You are on page 1of 2

Daruri de la copii...

pentru copii
Magia lunii decembrie, luna cadourilor, cuprinde întreaga suflare a planetei, căci
acum, mai mult ca niciodată, avem parte de o neasemuită satisfacţie sufletească, ne
bucurăm de posiblitatea de a fi împreună unii cu ceilalţi, de a fi părtaşi la fericirea celor din
jur. Sunt zile speciale în care descoperim feţe multiple ale generozităţii, descoperim
valenţele multiple ale solidarităţii. Toată lumea oferă şi toată lumea primeşte un mic dar
însoţit de un gând, un sentiment, un mesaj, toate acestea sub semnul prieteniei sau, poate
mai corect spus, al omeniei. Căci cum altfel să califici gestul copiilor care decid să întreţină
viu mirajul sărbătorilor de iarnă în mintea şi sufletul unor copii la fel ca şi ei? Ba nu, nu la fel
ca şi ei. De fapt, egali de vârstă. Egali în priviţa nevoilor afective, materiale, dar nu egali în
ceea ce priveşte răspunsul pe care aceştia îl primesc din partea familiei, al societăţii, al
destinului. De ce ne confruntăm cu astfel de situaţii încă în mileniul III? Oare întrebarea
aceasta este sortită să rămână prizonieră în categoria întrebărilor retorice? Poate că da,
poate că nu. Timpul sau timpurile vor da probabil verdictul. Natura problemelor este însă
mult prea complexă, dependentă de factori mult prea independenţi de noi şi de posibilităţile
noastre. Dar timpul alocat despicării firului în patru nu-i acesta, acum e timpul ca fiecare săşi suflece la propriu mânecile şi, după posibilităţi, să dea o mână de ajutor unor copii pentru
care, din motive mai mult sau mai puţin de acceptat sau de elucidat, uşa ce faciliteză accesul
spre cunoaştere, evoluţie, bucurie rămâne întredeschisă. În semn de neîncredere? În semn
de indecizie? Poate doar în semn de amânare, pentru moment.
În această idee, cu scop nobil şi umanitar, elevii Şcolii Gimnaziale nr. 30 din Braşov
s-au mobilizat, pentru a doua oară consecutiv, să anime, acum, în prag de sărbătoare,
sufletul a 528 de elevi de ciclu preprimar, primar şi gimnazial din Crizbav şi, bineînţeles, al
părinţilor şi-al cadrelor didactice care dirijează, într-o formă sau alta, destinul copiilor de aici.

Mesajul s-a transmis cu repeziciune, ca puterea gândului: zeci de copii au
nevoie de ajutor! Ca urmare, în drumul său dinspre şcoala din Crizbav spre şcoala din
Braşov, dinspre dascăli spre elevi şi părinţi apelul a avut ecou. Odată ajunşi acasă, elevii Şcolii
Gimnaziale nr.30 s-au apucat de treabă, s-au apucat să aşeze în pungi şi cutii multicolore de
cadouri nenumărate hăinuţe, jucării, încălţăminte, dulciuri. A doua zi, toate aceste daruri,
minuţios ambalate, au avut ca destinaţie Şcoala Gimnazială din Crizbav, şcoală care deşi se
află la doar aproape 40 de km de Braşov, în satul Crizbav, pare tare departe de nivelul de
dezvoltare spirituală şi materială cu care noi ne-am deprins în mediul urban. Situaţia socioeconomică la nivelul mai tuturor familiilor de aici îi constrânge pe elevi să trăiască şi să se
dezvolte în condiţii precare, la limita sărăciei. Aici a fost nevoie de noi, de sprijinul nostru,
pentru că aici întâlnim copii care, cel mai adesea, umblă fără haine şi încălţăminte adaptate
sezonului rece, fără rechizite complete, iar asta fie pentru că părinţii acestora au ca unică
sursă de venit ajutorul social, fie sunt fără venit. Iată de ce primind aceste daruri „Copiii se
bucură – mărturiseşte directorul şcolii Simona Mesaroşiu – iar eu, vă spun sincer, sunt foarte
fericită că absolut fiecare copil din şcoala noastră a plecat acasă cu un cadou. Mi se pare un
lucru minunat.”
Sprijin aşadar se mai găseşte, eforturi se fac, acum însă trebuie dezvoltat şi simţul
responsabilităţii copiilor şi-al părinţilor, în egală măsură, pentru a preţui întotdeauna şi
puţinul pe care l-au primit. Există un aspect deloc de neglijat: un nivel existenţial precar sub
multiplele-i aspecte condiţionează nivelul de înţelegere al oamenilor şi încurajează o

conduită mai puţin dezirabilă. Mai mult, carenţele de tot felul se răsfrâng în mod
determinant şi dureros asupra ansamblului de manifestări ale copiilor. Doamna psiholog
Simona Mesaroşiu, director al Şcolii Gimnaziale din Crizbav, ne-a declarat, de pildă, că
absenteismul şi o anumită violenţă comportamentală sunt două dintre problemele
stringente care preocupă în mod deosebit conducerea şcolii: ”În calitate de psiholog şcolar,
mi-am propus să merg pe prevenţie, să îmbunătăţesc conduita elevilor antrenându-i în
activităţi concrete, din care să înţeleagă care sunt consecinţele violenţei. Mi-am propus să
merg la şedinţele cu părinţii de la toate clasele, ca astfel să-i implic şi pe părinţi, să
colaborez, pe etape, cu psihologii de la CJRAE din Braşov, să aduc un profesor itinerant
pentru copiii cu CES, sunt multe de făcut...”. În ceea ce priveşte misiunea de director al
Şcolii Gimnaziale Crizbav, aceasta presupune cu totul alte responsabilităţi „ ... altele, dar la
fel de multe. Le-am luat însă cătinel-cătinel. Sunt un director implicat, cu multe emoţii la
acest drum, dar vă mărturisesc sincer că lunea merg cu plăcere la serviciu, pentru că mă
duc într-un loc în care este nevoie de mine.” Şi, până la urmă, de noi toţi.

prof. înv.primar, Gabriela Banu
prof. Darinca Andrei – coordonator SNAC