti, 2000

æ5 ö c) A Ìç , 5÷; è2 ø

32. Se consider` func\ia f :R ® R , f (x ) = x 2 x - a - x - b , a, b Î R .
Fie A = {(a, b) Î R ´ R f este derivabil` pe R} ]i S = a) S =13; b) S = 26; c) S =17; d) S = 5;

å (a 2 + b 2 ) , atunci:
( a , b )ÎA

e) S = 4.
ASE Bucure]ti, 2001

33. Fie func\ia f :R ® R , f (x ) = í

ìxe x , xT1 . îax + b , x > 1
10

Dac` f este derivabil` pe R ]i A = å f ¢(k ) , atunci:
k= 1

a) A = 20e;

b) A = 0;

c) A =100e;

d) A =11e;

e) A = e .

34. S` se determine num`rul de elemente ale mul\imii:
ì ü ï ï x 2 n - 2x n - a ía Î R lim A= = b Î Rý. x®1 ï ï (x -1) 2 î þ

35. Fie a = lim
x® 0

ln (1+ x 5 ) - ln 5(1+ x ) x6 5 b) a = ; 6 c) a =

. Atunci: 6 d) a = ; 5 3 e) a = . 2
ASE Bucure]ti, 2001

5 a) a = ; 2

e ; 2

36. S` se calculeze lim

ln (x 2 + e x ) + e 2x )

x®¥ ln (x 4

.

154

ax 2 + bx + 2 . 37. Fie f :R \ {1} ® R, f (x ) = x -1 a) S` se determine a, b, c Î R pentru care func\ia admite asimptota y = x +2. b) S` se reprezinte graficul func\iei f pentru a =1 ]i b =1. c) Pentru a = b =1, s` se determine aria triunghiului determinat de axa Ox ]i asimptotele func\iei f. x2 . 38. Se consider` func\ia f :R \ {1, 2} ® R, f (x ) = (x -1) (x - 2) a) S` se traseze graficul func\iei f. x b) S` se determine [n ce raport [mparte dreapta y = aria patrulaterului determinat de axa 2 Ox ]i asimptotele func\iei f.

39. S` se demonstreze c` pentru oricare m Î R, func\ia f :R ® R , f (x ) = (x 2 + mx ) e-x ,
admite un maxim ]i un minim local.

40. Se consider` func\ia f :D ® R ,
f (x ) = ax + bx 2 + cx +1 , a, b, c Î (0, +¥) . a) S` se determine a, b, c ]tiind c` func\ia admite o asimptot` oblic` la +¥ paralel` cu dreapta y = 4x + 5, iar c`tre -¥ o asimptot` orizontal` y =-1. b) S` se construiasc` graficul func\iei pentru valorile lui a, b, c determinate.

41. Se d` func\ia f :D ® R , f (x ) =

x 2 + ax . bx + 2 a) S` se determine a, b Î R pentru care extremele func\iei se ob\in pentru x =-8 ]i x = 4. b) Pentru valorile lui a, b determinate, s` se reprezinte graficul func\iei f. m (x +1) 3
2

42. Fie f :D ® R , f (x ) =

x +x +m a) Pentru ce valori ale lui m func\ia admite dou` asimptote paralele cu axa Oy? b) Pentru ce valori ale lui m func\ia este monoton` pe R ? c) Pentru m =1, s` se reprezinte graficul func\iei f. d) Fie A, B punctele [n care graficul func\iei f, pentru m =1, intersecteaz` axele de coordonate. {n ce puncte graficul func\iei admite tangente paralele cu dreapta AB?

, m Î R* .

155

REZOLVĂRI
Partea a II-a. Elemente de analiză matematică Capitolul I. Limite de funcţii 1.1. Mulţimi de puncte pe dreapta reală
Exersare
E1. Soluţie: Mulţimile de minoranţi şi majoranţi sunt respectiv: a) m = (–∞, –3], M = [5, +∞), b) m = (–∞, –2], M = [3, +∞), c) m = (–∞, –5], M = [4, +∞), d) m = (–∞, –2], M = [5, +∞), e) m = (–∞, 1], M = [11, +∞), f) m = (–∞, –1], M = [3, +∞). E2. Soluţie: Mai întâi se rezolvă ecuaţiile şi inecuaţiile de gradul 2, cu radicali, cu modul, exponenţiale şi logaritmice. a) x2 – 3x = 0 ± x(x – 3) = 0 ± x i {0, 3}. Aşadar A = {0, 3} şi avem: m = (–∞, 0], M = [3, +∞). b) Alcătuim tabelul de semn pentru f(x) = x2 – 3x. x x – 3x
2

–∞ 0 3 +∞ +++++0–––––0+++++

Se obţine x i [0, 3], deci A = [0, 3]. Rezultă m = (–∞, 0] şi M = [3, + ∞). c) Condiţii impuse: x – 3 U 0, deci domeniul de lucru este D = [3, +∞). Prin ridicare la pătrat obţinem succesiv
x − 3 T 2 ⇒ x − 3 T 4 ⇒ x T 7 ⇒ x i (–∞, 7].

Aşadar A = (–∞, 7) O D = [3, 7] şi se obţine: m = (–∞, 3], M = [7, +∞). d) Folosim proprietatea modulului: E( x) T M ⇔ −M T E ( x) T M . Se obţine succesiv: x − 3 T 1 ⇔ −1 T x − 3 T 1 ⇔ 2 T x T 4 . Rezultă că x [2, 4], A = [2, 4], iar m = (–∞, 2], M = [4, +∞). e) Avem succesiv
2x −3 T 0, 25 ⇔ 2x −3 T 25 ⇔ 2x −3 T 1 ⇔ 2x −3 T 2−2 ⇔ x − 3 T − 2 ⇔ x T 1 . 100 4

Aşadar x i (–∞, 1] iar A = (0, +∞) O (–∞, 1] = (0, 1]. Rezultă că: m = (–∞, 0], M = [1, +∞). f) Deoarece 0,125 = 125 = 1 = 13 = 2−3 , iar 0, 25 = 1 = 2−2 se obţine:
1000 8 2
4

2–3 T 4x T 2–2 ® 2–3 T 22x T 2–2 ® –3 T 2x T –2 ⇔ − 3 T x T − 1 . Aşadar A = ⎡ − 3 , − 1⎤ , m = −∞ , − 3 ⎤ , M = [–1, +∞). ⎢ 2 ⎥ 2⎥ ⎣ ⎦ ⎦ 156

(

2

g) Condiţii: x – 1 > 0 ± x > 1 ± D = (1, + ∞). Folosim proprietatea logaE(x) T b, a > 1 ± E(x) T ab. Se obţine succesiv: log2(x – 1) T 2 ± x – 1 T 22 ± x T 5. Aşadar A = (–∞, 5) O D = (1, 5), iar m = (–∞, 1], M = [5, + ∞). h) Condiţii de existenţă pentru logaritmi: ⎨
⎧x −1 > 0 ⎩3x > 0 logb N . logb a

Se obţine domeniul de existenţă: D = (1, +∞) O (–∞, 3) = (1, 3). Folosim formula de schimbare a bazei pentru logaritmi loga N = Se obţine succesiv:
log2 ( x −1) T log4 (3 − x) ⇔ log2 ( x −1) T log2 (3 − x) ⇔ log2 4

⇔ log2 ( x −1) T 1 log2 (3− x) ⇔ log2 ( x −1) T log2 3 − x 2 Din monotonia logaritmilor rezultă că x − 1 T 3 − x .

Cum x – 1 > 0, prin ridicare la pătrat avem ( x − 1)2 T 3 − x ⇒ x2 − 2 x + 1 T 3 − x ⇒ x2 − x − 2 T 0 . Tabelul de semn pentru f(x) = x2 – x – 2 este: x x –x–2
2

–∞ –1 2 +∞ +++++0–––––0+++++

Soluţia inecuaţiei este x i [–1, 2]. Rezultă A = [–1, 2] O (1, 3) = (1, 2], iar m = (–∞, 1], M = [2, +∞). E3. Soluţie: a) Avem că –1 T sinx T 1, ¼x i Z, deci A = [–1, 1], care este interval mărginit.
2(n + 1) − 2 = 2 − 2 < 2 , deci M = 2 este un majorant pentru b) Avem: 2n = 2n + 2 − 2 = n +1 n +1 n +1 mulţimea A. Deoarece n ∈ q ⇒ 2n U 0 , ¼n i q deci m = 0 este un minorant pentru A. n +1 n +1 n +1

Aşadar A este mulţime mărginită. c) n + 1 − n =

( n + 1 − n )( n + 1 + n ) 1 = n +1− n = . n +1 + n n +1 + n n +1 + n 1 < 1 , deci A _ (0, 1). Aşadar 0 < n +1 + n

d) Deoarece 48 ∈ q , rezultă că n + 1 este divizor pozitiv pentru 48. Dar D48 = {±1, ±2, ±3, ±4, ±6, ±8, ±12, ±16, ±24, ±48}. Rezultă că n + 1 i {1, 2, 3, 4, 6, 8, 12, 16, 24, 48} şi astfel n i {0, 1, 2, 3, 5, 7, 11, 15, 23, 47}. Aşadar A = {0, 1, 2, 3, 5, 7, 11, 15, 23, 47} _ [0, 47]. e) Deoarece x2 U 0 ⇒ x2 + 1 U 1 ⇒ 0 < 21 T 1 ⇒ 0 < 22 T 2 , deci A _ [0, 2].
x +1 x +1 n +1

157

f) Fie y =

Ecuaţia are soluţie dacă ∆ U 0. Se obţine ∆ = (y – 1)2 – 4y(y – 1) = (y – 1)(–3y – 1). Soluţiile inecuaţiei ∆ U 0 sunt y ∈ ⎡ − 1 , 1⎤ . Aşadar A = ⎡ − 1 , 1⎤ . ⎢ 3 ⎥ ⎢ 3 ⎥ ⎣ ⎦ ⎣ ⎦ E4. Soluţie: a) Avem: x T 3 ⇔ − 3 T x T 3 . Aşadar x i [–3, 3] = A. b) Avem: x − 1 T 2 ⇔ −2 T x − 1 T 2 ⇔ −1 T x T 3 . Aşadar x i [–1, 3] = A. c) Avem: x − 2 = ⎨

x +1 ∈ A . Rezultă, după aducerea la acelaşi numitor: yx2 + (y – 1)x + y – 1 = 0. x2 + x +1

⎧ x − 2, dacă x − 2 U 0 ⎧ x − 2, dacă x U 2 . Rezultă că x − 2 = ⎨ . ⎩− x + 2, dacă x − 2 < 0 ⎩− x + 2, dacă x < 2 • Pentru x U 2, inecuaţia x − 2 U 1 se scrie x – 2 U 1 cu soluţia x U 3, deci x i [3, +∞).

• Pentru x < 2, inecuaţia x − 2 U 1 se scrie –x + 2 U 1 şi are soluţia x T 1, deci x i (–∞, 1]. Rezultă că x − 2 U 1 ⇔ x ∈ (−∞ , 1] ∪ [3, + ∞) = A . d) Avem succesiv: 1 T 1 ⇔ 1 − 1 T 0 ⇔ 1 − x T 0 .
x x x

Alcătuim tabelul de semn pentru f ( x) = 1 − x .
x

x 1–x x f(x)

–∞ 0 1 +∞ +++++0+++++0–––––– ––––– 0+++++++++++ ––––– |+++++0–––––

Se obţine că x i (–∞, 0) N [1, +∞) = A. e) Tabelul de semn pentru f ( x) = x − 1 este 2
x −4

x x–1 x2 – 4 f(x)

–∞ –2 1 2 +∞ –––––––––––– 0++++++++++ +++++ 0––––––––––0++++++ ––––– |+++++ 0––– |++++++

Se obţine: x i (–2, 1] N (2, +∞) = A.
2 2 f) Avem că: x2 − 4 T 1 ⇔ x2 − 4 − 1 T 0 ⇔

x −9

x −9

5 T 0 ⇔ x2 − 9 < 0 . x2 − 9

Se obţine că x i (–3, 3) = A. g) Deoarece 0,25 = 2–2 obţinem că: 2x+1 T 24x · 2–2(x+1) ® 2x+1 T 24x–2x–2 ® 2x+1 T 22x–2 ® x + 1 T 2x – 2 ® 3 T x. Aşadar, x i [3, +∞) = A. h) Condiţiile de existenţă pentru radical: x – 3 U 0. Deoarece x − 3 U 0 ± că x − 3 U x − 3 U 0 deci domeniul de existenţă este x i [3, +∞). Prin ridicare la pătrat se obţine: (x – 3) T (x – 3)2 sau x2 – 7x + 12 U 0, cu soluţia x i (–∞, 3] N [4, +∞). Aşadar, A = {(–∞, 3] N [4, +∞)) ∩ [3, +∞) = [4, +∞) N {3}. 158

E5. Soluţie: Vecinătăţi pentru x0 = 0 sunt: V1, V4, V8, iar vecinătăţi pentru x = –1 sunt: V1, V8, V9. b) V2 nu este vecinătate pentru x0 şi x1 deoarece nu conţine aceste puncte. c) 0 h V2, –1 h V2. d) –1 h V4, e) –1 h q, iar 0 nu aparţine unui interval inclus în q. e), f) m şi { nu conţine intervale deschise care să conţină pe 0 şi –1. i) 0 h V9. E6. Soluţie: O mulţime V _ Z este vecinătate pentru +∞, dacă există a i Z, astfel încât V = (a, +∞). Vecinătăţi ale lui +∞ sunt. V1, V2, V3, V9. E7. Soluţie: a) A′ = [0, 3], b) A′ = l, deoarece A este mulţime finită; c) A′ = (–∞, 3] N {–∞} = [–∞, 3], Numărul x = 5 este punct izolat al mulţimii A. E8. Soluţie: a), b) Mulţimea A este interval nemărginit. c) Mulţimea A este nemărginită şi superior şi inferior deoarece conţine toate numerele pare pozitive şi numerele impare negative. d) A = (1, +∞). Într-adevăr dacă y i A, atunci rezultă că există x i (0, 1) cu y = 1 .
x

d) A′ = [–2, 2] N [3, 5], e) A′ = {+∞}, f) A′ = [1, 2].

Dar, atunci x = 1 < (0, 1) 0 < 1 < 1 .
y y

Rezultă că y > 0 şi 1 < 1 . Cum y este pozitiv, rezultă că din 1 < 1 se obţine y > 1.
y y

Aşadar y i (1, +∞) = A. e) Inecuaţia x − 1 U 2 conduce la x – 1 U 2 sau –x + 1 U 2, deci x ∈ [3, +∞) au x ∈ (–∞, –1]. Aşadar x i (–∞, –1] N [3, +∞) = A.
2y −1 f) Fie y i A. Atunci există x i (2, + ∞) cu y = x − 1 . Se obţine că x = iar din condiţia

x−2

y −1

x > 2 rezultă că Observaţie.

2y −1 > 2 , inecuaţie cu soluţia y i (1, +∞). Aşadar A = (1, + ∞). y −1

Deoarece x − 1 = x − 2 + 1 = 1 + 1
x−2 x−2

x−2

şi x – 2 > 0 rezultă că x − 1 > 1, ∀x ∈ (2, + ∞) etc.
x−2

g) A = {0, 7, 14, ...} = {7n | n i q}. Dacă M i Z ar fi un majorant pentru A, atunci 7n T M, ¼n i q, sau n T M , ∀n ∈ q , ceea ce ar însemna că mulţimea q ar fi mărginită superior de
7 M , absurd. Aşadar A este nemărginită superior. 7

159

1.4. Calculul limitelor de funcţii
Exersare
E1. Soluţie: a) 3; e) =− π +1= 0 ,
π

b) 125; f) = 3 · 12 – 1 + 2 = 4;

c) 3 3 ; g)

d)

= 2 · 2 + 1 = 5; h) = ln3.

= 53 + 1 = 126,

E2. Soluţie: b) = ∞ + ∞2 = + ∞, a) = (1 + 1)2 + 1 = 5, d) = 3 · ∞ + 1 + ∞2 = +∞, e) = –7 · ∞2 = –∞, g) = log3(0+) = –∞, h) = log0,3(0+) = +∞.

c) = (–∞)2 – 3 = +∞, f) = 9 = 3 ,

E3. Soluţie: Aplicăm proprietăţi ale logaritmilor. a) = lim x =1 ; b) = lim( x2 +1) =1 ; c) = lim( x log5 2) = 5log5 2 .
x →1

d) = lim x⋅log3 1 =−∞⋅(−1) =+∞ .
x→−∞

( 3)

x →0

x →5

E4. Soluţie: Funcţia f are limită în x0 i D′ dacă limitele laterale f(x0 – 0) şi f(x0 + 0) există şi sunt egale. a) f(1 – 0) = 2 · 12 + 3 = 5, f(1 + 0) = 5 · 1 – 1 = 4, f(2 – 0) = f(2 + 0) = 5 · 2 – 1 = 9. Funcţia f nu are limită în x0 = 1, iar în x0 = 2 limita este l = 9. b) Avem: lim f ( x) = lim( x + 3) = 3, lim f ( x) = lim (4x ) = +∞ .
x →0 x →0 x >0 x →+∞ x →+∞

De asemenea, f (1 − 0) = lim( x + 3) = 4, f (1 + 0) = lim 4x = 4 .
x →1 x <1 x →1 x >1

Aşadar f are limită în x0 i {0, 1, +∞}.

Sinteză
S1. Soluţie: a) Avem: 6 = a – 1 + 3 ± a = 4; b) 5 + 6a · 3 = 23 ± a = 1; c) a2 + 2a – 3 = 5 ± a2 + 2a – 8 = 0 ± a i {2, –4}; d)
a =3 ⇒ a =9 ;

e) a2 + 3a + 11 = a + 14 ± a2 + 2a – 3 = 0 ± a i {–3, 1]; f)
3

a +1 = 3 ⇒ a +1= 27 ⇒ a = 26 ;

g)

a −1 = a −1 . Condiţia de existenţă a – 1 U 0 deci a U 1. Se obţine a – 1 = (a – 1)2 cu soluţia a i {1, 2};
2 2

h) 2a = 16 ⇒ 2a = 24 ⇒ a2 = 4 ⇒ a ∈{−2, 2} .
160

S2. Soluţie:

a) Pe mulţimea 0, 1 ∪ 1 , 1 funcţia f are limite. Studiem existenţa limitei funcţiei f în x0 = 1 .
2 1 − 0 = lim log x = log 1 =−1 , iar f 1 + 0 = lim(2 x − 2) = 2 ⋅ 1 − 2 = −1 . Rezultă că: f 2 2 2 2 2 2 x→1 x→ 1 2 2

( 2) (2 )
( )

()

( )

Aşadar f are limită şi în x0 = 1 .
2

b) Pentru x0 i (0, 1) N (1, 2) f are limită. Avem: f (1− 0) = lim 2x = 2, f (1+ 0) = lim log2 x = log2 1= 0 .
x→1 x→1

Aşadar f nu are limită în x0 = 1. Punctul x0 = 3 este punct izolat pentru domeniul de definiţie şi în el nu se pune problema existenţei limitei.
S3. Soluţie: a) Avem: f (1 − 0) = lim[ax2 + (a + 2) x] = a + a + 2 = 2a + 2 şi f (1+ 0) = lim 3 x =1 .
x →1 x→1

Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine că 2a + 2 = 1 deci a = − 1 .
2

b) Avem: f (1 − 0) = lim[( x + a) + ( x − 1) ] = (a + 1) şi f (1 + 0) = lim( x − 1 + a)( x + 4 − a) = a ⋅ (5 − a) . Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine ecuaţia (a + 1) = a(5 – a) sau 2a2 – 3a + 1 = 0 cu soluţia a ∈ 1 , 1 . c) Avem: f (2 − 0) = lim(ax + b) = 2a + b ,
x →2

2

2

2

x →1

2

x →1

{2 }

f (2 + 0) = lim log2 x =1,
x →2

f (4 − 0) = lim log2 x = log2 4 = 2,
x →4 x →4

,

f (4 + 0) = lim(ax2 + bx + 6) = 16a + 4b + 6 .

Din egalităţile f(2 – 0) = f(2 + 0) şi f(4 – 0) = f(4 + 0) rezultă sistemul de ecuaţii
⎧ 2a + b = 1 cu soluţia a = –1, b = 3; ⎨ ⎩16a + 4b + 6 = 2

d) Avem: f(1 – 0) = 2a, f(1 + 0) = 4b, f(3 – 0) = 43b, f(3 + 0) = 83(a+2). Rezultă sistemul de ecuaţii: ⎨
⎧2a = 4b ⎪ ⎪4 = 8 ⎩
3b 3( a+2)

sau ⎨

⎧ a = 2b cu soluţia a = –3, b = − 3 . 2 6b = 9(a + 2) ⎩

S4. Soluţie: a) f (−1 − 0) = −1 = 1, f (−1 + 0) = −1 , f (0 − 0) = 0 = f (0 + 0) , f (1− 0) = 1 =1= f (1+ 0) .

Aşadar f are limite în x0 i {–1, 0, 1}; b) f(0 – 0) = 3 = f(0 + 0), f(3 – 0) = 0 = f(3 + 0), f(4 – 0) = 1 = f(4 + 0); d) f(–5 – 0) = 8 – 5 = 3 = f(–5 + 0), f(3 – 0) = 3 = f(3 + 0), f(5 – 0) = 7 = f(5 + 0); lim f ( x) = lim x2 −1 = 0 , e) Avem: lim f ( x) = lim x2 −1 = 0,
x→−1 x →−1 x→1 x→1

f (2 − 0) = lim x −1 = 3,
x→2

2

f (2 + 0) = lim x2 +1= 3 .
x →2

161

1.4.3. Limitele funcţiilor trigonometrice
Exersare
E1. Soluţie: Se obţine: a) = sin π = 1 , b) = cos π = 3 , c) = sin− π =− 2 , d) = cos − π = cos π = 3 , 6 2 6 6 2 6 2 4 2 h) = cos(−π) = cos π =−1 . e) = sin π = 0 , f) = cos π =−1 , g) = sin 2 π = 0 ,

( )

E2. Soluţie: a) = tg π = 3 , 3

b) = tg − π =−tg π =− 3 , 3 3 e) = tgπ = 0 , h) = ctg 3π = 0 ; 2

( )

d) =−∞ ;

g) = ctg − π =−ctg π =−1 ; 4 4
E3. Soluţie:

( )

( )

c) = tg − π =−tg π =−1 ; 4 4 f) = ctg π = 0 ; 2 i) =−∞ ; j) =+∞ .

( )

a) = arcsin − 1 =−arcsin 1 = π ; 2 2 6
b)

( ) () = arccos (− 1 ) = π− arccos ( 1 ) = π− π = 2π ; 2 2 3 3

d) = arcsin − 3 =− π ; 2 3
e)

c) = arccos − 3 = π− arccos 3 = π− π = 5π 2 2 6 6
E4. Soluţie:

( )

( )

f)

( ) = arccos (− 2 ) = 3π ; 2 4 = arcsin ( 2 ) = π . 2 4

a) = arctg b) c)

d) = arcctg (− 3 ) = π− arcctg ( 3 ) = π− π = 5π ; ( 33 ) = π ; 6 3 3 6 6 = arcctg ( 3 ) = π ; e) = arctg(− 3) =− π ; 3 3 3 = arctg (− 3 ) =−arctg ( 3 ) =− π ; f) = arctg( 3) = π . 3 3 6 3

Sinteză
S1. Soluţi:.

a) Se obţine egalitatea arcsin a = π şi rezultă că a = sin π =1 ; 2 2 b) arccosa = 0 ± a = cos0 = 1; c) arctg a = π ⇒ a = tg π = 1 ; 4 4 e) arccos a = π ⇒ a = cos π =−1 ; d) arcsin a = π ⇒ a = sin π = 2 ; 4 4 2 f) arctg a =− π ⇒ a = tg − π =−1 . 4 4

( )

162

S2. Soluţie: a) f(0 – 0) = sin 0 = 0, f(0 + 0) = 02 = 0, deci lim f ( x) = 0
x →0

• lim f ( x) ]i lim sin x nu există
x→−∞ x→−∞
x→+∞

lim f ( x) = lim x2 =+∞ .
x→+∞ x→0

b) lim f ( x) = lim sin x = 0 ,
x→0

• f (π− 0) = lim sin x = sin π = 0
x→π

f (π+ 0) = lim 3( x − π)2 = 0 , deci lim f ( x) = 0 .
x→π x→π

• lim f ( x) = lim 3( x − π) = 3π
x →2 π x→2 π x→−1

2

2

c) lim f ( x) = f (−1+ 0) = arccos(−1) = π ; • f (0 − 0) = lim arccos x = arccos 0 = π , 2 x→∞ f (0 + 0) = lim x2 + 2 x + π = π , deci lim f ( x) = π ; 2 2 2 x→0 x→0 • lim f ( x) = lim f ( x) = lim x2 + 2x + π = 3+ π . 2 2 x→1 x→1 x→1

(

x<1

) (

)

d) lim f ( x) = lim arctg x =− π ; 2 x→−∞ x→−∞ • f(0 – 0) = arctg0 = 0, f(0 + 0) = arcsin0 = 0, deci lim f ( x) = 0 ;
x→0

• f (1− 0) = arcsin1 = π , 2 f (1+ 0) = arctg1 = π ; 4 • lim f ( x) = lim arcctg x = 0 .
x→∞ x→+∞

S3. Soluţie: a) Funcţia are limite pentru x0 i (–∞, 0) N (0, 1) N (1, +∞). Punem condiţia să existe limite în x0 i {0, 1}. Avem: • f(0 – 0) = sin0 = 0, f(0 + 0) = b, deci b = 0; • f(1 – 0) = a + b, f (1+ 0) = arctg1 = π , deci a + b = π şi se obţine a = π . 4 4 4

b) Funcţia are limită pentru x0 i [–2, –1) N (–1, 1) N (1, 2]. Punem condiţia să existe limite şi în x0 i {–1, 1}. Avem: • f(–1 – 0) = a, f (−1+ 0) = arcsin(−1) =− π , deci a =− π ; 2 2 π, • f (1− 0) = arcsin1 = 2 f (1+ 0) = b , deci b = π . 2

163

S4. Soluţie:

a) Avem, după explicitarea modulului:

Se obţine: • lim f ( x) = lim (− sin x) = − sin(−1) = sin1 ;
x →−1 x →1 x →−1

⎧ − sin x , x T 0 f ( x) = ⎨ . ⎩sin x , x > 0

• lim f ( x) = limsin x = sin1 ;
x →1

• f (0 − 0) = lim(−sin x) = 0, f (0 + 0) = limsin x = 0 , deci lim f ( x) = 0 .
x →0 x→0 x →0

⎧ ⎡ ⎤ ⎪−sin x , x ∈⎣− π , 0 ⎦ 2 b) f ( x) = ⎨ . ⎪sin x , x ∈ (0, π] ⎩ Rezultă că: • lim f ( x) =−sin − π =1 ; 2 x→− π
2

( )

• lim f ( x) = lim sin x = sin π =1 ; 2 x→ π x→ π
2 2

• f(0 – 0) = –sin0 = 0, f(0 + 0) = sin0 = 0, deci lim f ( x) = 0 .
x→0

c) • lim f ( x) = cos − π = 0, 2 x→− π
2

( )

• lim f ( x) = cos π = 0 , 2 x→ π
2

• lim f ( x) = cos 0 =1 .
x→0

⎧−arctg x , x T 0 . d) Avem: f ( x) = ⎨ ⎩ arctg x , x > 0 Se obţine: • lim f ( x) =−arctg (−1) = π , 4 x→−1 • lim f ( x) = arctg 0 = 0 ,
x→0

• lim f ( x) = arctg1= π . 4 x→1

164

1.5. Operaţii cu limite de funcţii
Exersare
E1. Soluţie: a) = lim x2 − lim 3x + lim x = 42 − 3⋅4 + 4 = 6 ;
x →4 x →4 x →4

b) = 2⋅3−1+ ln 3 = 5 ; 3 c) = –3; d) e) = 2 + 3 – 4 = 1; = 2;

f) = 1 + 1 +1 = 11 . 2 3 6
E2. Soluţie: a) = lim( x2 − 2)⋅lim( x2 − 3) = (−1)⋅(−2) = 2 ;

b) = lim x2 ⋅ lim log3 x =1⋅log3 1= 0 ;
x→1 x→1

(

x→1

)(

x→1

)

c)

= 0;

x ⎞⎛ x ⎞ ⎛ d) =⎜ lim 2 ⎟⎜ lim 3 ⎟= 8⋅ 27 =1 ; ⋅ ⎝ x→3 8 ⎠⎝ x→3 27 ⎠ 8 27 e) = 0;

f)

= 0.

E3. Soluţie: lim( x −1) = 0 =0 ; a) = x→12 lim( x + x +1) 3
x→1

b) = e) = 0;

lim( x2 + 4 x −10)
x →2

lim(2x − 3)
x →2

= 2=2; 1

c)

= 1;

d) = 2 ; 3

f) = 2 . 5

E4. Soluţie:

a) = lim( x +1)
x→1

(

)

lim x
x→1

=2 1=2 ; d) = 1; e)

b) = lim sin x
x→0

(

)

lim(1+x)
x→0

= 01 = 0 ;

c)

= 53 = 125;

= 0;

f) = π . 4

Sinteză
S1. Soluţie:

a) = lim( x + 3 x ) = lim x + lim 3 x = (1+1)2 = 4 ;
x→1 x→1 x→1

(

) (

2

)

2

b) h)

= 0; = 2;

c)

= 1;

d)

= 0;

e)

= 4;

f)

= 0;

2 g) = 2⋅ π + π = 2π ; 6 3 3

(

)

1

i) = π . 2

S2. Soluţie:

165

Folosim operaţiile cu limite de funcţii. Se obţine: a π+ π 2 = 2 ⇒ a+1 = 2 ⇒ a = 3 ; a) π+ 0 2 2 b) 9 =1 ⇒ a −1 = 9 ⇒ a = 10 ; a −1 c) a + 2a =1 ⇒ 2a + a = a + 2 ⇒ a =1 ; 2+ a a a d) 2a + 4 a = 3 ⇒ 8 ⋅ 22 + 8 ⋅ 4 a = 6 ⋅ 2a + 9 ⋅ 4a ⇒ 2 ⋅ 2a = 4a ⇒ 2a +1 = 22a ⇒ 2 ⋅ 2 + 3⋅ 4 8 ⇒ a + 1 = 2a ⇒ a = 1 .
S3. Soluţie: a) • lim f ( x) = lim f ( x) = lim( x⋅tgx) = 0 ;
x→0 x→0 x>0 x→0

• f π − 0 = lim x⋅tgx = π (+∞) =+∞ , iar f π + 0 =1 . 2 2 2 x→ π
2 x<π 2

(

)

(

)

Aşadar f nu are limită în x0 = π 2 b) • f (0 − 0) = lim(1− 3 x ) =1,
x→0

f (0 + 0) = lim( x −1) x = 0 , deci f nu are limită în x0 = 0.
x→0

• f (1− 0) = lim( x −1) x = 0,
x→1

f (1+ 0) = lim(1− 3 x ) = 0 , deci
x→1

= 0.

c) • f (0 − 0) = lim
x→0

x −1 =−1, 2 x→0 x + x +1 f (0 + 0) = lim(−1+ sin x)3 =−1 , deci

(

)

3

= –1.

S4. Soluţie:
x→1

a) = lim sin x lim 3 x −1 = (sin1)⋅ 3 lim( x −1) = (sin1)⋅0 = 0 ;
x→1 x→1

b) c)

( )( ) = ( lim x + lim x⋅lim ln( x +1) ) = (0 + 0) = 0 ;
2 2 2 x→0 x→0 x→0

= 3 · log10 = 3;
3

d) = ( 3 7 +1) = 8 ;
0 e) = e 0 = 1 ; 2 1+ 2 3 f) = 4 + 3 8 = 2 ; 16 − 8 g) = arcsin 0 = 0 ; 1+ sin π 2 h) = log2 (2 + log3 9) = log2 4 = 2 .

166

S5. Soluţie:

a) Din definiţia părţii întregi se obţine că:

Rezultă că: x2 12 − 1 < x2 ⎡ 12 ⎤ T 1 sau 1 – x2 < f(x) T 1. ⎢x ⎥ ⎣ ⎦ x Aşadar, cu criteriul cleştelui se obţine lim(1 − x2 ) T lim x2 ⎡ 12 ⎤ T 1 , deci ⎢x ⎥ x →0 x →0 ⎣ ⎦ [ x] b) Avem: x – 1 < [x] T x şi astfel x − 1 < T 1, ∀x > 0 . x x Rezultă că: [ x] T 1 , deci l = 1. lim 1 − 1 T lim x →∞ x →∞ x x = 1.

( )

1 <⎡1⎤T 1 . ⎣ ⎦ x2 − 1 ⎢ x2 ⎥ x 2

( )

c) Deoarece –1 T sinx T 1, ¼x i Z se va obţine inegalitatea: − 12 T sin2 x T 12 şi lim sin2 x = 0 . x →∞ x x x x d) Deoarece –1 T cosx T 1, ¼x i Z, rezultă că –1 + x T cosx + x T 1 + x. Se obţine inegalitatea x − 1 T cos x2 + x T 1 +2x sau 1 − 12 T cos x2 + x T 1 + 12 . x x x x x2 x x x Rezultă că = 0.
x x e) Se obţine că x cos x = 2x ⋅ cos x T 2 şi cum lim 2 = 0 rezultă că limita cerută 2 x →∞ x + 1 x +1 x +1 x +1 este = 0.

f) Deoarece: x – 1 < [x] T x şi 3x – 1 < [3x] T 3x se obţine că 4x – 2 < [x] + [3x] T 4x, ¼x i Z. [ x] + [3x] T 4 , din = 4. Aşadar, pentru x > 0 avem inegalitatea 4 − 2 < x x

167

1.6. Cazuri exceptate la calculul limitelor de funcţii
Exersare
E1. Soluţie: a) = 2 = 2 ; 2 +1 3 E2. Soluţie: a) = 2 =+∞ ; 0+
x<1

b) = 0 + 0 +1 =1 ; 3⋅0 +1 b) = −1 =−∞ ; 2⋅0+

c) =

2⋅4 = 8 ; 6 + 4 +1 11

d) = −3 + 2 =−1 . 4−3

c) = 4 =−∞ ; 0− f) = lim
x>−2

d) = 8 =+∞ ; 0+

2 1 e) = lim 2 x + 3x − 4 = = 1 =+∞ ; (0−)⋅(−1) 0+ x→1 ( x −1)( x − 2)

5x2 −19 = 1 =+∞ . 0+⋅1 x→−2 ( x + 2)( x + 3)

E3. Soluţie: b) = 2 =+∞ ; a) = 1 =+∞ ; 0+ 0+ d) = lim 6 x 2 = 18 =−∞ ; e) = 11 =+∞ ; 0− 0+ x→3 −( x − 3) E4. Soluţie:

c) = 2 =+∞ ; 0+ f) = −1 =−∞ . 0+

Cazuri de nedeterminare 0 . Se aduc expresiile date la forme mai simple. 0 4( x −1) 4( x −1) = = 4 , =2; a) 4 x2− 4 = 2 9 9 x − 9 9( x −1) 9( x −1)( x +1) 9( x +1)

x2 −1 = ( x −1)( x +1) = x −1 , =−2 ; x + 3x + 2 ( x +1)( x + 2) x + 2 2 ( x − 2)( x + 2) x + 2 = , =4 ; c) 2 x − 4 = x − 3x + 2 ( x −1)( x − 2) x −1 2 x( x − 3) = x , =−3 ; d) 2 x − 3x = ( x − 3)( x − 4) x − 4 x − 7 x +12 ( x − 2)2 ( x − 2)2 x − 2 e) 2 = = , =0 ; x x − 2 x x( x − 2)
b)
2
2 ( x + 2)2 f) x + 4 x + 4 = = x+2 , = 0 . 2 x( x + 2) 2x 2 x2 + 4 x

E5. Soluţie:

Caz de nedeterminare ∞ . Fiind limite de funcţii raţionale se compară gradele numitorului şi ∞ numărătorului. a) = 2 =−2 ; −1 e) = 3 ⋅(+∞) =+∞ ; 2 b) = −1 ; 2 f) = 6 ⋅(−∞) =−∞ ; 2 c) = −2 =− 1 ; 6 3 g) = 0 ; d) = −1 ; 3 h) = 0 .

168

E6. Soluţie:

Cazuri de nedeterminare ∞ . Se foloseşte metoda factorului comun forţat. ∞ 2 x 1+ 1 2 1+ 1 x x = 2⋅ 1+ 0 = 2 ; a) = lim = lim x→∞ x→∞ 3 +1 0 +1 3 +1 x x x x2 1+ 1 x 1+ 1 1+ 1 x x = lim x = 1+ 0 = 1 ; b) = lim = lim x→−∞ x→−∞ x→−∞ 4+0 2 x ⋅ 4 + 32 4 + 32 x2 4 + 32 x x x x 1+ 1 1+ 1 x+ x = x x , =1 ; c) Avem: = 2 +1 3 3x + 2 x +1 x⋅ 3 + 2 + 1 3+ x x x x ⎛ ⎞ x⋅ 3 1 2 +1⎟ 3 1 2 +1 ⎜ 3 ⎝ x ⎠ = x , =1 ; d) x + x = 2x +3 3 2 3 2+ x⋅ 2 + x x

( ) ( ) ( )

(

)

(

(

)

)

(

)

x2 1+ 12 + 2 x x 1+ 12 + 2 1+ 12 + 2 x2 +1 + 2 x = x x x = = e) , =3 ; 2 2 2 x −1 + x 2 x2 1− 1 + x x 1− 1 +1 1− 12 +1 2 2 x x x 1+ 2 1+ 1 x + 2 x +1 = x f) , = 1+ 2 = 3 ; 3 x −1 + 4 x +1 3⋅ 1− 1 + 4 + 1 3+ 4 5 x x 1 x⋅ 3− x 3− 1 3− 1 x x 3x − 1 x = = = , pentru x < 0, =−1 ; g) 1 + 7 − 9− 1 + 7 2 1+ 7 9 x2 − x + 7 x 9− x 9− x x2 x x2 x x2 x 2 − 3 + 52 − 2 − 3 + 52 x x x x 2 x 2 − 3x + 5 = , pentru x < 0, =− 2 . h) = 3 x−4 3 3− 4 x 3− 4 x x

(

)

(

)

( (

) )

(

( )

)

( )

( )

Sinteză
S1. Soluţie: Se aduc funcţiile raţionale la forma cea mai simplă. 2 2 2 f ( x) = x + 2 x +1+ x − 2 x +14 = 2 x2 − 2 = 2 . Limita este = 2 . x2 −1 x −1 3 2 ( x +1) −8 − ( x −1) | x −1| ( x −1)( x2 + 2 x +1− 2 x − 2 + 4) − ( x −1)2 | x −1| = = b) f ( x) = ( x −1)( x − 2) ( x −1)( x − 2) 2 ( x −1) | x −1| ; = 4 =−4 ; = x +3 − −1 x−2 x−2 2 ( x − 2)(5x + 4) 5x + 4 c) f ( x) = 5x2 − 6 x −8 = = ; =7 ; 2 x − 6 x + 4 2( x −1)( x − 2) 2( x −1)

169

d) f ( x) =

( x − 3)( x + 3) ( x − 3)( x + 3) x + 3 = = , =1 ; ( x − 3)( x − 3 + x + 3) ( x − 3)⋅2x 2x

2 ( x −1)2 = x −1 , = 0 ; e) f ( x) = x − 2 x +1 = (2 x −1)( x −1) ( x −1)(2 x −1) 2 x −1 2 2( x −1)( x +1) 2( x −1) = , =1 . f) f ( x) = 2 x − 2 = 2 3 3x − 6 x − 9 3( x +1)( x − 3) 3( x − 3)

S2. Soluţie:

a) f (2 − 0) = lim x −1 = 1 =−∞; a x →2 x − 2
x<2
2 −x2 f (2 + 0) = lim −x = lim = −4 =−∞ . 2 0+⋅4 x →2 x − 4 x→2 ( x − 2)( x + 2) x>2 x>2

Aşadar lim f ( x) = −∞ .
x→2

b) f (1 − 0) = lim
x →1 x <1

x −1 = lim 1 = 1 , ( x − 1)(2 x + 1) x→1 2 x + 1 3

2 ( x − 1)( x − 3) f (1 + 0) = lim x − 4 x + 3 = lim = lim x − 3 = − 2 . x →1 9( x − 1) x →1 x →1 9 9( x − 1) 9 x >1 x >1

Aşadar f nu are limită în x0 = 1.
S3. Soluţie:

⎧ ±∞ , dacă a + 2 ≠ 0 ⎪ a) lim 2 x + a = 2 + a = ⎨ 0 . x →1 x − 1 0− , dacă a + 2 = 0 ⎪0 x <1 ⎩ Aşadar limita poate fi finită numai în cazul a = –2. 2( x −1) Pentru a = –2 obţinem: = lim 2 x − 2 = lim =2. x −1 x→1 x −1 x→1 2 b) lim 3x + ax = 9 + 9a . Limita poate fi finită dacă 9 + 9a = 0, deci a = –1. Obţinem: x →3 x −3 0−
x <3 2 x(3− x) = lim 3x − x = lim = lim(−x) =−3 . x −3 x→3 x − 3 x→3 x→3 2 (1− a) − 4 , deci este necesar ca (1 – a)2 = 4, deci a i {–1, 3}. c) Se obţine: = 0±

• Pentru a = –1 se obţine: = lim • Pentru a = 3 se obţine: = lim

( x +1)2 − 4 ( x + 3)( x −1) = lim = lim x + 3 = 2 . x→1 ( x −1)( x +1) x→1 ( x −1)( x +1) x→1 x +1

( x − 3)2 − 4 ( x − 5)( x −1) = lim = lim x − 5 =−2 . x→1 ( x −1)( x +1) x→1 ( x −1)( x +1) x→1 x +1

2 2 d) Se aduce f la forma: f ( x) = x + 3x − a x . 2 x −1 2 2 Se pune condiţia ca 1 + 3 · 1 – a = 0, deci a2 = 4 şi a i {–2, 2}. 2 x( x − 1) = x şi = 1 . Avem: f ( x) = x + 3x − 4 x = 2 ( x − 1)( x + 1) ( x − 1)( x + 1) x + 1

170

S4. Soluţie:

Cazuri de nedeterminare 0 . Este necesar să se aducă funcţiile raţionale la forme mai simple. 0 ( x − 1)( x + 1) ( x − 1)(6 x + 5) x + 1 6 x + 5 + = + ; =1 ; a) f ( x) = 5 ( x − 1)(2 x − 3) ( x − 1)(4 x + 1) 2 x − 3 4 x + 1 ( x − 2)( x − 4) x−2 b) f ( x) = − = 1 − x−2 ; = 1 ; ( x − 2)(5x + 6) ( x − 4)( x + 4) 5x + 6 x + 4 16 c) f ( x) = 2 x2 + 2 x + x2 + x = 2 x + x , =−1 . ( x +1)( x + 2) ( x +1)(2 x +1) x + 2 2 x +1

S5. Soluţie:

2 x +1 ⋅lim x = 0⋅1 = 0 ; 3x + 4 x +1 x→∞ x2 +1 x 1+ 1 x = 4 ⋅1 = 2 ; 4 x2 + 3 ⋅lim b) = lim 2 2 1 x→∞ 2 x + 6 x +1 x→∞ x 1+ 42 x 2 x = 3⋅1 = 3 ; c) = lim 3x + 4 x ⋅lim 2 x→∞ x( x +1) x→∞ x +1 1 a) = lim
x→∞ 2

( (

) )

2 x = 3⋅ lim x 1 =−3 . d) l = lim 3x + 4 x ⋅ lim =−3⋅ lim x→−∞ x( x +1) x→−∞ x 2 +1 x→−∞ x→−∞ 1 x 1+ 2 1+ 12 x x

171

1.6.4. Limite fundamentale în calculul limitelor de funcţii
Exersare
E1. Soluţie: a) = lim sin 5x ⋅ 5 = 5 ; 5x 6 6 x→0 2 ⎛ sin(2 x ) 2 ⎞ 2 ⋅ ⎟= ; c) = lim⎜ 3⎠ 3 x→0⎝ 2 x2 ⎛ sin( x2 −1) x +1⎞ e) = lim⎜ ⋅ =1⋅2 = 2 ; 1 ⎟ x→1⎝ x2 −1 ⎠

(

)

⎛ sin(6 x) 6 ⎞ ⎟= 1⋅6 = 6 ; b) = lim⎜ ⋅ 6x x +1⎠ x→0⎝

d) = lim sin 2 x ⋅ 4 x ⋅ 2 = 1 ; 2 x sin 4 x 4 2 x→0
⎛ sin( x − 2) 1 ⎞ 1 ⎟= ; f) = lim⎜ ⋅ x−2 x+2⎠ 4 x→2⎝

(

)

⎛ sin(1− x2 ) 1− x ⎞ 2 ⋅ = =1 ; g) = lim⎜ 2 ⎟ 2 x→−1 ⎝ 1− x2 ⎠ 2 ⎛ sin(3x − 3) ⎞ h) = lim⎜ ⋅ x −1 ⋅ 3 ⎟= 1⋅1⋅ 3 = 3 . 2 2 2 x→1⎝ 3( x −1) sin( x −1) x +1⎠

E2. Soluţie: tg 2 x 2 ⎞ 2 tg ( x − 1)π π ⎞ π b) l = lim ⎛ a) l = lim ⎛ ⎜ 2x ⋅ 3 ⎟ = 3 ; ⎜ ( x − 1)π ⋅ x + 1 ⎟ = 2 ; x →0 ⎝ x →1 ⎝ ⎠ ⎠ tg (3x − 9) 3 ⎞ 3 1 ⎛ sin( x − π) ⋅ x − π ⎞ = 1 ; c) l = lim ⎛ d) l = lim ⎜ ⎜ 3( x − 3) ⋅ x + 3 ⎟ = 6 = 2 ; x →3 ⎝ x →π ⎝ x − π tg ( x − π) ⎟ ⎠ ⎠ 2 2 2 2 ⎛ tg ( x −1) ⎞ ( x −1)( x +1) ⋅ x − x ⋅ x2 −1 ⎟= 1⋅1⋅lim x2 −1 = lim = e) = lim⎜ 2 2 x( x −1) x→1⎝ x −1 x→1 x − x x→1 sin( x − x) x − x ⎠ = lim x + 1 = 2 ; x →1 x 2 ⎛ tg ( x −1)2 ⎞ ⋅ x −1 ⋅ 1 ⎟= 1 . f) = lim⎜ 2 x→1⎝ ( x −1) sin( x2 −1) x +1⎠ 2 E3. Soluţie: ⎛ arcsin(3x) 3 ⎞ 3 a) = lim⎜ ⋅ ⎟= ; 3x 5⎠ 5 x→0⎝
⎛ arcsin( x2 ) 1 ⎞ 1 ⋅ = =1 ; b) = lim⎜ 1+ x ⎟ 1 x→0⎝ x2 ⎠ ⎛ arcsin(5x) 10 x ⎞ d) = lim⎜ ⋅ ⋅ 5 ⎟= 1 ; 5x sin(10 x) 10 ⎠ 2 x→0⎝

⎛ arcsin(10 x) ⎞ 5x c) = lim⎜ ⋅ ⋅10 ⎟= 2 ; 10 x arcsin(5x) 5 ⎠ x→0⎝ ⎛ ⎞ π 4x − π x− π ⎟ ⎜ arctg x − 4 1 4 =1⋅lim⋅ 4 e) = lim⎜ ⋅ 2 = lim = 1 ; 2⎟ π π (4 x − π)(4 x + π) π 4(4 x + π) 8π π 16 x − π ⎟ x→ ⎜ x→ x→ x− 4 4 4 ⎝ ⎠ 4

(

)

E4. Soluţie: ⎛ ln(1+ x 2 ) 1 ⎞ 1 ⋅ ⎟= ; a) = lim⎜ x→0⎝ x2 5⎠ 5 ⎛ ln(1+ 5 x 2 ) 5 ⎞ 5 c) = lim⎜ ⋅ =5 ; ⎟= lim 2 x→0⎝ 5x 1+ x ⎠ x→0 1+ x ⎛ ln(1+ 3 x ) 1 ⎞ 1 e) = lim⎜ ⋅ 3 ⎟= 3 ; ⎜ ⎟ 3 x→0 x 5⎠ 5 ⎝

⎛ ln(1+ 6 x) 6 ⎞ 6 3 ⋅ ⎟= = ; b) = lim⎜ x→0⎝ 6x 8⎠ 8 4

⎛ 8x 6⎞ 6 3 d) = lim⎜ ⋅ ⎟= = ; x→0⎝ ln(1+ 8 x ) 8 ⎠ 8 4 2 ⎛ ln(1+ x ) 3x 2 1⎞ 1 f) = lim⎜ ⋅ ⋅ ⎟= . x→0⎝ x2 ln(1+ 3x 2 ) 3 ⎠ 3

172

E5. Soluţie: ⎛ x ⎞ a) = lim⎜ 3 −1⋅ 1 ⎟= (ln 3)⋅ 1 = ln 3 ; 6 6 x 6⎠ x→0⎝ ⎛ x2 ⎞ b) = lim⎜ 3 −1⋅ 1 ⎟= (ln 3)⋅1 = ln 3 ; 2 1+ x ⎠ 1 x→0⎝ x

c) = lim

8(8x−1 −1) = 8⋅ln 8 ; x −1 x→1 x+1 3 x−2 ⎛ ⎞ d) = lim 2 − 2 = lim⎜ 23 ⋅ 2 −1⎟= 23 ⋅ln 2 ; x−2 x−2 ⎠ x →2 x→2⎝ x x x ⎛ x ⎞ e) = lim 2 −1+1− 3 = lim⎜ 2 −1− 3 −1⎟= ln 2 − ln 3 = ln 2 ; 3 x x x ⎠ x→0 x→0⎝ ⎛ 3x −1 2x −1 ⎞ x x 3 −1+1− 2 = lim⎜ x − x = ln 3− ln 2 ⎟. f) = lim ⎜ ln 2 ⎟ x→0 x→0 2x −1 2x −1 ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ x

Sinteză
S1. Soluţie: a) = lim 1⋅ sin x + sin 9 x = 1 + lim sin 9 x ⋅3 = 1 + 3 = 10 ; x 3x 3 x→0 9 x 3 3 x→0 3 ⎛ ⎞ b) = lim⎜ sin 2 x + 3sin 5x + x ⎟= lim sin 2 x ⋅ 2 + lim sin 5x ⋅ 15 + x( x +1) x( x +1) ⎠ x→0 2 x x +1 x→0 5x x +1 x→0⎝ x( x +1) + lim 1 = 2 + 15 + 1 = 18 ; x →0 x + 1 ⎛ sin(tg x) tg x ⎞ ⎟=1⋅1=1 ; ⋅ c) = lim⎜ tg x x ⎠ x→0⎝ ⎛ tg (sin x) sin x 1 ⎞ d) = lim⎜ ⋅ ⋅ ⎟=1⋅1⋅ 1 = 1 ; x 2⎠ 2 2 x→0⎝ sin x 2 2 ⎛ sin( x2 − 4 x + 3) 3x2 − 4 x +1 ⎞ e) = lim⎜ ⋅ ⋅ x 2− 4 x + 3 ⎟= 1⋅1⋅lim x 2− 4 x + 3 = x→1⎝ x→1 3x − 4 x +1 x2 − 4 x + 3 sin(3x2 − 4 x +1) 3x − 4 x +1⎠ ( x − 1)( x − 3) = lim = lim x − 3 = −1 ; x →1 ( x − 1(3x − 1) x →1 3x − 1 2 2 2 ⎛ tg ( x + x − 2) x2 + 5x + 6 ⎞ f) = lim⎜ 2 ⋅ ⋅ x2 + x − 2 ⎟= 1⋅1⋅ lim x2 + x − 2 = x→−2⎝ x→−2 x + 5 x + 6 x + x − 2 tg( x2 + 5x + 6) x + 5x + 6 ⎠ ( x + 2)( x −1) = lim = lim x −1 =−3 ; x→−2 ( x + 2)( x + 3) x→−2 x + 3 2 2 2 ⎛ arcsin( x −1) ⎞ ( x −1)( x +1) x2 + x g) = lim⎜ ⋅ ⋅ x2 −1 ⎟= lim x2 −1 = lim = 2 2 x→−1 x→−1 x + x x→−1 x⋅( x +1) x −1 arcsin( x + x) x + x ⎠ ⎝

(

)

(

)

(

)

(

)

= lim x −1 = 2 ; x→−1 x 2 ⎛ arctg( x2 − 6 x + 5) ⎞ arctg( x2 − 6 x + 5) x2 + 4 x − 5 = lim⎜ ⋅ ⋅ x2 − 6 x + 5 ⎟= h) = lim 2 2 2 x→1 arcsin( x + 4 x − 5) x→1⎝ x − 6x + 5 arcsin( x + 4x − 5) x + 4 x − 5 ⎠ 2 ( x − 1)( x − 5) = lim x2 − 6x + 5 = lim = lim x − 5 = −4 = − 2 . x →1 x + 4 x − 5 x →1 ( x − 1)( x + 5) x →1 x + 5 6 3 173

S2. Soluţie: a) Folosim formula trigonometrică: cos2x = 1 – 2sin2x. 2 2 2 Rezultă că = lim 1−1+ 2sin x = lim 2 sin2 x = 2 lim sin x = 2 ; x x→0 x→0 x→0 x2 x b) Folosim formula trigonometrică: cos a − cos b = −2sin a + b ⋅ sin a − b . 2 2 Se obţine: = lim −2sin 3x⋅sin x =−2 lim sin x =−2⋅lim sin x ⋅ 5x ⋅1 =− 2 ; x sin 5x 5 5 x→0 sin 5 x⋅sin 3x x→0 sin 5 x x→0 sin 3x ⋅3x − 5⋅ sin x ⋅ x 3⋅ sin 3x − 5 sin x 3x x 3x x = lim = 3− 5 = 1 ; c) = lim 4− 6 x→0 sin 4 x ⋅4 x − 2⋅ sin 3x ⋅3x x→0 4 sin 4 x − 6⋅ sin 3x 4x 3x 4x 3x ⎛ tg(arcsin x) arctg x ⎞ d) = lim⎜ ⋅ ⋅ arcsin x ⎟= 1⋅1⋅lim arcsin x = sin(arctg x) arctg x ⎠ x→0⎝ arcsin x x→0 arctg x ⎛ ⎞ = lim⎜ arcsin x ⋅ x ⎟= 1⋅1= 1 . x arctg x ⎠ x→0⎝

(

)

(

)

(

(

)

)

( (

) )

(

(

) ( ) (

) )

S3. Soluţie: ⎛ ln(1+ sin 3x) sin 3x ⎞ ⎟= 1⋅lim sin 3x = lim sin 3x ⋅ 5x ⋅ 3 = 1⋅1⋅ 3 = 3 ; ⋅ a) = lim⎜ sin 3x sin 9 x ⎠ 3x sin 5x 5 5 5 x→0⎝ x→0 sin 5 x x→0 x ⎛ ln(1+1− 3 ) x 1− 3x ⎞ b) = lim⎜ ⋅ ⋅ = 1⋅1⋅(− ln 3) =− ln 3 ; sin x x ⎟ x→0⎝ 1− 3x ⎠

(

)

(

)

⎛ ln(1+ x sin x) ⎞ ⋅ x⋅sin 5x ⋅ sin x ⎟=1⋅1⋅lim sin x = c) = lim⎜ x⋅sin x ln(1+ x sin 5x) sin 5x ⎠ x→0⎝ x→0 sin 5 x = lim sin x ⋅ 5x ⋅ 1 = 1 ⋅1⋅ 1 = 1 ; x →0 x sin 5x 5 5 5 ⎛ ln(1+ ln( x +1)) ln( x2 +1) x ln( x +1) ⎞ x⋅ln( x +1) ⋅ ⋅ = d) = lim⎜ ⎟= 1⋅1⋅lim 2 2 2 ln( x +1) x→0⎝ x→0 ln( x +1) ln(1+ ln( x +1)) ln( x +1) ⎠

(

)

⎛ ln( x + 1) ⎞ x2 = lim ⎜ ⋅ = 1 ⋅1 = 1 . 2 ⎟ x →0 x ln(1 + x ) ⎠ ⎝
S4. Soluţie: sin ax − sin ax (sin ax) 1− cos ax cos ax cos ax = lim = lim = lim sin ax ⋅ bx ⋅ cos bx ⋅1− cos ax ⋅ a = ax sin bx cos ax 1− cos bx b 1− cos bx x→0 sin bx x→0 x→0 − sin bx (sin bx) cos bx cos bx

( (

) )

(

)

⎛ sin ax bx ⎞ 3 2sin 2 ax 2 a lim 1 − cos ax = a ⋅ lim 2 = a lim ⎜ a 2 ⋅ 2 ⎟ = a⋅a = a . = 1 ⋅1 ⋅1 ⋅ b x →0 1 − cos bx b x →0 2sin 2 bx b x→0 ⎜ b ax sin bx ⎟ b b2 b ⎜ ⎟ ⎝ 2 2 2 ⎠ Dar = 1 şi se obţine că a = 1 , deci b = 2a. 8 b 2 2 2 2 2 Avem: E = a2 − b2 = a2 − 4a 2 = −3 . 5 a + b a + 4a

2

()

174

S5. Soluţie: 1 ⋅ sin x + 2sin 2 x +...+ n sin nx =1⋅lim sin x + 2sin 2 x +...+ n sin nx = n = lim x x x x x→0 x +1 x→0 n(n +1)(2n +1) = lim sin x + 4⋅ sin 2x +...+ n2 sin nx =1+ 22 +...+ n2 = =14 . x 2x nx 6 x→0 Se obţine 1 = 1, 2 = 1 + 22 = 5, 3 = 1 + 4 + 9 = 14, deci n = 3.

( (

)

(

)

)

S6. Soluţie: 2 x2 + 3x + a − bx( x −1) (2 − b) x2 + (b + 3) x + a = lim . a) = lim x −1 x −1 x→∞ x→∞ Pentru ca limita să fie finită trebuie ca numărătorul să aibă gradul cel mult egal cu gradul numitorului. Se impune condiţia 2 – b = 0, deci b = 2. Atunci: = lim 5x + a = 5 . x→∞ x −1 Aşadar = a şi = 5. x2 + x +1− ax( x + 2) (1− a) x2 + (1− 2a) x +1 . a) Avem: = lim = lim x+2 x+2 x→∞ x→∞ Limita este finită dacă numărătorul are cel mult gradul 1. Se impune condiţia 1 – a = 0, deci a = 1. Rezultă că: = lim −x +1 =−1 , dar l = 3 + b şi se obţine că –1 = 3 + b deci b = –4; x→∞ x + 2 2 2 2 (1− a2 ) x2 + x . c) =−b + lim( x2 + x − ax) =−b + lim x + x − a x =−b + lim 2 x→∞ x→∞ x→∞ x2 + x + ax x + x + ax Limita poate fi finită dacă 1 – a2 = 0, deci a = 1 sau a = –1. • Pentru a =−1 ⇒ =−b + lim( x2 + x + x) =+∞ .
x→∞

• Pentru a =1 ⇒ =−b + lim
x→∞

x = 1 − b . Se obţine că 1 − b = 3 deci b = –1. 2 2 x +x+x 2
2

Aşadar a = 1, b = –1. d) = lim sin ax ⋅ 3x ⋅ a ⋅ 1 = 1⋅1⋅ a = a . Rezultă că a = 2 şi a = 12. ax sin 3x 3 x + 2 6 6 x→0 6 ln(1+ 3− x) e) 1 = a lim =−a , iar x −3 x→3 ⎛ x−3 ⎞ 8(2x−3 −1) = lim = lim⎜ 2 −1⋅ 8 ⎟= (ln 2)⋅ 8 = 4 ln 2 . 2 x +3⎠ 6 3 x→3 ( x − 3)( x + 3) x→3⎝ x − 3

(

)

Rezultă a = − 4 ln 2 ; 3 x−2 ⎛ x−2 16(2 −1) − ⎞ = lim⎜ 2 −1⋅ x−2 2 ⎟= ln 2 = ln 2 = 1 , iar f) 1 = lim x−2 x x→2 16(4 −1) x→2⎝ x − 2 4 −1⎠ ln 4 2 ln 2 2
2

= lim x − a2 = 1− a2 .
x→1

Din egalitatea 1 = 1 − a2 se obţine a2 = 3 , deci a = ± 3 . 2 4 2

175

1.7. Asimptotele funcţiilor reale
Exersare
E1. Soluţie: a) D = (−∞, 0) ∪ (0, +∞) . Aşadar ±∞ sunt puncte de acumulare pentru D. Rezultă că: • lim f ( x) = lim 1 = 0 şi lim f ( x) = lim 1 = 0 . x →+∞ x →+∞ x x →−∞ x →−∞ x Aşadar dreapta y = 0 este asimptotă orizontală la –∞, şi la +∞.

b) D = (−∞,3) ∪ (3,+∞) . Se obţine: 1 = 0 şi lim f ( x) = lim 1 = 0 , x →+∞ x →+∞ x − 3 x−3 deci dreapta y = 0 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞.
x →−∞

lim f ( x) = lim

x →−∞

x = −1 şi lim f ( x) = lim x = −1 . x →∞ x →∞ 4 − x 4− x Dreapta y = –1 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞. c) D = (−∞, 4) ∪ (4,+∞) . Se obţine: lim f ( x) = lim
x →−∞ x →−∞

d) D = −∞ , 1 ∪ 1 , +∞ . 2 2 Se obţine: lim f ( x) = 3 = lim f ( x) . Dreapta y = 3 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞. x →−∞ 2 x→+∞ 2 e) D = Z, iar lim f ( x) = lim f ( x) = 0 . Asimptota orizontală la –∞ şi la +∞ este dreapta y = 0;
x →∞ x →−∞

(

) (

)

f) D = −∞ , − 5 ∪ − 5 , + ∞ . Asimptota orizontală la –∞ şi la +∞ este y = 2 . 3 3 3 g) D = [0, +∞). În acest caz numai +∞ este punct de acumulare pentru D. Se obţine lim f ( x) = 0 şi asimptota orizontală la +∞, dreapta y = 0.
x →∞

(

) (

)

h) D = Z, y = 3 la ±∞. 2
2 x x = lim 2 x =1 , x→−∞ x→−∞ x + x +1 x→−∞ x + x +1 2 = −1 . lim f ( x) = lim 2 − x x →−∞ x →−∞ x + x + 1 Dreapta y = 1 este asimptotă orizontală la +∞, iar y = –1 este asimptotă orizontală la –∞

i) D = Z. Se obţine: lim f ( x) = lim

2

E2. Soluţie:

a) D = (−∞,1) ∪ (1,+∞) . Avem: f (1 − 0) = lim 1 = 1 = −∞ , f (1 + 0) = lim 1 = 1 = +∞ . x →1 x − 1 x →1 x − 1 0− 0+
x <1 x >1

Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală. Dacă x0 i Z \ {1}, atunci lim 1 = 1 ∈ Z , deci nu mai există alte asimptote verticale. x → x0 x − 1 x0 − 1 b) D = (−∞,1) ∪ (1,+∞) . Rezultă lim f ( x) = lim
x →1 x →1

1 = 1 = +∞ . ( x − 1)2 0+ Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală;

c) D = (−∞ , − 1) ∪ (−1, 1) ∪ (1, + ∞) . Se obţine: 176

• f (−1 − 0) = lim

x →−1 x <−1

x = lim x = −1 = −∞ şi f (−1 + 0) = −1 = +∞ . x →−1 ( x − 1)( x + 1) −2 ⋅ 0− −2 ⋅ 0+ x − 1 x<−1
2

Dreapta x = –1 este asimptotă verticală bilaterală. x = 1 =−∞ , f (1+ 0) =+∞ , deci dreapta x = 1 este asimptotă • f (1− 0) = lim 0−⋅2 x→1 ( x −1)( x +1)
x<1

verticală bilaterală. d) D = (−∞ , − 2) ∪ (−2, 2) ∪ (2, +∞) . • f (−2 −0) =+∞, f (−2 + 0) =−∞ ; • f (2 −0) =−∞, f (2 + 0) =+∞ . Dreptele x = 2, x = –2 sunt asimptote verticale bilaterale. e) D = (−∞ , 1) ∪ (1, 2) ∪ (2, +∞) . Asimptote verticale x = 1 şi x = 2; f) D = (−1,+∞) . Avem: lim f ( x) = lim ln( x + 1) = −∞ .
x →−1 x →−1 x >−1

Dreapta x = –1 este asimptotă verticală la dreapta; g) D = (−1,+∞) , x = –1; h) D = (−∞, 0) ∪ (0, +∞) , x = 0.
E3. Soluţie: a) D = (−∞, 2) ∪ (2, +∞) . Punctele ±∞ sunt puncte de acumulare pentru D. • Asimptotă oblică spre –∞. f ( x) x2 = 1 ; Avem: m = lim = lim x →−∞ x →−∞ x( x − 2) x
2 n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎛ x − x ⎞ = lim 2 x = 2 . ⎜ ⎟ x→−∞ x − 2 x →−∞ x →−∞ ⎝ x − 2 ⎠ Dreapa y = x + 2 este asimptotă oblică spre –∞.

• Asimptotă oblică spre +∞ f ( x) x2 =1 şi Avem: m = lim = lim x→+∞ x x→+∞ x( x − 2) ⎛ 2 ⎞ n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎜ x − x ⎟= lim 2x = 2 . x→+∞ x→+∞ x − 2 ⎝ ⎠ x→∞ x − 2 Dreapta y = x + 2 este asimptotă oblică spre +∞. b) D = (−∞,1) ∪ (1,+∞) . 2 f ( x) Se obţine: m = lim = lim 2 x + x = 2 , x →−∞ x →−∞ x( x − 1) x
⎛ 2 ⎞ n = lim ( f ( x) − mx) = lim ⎜ 2 x + x − 2 x ⎟ = lim 3x = 3 . x →−∞ x →−∞ ⎝ x − 1 ⎠ x→−∞ x − 1 f ( x) Analog se obţine că lim = 2, lim( f ( x) − 2 x) = 3 şi astfel dreapta y = 2x + 3 este x →+∞ x →∞ x asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞;

c) D = (−∞,− 2) ∪ (−2, +∞) . Se obţine că y = –x + 2, este asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞;

177

d) D = (−∞,1) ∪ (1,+∞) . • Asimptota oblică la +∞. 2 x2 + 2 x f ( x) Avem: m = lim = lim = lim x + 2x =1, x→+∞ x x→+∞ x( x −1) x→+∞ x( x −1) 2 ⎛ ⎞ n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ x + 2 x − x ⎟= lim 3x = 3 . x→∞ x→∞⎝ x −1 ⎠ x→+∞ x −1 Dreapta y = x + 3 este asimptotă oblică spre + ∞ . • Asimptotă oblică spre – ∞ . 2 f ( x) Avem: m = lim = lim x − 2 x =1 şi x→−∞ x x→−∞ x( x −1)
2 n = lim ( f ( x) − x) = lim ⎛ x − 2 x − x ⎞ = lim − x = −1 . ⎜ x −1 ⎟ x→−∞ x − 1 x →−∞ x →−∞ ⎝ ⎠ Dreapta y = x – 1 este asimptotă oblică spre –∞.

e) D = [0, +∞). Problema determinării asimptotei oblice se pune numai la +∞. Se obţine: f ( x) x = 1, = lim m = lim x →+∞ x →+∞ 1 + x x n = lim ( f ( x) − x) = lim x x − x = lim −x =−∞ . x→+∞ x→∞ 1+ x x→∞ 1+ x Rezultă că nu există asimptotă oblică.

(

)

f) D = −∞ , 1 ∪ 1 , + ∞ . 2 2 ⎛ 2 ⎞ f ( x) Avem: m = lim = lim ⎜ x + 2 x ⎟= 1 , 2 x→−∞ x x→−∞ x(2 x −1) ⎠ ⎝

(

) (
(

)

⎛ 2 ⎞ 5x = 5 . n = lim f ( x) − 1 x = lim ⎜ x + 2 x − x ⎟= lim 2 2 ⎠ x→−∞ 2(2x −1) 4 x→−∞ x→−∞ 2 x −1 ⎝
Dreapta y = x + 5 este asimptotă oblică spre –∞. 2 4 2 f ( x) Analog: m = lim = lim x − 2x = 1 , 2 x→+∞ x x→+∞ x(2 x −1) 2 ⎛ ⎞ n = lim f ( x) − x = lim ⎜ x − 2 x − x ⎟= lim −3 = −3 . 2 2 ⎠ x→∞ 2(2x −1) 4 x→∞ x→+∞ 2 x −1 ⎝ Dreapta y = x − 3 este asimptotă oblică spre +∞. 2 4

)

(

)

Sinteză
S1. Soluţie: a) D = (–∞, 1) N (1, 3) N (3, +∞) Avem: lim f ( x) = lim f ( x) = 0 , deci y = 0 este asimptotă orizontală la –∞ şi la +∞.
x →−∞ x →+∞

• f (1− 0) = lim
x→1 x<1

x 1 = =+∞ ( x −1)( x − 3) 0−⋅(−2)

f (1+ 0) = 1 =−∞ , 0−

178

f (3− 0) = lim
x→3 x<3

x = 3 =−∞ , ( x −1)( x − 3) 2⋅0−

f (3 + 0) = +∞. Rezultă că dreptele x = 1, x = 3 sunt asimptote verticale bilaterale. b) D = (–∞, –1) N (–1, 1) N (1, +∞). • Asimptote orizontale. Se obţine: 2 2 lim f ( x) = lim − x = −1 şi lim f ( x) = lim 2x = 1 , deci y = –1 este asimptotă orizontală 2 x →−∞ x →−∞ x − 1 x →+∞ x →∞ x − 1 la –∞, iar y = 1 este asimptotă orizontală la +∞. • Asimptote verticale Se obţine: f (−1+ 0) = lim f ( x) = lim
x→−1 x>−1

x x = −1 =+∞ , −2⋅0+ x→−1 ( x −1)( x +1)
x>−1

f (−1− 0) =−∞ , f (1− 0) = lim
x<1

xx = −1 =−∞, 0−⋅2 x→1 ( x −1)( x +1)

f(1 + 0) = +∞. Aşadar dreptele x = 1, x = –1 sunt asimptote verticale bilaterale. Nu există asimptote oblice, deoarece la ambele ramuri există asimptote orizontale; c) D = (−∞,1) ∪ (1,5) ∪ (5,+∞) . Dreapta y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ , iar dreptele x = 1, x = 5 sunt asimptote verticale bilaterale. 1+ x U 0, x −1≠ 0 . Se obţine D = (−∞, −1]∪ (1, +∞) . x −1 • Asimptote orizontale. x +1 Avem lim f ( x) = lim = 1 =1 şi lim f ( x) =1 . x→−∞ x→−∞ x→+∞ x −1 Rezultă că y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ . d) Se pune condiţia • Asimptote verticale Avem lim f ( x) = lim
x→1 x→1 x>1

x +1 2 = =+∞ , deci x−1 este asimptotă verticală. x −1 0+

e) D = (−∞,−1) ∪ (−1,1) ∪ (1,+∞) . Avem, după explicitarea modulului: ⎧ x2 , x ∈ (−∞,−1) ∪ (1,+∞) ⎪ 2 ⎪ x −1 f ( x) = ⎨ 2 ⎪ x ⎪1− x 2 , x ∈ (−1, 1) ⎩ • Asimptote orizontale. Se obţine:
x2 x2 lim f ( x) = lim 2 =1 şi lim f ( x) = lim 2 =1 x→−∞ x→−∞ x −1 x→∞ x→∞ x −1 deci y =1 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ .

179

• Asimptote verticale Avem: f (−1− 0) = lim
x→−1

x2 = 1 =+∞ , f(–1 + 0) = +∞, f(1 + 0) = + ∞, f(1 – 0) = + ∞. x −1 0+
2

Dreptele x = 1 şi x = –1 sunt asimptote verticale bilaterale. f) D = (−∞, 1) ∪ (1, +∞) . Deoarece lim f ( x) = +∞ , lim f ( x) = +∞ nu există asimptote orizontale la –∞ şi la +∞.
x →∞ x →−∞

• Asimptote verticale
2 Avem: lim f ( x) = lim x = 1 = +∞ . x →1 x →1 x − 1 0+ Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală.

• Asimptote oblice m = lim
x→∞ 2 f ( x) = lim x = lim x =1 , x x→∞ x⋅ x −1 x→∞ x −1

2 ⎛ 2 ⎞ n = lim ⎜ x − x ⎟ = lim ⎛ x − x ⎞ = lim x = 1 . ⎜ x − 1 ⎟ x →∞ x − 1 x →∞ ⎠ ⎝ x −1 ⎠ x →∞ ⎝ Aşadar y = x + 1 este asimptotă oblică spre +∞.

• m = lim

x →−∞

2 f ( x) = lim x = lim x = −1 , x →−∞ x x − 1 x →−∞ 1 − x x

2 ⎛ 2 ⎞ n = lim ⎜ x + x ⎟ = lim ⎛ x + x ⎞ = lim x = −1 . ⎜1− x ⎟ x →−∞ 1 − x x →−∞ ( x − 1) ⎠ ⎝ ⎠ x→−∞ ⎝ Dreapta y = –x – 1 este asimptotă oblică spre –∞.

g) D = (–∞, –1) N (–1, 0) N (0, 1) N (1, + ∞). Asimptote orizontale 2 2 Avem: lim f ( x) = lim 2x = 1, lim f ( x) = lim ⎛ 2x ⎞ = 1 , deci y = 1 este asimptotă ⎜ ⎟ x →+∞ x →∞ x − x x →−∞ x →−∞ ⎝ x + x ⎠ orizontală la –∞ şi la + ∞. • Asimptote verticale Avem:
2 f (1 + 0) = lim f ( x) = lim 2x = lim x = 1 = +∞ , x →1 x →1 x − x x →1 x − 1 0+ x >1 x >1 x >1

x2 f (1 − 0) = −∞ , f (−1 + 0) = lim 2 = lim x = −1 = −∞ , f(–1 – 0) = +∞. x →−1 x + x x →−1 x + 1 0+ x >−1 x >−1

Aşadar x = –1, x = 1 sunt asimptote verticale bilaterale. 2 Deoarece lim f ( x) = lim 2x = lim x = 0 , f(0 + 0) = 0, dreapta x = 0 nu este asimptotă x →0 x →0 x + x x →0 x + 1
x <0 x <0 x <0

verticală; h) D = (−∞, −1) ∪ (−1, 1) ∪ (1, +∞) . • Nu există asimptote orizontale. • Asimptote verticale sunt dreptele x = –1 şi x = 1. • Asimptote oblice. 180

Se obţine:

m = lim

x →∞

3 f ( x) = lim x =1, x →∞ x( x 2 − 1) x

⎛ 3 ⎞ n = lim ( f ( x) − x) = lim ⎜ 2x − x ⎟= lim 2 x = 0 . x→+∞ x→+∞ x −1 ⎝ ⎠ x→∞ x −1 f ( x) Analog se obţine că lim = 1, lim ( f ( x) − x) = 0 , deci y = x este asimptotă oblică spre x →−∞ x →−∞ x –∞ şi spre + ∞.
S2. Soluţie: a) D = (−∞, 0) ∪ (0, +∞) . • Asimptote orizontale
lim f ( x) = lim x⋅2 x =∞⋅20 =∞ ,
x→∞ x→∞ x →−∞ 1

lim f ( x) = lim x ⋅ 2 x = −∞ ⋅ 20 = −∞ .
x →−∞

1

Aşadar nu există asimptote orizontale. • Asimptote verticale f (0 − 0) = lim x ⋅ 2 x = 0 ⋅ 20− = 0 ⋅ 2−∞ = 0 , iar
x →0 x<0 1 1

f (0 + 0) = lim x⋅2 x = 0⋅20+ = 0⋅2+∞ = 0
x→0 x>0

1

1

caz de excepţie.
y x Avem: lim x ⋅ 2 = lim 2 = lim 2 = +∞ . x →0 x →0 1 y →∞ y x >0 x >0 x Rezultă că x = 0 este asimptotă verticală lateral dreapta. 1 x 1

• Asiptote oblice
1 x f ( x) = lim x ⋅ 2 = lim 2 x = 20 = 1 , m = lim x →∞ x →∞ x →∞ x x x ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜ x2 x − x ⎟ = lim x ⎜ 2 x − 1⎟ = lim 2 − 1 = ln 2 . x →∞ x →∞ ⎝ ⎠ x →∞ ⎝ ⎠ x→∞ 1 x 1 1 x ⎛ ⎞ f ( x) = lim 2 x = 1 şi n = lim ⎜ x⋅2 x − x ⎟= lim 2 −1 = ln2 . Analog, m = lim x→−∞ x →−∞ x →−∞ ⎝ ⎠ x→−∞ 1 x x Rezultă că dreapta y = x + ln2 este asimptotă oblică spre –∞ şi spre +∞. 1 1 1

b) Se pune condiţia e + 1 > 0 . Se obţine xe + 1 > 0 cu soluţia: x ∈ −∞ , − 1 ∪ (0, + ∞) = D . e x x • Asimptote orizontale. lim f ( x) = lim x ln e + 1 = ∞ ⋅ ln e = ∞ , x →∞ x →∞ x lim f ( x) = lim x ln e + 1 =−∞⋅ln e =−∞ . x x→−∞ x→−∞ Nu există asimptote orizontale.

(

)

( )
(

)

181

• Asimptote verticale f (0 + 0) = lim x ln e + 1 = lim x x→0 y →∞

ln(e + y) −∞ f − 1 − 0 = lim1 x ln e + 1 = lim = = +∞ . y →−e e x y −e x →− e
x <− 1 e

(

)

x>0

(

)

ln(e + y) =0, y

( )

Dreapta x = − 1 este asimptotă verticală. e • Asimptote oblice f ( x) • m = lim = lim ln e + 1 = ln e =1, x x x→∞ x→∞

(

)

⎛e+ y ⎞ ⎟ ln⎜ ⎝ e ⎠ ln(e + y) −1 1 − x = lim n = lim( f ( x) − x) = lim x ln x + = lim = x y y x→∞ x→∞ y →0 y →0 ⎛ y⎞ ln⎜1+ ⎟ ⎝ e⎠ 1 = lim = y e y →0 ⋅e e 1 este asimptotă oblică spre +∞. Dreapta y = x + e f ( x) • m = lim = lim ln e + 1 = ln e = 1 , x →−∞ x →−∞ x x ln(e + y) − 1 1 n = lim x ln e + 1 − x = lim = . x →−∞ y →0 x y e Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre –∞. e

( (

) )

( ) ( ( ) )

c) Se impune condiţia: 1 + 1 > 0 . Rezultă că x i (–∞, –1) (0, +∞) = D. x • Asimptote orizontale ln(1 + y) ⎛ lim f ( x) = lim( x − 1) ln 1 + 1 = lim ⎜ 1 − 1⎞ ln(1 + y) = lim ⎛ (1 − y) ⎞ = 1⋅1 ⋅1 ⎟ ⎜ ⎟ x →∞ x →∞ y →0 ⎝ y y →0 ⎝ x y ⎠ ⎠ y >0

( )

x →−∞

ln(1 + y) ⎛ ⎞ ⋅ (1 − y) ⎞ = 1 . lim ( x − 1) ln 1 + 1 = lim ⎜ 1 − 1⎟ ln(1 + y) = lim ⎛ ⎜ ⎟ y →0 ⎝ y y →0 ⎝ x y ⎠ ⎠
y <0

( )

Rezultă că y = 1 este asimptotă orizontală la –∞ şi la + ∞. • Asimptote verticale

( ) • f (0 + 0) = lim( x − 1) ln (1 + 1 ) = −1ln ∞ = −∞ . x
x <−1 x →0 x >0

• f (−1 − 0) = lim( x − 1) ln 1 + 1 = −2 ln 0+ = −2(−∞) = +∞ , x →−1 x

Dreptele x = –1, x = 0 sunt asimptote verticale.
3 d) Condiţii de existenţă: x + 1 U 0, x − 1 ≠ 0 . x −1 Se obţine x ∈ (−∞ , − 1] ∪ (1, + ∞) . Deoarece lim f ( x) = +∞ nu există asimptote orizontale. x →±∞

182

• Asimptote verticale 3 f (1 + 0) = lim x + 1 = 2 = +∞ , deci dreapta x = 1 este asimptotă verticală. x →1 x −1 0+
x >1

• Asimptote oblice 3 3 f ( x) = lim 1 x + 1 = lim 2x + 1 = 1 , • m = lim x →∞ x →∞ x x x − 1 x→∞ x ( x − 1)
x3 + 1 − x 2 x2 + 1 ⎛ x3 + 1 ⎞ x −1 n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜ − x ⎟ = lim x − 1 = lim = 3 x →∞ x →∞ x →∞ x →∞ x −1 x +1 + x ⎛ x+ 1 ⎞ ⎝ ⎠ ⎜ x −1 x2 ⎟ + x x2 ⎜ x −1 ⎟ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠
2 = lim x + 1 ⋅ x →∞ x( x − 1)

1 = 1⋅ 1 = 1 . 2 2 1 x+ 2 x +1 x −1

Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre +∞. 2 3 3 f ( x) • m = lim = lim 1 x + 1 = lim − 2x + 1 = −1 , x →−∞ x →−∞ x x x − 1 x→−∞ x ( x − 1) ⎛ 1− y3 ⎞ ⎛ y3 −1 ⎞ ⎛ x3 +1 ⎞ + x ⎟= lim ⎜ − y ⎟= lim⎜ − y ⎟= n = lim ( f ( x) + x) = lim ⎜ x→−∞ x→−∞ ⎝ x −1 ⎠ y→+∞⎝ −y −1 ⎠ y→∞⎝ y +1 ⎠
⎛ ⎞ ⎜ ⎟ −y −1 y −1 2 ⎜ 2 ⎟ −y y +1 y +1 1 ⎜ −y −1 ⋅ ⎟=− 1 . = lim 3 = lim 3 = lim 2 y →∞ y →∞ y →∞⎜ y( y +1) ⎟ y −1 y −1 y + 12 +y +y ⎜ ⎟ y y +1 y +1 ⎜ +1⎟ y +1 ⎝ ⎠ Dreapta y = − x − 1 este asimptotă oblică spre –∞. 2
3 2

S3. Soluţie: Pentru numitor avem ∆ = a 2 − 4a − 4 . Deosebim următoarele cazuri: • ∆ < 0 . Atunci domeniul de definiţie pentru funcţia f este D = Z şi nu există asimptote verticale. • ∆ = 0 . Atunci x2 – ax + a + 1 = (x – x0)2 şi dreapta x = x0 este asimptotă verticală. Se obţine: a ∈ {2 − 2 2 , 2 + 2 2} . ( x − 1)( x + 1) . • ∆ > 0 . Atunci x2 – ax + a + 1 = (x – x1)(x – x2) şi f ( x) = ( x − x1)( x − x2 ) Dreptele x = x1 şi x = x2 sunt posibile asimptote. Pentru a rămâne doar o asimptotă, fracţia f(x) trebuie să se simplifice fie cu x – 1, fie cu x + 1. Dacă x – x1 = x – 1 atunci x1 = 1 şi 12 – a + a + 1 = 2 @ 0.

183

2 Dacă x – x1 = x + 1 atunci x1 = –1 şi (–1)2 + a + a + 1 = 0 ± a = –1, iar f ( x) = x2 − 1 = x − 1 , x x +x cu singura asimptotă verticală x = 0. În concluzie există o singură asimptotă verticală dacă a ∈ {2 − 2 2 , − 1, 2 + 2 2} .

S4. Soluţie:

a) Avem: m = lim

2 f ( x) = lim ax + 2a + bx = a . x →∞ x →∞ x x( x − 1) 2 Din egalitatea a = a se obţine a i {0, 1}. Pentru a = 0, f ( x) = bx , y = 2 . Atunci este necesar ca 2 = lim f ( x) = b . x →∞ x −1 2 Pentru a = 1, f ( x) = x + bx + 2 , y = x + 2 . x −1 ⎛ 2 ⎞ (b +1) x + 2 Se pune condiţia 2 = n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ x + bx + 2 − x ⎟= lim = b +1 . x −1 x −1 x→∞ x→∞⎝ ⎠ x→∞ Aşadar b + 1 = 2 ± b = 1.

b) Avem m = 1. Rezultă că ⎛ ( x + a)( x + a +1) ⎞ (a −1) x + a2 + a −a + 3 = n = lim( f ( x) − x) = lim⎜ − a ⎟= lim = a −1 . ( x + a + 2) x+a+2 ⎠ x→∞ x→∞ x→∞⎝ Aşadar –a + 3 = a – 1 ± a = 2.

184

Teste de evaluare
Testul 1
Soluţii
1.
1 = lim

( ) ⎛ sin( x2 − 5x + 4) x − 1 x2 − 5x + 4 ⎞ sin( x2 − 5x + 4) 0 2. a) lim = lim ⎜ ⋅ ⋅ = 2 x →1 x →1 sin( x − 1) x −1 ⎟ ⎝ x − 5x + 4 sin( x − 1) ⎠
0 2 ( x − 1)( x − 4) = 1 ⋅1 ⋅ lim x − 5x + 4 = lim = lim( x − 4) = −3 ; x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 2 2 b) lim x + 3x = lim x + 3x2 = 1 = 1 . x →∞ 2 x + 1 x →∞ (2 x + 1) 4 2 2 f ( x) = lim x + ax + 3 = 1 , x →∞ x →∞ x x2 ⎛ 2 ⎞ 2 = n = lim( f ( x) − x) = lim ⎜ x + ax + 3 − x ⎟ = lim ax + 3 = a . x →∞ x →∞ ⎝ x ⎠ x →∞ x Aşadar a = 2, b = 1, a + b = 3. Răspuns corect a).

( x − 3)2 = lim x − 3 = 0, x→3 ( x − 3)( x + 3) x→3 x + 3

2

=1,

1

+

2

=1 . Răspuns: a).

3. b = m = lim

Testul 2
Soluţii
⎛ ⎞ 1. a) lim x arcsin x = lim⎜ x ⋅ arcsin x ⋅ x ⎟=1⋅1⋅1 = 1 ; x arctg x ⎠ x→0 sin x⋅arctg x x→0⎝ sin x b) lim x2 + x −1 = lim 3x −1 x→−∞ x 1+ 1 + 12 − 1+ 1 + 12 x x x x = lim =− 1 . 1 3 1 x→−∞ 3− x 3− x x

x→−∞

(

)

2.

1

x x x ⎛ x ⎞ = lim 3 −1+1− a = lim⎜ 3 −1− a −1⎟= ln 3− ln a = ln 3 . x x ⎠ a x→0 x→1⎝ 3

Aşadar ln 3 = 1 ⇒ 3 = e deci a = 3 . Răspuns corect c). a a e ax2 +1 = a , rezultă că dreapta y = a este asimptotă orizontală. 2 x→∞ x→∞ x + 2bx +1 Este necesar ca f să nu mai admită alte asimptote. Pentru a nu exista asimptote verticale se pune condiţia ca ecuaţia x2 + 2bx + 1 = 0 să nu aibă soluţii reale. Se obţine ∆ = 4b2 – 4 < 0, deci b i (–1, 1). Răspuns corect c).
3. Deoarece lim f ( x) = lim

185

Testul 3
Soluţii
2 ( x − 2)(3x + 2) 1. a) lim 3x − 4 x − 4 = lim = lim 3x + 2 = 8 = 2 ; 2 x→2 x → 2 ( x − 2)( x + 2) x →2 x + 2 4 x −4 2 2 x⎞ x ⎛ x ⎛ x ⎞ (2x − 3x )2 b) lim = lim⎜ 2 − 3 ⎟ ⋅ x = lim⎜ 2 −1− 3 −1⎟ = (ln 2 − ln 3)2 . x sin x x ⎠ sin x x x ⎠ x→0 x→0⎝ x→0⎝

(

)

2. 4 = lim

( x − a)( x + a) ( x − a)( x + a)( x + a ) ( x + a)( x + a ) = lim = lim = x→a x→a x →a ( x − a) 1 x− a = 2a ⋅ 2 a = 4a a . Rezultă că a a = 1 şi a = 1.

3. Avem:
2 2 a = m = lim x + a = 1 , iar x →∞ x 2 2 + 1 = n = lim ( f ( x) − x) = lim( x2 + 1 − x) = lim x 2 1 − x = lim 2 1 = 0, x →−∞ x →∞ x →∞ x + 1 + x x→∞ x + 1 + x ceea ce nu se poate. 2 2 2 2 + a = m = lim x + a = −1 , deci a = –1, iar a + 1 = n = lim ( x2 + 1 + x) = lim x 2 1 − x = 0 . x →−∞ x →−∞ x →−∞ x x +1 − x Aşadar a = –1 are proprietatea cerută.

4. Pentru x → –x se obţine egalitate 2f(–x) + 3f(x) = x2 – 1, ¼x i Z. ⎧2 f ( x) + 3 f (− x) = x2 − 1 ⎪ Formăm sistemul ⎨ . 2 ⎪3 f ( x) + 2 f (− x) = x − 1 ⎩ Prin scădere se obţine că f(–x) = f(x) deci f este funcţie pară. 2 Aşadar, din prima ecuaţie se obţine: f ( x) = x − 1 . 5 2 x −1 Avem că lim f ( x) = 0 , ¼x0 i Z. x → x0 5

Testul 4
Soluţii
1. Funcţia f are limită pentru ¼x i (–∞, a) N (a, +∞). Avem: f (a − 0) = lim( x3 + a3 ) = 2a3 , x →a . f (a + 0) = lim( x +1) = a +1

Funcţia are limită în a dacă f(a – 0) = f(a + 0), deci 2a3 = a + 1. Avem succesiv: 2a3 – a – 1 = 0 ± a3 – a + a3 – 1 = 0 ± a(a – 1)(a + 1) + (a – 1)(a2 + a + 1) = 0 ± (a – 1)(a2 + a + a2 + a + 1) = 0 de unde a = 1 şi 2a2 + 2a + 1 = 0, fără soluţii reale. 186

x →a

Rezultă că f (1 − 0) = lim( x2 + ax + 3) = a + 4 , f (1 + 0) = lim 3x + b = b + 3 . x →1 x →1 x 2 + 2 3 Aşadar a + 4 = b + 1 deci b = 3a + 9. 3 Avem că: 2 f ( x) − f (1) ( x − 1)( x + a + 1) lim = lim x + ax + 3 − a − 4 = lim = lim( x + a + 1) = x →1 x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 ( x − 1)
x <1 x <1

2. Calculăm limitele laterale în x0 = 1.

3x + b − b + 3 2 2 f ( x) − f (1) 3 = lim −(b + 3) x + 9 x + b − 6 = = lim x + 2 = a + 2 , iar lim x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 3( x − 1)( x2 + 2)
x >1 x >1

= lim

( x − 1)[−(b + 3)( x + 1) + 9] −(b + 3)( x + 1) + 9 9 − 2(b + 3) 3 − 2b = lim = = . 2 x →1 x →1 9 9 3( x − 1)( x + 2) 3( x2 + 2)

⎧a + 2 = 3 − 2b ⎪ 9 se obţine că a = − 11 , b = 12 . Din egalităţile ⎨ 5 5 ⎪b = 3a + 9 ⎩
3. Se obţine:
2 2 f ( x) = lim ax + bx + cx −1 = a + lim bx + cx −1 = a + b . x x→+∞ x x→∞ x→∞ x2 2 2 2 (b − a2 ) x2 + cx − 1 −1 = lim f ( x) = lim (ax + bx2 + cx − 1) = lim bx + cx − 1 − a x = lim . x →−∞ x →−∞ x →−∞ bx 2 + cx − 1 − ax x →−∞ bx 2 + cx − 1 − ax

2 = m = lim

Se impune condiţia b – a2 = 0, pentru ca limita să fie finită. Rezultă că: x⋅ c − 1 c− 1 x cx −1 c x . −1= lim = lim = lim = x→−∞ bx 2 + cx −1 − ax x→−∞ c − 1 − ax x→−∞ b + c − 1 − a −a − b x b+ x x2 x x2 ⎧ ⎪a + b = 2 ⎪ , cu soluţia c = 2, b = 1, a = 1. Aşadar se obţine sistemul de condiţii ⎨a = b2 ⎪ c =1 ⎪ ⎩a + b

(

)

187

Capitolul II. Funcţii continue 1.1. Mulţimi de puncte pe dreapta reală
Exersare
E1. Soluţie: a) Folosind operaţiile cu limite de funcţii se obţine: 2 lim f ( x) = lim( x2 − 7 x) = lim x2 − lim 7 x = x0 − 7 x0 , ¼x0 i Z.
x→ x0 x→ x0 x→ x0 x→ x0

Deoarece f ( x0 ) = x − 7 x0 rezultă că funcţia f este continuă pentru ¼x0 i {–1, 0, 1}.

2 0

b) Fie x0 i {–1, 0, 2}. Rezultă că: lim f ( x) = lim( x + 2 x ) = lim x + 2 lim x = x0 + 2 x 0 = f ( x0 ) ,
x → x0 x → x0 x → x0 x → x0

deci f este funcţie continuă în x0 i {–1, 0, 2}.
2 x2 c) Pentru x0 i {–2, 1} se obţine că lim f ( x) = lim x = 0 = f ( x0 ) , deci f este continuă în x0; x → x0 x → x0 x + 1 x0 + 1

E2. Soluţii: a) Avem: f (1 − 0) = lim x2 = 1, f (1 + 0) = lim(2x − 1) = 1, f (1) = 1 , deci funcţia este continuă în
x →1 x →1

x0 = 1; b) Se obţine: f (0 − 0) = lim sin x = 1, f (0 + 0) = lim( x + 1) = 1, f (0) = 1 , deci f este continuă în x →0 x →0 x x0 = 0. c) Se obţine: continuă în x0 = 0. • f (1 − 0) = lim arcsin x = arcsin1 = π , f (1 + 0) = lim ln x = 0 , f(1) = 0, deci f este discontinuă x →1 x →1 x 2 în x0 = 1. d) Punctul x0 = –1 este punct izolat al domeniului de definiţie, deci funcţia f este continuă în x0 = –1. Avem: f (1 − 0) = lim(3 + x) = 4, f (1 + 0) = lim x + 3 = 4, f (1) = 4 , x →1 x →1 2 x − 1 deci funcţia f este continuă în x0 = 1.
E3. Soluţie: a) Funcţia este continuă pe x0 ∈ (−∞, 1) ∪ (1, +∞) . Studiem continuitatea în x0 = 1. Se obţine: f (1 − 0) = lim( x2 − x + 2) = 2, f (1 + 0) = lim(2 x − 1) = 1, f (1) = 2 .
x →1 x →1

f (0 − 0) = lim(3x + 1) = 1, f (0 + 0) = lim arcsin x = 1, f (0) = 1 , deci f este x →0 x →0 x

Limitele laterale există, sunt finite, deci punctul de discontinuitate x0 = 1 este de prima speţă. b) Studiem continuitatea în x0 = 0. Se obţine: f (0 − 0) = lim(2x − 2) =−1, f (0 + 0) = lim(2x − 3x ) = 0 .
x→0 x→0

Rezultă că x0 = 0 este punct de discontinuitate de prima speţă.
188

2 c) Se obţine: f (1− 0) = lim x = 1 =−∞ , f (1 + 0) = lim(3x − 1) = 2 , deci x0 = 1 este punct 0− x→1 x −1 x →1 x<1

de discontinuitate de speţa a doua (limitele laterale există şi una este infinită). d) Avem: f (0 + 0) = lim ln x = −∞ , f (0 − 0) = lim 1 = −∞ , f(0) = 2. Punctul x0 = 0 este punct x →0 x →0 x
x >0 x <0

de discontinuitate de speţa a doua (deoarece limitele laterale sunt infinite).
E4. Soluţie: În acest cazuri vom studia continuitatea funcţiilor numai în punctele de legătură, în rest fiind sigur funcţii continue. a) Avem: f (1 − 0) = lim( x + a) = 1 + a , f (1 + 0) = lim ( x2 + x + 1) = 3 , f(1) = 1 + a.
x →1 x →1

Dacă a + 1 = 3, deci a = 2, funcţia f este continuă pe Z, iar pentru a @ 2, domeniul de continuitate este Z \ {1}. b) f (0 – 0) = 1 + 2a, f (0 + 0) = 3, f (0) = 1 + 2a. Dacă 1 + 2a = 3, deci a = 1 funcţia f este continuă pe Z \ {0}. sin(ax) sin(ax) a ⎞ a c) Avem: f (0 − 0) = lim = lim ⎛ ⎜ ax ⋅ 2 ⎟ = 2 ; x →0 x →0 ⎝ 2x ⎠ sin(5x + 2a) = 2a, f (0) = 2a2 . f (0 + 0) = lim 2x x→0 Funcţia f este continuă în x0 = 0, dacă şi numai dacă a = 2a = 2a2 , deci dacă a = 0. 2 • Pentru a = 0, funcţia f este continuă pe Z. • Pentru a i Z \ {0} funcţia f este continuă pe Z \ {0}. d) Studiem continuitatea în x0 = 0 şi x0 = 1. Avem: • f (0 − 0) = lim(2ax + 1) = 1, f (0 + 0) = lim( x + a) = a , f (0) = 1
x →0 x →0

• f (1 − 0) = lim( x + a) = 1 + a , f (1 + 0) = lim(3x + b) = 3 + b , f (1) = b + 3 .
x →1 x →1

• Pentru a = 1 şi 1 + a = 3 + b, deci a = 1, b = –1, funcţia f este continuă pe Z. • Pentru a = 1 şi b i Z \ {–1} funcţia este continuă pe Z \ {1}. • Pentru a @ 1 şi a @ b + 2, funcţia este continuă pe Z \ {0, 1}.

Sinteză
S1. Soluţie: Studiem continuitatea funcţiilor în punctele de legătură în celelalte puncte din domeniu de definiţie, acestea fiind continue. ⎛ sin(ax + x2 ) a + x ⎞ sin(ax + x2 ) = lim ⎜ ⋅ =a, a) f (0 − 0) = lim 2 x →0 x →0 x 1 ⎟ ⎝ ax + x ⎠
f (0 + 0) = lim ln( x + e3 ) = ln e3 = 3, f (0) = 3 .
x →0

• Pentru a = 3, domeniul de continuitate este Z. • Pentru a i Z \ {3} domeniul de continuitate este Z \ {0}.

189

b) f (1− 0) = 6 + 4a 2 + 4a , f (1+ 0) =1+ 4a . Funcţia este continuă în x0 = 1 dacă 6 + 4a2 + 4a = 1 + 4a . Se obţine a = 1 . 2 • Pentru a = 1 domeniul de continuitate este C = Z, iar pentru a ∈ Z \ 1 avem C = Z \ {1}. 2 2

{}

c) Se obţine: f(0 – 0) = 2a + 1, f(0 + 0) = a, f(0) = –1 + sinaπ. Funcţia este continuă în x0 = 0 dacă 2a + 1 = a = –1 + sinaπ, adică a = –1. • Pentru a = –1, avem C = [–1, ∞), iar pentru a i Z \ {–1} se obţine C = [–1, 0) N (0, +∞) d) f(a – 0) = 2a + a, f(a + 0) = 3a + a. Egalitatea 2a + a = 3a + a conduce la a = 0. • Pentru a = 0 avem C = Z, iar pentru a i Z \ {0} avem C = Z \ {a}.
S2. Soluţie: Se studiază continuitatea funcţiei f în punctele de legătură, în celelalte puncte ale domeniului de definiţie, aceasta fiind continuă.

a) f(1 – 0) = 9a – 4 · 3a+1 + 12, f(1 + 0) = a – a – 15 = –15. Condiţia de continuitate în x0 = 1 conduce la ecuaţia exponenţială 9a – 4 · 3a+1 + 12 = –15. Notăm 3a = y > 0 şi rezultă ecuaţia y2 – 12y + 27 = 0 cu soluţiile y1 = 3, y2 = 9. Aşadar 3a = 3 cu soluţia a = 1 şi 3a = 9 cu soluţia a = 2. b) Deosebim cazurile.
⎧3bx + 2 x , x T 1 ⎪ . • 2a – 1 = a deci a = 1 când D = Z, iar f ( x) = ⎨ bx ⎪9 x − 4 , x > 1 ⎩ Funcţia f este continuă în x = 1, dacă f(1 – 0) = f(1 + 0) = f(1), deci dacă 3b + 2 = 9 – 4b. Rezultă ecuaţia exponenţială 3b + 4b = 7 cu soluţia unică b = 1.
2

• 2a – 1 @ a2. În acest caz avem 2a – 1 < a2 şi D = (−∞ , 2a − 1] ∪ [a2 , + ∞) , iar funcţia este continuă ¼a i Z \ {1}, b i Z. c) Se obţine: f(1 – 0) = 2a – 3b, f(1 + 0) = 3a–1 · 21+b, f(1) = 12. ⎧ a b ⎪ 2 ⋅ 3 = 12 . Funcţia este continuă în x0 = 1 dacă ⎨ a −1 1+b ⎪3 ⋅ 2 = 12 ⎩

⎧2a ⋅ 3b = 12 ⎪ Sistemul se scrie sub forma ⎨ a b . ⎪3 ⋅ 2 = 18 ⎩ Înmulţind şi împărţind cele două ecuaţii ale sistemului se obţine: ⎧6a+b = 63 ⎧6a ⋅ 6b = 12 ⋅18 ⎪ ⎪ 1. ⎨ 2 a 3 b 12 sau mai simplu scris: ⎨ 2 a−b = 2 ⋅ = ⎪ ⎪ 3 ⎩ 3 3 2 18 ⎩ ⎧a + b = 3 Aşadar ⎨ şi rezultă soluţia a = 2, b = 1. ⎩a − b = 1

()()

()

()

190

d) Obţinem: f(1 – 0) = 2a + 3b, f(1 + 0) = 5, f(2 – 0) = 5, f(2 + 0) = 22a + 32b – 8. Funcţia f este continuă în x = 1 şi x = 2 dacă 2a + 3b = 5 şi 22a + 32b – 8 = 5. ⎧ a b ⎪2 + 3 = 5 . Se obţine sistemul de ecuaţii exponenţiale ⎨ 2a 2b ⎪2 + 3 = 13 ⎩
⎧u + v = 5 Se notează 2a = u, 3b = v şi avem ⎨ 2 2 . ⎩u + v = 13 Se substituie v = 5 – u în a doua ecuaţie şi rezultă ecuaţia de gradul 2 în u: u2 + (5 – u)2 = 13 cu soluţiile u1 = 2, u2 = 3. Pentru u = 2 se obţine v = 3 iar pentru u = 3 se obţine v = 2. ⎧2x = 2 ⎧ 2x = 3 ⎪ ⎪ şi ⎨ y Aşadar rezultă sistemele de ecuaţii: ⎨ y ⎪3 = 3 ⎪3 = 2 ⎩ ⎩ cu soluţiile x = y = 1, respectiv x = log23, y = log32.

S3. Soluţie: a) Avem: f(1 – 0) = 2, f(1 + 0) = a + b + 3, f(1) = 2. Funcţia f este continuă şi în punctul x0 = 1 dacă 2 = a + b + 3, deci a + b = –1. Avem: 2 f ( x) − f (1) ( x −1)(3x + 2) • lim = lim 3x − x − 2 = lim = lim(3x + 2) = 5 . x −1 x −1 x −1 x→1 x→1 x→1 x→1
x<1

• lim
x →1 x >1

2 f ( x) − f (1) ( x − 1)(a( x + 1) + b) = lim ax + bx + 3 − a − b − 3 = lim = lim a( x + 1) + b = x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 x −1

= 2a + b .

Limita dată există dacă 2a + b = 5. ⎧ a + b = −1 Rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ cu soluţia a = 6, b = –7. ⎩2a + b = 5 b) Obţinem: f (0 − 0) = lim ⎛ ln(1 + sin 2 x) sin 2 x ⎞ ln(1 + sin 2 x) = lim ⎜ ⋅ = 1⋅ 0 = 0, f (0 + 0) = b . 2 x →0 x →0 x x ⎟ ⎝ sin x ⎠

Funcţia este continuă şi în punctul x0 = 0 dacă b = 0. Avem: lim
x →0 x<0

⎛ ln(1 + sin 2 x) sin 2 x ⎞ f ( x) − f (0) ln(1 + sin 2 x) = lim = lim ⎜ ⋅ 2 ⎟ = 1⋅1 = 1 , iar 2 x →0 x →0 x x2 x ⎠ ⎝ sin x

lim
x →0 x >0

f ( x) − f (0) = lim ax − 0 = a . x →0 x x

Limita există dacă a = 1. Aşadar a = 1, b = 0.

191

2.2. Operaţii cu funcţii continue
Exersare
E1. Soluţie.

Toate funcţiile f şi g sunt funcţii continue deci f + g, f – g, f · g şi domeniul de definiţie.

f sunt funcţii continue pe g

E2. Soluţie: a) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g ( x) − 1 = (2 x − 3) − 1 = 2 x − 4 , ( g f )( x) = g ( f ( x)) = 2 f ( x) − 3 = 2( x − 1) − 3 = 2 x − 5 . Funcţiile compuse sunt continue pe Z deoarece sunt funcţii elementare (funcţii de gradul 1);

b) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g 2 ( x) + 1 = ( x − 1)2 + 1 = x2 − 2 x + 2 , ( g f )( x) = g ( f ( x)) = f ( x) − 1 = ( x2 + 1) − 1 = x2 . Funcţiile obţinute prin compunere sunt funcţii de gradul 2 şi sunt continue pe Z. c) Avem: ( f g )( x) = f ( g ( x)) = g 2 ( x) +1 = ( x −1)2 +1 = x2 − 2 x + 2 ,
( g f )( x) = g ( f ( x)) = f ( x) −1 = x2 +1−1 . Funcţiile compuse sunt continue deoarece f şi g sunt continue.

d) Funcţiile f, g sunt continue deci şi f g , g f sunt continue. Avem ( f g )( x) = ln[(2 x − 1)2 + 1] = ln(4 x2 − 4 x + 2) , ( g f )( x) = 2 ln(1 + x2 ) − 1 .

Sinteză
S1. Soluţie: Fie h = f + g.

⎧ x + a , x T 0 ⎧2ax , x T 0 ⎧ x + a + 2ax , x T 0 h( x) = ( f + g )( x) = f ( x) + g ( x) = ⎨ 2 . +⎨ =⎨ ⎩ x +1, x > 0 ⎩ x − x2 , x > 0 ⎩ x +1, x > 0 Avem că h(0 – 0) = a şi h(0 + 0) = 1. Aşadar f + g este continuă şi în x0 = 0 dacă a = 1.
S2. Soluţie: a) Deoarece f(1 – 0) = –1 şi f(1 + 0) = 1, funcţia f nu este continuă în x0 = 1. Domeniul său de continuitate este C = Z \ {1}. ⎧(−1)2 , x T 1, ∀x ∈ Z ⎪ Funcţia f 2 : Z → Z este f 2 ( x) = ⎨ 2 şi este continuă pe Z. ⎪1 , x >1 ⎩

b) Avem: f(1 – 0) = 1, f(1 + 0) = –1 deci f este discontinuă în x0 = 1. ⎧ x2 , x T 1 2 2 Pentru f avem: f ( x) = ⎨ . ⎩1, x > 1 Se observă că funcţia f 2 este continuă pe Z.
192

c) Avem: f(1 – 0) = a + 1, f(1 + 0) = 3. Dacă a + 1 = 3, deci a = 2, atunci funcţia f este continuă pe Z şi se obţine că f 2 este continuă pe Z. ⎧( x + a)2 , x T 1 ⎪ 2 Avem g ( x) = f ( x) = ⎨ ⎪(2 x +1)2 , x >1 ⎩ Studiem continuitatea funcţiei f 2 în x0 = 1. Se obţine: g(1 – 0) = (1 + a)2, g(1 + 0) = 9. Funcţia f 2 este continuă în x0 = 1 dacă (1 + a)2 = 9 deci dacă a i {2, –4}. Aşadar: • pentru a = 2, f şi f 2 sunt continue pe Z; • pentru a = –4, f este continuă pe Z \ {1} iar f 2 este continuă pe Z; • pentru a i Z \ {–4, 2} funcţiile f şi f 2 sunt continue pe Z \ {1}.
⎧(2 x + a)2 , x T 2 ⎪ d) Avem f ( x) = ⎨ . 2 ⎪( x + a) , x > 2 ⎩ Se obţine f(2 – 0) = a + 4, f(2 + 0) = a + 2, deci f este discontinuă în x0 = 2 pentru oricare a i Z. De asemenea, f 2 (2 – 0) = (a + 4)2, f 2 (2 + 0) = (a + 2)2. Din egalitatea (a + 4)2 = (a + 2)2 se obţine că a = –3. • Pentru a = –3, f este continuă pe Z \ {2}, iar f 2 este continuă pe Z. • Pentru a i Z \ {–3}, funcţiile f şi f 2 sunt continue pe Z \ {2}.
2

S3. Soluţie:

⎧−1, x < 0 ⎧−6, x < 0 ⎪ ⎪ a) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = 2sgn( x) − 4 = 2⋅⎨ 0, x = 0 − 4 = ⎨−4, x = 0 . ⎪ ⎪ ⎩ 1, x > 0 ⎩−2, x > 0 Rezultă că f g este discontinuă în x0 = 0 şi continuă pe Z \ {0}. b) f g este continuă pe Z deoarece funcţiile f şi g sunt continue pe Z.

⎧1, g ( x) T 1 ⎧1, 2 x − 1 T 1 ⎧1, x T 1 =⎨ =⎨ c) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ . ⎩2, g ( x) > 1 ⎩2, 2 x − 1 > 1 ⎩2, x > 1 Rezultă că f g este continuă pe Z \ {1}. ⎧1 − g ( x) , g ( x) T 1 d) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ . ⎩0, g ( x) > 1 Să rezolvăm inecuaţia g(x) < 1. • Dacă x T 1, se obţine că g(x) = a2 şi inecuaţia este a2 T 1. Se deosebesc situaţiile: • a2 T 1 deci a i [–1, 1], şi soluţia inecuaţiei este x T 1. • a2 > 1, deci a i (–∞, –1) N (1, +∞), şi inecuaţia nu are soluţii. • Dacă x > 1, atunci g(x) = x şi inecuaţia este x > 1, cu soluţia x i (1, +∞). Aşadar • pentru a i [–1, 1], soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x i Z, şi obţinem că: ⎧1 − a2 , x T 1 . ( f g )( x) = 1 − g ( x) = ⎨ ⎩1 − x , x > 1 193

Rezultă că ( f g )(1 − 0) = 1 − a2 , ( f g )(1 + 0) = 0 . Funcţia f g este continuă dacă 1 – a2 = 0, deci dacă a i {–1, 1}. • Pentru a i (–∞, –1) N (1, + ∞) soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x > 1, deci x i (1, +∞). ⎧1 − g ( x) , x > 1 ⎧1 − x , x > 1 funcţie continuă pe Z. =⎨ Rezultă că ( f g )( x) = ⎨ ⎩ 0 , x T 1 ⎩0, x T 1
S4. Soluţie:
⎧e g ( x) , g ( x) T 0 . a) ( f g )( x) = f ( g ( x)) = ⎨ ⎩ g ( x) + 1, g ( x) > 0 Rezolvăm inecuaţia g(x) T 0. • Pentru x > 1 avem g(x) = lnx şi inecuaţia este ln x T 0, deci x i (0, 1]. Nu sunt soluţii. • Pentru x T 1, g(x) = x şi inecuaţia este x T 1 cu soluţia x i (–∞, 1]. Aşadar soluţia inecuaţiei g(x) T 1 este x i (–∞, 1]. Rezultă că: ⎧e g ( x ) , x T 1 ⎧e x , x T 1 iar f g este discontinuă în x = 1 şi ( f g )( x) = ⎨ =⎨ ⎩ g ( x) + 1, x > 1, x > 1 ⎩1 + ln x , x > 1 continuă pe Z \ {1}.

⎧ln f ( x) , f ( x) > 1 • Avem ( g f )( x) = g ( f ( x)) = ⎨ . ⎩ f ( x) , f ( x) T 1 Rezolvăm inecuaţia f(x) > 1.
• Pentru x T 0, f(x) = ex şi inecuaţia este ex > 1 care are soluţia x > 0. Nu există soluţii pentru f(x) > 1. • Pentru x > 0, f(x) = x + 1 şi inecuaţia este x + 1 > 1, deci x > 0. ⎧ln f ( x) , x > 0 ⎧ln( x + 1) , x > 0 Aşadar f(x) > 1 dacă x i (0, + ∞). Se obţine că ( g f )( x) = ⎨ =⎨ x ⎩ f ( x) , x T 1 ⎩ e , xT0 şi g f continuă pe Z \ {0}. ⎧ g ( x) , g ( x) U 0 ⎪ b) ( f g )( x) = ⎨ . ⎪ 3 g ( x) , g ( x) < 0 ⎩ Rezolvăm inecuaţia g(x) U 0. • Pentru x U 0 ⇒ g(x) = x2 U 0. • Pentru x < 0 ⇒ g(x) = 1 + x3 > 0, dacă 1 + x > 0, deci x > –1. Soluţia este în acest caz x i (–1, 0). Rezultă că g(x) U 0 dacă x i (–1, 0) N [0, +∞) = (–1, +∞). Aşadar:

⎧ 1 + x3 , x ∈ (−1, 0) ⎧ g ( x) , x ∈ (−1, 0) ⎪ ⎧ g ( x) , x ∈ (−1, + ∞) ⎪ ⎪ ⎪ = ⎨ g ( x) , x ∈ [0, ∞) = ⎨ x2 , x ∈ [0, + ∞) ⇒ ( f g )( x) = ⎨ ⎪ 3 g ( x) , x ∈ (−∞ , − 1] ⎪ 3 ⎩ ⎪3 3 ⎩ g ( x) , x ∈ (−∞ , − 1] ⎪ 1 + x , x ∈ (−∞ , − 1] ⎩
194

⎧ 3 1 + x3 , x T − 1 ⎪ ⎪ ( f g )( x) = ⎨ 1 + x3 , x ∈ (−1, 0) . Rezultă că f g este continuă pe Z \ {0}. ⎪ x , x ∈ [0, + ∞) ⎪ ⎩ ⎧ f 2 ( x) , f ( x) U 0 ⎪ . • ( g f )( x) = g ( f ( x)) = ⎨ 3 ⎪1 + f ( x) , f ( x) < 0 ⎩ Rezolvăm inecuaţia f(x) U 0. • Pentru x U 0 avem f ( x) = x şi inecuaţia este x U 0 cu soluţia x U [0, +∞). • Pentru x < 0 avem f ( x) = 3 x şi inecuaţia este 3 x U 0 fără soluţii pe (–∞, 0). Aşadar f(x) U 0 dacă x i [0, +∞). ⎧ f 2 ( x) , x U 0 ⎧( x )2 , x U 0 ⎧x , x U 0 ⎪ ⎪ =⎨ =⎨ Rezultă că ( g f )( x) = ⎨ . 3 3 ⎪1 + f ( x) , x < 0 ⎪1 + ( 3 x ) , x < 0 ⎩1 + x , x < 0 ⎩ ⎩ Funcţia g f este continuă pe Z \ 0}.

195

2.3. Semnul unei funcţii continue pe un interval
Exersare
E1. Soluţie: Funcţia f este funcţie de gradul 1, deci este funcţie continuă pe Z. Aşadar f are proprietatea lui Darboux pe oricare interval I _ Z. E2. Soluţie: a), b) Se arată că funcţiile sunt continue deci au proprietatea lui Darboux pe I. c) Funcţia f este discontinuă în x0 = 0, punctul x0 = 0 fiind punct de discontinuitate de prima speţă. Cum 0 i I rezultă că funcţia f nu are proprietatea lui Darboux pe I. E3. Soluţie: a) D = Z. Rezolvăm ecuaţia f(x) = 0. Se obţine succesiv: x3 – x = 0 ⇒ x(x2 – 1) = 0 ⇒ x i {0, –1, 1}. Alcătuim tabelul de semn:

x x3 – x

–∞ –1 0 1 +∞ ––––0+++0–––0++++++

Avem: f − 1 = − 1 + 1 > 0, f (−3) = −24 < 0, f 1 > 0 , f(3) = 24 > 0. 2 8 2 2

( )

()

b) D = 0. Ecuaţia f(x) = 0 este 2x – 1 = 0 cu soluţia x = 0. Tabelul de semn, având în vedere că f(–1) < 0, f(1) > 0 este: x f(x) 0 +∞ –∞ ––––––––0++++++++

c) D = Z. Ecuaţia f(x) = 0 se scrie 3x+1 – 9 = 0 sau 3x+1 = 32 şi are soluţia x = 1. 3x+1 = 32 şi are soluţia x = 1. Tabelul de semn: x f(x) x sinx 1 +∞ –∞ ––––––––0++++++++
π 2π 0 0++++++0–––––––0

d) D = [0, 2π]. Ecuaţia f(x) = 0 este sinx = 0 şi are soluţiile x i {0, π, 2π}. Tabelul de semn:

Sinteză
S1. Soluţie: Se arată că funcţiile sunt continue pe Z, deci au proprietatea lui Darboux pe oricare interval I _ Z. Vom studia continuitatea funcţiilor doar în punctele de legătură, în rest funcţiile fiind continue. x 1− x 1 a) f (1− 0) = lim 1− 2 = lim = lim = 1 , iar 4 x→1 1− x x→1 (1− x)(1+ x)(1+ x ) x→1 (1+ x)(1+ x )

f (1 + 0) = lim
x →1

⎛ sin(4 x − 4) 4( x − 1) ⎞ sin(4 x − 4) 4( x − 1) = lim ⎜ ⋅ = lim = lim 1 = 1 . 2 x →1 4( x − 1) 8( x2 − 1) ⎟ x→1 8( x + 1)( x − 1) x→1 2( x + 1) 4 8x − 8 ⎝ ⎠
196

Având f (1) = 0, 25 = 1 rezultă că funcţia f este continuă în x0 = 1. 4 ⎛ sin( x −1) x −1 ⎞ x −1sin( x −1) ⎟=1⋅0 = 0 . b) f (1− 0) = 0, f (1+ 0) = lim = lim⎜ ⋅ 2 x −1 3( x +1) ⎠ x→1 x→1⎝ 3( x −1)
x>1 x>1

Rezultă că f este continuă în x0 = 1.
− − 1 ⎞1 1 ⎞1 ⎛ ⎛ 0+ x−2 ⎟ c) f(2) = 0, f (2 + 0) = lim⎜1+ 3 = 1+ 3 ⎟ = (1+ 3+∞)−1 =∞−1 = 1 = 0 . ∞ x→2⎝ ⎠ ⎜ ⎝ ⎠ x>2

Aşadar f este continuă în x0 = 2. d) Dacă x0 i m avem că f(x0) = 0 şi lim f ( x) = lim sin πx = sin πx0 = 0 .
x → x0 x → x0

Aşadar f este continuă în x0 i m. . S2. Soluţie: a) Fie f : [0, 2] → Z, f(x) = x3 + 4x2 – 5. Funcţia f este funcţie continuă, deci are proprietatea lui Darboux pe I. Avem că f(0) = –5 < 0, f(2) = 19 > 0, deci există x0 i (0, 2) cu f(x0) = 0. b) Funcţia f : [0, 3] → Z, f(x) = x3 + 5x – 27 este continuă şi are proprietatea lui Darboux pe [0, 3]. Deoarece f(0) = –27 < 0, f(3) = 15 > 0 există x0 i (0, 3) cu f(x0) = 0; c) Funcţia f : [0, 1] → Z, f(x) = x + 2x – 2 este continuă şi f(0) · f(1) = (–1) · 1 = –1 < 0. Din proprietatea lui Darboux rezultă că există x0 i (0, 1) cu f(x0) = 0; d) Funcţia f : ⎡ − π , 0 ⎤ → Z , f(x) = x + 1 + sinx. Avem f − π = − π < 0, f (0) = 1 > 0 . ⎢ 2 2 ⎣ 2 ⎥ ⎦ Din continuitatea funcţiei f rezultă că ∃x0 ∈ − π , 0 cu f(x0) = 0. 2 e) Considerăm f : (0, 1) → Z, f(x) = x + lnx. Funcţia f este continuă. Avem f(1) = 1 > 0 şi f (0 + 0) = lim f ( x) = lim( x + ln x) =−∞< 0 .

(

)

( )

x→0 x>0

x→0 x>0

Aşadar există x0 i (0, 1) cu proprietatea că f(x0) = 0.
S3. Soluţie: a) D = Z. Ecuaţia f(x) = 0 este x(2x – 1) = 0 şi are soluţia x = 0. Tabelul de semn al funcţiei:

x f(x)

–∞ 0 +∞ +++++++ 0++++++++

b) D = Z. Ecuaţia (x – 1)(3x – 2x) = 0 au soluţiile x = 1, x = 0. Tabelul de semn: x f(x) –∞ 0 1 +∞ +++++ 0–––– 0++++++

c) D = (–2, +∞). Avem: f ( x) = 0 ⇒ (3x − 1) log2 ( x + 2) = 0 ⇒ 3x = 1 sau log2 ( x + 2) = 0 ⇒ x1 = 0 sau x + 2 = 1 deci x i {–1, 0}.

197

Tabelul de semn: x f(x) –2 –1 0 +∞ +++++ 0–––– 0+++++++

d) D = Z \ {2}. Ecuaţia f(x) = 0 are soluţia x = 0. Tabelul de semn: x f(x) e) D = [1, 3) N (3, +∞). Ecuaţia f(x) = 0 conduce la Tabelul de semn: x f(x) 0 2 +∞ –∞ +++++ 0–––– |+++++++

x − 1 − 1 = 0 sau

x − 1 = 1 cu soluţia x = 2.

1 2 3 +∞ +++++0––––|+++++++++

f) D = Z. Ecuaţia f(x) = 0 se scrie (x3 – x) (x4 – 16) = 0 de unde x3 – x = 0 sau x4 – 16 = 0. Se obţin soluţiile x i {–1, 0, 1, –2, 2}. Tabelul de semn: x f(x) –∞ –2 –1 0 1 2 +∞ ––––––0++++0––––0++++0––– 0++++

S4. Soluţie: a) Considerăm f : Z → Z, f(x) = (2x – 1)(x2 – 1), funcţie continuă pe Z. Avem de rezolvat inecuaţia f(x) U 0. Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt x i {–1, 0, 1}. Stabilim semnul funcţiei f. Se obţine tabelul de semn:

x f(x)

–∞ −1 0 1 +∞ ––––– 0++++0 ––– 0++++

Rezultă că f(x) U 0 dacă x i [–1, 0] N [1, +∞), care reprezintă soluţia inecuaţiei date. b) Fie f : [–1, +∞) → Z, f ( x) = ( x − x3 )(1 − x + 1) . Avem de rezolvat inecuaţia f(x) T 0. Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt date de ecuaţiile x – x3 = 0 şi 1 − x + 1 = 0 . Se obţine x i {0, 1, –1}. Stabilim semnul funcţiei continue f. Se obţine tabelul de semn: x f(x) –1 0 1 +∞ 0 – – – 0 – – – – 0 + + ++ + + + + +

Rezultă că f(x) T 0 pentru x i [–1, 1], iar soluţia inecuaţiei date este x i [–1, 1]. c) Considerăm funcţia continuă f : [0, +∞) → Z, f ( x) = ( x − 1 + x2 + 1)( x − 1) . Soluţiile ecuaţiei f(x) = 0 sunt date de ecuaţiile x − 1 = 0 şi x − 1 + x2 + 1 = 0 . Obţinem x = 1, respectiv x2 + 1 = 1 − x . Punem condiţia 1 – x U 0 şi prin ridicare la pătrat se obţine ecuaţia x2 + 1 = (1 – x)2 cu soluţia x = 0. Aşadar f(x) = 0 dacă x i {0, 1}. Tabelul de semn al funcţiei f este: 198

x f(x)

0 1 +∞ 0–––– 0 +++++++

Rezultă că soluţia inecuaţiei f(x) T 0 este x i [0, 1]. d) Fie f : (–1, +∞) → Z, f(x) = (2x – 3x)(2 – log2(x + 1)). Funcţia f este continuă. Din egalitatea f(x) = 0 se obţin ecuaţiile 2x – 3x = 0 şi 2 – log2(x + 1) = 0. Rezultă x = 0 şi respectiv log2(x + 1) = 2, de unde x + 1 = 22 = 4 sau x = 3. Semnul funcţiei f este dat de tabelul: x f(x) –1 0 3 +∞ +++++0–––– 0++++++

Soluţia inecuaţiei f(x) T 0 este x i [0, 3].
S5. Soluţie: a) Funcţiile g, h : Z → Z, g(x) = x, h(x) = ex sunt funcţii strict crescătoare pe Z. Atunci şi suma lor f = g + h este funcţie strict crescătoare pe Z.

b) Avem: lim f ( x) = lim ( x + ex ) = −∞ + e−∞ = −∞ + 0 = −∞ şi lim f ( x) = ∞ + e∞ = +∞ .
x →−∞ x →−∞ x →∞

Funcţia f fiind continuă rezultă, folosind proprietatea lui Darboux, că ia toate valorile intermediare dintre –∞ şi +∞, adică Imf = (–∞, +∞) = Z. Aşadar funcţia f este surjectivă. Observaţie. Funcţia f fiind strict crescătoare pe Z este funcţie injectivă. Aşadar funcţia f este funcţie bijectivă.

199

Teste de evaluare
Testul 1
Soluţii
1. Funcţia f este continuă pe mulţimea Z \ {–1, 0, 1} având în vedere operaţiile cu funcţii continue. Studiem continuitatea funcţiei f în punctele –1, 0, 1. Obţinem: 2 x2 + x = lim x2 − x = lim x − 1 = −2 = +∞ • f (−1 − 0) = lim f ( x) = lim 2 x →−1 x →−1 x − x x →−1 x + x x →−1 x + 1 0− x <−1 x <−1 x <−1 x <−1

• f (1 − 0) = lim

2 x2 + x = lim x2 + x = lim x + 1 = 2 = −∞ x →1 x 2 − x x →1 x − x x →1 x − 1 0− x <1 x <1 x <1 2 x2 + x = lim x2 − x = lim x − 1 = −1 . x →0 x2 − x x →1 x + x x →0 x + 1 x <0 x <1 x<0

• f (0 − 0) = lim

Aşadar funcia f nu este continuă pentru x0 i {–1, 0, 1}, deoarece limitele laterale în acestea nu sunt egale cu valoarea funcţiei în x0.
2. Pe Z \ {1} funcţia f este continuă. Studiem continuitatea în x0 = 1. Avem: f(1 – 0) = 1 + 2a, f(1 + 0) = 4a – 1. Din egalitatea f(1 – 0) = f(1 + 0) se obţine 1 + 2a = 4a – 1, iar cu notaţia y = 2a rezultă ecuaţia y2 – y – 2 = 0. Se obţine y i {–1, 2} şi apoi a = 1. 3. Ecuaţia f(x) = 0 conduce la ecuaţiile 2 x−1 −1= 0 şi 3x−1 − 9 = 0 . Rezultă că 2 x−1 =1= 20 , respectiv 3x−1 = 32 , deci x ∈ {1, 3} . Tabelul de semn al funcţiei continue f este:

x f(x)

1 3 +∞ 0 +++++0–––– 0++++++

Testul 2
Soluţii
1. Funcţia f este continuă pe Z \ {0, 1} având în vedere operaţiile cu funcţii continue. Studiem continuitatea în x0 = 0 şi x0 = 1. 2 2 • f (0 − 0) = lim sin 22 x = lim sin 2 x ⋅ 4 = 4 , iar f (0 + 0) = lim(ax + b) = b x →0 x →0 x →0 2x x sin( x − 1) sin( x − 1) 1 ⎞ • f(1 – 0) = a + b, f (1 + 0) = lim 2 = lim ⎛ ⎜ x −1 ⋅ x + 1⎟ = 1 . x →1 x →1 ⎝ x −1 ⎠ Rezultă că: ⎧b = 4 • f este continuă pe Z dacă ⎨ deci a = –3, b = 4. ⎩a + b = 1

(

)

200

• f este continuă pe Z \ {1} dacă b = 4 şi a @ –3. • f este continuă pe Z \ {0, 1} dacă b @ 4 şi a + b @ 1.
2. a) Dacă x i {, din f(x) = 3,5 rezultă că x = 3,5 h [2, 3]. Dacă x i Z \ {, din f(x) = 3,5 se obţine x2 = 3,5 sau x ∈ {− 3,5 , 3,5} . Dar 3,5 < 2 şi nu există x cu proprietatea cerută. b) Avem f(2) = 2 şi f ( 5) = 5 . Pentru λ = 3,5 i [2, 5], nu există α ∈ [2, 5] astfel încât f(α) = 3,5. Aceasta deoarece [2, 5] ⊂ [2, 3] şi se are în vedere punctul a). Aşadar f nu are proprietatea lui Darboux. 3. Fie f : Z → Z, f ( x) = (2 x −16)( x − x 3 ) . Inecuaţia dată se scrie f ( x) T 0 . Vom stabili semnul funcţiei continue f. Ecuaţia f ( x) = 0 conduce la ecuaţiile 2 x −16 = 0 şi x − x 3 = 0 , cu soluţiile x ∈ {4, 0,1,−1} . Alcătuim tabelul de semn pentru f:

x f(x)

–1 0 1 4 +∞ –∞ ––––––0++++0––––0++++0–––

Soluţia iencuaţiei f(x) T 0 este x i (–∞, –1] N [0, 1] N [4, +∞).

Testul 3
Soluţii
1. Fie x0 i m. Se obţine: 2 f ( x0 − 0) = lim( x[ x]) = x0 ( x0 − 1) şi f ( x0 + 0) = lim x [ x ] = x0 ⋅ x0 = x0 .
x → x0 x < x0 x→ x0 x<x0 2 Funcţia f are limită în x0 dacă şi numai dacă x0 ( x0 − 1) = x0 deci numai dacă x0 = 0.

Aşadar f este continuă în x0 = 0 şi discontinuă în oricare x0 i m \ {0}.
2. Avem: f(a – 0) = a2 + 2a, f(a + 0) = 2a + a3. Din egalitatea f(a – 0) = f(a + 0) se obţine ecuaţia a2 + 2a = 2a + a3 cu soluţia a i {0, 1}. Aşadar: • pentru a i {0, 1}, funcţia este continuă pe Z, • pentru a i Z \ {0, 1} funcţia este continuă pe Z \ {a}. 3. Ecuaţia f(x) = 0 are soluţia x = a. Funcţia f este continuă pe Z şi are tabelul de semne:

x f(x)

–∞ a +∞ +++++++ 0++++++++

201

Testul 4
Soluţii
2 x x 2 x x 2 1. Avem: f (n) = lim ⎛ n 6 x + 1 ⋅ 2x ⎞ = lim n ⋅12x + 2x = n = n . ⎜ ⎟ x →∞ ⎝ n 3 n ⋅ 4 + 1 ⎠ x→∞ n ⋅12 + 3 n(n + 1) Aşadar: f (1) + f (2) + ... + f (n) = 1 + 2 + ... + n = . 2

2. Considerăm funcţia g : [a, b] → Z, g(x) = f(x) – x. Funcţia g este continuă şi avem: g(a) = f(a) – a U 0, g(b) = f(b) – b T 0. Folosind proprietatea lui Darboux pe [a, b] pentru funcţia g rezultă că există x0 i [a, b] cu g(x0) = 0, adică f(x0) – x0 = 0. 3. Tabelul de semn:

x f(x)

–1 0 1 2 +∞ –∞ ––––– 0+++0++++0––––0++++

202

Capitolul III. Funcţii derivabile 3.1. Derivata unei funcţii într-un punct
Exersare
E1. Soluţie: a) Studiem existeţa derivatei funcţiei f în punctul x0 = 2. Rezultă că: 3x 2 − 4 x − 4 ( x − 2)(3 x + 2) f ′(2) = lim = lim = lim(3x + 2) = 8 , deci funcţia f este derivabilă în x →2 x→2 x→2 x−2 x−2 x0 = 2, graficul său admite tangentă în x0 = 2, iar tangenta are panta m = 8. b) Avem: f s′(0) = lim 5 x 2 − 3x 2 x 2 − 3x = lim(2 x − 3) = −3 şi f d′(0) = lim = lim(5 x − 3) =−3 . x →0 x →0 x→0 x→0 x x x<0 x>0

Aşadar f ′(0) = −3 şi graficul funcţiei admite tangentă în x0 = 0, panta fiind m = –3. ⎧2 x − 1, x U 1 c) Avem: f ( x) = ⎨ . ⎩ 1 , x <1

Se obţine că f s′(1) = 0 şi f d′ (1) = lim

2x −1 −1 2( x − 1) = lim = 2 , deci f nu are derivată în x →1 x →1 x −1 x −1 x >1 x >1

x0 = 1 şi graficul său nu admite tangentă în x0 = 1. d) Avem f ′(0) = lim
x →0

= lim x x = 0 . x →0 x−0 Aşadar graficul funcţiei admite tangentă în x0 = 0.

x2 x − 0

E2. Soluţie:

a) Se obţine: f ′(−1) = lim

3x +11−8 3( x +1) = lim =3; x→−1 x→−1 x +1 x +1 x 2 − 3 x − 11 + 13 x 2 − 3x + 2 ( x − 2)( x − 1) b) f ′(2) = lim = lim = lim = lim( x − 1) = 1 . x →2 x→2 x →2 x →2 x−2 x−2 2 1 1 − −1 5− x −5 1 = lim =− . c) f ′(0) = lim x + 5 5 = lim x →0 x → 0 5( x + 5) x x →0 5( x + 5) x 25
x →0

x +1 −1 ( x + 1) − 1 1 1 = lim = lim = . x → 0 x ( x + 1 + 1) x →0 x x +1 +1 2 x −1 x −1 2 + 3− 2 − 3 2 −2 2 x+1 −1 ln 2 . = lim = lim = e) f ′(−1) = lim x →−1 x→−1 x→−1 2( x +1) x +1 x +1 2 ⎛ sin x sin x + sin 2 x sin 2 x ⎞ = lim⎜ +2 f) f ′(0) = lim ⎟=1+ 2 + 3 . x→0 x →0⎝ x x 2x ⎠

′ d) f (0) = lim

E3. Soluţie: a) Avem:
2 2 2 x − x 2 − 2 x0 + x0 2( x − x0 ) − ( x 2 − x0 ) = lim = lim[2 − ( x + x0 )] = 2 − 2 x0 . x → x0 x → x0 x → x0 x − x0 x − x0 În particular se obţine că f (0) = 2, f (1) = 0, f (2) = –2. 203

f ′( x0 ) = lim

b) Avem f ′( x0 ) = lim

3 2 x 3 − x0 ( x − x0 )( x 2 + xx0 + x0 ) 2 2 = lim = lim( x 2 + xx0 + x0 ) = 3 x0 . x→ x0 x − x x→ x0 x→ x0 x − x0 0 În particular se obţine că f ′(0) = 0, f ′(1) = 3, f ′(−1) = 3 .

⎛ sin mx ⎞ sin x + x = lim⎜ +1⎟= 2 şi x→0 x→0⎝ ⎠ x x ⎛ sin x + x − π sin x ⎞ = lim⎜1+ f ′( π) = lim ⎟. x→π x→π⎝ x− π x− π ⎠ Deoarece sin( x − π) = sin x ⋅ cos π − sin π ⋅ cos x = − sin x avem că ⎛ sin( x − π) ⎞ f ′(π) = lim ⎜1 − ⎟ = 1 −1 = 0 x →π x−π ⎠ ⎝ d) Avem: x x − 20 2 2 x ( x0 +1)− x0 ( x 2 +1) ( x − x0 )(1− xx0 ) x +1 x0 +1 f ′( x0 ) = lim = lim = lim = 2 2 2 2 x→ x0 x → x0 ( x − x )( x +1)( x +1) x → x0 ( x − x )( x +1)( x +1) x − x0 0 0 0 0

c) Avem: f ′(0) = lim

1 − xx0 1 − x2 = 2 02. x → x0 ( x 2 + 1)( x 2 + 1) ( x0 + 1) 0 În particular se obţine: f ′(−1) = 0, f ′(1) = 0, f ′(0) =1 .
= lim
E4. Soluţie:

a) Avem f s′(1) = lim
x →1 x <1

x −1 − 0 x −1 1− x x −1 = lim = −1 , iar f d′ (1) = lim = lim = 1. x →1 x − 1 x →1 x − 1 x →1 x − 1 x −1 x <1 x >1

b) f s′(0) = lim
x→0 x<0

x+ x x+ x x− x x+x = lim = 2. = lim = 0 , iar f d′ (1) = lim x →0 x →0 x →0 x x x x x<0 x >0

c) f s′(−1) = lim

x +1− 0 x2 −1 = 1 şi f d′ (−1) = lim = lim ( x − 1) = −2 . x →−1 x →−1 x + 1 x →−1 x +1 x >−1 x <−1
2 ⋅ sin

d)
sin(πx) − sin π f s′(1) = lim = lim x →1 x →1 x −1 x <1 x <1 πx − π πx + π π( x − 1) ⎛ ⎞ ⋅ cos ⎜ 2sin 2 π πx + π ⎟ 2 2 = lim ⎜ π( x − 1) ⋅ ⋅ cos ⎟= x →1 x −1 2 2 ⎟ ⎜ 2 ⎝ ⎠ ln x − 0 ln(1+ x −1) π = 2 ⋅1 ⋅ ⋅ cos π = −π , iar f d′(1) = lim = lim =1 . x →1 x→1 x −1 x −1 2 x>1

Sinteză
S1. Soluţie: Se studiază derivaiblitatea funcţiei în punctele date: a) f s′( x)(0) = lim( x + x +1) =1, f d′(0) = lim cos x = cos 0 = 0 , deci f (0) = 1.
x→0 x<0 x →0 x>0

• f ′(−1) = lim

x →−1

x + x + 1 −1 x−x = lim =0, x −−1 x + 1 x +1
204

x−2 x+2 ⋅ sin cos x − cos 2 2 2 = −1 ⋅ sin 2 = − sin 2 . • f ′(2) = lim = lim − 2 x →2 x→2 x−2 x−2 Aşadar graficul funcţiei f admite tangente în punctele date. sin 1 + e x +1 −1 e x +1 − e0 e x +1 − 1 1 2 b) • f s′(−1) = lim = ln e = 1, f d′ (−1) = lim = lim = . x →−1 x →−1 x →−1 2( x + 1) x +1 x +1 2 x+1 1+ e 1+ e − x+1 x 2 = lim e − e = e lim e −1 = e . • f ′(0) = lim 2 x→0 x→0 x 2x 2 x→0 x 2 Graficul admite tangentă în x = 0 şi nu admite tangentă în x = –1.
2 , deci graficul admite tangentă în x0 i {–1, 2}. 5 e x −1 − 1 − e −1 + 1 e x −1 − e−1 ex −1 1 • f s′(0) = lim = lim = e −1 ⋅ lim = , iar x →0 x →0 x →0 x x x e ⎛ ln(1+ 2 x) ⎞ ln(1+ 2 x) • f d′(0) = lim = lim⎜ 2⋅ ⎟= 2 . x→0 x→0⎝ x 2x ⎠ Aşadar graficul funcţiei nu admite tangentă în x0 = 0. c) Se obţine: f (–1) = e–2, f ′(2) =
S2. Soluţie: a) Funcţia este continuă şi derivabilă pe Z \ {0}. Studiem continuitatea în x0 = 0. Rezultă că f(0 – 0) = 0, f(0 + 0) = –1 deci f este discontinuă în x0 = 0 pentru oricare a i Z. Funcţia f nu este derivabilă în x0 = 0 deoarece nu este continuă în x0 = 0.

b) Avem: f(2 – 0) = 4 + 2a + b, f(2 + 0) = 8 – a. Funcţia este continuă în x0 = 2 dacă 8 – a = 4 + 2a + b deci 3a + b = 4. Studiul derivabilităţii în x0 = 2. x 2 + ax + b − 4 − 2a − b x 2 − 4 + a( x − 2) ( x − 2)( x + 2 + x) = lim = lim = 4+a . • f s′(2) = lim x →2 x →2 x →2 x−2 x−2 x−2 4x − a − 8 + a 4( x − 2) • f d′ (2) = lim = lim =4. x →2 x →2 x−2 x−2 Funcţia este derivabilă în x0 = 2 dacă 4 + a = 4 deci dacă a = 0. Din egalitatea 3a + b = 4 se obţine b = 4. Aşadar: • dacă a = 0, b = 4 funcţia este continuă şi derivabilă în x0 = 2; • dacă 3a + b = 4, a @ 0, funcţia este continuă dar nu este derivabilă în x0 = 2; • dacă 3a + b @ 4 funcţia nu este continuă, deci nici derivabilă în x0 = 2.
⎧x , x U 1 c) Avem: f ( x) = ⎨ . ⎩ 2 x − 1, x < 1 Se obţine f(1 – 0) = 1, f(1 + 0) = 1, f(1) = 1, deci f este continuă pe Z. 2 x −1−1 x −1 De asemenea f s′(1) = lim = 2 şi f d′ (1) = lim = 1 , deci f nu este derivabilă în x0 = 1. x→1 x →1 x − 1 x −1 x<1

205

d) D = [0, + ). Avem f(1 – 0) = arccos1 + b = b, f(1 + 0) = a. Rezultă că f este continuă în x0 = 0 dacă a = b. ( x − 1)( x + 1) x2 −1 x +1 2 = lim = lim = = +∞ . Pentru a = b rezultă că f d′ (1) = lim x →1 x →1 x −1 0+ ( x − 1)( x − 1) x →1 x − 1 x >1 x >1 x >1 Aşadar pentru oricare a, b i Z, f nu este derivabilă în x0 = 1.
S3. Soluţii: a) Deoarece f(1 – 0) = –1 = f(1 + 0) funcţia f este continuă în x0 = 1. Se obţine: 2x −1−1 x2 + x − 2 ( x − 1)( x + 2) f s′(1) = lim = 2 şi f d′ (1) = lim = lim = 3. x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 x −1 Rezultă că x0 = 1 este punct unghiular pentru f.

b) Funcţia este continuă în x0 = 0. x 2 +1−1 ex −1 = lim x = 0 şi f d′ ( x) = lim =1. Rezultă că f s′(0) = lim x→0 x→0 x →0 x x Punctul x0 = 0 este punct unghiular pentru f. c) Funcţia este continuă în x0 = 0. x2 −0 sin x = 0 şi f d′ (0) = lim Se obţine că f s′(0) = lim =1. x→0 x →0 x x Aşadar x0 = 0 este punct unghiular.
S4. Soluţie: a) Funcţia f este continuă în x0 = 1. 1− x 1− x 1 = lim = − lim = −∞ , iar Se obţine că f s′(1) = lim 2 x →1 x − 1 x →1 x →1 1 − x (1 − x) x <1 x <1 x <1

x −1 x −1 1 = lim = lim = +∞ . 2 x →1 x − 1 x →1 x →1 x −1 ( x − 1) x >1 x >1 x >1 Aşadar punctul x0 = 1 este punct de întoarcere. f 0′(1) = lim b) Funcţia f este continuă în x0 = 3. Se obţine că f x′(3) = −∞ , f d′ (3) = +∞ deci x0 = 3 este punct de întoarcere.
S5. Soluţie: Funcţiile f şi g admit tangentă comună în punctul x0 dacă f(x0) = g(x0) şi f (x0) = g (x0), adică punctul de abscisă x0 este comun graficelor şi tangentele în x0 la cele două grafice au aceeaşi pantă. a) Se obţin condiţiile: f(1) = g(1) şi f (1) = g (1). Rezultă că 2 + a = 1 + b + b şi 2 = 2 + b, adică b = 0, a = –1.

b) Se pun condiţiile f(1) = g (1), f (1) = g (1) şi rezultă egalităţile: 1 + a + b = 2 – 1 + 1 şi 2 + a = 3, deci a = 1, b = 0. Observaţie: Funcţiile f şi g fiind de gradul 1 sau 2 graficele lor sunt tangente în x0 i D, dacă ecuaţia f(x) = g(x) are o soluţie reală dublă x0. a) Ecuaţia f(x) = g(x) se scrie x2 + bx + b = 2x + a sau x2 + (b – 2)x + b – a = 0.

206

Se pune condiţia ca x0 = 1 să fie soluţie dublă. Avem: 1 + (b – 2) + b – a = 0 şi 0 = ∆ = (b – 2)2 – 4(b – a). ⎧2b − a = 1 cu soluţia a = –1, b = 0. Rezultă sistemul de ecuaţii ⎨ 2 ⎩b − 8b + 4a = −4
S6. Soluţie: a) Tangenta la graficul funcţiei g în punctul x0 = 1 are panta 3 x 2 + cx +1− c − 4 3( x 2 −1) + c( x −1) [3( x +1) + x]( x −1) = lim = lim = g′(1) = lim x→1 x→1 x→1 x −1 ( x −1) x −1 = lim[3( x + 1) + c] = 6 + c .
x →1

Panta dreptei y = 7x – 6 este m1 = 7. Cele două drepte sunt paralele dacă m = m1 deci 6 + c = 7, adică pentru c = 1. b) Panta tangentei în x0 = 1 la graficul lui f este egală cu x3 + ax 2 +b −1− a −b ( x3 −1) + a( x 2 −1) = lim = m = f ′(1) = lim x→1 x→1 x −1 x −1 ⎡ ⎤ = lim⎣ ( x 2 + x +1) + a( x +1) ⎦= 3+ 2a
x→1

Condiţia de paralelism a tangentei cu deapta y = 5x + 1 impune egalitatea 3 + 2a = 5, deci a = 1. Tangenta în x0 = –1 la graficul funcţiei f are ecuaţia y – f(x0) = f (x0)(x – x0) adică y – f(–1) = f (–1)(x + 1) sau y + 1 – a – b = (3 – 2a)(x + 1) care adusă la o formă mai simplă se scrie pentru a = 1 : y = x + 1 + b. Deoarece tangenta trebuie să aibă ecuaţia y = x + 5 se obţine că 1 + b = 5 deci b = 4.
S7. Soluţie: Punctele comune ale graficelor sunt date de ecuaţia f(x) = g(x). 2 Se obţine ecuaţia x0 + (a − b) x0 + b − a = 0 (1), unde x0 i Z reprezintă abscisa punctelor comune. Tangentele în punctele x0 trebuie să aibă aceeaşi pantă. Aşadar se pune condiţia f (x0) = g (x0). Se obţine 4x0 + a = 2x0 + b de unde a – b = –2x0. 2 Înlocuind a – b = –2x0 în relaţia (1) se obţine x0 + (−2 x0 ) x0 + 2 x0 = 0 cu soluţia x0 i {0, 2}. Aşadar rezultă a = b, pentru x0 = 0, respectiv a = b – 4, pentru x0 = 2. Se obţin funcţiile f(x) = 2x2 + ax + a, g(x) = x2 + ax + a, cu tangenta comună în x0 = 0, respectiv f(x) = 2x2 + ax + a + 4, g(x) = x2 + (a + 4)x + a cu tangentă comună în x0 = 2.

207

3.3 Operaţii cu funcţii derivabile
Exersare
E1. Soluţii: a) D = Z, f (x) = 3x2 + 3, x i Z;

b) D = Z, f (x) = 2 – 4x3, x i Z; c) D = [0, + ), f ′( x) = 1 + 1 , x ∈ (0, + ∞) ; x

d) D = Z, f (x) = 3x2 + cosx – sinx, x i Z; 1 e) D = (0, + ), f ′( x) = 6 x 2 + , x ∈ (0, + ∞) ; x f) D = Z, f (x) = 2xln2 + 3xln3 – 1, x i Z; g) D = (0, + ), f ′( x) =

1 1 + , x i (0, + ); x ln 2 x ln 3

h) D = Z, f (x) = 4cos x + 5sin x, x i Z; i) D = (0, + ) f ′( x) = 2 x + 1 + cos x , x ∈ (0, + ∞) ; x ln 3

⎧ π ⎫ 1 1 + j) D = [0, +∞) \ ⎨± + k π / k ∈ m⎬; f ′( x) = , x ∈ D \{0} 2 ⎩ 2 ⎭ 2 x cos x

k) D = Z, f(x) = 2x2 + 2, f (x) = 4x, x i Z; l) D = [0, +∞), f ′( x) =
2⋅1 3 x
3 2

+

1 , x ∈ (0, +∞) ; x ln 0,5

m) D = (0, +∞) , f ( x) = 3log 3 x + 4 log 2 x , f ′( x) =
⎛⎧ π ⎞ ⎫ n) D = Z \⎜⎨± + k π⎬ ∪ {k π / k ∈ m ⎟, ⎭ ⎝⎩ 2 ⎠
f ′( x) =

3 4 + , x ∈ (0, +∞); x ln 3 x ln 2

2 1 2sin 2 x + cos 2 x sin 2 x +1 ; x ∈ D; + 2 = = cos 2 x sin x cos 2 x⋅sin 2 x cos 2 x⋅sin 2 x

p) D = Z, f ′( x) = 2 + 3 2 , x ∈ Z ; 1 1 q) D = Z, f ( x) = 2 ⋅ 2 x + ⋅ 3x , f ′( x) = 2 ⋅ 2 x ln 2 + 3x ln 3, x ∈Z . 3 3
E2. Soluţii:

a) D = (0, + ∞) , f ′( x) = log 2 x + x ⋅

1 1 = log 2 x + , x ∈ (0, + ∞) ; x ln 2 ln 2
208

b) D = [0, + ), f ′( x) = 2 x x + x 2 ⋅ Pentru x = 0 se obţine: f ′(0) = lim
x →0

1 2 x

= 2x x +

1 5 x x = x x , x ∈ D \{0} . 2 2

x2 x = lim x x = 0 . x →0 x

5 x x , x ∈ [0, + ∞) ; 2 c) D = Z, f (x) = sinx + xcosx, x i Z; d) D = Z, f (x) = 2xcosx – x2sinx, x i Z; e) D = Z, f ′( x) = 2 x ln 2(3x −1) + (2 x −1)⋅3x ln 3 , x i Z; 2 1 , x ∈ (0, + ∞) ; f) D = (0, + ), f ′( x) = log 2 x + (2 ln x + 1) x x ln 2 ⎛ 1 ⎞ 1 ⎞ ⎛ 3 g) D = [0, + ), f ′( x) = ⎜1 − ⎟ x + x + ( x − x ) ⎜1 + 3 2 ⎟ , x ∈ (0, + ∞) ; ⎝ 2 x⎠ ⎝ 3 x ⎠ Pentru x = 0 avem: ( x − x )( x + 3 x ) x2 − x 3 x − x x − x − x ⋅ 3 x = lim = f ′(0) = lim x →0 x →0 x x x >0 x >0 Aşadar f ′( x) =

(

)

1

1

5

x2 ⋅ x3 x6 1 1 = lim( x − 3 x − x ) − lim = lim = − lim 1 = − = −∞ ; x →0 x →0 x →0 x x →0 x 0+ x >0 x >0 x >0 x >0 x 6 h) D = Z, f ′( x) = 3 ⋅ (3 − x 2 ) ⋅ (3 − x 2 )′ = 3 ⋅ (3 − x 2 ) ⋅ (−2 x) = −6 x(3 − x 2 ) , x ∈ Z ; 1 ⎞ ⎛ i) D = [0, + ), f ′( x) = 3 ⋅ ( x − x ) 2 ⋅ ( x − x )′ = 3( x − x ) 2 ⎜1 − ⎟ , x ∈ (0, + ∞) . ⎝ 2 x⎠ Pentru x = 0 se obţine: ( x − x )3 x3 − 3x 2 x + 3x 2 − x x f ′(0) = lim = lim = lim( x 2 − 3 x x + 3x − x ) = 0 ; x→0 x →0 x→0 x x x>0 x>0 x>0 1 ln x , x ∈ (0, +∞) ; j) D = (0, +∞) , f ′( x) = ln x + x⋅ + 2⋅ln x(ln x)′ = ln x +1+ 2 x x k) D = Z, f ′( x) = sin 2 x + x(sin 2 x)′ = sin 2 x + x ⋅ 2sin x ⋅ cos x , x ∈ Z ; l) D = Z, f ′( x) = 2( x − 1)e x + ( x − 1) 2 e x = ( x − 1)e x ( x + 1) = ( x 2 − 1)e x , x ∈ Z .
E3. Soluţie:

1′⋅ x −1⋅ x′ 1 =− 2 , x ∈ D ; 2 x x 2 2 1′⋅ x −1⋅( x )′ 2x 2 =− 4 =− 3 , x ∈ D ; b) D = Z \ {0}, f ′( x) = 4 x x x ( x −1)′x − ( x −1) x′ x − x +1 1 c) D = Z \ {0}, f ′( x) = = = 2 , x∈D; x2 x2 x ( x −1)′( x +1) − ( x −1)( x +1)′ x +1− x +1 2 , x∈D; d) D = Z \ {–1}, f ′( x) = = = 2 2 ( x +1) ( x +1) ( x +1) 2 ( x 2 − x +1)′( x 2 + x +1) − ( x 2 − x +1)( x 2 + x +1)′ = e) D = Z, f ′( x) = ( x 2 + x +1) 2 a) D = Z \ {0}, f ′( x) =

209

=

(2 x −1)( x 2 + x +1) − (2 x +1)( x 2 − x +1) 2(−1+ x 2 ) = 2 , x ∈Z ; ( x 2 + x +1) 2 ( x + x +1) 2 1 − x2 , x ∈Z ; ( x 2 − x + 1) 2

f) D = Z, f ′( x) =

g) D = Z \{π+ 2k π | k ∈ m}, f ′( x) =

1+ cos x 1 , x∈ D ; 2 = (1+ cos x) 1+ cos x

⎧ π ⎫ −(1+ sin x) −1 h) D = Z \ ⎨− + 2k π k ∈ m⎬ , f ′( x) = , x∈D ; 2 = (1+ sin x) 1+ sin x ⎩ 2 ⎭ ⎧ ⎫ π sin x − cos3 x − sin x⋅cos 2 x i) D = Z \ ⎨k π , ± + 2k π / k ∈ m⎬ , f ′( x) = , x∈ D; ⎩ ⎭ 2 sin 2 x⋅cos 2 x ⎛ 1⎞ ⎛ 1⎞ ⎜1+ ⎟( x +1− ln x) − ( x +1+ ln x)⎜1− ⎟ ⎝ x⎠ ⎝ x ⎠ 2( x +1− x ln x) , j) D = (0, +∞) , f ′( x) = = 2 ( x +1− ln x) x( x +1− ln x) 2 x ∈ (0, + ∞) ;

k) D = [0, + ∞) , f ′( x) = l) D = Z, f ′( x) =

3 x − 2x , x ∈ [0, + ∞) ; 2(1 + x ) 2

ex , x ∈Z ; (2 + e x ) 2 ⎧ π ⎫ 1+ tg 2 x ⎨± + k π k ∈ m⎬ , f ′( x) = m) D = Z \ , x∈ D; (1+ tg x) 2 ⎩ 2 ⎭ ⎧ ⎫ π 1− 2tg x − 4tg 3 x − tg 4 x , x∈ D. n) D = Z \ ⎨k π , ± + k π k ∈ m⎬ , f ′( x) = 2 (1+ tgx) 2 ⎩ ⎭

E4. Soluţie: a) D = Z, f ′( x) = 3x 2 −12, x ∈ Z . Se obţin soluţiile x ∈ {−1,1} .

b) D = Z, f ′( x) = 6 x 2 − 30 x + 23 = 6( x 2 − 5 x + 4), x ∈ Z . Mulţimea de soluţii {1; 4} . c) D = D f ' = Z, f ′( x) = (2 x + 6)e x + ( x 2 + 6 x −15)e x = e x ( x 2 +8 x − 9) . Soluţiile: x ∈ {1,−9} . d) D = D f ' = (0,+∞), f ( x) = 2 x ln x + x 2 1 = x(2 ln x +1) . x 1 − 1 Se obţine ecuaţia 2 ln x + 1 = 0 sau ln x = − cu soluţia x = e 2 . 2
−(2 x − 6) . Soluţia x = 3. ( x 2 − 6 x +8) 2

e) D = D f ' = Z −{2, 4} , f ′( x) = f) D = D f ' = Z, f ′( x) =

−2( x 2 − 4 + 3) . Soluţiile x ∈ {1,3} . ( x 2 − 5 x + 7) 2

210

⎧ π ⎫ cos 2 x + sin 2 x + 2sin x) . g) D = D f ' = Z −⎨± + 2k π k ∈ Z⎬ , f ′( x) = cos 2 x ⎩ 2 ⎭ 1 Se obţine ecuaţia 1 + 2sin x = 0sau sin x = − , cu soluţiile 2 7π 11π + 2k π, x = + 2 k π, k ∈ Z . x= 6 6

3( x 2 −1) h) D = D f ' = (0,+∞), f ′( x) = . Soluţia x = 1. 2x x

211

Sinteză
S1. Soluţie: a) Calculăm mai întâi: • ( x sin x + cos x)′ = sin x + x cos x − sin x = x cos x • ( x cos x − sin x)′ = cos x − x sin x − cos x =−x sin x Rezultă că: ( x sin x + cos x)′( x cos x − sin x) − ( x sin x + cos x)( x cos x − sin x)′ f ′( x) = = ( x cos x − sin x) 2
= x cos x( x cos x − sin x) + x sin x( x sin x + cos x) x2 ; = ( x cos x − sin x) 2 ( x cos x − sin x) 2

b) Avem:
f ′( x) =−e−x⎜1+ +

⎛ ⎝

x 1!

⎛ x x2 x2 x n−1 xn ⎞ x n−1 ⎞ −x x n +...+ + ⎟+ e−x⎜1+ + +...+ ⎟= e 2! (n −1)! n ! ⎠ (n −1)!⎠ n! ⎝ 1! 2!

S2. Soluţie: 6 x( x −1) − 3 x 2 + 2 3 x 2 − 6 x + 2 = , x ∈ R −{1} . a) f ′( x) = ( x −1) 2 ( x −1) 2

b) Tangenta în x0 are panta m = f ′ (x0) şi este paralelă cu y = 2x – 1 dacă m = 2. 2 Rezultă ecuaţia f ´(x0) = 2, adică 3x0 − 6 x0 + 2 = 2( x0 −1) 2 cu soluţiile x0 ∈ {0, 2} . c) Două drepte sunt perpendiculare dacă produsul pantelor lor este egal cu –1. Tangenta în x0 are panta m = f ′( x0 ) iar dreapta y = x are panta m1=1.
⎧1 3⎫ 2 Se obţine relaţia f ′( x0 ) = – 1 sau 3x0 − 6 x0 + 2 = −( x0 − 1) 2 , cu soluţiile x0 ∈ ⎨ , ⎬ . ⎩2 2⎭
S3. Soluţie:
x 2 +1− ( x + a )2 x e x ( x 2 +1− 2 x) , g′( x) = . ( x 2 +1) 2 ( x 2 +1) 2

Avem: f ′( x) =

Se obţine egalitatea, după reducere: e x (−2ax − 2 x) = 0, ∀x ∈ R şi rezultă că a = –1.
S4. Soluţie:

Obţinem f ′( x) =

x 2 + x +1− ( x + m)(2 x +1) , x ∈R . ( x 2 + x +1) 2

Condiţia f ′( x) < 0, ∀x ∈ R conduce la −x 2 − 2mx +1− m < 0, ∀x ∈ R . Se impune condiţia ∆ < 0 , adică 4(m 2 − m + 1) < 0 şi nu există m cu această proprietate.
S5. Soluţie a) Avem f ′( x) = e x⎡ x 2 + (m + 2) x + 2m ⎤, x ∈ R . ⎣ ⎦

Inegalitatea f ′( x0 ) < 0 are loc pentru x ∈ [−2, 2] , dacă x = –2 şi x = 2 sunt soluţii pentru f ′( x0 ) = 0. Se obţine m = –2.

212

b) g ( x) =

ex 1 . Rezultă că = x e ( x +1)( x + 2) ( x +1)( x + 2) 1 1 1 1 Sn = + + +...+ = 1⋅2 2⋅3 3⋅4 (n +1)(n + 2) ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 1⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛1 1 ⎞ ⎛ 1 1 ⎞ =⎜1− ⎟+⎜ − ⎟+⎜ − ⎟+...+⎜ − − ⎟+⎜ ⎟= ⎝ 2 ⎠ ⎝ 2 3⎠ ⎝ 3 4 ⎠ ⎝ n n +1⎠ ⎝ n +1 n + 2 ⎠ n +1 1 . = 1− = n+2 n+2

213

3.3.5. Derivarea funcţiilor inverse (pag...)
Exersare
E1. Soluţii: a) f ′( x) = 3( x 2 +1) 2 ( x 2 +1)′ = 3⋅( x 2 +1) 2 ⋅2 x = 6 x⋅( x 2 +1) 2 , x ∈ R ; ( x 2 +1)′ 2x b) f ′( x) = 2 , x ∈R; = 2 x +1 x +1 1′ 2 ⎛ 1 − x ⎞′ ⋅⎜ c) f ′( x) = ⎟ = 2 , x ∈ (−1,1) ; ⎛ 1 − x ⎞ ⎝ 1+ x ⎠ x −1 ⎜ ⎟ ⎝ 1+ x ⎠ 1 1 + x 2 ⋅ (1 − x 2 ) ⎛ x ⎞′ ′( x) = d) f ⋅⎜ = , x ∈ (0, ∞) ; 2 ⎟ 2 x ⋅ ( x 2 + 1) 2 x ⎝ 1+ x ⎠ 2 1 + x2

e) f ′( x) = e x + x⋅e x ⋅( x 2 )′ = e x (1+ 2 x 2 ), x ∈ R ; f) f ′( x) = cos( x 2 +1)⋅( x 2 +1)′ = 2 x cos( x 2 +1), x ∈R ; g) f ′( x) =−sin( x 2 + x +1)⋅( x 2 + x +1)′ =−(2 x +1) sin( x 2 + x +1), x ∈R ; 1 h) f ′( x) = ⋅ cos x; x ∈ (0, π) ; 2 sin x 2 x 2 +1 x 2 = 2 , x ∈R ; i) f ′( x) = x +1 + x⋅ 2 x +1 x +1 1 e x ( x + 1) x ′( x) = ′= , x ∈ (0, +∞) . j) f ⋅ ( xe ) 2 xe x 2 xe x
E2. Soluţii: (1+ sin 2 x)′ 2sin x⋅cos x sin 2 x , x ∈R ; = = a) f ′( x) = 2 2 1+ sin x 1+ sin x 1+ sin 2 x (1+ e x )′ ex = , x ∈R ; b) f ′( x) = 1+ e x 1+ e x (1+ sin 2 x)′ sin 2 x c) f ′( x) = ,x∈ R; = 2 2 1+ sin x 2 1+ sin 2 x 3 d) f ′( x) = cos( x x ) ⋅ ( x x )′ = x ⋅ cos( x x ), x ∈ (0, +∞) ; 2 1 1 1 ⎛ x ⎞′ ⋅⎜ ⎟ = = , x ∈ (0, 2) ; e) f ′( x) = 2 ⎝2⎠ 4 − x2 4 − x2 ⎛x⎞ 2 1− ⎜ ⎟ 4 ⎝2⎠

2

2

f) f ′( x) =

′ ⎛ 1 ⎞ 1 −1 −1 , x ∈ (3,+∞) ⋅ ⋅ = ⎜ ⎟= 2 ⎝ x −1 ⎠ 2 ( x −1) 2 ( x −1) x 2 − 2 x ⎛ 1 ⎞ ⎛ 1 ⎞ 1−⎜ 1−⎜ ⎟ ⎟ ⎝ x −1⎠ ⎝ x −1⎠ −1

214

E3. Soluţii:

a) Pentru x0 ∈ (1, +∞) se obţine că f ′( x0 ) = lim
x →1 x >1

1 , iar pentru x0 = 1, avem: 2 x0 −1

x −1 1 = lim = +∞ . x →1 x −1 x −1 x >1

Rezultă că domeniul de derivabilitate este (1, +∞) . 1 e x , x ∈ (0, +∞) = D f ' . b) f ′( x) = 2 x

⎧( x 2 −1)3 , x ∈ (−∞,−1]∪ [1, +∞) ⎪ c) f ( x) = ⎨ ⎪(1− x 2 )3 , x ∈ (−1,1) ⎩
Funcţia este derivabilă pe R −{−1,1} . Studiem derivabilitatea în x0 ∈ {−1,1} . f d′ (−1) = lim ( x 2 − 1)3 = lim ( x + 1) 2 ⋅ ( x − 1)3 = 0 şi f s′(−1) = 0 . x →−1 x →−1 +1 x x >−1

Analog se obţine că f ′(1) = 0 . Aşadar f este derivabilă pe R. d) Pentru x ∈ R −{0} se obţine că f ′( x) = Pentru x = 0 avem
ex −e−x , x > 0 şi f ′( x) = , x<0 . 1+ e x 1+ e−x

⎛ ⎛ e−x −1⎞ ⎞ ⎛1+ e−x ⎞ ⎜ ln⎜1+ ln⎜ ⎟ ⎟ −x ⎟ 2 ⎠ e −1⎟ ln(1+ e x ) − ln 2 ⎝ 2 ⎠ ⎜ ⎝ f s′(0) = lim = lim = lim⎜ ⋅ = −x x→0 x→0 x→0 e −1 x x 2⋅ x ⎟ x<0 x<0 x<0 ⎜ ⎟ 2 ⎝ ⎠ −x ⎛ e −1 1 ⎞ 1 1 1 1 = lim⎜ ⋅ ⎟= ln =− ln e =− . x→0⎝ x 2⎠ 2 e 2 2 ⎛ ⎛ e x −1⎞ ⎞ ⎛ e−x −1⎞ ⎜ ln⎜1+ ⎟ ln⎜1+ ⎟ ⎟ x 2 ⎠ 2 ⎠ e −1 1 ⎟ 1 ln(1+ e x ) − ln 2 ⎝ ⎜ ⎝ f ′(0) = lim = lim = lim⎜ ⋅ ⋅ = . x→0 x→0 x→0 e x −1 x x x 2⎟ 2 x>0 x>0 x>0 ⎜ ⎟ 2 ⎝ ⎠ Aşadar f nu este derivabilă în x0 = 0. 1 ⎧ , x ∈ (−1, 0) ⎪− ⎧− arcsin x, x ∈ [−1, 0] ⎪ ⎪ 1 − x2 e) f ( x) = ⎨ . Avem f ′( x) = ⎨ . 1 ⎪+ arcsin x, x ∈ (0,1) ⎩ ⎪ , x ∈ (0,1) ⎪ 1 − x2 ⎩ −arcsin x arcsin x =−1 şi f d′(0) = lim =1 . Pentru x = 0, f s′(0) = lim x→0 x→0 x x x<0 x>0 Aşadar f nu este derivabilă în x = 0. De asemenea f nu este derivabilă în x0 = –1.

215

⎧arccos(−x ), x ∈ [−1, 0] ⎧π− arccos x, x ∈ [−1, 0] ⎪ f) f ( x) = ⎨ =⎨ . ⎪arccos x, x ∈ (0,1] ⎩arccos x, x ∈ (0,1] ⎩ Funcţia f nu este derivabilă în x0 ∈ {−1,1} deoarece funcţia arccos nu este derivabilă în
x0 ∈ {−1,1} . Pentru x = 0 avem:

π π − arcsin x − arccos x − arc cos 0 2 = −1 şi f d′ (0) = lim = lim 2 x →0 x →0 x x π π − arccos x − 2 = lim arcsin x = 1 . f s′(0) = lim x →0 x →0 x x x <0
Aşadar f nu este derivabilă în x0 = 0.
E4. Soluţie: a) Funcţia f este strict crescătoare pe [0, +∞ ) , deci este funcţie injectivă.

Deoarece f este funcţie continuă, f(0) = 3 şi lim f ( x) = +∞ , din proprietatea lui Darboux
x →∞

rezultă că f ia toate valorile intermediare de la 3 la +∞. Aşadar Im f = [3, +∞) şi f este surjectivă. Deci f este bijectivă. Analog, g este strict crescătoare pe R, deci este injectivă. Fiind continuă şi având lim g ( x) =−∞ , lim g ( x) = +∞ , rezultă că Imf=(–∞, +∞)= R , deci g
x →−∞ x →∞

este surjectivă. În concluzie g este bijectivă. b) Rezultă: ( f −1 )′ (4) = 1 , unde f ( x0 ) = 4 . f '( x0 ) Din relaţia f ( x0 ) = 4 se obţine că x2 + 3 = 4, deci x0 = 1. 1 1 Aşadar ( f −1 )′ (4) = = . f '(1) 2 1 1 1 Analog: ( g −1 )′ (8) = = = . g′(2) 3⋅4 12

Sinteză
S1. Soluţie:

⎧ x 2 −1, x ∈ (−∞,−1] ∪ [1,+∞) ⎪ a) D = R, f ( x) = ⎨ . ⎪ 1− x 2 , x ∈ (−1,1) ⎩ ⎧ x , x ∈ (−∞,−1) ∪ (1,+∞) ⎪ 2 ⎪ x −1 f ′( x) = ⎨ , D f ′ = R −{−1,1} ⎪ −x , x ∈ (−1,1) ⎪ 1− x 2 ⎩

216

b) f ′( x) = c) f ′( x) =

(1 − ln x)′ −1 , x ∈ (0, e) . = 2 1 − ln x 2 x 1 − ln x 1

⎛ 2 x ⎞′ . ⋅⎜ 2 ⎟ 2 ⎝ 1+ x ⎠ ⎛ 2x ⎞ 1− ⎜ 2 ⎟ ⎝ 1+ x ⎠ 2 2 2(1 − x 2 ) ⎛ 2 x ⎞′ 2(1 + x ) − 4 x . Dar ⎜ = = 2 ⎟ (1 + x 2 ) 2 (1 + x 2 ) 2 ⎝ 1+ x ⎠

2x ⎞ ⎛ 2 x ⎞ ( x − 1) 2 ( x + 1) 2 ⎛ x 2 − 1 ⎞ ⎛ 2x ⎞ ⎛ De asemenea: 1 − ⎜ 2 1+ 2 = ⎜1 − 2 =⎜ 2 ⎟ . ⎟ ⎟⎜ ⎟= x +1⎠⎝ x +1⎠ ( x 2 + 1) 2 ⎝ x +1⎠ ⎝ ⎝ x +1⎠ ⎧ 2 2 2 ⎪ x 2 + 1 , x ∈ (−1,1) 1 2(1 − x ) 2(1 − x ) ⎪ ⋅ 2 = 2 =⎨ Aşadar f ′( x) = 2 . 2 2 x − 1 ( x + 1) x − 1 ( x + 1) ⎪ −2 , x ∈ (−∞, −1) ∪ (1, +∞) ⎪ x2 + 1 ⎩ x2 + 1 Aşadar D f ′ = R −{−1,1} . 1
⎛ 1 − x 2 ⎞′ . ⋅⎜ 2 ⎟ 2 2 ⎝ 1+ x ⎠ ⎛ 1− x ⎞ 1− ⎜ 2 ⎟ ⎝ 1+ x ⎠
2

2

2

d) f ′( x) =

⎛ 1 − x2 ⎞ ⎛ 1 − x2 ⎞ ⎛ 1 − x2 Avem: 1 − ⎜ = ⎜1 − ⋅ 1+ 2 ⎟ 2 ⎟ ⎜ 2 ⎝1+ x ⎠ ⎝ 1+ x ⎠ ⎝ 1+ x Rezultă că: ⎧ −1 2 ⎪1 + x 2 , x > 0 (1 + x ) −4 x ⎪ f ′( x) = . ⋅ =⎨ 2 2 1 4 x (1 + x ) ⎪ ,x <0 ⎪1 + x 2 ⎩ Aşadar D f ′ =R∗ .

′ ⎛1− x 2 ⎞ ⎞ 4x 4x2 =− şi ⎜ . ⎟= 2⎟ 2 2 (1+ x 2 ) 2 ⎝1+ x ⎠ ⎠ (1 + x )

e) f ( x) = x x = eln( x f '( x) = e
x ln x

x

)

=e

x ln x

, iar

( x ⋅ ln x) ' = x

f) f ( x) = eln( x +1) ln x

⎛ 1 x⎞ ln x + 2 ln x + ,x > 0. ⎜ ⎟=x x ⎜2 x x ⎟ 2 x ⎝ ⎠ ⎛ ln x ln( x + 1) ⎞ şi f '( x) = x ln( x +1) ( ln( x + 1)(ln x) ) ' = x ln( x +1) ⎜ + ⎟, x > 0 . x ⎝ x +1 ⎠
x

S2. Soluţii: a) D = R, f ′( x) = 3⋅(2 x 2 − 6 x) 2 ⋅(4 x − 6), x ∈ R . 3⎫ ⎧ Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈ ⎨0,3, ⎬ . 2⎭ ⎩

b) D = [0, π], f '( x) = −2sin x cos x + 2sin 2 x = sin 2 x, x ∈ D . 217

⎧ π ⎫ Soluţiile ecuaţiei sin 2x = 0 sunt x ∈ ⎨0, , π⎬ . ⎩ 2 ⎭ x+3 c) D = (−∞, −5] ∪ [−1, +∞), f '( x) = , x ∈ (−∞, −5) ∪ (−1, +∞) . Soluţiile x ∈ ∅ . 2 x + 6x + 5 ⎛ 2⎤ 6x +2 d) D =⎜−∞,− ⎥∪ (0,+∞), f ′( x) = 2 , x ∈ D . Ecuaţia f ′( x) = 0 nu are soluţii. ⎝ 3⎦ 3x + 2 x

e) D = R, f ′( x) = (3 x 2 − 6 x)⋅3x f) D = R, f ′( x) =

3

−3 x 2

ln 3, x ∈ R . Soluţiile sunt x ∈ {0, 2} .

12 x 2 − 6 x ⎧ 1⎫ 3 2 2 , x ∈ R . Soluţiile ecuaţiei sunt x ∈ ⎨0, ⎬ . 1+ (4 x − 3 x +1) ⎩ 2⎭

2 2 2 ⎧ 1⎫ g) D = R, f ′( x) = 2⋅e−x + (2 x +1)e−x ⋅(−2 x) = e−x (−4 x 2 − 2 x + 2) . Soluţiile x ∈ ⎨−1, ⎬ . ⎩ 2⎭ ' ⎛ x 2 + 4 ⎞ 3x 2 +16 x −12 3x +8 ⎛ 8 ⎞ 1 h) D =⎜− ,+∞⎟, f '( x) = ,x∈ D. ⋅ ⋅ 2 ⎜ ⎟= ⎝ 3 ⎠ 2(3x +8) 2 x +4 x 2 + 4 ⎝ 3x +8 ⎠ 2 3x +8 2 Soluţiile ecuaţiei f’(x)=0 sunt date de ecuaţia 3x 2 + 16 x − 12 = 0 . Rezultă că x = ∈ D . 3

S3. Soluţii: a) Funcţia f este strict crescătoare pe R ca sumă de funcţii strict crescătoare pe R, deci este funcţie injectivă. Funcţia f este continuă, lim f ( x) = −∞, lim f ( x) = +∞ . Din proprietatea lui Darboux rezultă
x →−∞ x →+∞

că Im f = R , deci f este surjectivă. Aşadar f este bijectivă, deci inversabilă. ' 1 b) ( f −1 ) (3) = , unde f (x0) = 3. Ecuaţia x + 2 x = 3 are soluţia unică x = 1 (din f '( x0 ) monotonia lui f ). 1 1 Se obţine că ( f −1 )′ (3) = = . f '(1) 1+ 2 ln 2
S4. Soluţii: a) Funcia f este bijectivă. Într-adevăr, fiind strict crescătoare pe (1,+∞) ea este injectivă. Fiind continuă şi având: lim f ( x) =−∞, lim f ( x) =+∞ , rezultă că mulţimea de valori a
x →1 x>1 x →∞

funcţiei este Im f = R , deci f este surjectivă. b) ( f −1 )′ (2) = 1 =2 f '(2) ( f −1 )′ (e + 2) = 1 =1+ 1 . f '(e +1) e

218

3.4 Derivate de ordinul doi
Exersare
E1. Soluţii: ′ a) D = R = D f ′ . Se obţine f '( x) = 3x 2 + 1 şi f ′ ( x) = (3x 2 +1)′ = 6 x .

′ ′ În particular f ′ (−1) =−6, f ′ ( x) = 0 .
′ b) D = R, f '( x) = e x ( x +1), x ∈ R, f ′ ( x) = e x ( x + 2), x ∈ R . ′ ′ Se obţine f ′ (0) = 2, f ′ (1) = 3e . ′ ′ ′ c) D = R, f ′( x) = cos x − sin x, f ′ ( x) =−sin x − cos x, x ∈ R şi f ′ (0) =−1, f ′ ( π) =1 .

d) D = [0,+∞), f ′( x) = e) D = R, f ′( x) =

1 2 x

′ +1, x ∈ (0,+∞), f ′ ( x) =−

1 , x>0 . 4x x

1− x 2 , x ∈ R . Funcţia f ' este funcţie derivabilă pe R, fiind obţinută (1+ x 2 ) 2 prin operaţii cu funcţii derivabile pe R . Aşadar f este de două ori derivabilă în x0.

⎧ π ⎫ cos x , x∈ D. f) D = R−⎨− + 2k π / k ∈ Z⎬ , f ′( x) = ⎩ 2 ⎭ (1+ sin x) 2 Funcţia f’ este derivabilă pe D, (operaţii cu funcţii derivabile).

g) D = R, f ′( x) =

ex , x ∈ R . Funcţia este de două ori derivabilă. (1+ e x ) 2

E2. Soluţii: a) Avem: f (0 − 0) = 0 = f (0 + 0) deci f este continuă în x=0. De asemenea,

f s' (0) = lim
x →0 x<0

x3 = 0şi f d' (0) = 0 deci f este derivabilă în x0=0. x2

⎧3x 2 , x ≤ 0 3x 2 20 x3 ⎪ Obţinem f '( x) = ⎨ şi rezultă că: f s'' (0) = lim = 0, f d'' (0) = lim = 0 , deci f 3 x →0 x x →0 x ⎪20 x , x > 0 ⎩ x<0 x >0 este de două ori derivabilă în x0=0.
⎧cos x, x ≤ 0 b) Avem că f este continuă şi derivabilă în x0=0 şi f '( x) = ⎨ 2 . ⎩3 x + 1, x > 0 ′ Funcţia f’ este şi ea derivabilă în x0=0, avînd f ′ (0) = 0 .

⎧− x 4 , x ≤ 0 ⎧ −4 x 3 , x ≤ 0 ⎪ ⎪ , f '( x) = ⎨ 3 , f ''(0) = 0 . c) f ( x) = ⎨ 4 ⎪x , x > 0 ⎪4 x , x > 0 ⎩ ⎩ ⎧ x 2 (3ln x + 1), x > 0 ⎪ d) Funcţia f este continuă şi derivabilă pe (0,+∞) şi f '( x) = ⎨ 2 . Se obţine x≤0 ⎪3x , ⎩ ′ apoi că f ′ (0) = 0 .

219

E3. Soluţii:

′ a) D = R, f ′( x) = 4 x + 5, x ∈ R, f ′ ( x) = 4, x ∈ R . ′ b) D = R, f ′( x) = 3x 2 − 4, x ∈ R, f ′ ( x) = 6 x, x ∈ R . ′ c) D = R, f ′( x) = e x +1, x ∈ R, f ′ ( x) = e x , x ∈ R .

1 1 ′ d) D = (0, +∞), f ′( x) =1+ , x > 0, f ′ ( x) =− 2 , x > 0 . x x 1 ′ e) D = (0,+∞), f ′( x) = ln x +1, x ∈ (0, +∞), f ′ ( x) = , x ∈ (0,+∞) . x
′ f) D = R, f ′( x) = e x ( x 2 + 2 x), x ∈ R, f ′ ( x) = e x ( x 2 + 4 x + 2), x ∈ R . ′ g) D = (0, +∞), f ′( x) = 2 x ln x + x, x ∈ (0,+∞), f ′ ( x) = 2 ln x + 3, x ∈ (0, +∞) . ′ h) D = R, f ′( x) = 2sin x cos x = sin 2 x, x ∈ R, f ′ ( x) = 2 cos 2 x, x ∈ R . ′ i) D = R, f ′( x) =−3cos 2 x sin x, x ∈ R, f ′ ( x) = 6sin 2 x cos x − 3cos3 x, x ∈ R . ′ j) D = R, f ′( x) = x cos x, x ∈ R, f ′ ( x) = cos x − x sin x, x ∈ R .

k) D = (0, +∞), f '( x) =

5 15 x x , x ∈ (0, +∞), f ''( x) = x , x ∈ (0, +∞) . 2 4

⎧ π ⎫ x l) D = R−⎨± + 2k π k ∈ Z ⎬ f ′( x) = tgx + 2 , cos x ⎩ 2 ⎭
′ f ′ ( x) =

1 cos 2 x + x sin 2 x + ,x∈ D. cos 2 x cos 4 x

m) D = R−{−2} , f ′( x) = n) D = R, f ′( x) =

3 −6 ′ ′ ,x∈ D. 2 , f ( x) = ( x + 2) ( x + 2)3

1− x 2 2 x( x 2 − 3) ′ , f ′ ( x) = 2 ,x∈R . ( x 2 +1) 2 ( x +1)3

Sinteză
S1. Soluţie: Folosim formulele trigonometrice: • sin( x + y ) = sin x cos y + sin y cos x , • cos( x + y ) = cos x⋅cos y − sin x⋅sin y
⎛ π⎞ π π a) Avem • sin⎜ x + ⎟= sin x cos + sin cos x = cos x şi ⎝ 2⎠ 2 2 • sin( x + π) = sin x cos π+ sin π cos x =−sin x .

π⎞ ⎛ Aşadar f '( x) = cos x = sin ⎜ x + ⎟ , f ''( x) = − sin x = sin( x + π ) . 2⎠ ⎝
220

π⎞ ⎛ b) Se arată că au loc relaţiile: cos ⎜ x + ⎟ = − sin x şi cos( x + π ) = − cos x . 2⎠ ⎝
S2. Soluţie: ′ Avem f ′( x) = e2 x (8 x +10), f ′ ( x) = e2 x (16 x + 28), x ∈ R şi relaţia este verificată. S3. Soluţie: ′ Avem f ′( x) = e x (sin x + cos x), f ′ ( x) = e x 2 cos x, x ∈ R . Înlocuind în relaţia dată se obţine că e x ⋅cos x⋅(2 − a ) = 0, ∀x ∈ R , deci a=2. S4. Soluţie: ′ Avem f ′( x) = e−2 x (−3sin x − cos x) şi f ′ ( x) = e−2 x (7 sin x − cos x), x ∈ R . Înlocuind în relaţia −2 x dată rezultă că e [ (9 + ab − 3(a + b)) sin x + (ab − a − b −1) cos x ] = 0, x ∈ R . π Pentru x = 0 se obţine ab – ( a + b) = 1, iar pentru x = se obţine ab – 3(a + b) = –9. 2 ab − (a + b) = 1 a+b =5 ⎧ ⎧ Sistemul ⎨ conduce la ⎨ cu soluţiile a=2, b=3, şi a=3, b=2. ⎩ab − 3(a + b) = −9 ⎩ab = 6 S5. Soluţie: ′ Obţinem f ′( x) = 2ax + b, f ′ ( x) = 2a, x ∈ R şi 4a + 2b + c = 9, 2a + b = 2, 2a = 8.

Aşadar a = 4, b = –6 , c = 5 şi f ( x) = 4 x 2 − 6 x + 5 .
S6. Soluţie: ′ Avem f ′( x) = 3ax 2 + 2bx + c, f ′ ( x) = 6ax + 2b, x ∈ R şi se obţine sistemul ⎧ − a + b − c + 1 = −6 ⎪ ⎨3a + 2b + c = −3 ⎪12a + 2b = 4 ⎩

cu soluţia a = 1, b = –4, c = 2, iar f ( x) = x3 − 4 x 2 + 2 x +1 .
S7. Soluţie: Se pune condiţia ca funcţiile să fie continue, derivabile în x0 şi ca f s′( x0 ) = f d′( x0 ) . a) f (0 − 0) = 0, f (0 + 0) = c , deci f este continuă dacă c = 0. x3 + ax = lim( x 2 + a) = a , • f s′(0) = lim x→0 x→0 x x<0

• f d′(0) = lim
x→0 x>0

x3 + bx 2 = lim( x 2 + bx) = 0 , x→0 x

deci f este derivabilă în x0 = 0 pentru a = 0. ⎧ 3 ⎧3 x 2 , x ≤ 0 ⎪x , x ≤ 0 ⎪ , f '( x) = ⎨ 2 Se obţine f ( x) = ⎨ 3 . 2 ⎪ x + bx , x > 0 ⎪3 x + 2bx, x > 0 ⎩ ⎩

221

• f s′ (0) = lim
x→0 x<0

3x 2 = lim 3x = 0 şi x→0 x

3 x 2 + 2bx = lim(3 x + 2b) = 2b . x→0 x→0 x Rezultă că 2b = 0 deci b = 0. Aşadar f este de două ori derivabilă în x0 = 0 dacă a = 0, b = 0, c = 0 şi deci f ( x) = x3 .

• f d′ (0) = lim

c) f ( π− 0) =−b, f ( π+ 0) = π 2 , deci f este continuă pentru b = −π 2 . f s′ ( π) =−a, f d′ ( π) = 2 π , deci f este derivabilă în x0 = π dacă a = −2π . ⎧−2 π sin x − π 2 cos x, x ≤ π, ⎧−2 π cos x + π 2 sin x, x ≤ π, ⎪ şi f ′( x) = ⎨ . Avem: f ( x) = ⎨ ⎪c sin 2 x + x 2 , x > π ⎩2c sin x cos x + 2 x, x > π ⎩ Se obţine: ⎛ π 2 sin( x − π) 1+ cos x ⎞ −2 π cos x + π 2 sin x − 2 π ′ • f s′ ( π) = lim = lim⎜ − 2π ⎟= x→π x→π⎝ x− π x− π x− π ⎠ x<π x<π
⎛ π− x ⎞ x sin 2⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ 2 =−4 π lim =−2 π lim = π2 . x→π x →π ⎛ x− π ⎞ x− π 2⎜ ⎟ ⎝ 2 ⎠ ⎛ 2( x − π) 2c sin x cos x + 2 x − 2 π sin 2 x ⎞ ′ = lim⎜ +c • f d′ ( π) = lim ⎟= x→π x→π⎝ x − π x− π x− π ⎠ x>π

2 cos 2

= 2 + c lim

π2 − 2 . Rezultă că trebuie ca 2 + 2c = π deci 2c =−2 + π , c = 2
2
2

sin(2 x − 2 π) = 2 + 2c . x→π x− π

Aşadar a = −2π , b = −π 2 , c = −1 +

π2
2

.

b) f (2 − 0) = a +13, f (2 + 0) = 4a + b + c , deci f continuă dacă 3a + b + c = 13. f s′ (2) =15, f d′ (2) = 4a + b , deci f este derivabilă dacă 4a + b = 15. ⎧3x 2 + 3, x ≤ 2 ′( x) = ⎨ . Rezultă că f ⎩2ax + b ≤, x > 2 Se obţine că 3x 2 + 3−15 3( x 2 − 4) ′ = lim = lim 3( x + 2) =12 şi • f s′ (2) = lim x →2 x →2 x →2 x−2 x−2 x<2 2ax + b −15 2ax + b − 4a − b 2a( x − 2) = lim = lim = 2a . x →2 x →2 x−2 x−2 x−2 Rezultă că 2a = 12 şi a = 6, apoi b = –9.
′ • f d′ (2) = lim
x →2

d) f (0 − 0) = b, f (0 + 0) = b, f (0) = 3 , deci f este continuă pentru b = 3. 2 2 ′ (0) = lim 2 x + cx +8 x + 3− 3 = lim x(2 x + cx +8) = 8 , fs x→0 x→0 x x x<0 x<0 222

f d′ (0) = lim
x →0 x>0

x 2 + ax + 3− 3 = lim x + a = a , deci f este derivabilă pentru a = 8. x→0 x

⎧6 x 2 + 2cx +8, x ≤ 0 Se obţine: f ′( x) = ⎨ . ⎩2 x +8, x > 0 ′ Avem: f s′ (0) = lim
x→0 x<0

6 x 2 + 2c +8 −8 2 x +8−8 ′ =2 . = lim(6 x + 2c) = 2c şi f d′ (0) = lim x→0 x→0 x x x>0

Rezultă că 2c = 2 deci c = 1.

223

3.5 Regulile lui L’Hôspital
Exersare
E1. Soluţii: 0 Cazuri 0 ( x3 − 3 x + 2) ' 3x 2 − 3 0 = lim = =0; a) = lim x →1 x→1 ( x 2 −1) ' 2x 2 ( x 2 − 4)′ 2x 1 = lim 2 = ; b) = lim 3 x→2 ( x − 8)′ x →2 3 x 3

c) d) e) f)

g) h)

3x 2 3 = lim = ; x→−1 2 x + 4 2 2005 2006⋅ x 2006 = lim ; 2006 = x →1 2007⋅ x 2007 3x 2 27 = lim = ; x→3 2 x − 4 2 1+ cos x 2 = lim = =2 ; x→0 2 x + cos x 1 1 1 1− 1 ( x +1) 2 x +1 =⎛ 0 ⎞= lim = lim = ; ⎜ ⎟ x→0 sin x + cos x ⎝ 0 ⎠ x→0 cos x + cos x − x sin x 2 cos x + 24 cos8 x 25 = lim = =5. x→0 7 cos 7 x − 2 cos 2 x 5

E2. Soluţii:

Cazuri de nedeterminare a) = lim b) c) d) e) f)
=

0 0

⎛0⎞ 2sin x cos x sin 2 x 2 cos 2 x 2 1 = lim =⎜ ⎟= lim = = . x→0 2 x + 2sin x cos x x →0 2 x + sin 2 x x→0 2 + 2 cos 2 x ⎝0⎠ 4 2 3sin 3 x 9 cos 3x = lim = lim =9. x→0 sin x x→0 cos 1− cos x sin x 1 = lim = lim = . 2 x→0 x→0 6 x 3x 6 x2 e 2 x + sin x = lim =0. x→0 2 x +1 1− cos x sin x cos x 1 = lim x = lim x = lim = . x x→0 2e − 2 − 2 x x→0 2 x − 2 x →0 2e 2 n+1 2 n n(n + 2) x − (n +1) x +1 n(n + 2)(n +1) x n − n(n +1) 2 x n−1 = lim = lim = x →1 x→1 2( x −1) 2 x>1

n(n +1)(n + 2) − n(n +1) 2 n(n +1) . = 2 2

224

E3. Soluţii:

Cazuri de nedeterminare a)

b)

c)

d)

e)

f)

∞ ∞ 2 6x +4 12 x = lim 2 = lim =2. x→∞ 3 x + 3 x →∞ 6 x 1 6 x −1+ 2 x = lim 6 x − x +1 = lim 12 x −1 = lim 12 = 3 . = lim x→∞ 1 x→∞ 4 x 2 + x −1 x→∞ 8 x +1 x→∞ 8 2 4 x +1− x cos 2 x ⋅2 ⎛ 2sin x cos 2 x ⎞ sin x cos x 2 = lim sin 2 x = lim⎜ ⋅ = 2 lim = =1 . ⎟= 2 lim x→0 x→0⎝ sin 2 x x →0 sin 2 x x→0 2 cos 2 x cos x cos x ⎠ 2 x>0 sin x 1 1 sin 2 3 x x = lim =− lim =0. x→0 3 3 x→0 x x>0 − sin 2 3 x 2 cos 2 x = lim 1+ sin 2 x = 2 . x→0 cos x 1+ sin x 2 x +1 2 2 x +1 = lim x + x +1 = lim 2 =0 x→∞ x→∞ x + x +1 1

E4. Soluţii: Cazuri de nedeterminare 0· ∞.
1 1 − −x 2 x ln x − ln( x + 1) =−lim =−1 . a) l = lim = lim x x + 1 = lim x →∞ x →∞ x→∞ x ( x +1) x→∞ x +1 1 ⎛1⎞ − 2 ⎜ ⎟ x ⎝x⎠ x −π 1 b) l = lim = lim = 1. x →π tgx x →π ⎛ 1 ⎞ ⎜ ⎟ 2 ⎝ cos x ⎠ 1 2x − 2 2 −(1− x 2 ) x 2 x( x 2 −1) ln x − ln( x + 1) = lim 2 =0 c) l = lim = lim x x + 1 = lim x →0 x→0 x →0 x →0 1 x( x 2 +1) x +1 ⎛1⎞ − 2 ⎜ ⎟ x ⎝x⎠ 1 ⎛ arcsin x ⎞ ln x = lim x = lim(−x) = 0 . d) l = lim⎜ ( x ln x)⎟= lim x ln x = lim x →0 ⎛ 1 ⎞ x→0 x→0 x→0⎝ →0 1 ⎠ x>0 x x>0 x x>0 ⎜ ⎟ x>0 − 2 x ⎝ x⎠

225

⎛1⎞ 1 − ⎜ ⎟ ln x e x x = e) l = lim 1 = lim 1 ⎝ ⎠ = lim x →0 x →0 ⎛ 1 ⎞ x →0 − 1 x >0 x >0 ex e x ⎜ − 2 ⎟ x >0 x ⎝ x ⎠ ⎛ 1⎞ e ⎜− ⎟ 1 ⎝ x ⎠ = lim e− x = e −∞ = 0 . = lim ' x →0 x →0 ⎛ 1⎞ x >0 x >0 − ⎟ ⎜ x⎠ ⎝
− 1 x '

⎛ 1 ⎞ e ⎜ 1 ⎟ e ⎝ x + 2 ⎠ = lim e x + 2 = e∞ = +∞ = lim f) l = lim ' x →−2 x →−2 x →−2 1 ⎛ 1 ⎞ x >−2 x >−2 x >−2 ⎜ ⎟ x+2 x+2⎠ ⎝
1 x+2

1 x+2

'

Teste de evaluare
Testul 1
Soluţii
1. Tangenta la graficul funcţiei f în punctul ( x0 , f ( x0 ) ) are ecuaţia

y − f ( x0 ) = f '( x0 ) ⋅ ( x − x0 ) . Aceasta trece prin M (2,1) dacă 1 − f ( x0 ) = f '( x0 )(2 − x0 ) . Deoarece f ( x0 ) = f (1) = a + 2 şi f ′( x0 ) = f ′(1) = a + 3 se obţine că: 1 − (a + 2) = (a + 3) ⋅ 1 de unde a =−2 .
x sin x 1 = 1, f d' (0) = lim x + 1 = lim = 1 , deci f este derivabilă în x0=0. 2. f s' (0) = lim x →0 x →0 x →0 x + 1 x x x <0 x >0
3.

a) f ′( x) = ln( x +1) + b) f ′( x) =

x x+2 1 1 ′ , f ′ ( x) = , x ∈ (0,+∞) . + = 2 x +1 x +1 ( x +1) ( x +1) 2

−2( x 2 +1) − (1− 2 x)2 x x 2 − 2 x − 2 1 2x 1− 2 x ′ − 2 = 2 = , f ′ ( x) = , x ∈ R. x 2 +1 x +1 x +1 ( x 2 +1) 2 ( x 2 +1) 2

226

Testul 2
Soluţii
1. Funcţia este continuă şi derivabilă pe R −{0} . Studiem continuitatea şi derivabilitatea în x0=0. Avem: f (0 + 0) = 0, f (0 − 0) = a 2 − 1 . Funcţia este continuă în x0=0 dacă a2–1=0, deci dacă

a ∈ {−1,1} .

±x x sin x Pentru a =±1, f s′ (0) = lim = 0, f d′ (0) = lim = 0 , deci f este derivabilă în x0=0. x→0 x →0 x x x<0 x>0
Aşadar Pentru a ∈R−{−1,1} , f nu este continuă în x0=0, iar f este derivabilă pe R −{0} . Pentru a ∈ {−1,1} , f este derivabilă pe R .
2. a) f '( x) =
(2 x −1)( x 2 + x + 2) − ( x 2 − x + 2)(2 x +1) 2 x2 − 4 = 2 , x ∈R . ( x 2 + x + 2) 2 ( x + x + 2) 2

2

b) D =R, f ′( x) = x 2 + x + 2 + x

2 x +1 2 x2 + x + 2

=

2( x 2 + x + 2) + 2 x 2 + x 2 x2 + x + 2

=

=

4 x 2 +3x + 4 2 x2 + x + 2

,x∈R.

3. a) Caz de nedeterminare

b) Caz de nedeterminare

∞ . Se obţine: ∞

0 . Aplicăm regula lui L’Hôspital. 0 2 x +1 1 2 2 x + x +1 2 = lim = =1 ; x→0 1 1 2 2 x +1

1 x +1 = 2 + 0 = 2 . = lim x→∞ 2 3+ 0 3 3+ 2 x +1 2+

227

Capitolul IV. Studiul funcţiilor cu ajutorul derivatelor 4.1. Rolul derivatei întâi în studiul funcţiilor
Exersare
E1. Soluţie: Se verifică continuitatea şi derivabilitatea funcţiei f pe intervalul [a, b], respectiv (a, b). a) Funcţia este restricţia unei funcţii de gradul 2 pe [–3,2], deci este continuă şi derivabilă. Aşadar se poate aplica teorema lui Lagrange. f (2) − f (−3) , adică : Avem că ∃c ∈ (−3, 2) astfel încât f '(c) = 5 2 − 27 1 4c − 3 = de unde c = − . 5 2

b) Funcţia este continuă şi derivabilă pe [1, e] şi se poate aplica teorema lui Lagrange. ln e − ln1 1 1 deci c = e −1 ∈ (1, e) . sau = Rezultă că există c ∈ (1, e) cu f ′(c) = e −1 c e −1

c) Se poate aplica teorema lui Lagrange funcţiei f. f (2) − f (1) 1 Se obţine că f ′(c) = = . 2 −1 3 2 2 1 deci = de unde c = 6 − 1 . Dar f '( x) = ( x + 1) 2 (c + 1) 2 3
d) Funcţia f nu este derivabilă în x0 = 1 , deci nu se poate aplica teorema lui Lagrange. 2

E2. Soluţie: Funcţiile sunt derivabile pe domeniul de definiţie. Se studiază semnul primei derivate. a) D = R, f ′( x) = 2 x −1, x ∈ R . Alcătuim tabelul de semn şi de monotonie pentru f.

x –∞
f ′(x)

1 2

+∞ + + + + + + 0

– – – – – – f (x) 1

0

b) D =R, f ′( x) = 3− 3x 2 , x ∈ R . Tabelul de monotonie: +∞ –1 1 x –∞ f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – – f (x) 1 0 1 3 c) D =R, f ′( x) = 4 x −16 x, x ∈ R . Soluţiile ecuaţiei f ′( x) = 0 sunt x ∈ {0,− 2, 2} . Rezultă tabelul: +∞ –2 0 2 x –∞ ′(x) – – – – 0 + + + 0 – – – 0 + + + + f f (x) 1 0 1 0 x d) D = R, f ′( x) = ( x +1)e , x ∈ R . Avem tabelul de monotonie: +∞ –1 x –∞ f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + + f (x) 1 0
228

e) D = (0,+∞), f ′( x) = ln x +1, x ∈ (0,+∞) . Ecuaţia f ′( x) = 0 este ln x = –1, cu soluţia x = e −1 . Tabelul de monotonie: +∞ e–1 x –∞ f ′(x) – – – – – – 0 + + + + + + f (x) 1 0 f) D = (0, + ∞), f ′( x) = 1 − =
1 x x −1 , x ∈ (0, + ∞) . Rezultă tabelul: x

f ′(x)

+∞ 1 x 0 – – – – – – 0 + + + + + + f (x) 1 0

g) D = R \{−1}, f ′( x) =
Tabelul de monotonie:

2 , x∈D. ( x +1) 2 +∞ –1 x –∞ f ′(x) + + + + + + | + + + + + + f (x) | 0 0

Funcţia f este crescătoare pe fiecare din intervalele (−∞, 1) şi (−1, +∞) . h) D = R, f ′( x) = Rezultă tabelul:
f ′(x)

4x , x ∈R . ( x +1) 2
2

+∞ 0 x –∞ – – – – – – 0 + + + + + + f (x) 1 0

E3. Soluţie Se alcătuieşte tabelul de semn al primei derivate şi de monotonie pentru funcţia f. a) D =R, f ′( x) = 3x 2 − 6 x, x ∈R . Avem tabelul: +∞ x –∞ − 2 2 f ′(x) + + + + 0 – – – 0 ++++ f (x) 0 M 1 m 0

Punctul x = − 2 este punct de maxim local, iar x = 2 este punct de minim local. b) D =R, f ′( x) = xe x , x ∈R . Rezultă tabelul: +∞ 0 x –∞ – – – – 0 + ++++ f (x) m 0 1 Punctul x = 0 este punct de minim.
f ′(x)

229

c) D =R \{1}, f ′( x) = Rezultă tabelul:

x2 − 2 x −3 , x∈D. x −1

+∞ –1 1 3 x –∞ f ′(x) + + + + 0 – – | – – – 0 + + + + f (x) 0 M 1 | 1 m 0 Rezultă că x =−1 este punct de maxim local, iar x = 3 este punct de minim local. −x 2 − 2 x d) D =R, f ′( x) = 2 , x ∈R . ( x + x +1) 2 Se obţine tabelul: +∞ –2 0 x –∞ f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – – f (x) 1 m 0 M 1 Rezultă că x = −2 este punct de minim local, iar x = 0 este punct de maxim local. e) D =R, f ′( x) =1− Se obţine tabelul:
2 x 2 −1 = 2 , x ∈R . x 2 +1 x +1

+∞ –1 1 x –∞ f ′(x) + + + + 0 – – – 0 + + + + f (x) 0 M 1 m 0 Aşadar, x =−1 este punct de maxim local, iar x = 1 este punct de minim local. f) D = (0,1) ∪ (1,+∞), f ′( x) = Avem tabelul: x 0 f ′(x) – – – f (x) 1 Punctul x = e este punct de minim local. g) D = R, f ′( x) = (−x 2 + 3 x − 2)e x , x ∈ R . Avem tabelul: +∞ +1 2 x –∞ f ′(x) – – – – 0 ++++ 0 – – – – f (x) 1 m 0 M 1 h) D = [1, + ∞), f ′( x) = Se obţine tabelul: +∞ x 1 f ′(x) | + + + + + + + + + f (x) 0 0 0 Punctul x = 1 este de minim relativ.
1 2 x −1 , x ∈ (1, + ∞) .

ln x −1 , x∈ D. (ln x) 2 +∞ 1 e | – – – 0 + + + + | 1 m 0

230

Sinteză
S1. Soluţie: a) Se pune condiţia ca funcţia f să fie continuă şi derivabilă în x = 0. Avem: • f (1− 0) =1+ a, f (1+ a) = 5 + b, deci este necesar ca a = 4 + b . • f s′(1) = 2 + a, f d′(1) = 5 + 2b . Se pune condiţia ca 2 + a = 5 + 2b . ⎧a = 4 + b Rezultă sistemul: ⎨ , cu soluţia a = 5, b = 1. ⎩a = 3+ 2b b) Se pune condiţia ca funcţia f să fie continuă şi derivabilă în x0 = π . • f ( π− 0) = a, f ( π+ 0) =−a + b π , deci rezultă că 2a = b π .

• f s′( π) =−1, f d′( π) = b. Aşadar, b =−1 şi a = − .
S2. Soluţii
x2 + 2 x −3 , x∈D. ( x +1) 2 Se obţine tabelul de monotonie: –∞ +∞ –3 –1 1 x f ′(x) + + + + 0 – – | – – – 0 + + + + f (x) 0 M 1 | 1 m 0

π 2

a) D = R \{−1}, f ′( x) =

Funcţia este monoton crescătoare pe intervalele (−∞, − 3) şi (1, +∞) , descrescătoare pe intervalele (−3, −1) şi (−1, 1), x =−3 este punct de maxim local, iar x =1 este punct de minim local. −2 x 5 +8 x −2 x( x 4 − 2) , x∈R. = b) D = R, f ′( x) = 4 ( x + 4) 2 ( x 4 + 4) 2 Rezultă tabelul: +∞ –∞ 0 x − 2 2 f ′(x) + + + + 0 – –– – 0 + + + 0 – – – – f (x) 0 M 1 m 0 M 1 c) D = (0,+∞), f ′( x) = 2 x ln x + x = x(2 ln x +1), x ∈ (0,+∞) . Se obţine tabelul: x
f ′(x)

0 – – – – 1

f (x)

e 0 m

1 2

+∞ + ++++ 0

d) D = [1,+∞), f ′( x) = x −1 + x⋅ Se obţine tabelul:
x
f ′( x)

1 3x − 2 = , x ∈ (1,+∞) . 2 x −1 2 x −1

+∞ 1 | + + + + + + + + + f (x) 0 0 0 Punctul x = 1 este punct de minim local.
231

e) D = R, f ′( x) =1−
x=

2x x +1
2

, x ∈ R . Ecuaţia f ′( x) = 0 conduce la

x 2 + 1 = 2 x, cu soluţia

3 . Se obţine tabelul: 3

x
f ′(x)

–∞ + + + + 0

3 3

+∞ – – – – – 1

f (x)

0 M

1 5 2 x2 −5x + 2 = + 2, x ∈ (0, +∞) . f) D = (0, +∞), f ′( x) = − x 2( x 2 +1) 2 x( x 2 +1) Se obţine tabelul:

x
f ′(x)

0

1 2

2 0 m

+∞ + + + + 0

f (x)

+ + + + 0 – – – 0 M 1
x 2 −1

g) D = , f ′( x) =

= , x ∈ R \{0, 3, − 3} . 3 3 3 ( x3 − 3x) 2 ( x3 − 3x)2 Se obţine tabelul de monotonie: –1 +∞ 0 1 x –∞ − 3 3 f ′(x) + + + + | + + + + 0 – – – – | – – – – 0 + + + | + + + + f (x) 0 0 M 1 1 m 0 0
1 1+

3( x 2 −1)

h) D = R, f ′( x) =

( x +1
2

′ ⋅ 1+ x 2 +1 =

)

x

(1+

x 2 +1

)

x 2 +1

, x∈ R.

Rezultă tabelul de monotonie:
x
f ′(x)

f (x)

+∞ 0 −∞ – – – – 0 + + + + + m 1 0

i) D =[−1,1] , f ′( x) =

⎛ x ⎞ 1− x2 − x [ ] ⎜ ⎟= ⋅ 1− 2 2 , x ∈ −1,1 . 2 ⎝ 1− x2 ⎠ 1− x2 ⎡1+ x + 1− x2 ⎤ 1+ x + 1− x ⎣ ⎦ Se obţine tabelul de monotonie: 1

(

)

(

)

x
f ′( x)

–1 + + + + π − 0 4

2 2

1 – – – – – π 1 4
2 , de maxim local. 2

0 M

f (x)

Punctele x = – 1, x = 1 sunt puncte de minim local, iar x =

232

⎧ −2 , x ∈ (−∞,−1) ∪ (1, ∞) ⎪ 2 ⎪ x +1 . j) D =R, f ′( x) = ⎨ ⎪ 2 , x ∈ (−1, 1) ⎪ x 2 +1 ⎩ Se obţine tabelul de monotonie: –∞ +∞ –1 1 x ′( x) – – – – f | ++++ | – – – – f (x) 1 m 0 M 1

S3. Soluţie a) D =R, f ′( x) = 3x 2 + m, x ∈R . Funcţia este monotonă pe R dacă f ′( x) are semn constant pe R . Cum f ′ este funcţie de gradul 2, punem condiţia ∆ ≤ 0 şi se obţine m ∈ [0,+∞) .

b) D =R, f ′( x) = (2 x)e 2 x + 2( x 2 + m)e 2 x = 2e 2 x ( x 2 + x + m), x ∈R . Punem condiţia ca x 2 + x + m U 0, ∀x ∈R şi se obţine că ∆ = 1 − 4m ≤ 0 , deci m ∈ ⎢ , + ∞ ⎟ . ⎠ ⎣4 c) D =R, f ′( x) = 6 x 2 +10mx + 6, x ∈R . Condiţiile f ′( x) ≥ 0 şi x ∈R conduc la ∆ =100m 2 −144 ≤ 0 , de unde m ∈ ⎢− , ⎥ . ⎣ 5 5⎦
m 2x2 + x − m , x ∈ (0, +∞) . d) D = (0, +∞), f ′( x) = 2 x +1− = x x Este necesară condiţia 2 x 2 + x − m ≥ 0, ∀ x ∈ (0,+∞) .
⎡ 6 6⎤ ⎡1 ⎞

Avem că m 2 ≤ 2 x 2 + x, ∀x ∈ (0, + ∞) , deci m este cel mult valoarea, minimă a expresiei 2 x 2 + x pe (0, +∞) . Se obţine m ≤ 0, deci m ∈ (−∞, 0) .
S4. Soluţie Se obţine că f ′( x) = (2 x + m)e 2 x + 2e 2 x ( x 2 + mx +1) = (2 x 2 + 2mx + 2 x + m + 2)e 2 x , x ∈R . Se pune condiţia ca ecuaţia f ′( x) = 0 , deci 2 x 2 + 2mx + 2 x + m + 2 = 0 să aibă două soluţii reale

diferite. Rezultă că ∆ = 4(m +1) 2 −8(m + 2) > 0 , cu soluţia m ∈ (−∞,− 3) ∪ ( 3,+∞) .
S5. Soluţie

Se obţine f ′( x) =

−( x 2 − 3 x + 2) − (m − x)(2 x − 3) x 2 − 2mx + 3m − 2 , x ∈R \{1, 2} . = ( x 2 − 3 x + 2) 2 ( x 2 − 3 x + 2) 2

Se impune condiţia x 2 − 2mx + 3m − 2 ≠ 0, ∀x ∈ D f . Rezultă că ∆ = 4m 2 − 4(3m − 2) < 0 , cu soluţia m ∈ (1, 2). Pentru x = 1 obţinem 12 − 2m + 3m − 2 = 0 ⇒ m = 1, iar pentru x = 2 se obţine m = 2. În concluzie, mulţimea valorilor lui m este [1, 2] .
S6. Soluţie

Avem: f ′( x) =

( 2 x + 2b)( x − a ) − x 2 − 2bx − 5 x 2 − 2ax − 2ab − 5 . = ( x − a) 2 ( x − a) 2

233

Punem condiţiile: f ′(−1) = 0 şi f ′(3) = 0. ⎧ a − ab = 2 Se obţine sistemul de ecuaţii: ⎨ , deci a = 1, b = – 1. ⎩3a + ab = 2 Se verifică apoi că funcţia obţinută f ( x) =
x 2 − 2x − 5 verifică proprietăţile cerute. x −1

S7. Soluţie Punem condiţiile f (1) = 1, f ′(1) = 0 pentru ca A(1, 1) să poată fi punct de extrem. Avem: f ′( x) = 3mx + 2nx + p şi se obţin egalităţile m + n +2p = 1, 3m + 2n + p = 0 (1). Panta tangentei la grafic în B(0, p) este m = f ′(0) = tg 45° = 1 . Se obţine că p = 1. Din relaţiile (1) va rezulta că m = 1, n = –2. S8. Soluţie • Dreapta x = 1 este asimptotă verticală. Rezultă că b = 1. • Dreapta y = x + 4 este asimptotă oblică. ⎛ x 2 + ax +1 ⎞ (a +1) x +1 f ( x) − x ⎟= lim = a +1 , deci Se obţine 1 = m = lim = 1 şi 4 = n = lim⎜ x →∞ x→∞⎝ x −1 x −1 x ⎠ x→∞ a = 3. x 2 + 3 x +1 Funcţia este f ( x) = , x ∈R \{1} x −1 S9. Soluţie Fie ABCD dreptunghiul înscris în cercul de centru O şi rază R. Notăm x lungimea laturii AD, cu x ∈ [0, 2 R] . (fig. 1)

A x O B R

D

Rezultă că AB = 4 R 2 − x 2 , deci perimetrul dreptunghiului ABCD este dat de relaţia f ( x) = 2⎛ x + 4 R 2 − x 2 ⎞ . ⎜ ⎟
⎝ ⎠

Se obţine că: ⎛ ⎞ x 4R2 − x2 − x ⎜1− ⎟= 2 , x ∈ [0, 2 R) . f ′( x) = 2 ⎝ 4R2 − x2 ⎠ 4R2 − x2 Determinăm punctele de extrem ale funcţiei f. Avem tabelul: 2R x 0 R 2 f ′(x) + + + + 0 – – – – – f (x) 4R 0 M 1 4R

C

Figura 1

Rezultă că x = R 2 este punct de maxim şi se obţine că AB = R 2 , deci ABCD este un pătrat.
S10. Soluţie Fie ABCD un dreptunghi de arie S. Notăm cu x lungimea laturii AD (fig. 2).
A x B S C D

Obţinem că x ⋅ AB = S , deci AB =

S , x

⎛ S⎞ iar perimetrul dreptunghiului este f ( x) = 2⎜ x + ⎟, x > 0 . ⎝ x⎠

Figura 2

234

Avem f ′( x) = 2⎜1 −

⎛ ⎝

S ⎞ ⎟ şi rezultă tabelul de monotonie: x2 ⎠ +∞ x 0 S f ′( x) – – – – 0 + + +++

f (x)

1

m
S S = S.

0

Rezultă că x = S este punci de minim şi AB = Aşadar, patrulaterul ABCD este pătrat.
S11. Soluţie Fie O mijlocul bazei [BC] a triunghiului ABC.

A B x O x C

Notăm x = OB. Rezultă că AB =

3P − 2 x . 2

Prin rotaţie în jurul bazei [BC] se obţine un corp format din două conuri cu aceeaşi bază (fig. 3). Înălţimea conului este x, iar raza sa este
⎛ 3P ⎞ OA = AB 2 − x 2 = ⎜ − x ⎟ − x2 . 2 ⎝ ⎠
2

Figura 3

2 ⎛ 3P ⎞ πRh 2 π 2π = OA⋅ x = x⋅ ⎜ − x ⎟ − x 2 . Volumul corpului este f ( x) = 2⋅ ⎝ 2 ⎠ 3 3 3

⎛ ⎞ ⎜ ⎟ 2 π⎜ 9 p 2 3Px ⎟= π 9 P( P − 2 x) . − 3Px − Aşadar f ′( x) = ⎟ 6 9P2 3⎜ 4 9P2 ⎜ 2 − 3Px ⎟ − 3Px ⎝ ⎠ 4 4 Tabelul de monotonie este: x
f ′(x)

0 + + + + 0

P 2

3P 2

f (x)

0 – – – – – M 1

Punctul de maxim pentru f(x) este x = echilateral.

P când BC = P, AB = AC = P, deci triunghiul ABC este 2

S12. Soluţie a) Funcţia f este derivabilă pe In, deci i se poate aplica teorema lui Lagrange.

b) Avem că există c n ∈ ( n, n + 1) , cu proprietatea că f ′(c n ) = f (n + 1) − f (n) şi se obţine că:
1 1 = ln ( n + 1) − ln n , deci c n = . cn ln (n + 1) − ln n

c) Deoarece c n ∈ ( n, n + 1) rezultă că

1 ⎛ 1 1⎞ 1 1 1 ∈⎜ < < deci , ⎟ şi astfel cn ⎝ n + 1 n ⎠ n + 1 cn n

1 1 < ln (n +1) − ln n < , ∀n ∈ N* n +1 n 235

(1)

d) În relaţia (1) dăm lui n valori şi rezultă că avem:
1 1 < ln 2 − ln 1 < 2 1 1 1 < ln 3 − ln 2 < 3 2

...................................
1 1 < ln (n + 1) − ln n < n +1 n

Prin adunarea acestor inegalităţi obţinem, după reduceri:
1 1 1 1 1 1 1 + + ... + < ln (n + 1) < + + ... + 2 3 n n +1 1 2 n

Aşadar

1 1 1 1 + + + ... > ln (n + 1) > ln n 1 2 3 n

236

4.2. Rolul derivatei a doua în studiul funcţiilor
Exersare
E1. Soluţie Se stabileşte semnul derivatei a doua a funcţiei f. ′ a) D =R, f ′( x) = 2 x − 3, f ′ ( x) = 2, x ∈R . Rezultă că funcţia f este convexă pe R .

′ b) D = R, f ′( x) =−6 x + 6, f ′ ( x) =−6 < 0, x ∈ R . Rezultă că funcţia f este concavă pe R . ′ c) D =R, f ′( x) = 3x 2 −12, f ′ ( x) = 6 x, x ∈R . Tabelul de convexitate: x
f ′′( x)

–∞ +∞ 0 – – – – – 0 + + +++

f (x) ′ d) D = R, f ′( x) = 6 x − 6 x 2 , f ′ ( x) = 6 −12 x, x ∈R . Se obţine tabelul: x
f ′′(x)

–∞ + +++ +

1 2

+∞ – – – – –

0

f (x) e) D = R \{−3}, f ′( x) = −6 3 ′ ′ , x ∈ D . Rezultă tabelul: 2 , f ( x) = ( x + 3) ( x + 3)3 –∞ +∞ –3 x f ′′( x) + + + + + | – – – – – | f (x)

f) D = R, f ′( x) = Rezultă tabelul: x
f ′′( x)

4− x2 2 x( x 2 −12) ′ , f ′ ( x) = , x∈R. ( x 2 + 4) 2 ( x 2 + 4)3

–∞ – 12 – – – – 0

+++

0 12 0 – – – – 0

+∞ + + + +

f (x) g) D = R \{−1}, f ′( x) = Se obţine tabelul: x
f ′′( x)

1− 2 x 3 6 x 2 ( x 3 − 2) ′ ( x) = ′ ,f , x∈ D. ( x 3 +1) 2 ( x 3 +1)3

–∞ –1 + + + + |

– – –

0 0 – – –

3

2

0

+∞ + + + +

f (x)

237

′ h) D = R, f ′( x) = (2 x − x 2 )e−x , f ′ ( x) = (2 − 4 x + x 2 )e−x , x ∈ R Se obţine tabelul: –∞ x 2− 2 2+ 2 f ′′(x) + + + + 0 – – – – – – 0 f (x) i) D = (0, + ∞), f ′( x) = ln x + 1, f ′′( x) = , x ∈ (0, + ∞) .
1 x

+∞ + + + +

Funcţia este convexă pe D. 1 2x ( x 2 +1) 2 −1 2 x3 ( x 2 + 2) ′ , x ∈R + x 2 , f ′ ( x) = 2 x − 2 = 2x = j) D = R, f ′( x) = 2 x +1 ( x +1) 2 ( x 2 +1) 2 ( x 2 +1) Se obţine tabelul: –∞ +∞ 0 x f ′′( x) – – – – – 0 + + + + + f (x)
E2. Soluţii ′ a) D = R, f ′( x) = 3x 2 , f ′ ( x) = 6 x, x ∈ R . Avem tabelul: +∞ 0 x –∞ f ′′(x) – – – – – 0 + + + + + f (x) i

Punctul x = 0 este punct de inflexiune. ′ b) D = R, f ′( x) = 4 x3 −12 x 2 , f ′ ( x) =12 x 2 − 24 x, x ∈ R . –∞ +∞ 0 2 x f ′′( x) + + + + 0 – – – – – – 0 + + + + f (x) i i Punctele de inflexiune sunt x = 0 şi x = 2 . ′ c) D = R, f ′( x) = (−x 2 + 2 x −1)e−x , f ′ ( x) = e−x ( x 2 − 4 x + 3), x ∈ R . Se obţine tabelul: –∞ +∞ 1 3 x f ′′(x) + + + + 0 – – – – – – 0 + + + + f (x) i i
−2 x 6 x 2 + 2) ′ , f ′ ( x) = 2 , x∈ D. d) D = R \{−1,1}, f ′( x) = 2 ( x −1) 2 ( x −1)3 Rezultă tabelul: –∞ +∞ –1 1 x f ′′(x) + + + + | – – – – – – | + + + + | f (x) |

Funcţia nu are puncte de inflexiune.

238

e) D = R, f ′( x) = Se obţine tabelul:

2x 2(1− x 2 ) ′ , f ′ ( x) = 2 , x ∈R . x 2 +1 ( x +1) 2

x
f ′′( x)

f (x)

–∞ +∞ –1 1 – – – – – – 0 + + + + 0 – – – – – – i i
2 2

′ f) D = R, f ′( x) = (1− 2 x 2 )e−x , f ′ ( x) = e−x (4 x3 − 6 x), x ∈ R . Se obţine tabelul: –∞ 0 x − 3 f ′′( x) – – – – 0 + + + + 0 – – – f (x) i i

3

0 i

+∞ + + + +

g) D = R \{0}, f ′( x) = Se obţine tabelul:

−1 2 x) ′ , f ′ ( x) = 2 , x∈ D. 2 x +1 ( x +1) 2 +∞ 0 x –∞ – – – – – 0 + + +++ f (x) i

f ′′(x)

′ h) D = R, f ′( x) = sin 2 x, f ′ ( x) = 2 cos 2 x, x ∈ R .
⎧ π ⎫ Ecuaţia f ′′( x) = 0 , adică cos 2x = 0, are soluţiile x ∈ ⎨± + k π k ∈ Z⎬ . Alcătuim tabelul de ⎩ 4 ⎭ semn pentru a doua derivată:
x –∞ ..... − –––

5π 4
0 i ++

3π 4
0 i ––

π 4
++

π 4
0 i ––

3π 4
0 i ++

5π 4
0 i ––

7π ... 4
0 i + ++

+∞

f ′′( x)
f (x)

0 i

π Punctele de inflexiune sunt xk =± + k π, k ∈ Z . 4
E3. Soluţii
⎧2 x − 3, x ≤ 1 ⎧2, x < 1 , f ′′( x) = ⎨ . Rezultă că funcţia este convexă pe fiecare ⎩4 x − 5, x > 1 ⎩4, x > 1

a) Se obţine f ′( x) = ⎨

din intervalele (–∞, 1) şi (1, ). Nu există puncte de inflexiune.
⎧6 x, x < 0 ⎧3x 2 + 1, x < 0 ⎪ ⎪ , f ′′( x) = ⎨ 2(1 − x 2 ) . b) Se obţine f ′( x) = ⎨ 2x 1+ 2 , x>0 ⎪ ⎪ ( x 2 + 1) 2 , x > 0 ⎩ x +1 ⎩

Tabelul de semn pentru a doua derivată este: –∞ +∞ 0 1 x f ′′(x) – – – – – – | + + + + 0 – – – – – – f (x) i Punct de inflexiune este x =1 ; punctul x = 0 nu este de inflexiune deoarece f nu este continuă în x0 = 0 . 239

x>0 ⎩2 x + 1, Tabelul de semn pentru f ′′(x) este:

c) Se obţine f ′( x) = ⎨

⎧( x + 1)e x , x ≤ 0

, f ′′( x) = ⎨

⎧( x + 1)e x , x ≤ 0 ⎩2, x>0

.

x
f ′′(x)

f (x)

–∞ +∞ –2 0 – – – – – – 0 + + + + + + + + + i

Sinteză
S1. Soluţii: ′ a) D = R, f ′( x) = 4 x3 −8 x, f ′ ( x) =12 x 2 −8, x ∈ R . Se obţine tabelul de variaţie:
x –∞ –––

− 2
0


0

6 3

0

6 3

2
0 + + + + + 0 m + + + + +++ ++

+∞

f ′(x)
f (x)

+ + + + +++ ++ 0 0 i

– – – – – –

f ′′(x)

1 m + + + + +++ ++

1 M – – – – – 0 i

−x 2 − 4 x +8 −24 ′ , f ′ ( x) = , x∈D . 2 ( x + 2) ( x + 2)3 Se obţine tabelul de variaţie: –2 –∞ x −2 + 12 −2 − 12

b) D =R \{−2}, f ′( x) =

+∞

f ′(x)
f (x)

– – – – – –– – – – 0+++++

| | |

++ 0 – – – – – – – – – – 0 M

1

m

0

1

f ′′(x)

+ + + +++ ++++++++

– – – – – – – – – – – –

c). D = [−1, 1], f ′( x) =1− Tabelul de variaţie:
x

1 1− x 2

′ , f ′ ( x) =−

x (1− x 2 ) 1− x 2
0 0 0 0 i

, x ∈ (−1, 1)

–1 f ′(x) (– ∞) – – – – – – – – – – – – – – – – – – f (x) 1 1 1

f ′′(x) + + + + + + + + + + + +

1 –––––––––––––––––– (– ) 1 1 1 – – – – – – – – – – – – – –

d) D = R, f ′( x) =1+ Tabelul de variaţie:
x –∞ +

x x +1
2

′ , f ′ ( x) =

1 ( x +1) x 2 +1
2

, x ∈R .
+∞

f ′(x)
f (x)

+ 0 +

+ +

+

+ + 0

+ +

+ +

+ 0 +

+

+

+ +

+ 0

+ +

+

+ 0 +

+ +

f ′′(x)

+

+ + +

+ +

+ +

+ +

240

′ e) D = R, f ′( x) = ( x 2 + x +1)e x , f ′ ( x) = e x ( x3 + 3x + 2), x ∈ R . Rezultă tabelul de variaţie:
x –∞ + + + + + + 0 0 + + + + +++ ++

f ′(x)
f (x)

–2 + 0 i

+ 0

+

+

+

–1 + + 0 0 i

+∞ + + + + + 0 0 + + + + +++ ++

f ′′(x)

– – – – –

f) D = (0, + ∞), f ′( x) = x 2 (3 ln x + 1), f ′′( x) = x(6 ln x + 5), x ∈ (0, + ∞) . Rezultă tabelul de variaţie:
x 0

e

5 6

e
1 1 1

1 3

+∞ + + + + + 0 0

f ′(x)
f (x)

– – – – – – – – – – – – – – – – – –– – – – – – 1 i

0 m

f ′′(x) – – – – – – – 0 + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + + +

S2. Soluţie a) Funcţia este de două ori derivabilă pe R . ′ Se obţine: f ′( x) = e x [ x 2 + (a + 2) x + a + b], f ′ ( x) = e x [ x 2 + (a + 4) x + 2a + b + 2], x ∈ R . ′(1) = 0, f ′′(−2) = 0 conduc la sistemul de ecuaţii: Condiţiile f
⎧2a + b = −3 5 , cu soluţia a = − , b = 2 . ⎨ 2 ⎩b = 2

⎛ 1 x 1⎞ 1 f ′( x) = e x⎜ x 2 − − ⎟= (2 x 2 − x −1)e x , f ( x) = (2 x 2 − 5 x + 4)e x , ⎝ 2 2⎠ 2 2 1 ′ f ′ ( x) = (2 x 2 + 3x − 2)e x , x ∈R . 2 b) Avem tabelul de variaţie:

Rezultă că

x –∞ + + + 0 f (x) f ′′(x) + + +
f ′(x)

–2

1 2

1 2

1

+∞

+ + + + 0– – – – – –0++ + + + + + M 0 1 1 0 m + 0 – – – – 0 + + + + + + + + + i i

S3. Soluţie Funcţia este de două ori derivabilă pe R . ′ Avem: f ′( x) = 5 x 4 + 3ax 2 +85, f ′ ( x) = 20 x3 + 6ax, x ∈ R . Condiţia f ′′(−3) = 0 conduce la a = −30 . ′ Rezultă că f ′( x) = 5 x 4 − 90 x 2 +85, f ′ ( x) = 20 x3 −180 x, x ∈ R . • Rezolvăm ecuaţia f ′′( x) = 0 .

Notând x2 = y obţinem 5 y 2 − 90 y + 85 = 0 , de unde y = 1, y = 17 şi se obţine x ∈ ±1, ± 17 . • Rezolvăm ecuaţia f ′′( x) = 0 . Se obţine că 20 x 3 − 180 x = 0 sau 20 x( x 2 − 9) = 0 , cu soluţiile x ∈ {0, − 3, 3} . Se obţine tabelul de variaţie: 241

{

}

–3 x –∞ − 17 f ′(x) + + + + 0 – – – 0 1 f (x) M ′′(x) – – – – – – f 0 i

–1 –0+ m + +

0 + 0 0 i

1 +0– M – – – –

3 – – 1 0 i

17

+∞

0 + + + 0 m + + + + +

S4. Soluţie a) Funcţia este de două ori derivabilă pe R .
− 2bx b , f ′′( x) = , x R. 2 x +1 x2 +1 b 2b Din condiţiile date se obţin relaţiile: a + = 2, = 1, deci b = 2, a = 1. 4 2

Se obţine: f ′( x) = a +

2

(

)

b) Rezultă că f(x) = x + 2 arctg x, f ′( x) = 1 +

2 − 4x , f ′′( x) = , x 2 x +1 x2 +1
2

Rezultă tabelul de variaţie: 0 x –∞ f ′(x) + + + + + + + + 0 0 0 f (x) ′′(x) 0 f + + + + + + i
S5. Soluţie a) Funcţia este de două ori derivabilă pe R .

(

)

R.
+∞ + + 0

+ +

+ + 0 0 – – – – – –

Se obţine: f ′( x) =

(x

a2 − x2
2

+ a2

)

2

, f ′′( x) =

2 x 3 − 6a 2 x

(x

2

+ a2

)

3

, x

R.

Ecuaţia f ′′( x) = 0 conduce la 2 x 3 − 6a 2 x = 0 , cu soluţiile x ∈ 0, ± a 3 .

Ecuaţia tangentei la grafic în x 0 = a 3 este: y − f a 3 = f ′ a 3 ⋅ x − a 3 . Deoarece f a 3 =

( )

3 1 , f ′ a 3 = − 2 , se obţine ecuaţia tangentei: 4a 8a

( )

( ) ( )(

{

}

)

y =− Identificând cu ecuaţia dată y = − x +

x 3 3 . 2 + 8a 8a

3 se obţine că 8 3 3 3 1 1 = şi = , deci a = 3 . 2 8a 8 8a 24 x2 3 − x2 2 x 3 − 18 x b) f ( x) = 2 , f ′( x) = , f ′′( x) = , x R. 2 3 x +3 x2 + 3 x2 + 3

Rezultă tabelul de variaţie: x –∞ ′(x) f – – – – f (x) f ′′(x) – – – – – –

(

)

(

)

–3 – – 0 i

− 3

– 0 + m + +

0 + 0 i

3

+0– M – –

3 – – 0 i

+∞ – – – –

+ + + + +

242

4.3 Reprezentarea grafică a funcţiilor
Exersare
E1. Soluţie Funcţiile sunt de două ori derivabile pe D. a) Domeniul de definiţie: D ∈ R . Se obţine că lim f ( x) = lim ( x 3 − 3x 2 ) = −∞, lim f ( x) = +∞
x → −∞ x → −∞ x →∞

Asimptote. Funcţia este polinomială şi nu are asimptote. Intersecţia cu axele de coordonate Ecuaţia f(x) = 0 este x 3 − 3x = 0 şi are soluţiile x ∈{0, 3} . Graficul intersectează Ox în O(0, 0) şi A(3, 0). Studiul folosind derivatele Se obţine: f ′( x) = 3 x 2 − 6 x, f ′′( x) = 6 x − 6 , x ∈ R . ′ Rezultă că f ′( x ) = 0 ⇒ x ∈ {0, 2}, iar f ′ ( x ) = 0 ⇒ x = 1 . Tabelul de variaţie: –∞ x ′(x) + + + f f (x)
f ′′(x)

+ + 0

–∞

– – – – – –

0 0 – – – M 1 (0) – – – –

1 – – – 1 0 i(– 2)

+∞ 2 –– 0 + + + + + (– 4) +∞ 1 0 m + + + + + + + +

Graficul funcţiei:

y
2 1 1
−2 −1 −1 −2 −3 −4 i

2

x

b) D ∈ R . lim f ( x) =+∞, lim f ( x) =−∞
x→−∞ x→∞

Intersecţia cu axele: A(0, 8) şi B(2, 0). Studiul folosind derivatele Avem: f ′( x) = −3x 2 , f ′′( x) = −6 x , x ∈ R .
243

Tabelul de variaţie: –∞ x f ′(x) – – – – – – – 1 1 1 f (x) f ′′(x) + + + + + + + + + Graficul funcţiei:
y

0 0 8 0 i(8)

+∞ – – – – – – 1 1 1 – – – – – – – – – – –

8
i

0

1

2

x

c) D ∈ R . lim f ( x ) =+∞, lim f ( x ) =−∞
x →−∞ x →∞

⎛3 ⎞ Punctele de intersecţie cu axele: O(0, 0) şi A⎜ , 0⎟. ⎝2 ⎠ Studiul folosind derivatele Avem: f ′( x) = −6 x 2 + 6 x, f ′′( x) = −12 x + 6 , x ∈ R . Tabelul de variaţie:

x
f ′(x)

–∞ – – – – –

0

1 2

1 + +

+∞

f (x)
f ′′( x)

0 + + (0) +∞ 1 0 m + + + + + + + + +

+ +

0 i⎜ ⎟
⎛1⎞ ⎝2⎠

0 – – – – M –∞ 0 1 (1) – – – – – – –

Graficul funcţiei:

y

M
1
i

A
−2 −1

1 2

1

x

244

d) D ∈ R . lim f ( x ) =−∞, lim f ( x ) =+∞
x →−∞ x →∞

Punctele de intersecţie cu axele: O(0, 0) şi A(5, 0). Studiul folosind derivatele Avem: f ′( x) = 5 x 4 − 20 x 3 , f ′′( x) = 20 x 3 − 60 x 2 , x ∈ R . Tabelul de variaţie: –∞ 0 3 x f ′( x) + + + + + + + + 0 – – – – – – – – M 0 1 1 f (x) – ∞ (0) f ′′(x) – – – – – – 0 + + + – –0 – – – – – – i e) D ∈ R , lim f ( x ) =+∞
x →±∞

+∞ 4 0 + + + + 4 -4 –∞ 0 m + + + + + + +

Intersecţia cu axa Ox: Ecuaţia f(x) = 0 se scrie x 4 − 5 x 2 + 4 = 0 sau ( x 2 − 1)( x 2 − 4) = 0 şi are soluţiile x ∈ {−1,1,− 2, 2} . Graficul intersectează axa Oy în punctul A(0, 4). Studiul folosind derivatele Se obţine: f ′( x) = 4 x 3 − 10 x, f ′′( x) = 12 x 2 − 10 , x ∈ R . Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈ ⎨0, ± ecuaţia f ′′( x) = 0 are soluţiile x = ± Tabelul de variaţie: x
f ′( x)

⎧ ⎪ ⎪ ⎩

⎫ 10 ⎪ ⎬ , iar 2 ⎪ ⎭

10 30 =± . 12 6

–∞ – – – – +∞
1

10 2

30 6

0

30 6

10 2

+∞

– 0+ m

f (x)
f ′′(x)

+ + + + + +

+ + 0 – – – – – – 0 + + + + M +∞ 0 1 1 0 m (4) + + 0– – – – – – –0+ + + + + + + + i i
⎛ ⎞ ⎛ ⎞

+ + + +

10 9 ⎟ 10 9 ⎟ Punctele de extrem sunt: ⎜ − ,− , (0, 4) şi ⎜ , iar cele de inflexiune sunt ,− ⎟ ⎜ 2 ⎜ 2 4⎠ 4⎟ ⎠ ⎝ ⎝ ⎞ ⎞⎛ ⎛ ⎜ − 30 , 19 ⎟, ⎜ 30 , 19 ⎟ . ⎜ 6 36 ⎟ ⎜ 6 36 ⎟ ⎠ ⎠⎝ ⎝

Graficul funcţiei este simetric faţă de Oy.

245

f) D ∈ R , lim f ( x ) =−∞, lim f ( x ) =+∞
x →−∞ x→∞

Intersecţia cu axele de coordonate Punctul A(0, 5) este intersecţia cu Oy. Ecuaţia f ( x) = 0 se scrie 2 x 3 − 3x 2 + 5 = 0 sau
2 x 3 + 2 x 2 − 5 x 2 + 5 = 0 ⇒ 2 x 2 ( x + 1) − 5( x 2 − 1) ⇒ ( x + 1)(2 x 2 − 5 x + 5) = 0 , cu soluţia x = –1.

Studiul folosind derivatele
f ′( x) = 6 x 2 − 6 x, f ′′( x) = 12 x − 6 , x ∈ R .

Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈{0,1} , iar ecuaţia f ′′( x) = 0 are soluţia x = Tabelul de variaţie: x
f ′( x)

1 . 2

–∞

0

1 2

1

+∞ + + + + + + + + + + + +∞ 0 0

+ + + + + 0– – – – – – – – 0+ –∞ 0 1 M – – – – – – –– – – –
1 0 i

f (x)
f ′′(x)

m + + + + + + + + + + + + +
⎛1 9⎞ ⎝2 2⎠

Punctele de extrem sunt: (0, 5) şi (1, 4), iar cel de inflexiune ⎜ , ⎟ . Graficul funcţiei

y
5 4 3 2 1
−1 O M

i
m

1 2

1

x
s

g) D ∈ R , lim f ( x ) =−∞
x →±∞

Intersecţia cu axele Se obţin punctele A(0, 16), B(–2, 0), C(2, 0). Funcţia este pară, deci graficul este simetric faţă de Oy. Studiul folosind derivatele: f ′( x) = −4 x 3 , f ′′( x) = −12 x 2 , x ∈ R . Tabelul de variaţie: +∞ –∞ 0 1 x f ′( x) + + + + + + + + + + + 0 – – – – – – – – – – M –∞ 0 0 1 1 f (x) – ∞ (16) f ′′(x) – – – – – – – – – – – 0 – – – – – – – – – – – – 246

Graficul funcţiei

y M 16

−2

O

2

x

h) D ∈ R , lim f ( x ) =+∞ , funcţia este pară.
x →±∞

Intersecţia cu axele de coordonate A(0, 1), B(–1, 0), C(1, 0). Studiul folosind derivatele f ′( x) = 4 x 3 − 4 x, f ′′( x) = 12 x 2 − 4 , x ∈ R . Soluţiile ecuaţiei f ′( x) = 0 sunt x ∈ {−1, 0,1} , iar ale ecuaţiei f ′′( x) = 0 sunt x ∈ ⎨± Tabelul de variaţie: x
f ′(x)
⎧ ⎪ ⎪ ⎩ 3⎫ ⎪ ⎬. 3 ⎪ ⎭

–∞

–1

3 3

0 +0– M – – – –
1

3 3

1 0 + +

+∞ + + +∞

– – – – 0 +

f (x)
f ′′( x)

+∞ 1 m + + + + + + + + 0– – i

+ + + + 0

– – – 0+ i

– –

0 m + + + + + + +

Graficul funcţiei

y

1 M

m
−2 −1

i

i

m
1 2

O

x

⎛ 3 4⎞ ⎛ 3 4⎞ , ⎟, ⎜ , ⎟. Punctele de extrem sunt: (–1, 0), (0, 1), (1,0), iar cele de inflexiune: ⎜ − ⎜ 3 9⎟ ⎜ 3 9⎟ ⎝ ⎠⎝ ⎠

247

i) D ∈ R , lim f ( x ) =−∞, lim f ( x ) =+∞
x →−∞ x →∞

Intersecţia cu axele de coordonate A(0, 1), B(1, 0), C(–1, 0). Studiul folosind derivatele f ( x) = x 3 − x 2 − x + 1, f ′( x) = 3x 2 − 2 x − 1, f ′′( x) = 6 x − 2 , x ∈ R . Ecuaţia f ′( x) = 0 are soluţiile x ∈{0,1} , iar ecuaţia f ′′( x) = 0 are soluţia x = Tabelul de variaţie: x
f ′( x)
1 . 2

–∞ –∞ 0

1 3

1 3

1 + +
0

+∞ + + +
0

+ + + + + + + + 0– – – – – 0 +
0

f (x)
f ′′(x)

M

1

m

+ + +∞

– – – – – – – – – –

0 i

+ + + + + + + + + – – –

Punctele de extrem sunt: ⎜ − , Graficul funcţiei

⎛ 1 32 ⎞ ⎛ 1 16 ⎞ ⎟, (1, 0) , iar cel de inflexiune ⎜ , ⎟ . ⎝ 3 27 ⎠ ⎝ 3 27 ⎠

y M
1
i −1 −1 3

m
1 3 1

x

j) D ∈ R , lim f ( x ) =−∞ .
x →±∞

Intersecţia cu axele de coordonate O(0, 0), A(1, 0). Studiul folosind derivatele f ( x) = x 3 − x 4 , f ′( x) = 3x 2 − 4 x 3 , f ′′( x) = 6 x − 12 x 2 , x ∈ R . Tabelul de variaţie: x
f ′(x)

–∞ + + + + + + –∞
0

0 + + 0+ +
0

1 2

3 4

+∞ – – – – – – – – – – –∞ 1 1 1 – – – – – – – – – –

+ + + 0 –
0

f (x)
f ′′(x)

M – –

– – – – – –

– – 0+ + i

0 i 248

⎛ 3 27 ⎞ ⎛1 1 ⎞ Punctele de extrem: ⎜ , ⎟ iar de inflexiune (0, 0) şi ⎜ , ⎟. ⎝ 4 256 ⎠ ⎝ 2 16 ⎠ Graficul funcţiei

y

M
i i

O

1 2

3 4

1

x

k) D ∈ R , lim f ( x) =−∞, lim f ( x) =−∞
x→−∞ x→∞

Intersecţia cu axele de coordonate O(0, 0), A(1, 0). Studiul folosind derivatele 2 ′ f ′( x) = (1− x ) (1− 4 x ) , f ′ ( x) = 2 ( x −1)(3− 6 x ) = 6 ( x −1)(1− 2 x ) , x ∈ R . ⎧ 1⎫ ⎧1 ⎫ ′ Soluţiile ecuaţiei f ′( x) = 0 sunt x ∈ ⎨1, ⎬ , iar ale ecuaţiei f ′ ( x) = 0 sunt x ∈ ⎨ ,1⎬ . ⎩ 4⎭ ⎩2 ⎭ Tabele de variaţie
x
1 4 + + + + + + + + 0 –

−∞

f ′( x ) f(x) f ′′ ( x )

1 2 – – –

1 0– –

+∞

−∞ M –∞ – – – – – – – – – – – – 0 + + 0 – – – – i i

Punctele de extrem: 1 , 27 iar cele de inflexiune: 1 , 1 , (1, 0) . 4 256 2 16 Graficul funcţiei: y
M
1 4

(

)

(

)

i
1 2

i
1

x

249

E2. Soluţie a) D =R \{−1}, lim f ( x ) = 1, lim f ( x ) = 1 .
x →−∞ x→−∞

Dreapta y = 1 este asimptotă orizontală la +∞ şi la −∞ . Asimptotele funcţiei x −1 −2 Avem f (−1− 0) = lim = =+∞ şi lim f ( x ) =−∞ . x →−1 x +1 x →−1 0−
x<−1

x>−1

Dreapta x = –1 este asimptotă verticală bilaterală. Intersecţie cu axele: A(0, –1), B(1, 0) 2 , f ′′ ( x ) = −4 , x ∈ D . Studiul folosind derivatele f ′ ( x ) = ( x + 1)2 ( x + 1)3 Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) Graficul

−∞ –1 +∞ + + + + | + + + + + +∞ | −∞ 1 1 + + + + | – – – – –
y 1 –1 –1 x

1

c) D = R , lim f ( x ) = 0 . Dreapta y = 0 este asimptotă la −∞ şi la +∞ .
x →±∞

Studiul folosind derivatele 3 − 2 ′ f ′( x ) = 12 x 2 , f ′ ( x ) = 2 x2 − 6 x , x ∈ R . ( x +1) ( x +1)3 Ecuaţia f ′ ( x ) = 0 are soluţiile x ∈ {−1, 1} iar f ′′ ( x ) = 0 are soluţiile x ∈ {0, + 3, − 3} . Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x )

−∞ – –

− 3 – –
0 + i +

–1 0 0 + + + m + + 0 i

1 3 0 – – – –

+∞

– – – –

M – – – – 0 + + + i

250

Punctele de extrem sunt −1, −1 , 1, 1 2 2 ⎛ ⎞ ⎛ 3 3⎞ iar cele de inflexiune: ⎜− 3, − ⎟, (0, 0),⎜ 3, ⎟. ⎝ ⎝ 4⎠ 4⎠ Graficul funcţiei
y 1 2 – 3 i –1 C m 1 2 1 M i 3 x

(

)( )

Graficul funcţiei este simetric în raport cu punctul 0. d) D = R , lim f ( x ) = 1 , deci y = 1 este asimptotă orizontală la −∞ şi +∞ .
x →±∞

Studiul folosind derivatele: 2 ′ f ′( x ) = 22 x 2 , f ′ ( x ) = 2 1− 3 x 3 , x ∈ R . ( x +1) ( x 2 +1) Tabelul de variaţie x
f ′( x ) −∞ − 3 3 – –

0 – – 0 + + 0 m + + +

– 1

3 3 +

+∞

+

+ + + + 1 – – – –

f(x)

f ′′ ( x )
Graficul funcţiei

– – – –

1 4 0 + i

1 4 0 – – i

y 1 i 3 3 0 i 3 3 x

Graficul este simetric faţă de Oy, deoarece funcţia f este pară. 251

e) D = R \{−1, 1}, lim f ( x ) = 0, lim f ( x ) = 0 .
x →∞ x →−∞

Rezultă că y = 0 este asimptotă orizontală la −∞ şi la +∞ . Dreptele x = –1, x = 1 sunt asimptote verticale bilaterale. Studiul folosind derivatele 2 2 x ( x 2 + 5) f ′ ( x ) = −12− 3 x 2 , f ′′ ( x ) = , x∈D. ( x − 1) ( x 2 − 1)3 Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x )
−∞ – –

–1 | –

0 –

1 −∞ – – – |– – – – – – 0 + + + +

−∞ | +∞ −∞ | +∞ 0 – – – – | – – – 0 + + + +|+ + i Graficul funcţiei y

1 0

x

f) D = R \{–1, 1}, lim f ( x ) =−∞, lim f ( x ) =+∞
x →−∞ x →∞

Intersecţiile cu axele de coordonate: O(0, 0) Asimptote Dreptele x = –1, x = 1 sunt asimptote verticale 2 f (x) ⎛ 3 ⎞ = lim 2x = 1, n = lim ⎜ 2x − x ⎟= lim 2 x = 0 . m = lim x →±∞ x →±∞ x −1 x →±∞ x −1 ⎝ ⎠ x→±∞ x −1 x Rezultă că dreapta y = x este asimptotă oblică spre −∞ şi spre +∞ . Studiul folosind derivatele 4 2 Avem f ′( x ) = x 2− 3 x 2 , x ∈ D . ( x −1) Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x)
−∞ − 3 –1 0 1 3 +∞ + + + 0 – – | – –0 – – | – – 0+ + + 3 3 3 3 −∞ −∞ | +∞ − | +∞ − +∞ 2 2 M m

252

Graficul

y
m

0
i

1

x

M

E3. Soluţie: a) D = [0, +∞ ), lim f ( x ) =+∞ .
x →∞

Intersecţia cu axele O(0, 0) Studiul folosind derivatele
′ f ′( x ) = 3 x , f ′ ( x ) = 3 , x ∈ (0, +∞ ) . 2 4 x ′ ′ Funcţia nu este de două ori derivabilă în x = 0 şi f ′ (0) = fd′ (0) =+∞ . Tabelul de variaţie

x f ′( x ) f(x)

0 +

+

+

+

+

+

+

+ +

+∞ +∞

f ′′ ( x )

0 | +

+ + + + + + + +

Punctul x = 0 este punct de minim local. Graficul

y

1 1 x

253

b) D = R, lim f ( x ) =+∞, lim f ( x ) =+∞ .
x →+∞ x →−∞

Punctul de intersecţie cu axele A(0, 1). Asimptotele oblice:
f (x) x 2 +1 =0. = lim = 1 , n = lim ( x 2 +1− x ) = lim 2 1 m = lim x →∞ x →∞ x →∞ x →∞ x x x +1+ x Dreapta y = x este asimptotă oblică spre +∞ . Analog y = –x este asimptotă la −∞ . Studiul folosind derivatele x , f ′′ ( x ) = 1 f ′( x ) = 2 , x ∈Z 2 x +1 ( x + 1) x 2 + 1 Tabelul de variaţie

x f ′( x ) f(x)
f ′′ ( x )

−∞ 0 – – – – – – 0 + (1) +∞ m + + + + + +

+

+

+

+∞ +
+∞

+

+

+

Graficul

y y = –x 1 0 x y=x

c) D = ( −∞ , − 1] ∪ [1, + ∞ ), lim f ( x ) = +∞ .
x →±∞

Intersecţiile cu axele. A(1, 0), B(–1, 0) Asimptote oblice
2 2 f (x) − = lim x − 1 = lim − x 2 1 = −1 x →−∞ x →−∞ x →−∞ x x x −1 n = lim ( x 2 − 1 + x ) = lim = 0. 2 x →−∞ x →−∞ x −1 − x Rezultă că dreapta y = –x este asimptotă oblică spre −∞ . Analog rezultă că y = x este asimptotă oblică spre +∞ .

m = lim

Studiul folosind derivatele x , f ′′ ( x ) = −1 f ′( x ) = 2 , x ∈ ( −∞ , − 1) ∪ (1, + ∞ ) . 2 x −1 ( x − 1) x 2 − 1 Se obţine că f s′( −1) = −∞ , fd′ (1) = +∞ . 254

Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x)
f ′′ ( x )

−∞ – – – – – +∞ – – – – –

–1 | 0 |

1 | 0 |

+∞

+ +

+ +

+
+∞

+

Punctele x = –1 şi x = 1 sunt puncte de minim. În x = –1 şi x = 1 graficul este tangent dreptelor x = –1, respectiv x = 1. Graficul

y

y = –x
1

y=x

–1

0

1

x

x d) D = R , lim f ( x ) = lim − x = lim 1 x = 0 . lim f ( x ) =+∞ . x →−∞ x →−∞ e x →−∞ −e− x →+∞ Dreapta y = 0 este asimptotă orizontală spre −∞ . Studiul folosind derivatele ′ f ′( x ) = ( x +1) e x , f ′ ( x ) = ( x + 2) e x , x ∈ R . Tabelul de variaţie

x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x )

−∞ –2 –1 0 +∞ – – – – – – – 0 + + + + + +
0 m – – – – – 0 + + + i
+∞ + + + + + +

Punctele de extrem: −1, − 1 şi de inflexiune e Graficul

(

)

⎛ −2, − 2 ⎜ ⎝ e2

⎞. ⎟ ⎠

y

–2 i

–1 0 m x

255

f) D = (0, +∞ ), lim f ( x ) =+∞, lim x ln x = 0 .
x →∞ x →0 x>0

Intersecţia cu axele A(1, 0) Studiul folosind derivatele
′ f ′( x ) = ln x +1, f ′ ( x ) = 1 , x ∈ (0, +∞ ) . x

Tabelul de variaţie x ′( x ) f f(x)
f ′′ ( x )

0 – – – – – 0 + + +

e−1 0 +
−1

+

+

+

+∞ +
+∞

−e m + + +

+

+

+

Graficul

y

e –1
0 – e –1
m

1

x

Graficul este tangent axei Oy deoarece fd′ (0) = −∞ . h) D = (−∞, −1) ∪ (1, +∞ ), lim f ( x ) =+∞ .
x →±∞

Asimptote verticale lim ln( x 2 −1) =−∞, lim ln( x 2 −1) =−∞ , deci dreptele x = 1, x = –1 sunt asimptote
x →1 x>1 x →−1 x<−1

verticale Studiul folosind derivatele
2 2 ′ f ′( x ) = 2 x , f ′ ( x ) = −22− 2 x2 , x ∈ D . ( x −1) x −1

Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x )
−∞ –1 – – – – – | +∞ −∞ | – – – – – |

1 | + | −∞ | –

+ –

+ –

+∞ + + +∞ – –

Intersecţia cu axele: din ln( x 2 − 1) = 0 ⇒ x 2 − 1 = 1 cu soluţiile x ∈ {− 2, 2} . 256

Graficul

y

–1 – 2

1 2

x

S2. Soluţie
2 Obţinem 1= m = lim x + ax şi x →∞ x ( x −1) ⎛ 2 ⎞ −1= n = lim⎜ x + ax − x ⎟= lim ax + x = a +1 . x →∞⎝ x −1 ⎠ x→∞ x −1 2 Aşadar a = –2 şi f ( x ) = x − 2 x . x −1 Intersecţiile cu axele de coordonate O(0, 0), A(2, 0) Dreapta x = 1 este asimptotă verticală bilaterală. Studiul folosind derivatele 2 ′ f ′( x ) = x − 2 x + 2 , x ∈ D , f ′ ( x ) = −2 3 , x ∈ D ( x −1)2 ( x −1) Tabelul de variaţie

x f ′( x ) f(x) f ′′ ( x ) Graficul

−∞ + +
−∞ +

+ + +

+

1 | +

+

+

+

+∞ +

+∞ | −∞ +∞ + | – – – – –

y

1

2

x

257

S3. Soluţie
2 Funcţia este derivabilă pe Z \{ −1} şi se obţine f ′ ( x ) = x + 2 x + a . ( x + 1)2
2 Condiţia f ′ ( −3) = 0 conduce la a = –3, deci f ( x ) = x + 2 x − 3 , etc. x +1

S4. Soluţie a) A doua bisectoare a sistemului de coordonate are ecuaţia y = –x, deci are panta m = –1. Rezultă că panta asimptotei oblice este m = –1. Se obţine: 2 −1 = m = lim x − 4 x + 3 = 1 , deci a = –1. x →∞ x ( ax + a ) a

b) Funcţia f este derivabilă pe D. 2 Se obţine că f ′ ( x ) = ax + bx − 3 a − 12 , x ∈ D . ( ax + 3)2
2 Din condiţie f ′ (0) = 0 , rezultă că a = –4, deci f ( x ) = x − 4 x + 3 . 3− 4 x

S5. Soluţie Funcţia f este de două ori derivabilă pe Z . Se obţine f ′ ( x ) = x 2 + 1 − cos x , f ′′ ( x ) = 2 x + sin x , x ∈ Z . Avem: lim f ′′ ( x ) = −∞ , lim f ′′ ( x ) = +∞ .
x →−∞ x →∞

Notăm g ( x ) = 2 x + sin x , x ∈ R . Se obţine: g ′ ( x ) = 2 + cos x > 0, ∀x ∈ Z deci g este strcit crescătoare pe Z . Deoarece g(0) = 0, rezultă că x = 0 este singura soluţie a ecuaţiei g(x) = 0. Asimptotele oblice. f (x) Avem m = lim = lim 2 x + sin x = 2 , n = lim (2 x + sin x − 2 x ) = lim sin x = nu există. x →∞ x →∞ x →∞ x →∞ x x Se obţine că g nu are asimptote.

(

)

Studiul folosind derivatele Funcţia g este de două ori derivabilă pe R şi avem g ′ ( x ) = 2 + cos x , g ′′ ( x ) = − sin x , x ∈ Z Ecuaţia g ′ ( x ) = 0 nu are soluţii, iar ecuaţia g ′′ ( x ) = 0 are soluţiile x = k π , k ∈ Z . Tabelul de variaţie x ′( x ) f f(x) f ′′ ( x )

−∞ + +
−∞
– –

–3 +

–2 + +

– +

0 + +

+

2 +

3 + +

+∞

+∞ 0 + –0 – – 0++0– –0+ +0 –– 0 + + i i i i i i i

258

Graficul
y

–3π

–2π

–π π 2π x

Graficul are o infinitate de puncte de inflexiune de coordonate ( k π , 2 k π ), k ∈ Z şi este simetric în raport cu originea O.
S6. Soluţie

Derivata funcţiei este f ′ ( x ) = − x − 2 ax + b , x ∈ Z . ( x 2 + b2 )2 Panta tangentei în origine este m = f ′ (0) = 1 şi trebuie să fie egală cu 1. b2 Se obţine b2 = 1 . Tangenta are ecuaţia y − f (0) = 1( x − 0) sau y = x + f (0) . Rezultă că f(0) = 0. Se obţine a = 0 deci a = 0. b2 Aşadar f ( x ) = 2 x . x +1
S7. Soluţie a) Fie x0 ∈ D punctul de tangentă. Tangenta în x0 are ecuaţia y − f ( x0 ) = f ′ ( x0 )( x − x0 ) sau, altfel scrisă : y = f ′ ( x0 ) x + f ( x0 ) − x0 f ′ ( x0 ) . ⎧ f ′ ( x0 ) = 2 . Identificând cu ecuaţia dată y = −2 x + 10 se obţine sistemul ⎨ ⎩ f ( x0 ) − x0 f ′ ( x0 ) = 10 2 Dar f ′ ( x ) = ax − 2 ax2 − 2 . ( x − 1) 2 ⎧ax0 − 2 ax0 − 2 = −2( x0 − 1)2 ⎪ 2 Sistemul se scrie: ⎨ ax0 + 2 . ⎪ x − 1 + 2 x0 = 10 ⎩ 0 Din prima ecuaţia se obţine că x0 ( x0 − 1)( a + 2) = 0 . Avem cazurile: • Pentru x0 = 0 din a doua ecuaţie se obţine că –2 = 10, fals. • Pentru x0 = 2 din a doua ecuaţie rezultă că a = 1. • Pentru a = –2, din a doua ecuaţie rezultă că x0 = 1, fals.

2

2

Aşadar a = 1 şi tangenta este dusă în punctul de abscisă x0 = 2.
2 b) Funcţia este f ( x ) = x + 2 , etc. x −1

259

Teste de evaluare
Testul 1
Soluţii
1. Soluţie Funcţia f este derivabilă pe Z . 2 Se obţine că f ′ ( x ) = − x − 2 ax + 12− a . Din condiţia f ′ (1) = 1 rezultă că a = 0, deci ( x 2 + x + 1) 1− x 2 f (x) = 2 x , x ∈Z . , iar f ′( x ) = 2 ( x + x +1)2 x + x +1 Tabelul de monotonie x f ′( x ) f(x)

−∞ – – – – –

–1 0 + m

1 + 0 – M

+∞ – – –

2. Soluţie a) Condiţia pusă: x 2 + 4 x + m > 0, ∀ x ∈ R . Rezultă că ∆ = 16 - 4 m < 0 , deci m ∈ (4, + ∞ ) . b) Avem: f ′ ( x ) = 2 2 x + 4 . x +4x +m Deoarece f ′ ( −2) = 0 rezultă că m ∈ (4, + ∞ ) . 2( x + 2) c) Avem: f ( x ) = ln( x 2 + 4 xc + 9), f ′ ( x ) = 2 , x∈π . x +4x +9 Tabelul de variaţie. x f ′( x ) f(x) Punctul de minim x = –2. 3. Soluţie Funcţia este de două ori derivabilă pe Z .

−∞ – –

–2 – – – – 0 + m

+

+

+

+∞ +

2( x − x − 1) 2 x Avem: f ′ ( x ) = 21 − 2 x = 1 − 2 2 , f ′′ ( x ) = . x + 1 x + 1 1+ x ( x 2 + 1)2 Tabelul de convexitate
x

2

−∞
+ + + +

′ f ′(x) f(x)

1− 5 2 + 0 – i

– –

1+ 5 2 – 0 + i

+∞

+

+

260

Testul 2
1. Soluţie Avem f ′ ( x ) = 5 x 4 , x ∈ Z . Semnul derivatei x f ′( x ) f(x)

−∞ + +

+

+

0 + 0 +

+

+

+

+

+∞

Punctul x = 0 nu este de extrem. 2. Soluţie
⎧ −2 , x ∈ ( −∞ , − 1) ∪ (1, + ∞ ) ⎪ x2 + 1 a) f ′ ( x ) = ⎨ . ⎪ 2 2 , x ∈ ( −1, 1) ⎩ x +1 Funcţia nu este derivabilă în x ∈{ −1, 1} .

b) Semnul derivatei x f ′( x ) f(x)

−∞ – – – – –

–1 | + m

1 +∞ + | – – – – M

c) Semitangentele în x = 1, au pantele m1 = f s′(1) = 1, m2 = fd′ (1) = 1 , deci m1 · m2 = −1 . 3. Soluţie
2 Avem f ′ ( x ) = x + 2 x . Se pune condiţia f ′( x0 ) =−1 . ( x + 1)2

2 2 Se obţine ecuaţia x0 + 2 x0 + ( x0 + 1)2 = 0 sau 2 x0 + 4 x0 + 1 = 0 cu soluţiile x0 ∈ −2 ± 2 . 2

{

}

261

Testul 3.
1. Soluţie a) Punem condiţia f (2 − 0) = f (2 + 0) = f (2) . Rezultă egalitatea 4 + a = 2 a + b , deci a + b = 4. Putem lua a = α ∈ Z şi b = 4 − α . b) Funcţia f este derivabilă pe Z \{2} . Studiem derivabilitatea în x0 = 2 . Avem f s′(2) = 4, fd′ (2) = a , deci a = 4. Din continuitate se obţine b = 0. c) Avem 5 = f (1) = 1 + a deci a = 4. De asemenea 4 + b = f ′ (3) = a = 4 deci b = 0.
⎧ x 2 + 4, x T 2 Rezultă că funcţia f este f ( x ) = ⎨ . ⎩2 x , x > 2

2. Soluţie a) Funcţia f este derivabilă pe [0, + ∞ ) .

x2 4 = Avem f ′ ( x ) = 1 − . x + 1 ( x + 2)2 ( x + 1)( x + 2)2
b) Tabelul de monotonie x f ′( x ) f(x)

−∞ + +
0

+

+

+

+

+

+

+

+
+∞

+∞

c) Din monotonia funcţiei f se obţine că x = 0 este punct de minim. Atunci vom avea că f ( x ) U f (0) = 0, ∀x ∈ [0, + ∞ ) deci ln(1 + x ) U 2 x , ∀x ∈ [0, + ∞ ) . x+2 3. Soluţie a) D1 = [2, + ∞ ), D2 = Z b) Funcţia f este derivabilă pe (2, + ∞ ) şi f ′ ( x ) =

1 , iar 2 x−2 g este derivabilă pe Z şi g ′ ( x ) = ( x 2 + 3 x − 5) e x . ( x2 + x −6 ) e x ( x 2 + 3 x − 5) e x = 0 = lim = lim (2 x − 2 ⋅( x 2 + 3 x − 5) e x ) = 0 . x →2 x →2 x →2 0 1 x−2 x>2 x>2 x>2 2 x−2

c) lim

()

262

Testul 4
a) Funcţia f este de două ori derivabilă pe [0, + ∞ ) şi
f ′( x ) =
5 3 1 − 1 + x2 = x4 f ′′ ( x ) = 2 x 2 + 4 x , x U 0 . x2 + 1 x2 + 1 ( x + 1)2

b) Tabelul de monotonie x f ′( x ) f(x) 0 + 0 + + + + + + + + +
+∞ +∞

c) Din tabelul de monotonie se obţine că x = 0 este punct de minim pentru f. 3 Aşadar f ( x ) U f (0) = 0, ∀x ∈ [0, + ∞ ) sau arctgx U x − x . 3 3. Tangenta în M are ecuaţia y - f ( a ) = f ′( a )( x − a ) sau
2 y = 1 −2 a + a − 2 a ( x − a ) = a − 2 x + 3 − 22 a . a a4 a3 a Punctele de intersecţie ale graficului cu tangenta sunt date de sistemul ⎧ y = 1− x ⎪ x2 ⎨ ⎪ y − 1 −2 a = a − 2 ( x − a ) ⎩ a a3 A doua ecuaţie, după substituţia lui y, se scrie: 1 − x − 1 − a = a − 2 ( x − a ) sau ( x − a )( ax − x − a ) = a − 2 ( x − a ) . x2 a2 a3 x 2 a2 a3 Se obţine x – a = 0 cu soluţia x = a şi ecuaţia de gradul 2, a ( ax − x − a ) = ( a − 2) x 2 cu soluţiile x ∈ a , a . a−2 Rezultă că N a , f a . a−2 a−2 Se pune condiţia ca f ′ a = 3 . a−2 Notăm u = a şi se obţine ecuaţia u − 2 = 3 sau 3u3 − u + 2 = 0 care se scrie a−2 u3 ( u + 1)(3u2 − 3u + 2) = 0 cu soluţia u = –1. Aşadar a = −1 şi a = 1. a−2

{ (

}

( )) ( )

263

Probleme recapitulative
Soluţii
1. Vom aplica regula lui l’Hospital. 19 9 18 8 a) = lim 20 x − 20 x = lim 20⋅19 x − 20⋅9⋅ x = 10⋅19 −10⋅9 = 100 ; x →1 x →1 2( x −1) 2 1 2 x +1 3 = b) = lim ; x →1 1 2 2 x +2 cos x + 2 cos x +...+ n cos nx 1+ 2 + ...+ n = = 1; c) = lim n→0 1+ 2 +...+ n 1 + 2 +...+ n cos2 x cos2 x cos2 nx 1 8⋅ 1− (8 x )2 d) = lim =4 ; x →0 2 cos 2 x e) = lim sin x cos2 x +2sin 2 x⋅cos x = lim cos x cos 2 x −2sin x sin 2 x +4cos2 x cos x −2sin 2 x sin x = x→0 x→0 2x 2 =5. 2 x x x f) = lim 2 ln 2 + 3 ln 3+ 4 ln 4 = ln 2 + ln 3+ ln 4 . x→0 ln 5 + ln 6 5x ln 5 + 6 x ln 6 2. Din proprietatea părţii întregi se obţine că x + x + ln2 x − 1 < ⎡ x + x + ln2 x ⎤ T x + x + ln2 x şi astfel ⎣ ⎦
2 x + x + ln2 x − 1 [ x + x + ln x ] x + x + ln 2 x < T . 3x +1 3x +1 3x +1 Din criteriul cleşte se obţine că = 1 . 3

⎛ 2− + − 2 2 ⎞ (1− a2 ) x 2 − x +1 3. = lim⎜ x 2 x 1 a x − b⎟=−b + lim . x →∞⎝ x − x +1 + ax x →∞ ⎠ x 2 − x +1+ ax
Se pune condiţia ca 1 − a2 = 0 . Se obţine a = 1, a = –1. Valoarea a = –1 nu este convenabilă deoarece se obţine că =+∞ . − b =− 1 − b . Pentru a = 1 se obţine = lim 2 − x +1 x →∞ 2 x − x +1+ x Din − 1 − b = 1 se obţine b = − 3 . 2 2 4. Avem = a + b + c . Se pune condiţia ca a + b + c = 0, astfel limita ar fi infinită. 0+ Rezultă = lim −a sin x − 2 b sin 2 x = lim −a cos x − 4 b cos 2 x = −a − 4 b . x →0 x →0 0+ 4 x3 12 x 2 Se pune condiţia ca –a – 4b = 0. 264

a sin x +8 b sin 2 x a cos x + 2 b cos 2 x a +16 b = lim = =1 . l →0 l →0 24 x 24 24 ⎧a + b + c = 0 ⎪ Se obţine sistemul ⎨a + 4 b = 0 cu soluţia a = –8, b = 2, c = 6. ⎪a + 16 b = 24 ⎩

Rezultă că = lim

5. Se studiază continuitatea în punctele de legătură în rest funcţiile fiind continue. a) f (1 − 0) = 2, f (1 + 0) = a − 1 . Funcţia este continuă în x0 = 1 dacă a = 3. b) Funcţia este continuă pentru a = 0. ⎧1 + a + b = a + 2 deci a = 2, b = 1. c) Se obţine că f este continuă dacă ⎨ ⎩ 4 + a = 10 − 2 a 6. Funcţia este continuă pe Z \{0} . În x = 0 este continuă dacă a + 1 = 1 , b = 4 . 4 7. Condiţiile de continuitate şi derivabilitate în x0 = 0 conduc la b = c = 1, a ∈Z . 8. Se obţine că a = b şi 2a = –2, deci a = b = –1. 10. a) Din continuitate se obţine că c = –1. Avem: ⎧2 ax − 3, x ∈ [ −1, 0) f ′( x ) = ⎨ . ⎩2 x + b , x ∈ [0, 1] Funcţia este derivabilă dacă b = –3. Egalitatea f(–1) = f(1) implică a + 4 = 1 + b – c. Se obţine că a = –5, b = –3, c = –1. b) Funcţia g este continuă fiind obţinută prin compunerea a două funcţii continue f şi g, g (x) = 2x2 . 1+ x

ax c + a ln( x + 1) ⎞′ x + 1 − [ c + a ln( x − 1)] f ( x ) ⎛ = 2 . 11. Obţinem F ′ ( x ) = ⎜ b + ⎟ = x x2 x ⎝ ⎠ Aşadar trebuie cu a = 1 şi c = 0. bx + ln( x + 1) . Se obţine că F ( x ) = x Deoatece lim F ( x ) = b + 1 , se obţine că b = 0.
x →0

Astfel α = F (2) =

ln(3) = ln 3 . 2

12. Condiţia ca f să fie continuă pe Z este ca 2 − m2 + m + 1 = | m | . Obţinem că
m2 + m + 1 = 2 − | m | U 0 .

265

Prin ridicare la pătrat avem ecuaţia m2 + m + 1 = 4 − 4 | m | + m2 sau m + 4|m| = 3 cu soluţia m = 3 şi m = –1. 5 Se obţine că α = 9 + 1 = 34 . 25 25 13. Funcţia f are perioada T = 2 dacă f ( x + 2) = f ( x ), ∀x ∈ Z . Avem: x +2⎤ x [ x ]+2 f ( x + 2) = (−1)[ x+2 ] x + a⎡ x + a⎡ +1⎤+ b + 3 = ⎣ 2 ⎦+ b + 3 = (−1) ⎣2 ⎦

(

)

(

)

x x = (−1)[ x ] x + a⎡ ⎤+ b + a + 3 = (−1)[ x ] x + a⎡ ⎤+ b + 3+ (−1)[ x ] a = ⎣2⎦ ⎣2⎦ = f ( x ) + (−1)[ x ] a deci a = 0. Rezultă că f ( x ) = (−1)[ x ] ( x + b ) + 3 .

(

)

(

)

Avem: f (1 − 0) = ( −1)0 (1 + b ) + 3 = b + 4 , iar f (1 + b ) = ( −1)[1 + b ] + 3 şi se obţine că: b + 4 = −1 − b + 3 deci b = –1. Aşadar S = 0 – 1 = – 1. Răspuns corect b). 14. Continuitatea funcţiei în x0 = 1 • f (1− 0) = p , f (1) = m , f (1+ 0) = 1+ q deci p = m = 1+ q . Derivabilitatea funcţiei în x0 = 1 px − p ′ • f s′ (1) = lim , fd (1) = 3 , deci p = 3 = m şi q = 2. x →1 x −1 Se obţine S = m + p + q = 8. Răspuns corect e). 15. a) x = 1 este asimptotă verticală. Asimptote oblice f (x) x 2 − 3( x − 2) • m = lim = lim = 1 , iar x →∞ x →∞ x x2 − x ⎛ 2 ⎞ n = lim⎜ x − 3 x + 6 − x ⎟= lim −2 x + 6 =−2 . x →∞⎝ ⎠ x→∞ x −1 x −1 Aşadar dreapta y = x – 2 este asimptotă oblică spre +∞ . x2 + 3( x − 2) • m = lim = 1 , iar x →−∞ x2 − x 2 n = lim ⎛ x + 3 x − 6 − x ⎞ = lim 4 x − 6 = 4 . ⎜ ⎟ x →−∞ ⎝ x −1 ⎠ x →−∞ x − 1 Aşadar dreapta y = x – 4 este asimptotă oblică spre −∞ . b) Asimptote orizontale
2 2 • lim f ( x ) = lim ( x 2 − 1 + x ) = lim x 2− 1 − x = 0 . x →−∞ x →−∞ x →−∞ x −1 − x • lim f ( x ) = +∞

x →∞

266

Dreapta y = 0 este asimptotă orizontală spre −∞ . Asimptotă oblică spre +∞ x + x 2 − 1 = lim ⎛ 1 + x 2 − 1 ⎞ = 2 iar • m = lim ⎜ ⎟ x →∞ x →∞ x x ⎠ ⎝
n = lim x + x 2 − 1 − 2 x = lim ( x 2 − 1 − x ) = lim
x →∞ x →∞

(

)

x →∞

Dreapta y = 2x este asimptotă oblică spre +∞ . c) D = Z \{0, 1} . Asimptote verticale • Dreptele x = 0, x = 1 sunt asimptote verticale. Asimptote oblice f (x) x3 − 3( x − 2) • m = lim = lim 2 = 1 iar x →∞ x →∞ x x ( x − 1)

−1 = 0. x −1 + x
2

3 2 n = lim ( f ( x ) − mx ) = lim ⎛ x − 3 x + 6 − x ⎞ = lim x − 3 x + 6 = 1 . ⎜ ⎟ x →∞ x →∞ ⎝ ⎠ x →∞ x 2 − x x2 − x Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre +∞ . f (x) x3 + 3( x − 2) • m = lim = lim = 1 , iar x →−∞ x →−∞ x x 2 ( x − 1) 3 2 n = lim ⎛ x + 3 x − 6 − x ⎞ = lim x + 3 x − 6 = 1 ⎜ ⎟ x →−∞ x →−∞ ⎝ ⎠ x2 − x x2 − x Dreapta y = x + 1 este asimptotă oblică spre −∞ .

2 16. a) lim f ( x ) = lim 6 x − x + 4 ln x − 2 = 0 − ∞ − 2 = −∞ 1 = −∞ x →0 x →0 2x 0+ 0+ x >0 x >0

⎛ 4⎞ ⎜−2 x + 6 + x ⎟ − x + bx + 4 ln x − 2 ∞ = = lim⎜ • lim f ( x ) = lim ⎟=−∞ ; x →∞ x →∞ x →∞ 2x 2 ∞ ⎜ ⎟ ⎝ ⎠ −2 x + 6 + 4 − x 2 + 6 x + 4 ln x − 2 L ' H x −2 x 2 + 6 x + 4 b) m = lim = lim = lim =− 2 =− 1 iar 2 2 x →∞ x →∞ x →∞ 4x 4 2 2x 4x 2 ⎛ ⎞ n = lim⎜− x + 6 x + 4 ln x − 2 + x ⎟= lim 6 x + 4 ln x − 2 = 3 x →∞⎝ 2x 2 ⎠ x→∞ 2x Asimptota oblică este y = − x + 3 . 2
2

( )

L' H

c) Panta tangentei trebuie să fie m = − 1 . 2 1. Se obţine egalitatea f ′( x0 ) =− 2 4 2 x − 2(6 x − x 2 + 4 ln x − 2) 6−2 x + 2 x = −2 x −8ln x +12 . Avem că f ′( x ) = 4 x2 4 x2 3 Din egalitatea f ′( x0 ) =− 1 rexultă ecuaţia logaritmică 8ln x − 12 = 0 cu soluţia x = e 2 . 2

(

)

267

17. Avem: m = lim ⎛ 2 − 1 − 4 ln x ⎞ = −1, iar ⎜ ⎟ x →∞ ⎝ x x2 ⎠ n = lim 2 − x − 4 ln x + x = lim 2 − 4 ln x = 2 . x →∞ x →∞ x x

(

)

(

)

Asimptota oblică spre +∞ este y = –x + 2. Tangenta are panta f ′( x0 ) şi se obţine egalitatea f ′ ( x0 ) = −1. Dar f ′ ( x ) = −1 − 4 1 − ln x . x2 1 − ln x0 = 0 deci x0 = e . Ecuaţia f ′ ( x0 ) = −1 se scrie −4 2 x0 Punctul de tangenţă este M e , 2 − e − 4 . e

(

)

( a − 2) x + b ⎛ 2 ⎞ = a − 2 , deci a = 5. 18. a) Avem 3 = n = lim⎜ 2 x + ax + b − 2 x ⎟= lim x →∞⎝ ⎠ x→∞ x +1 x +1 Aşadar a = 5, b ∈ Z .
2 b) f ( x ) = 2 x + 5 x + b , D = Z \{ −1} . x +1 Funcţia poate avea dreapta x = –1 asimptotă verticală dacă 2 − 5 + b ≠ 0 , deci dacă b ≠ 3 .

19. Avem: f ′ ( x ) =

2x + m−2 . 3 ( x + ( m − 2) x + 2 − m )2
3 2

f ′ ( x ) are sens pe Z dacă x 2 + ( m − 2) x + 2 − m ≠ 0, ∀x ∈ Z . Rezultă că ∆ = ( m − 2)2 − 4(2 − m ) < 0 şi se obţine că m ∈ ( −2, 2) .
⎛ x 2 (1 + ax ) 2 x ⎞ 20. a) Se obţine lim ⎜ e ⎟ = − lim (1 + ax ) e 2 x = − lim 1 +2ax = 0 . 2 x →−∞ x →−∞ x →−∞ e − x ⎝ 1− x ⎠ ax 2 + 2 x + a +1+ ax ⋅2 e 2 x , x ∈ D . b) f ′( x ) = (1− x 2 )2 1− x 2 Se obţine că f ′ (0) = a + 2, f (0) = 1 şi egalitatea 3( a + 2) − 1 = 11 cu soluţia a = 2.

21. Se obţine [33( x+2)32 +33( x−2)32 ][( x+2)33 −( x−2)33 ]−[( x+2)33 +( x−2)33 ][33( x+2)33 −33( x−2)32 ] f ′( x) = [( x+2)33 −( x−2)33 ]2 Rezultă că f ′ (0) = 33 , f ′ (2) = 0, f ′ ( −2) = 0 . 2 Aşadar T = 33 . 2

268

22. Din continuitatea în x0 = 0 se obţine că c = ln1 = 0 . Din derivabilitatea funcţiei în x0 = 0 se obţine că –1 = b, iar derivata este:

⎧ 1 , xT0 ⎪ . f ′( x ) = ⎨ x −1 ⎪2 ax − 1, x > 0 ⎩ 1 +1 2 ax −1+1 x − 1 = lim x ′ = −1 = 2 a şi f s′′(0) = lim Rezultă că fd′ (0) = lim x →0 x →0 ( x − 1) x x →0 x x Aşadar 2a = –1 şi a = − 1 . 2
23. Continuitatea în x = 1 implică 1 + a + b + c = 0 . Din derivabilitatea funcţiei f în x0 = 1 avem f s′(1) = fd′ (1) . Dar f s′(1) = 3 + 2 a + b , iar fd′ (1) = lim Aşadar 2 a + b = −2 .

arctg ( x − 1) = 1. x →1 x −1

⎧3 x 2 + 2 ax − 2 − 2 a , x < 1 ⎪ Derivata funcţiei f se scrie: f ′( x ) = ⎨ . 1 , x >1 ⎪ 2 ⎩x −2 x +2 Se obţine că 2 3( x 2 − 1) + 2 a ( x − 1) = lim 3( x + 1) + 2 a = 6 + 2 a . f s′′(1) = lim 3 x + 2 ax − 2 − 2 a − 1 = lim x →1 x →1 x →1 x −1 x −1 1 −1 2 −( x −1)2 −( x −1) − + ′ De asemenea fd′ (1) = lim x 2 x 2 = lim = lim 2 =0 . x →1 x →1 ( x −1)( x 2 − 2 x + 2) x →1 x − 2 x + 2 x −1 Aşadar 6 + 2 a = 0 şi a = –3, apoi b = 4 şi c = –2.
24. a) Avem f s′( π ) = lim
x<π

| x − π | sin x −( x − π ) sin x = lim =−sin π = 0 . x →π x →π x−π x−π
x<π

fd′ ( π ) = lim
x>π

( x − π ) sin x = sin π = 0 . x →π x−π

Aşadar f ′( π ) = 0 .

⎧( x − π ) sin x , x U π ⎧sin x + ( x − π ) cos x , x U π , f ′( x ) = ⎨ . b) f ( x ) = ⎨ ⎩( π − x ) sin x , x < π ⎩− sin x + ( π − x ) cos π , x < π Se obţine: sin x + ( x − π ) cos x fd′′( π ) = lim = lim cos x + lim sin x = −1 + lim cos x = −1 − 1 = −2 . x →π x →π x →π x − π x →π x−π 1 x >π

f s′′( π ) = lim

− sin x − ( x − π ) cos x = +2 . x →π x−π x <π

Aşadata f nu este de două ori derivabilă în x = π . 269

25. a) Funcţia f este sumă de funcţie strict crescătoare pe Z , ( h ( x ) = 4 x , g ( x ) = 2x + 1) , deci este funcţie strict crescătoare şi injectivă. Funcţia f este continuă, iar lim f ( x ) =+∞, lim f ( x ) = 0 + 0 +1= 1 .
x →∞ x →−∞

Din proprietatea lui Darboux se obţine că mulţimea valorilor funcţiei f este Im f = (1, + ∞ ) , deci f este surjectivă. În concluzie f este bijectivă şi inversabilă. b) Fie f(x) = y deci 4 x + 2x + 1 = y . Cu notaţia t = 2x > 0 se obţine ecuaţia de gradul 2 în t:

t 2 + t + 1 − y = 0 cu soluţie acceptabilă t =
Rezultă că 2x = t . Aşadar f −1 : (1, +∞ ) → Z , f −1 ( x ) = log2 Avem ( f −1 ) ′(3) =

−1 + 4 y − 3 . 2

−1 + 4 x − 3 . 2

1 unde f ( x0 ) = 3 . f ′ ( x0 )

Din egalitatea 4 x0 + 2x0 + 1 = 3 ⇒ x0 = 0 . 1 Astfel, ( f −1 )′(3) = 1 = = 1 . f ′(0) ln 4 + ln 2 ln 8 26. a) f ( x ) = 1 1 − 2 + 1 , deci a = c = 1 , b = −1 . 2 2 x x +1 x + 2
⎡ 2 − 1 ⎤; b) f ′ ( x ) = 1 ⎢ − 1 + 2 2 2 ⎣ x ( x + 1) ( x + 2)2 ⎥ ⎦ ⎡ 2 ⎤= 1 − 2 + 1 . f ′′ ( x ) = 1 ⎢ 2 − 4 3 + 3 3⎥ 3 3 2 ⎣ x ( x + 1) ( x + 2) ⎦ x ( x + 1) ( x + 2)3 S = ⎛ 1 + 1 + ... + 13 ⎞ − 2 ⎛ 1 + 1 + ... + 13 ⎞ + ⎛ 1 + 1 + ... + 13 ⎞ = 1 − 1 − 13 + 13 . ⎜ 3 ⎟ ⎜ ⎟ ⎜ ⎟ 8 11 12 ⎝ 1 23 10 ⎠ ⎝ 23 33 11 ⎠ ⎝ 33 43 12 ⎠

(

)

sin x 1− 1 sin x (cos x −1) cos x = lim = lim sin x lim cos x −1 = 27. = lim 3 x →0 x →0 x →0 tgx x x→0 x 2 x cos x x3 x = lim cos x − 1 = lim − sin x = − 1 . x →0 x →0 2x 2 x2
28. = lim

(

)

esin x ( e x−sin x −1) = e0 ⋅ln e = 1 . x →0 x − sin x

270

29. Pentru n = 0, l = 0. • Pentru n U 1 este caz de nedeterminare e . 0 Aplicăm regula lui L’Hospital. = lim − x sin x . x →0 nx n−1 • Pentru n = 1, = 0 , pentru n = 2, = lim sin x = 1 . x →0 2 x 2 • Pentru n U 3 avem: = lim −sin2x = lim −cos x n−3 . x →0 nx n− x →0 n ( n − 2) x • Pentru n = 3, = −1 , iar 3 pentru n U4 , = −1 deci nu se mai obţine limită finită. 0± Aşadar n ∈{0, 1, 2 , 3} şi m = 6. 30. Notăm

x + 1 = t ⇒ x + 1 = t2 ⇒ x = t2 − 1 .

Rezultă E ( t ) = t 2 + 4 − 4 t + 9 + t 2 − 6 t =| t − 2 | + | t − 3|⇒ f ( x ) =| x + 1 − 2 | + | x + 1 − 3| = ⎧5 − 2 x + 1, x ∈ ( −1, 3] ⎪ . = ⎨1, x ∈ (3, 8) ⎪ 2 x + 1 − 9, x ∈ [8, + ∞ ) ⎩ 2(2 − x +1) 2(3− x ) 5− 2 x +1−1 Avem f s′(3) = lim = lim = lim =− 1 , iar x →3 x →3 x →3 ( x − 3)(2 + x +1) x −3 x −3 2
x<3 x<3

fd′ (3) = lim 1 − 1 = 0 , deci f nu este derivabilă în x0 = 3 . x →3 x − 3 Analog rezultă că f nu este derivabilă în x0 = 8 . Avem: f s′(3) = − 1 , fd′ (3) = 0, f s′(8) = 0, fd′ (8) = 1 . 2 3 Se obţine S = 1 + 1 = 13 . 4 9 36 4( e x − x − 1) − x3 + ( a − 3) x 2 4( e x − x − 1) − x3 + ( a − 3) x 2 . = 3 lim x →0 x →0 x x3 Limita de sus radical o calculăm folosind regula lui L’Hospital. Avem: 4( e x −1) − 3 x 2 + 2( a − 3) x 4 e x − 6 x + 2( a − 3) 4 − 2( a − 3) . l = lim = lim = x →0 x →0 6x 0± 3 x2 Se pune condiţia 4 = 2( a − 3) deci a = 5.
31. f ′(0) = lim
3
x Rezultă că l = lim 4 e − 6 = − 1 . x →0 6 3

32. Funcţia este derivabilă dacă a = b ∈{ −1, 1} . Se obţine S = 4.

271

33. Funcţia este derivabilă pe Z dacă a = 2e, b = –e. ⎧ xe x , x T1 Rezultă f ( x ) = ⎨ . ⎩2 ex − e , x > 1 ⎧( x +1) e x , x T1 şi astfel, A = 2 e⋅10 = 20 e . f ′( x ) = ⎨ x >1 ⎩2 e , 34. l = lim x

− 2 x n − n = −1 − a deci este necesar ca a = –1. x →1 0+ ( x − 1)2 2 n−2 2 n −1 − 2 n ( n − 1) x n− 2 − 2 nx n−1 = lim 2 n (2 n − 1) x Avem l = lim 2 nx = x →1 x →1 2( x − 1) 2 2 n (2 n − 1) − 2 n ( n − 1) = = n2 . 2
5 5 5 5

2n

5 x4 − 5 x4 5 x − ln (1 + x ) ln(1 + x ) − x 35. a = lim + lim = lim 1 + x 5 + x →0 x →0 x →0 x6 x6 6x ⎛ x − ln( x +1) x 4 + x3 ln( x +1) +...+ ln4 ( x +1) ⎞ 1−1− x5 ⋅5 + +lim⎜ ⋅ ⎟= lim x →0⎝ x2 x4 ⎠ x→0 (1+ x5 )6 x

⎡ ln( x + 1) ⎛ ln( x + 1) ⎞2 ⎛ ln( x + 1) ⎞3 ⎛ ln( x + 1) ⎞4 ⎤ x − ln( x + 1) + lim ⋅ lim ⎢1 + +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ +⎜ ⎟ ⎥= x →0 x →0 x x x x x2 ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎥ ⎢ ⎣ ⎦ 1− 1 x + 1 = 5lim x = 0 + 5lim =5. x →0 x →0 2 x ( x + 1) 2x 2
36. Caz de nedeterminare ∞ . Se obţine cu regula lui l’Hospital ∞ 2 x +ex ⎛ ex +2 x ⎞ x2 + e x e2 x + 3 x4 = lim 2 = lim⎜ x ⎟lim 2 x =1. 2 x →∞ 3 x + 2 e 2 x x →∞⎝ e + x 2 ⎠x →∞ 2 e 2 +3 x 4 2x x +e 37. a) Avem 1= m = lim

f (x) = a , deci a = 1. x →∞ x 2 Apoi 2 = n = lim ( f ( x ) − mx ) = lim ⎛ x + bx + 2 − x ⎞ = lim bx + x + 2 = b + 1 , deci b = 1. ⎜ ⎟ x →∞ x →∞ x →∞ ⎝ x −1 x −1 ⎠

2 b) f ( x ) = x + x + 2 , x ∈ Z \{1} . x −1

c) Asimptotele sunt y = x + 2, şi x = 1. Triunghiul are vârfurile A(–2, 0), B(1, 0), C (1, 3), iar S = 9 . 2

272

39. Avem: f ′ ( x ) = e − x [ − x 2 + x (2 − m ) + m ], x ∈ Z . Se obţine ∆ = (2 − m )2 + 4 m = m2 + 4 > 0, ∀m ∈ Z . Aşadar ecuaţia f ′ ( x ) = 0 are două soluţii distincte, iar din semnul funcţiei f ′ se deduce că are două puncte de extrem.

⎛ ax + bx 2 + cx +1⎞ 40. a) m = lim⎜ ⎟= a + b = 4 . x →∞⎝ x ⎠ Pentru asimptota orizontală la −∞ se obţine că: −1= lim (ax + bx 2 + cx +1) = lim
x →−∞ x →−∞

x 2 (b − a2 ) + cx +1 bx 2 + cx +1 − ax

Se pune condiţia b − a2 = 0 şi rezultă că: cx + 1 c −1 = lim = = − c deci c = 4. 2 x →−∞ bx + cx + 1 − ax − a − b 4 ⎧a + b = 4 ⎪ Din sistemul ⎨ se obţine a = 2, b = 4. 2 ⎪a = b ⎩

⎧ 4 x + 1, x U − 1 ⎪ 2. b) Funcţia f este f ( x ) = 2 x + | 2 x + 1| = ⎨ ⎪ −1, x < − 1 ⎩ 2
2 41. Funcţia este derivabilă pe D şi se obţine că f ′ ( x ) = bx + 4 x +22 a . ( bx + 2) ⎧2 a + 64 b = 32 , cu soluţia Condiţia f ′ ( −8) = 0 , f ′ (4) = 0 conduce la sistemul ⎨ ⎩2 a + 16 b = −16 2 b = 1, a = –16, deci f ( x ) = x − 16 , f : Z \{ −1} → Z . 2( x + 1)

42. a) Cele două asimptote trebuie să fie asimptote verticale. Se pune condiţia ca ecuaţia x 2 + x + m = 0 să admită două soluţii reale diferite. Rezultă că ∆ = 1 − 4 m > 0 deci m < 1 . 4

( x + 1)3 b) f ( x ) = 2 , f : Z → Z . Graficul intersectează axele în A(0, 1) şi B(–1, 0). x + x +1 Asimptote oblice. 2 ⎛ ( x + 1)3 ⎞ ( x + 1)3 • m = lim = 1, n = lim ⎜ 2 − x ⎟ = lim 2 x 2 + 2 x + 1 = 2 deci x →±∞ x ( x 2 + x + 1) x →±∞ x + x + 1 ⎝ ⎠ x →±∞ x + x + 1 y = x + 2 este asimptotă oblică la ±∞ .
Studiul folosind derivatele ( x 2 + 2)( x +1)2 • f ′( x ) = , x ∈Z ; ( x 2 + x +1)2

dreapta

f ′( x ) =

−6 x ( x +1)

( x 2 + x +1)3

, x ∈Z .

273

Tabelul de variaţie x f ′( x ) f(x)

−∞ + +

–1 0 + 0 + + +

+∞ + +

f ′′ ( x )

−∞ +∞ – – – 0 + + +0– –
i i

y

2 1 –2 –1 x

Graficul este tangent axei Ox în x = –1

274

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful