You are on page 1of 118

Lexic de filosofie

Alain Graf
Christine Le Bihan
Traducere de
Elena Bondar

>:

l
(
\ ..

;

iilstitutul·L .... LUl-,eJl1
2000

EXTRAS DIN CATALOG:

Filosofie
1. "·IARILE CURENTE ALE FILOSOFIEI ANTiCE. Alain Graf
2. MAIUI.F. ('(:RENTE AU: FILOSOFiE:I MODERNE. Alain Gra f
6. MARILE OPERE ALE FILOSOFIEI MODERNE:. Thicrry Gonticr
12. Lt'.I'/C DE PStlIANALIZĂ. Frederic dc Scitivaux
15. MARIU NOTiUNI FILOSOFICE - 1. CUNOASTERE../. RATiUNEA,
Michel COlldarchcr

16.
17.
19.
20.
22.
23.

MARILE NOŢiUNI FiLOSOFICE:

- 2.

MARILE NOTiUNI FILOSOFICE MARILE CURENTE

Dcnis Vernanl

i.v

3.

SOC/ETATEA, PUTEREA, STATUL.
JUST/TIA. DREP1'UL,

FILOSOFIA STtlN TELOR.

M,/RILE UPERE ALE FILOSOFiEI .4N,TtCE,
MARILE PROBLEME AI.E ETICII,

STIINTA.

Dcnnis CoJlin

Dcnnis ColIin

Marie-Dominique Popelard,

Thicrry Gonticr

ChristiJlc Le Bihan

MAIULE CURENTE ALE FlWSOFIEI POLlTICE,

Michcl Tcrestchcnko

iN PREGĂTiRE:
MO'vED.j

ŞI

POLITICA MO,vETARĂ, Jcan-Picrre Faugere

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale
GRAF, ALAIN
Lexic de t1Iosofie / Alain Graf, Christine Le Bihan - Iaşi:
Institutul European pentru CQoperare Cultural-Ştiinţifică,

116

18 cm. - (Memo; 27) :
:
Tit. orig. (fre): Lexique de philosophie
ISBN 973-6l!-11:0-5

2000

p.;

I. Le Bihan, Christine

1(038)=135.1

,':

Alain Graf, Christine Le Bihan, Lexique de philosophie

© Editions du Şeuil, janvier

1998

© Institutul European Iaşi, pentru prezenta versiune în limba română

1 S B N: 973-611-110-5

PRlNTED IN ROMANIA

LISTĂ DEABREVIERI .
.

. ' . �';'

'

.

.

. ". . "

,

adj:ectiv'

Crit .

epistem.ologie;
,teno logie\'.',

> ...

.

�eneral

'

.ma,tematică
morală.,·'"
poliţiei; ;
•.

, .

. .

criticism

. Eco. < economie
·Est. esteti�ă

dtept,
c.

Exist. existenţialism

.

Log.. logiCă.

<

'

. Meta. metafizic ă

.'

}i'ilos. fIlosofie

,Psi.

.'

'; sociolqgie>

psihologie

Su:bst.Si.lb�tantiv

teologie

'il'

.latin ă .

gr.

"

a

se v ed e a cuvîntul

greacă

ABSOLUT (lat. absolutus, separat de, d esăvî rş it)

Adj.

Ceea ce există În sine şi prin sine. Substanţa*, în

comparaţie cu accidentul *. Opus lui relati v * .
Subst. Fiinţa existentă prin ea Însăşi.

Dumnezeu, fi i nd

propria sa cauză, posedă fiinţa prin sine: El este i nfinit* . Existent
în mod necesar,

şi nu contingent* . El este fiinţa perfectă *.

Crit. C eea ce este l ucrul în el însuş i, oricare ar fi maniera

în care noi ni-l reprezentăm: lucrul În sine * , după Kant, în
opoziţie cu fenomenul *.

ABSTRACTIZARE (lat.

absfrahere, a

extrage din, a

separa)
Operaţie prin care gîndirea izolează dintr-o reprezentare
anumite elemente care, in mod obişnuit, nu există în mod separat
în realitate. Astfel, o linie fiind constituită d in t r o i n fi nit ate d e
-

pun c te un p un c t ge omet ri c este o abstracţie. Pe de altă parte,
,

cu

cît o i d ee are extensiune mai mare (Cll cît numărul de indivizi
cărora li se aplică estemai mare),

3

CLI a tît

este mai abstractă: ideea

de fiinţă vie este mai abstr ac tă decît ideea de om, care este dej a
o a bstracţie, întrucît nu cunoaştem decît indivizi particulari, dotaţi

cu cali tăţi spec ifi ce şi concrete.

ABSURD

(lat.

abslIIdus, care

are un sunet fal s; de unde,

i ncoer ent )

Log. COl1tradictorill, în dezacord cu regu lil e logice. Astfel,
un raţionament este absurd atunci cînd concluzia lui este contrară

i pot ezelor*

de

la

c ar e se plea că . Rationamentul prin absurd este

demersul ce constă în a aminti că in tr e două ipoteze contradictorii,
dacă una este adevărată. cealalt[l este cu necesitate falsă, şi în a
demonstra adevărul uneia dintre două ipoteze punînd în evi denţă
consecinţele incoerente la care ar conduce ipoteza contrară.

Exist. Ceea ce este lipsit de raţiune şinu are sens. Existenţa
este absurdă întrucît este imposibil să fie justificată î n mod
raţional. Deoarece viaţa sa nu are o raţiun e

a priori,

omul este

condamn a t, prin acţiunea sa, să -i dea un sens.

ACC IDENT

(lat. occidere, a surveni, a se adău ga)

sau esenţei*' Este accident ceea ce Într-un
poate fi suprimat sau alterat fără a-i modifica natura sau
Opus subslonţei*

l uc ru

subslanţa. Astfel,

a

avea o mînă rttptă sau a fi chel nu distr ug e

natura mea de om. Este vorba despre un eveniment fortuit,
cont i nge nt*,

care ar fi pulut

să nll se producă şi care nu modifică

cu nim ic esenţa mea. Nici necesar, nici constant, accidentul este,

fi îndepărtat fără ca acest lucru să fie
ce su bzist ă Într-un lucru dacă facem

Într-un lucru, ceea ce poate

dis trus .

În schimb.

cee a

abstracţie de accidentele sale constituie r ealita te a sa substanţială.

AC T

(lat. ({cfllm; de la agerI!. care îns eamnă

a

face , a

acţiona)
sau

Gen. Sinoni m cu ac!;ul1e: m an ifest are a unei forţe fizice
spirituale ce tinde spre un scop.
Meta. Opus potente i, la Ar istotel. A fi În act înseamnă

a-şi fi r eali zat toate potenţialităţile; astfel, copilul nu este altceva

decît un adult În pOlen(ă, În vreme ce adultul este omul în act.
4

Validitate* logică a unui raţionament. marmura . făcîndu-se abstracţie de adevărul material* al propoziţiilor care îl compun. or. din propoziţiile sale. de a deveni ceea ce este: esenţa* stej arului există deja în potenţă în ghindă. silogisl11ul * următor: "Toţi chinezii sînt francezi. Astfel. meşterul este cel care dă formci* acelui ceva ce există în potenţă: în vocabularul aristotelic. De exemplu. agnostos. ADEV Ă R FORMAL Coerenţă.este în potenţă statu ie sau coloană. ADEV ĂR MATERIAL Acela care constă în acordul gÎndirii cu experienţa. deci eu sînt francez" nu comportă decît propoziţii adevărate din punct de vedere material. astfel. dar stejarul nu devine pe deplin el însuşi decît dacă ghinda este pusă în pămînt şi dacă stejarul creşte. realizarea a ceea ce nu era decît virtual. vom spune că el îl actualizează. pentru o fiinţă. silogismul*: "TOţi francezii sînt europeni. deci eu sînt francez". atunci orice x este g. eu sînt european. Adevărul formal Înseamnă deci absenţa contradi cţiei. dar este fals din plInct de vedere formal. A se distinge de adevărul fOI'mal*. ceea ce nu se poate cunoaşte) 5 ' G .ca materie* . ACTUALIZARE Actualizarea este trecerea potenţei în act. or. AGNOSTICIS M (gr. acordul gînd irii cu ea Însăşi.A ctul exprimă necesitatea. AstfeL un raţionament poate fi coerent sub aspectul formei (adevărat din punct de vedere formal) neţinînd seama de falsitatea materială a uneia sau a mai multorlj. eu sînt chinez. Logica formală contem­ porană exprimă În limbajul implicaţiei ceea ce vrem să spunem atu nci cînd afirmăm că vali ditatea unei inferenţe este independentă de conţinutul său: dacă orice! este g şi dacă orice x este j.

alegOiia peşterii. altul) Dr. cartea a VII-a din ReplIhlieu lui Platon). şi pentru care orice metafizică* este inutilă. artistul dă gîndurilor sale o formă sensibilă. munca se reduce la executarea unui gest căruia muncitorul îi ignoră utilitatea finală. Astfel. agnosticul refuză chiar să-şi pună problema existenţei sale în măsura în care. Astfel. Fapt de a deveni străin sieşi şi a/tora. muncitorul este alienat. muncă pe de altă parte ucigătoare. La Hegel. dincolo de aparenţa lor sensibilă. străin. În vreme ce ateul neagă cu fermitate existenţa lui Dumnezeu şi a oricărei realităţi supranaturale. pol. ALEGORIE (gr. un mod al reflexiei: pentru a se privi pe sine însuşi. el se opune în definitiv gnosti cului şi dogmaticului*. Soc. chiar dacă Dumnezeu ar exista. Simplu consum de energie asupra unei maşini. Filos. de la alius. nu l-am putea cunoaşte. alienantă. trebuie să nu fie Întotdeauna în s ine*. descoperirea fondului propriei sale gîndiri. a lienus. materializîndu-le în opera lui. Psi. Doctrină conform căreia este i mposi bil de cunoscut ce sînt lucrurile În ele însele. Or. căci nu se recunoaşte în produsul propriei munci. Deci. el se recunoaşte în produsul propriei munci. După Marx. în �chimb. Această scizillne este pozitivă: ea dovedeşte capacitatea în ceea ce este altceva decît el însuşi. allegoria) Expunere pedagogică prezentînd o problemă filosofică sub forma imaginilor concrete ce simbolizează ideile pe care autorul vrea să le facă astfel mai accesibile (de exemplu. ALIENARE (lat. Transmitere a proprietăţi i sau a drepturilor sale altcuiva. Afirmînd că Absolutul* este inaccesibil spiritului uman.Gen. de care este deposedat (vezi capital). se numeşte agnostic cel care nu crede În Dumnezeu. Teol. activitate mecanică devenind din ce în ce mai abstractă. Întrucît a!ienarea este. a fi diferit faţă de sine pentru a se înţelege şi a se cunoaşte mai bine. contemplarea operei terminate îi permite. faptul de a fi străin faţă de sine în legătură spiritului de a se sesiza cu o situaţie socio-economică de exploatare. Î n mod deosebit. 6 . În rea litate.

Comte. pentru a merge. analitica transcendentală are ca obiect studiul formelor* intelectului în măsura în care ele sînt a priori (vezi categorie).a se pune în centrul universului" şi de a raporta totul la sine.a/ter. AMO RAL (lat. Metodă care constă în a presupune o problemă ca fiind rezolvată. care ignoră valorile*. altul) Telll1en creat de A. pentru Pascal. tendil7fi'i Înnăscu tă a eului de . care constă în descompunerea unui întreg În elementele sale constitutive Ca doua regu·Iă a metodei cartesiene). a-l17ores. vezi Judecată analitică. conştii nţa binelui şi a răului. această stare este expresia unei naturi decăzute sau consecinţa păcatului originar: "Eul este demn de ură". care Ceea ce este străin moralei. Aristotel. La. Operaţie. este nu Înclinaţie naturală CÎt viciu pe care lin ANALITI C Subst. pentru a desemna iubirea dezinteresată care înclină să caute binele semenului. Analiticele expun teoria sa despre deducţie şi raţionamentul riguros (vezi silogism). pentru Rousseall. fără moravuri) tără imoral. pînă la principiul soluţiei sale. Gen. Astfel.' A se d istinge d e desemnează ceea ce este contrar moralei. La Kant. 7 . Pentru moraliştii secolului al XVII-lea. AMOR-PRO PRI U Egoism. descompunere sau rezolvare) Se oplme sintezei�.. analZlsis. prin deducţie. Dimpotrivă.predispoziţia spre devotament (opus egoismului). spre deosebire de iubirea de sine*. Mat. amorul­ propriu. Adj. atît o Îl dezvoltă viaţa socială. Morala altruistă constă în a fa ce din intereslll* semenilor finalitatea propriilor acte. parte a logicii care tratează despre demonstraţie. AN ALIZĂ (gr.ALTRUISM (lat.

ce este întotdeauna relativă la un pericol precis şi cu noscut. de la angere. pentru a desenma o absenţă a legilor fixe. ordinii fenomenelor* şi în s . prin opoziţie . a sugruma) G e n .(gr. cu cauza finală *. o dezorganizare din care rezultă o criză a legăturii sociale. ANTECEDENT ( lat. în faţa neantului. Analogia presupune patru termeni acolo unde asemănarea nu presupune decît doi. a-1101/10S. Raţionament prin analogie: inferenţă* bazată pe Identitate de raport definirea caracteristicilor comune. antin omia. contradicţie în care cade raţiunea atunci cînd caută certitudini dincolo de limitele posibilităţilor sale de cunoaştere. şi care pune raţiunea în conflict cu ea însăşi. şi care persistă în depăşirea voinţa de a atinge absolutul*. Meta. ANOMIE (gr. . După Kant. Se ntiment de opresiune care nu are o cauză determinată în mo d clar. proporţie matematică) ANALOGIE c are uneşte doi cîte d o i termenii mai multor cupluri: A este faţă de B ceea ce este C faţă de D. Anterior Se vorbeşte de cauză antecedentă în special pentru a desemna o cauză care precedă efectul său. Antecedentul este propoziţia care implică o altă pr o poziţ i e Adj. Existenţialiştii fac din angoasă un sentiment metafizic care revelează absurditatea existenţei şi exprimă neliniştea noastră în faţa morţii. ANGOAS Ă (lat. ANTINOMIE (gr. a ntecedere. precum analogia între respiraţie şi co m bu stie . u preceda) Log. analogia. absenţă a legilor) Tennen creat de DLU'kheim. angor. în opoziţ i e Cli frica. contradicţie în legi) Opozi(ie Între două propoziţii contradictorii ce pot fi demonstrate w71Îndollâ Cli aceeaşi rigoare.

anthropos. APODICTIC (gr. pr Epist. anSamblul ştiinţelor care studiază omul. apodeLktikos. de la apparere. ştiinţă) Gen. ANTROPO LOGIE (gr.� 9 . În sens l i teral. Filos. ş tiinţă umană care are ca obiect diferitele culturi şi. fie pentru că este evidentăi fie întrucît este demonstrată. anthropos) centrul ( l at. om. Deosebită de esenţă*: se arată în mod imediat. i-ar atribui trei laturi" (Montesquieu). societăţile aş a-zise primitive. Aspect înşelător al lucrurilor. apărare. formă) Eroare de interpretare care constă în explicarea feno­ menelor fizice şi a comportamente lor fi i nţelor vii sau ale lui D umnezeu atribuindu-le motivaţii sau sentimente umane. AN TROPOMORFISM (gr.ANTR0POCENTRISM Tendinţă de a face din om (gr. APARENŢ Ă ( l at. "Dacă tr iunghiurile ar avea un Dumnezeu. Apoi. a apăr ea) Gen. logos. . demonstrativ) Se spune despre o prop oziţie în mod necesar adevărată. îndeosebi. om. căruia mesajul socratic ii formulează deja v oiectul: "Cunoaşte-te pe tine însuţi". Kant opune astfel apodicticul asertOl'icul ui * şi problematicului * . Opusă realităţii. APOLOGETIC (gr. Studiu global al omului examinat d i n punctul de edere al filosofiei. sub aspectul său exterior (vezi fenomen).justificare) Parte a teologiei care apără credinţa de atacurile al căror obiect este. apologia. . anthropos. cen/rum) universului şi de a-l considera scopul pentru care tot re stul a fost rînduit. apparentia. morphe.

lO . să obţinem asentimentul aproapelui justificînd cu argumente alegerea mereu discutabilă a raţi unilor sale. A POSTERIORI Ceea ce este posterior experienţei.APORIE (gr.tinge de demonstraţie*. A PRIORI Anterior experienţei şi independent de aceasta. a argumenta Înseamnă efortl" de a-şiface rezonabile* argumentele. adică acceptabile pentru alţii. argumentare a se impune În dome niu! practic a! acţiunii. care conduc la o concluzie. În filosofia politică. Ceea ce nu poate fi stabilit în mod ştiinţific ca indiscutabil IlU trebuie nici să fie considerat drept iraţional. after /mic.lor este nemotivată: nu există nici un raport între sunetul ales şi sensul vizat. semnele lingvistice sînt arbitrare întrucît alegerea. ci altul ca alt eu (alter ego) şi În relaţie cu mine. Incapabili să demonstrăm ceea ce estejust. pentru Saussure. impas. trebuie totuşi să îl decidem în manieră rezonabilă: este convenabil atunci. atît cît este posibil. Demonstraţia predomină în cîmpul teoretic. arMtrarius. din care derivă. care depinde de arbitru) Care nu depinde decît de decizia liber ă a oamenilor şi nu are justificare raţiol1ală. APROAPELE (lat. prezent) Aproapele nu este pur şi simplu cel care este altul decît mine. trebuie să argumentăm ceea ce nu putem demonstra În mod cert. aproapele acesta. În absenţa probelor cetie. aporia. ARBITRAR (lat. Astfel. Argumentarea se dis. de unde dificultate insolubilă) Dificultate incomodă în care eşuează un raţionament şi din care nu poate ieşi. se 0pllne lui legitim*' ARGUMENTARE Şir de argumente articulate logic.

Este adevărat. ASERTORIC ( lat. arta arhitectului) Adj . La ARTĂ (lat. . Astfel. După Aristotel. aşa cum este politica în raport cu retorica. dar nu este necesar. ars. ARHITECTONIC (gr archilectonike. "arta" se deosebeşte. exerc iţiu) Antrenamellt pentru un stil de viaţă bazat pe renunţarea la plăcerile sensibile şi pestâpil1irea nevoilor. Asceza este mai mult eliberare şi elevare decît mortificare. 1 I . "arta" se distinge de ştiinţă* şi de natură*. de artizanat. Prin acest efort de austeritate care exprimă răbdarea şi perseverenţa unei voinţe se realizează pmificarea sufletului. • . În primul caz. arte şi meserii). . În cel de-al doilea. Ideife sînt arhetipurile lucrurilor. termen care desemnează practica artistică În măsura în care ea produce o operă ce Întruchipează frumu seţea după reguli propr ii genialităţii autorului său. ab ilitate talent. Subst. în vederea satisfacţiei spirituale şi a unei mai înalte perfecţiuni lUorale. Kant desemnează arta sistemelor. pe exemplu: "Este ti"umos". de fapt. archetypos. fie sinonim artelor frumoase. se spune despre opera de artă ca unitate organică: ea îşi are scopul În sine şi nu utilizează tehnica decît cu titlul de mijloc. adsertio. afirmaţie) Modalitate* a judecăţii: o judecată asertorică exprimă o existenţă. după secolul al XVIII-lea. pentru Plat on . De asemenea. ASCEZĂ (gl� askesis. model al unui lucru) Model pe care lucrurile singulare se mulţumesc să-I imite. pricepere) Fie sinonim tehnicii sau pri ceperii constituite dintr-un ansamblu de procedee care vizează un rezultat practic (de exemplu.ARHETIP (gr. se spune despre orice ştiinţă căreia îi sînt subordonate altele în ceea ce priveşte scopurile lor şi care îi servesc drept mijloace.

autonomia politică. de a nu se determina în funcţie de un principiu exterior. cel care trebuie să recurgă la forţă pentru I 2 . vezi datorie. capacitatea voinţei* de a ti propria sa lege. a atribui) Log. Într-adevăr. este capacitatea de a-şi da sieşi legile cărora li se supune. Moralitatea unui act presupune ca subiectul care acţionează să fie legislatorul conduitei sale. Ne supunem ei în mod voluntar. "Muritor" este atribut în propoziţia: "Socrate este muritor". şi după care materia este formată din particule indivizibile sau atomi. "Supunerea la legea pe care ne-o prescriem Înseamnă libertate" (Rousseau). a spori. chiar dacă cedăm fOi"ţei sub constrîngere. Sinonim predicatului: ceea ce este afirmat sau negat despre un subiect*. ATRIBUT (lat. după Kant. actele unui subiect nu au nici omoralitate* atunci cînd el se mulţumeşte să se supună unei legi impuse din afară. obliga ţie. AUTORITATE (lat. lege) Fil os. AUTONOMIE (gr. Meta. auto. Mor. absenţă a tulbutării) Absenţă a neliniştilor în suflet. ALitoritatea nu este forţa. Ceea ce constituie esertţa* sa. ATOMISM Doctrină materialistă* a cărei paternitate îi revine lui Democrit. Astfel. Opus ace identului * sau modului *. care a fost continuat deepi cu reici.ATARAXIE (gr. ataraxia. Dacă anarhia este refuzul oricărei legi. de la augere. allctoritas. CI creşte) : Putere de a comanda şi de a se face ascultat. attribuere. căci ea excfllde folosirea mijloacelor exterioare de constrÎngere. Proprietate esenţială a unei substanţe*. să se subordoneze unei constrîngeri (eteronomie*). p o l . dimpotrivă. condus de cele ce îi sînt proprii: nomos. în măsura în care îi recunoaştem legitimitatea*. Autonomia este.

Pentru antici. hene. 1 3 . Arg u me nt bazat pe prestigiul moral şi acceptat în numele a<. în măsura în care formează un sistem ipotetico-deductiv*. Log. AXIOM Ă (gr. Problema etică esenţială distinge . dacă toţi oam enii sînt deopotrivă capabili de a gîndi bine ( bun u l s i mţ este lucrul cel mai bine rînduit din " - lume"). Totodată. Ceea ce este obiect de aprobare sau de satisfacţie. Or. nţei fiind. "trebuie să exersc/m cu metodă*. fără sau intelectual discuţie şi demonstraţie. ei nu gîndesc în mod eg al bine. Pentru că aceast� facultate ÎnnâSClllâ nu Învă!ăm sâ () se desfăşoară bine în mod spontan. constituie punc t ul de plecare al unei teorii deductive*. pmfitabilul. acel ce v a spre care trebuie să tindă orice acţiune morală*' BUN-SIl\lŢ Pentru Descartes. Spiritul liber nu îi acordă nici o l eg itimita t e * . A rgumentlll al/toritării.. autoritatea nici nu trebuie să ne cpnvingă sâ ne sup un em ei. valoare) Gen. Care BINE ( lat.a-ş i afirma ascendentul rec unoaşte prin aceasta că şi-a p i erdut ori' ce autoritate. Binele este finalitatea nat u rală întîi. axioma.falsul bine ". mai a voi . ne este Intr-adevăr util. bun) Filos. bunul-simţ este facul t at ea de a distinge Între/a!s şi adevâr.. AXJOMATIC Ansamblu de axiome şi de teoreme deduse. preţ. ceea ceIace b i nele este atunci de a . Propoziţie indcl110nstrabilă şi dată ca atare. de "adevăratul bine". deoarece ea p resu pune o ierarhie car e nu este obiectul unei discuţi i de la egal la egal.estei autorităţi. cel care Mor. binele înşelăto r pe care-l căutăm în acest caz cînd ignorăm că nu există. Binele se defineşte ca normă* supremă în ordine etică. bine: bonus. P ropozi ţie ev ident ă prin ea însăşi.

CANONIC Teo l. Desemnează logica lui Epicur şi. qzw/itas. calitatea Llnui lucru desemnează în 1i1anieră generală orice proprietate sau mod de a fi al acestui l ucru. filosofic. vom spune că au o anume formă sali o anumită nuanţă de culoare. una din cele zece categorii * . mod* sau atribut*. după cal itate. dacă le numărăm. cel mai adesea. 14 . de Log. ce fe!?) În limbajul obişnuit. Se distinge atunci de cantitate. Crit. care răspunde la întrebarea cefel ? Ea se distinge de cantitate prin faptul că nu este măsurabilă şi nu comportă decît grade de intensitate. Una dinjunc{iifejudecăţii (afirmativă. derivat din qualis?. acest termen este adesea apreciativ şi Înseamnă "calitate bună". prin extensie. de exemplLI. Cafitatea propoziriifor este proprietatea pe care o au a fi afirmative sau negative. regulile gîndirii În materie de logică. care le deosebeşte. în limbajul Gen. Log. în estetică) sau principiului acţiunii (În morală). Pentru Descartes. La Kant.CALITATE (lat. să considerăm petalele unui trandafir dupâ cafitale sau dupâ cantitate: după cantitate. negaţia şi limitarea). În schimb. regulă) Sinonim normei*'. Reguli de credinţă promulgate de concilii. ansamblu de pri nclpll care reglează cunoaşterea şi constituie cadrele cunoaşterii lumii atunci cînd ele se raportează la o experienţă posibilă. Pentru Aristotel. "ceea ce face ca lucrurile să fie socotite de Ull anumit fel". kÎnon. sinonim cu fel. Putem. Meta. regulii (în logică. CANON (gr. vom spune cii sînt douăsprezece. negativă sau indefinită) şi una din rubricile tablei categoriilor (care cuprinde realitatea. Crit. trestie.

Una din categoriile fundamentale: ceea ce răspunde la întrebarea quanl1lm � (c ît?). de laqllantus?. în loc să servească satisfacerii nevoilor umane. Crit. a făcut din munca vie un mijloc de a creşte profitul. se numeşte cantitate ceea ce este susceptibil de a fi slLldiat prin aritmetică. gu s t). cît de mare?) Met a. Avuţie destinată investiţiei şi nu consumului. Log. ci forţa sa de muncă. CAPITAL (lat. fie în cuprinde unitatea. una din cele zece categorii. miros. masă. Cantitatea unei propoziţii este faptul că subiectul poate fi luat fie în mod universal (pl"Opoziţii universale*). La Kant. mărime. mişcare) şi care poartă uneori numele de cafităţi primare ale lucrurilor. una din fimc(iire judecăţii (universale.CANTITATE (lat. particulare. În schimbul unui salariu. materializată. Filos. singulare) şi una din rubricile tablei categoriilor (care şi totalitatea). şi care aduce proprietarului un venit. 1 5 G . Or. care se opune calităţii prin faptul că este măsurabilă. marxismul le opune. Marx face din muncă fundamentul valorii şi defineşte în consecinţă capitalul ca muncă acumulată. El arată ci această muncă acumulată. pentru a le distinge de c al ităţire sensibire ale lumii. profitul realizat prin utilizarea acestei forţe este Întotdeauna superior faţă de salariu: acest mecanism al plusvalorii este resortul capitalismului*. CAPITALISM Gen. pluralitatea mod particular (pl"Opoziţii particulare). Într-adevăr. quantitas. geometrie şi mecanică (număr. care se referă la cap) Eco. capi/afis. CI Sistem economic caracterizat prin modul de re tribui r e m1lncii şi prin proprietatea privată a mijroacelor de producţie. în epoca clasică. proprietarul capitalului nu cumpără de ·la muncitor produsul muncii sale. Dacă prin traditie există dist incţia Între capital şi muncă. numite pe atunci calităţi secundar e pentru a indica faptul că ele nu sînt susceptibile de nici o cuantificare ştiinţifică (culoare. La Aristotel. Întindere.

. pose sia) . atunci plec"). materialele care o compun sînt callza ei /11aleriafă. Dacă considerăm. vezi CAUZ Ă ( lat . desemnează genurile fi inţe i . La Kant. Ceea ce produce un efect. CAU ZALITATE Raport de la cauză la efect. Acestea sî nt conceptele* a priori* ale intelectului. situaţia. La Aristotel. sau rămîn"). Teoria cefo r palm cauze. Activitatea .I'a. meşterilor care es te de sfăşurată in construcţia respectivă constituie o altă cauză. Marxismuf Îi este corespondentul critic. cantitatea. vi rtut ea căruia "orice determinism. O propoziţie sau o judec ată sînt num i te cate gorice atunci cînd ele sînt pur afinnative ("eu plec"). precum şi altceva). P rinc ipiu În fenomen are o cauză". categoriile privesc cunoaşterea şi nu esenţa. calitate atribuită unui obiect) Meta. pe care Aristotel o numeşte cauzei eficientă. CaI/.Filos. Aristotel distinge diferite tipuri de cauze. o casă. cauză. vezi imperativ. care generează criză economică şi scăderea tendenţi-oasa a ratei pl"Ofitului. CATEGORIC Log . În număr de zece (substanţa sau esenţa. Principiul callzaiilăţii. loclll. timpul. kategoria. Crit. adică atunci cînd nu sînt nici ipotetice* sau condiţionale* ("dacă măsupăr. nici disj un ctive ("sau plec. acţiune a . Capitalis mul este legat În mod istoric deliberalisl111/f economic care admite principiul liberei concurenţe drept singur ul mijloc de a realiza În acelaşi timp arm onia intereselor partic u lare şi echilibl"Lll dinamic al economiei (legea ofertei şi a ce rerii) . CATEGORIE (gr. însă nici cauza materială (cu piatra putem face o I 6 coloană. pasiunea. ra ţiu ne. relaţia. Mor. deoa r e ce denunţă contradicţiile interne ale unui sistem de li be ră concurenţă. calitatea . de exemplu. motiv) Gen.

altfel spus. civis. Filos. forţa sa fizică etc. Pol. natura sa. cetăţenia şi naţionalitatea rămîn legate întrucît avem de a face de la început cu cetăţeanul unui stat*. adevărata cetăţenie cetăţean al lumii. Totuşi. La origine. precum dreptul de vot. care priveşte cetăţeanul) Filos. ci un subiect* de drept. starea socială este l1'lai puţin un principiu. PentruAristotel. Astfel. cauza formală poartă cu ea scopul urmărit sau cauzafinG/â: realizarea acestui domiciliu.). pentru filosofii contrac­ tualişti. Dimpotrivă. limba sa etc. în timp ce într-o monarhie absolută el este un supus. civilis. ea este starea 1 7 . Astfel. Vezi finalism. C E TĂ ŢEAN (lat. adică făcîndu-se abstracţie de originea naţională (caract eristică empirică). C IVIL (lat. în mod ideal. cît un rezultat. Deci. spunem despre un evenimentAantecedent unui eveniment B că este cauză atunci cînd presupunem că existenţa lui A o antrenează ClI necesitate pe aceea a lui B . Cineva este cetăţean al unei republici sau Într-o democraţie. şi supus îndatoriri!or fată de naţiune şi stat. o consecinţă. membru al unei comunităţi. deţinător de drepturi politice. este cosl11opolită. adevăratul cetăţean este definit în mod universal. În ştiinţă. opul1îndu-se stării naturale. Cetăţeanul nu este deci lin individ empiric (pe care il Întîlnim în experienţă). Con stru cţi a este ceea ce este prin oper aţia arhitectului. Or. membru al unei cetăţi) Gen. cauza finală permite explicarea a ceea ce este LIn lucru.nici cauza eficientă nu explică ceea ce este această casă particu lară.) sau cultmale (religia sa. Epist. olllul este un "animal politic": faptul de a trăi În societate îi este înscris în propria natură. care constituie cauza eiformalel. oricare i-ar Cetăţeanul este egal în drepturi cu oricare altul. naturale (sexul. ASiăzi. Această detiniţie este tinalistă* în măsura în care ea presupune că omul este/acut pentru a se asocia. ti caracteristicile empirice. acela care se bucură de privilegiile locuitorilor cetăţii. ceea ce face ca el să fie ceea ce este.

superioritatea materială a unei civilizaţii nu implică superioritatea sa morală. civilizaţia este considerată o stare superioară din punct de vedere moral. Se poate distinge civifiza{i a. dreptul proprietăţii. înlocuind instinctul prin justiţie În purtarea lui" (Rousseau). Acest conflict este considerat motorul istoriei şi l R . împărţire a poporului roman) Lo g Extensiune a unui termen. Progresul tehnic poate fi Însoţit de acte de barbarie (lagăre de concentrare). Filos. morale. cetatea) Gen. Opusă barbariei. tehnice etc. Putem deci separa în mod radical ideea de civilizaţie de aceea de progres. Luptei de cfasâ (concept major în m arxis m) : conflict Între clasa dominantă. capitalişti şi proprietari funciari) ai căror membri individuali trăiesc respectiv din salariu.u ri i/ici ar ă a omului care rezultă din contractul* social. "Trecerea de la starea naturală la starea civilă produce o foarte însemnată schimbare în om.) ale unei societăţi* date. care este precum sufletul ori. Etno. libertate. burghezia. ca situaţie m aterială a unei societăţi (civilizaţia epocii pietrei sau a cărbunelui). şi clasa dominată. CLAS Ă (lat. ansamblu al elementelor . Dreptul civil enunţă drepturile individului În calitate de cetăţean. Omul se umanizează (devine om) Într-o măsură mai mare atunci cînd impulsurile sale se discipl inează şi se reglează în funcţie de interdicţiile sociale. pol. Vezi Dr. grup de indivizi de o anum ită condifie sociară. În acest sens. proletariatul care îşi vinde "forţa de mUllcă". După Ricardo sau Sl11ith. Se distinge de dreptul penal. Ansamblu de caracteristici (religioase. care posedă mijloacele de producţie. o clasă este identitatea surselor de ven it: "lată trei mari grupuri sociale ( m uncitori salariaţi. estetice. spiritul său (civilizaţia chineză sau greacă). ciassis. Pentru Marx. de exemplu. Soc. sale. din profit şi din rentă". CIVILIZAŢIE (lat. de culturei. Omul nu devine moral şi subiect de drept decît în starea civilă. civitas.

dacă pot să mă îndoiesc că exist. a uto nomie). iar nu o regulă exterioară (vezi Mat. Cogito-ul este principiul prim al filosofiei lui Descalies. Soc. Noţiuni comune: noţiuni înscrise în raţiunea tuturor oamenilor. Acest adevăr pare a fi atins direct prin spirit. Distincţia explicită între comunitate (Gemeinschajt) şi societate (Geselfschafi) este datorată sociologului german contemporan F. A urma acest principiu înseamnă a asculta raţiunea. postulate*.dică adevărul cel mai evident. De exemplu: principiul contra­ dicţiei* . utilizat ca substantiv. rodul unui calcul (relaţii de schimb 19 G . Societatea. subiectul care se îndoieşte îşi sesizează existenţa. În măsura în care ea posedă claritatea şi distincţia evidenţei *. "Eu sînt. căci chiar în momentul în care mă îndoiesc. Într-adevăr. altfel spus se prezintă ca o il1tui(ie*. eu gîndesc (nu pot gîndi că nu gîndesc). Prin noţiuni comune (în greacă: koinai ennoiai) Euclid desemnează principiile (axiome. iar societatea fără clasă este considerată sfîrşitul acestei lupte. Prin Gemeinschaji trebuie să înţelegem de sÎnge. a. mai curînd comunitatea dar şi prietenii şi vecinii. deci pe sine însuşi. deci IIniversale. cel mai indubitabil.principiul explicaţiei ei. Grup de indivizi reuniţi prin valori şi interese comune. eu exist" este astfel pentru Descartes o propoziţie necesar adevărată. Într-o unică mişcare a gîndirii. deoarece ea rezistă În mod radical îndoielii. definiţii) care astăzi sînt simplu numite axiome*' COMUNITATE Gen. este produsul voinţei reflexive de a se asocia În vederea interesului. dimpotrivă. Tonnies. Ea constituie/arma organică a vieţii sociale în măsura în care individul se inserează de la naştere În acest întreg constituit care Îi preexislâ şi pe care nu îl alege. nu pot să mă îndoiesc că gîndesc. cogito. al cărei model este familia. COMUN Log. COGITO (lat. eu gîndesc) Cu referire la Descartes.

ci cu ocazia experienţelor particulare. voluntară şi conştientă a părţilor. 20 nu se produce. care constituie categoriile intelectului. atît cît este În sine. c017cep/us.şi de comerţ). Acest Întreg provine din organizarea artificială. omul). de conceptele CI posteriori sau empirice. se formează conceptul de cîine. Vezi abstracţie. ele şi-ar avea originea În experienţă şi nu ar exista concepte a priori* . aşa cLlm ne este dat în experienţa internă (de exemplu. Deci. CONDITIE Gen. În opoziţie CLi un termen ab�tract (specia umană. CONATUS (lat. concrelus. a ogarilor etc. Conceptele nu au realitate în sine. plecînd de la percepţia cal1işilor. CONC RET (lat. Se spune despre un obiect. toate conceptele sînt roadele unei inducţii de la particular la general: de exemplu. pentru "a se menţine în fiinţa lui". efort) Spinoza numeşte conatus efortul desfăşurat de fiecare lucru. Crit. Acel ceva tără de care un fenomen Sinonim cu "circumstanţă necesară". care definesc clasele de obiecte. senzaţia). individual este întotdeauna concret. CONCEPT (lat. LIn termen concret desemnează LIn obiect real (domnul X). Kant distinge conceptele a priori sau pure (independente de experienţă). Pentru empirişti. con atus.. compact) Gen. care se formează l1U datorită lor. Dimpotrivă. Idee abstractă şi generală. în afara spiritului (realism) şi nu sînt exclusiv nume (nominalism*). emoţia) sau externă (de exemplu. Log. CONCE PTUALISM Doctrină conform căreia conceptele sau l\niversaliile sînt constr1lcţii ale spiritllll/i. Un obiect singular. . acţiunea de a conţine) Gen.

libertatea presei este o condiţie a dezvoltării ideilor. contemplatio. Astfel. Mor.". Conştiinţa. fIe drept condiţie necesară şi suficientă. Prin ea. Conştiinţa reflectată pel111ite analiza şi judecata. O C ONŞTIINŢ Ă Gen. tate de a face aprecieri normative (de a compara ceea ce este şi ceea ce trebuie să fie). Distingem: Conştiin(ă primară sali spontanâ: impresie imediată (mai mult sau mai puţin clară) pe care o are spiritul despre stările sale. şi condiţia s1lficientâ: dar nu este suf7cient să cunoşti codul rutier. . vezi intenţion alitate. omul se constituie ca subiect distinct de stările sale psihologice. este deci întotdeauna conştiinţâ de sine şi în acelaşi timp conştiinţă de ceva. Conştiinţa morală este conştiinţa Binelui şi a Răului. CONTEMPLARE (lat. capaci. De exemplu: "Dacă este frumos . tel17pl1/111 desemna locul din cer unde prezicătorii observau semnele) Contel71platio este traducerea în latină a cuvîntului grecesc theoria*. a privi cu atenţie. "Conştiinţa este rarilfnea* practică ce îi înfăţişează omului datoria* sa" (Kant). care înseamnă "viziune" prin intermediul sut1etului a 21 G . prin această posibilitate de a se reflecta. Conştiinţa secl/ndarâ sali reflectata: capacitate exclusiv umană de a examina această impresie primară. sinonim cu ipotetic*. CONDIŢIONAL propoziţie condiţională presupune o ipoteză. dar nu este cauza acesteia. Cauza poate fi definită fie ca ansamblu de condiţii. . Conştiinţa îmi dictează datoriile şi mă face să resimt remuşcări sau satisfacţie cu privire la actele mele trecute.Filos. Aici. La fel de utilă este distincţiaîntre cal/ză* şi condiţie. Distingem condiţia necesara: pentru a avea permis de conducere. trehuie să cunoşti codul rutier.

Aristotel opune şti inţa teoretică. pol. În domeniul acţiunii umane. viziune prin "ochiul sufletului" ce împlineşte ascensiunea spirituală (cf. alegoria peşterii) spre Ideea Binelui. Este conti ngent faptul că un obiect scăpat pe pămînt se sfărîmă. sau să nu aibă loc. Contingent este ceea ce poate să nu fie. CONTIN GENŢĂ (lat. Activitate dezinteresată a celui care se bucură de o plăcere estetică*. este contingent faptul că se sfărîmă în două sau într-o mie de bucăţi. Eco. Teol. sau poate fi alI fel. libertate. La Platon. astfel încît unul primeşte echivalentul a Ceea ce a dat. CONTIN GENT. Contrar necesităţii*. Schimb voluntar între doi agenţi. referitoare la necesar. Me ta. Stare mistică ce constă într-o percepere imediată a lui Dumnezeu. principiu necondiţionat al oricărei realităţi şi al oricărui adevăr. despre supunerea în faţa unui suveran. Vezi extaz. acţiunii practice. Est. Con/raeI social. hazard) Gen. sau să facă sau să nu facă ceva" (Codul civil). însoţită de un sentiment extatic. cît Într-o schimbare a statutului libertăţii: nu este vorba despre renunţarea la propria libertate în schimbul unei mai mari securităţi. Convenţie prin care oamenii consimt să limiteze mutual libertatea lor naturală astfel încît securitatea lor comună să fie garantată prin lege. viitorul este contingent. dar este necesar ca el să cadă (aceasta l1U se poate să nu se întîmple În funcţie de legea* constantă şi universală a căderii corpurilor).esenţelor inteligibile. Rousseau precizează că o asemenea convenţie constă mai puţin Într-un schimb. privitoare la contingent. Această nedeterminare face posibile deliberarea. contingentio. alegerea şi libertatea umană. Filos. ci de 22 . "Convenţie prin care Lina sau mai multe persoane se obligă faţă de lina sau mai multe altele să dea. Vezi det erminism. CONTRACT Dr.

nici false în acelaşi timp. elaborează primii o doctrină ce nu recunoaşte alte valori decît cele un iversale. o trecere (nu este o trecere de l a nefiinţă la fii nţă). Singurul contract legitim este deci un contr act al poporull/i C l l el Însuşi. şi refuză să se supună arb i trari ulu i convenţiilor sociale. fiecare înch eie un pact cu sine. CREAŢIE Te oI. Conform acestui prin cipiu. care nu e decît o acţiune asupra unei materii preexistente. în calitate de cetăţean*' C ONTRAD ICŢIE (trebu i e deosebită de paradox*) Faptul de a afirma în acelaşi timp un lucru şi contrariul său. Cos l11 opolitismul constă. dincolo de diferenţele culturale. în general. 2 3 . cetăţean al lul11i i) Cinicii. cel ce face legea este totodată cel care i se supune.t transformarea unei libertăţi naturale incerte într-o libertate CiVilă garantată prin lege şi apărată de întregul corp social. cel mai adesea mitică. de exemplu: "toţi oamenii sînt muritori" şi "unii oameni nu sînt muritori". două propoziţii contradictorii nu pot fi nici adevărate în acelaşi timp. COSMOGONIE (gr. se deosebeşte deproducere. cosl71ogonia. Ne contrazicem logic atunci cind încălcăm principiul identităţii. început care este un salt şi nu o evoluţie. contractul social este un contract cu sine însuşi: ca individ* . aceasta înseamnă a fi liber. creaţie a lumii) Teorie cu pretenţii ştiinţifice. şi se supune lui însuşi. care se declara "cetăţean al lumii". Î n timp ce schimbul (după modelul contractului economic) presupune doi membri diferiţi. Creaţia este un mister: cel al inceputului într-adevăr incomprehensibil. în afirmarea unităţii spec iei umane. Acţiune prin care Dumnezeu dă naştere fiinţei din neant ( ex nih ilo). sau principiul l1on-conrradicriei: A=A. ce explică formarea universului. după exemplul lui Socrate. COSMO POLITISM (gr. cos111opoliles. În acest sens.

nu raţiunii*" (Pascal). Or. În acest sens.110/1 . creaţia artistului (despre care nu înţelegem cum lucrează pentru a realiza o operă de artă) se deosebe�te de fa bricarea meşteşugarului.. şi presupune existenţa unor criterii universale conform cărora fiecare se poate înţelege cu oricare altul. "iată ce este credinţa: Dumneze u sensibil inim ii. adică fără medierea altor 2 4 . În acest ultim sens utilizează Sartre expresia: "În cazul relei­ credinţe. m i nciună faţă de ceilalţi şi totodată faţă de sine. dar crede de un angajament (j ură mîn t u l ) . rea-credinţă este sinonim cu duplicitate. operă a raţiunii noastre. colere.credinţă este sinonim cu loialitate. Kant conchide că structura a priori a spi ritu lui nos tru ne permite să cunoaştem doar fenomenele* şi nu să atingem absolutul * . Credinţa. care încearcă să stabilească ceea ce poate cunoaşte raţiunea. dar al l u i Dumnezeu. încredere. Astfel. facultatea de a gindi nu se dezvoltă spontan. Pentru Kant. această examinare trebuie să fie liberă şi publică.\'eio. CREDINŢĂ (lat. credinţă) Gen. a pune în valoare) Gen. altfel spus limitele puterii ei. credinţă Îns eamnăfidelitateafaţă ştie. sed credo"). ce generează un sentiment de certitudine. astfel. Producţie originală a geniului *. o CRITIC Ă Examinare raţională a fundamentulu i . Într-un sens 1110ral. Mor. CULTURĂ (lat.Est. de do vadă. Cultura înseamnă punerea in valoare atît a unui cîmp (agricultură). Criticism: fi losofia lui Kant. a cărui producţie se supune unor reguli clare şi al cărui reZLIltat poate fi anticipat. a leg i t i mităţii sau a valorii unui lucru. tot În acest sens. Astfel. Convingere care rezultă dintr-o adeziune profundă a inimii*. cu bună intenţie. cît şi a fac ultăţilor ( e ducaţ i e * ) . fides. bună. mie Însumi îmi ascund adevărul". cel care are credinţă poate spune că nu ( . se deosebeşte. l ucrurile În sine*. adevărurile inimii fiind nedemonstrabile.

o înţelege. realitatea umană este prezenţă in tenţiona/ă * în lume. în mod litera lfiinţaaic i. cunoştinţe. 25 fi I . în acest sens.Ta. Opunem mai ales credinţa şi cunoaşterea. a încerca să ştii) Termenul de cunoaştere desemnează în primul rînd actul prin care gîndirea se străduieşte să perceapă şi să definească un obiect care i se prezintă. fie de subiectul care cunoa şte. În opoziţie cu lucrurile. sein. aici. a fi) Gen. debere. ci împlinirea ei. D a.aici desemnează existenţa propriu-zis umană în calitate de prezenţă în lume. Ansamblu a ceea ce este dobÎndit (compor­ ta mente.oameni (soc ietate*). Fără cultură. La existenţialişti. DASEIN (germ. care diferă în funcţie de societăţi. . Ceea ce este înnăscut* în om (ansamblul facultăţilor sale naturale) nu se trezeşte şi omul nu se umanizează decît prin cultură. Ea desemnează apoi cunoştinţa ce rezultă din această acţiune. deoarece exprimă deopotrivă probabilitate (trebuie să plouă). Etno. necesitatea (trebuie să mor) şi obligaţia (trebuie să îmi plătesc impozitele). în care este aruncată etc. a datora ceva cuiva. pe care o percepe. co gnoscere. altfel spus nu implică în mod necesar ideea de adevăr. a fi debitor) Gen. Putem astfel deos ebi faptul biologic universal (n evoia* fiziologică de a se hrăni) de faptul cultural (modul de a mînca). Exist. Î n germană semnifică existenţa. ci prin faptul că credinţa nu este cu necesitate întemeiată pe raţiune. fără proiect. DATORIE (lat. CUNOAŞTERE (lat. Soc. fiin. tehnici. tradiţii) de către om ca fiinţă socială. care sînt doarj uxtapuse unele faţă de altele. cultura nu desemnează alterarea sau abandonarea naturii umane. Verbul a datora este Într-adevăr echivoc. omul nu este totuşi un animal: el este inuman (precum acei "copii sălbatici" pe care Levi-Strauss îi numeşte "monştri culturali"). n u prin gradul de certitudine dovedit fie de subiectul care crede.

datoria este un imperativ categoric* . a unui lucru. RaţionameŢl t În care concluzionăm. cum ar fi matematicile. Silogismul* clasic: "Toţi oamenii sînt muritori. pentru Kant. Astfel. Obligaţiile sociale pot varia de la un individ la altul. ducere. altfel spus ceea ce îi este strict necesar pentru a fi ceea ce este. Filos. definiţiile lui Euclid fixează 2 6 . acţiune de a duce. distingem defi niţia reală (care exprimă esenţa obiectului definit) de definiţia nom inală* (care explică sensul unui cuvînt prin recurgerea la alte cuvinte). saLI voinţa bună. după locul pe care îl ocupă fiecare. plecînd de la) Inferenţă necesară. Î n schimb. definiţiile creează obiectele acestora: acestea nu există decît din momentul în care sînt definite. deci Socrate este muritor" este cel mai bun exemplu pe care îl putem da unei astfel de explicitâri. DEFIN IŢIE (lat. Operaţie care constă În a determina ansambl ul car acteristicilor esen!iale ale unui concept*. Actul moral este deci întotdeauna liber În măsura în care provine doar din voinţa dezinteresată de a face binele. este o propoziţie care enunţă esenţa unei fiinţe. Socrate este un om. oric are i. "Definiţia face posibilă cunoaşterea a ceea ce este lucrul" (Aristotel). a fixa limitele) Log. defi nire. Astfel. Ne supunem datoriei fără a fi determinaţi de alte motive decît respectul pentru legea care comandă fiecăruia ceea ce comandă tuturor. de. DEDUCŢIE ( lat. Mat. din propoziţii puse ca premise. nu orice obligaţie este o datorie morală. Î n anumite discipline. Astfel. un comandament este moral în măsura În care enunţă ceea ce trebuie să facă orice om. Cu toate acestea.ar (i partic1/larităţil e. o definiţie nu este pur descriptivă : ea spune mai puţin ceea ce este un lucru cît ceea ce el nu poate să nu fie. o propoziţie care rezultă logic din ele.Mor. Înţelegem aşadar cum se opun obligaţia* morală şi necesitatea: Întotdeauna. Datoria este obligaţia morală care trebuie deosebită de simpla obligaţie socială. fiecare poate să nu se oblige. or. a mărgini. Astfel.

el este uneori numit religie naturală. DEMAGOGIE (lat. mai degrabă decît ceea ce trebuie să i se spună. au LIn preţ. adică o valoare* relativă. şi democrafia indirectă sau reprezentativă. de exemplu: "Sfera este fi gura generată de un semicerc care se roteşte în . vezi respect. persoana* umană are o demnitate: o valoare intrinsecă.caracteristicile primelor ob iecte ale geometriei. există. în Atena secolului al V-lea) în care poporul exercită puterea fără intermediar. Fil os. Or. pe care o putem numi Dumnezeu.i urui diametrului său". o valoare în ea însăşi. DEMOCRA ŢIE (gr. adică tuturor cetăţenilor. mai exact. în care poporul guvernează prin intermediul reprezentanţilor săi (alegere în democraţiile parlamentare moderne). Distingem între dem ocratia di rec tă (de exemplu. demagogein. demos. DEMNITATE Î n timp ce lucl'urile* . Democraţia este regimul politic în care suveranitatea* aparţine întregului popor. liberalismul înţelege doar egalitatea în dreptur i (egalitate formală). fără deosebire. Democra ţia presupune pentru noi legea majorităţii. prin egalitate * . putere) Gen. Foarte răspîndit în secolul al XVlIl-lea. ceea ce îşi doreşte să audă. libertatea şi egalitatea cetăţenilor. poporul. o valoare ca scop în sine. Aceste definiţii operatorii care formulează legea construcţiei unei entităţi matematice sînt numite definiţii genetice. în timp 27 G . mijloace în vederea unui scop. a deveni popular) Operaţie politică ce constă în a pune stăpînire pe putere sau a o conserva cu aj utorul măgulirii: este vorba de a spune mulţimii ceea ce îi place să audă sau. kr atos. DEISM Doctrină care admite că o Fiinţă supremă. a-şi apropia poporul. Deismul nu se sprijină pe nici o revelaţie religioasă şi nu recunDaşte nici o dogmă. demos. poporul.

Raţionament prin care. cursul lucrurilor şi al istoriei umane. în politeismul grec. daimo17. Raţionament care procedează pr i n substitui rea mărimilor egale sau echivalente. plecînd de la premise recunoscute sau admise ca adevărate. Această doctrină pretinde Îndeosebi că invariabilitatea acestor legi* (aceleaşi cauze produc aceleaşi efecte) permite previziu nea * ştiinţifică. Ansamblu de condiţii* necesare pentru producerea unui fenomen. DEMONSTRATIE (lat. desemnează do ctr ina care postulează că toate fe n o m enele sÎnt lega t e Între ele prin legi constante şi universale. Î n Biblie.ce socialismul Înţelege şi pe cea a condiţiilor reale (egalitate de fapt. Mat. . Teol. conducător al ingerilor căzuţi. acţiune de a arăta) Log. DESTIN (lat. Exi stenţa destinului implică neputinţa oamenilor de a decide viitorul. geniu. demonstratio. dar care posedă o putere supraome­ nească. Demon1/1 intim al 11Ii Socrate s e l11ani festă sub forma unei voci interioare care îl inspiră şi îl îndrumă. este inferioară lui Dumnezeu. Destinul şi libertatea sînt deci necesar contradictorii (vezi fatalism. încercăm să dovedim adevărul concluziilor. animat de spiritul răului. egalitate materială). Putem face disti ncţie Între democraţiile lib erale s ali politice şi demo cr a ţ iile sociale. Prin extensie. Demonul este Satan. destinare. a supune) Destinul este asimilat unei puteri providenţiale care ar detel111 ina dinainte. în mod ireversibil. determ inare . demo nst raţie prin absu rd*. bun sau rău) Filo s . Fiinţă supranaturală care. înger căzut. Astronol11ul Laplace este fără îndoială 28 . a nu se confLmda cu determinislTIul*). vezi de du cţie. a marca limitele) Gen. a fixa. care se revoltă Împotriva lui Dumnezeu. prinţ al demonilor. DEMON (gr. Epist. DETERMINISM (lat.

Determinis/11 şi libertate. DIALECTICĂ (gr. Determinisl11 şi libertate* nu sînt contradictorii. Datorăm lui Socrate această metodă de a discuta prin întrebări şi răspunsuri. Dialectica a dobîndit un s ens particular în filosofia hegelian[L. căci "libertatea este necesitatea înţeleasă" . şi nu a le nega în mod polemic.rională care. cunoaşterea legii căderii corpurilor pennite construcţia paraşu tei. Acest termen nu mai desemnează un fel de discuţie. A argumenta înseamnă a încerca să rec unoşti valabilitat. dialego. La fel ca Spinoza. diallelos. 29 G . a conversa) Dialectica este m ai întîi arta de a vorbi cu cineva cu scopul de a întemeia şi a legitima: ceea ce este spus. DIALELĂ (gr. nu presupune ca totul să fie hotărît dinainte: determinismul natural este orb. De exempl u. pentru a se ridica la cunoaşterea a ceea ce posedă fără să ştie. a vorbi cu cineva. tinde să treacă dincolo de ei în faza tinală a depăşirii. putem deci spune că necesitatea* şi libertatea nu se opun. depăşind contradicţiile care există între simple opinii. vezi sin teză. prin punerea contrariilor.ea discursulu i tău.adevăr. Altfel spus. cunoaşterea cauzelor care determină în mod necesa r un anumit efect poate permite oamenilor să-şi mărească puterea de a acţion a. Pe de altă parte. astfel Încît ea să progreseze îmbogă ţindu-se. unul prin celălalt şi reciproc) Demonstraţ i e a cărei structură este circulară. Î ntr. altfel spus natura nu acţionează potrivit vreunui scop (opus finalismului*). A le răspunde înseamnă a ţine seama de ele în mişcarea propriei tale gîndiri. ci o mişcare deopotr i\Iă re ală şi ra.primul care a formulat clarprin c ip iu l determinismului universal: "Treb uie să considerăm starea prezentă a univers ului ca efectul stării sale anterioare şi drept cauza a ceea ce va urma". de terminism u l . dialectica este arta de pune în valoare o arg l r111 e n tare * . spre eapărat n deosebire de fatalisl11* (vezi destin). răspunzînd obiecţiilor care îi pot fi adresate. care conduce interlocutorii c ătre depăşirea opiniilor lor particulare şi spontane.

şi del11oi1străm că B este adevărat demonstrînd că A este adevărat. . trebuie să fil osofăm. de două ori . demonstrăm că A este adevărat presupunînd că B este adevărat. diviziune în două părţi egale) Diviziune a unui concept în alte două concepte contrare. În comparaţie Cll grija pe care trebuie s-o avem faţă de mîntLlirea sufletului nostru. divertere. De exemplu. propoziţii di ntre care nici una nu este întemeiată a priori. Cădem mereu într-un cerc în măsura în care demonstrăm. lemm a. or. vestita dilemă a lui Aristotel: " sau trebu ie să filosofăm. ) de aşa natură încît. sau . genul animal se div ide În două specii (vertebrat şi nevertebrat) care Îl cuprind. Exemplu de dialelă prin excelenţă: pentru a dovedi valoarea raţiunii mele.Cerc vicios. Astfel. trebuie tot să filosofăm. D ivertisment înseamnă orice agitaţie vană. Pentru sceptici. deci să mă folosesc chiar de această raţiune a cărei valoare este În discuţie. ambiţie. pentru a şti dacă nu trebuie să filosofăm. dichotom ia. trebuie să raţionez. nu se poate raţi ona fără a evita dialela. unele prin celelalte. trebuie să filosofăm. sau nu trebuie să filosofăm. Unul dintre cei cinci tropi sceptici care justifică suspendarea judecăţii (vezi epoche). a se îndepărta de) Pascal consideră divertisment nu doar jocu rile' şi toate activităţi le frivole cărora li se consacră oamenii pentru a-şi căuta uitarea (ca sărbătorile şi dansurile). . . . principiu) Alternati vă (sau . De exemplu. mu ncă) care ne permit într-a devăr să ne uităm condiţia mi zeră şi muritoare. ci îndeosebi ansamblul preocupărilor numite serioase (carieră. pentru a şti dacă trebuie să fi losofăm. 3O . tragem din ele o singură şi aceeaşi concluzie. DIVERTISMENT (lat. dile11111la. DIHOTOMIE (gr. dis. concluzia: deci. considerînd fiecare din ramurile sale ca premise. DILEM Ă (gr.

Astfel. Kant denunţă dog matismul metafi z i c . desemnează toate trăsăturile uneI fi inţe care vin să se adauge naturii sale prin exerciţiu. în decursul existenţei sale. - de-siderare. DO GMATISM (gr. Prin urmare. experienţă sau educaţie*. doctrină) Gen. Această accepţie curentă este peiorativă. mai degrabă decît scepticismului. trebuie mai degrabă să le definim unul prin celălalt: Înnâscu t ul este În om /aculta tea de a do bîndi (ansamblu de posibilităţi ce pot să nu se real izeze) şi dobînditul constâ În exercitarea acestei/aculte/ţi. a adăuga la ceea ce este) Prin opoziţie cu înnăscut*. dogma. mai ales adevăruri metafizice. acquirere. Î n calitate de conştiinţă. altfel spus de o reflecţie prealabi lă asupra limitelor a ceea ce raţiunea noastră poate să cunoască. în mod paradoxal. şi se opune scepticisl11ului*. Închidere a spiritului. evocînd alienarea şi eteronomia* unei gîndiri sub tutelă. ar. ' DORINŢĂ ( lat. La origine. ce susţ ine că face econom i e de in tero gaţ ia criticâ* . desemnează orice doctrină care susţine că sînt posibile aj ungerea la certitudinea absolută şi dovedirea anumitor adevăruri. Filos. înverşunare şi rigiditate a tuturor celor care cons ideră ca fiind adevărată o doctrină de un anumit fel.DOB Î NDIT (lat. Doar în mod secundar termenul dobîndeşte în filosofie o con otaţie peiorativă: dogmatismul se opune atunci. acestei atitudini proprii spiri tului liber care constă În interogarea asupra a ceea ce poate fi co ns ide r at adevărat in mod legitim. a regreta absenţa unui astru sidus) A dori Înseamnă a se îndrepta În mod conştient către ceea ce i-ar plăcea să posede. Dorinţa este conştiinţa unei lipse. ea este proprie omului În măsura în care doar acesta este capabil de reprezentări intelectuale (animalul 3 1 G • . care pune la îndoială în mod radical capacităţ ile raţiunii. fără a subscrie la efOltul d iscuţiei sau al argumentării * . omul este o fiinţă culturală* deoarece posedă facultatea de a dobîndi. decît să opunem Înnăscutul şi dobînditul în 0 111 .

ci dreptul care pune in evidenţă adevărata natură a dreptului: CI exprima ceea ce trebuie să. Dreptul . În definitiv. Or.fle pentru toţi o amenii. Dorinţa. drept natural. Într-adevăr.are nevoi * ) . nu există un drept superior oricărei convenţii pozitive care rezultă din natura omului? Numim. în măsura în care este doar pozitiv (admis. indică di ntr-o dată că dreptul este insti tuit pentru a se conforma unei reguli.I'. O lege nu este obligatoriu justă . Acest drept ide al semnalează disjuncţia mereu posibilă între ceea ce este legal ş i ceea ce este legitim. a corija atît faptul cultural cît ş i pe cel natural. Sensul adj ectivului latin directus. altfel spus. Astfel. în măsura în care nu lipseşte niciodat[j decît acel ceva despre care ne amintim că l-am posedat şi regretăm că l-am pierdut. Stă in esenţa dreptului să se instituie împotriva faptulu i. drept. Ca lipsă. nimeni nu este autorizat să facă tot ceea ce poate face: nimeni nu poate tot ceea ce poate. permis. conform unei reguli) Gen. Ceea ce este aici ilegal ar fi în altă parte permis. nu dreptul care există în mod natural. ba chiar pentru a rectifica. Instituţia dreptului pozitiv semnalează disjuncţia între putinţa materială (capacitatea de a face) şi puterea formală (dreptul de a face). Dorinţa se defineşte deci În mod paradoxal ca nost algie. ea n u este astfel decît cons iderînd legal ceea ce este legitim şi ilegal ceea ce este ilegitim. într-o societate dată. în esenţa ei nesatisfăcută. "Dorinţa este ideea unui bine pe care nu îl posedăm. Astfel. Drept pozitiv. a corija relaţiile dintre oameni. şi ilegal. Este legitim "ceea ce pot face 3 2 . fără curbă. Dreptul pozitiv este ansamblul regulilor care definesc ceea ce este legal. oamenii nu ar avea toţi aceleaşi drepturi. interzis. se hrăneşte din fantasma reînvierii fericirii trecute: ea este o revoltă neputincioasă împotriva ireversibilului. directll. stabilit în calitate de convenţie) este el însuşi un fapt cultural. dar pe care sp erăm să-I posedăm" (Malebranche). dre ptul care spune ce trebuie să fie se opune mai întîi faptului ( ceea ce este). s per anţâ impos ib ilâ de a regăsi ceea ce aparţine unui trecut împlinit. Drept natllral. DRE P T (lat. ea este de asemenea specific umană.

Pentru Bergson.deopotrivă toţi oamenii". Deci. de exemplu) este o transpunere simbolică a timpului în spaţiu care nu ne permite să sesizăm durata. durata este eterogenă şi cali tativă (o oră de i ndiferenţă şi o oră de angoasă nu sînt echi valente). sex) şi culturale (naţionalitate. a subzista. chiar dacă legea condamnă în mod egal acest act (vezi egalitate). de la o stare de conştiinţă la alta şi nu poate fi confundată cu timpul. Vezi egalitate. echilibru. În calitate de timp* trăit. variază de la un individ la altul. echitatea intervine În aplicarea acesteia la cazul particular. oricare /e-ar. Astfel. dualismul caltesian dintre suflet şi corp). dualis. reprezentarea spaţială a timpului (cadranul unu i orologiu. vezi memorie * pură. apoi spirit de dreptate) Dacă Înţelegem prin dreptate ceea ce este drept conform legii scrise şi valabile în general. care este o mărime fizică omogenă ( l oră = I oră) şi măsurabilă în ştiinţă. ceea ce este În număr de doi) Este dualistă orice teorie c onform căreia realitatea se compune din două substanţe absolut eterogene (de exemplu. De exemplu. a dura) Durata.fi particularităţile naturale (forţă. a se întări. echitatea este mai desăvîrşită decît dreptatea. a eq 1/ a/i tas . dllrare. acolo unde legea aplicată fără echitate ar putea să păcătuiască tocmai prin exces de rigoare. religie). Dacă rigoarea legii vine din generalitatea ei. este mai echitabil să pedepseşti mai sever un hOţ bogat decît pe unul sărac. putem să opunem c01icepţia universal istă a drept ului n atural sau raţi onal c o ncepţ i i l o r nat uraliste ş i culturaliste ale rasi ştilor. Prin drept natural trebuie deci să se înţeleagă dre pt raţional: identitatea drepturi lor este Întemeiată pe o identitate on tologicâ a oamenilor ( toţi oamenii au facultatea de a gîndi) şi nu pe o identitate naturală sau culturală. DUALISM (lat. că ci ea este mâsură jl/stă. Opus monismul1/i*' DU RAT Ă (lat. echitatea este faţă 3 3 G . ECHITATE (lat. în anumite circumstante.

limbă etc. Animalul este in mod natural tot ceea ce poate fi. Echitatea este deci Întotdeauna echilibru ş i fidelă spiritului dreptului*. Dreptatea perfectă este echitabilă. a egala) Mat. de la aequore.). O mul nu este 0111 decît prin l11 �jlocirea altor oameni. ducere. EGALITATE (lat.) şi culturale (religie. EDUCAŢIE (lat. o r i c a re a r fi particularitătile lor empirice (naturale sau culturale). Egalitatea politică este principiul conform căruia "toţi cetăţenii * pot fi în mod egal admişi după capacităţile lor in orice 3 4 . Caracteristică a mărimilor sau a cantităţilor ce pot fi înlocuite una prin cealaltă. Disciplina (partea negativă a educaţiei) este mijlocul constrîngător care îndepărtează copilul de sp ontanei tatea înc l i naţi i l or şi îl face disp onibil p entru instrucţie. Egalitatea de drept nu se bazează pe o egali tate de fapt: a fi egal in drept nu Înseamnă a fi identic În fap t. "corecţie" şi convenienţă. Acest principi u presupune o concepţie universalistă a dreptului*. Kant separă. Dr. identitatea drepturilor se bazează pe o i dentitate ontologică Între oameni (toţi oamenii posedă facultatea de a gîndi) care transcende diferenţele naturale (sex. în special a facultăţii de a gîndi. il aplana. forţă etc. O j u decată este mai echitabilă. şi deci ma i dreaptă. Toţi oamenii sînt valoroşi ca oameni: ei au aceleaşi drepturi ş i aceleaş i îndatoriri. Astfel. Pentru că facultăţile umane nu se trezesc pri n ele însele. ex. Vezi persoană. în cazul educaţiei. în afară de) Educaţia constă în dezvoltarea metodică a facultăţilor. trebuie să de osebim în om naturalul şi spontaneitatea. căci este condus de legea infailibilă a instinctului*. disciplina de instrucţie. Pol. a conduce.de dreptate ceea ce este sp iritul legii faţă de litera ei. atunci cînd ea este sensibilă ş i atentă la particularităţile lucrului judecat. tot atît cît este de preocupată chiar de textul legii. Egalitatea de drept sau j uridică este principiul conform căruia toţi i ndiviz i i sint egali În faţa legi i .

Este vorba de a legitima diferenţele. Egalitatea socială este principiul după care avantaj ele sociale sînt repartizate proporţional cu meritele. empeiri((. experienţă) Empirismul este numele generic al doctrinelor conform cărora toate cunoştinţele noastre derivă din experienţă. discurs despre cunoştinţe) "Teorie a ştiinţei". locuri şi funcţii publice" (Decla raţia drepturilor omului. a structuri lor. ego. Astfel. a metodelor (cLlm procedează spiritul ştiinţifi c). 1 78 9 ) . Leibniz va relua termenul de entelehie pentru a desemna monadele*. Si ngurel e diferenţe recunoscute nu sînt cele pe care le moştenim. epi stemol ogia este reflecţia asupra ştiinţei. în măsura În care posedă în ele o anumită pelfecrilll1e. 3 5 G . sine) lnterpretÎnd formula cartesiană ego cogito. Soc. desăvîrşit. Sufletul-formă este principiu vital: el "dă viaţă" corpului. EMPIRISM (gr. ci acelea pe care le merităm. ep istem?:-Iogia. mai ales.demn i tăţi. forma* (vezi cauză) care determină actualizarea potenţei. Vezi echitate. energie activă) Termen creat deAristotel pentru a desemna actul* Împli nit. un och i Într-un ' borcan c u formol nu mai este un OCh l. a condiţi ilo/' sale de va liditate (ea este atunci discipl ină critică *). nu de a le nega. eu. ci o parte an atomică. altfel spus însăşi perfecţiunea actulu i . funcţia creează organul: ea este cea care determină mi şcarea organului. EGO (lat. ENTELEHIE (gr. EPI STEMOLOGI E (gr. a dezvoltării ei (istoria sa) ş i .a făcut un substantiv: "ego"-ul. interogarea asupra fundamente lor. Entelehia mai este definită În De anima ca eidos-ul. di n pronumele p ers onal lati n ego s . o suficientâ care le jelce sâ fie surse ale acţiunilor lor interne. nu şi corp. De exempl u. (pronume personal] . fără de care acesta nu este decît materie. entelechia. car e desemnează sinele ca sub iect* şi nu indiv idul particular.

trebuie să distingem în mod expli cit eroarea de greşeal ă*' ESCATOLOGIE (gr. oprire. ultim. este singuru l scop posibil al acti vi tăţi i noastre de gîndire.l'tikos. cri. În acest 3 6 . O dată cu fi losofi i şcolii din Megara (megari cii sînt numiţi uneori eristici). care iubeşte controversa) Eristica este arta controversei sau a dispute i . ousia) Filos. acest termen nu are sensul peiorativ care a prevalat pentru desemnarea artei de a conv inge prin argumente a măgi toare. studiu) Teol. epoche. Acest refuz d e a l ua poziţie faţă de lume şi ştiinţă este o întoarcere la lucruri l e înseşi ca fenomen e* de existenţă. a se rătăci) Afirmaţie dată ca ad evărată. propri e j u decăţ i i care se află În imposibilitatea de a afirma sau de a nega datorită forţei egale a argumentelor contrare. Studiu al scopur i l or u ltime ale omului şi ale lumii. essenfia. eschatos. Filos. Ceea ce face ca LIn lucru să fie ceea ce este. Aici. La Husserl. ERISTlC Ă (g1'. errare. a fi . Vezi Îndoială. dial ectica socratică se conv erteşte în arta /armală (l ogică *) de a detecta contradicţiile dintr-un discurs. Chiar dacă li mbaju l obişn uit confu ndă cei doi termeni. a g1'. ati tud ine care constă în a pune între paranteze l umea obiectivă (suspendarea ori cărei aderări naive la lume şi l a propoziţi i l e ştiinţifice care s e referă la ea). ESENŢ Ă ( lat. Te orie ce se referă la scop urile vi itoare ale umanităţii sau ale universului (sens al istori ei). În timp ce ea este contrară normelor logice al e adevăru lui (de exemplu. EROARE (lat.EPOCHE (gr. suspendare) S uspendare a judecăţi i prac ticată de scepticii grecl 1fi vederea aj ungerii la o stare de i ndiferel1ţă sau pace a suflet ului (ataraxie * ) . de la esse. trad. făcînd abstracţie de modi ficările sale superficiale şi temporare. contradi cţia*). logos. Această stare .

În Critica facultăţii de judecare. adică este Încă numită gh eaţă. pe care î l defineşte ca "ştiinţa cunoaşterii sensibi le". De exemplu. oricare i-ar fi particularităţi le empirice. dimpotri vă. numind "estetică transcen­ dentală" stud iul fonnelor a priori ale sensib i l i tăţii. în real itate. fi losofla arte lor frumoase" (Hegel). P entru conceptual i ş t i * . pentru nominal işti *. Teor eti c i an u l g e r m a n Baumgarten creează termenul "estetică". adică este numită apă: topindu­ se. care poate fi perceput prin simţuri) C h i ar dacă il întî l n i m d ej a la P l aton. se op une acc identu /l Ii* . opune existenţei în acelaşi mod În care raţionalul se opune datelor variabile ale experi enţei. deosebită de faptul de a fi. Î n acest sens. lege) Caracteri zează situaţia oamenilor care trăiesc sub tutela autorităţi lor exterioart:. altul. gheaţa zdrobită (transformare) rămîne gheaţă. dar gheaţa topită (altă transformare) nu mai este gheaţă. se opune existenţe i *' L o g . heteros. Ceea ce constituie natura unei fi inţe. pi erzîndu-şi numele. Dimpotrivă. mai precis. aisthetikos. în măsura în care ea se ap lică distincţi ei dintre frumos şi urît.l e a . Astfel . e s e nţa este ansam b l u l determi naţi i lor care defi nesc u n ob iect a l gîndirii : e a s e . este contingent* (sau accidental) faptul c ă el are pi elea neagră sau albă.ecît ansamblul caracteri sticilor conotate printr-un cuvînt . ] ea este ii/osafia artei sau. termenul "esteti că" datează. prin estetică se înţelege în mod strict discipl ina ce are drept obi ect jud ecata de apreciere. ESTETIC Ă (gr. ea îşi pierde esenţa. Deşi Kant ia acest cuvînt într-un alt sens în Critica /'Clriun ii pure. . el aplică acest termen şi judecăţii re feri toare la frumos. " Estetica are ca obi ect vastul imperiu al frumosul u i [ . nomos.sens. ETERONOMIE (gr. Î ncă de atullci. altfel spus care se supun acelor leg i ce 3 7 G . esenţa nu există: ea nu este d. . ca o teo rie a frumo s u l u i . a spune că esenţa omului este gîndirea semnifică faptul că definiţia* omului implică În mod necesar că el gîndeşte. de l a mij l o c u l s e c o l u l u i al X V I I I .

În el. a descrie) . eth ikos. precum natura bine l u i . etl1llos. În timp ce sinele* [le moi] s-ar defini ca ansamb lul trăsăturilor individuale de care eul devine conştient. Reflecţ i e fi losofi c ă asupra problemelor morale. tratat) Studiu al document e l o r strînse de etnografie Încearcă să expl ice în mod global societăţile obs erv ate.nu sînt ale propriei lor raţiuni. E u l este mai degrabă subiectul cunoscător. graphein. în mod mai mult sau mai puţin i nconştient. se 3 8 . societatea căreia îi aparţinem ca mode l de referinţă şi a j udeca celelalte societăţi prin comparaţie cu acest model. a avea pe cineva care gîndeşte în locul meu (maestru) sau decide pentru mine în l egătură cu ceea ce trebuie să fac (duhovnic) înseamnă a fi eteronom. Întrebuinţarea curentă a acestui termen confundă etica cu morala. Contrară autonomiei *. ŞI care EU E u l [ l e j e] este subiect1l1* conştient d e el îns uşi. Şi mai precis. popor sau loc de origine) Atitudine care constă în a considera. ETNOCENTRISM (gr. cu cît sînt mai Înd epăltate. ETNOGRAFIE (gr. popor. care priveşte moravuri le. fundamentul datoriei. cu atît sînt mai puţin culti vate. Vezi alien are. ethnos. etica se poate caracteriza drept concepţie coerentă despre conduita în viaţă sau ca do ctrină a moralei* practice. popor. gîndind că ele. Sl/biect empiric* definit prin ansambl ul calităţilor ce pot fi atribuite indiv idulu i concret. Gen. sensul v ieţii etc. ETIC Ă (gr. si ngular. Stud i u descripti v şi c l a s i fi c ator al grupurilor umane conform obice iurilor lor. logos. ethnos. ETNOLOGIE (gr. ta ethe) Gen. "Eu sînt eu" : eul [le lUo i] psih ologic se caracterizează prin ceea ce. Filos. De exemplu.

încît nu îl pot suspecta că ar fi o pseudo-ev idenţă. EUDEMONISM (gr. Astfe l . La Descartes.e v i denţe. Psi. fa ls . ferici re ) Doctrină care co nsideră fericirea ca ti ind bi nel e suprem. ci ceea ce se prezintă atît de clar şi dinstinctspiritl//ui meu atent. rezervor al p ulsiuni lor dominate de principiul plăceri i . care nu 's înt d ecît expresia dorinţelor noastre. . Legătura dintre evidenţă şi îndoială este aici la fel de consubstanţială precum aceea dintre adevăr şi 3 9 G . lată de ce Descartes defineşte ca adevărat acel ceva de care n u mei po t Îndoi: nu ceva de care s î nt sigur in mod spontan. în ti ecare conş tiinţă. Î n topica a doua a lui Freud. Eul-substanţă sau eu / substanţial este realitatea permanentă care subzistă pe parcursul schimbărilor accidentale* ale subiectului empiric . prin conţinutul sentimentel or. adică scopul căruia ii este subordonat ansamb lul acti v ităţilor noast re. Eu!' supunîndu-se pe de altă parte cenzurii continue şi supravegherii constante a Supraeului este descris aici ca sediul confli ctelor permanente. sub Eu gîndes c . Certitudinea nu este deci un criteriu suficient al adev ăru lui. al gîndurilor şi al amintirilor sal e. ansamb lu l reprezen­ tări lor sale. apoi . EVIDENŢ Ă (l at. eudai111onia. M eta. indo i a l a p ermite se parare a evi denţe lor raţi uni i de pseudo. după examinare. claritate) Evidenţa s en s ibi/â se disti nge mai întîi de ev idenţa raţiona/ă: ceea ce poate părea evident în mod imediat potrivit doar datelor experienţei sau mărturiei simţurilor ( iluzie optică) poate să se dovedească îndoielnic. d i v e rs u l dat al i ntu i ţ i i lor empiri ce sau al senzaţii lor şi l eagă. eul este instanţa psihică situată între exigenţele real ităţii şi acelea al e sinelui. Criteriul adevăru lui este rezistenţa la înd o i a l ă . e v ide n ti a . A se di stinge de hedoni sl11 * . Crit. Întru totul deosebit de corp. în care este mai puţin arbitru cît jucător. acest eu este sujletl/l* .deosebeşte de oricare altul. Eu/ transcendental desemnează funcţia care unifică.

Exist. probă. Î n acest caz. a unei esente ce trebuie constituită fără aj utor şi fără sprijin. ek-sistere inseamnă a fi în afara sa. experientia. EXISTENŢĂ (lat. instrucţie dobîndită în practicn vieţii. într-adevăr. a căuta ceea ce vrei să/ii. strîns legate atunci cînd evi denţa ideii provoacă certitudinea subi ectulu i . existere. Totuşi. proprietate psihologică a subiectulu i . D istingem de obicei două sensuri ale conceptului de experienţă: fie datele sau i mpres i ile sensibile. Aceasta înseamnă. Filos. a ieşi în afară. după Sartre. proprietate intrinsecă a ideii clare şi distincte. Experienţa este mai Întîi experienţă trăită. Ea este mai degrabă. EXPERIENTĂ (lat. a nu şti dinainte ceea ce eşti. ci a ofi trăit deja şi a o gîndi: de unde aspectul teoretic şi abstract al oricărei trăiri. care sînt ca o materie primă a cunoaşterii noastre. Faptlll de a fi . omul este liber să se aleagă (în el "existenţa precedă esenţa"). În căutare de sine. EXPERIMENT Experienţa şti inţifică poate fi definită ca experiment. fie experienţa însăşi înţeleasă ca rezultat. au o esenţă înainte de a avea o existenţă. . existenţa se opune neantului * (există mai curînd ceva decit nimic) şi esenţei *. adică control metodic al validităţii unei ipoteze prin confruntarea cu faptele . Î n timp ce lucrurile sînt concepute înainte de a exista. de certitudine.punere Înformă CI datului sensibil prin principiile a priori ale spiritului" (Kant). a se ridica de la) Gen. 40 .verificare. distingem Între experiment şi obserl'a(ie * . pentru fiecare. aceea asensului* pe care trebuie să îl dea v ieţi i sale. încercare) Gen. Opoziria dintre existenţă şi esenţă este fundamentală pentru existenţialism. în acest sens. A avea experienţă nu înseamnă a o trăi. CI nu avea o natură a priori.. Vom deosebi deci evidenţa. trăirea nu este viaţa. Angoasa fundamentală a existenţei nu este deci aceea a neantului. adică deja În calitate de construcţie. care este exprimată în Hamlet ("a fi sau a nu fi").

în mod firesc. fapt pentru care poate fi deosebită. "teorii materializate". a fi în afara sa) Stare p s i h o l o g i c ă în care este înc ercat senti mentul transpunerii în afară de sine şi de lumea real ă. ci asupra faprelor* ştiinţifice. a face) Gen. ele însele. experienţa de laborator este o construcţie: ea operează nu asupra faptelor brute. fals) Este falsi ficabi lă o teorie* care poate fi supusă unui control empiri c nega ti v. din lat. care n u este natural. Î n extazul misti c * triumfă sentimentul intim ş i inefabi l al unei fuziuni c u ceea ce ne depăşeşte în mod i nfinit. o teorie ştiinţifică este întotdeauna falsificabilă. artificial. În sens figurat. În acest sens. O descoperire nu este făcută nic iodată decît pentru că pune o problemă unui om de ştiinţă capabil să o interpreteze În /l1mina ipote:elor pe care l e-a elaborat. Î n sfîrş it. fabricat. faclicius. cu Absolutul* sau D umnezeu. Filos. c i afectat.falslIs. Trăsătură a ceea ce este artificial. pe care experienţa po ate să o respingă. adică a ceva ce ar putea fi al tfel decît nu este. extas is. Experimentul implică mij locirea i nstrumentelor care sînt. Originalitatea tezei lui Popper este dublă: pe de o parte. să o infirme. s e pare c ă n u vedem niciodată decît ceea ce vrem să vedem. Apoi. FALSIFICABI LITATE ( neoiogism creat de Karl R. EXTAZ (gr. această 41 fi . nici să o confirme. de exemplu. de o ipoteză metafizică pe care nici o experienţă nu poate. Trăsătură a ceea ce există în mod contingent *. sau nu poate să fie. Popper în 1 9 34. Ea este v o l untară. Or. de la facere. Exist. FACTlCI TATE (lat. Trăsătură a ceea ce este un fap t. Or. iar pe de altă parte. fal s . observaţia nu are şi ea o valoare c v a s i ­ ex perimentală? Într-adevăr. el defineşte În modparadoxal ştiinţificitatea unui enunţ prin falsijicabilitalea sa.aşa cum face Claude Bernard: "Observaţia este investigarea unui fenomen natural. iar experi enţa este investigarea unui fenomen lTIodificat de observator". altfel spus.

poate fi infirmată. conform destinului * . Vezi falsifi cabilitate. deoarece numai răspunsurile negative ale experienţe i * sînt definitive. în fapt. fapt. Oricum ar fi . dacă o teori e şti i nţifică se defineşte ca o teorie care. nici experienţă imediată. acţiun e. fap t u l ş t i i n ţ i fi c . inseparab il de o teori e * . FANATISM (lat. criticate şi construite pot confirma sau infirma o teori e. elaborate În fu ncţie de legea pe care ele trebuie să o pună În evidenră. remarcate şi stabilite. atunci nu există fapt bru t . templu) Convingere absolută şi nec lintită de a avea dreptate şi de a fa c e b i ne.jânum. ceea ce a fost spus) Doctrină finalistă * conform căreia tot ceea ce se întîmp lă este scris dinainte şi se realizează. Problema este de a şti în ce se ns putem spune despre fapte că e l e verifică legea. Totuşi. fapte l e ştiinţifice sînt selecţionate. Con trar fap t u l u i brut a l experi enţei * c o m u n e . în măsura în care credinţa în caracterul fatal al Înlănţuirii evenimentelor neagă libertatea. FATALISM (de la lat. FAPT (lat . Î n s ens kantian. atunci adevărul şti inţific nu poate fi nici odată decît un adevăr probabil. în timp ce cunoaşterea legăturii existente Între 42 . marx i s m u l şi ps ihanaliza sînt irefutabile în măsura în care puterea lor de interpretare este i nfinită. de la facere. loc consacrat. pare straniu faptul că un eveniment singular poate permite opinarea unui adevăr uni versal . falUm. Bachelard atrage atenţia că doar faptele corectate.adevăr. in terpretate. Or. factllm. care interzice ori c e s c rupu l * . Astfel.definiţie îi permite să traseze o /iniefoarte clară de demarcaţie Între teo riile ştiinţifice şi ce lelalte. dacă sub l i n i em non-pas i v itatea observaţ i e i * . Într. fanatismul poate fi opus virtuţii * şi sfinţeniei. A se deosebi categoric de detenninism *. o rice am face. a face) D i s t ingem faptul bru t de fap tul ştiinţific . este u n fapt construit ş i n u dat sau imediat.

l1oumen-ului * sau lucru lui* în sine. lin mijloc de anu lare a fatali tăţi i şi de sporire a puterii noastre teh n ice. adică ceea ce apare În timp şi spaţiu. Totuşi. pe care Kant o numeşte i l u zie transcendentală. Ceea ce apare conşti inţei. dimpo tri vă. ar fi credinţa în pos ib ili tatea cunoaşterii altor obiecte decît cele ale experienţei. prevestire) Fericirea. phainomenon. care constituie materia ştiinţelor. mai degrabă un ideal al imaginaţiei decît un scop sus ceptibil de a fi cercetat raţional .cauze şi efecte (determinism) este. fenomenul se opune. pe de altă parte. La H usserl. pe de o parte. augur. pro d u s u l circu mstanţelor favorabile. nu poate fi decît efectu l şans ei. FENO MEN (gr. Î ntoarcerea la lucrurile îns eşi permite structuri lor uni versale ale experi enţei să se dezvăluie. FERICIRE ( lat. Fapt constatat şi stabilit. aug1lrium. fiindcă. ceea ce este obiect al experienţei p osibile. 4 3 . ci şi man ifestare a esenţei. această stare de satisfacţie deplină care deose beşte fe ricirea de plăcerea simţu ri lor pentru cel este Întotdeauna Însoţită de certitudinea durc/bilităţi i . pare atît de difi c i l de definit. Pentru Kant. . Or. dacă ne încredem În etimologia ei (bon heur). ceea ce este perceput. care constitule pentrLl noi "tărîmul adevărului". încît poate fi co nsi derată . Astfel. care nu poate fi cunoscut. şansă. de la phainestai. a fi vizibil) Gen. dimpotri vă. Filo s. scopul ultim al acti vităţii noastre. şi l71anifestâ raporturi determinate de categorii *. El nu este deci simplă aparenţă. Vezi epoche. materiei pure a cunoaşterii (di versul dat sensibil al senzaţiei) şi. a cărui po sibilitate de atingere ar depinde de noi. iluzia supremă. fenomenul nu este numai ceea ce apare conşti inţei. la fel precum Kant. eudemonismul * antic susţine că face din fericire binele* suprem.

definiţia obişnuită a filos ofi e i ca Înrelepcilll1e* este criticabilă. Această definiţie dialectică*. cum o semnalează pro ietcul cartesian de a "deveni stăpîni şi posesori ai naturii " . nu trebuie să se p iardă În ea. Filosofia nLl se reduce. lllai puţin o ştii nţă empirică adaptată la conduita vieţii. permite ses izarea neces ităţi i raţionale care guvernează istoria filosofiei :jilosofil! esteflul timpului său şi. Or. Î n consecinţă. ci mai degrabă trez ire a gÎndiriilaţă de e (J Însăş i p o rn ind de l a ceea ce ou gÎn dit ceilalţi. dacă fil osofia antidl rămîne încă marcată de opoziţia între contemp lare ( theoria) şi acţiune (praxis * ) . prin diferite le momente necesare ale desfăşurării sale. rezervată citorva fil/lzol1i ai gîn dirii. aşa c UI11 indică a l egoria peşteri i a l u i P laton.\"ă treacei drep t o acti vitate dileta/ltă.FILOSOFI E (gr.entâ de gÎndire. E a încetează atunci s ă fie o şti inţă dezinteresată. fi l o sofu l nu părăseşte lumea sensibilă decît pentru a coborî din nou în ea. trebuie să răspundă nevoilor epocii sale. Ea devine as tfel istorie a filosofiei. contemplare. aşadar. Î n acest sens. Totuşi. de fapt. care sînt ca monumentele funerare ale filosofiei trecute: ea este in mod esenrial vie În activitatea pre=. Dacă este v o rba de exers area abstractizării. . filosofia este în esenţă înălţare a gîndiri i. theoria*. "iubire de înţelepciune". precum celor de ieri. cît o ştiil1/ă abstractă. fi losofia modemă este mai degrabă preocupată să abolească această distincţie. filosofia trebuie să-ş i afirme seriozitatea prin prudenţa unei judecăţi născute din acumularea cunoaşterii. a dori. sophia desemnează. De zvol tarea fi los ofiei poate atunci să fi e înţeleasă ca aceea a adevărului. Aceasta este aporia fi losofului co ntemporan: să rămînă un gen eralist fără a se cufunda în ins ignifianţă. sau. pentru a se p une în serviciul construcţiei unei lumi conduse de şti inţă * . propusă de Hegel. Î ntr-adevăr. a şti) Etimologic. D intr­ odată. care exprimă magnific orice înv ăţătură în 44 . philo. la operele sale. Înţelepciunea nefiind decît o artă de a trăi. re fuzînd această speciul izare. ea riscă sau să devinâ o sp ecialitate ca oricare altele. Cu toate acestea. pentru a ev ita această capcană. soph ia. Întrucît lui Îi revine g u v e rn area ce tăţii i d e a l e . nu cunoaştere erudită a doctrinelor.

pe cînd mecanicismul * este cauzalist. mij loacele necesare realizării unui scop . în manieră conştientă. Finalitatea intenţională caracterizează un act ce pune în aplicare. în biologie. În special în cazu l fiinţe l or v i i vorbindu-se de finali tatea organe lor. Se op une explicaţiei cauzale. care explică ceea ce este prin ceea ce precedă. Astfel. Finalitatea internă are ca scop fiinţa însăşi ale cărei părţi sînt con siderate ca mij loace ( de exemplu. mărginit. un organism viu). faptul că sîntem iremediabil sortiţi morţii. pri n c i p i u l care organizează ş i determ ină materia. fi nalitatea externă şi finali tatea i nternă. Vital ismul * este. limitele cunoaşterii Mastre ş i. Co nfiguraţia I ucl'll l ui (numită l1lorp he În greacă). mai putem deosebi. o teorie finali stă. în opoziţie cu materia * . Fina1itC/feo externâ este "ceva prin care lin lucru din natură serv eşte altu ia drept mij loc în vederea unui scop" (Kant). Aristotel prec izează c ă forma unu i lu cru este totodată i deea lui. FINALISM Doctrină care explică înlănţu irea fenomenelor între ele. ansamblu al contururilor unui obiect) Gen. Or. Vezi adevăr formal şi material.care magi stru l. de exemplu. FINALITATE Deosebim [rnalitatea il1tel1!ională definalitatea naturală. În int eri oru l fil1a lităţii naturale. Log. Finalitatea naturală se defineşte ca acord şi adaptare a mijloacelor la un scop. Vezi cauză. indică fini tudinea noastră. 45 . printr-o cauzal i tate finală ( vezi cauză* fi n a l ă ) . mai presus de orice. în mamera discipolului. FINITUDINE Fapt de a fi finit. FORM Ă ( Iatforma. M e ta.

Kant numeşteforl77ă a unui act. A se deosebi de materia actului (şi anume condiţi i l e materiale ale îndepl inirii sale şi consecinţele sale efective). în măsura în care ele permit ordonarea datelor simţurilor. făcînd abstracţie de efectele sale reale. Subst. Ceea ce determină asentimentul legi timat al spiritul u i . după Kant. ti"umosul este valoarea la care s e referă orice j udecată estetică*' El este definit de Kant drept "ceea ce pl ace în mod universal fără concept". FRUMOS ( l at. Astfel. ci a presupune. Formele a priori ale sensibil ităţii (care sînt spaţiul şi timpul) structurează experienţa noastră şi fac astfel posibilă percepţia. şi a numi aceasta univ ersalitatea satisfacţie i . Într-o fiinţă sau un obiect. A spune că un lucru este frumos nu Înseamnă a spune pu'r şi simplu că el ne pl ace. pl ăce rea estetică este dez in teresată şi universalâ. este susceptibil sâ pradl/câ lin sentiment de p lăcere celui care îl contemp lă. contrar pl ăcerii legate de ceea ce este doar agreab i l . Astfel. care este dată prin senzaţie. considerat în privinţa moralităţii sale (ceea ce face ca el să fie bun sau rău ). j u stifică sau vali dează: de exemplu. şi că este neîntemeiată cînd este neju sti ficată.Crit. Ep ist. fimdamel7{u/I1. Ceea ce l egitimează*. încîntător) Adj. A se deosebi de ceea ce Kant numeşte materia cunoaşterii. Vezi sublim. bellzls. Formele CI priori ale intelectu lui * (care sînt categOliile pure) ordonează datele experienţei sensibile şi fac astfel posibi lă înţelegerea. FUNDAMENT ( l at. că orice alt om ar putea găsi aceeaşi p l ăcere ca noi . spunem despre o credinţă că este întemeiată atunci cînd are raţiunea sa de a fi. Deosebit de origine* . Forma cunoaşterii este constituită de l egi le gîn d i r i i . d i mpotrivă. principiul gravitaţiei uni versale este fu nda4 6 . temelie) Gen. PLlnct de plecare logic . Mor. intel1ţia agentului (care este bună sau rea). Totuş i. Principii ale unui sistem deductiv. Desemnează ceea ce . Un act este bun dacă intenţia* este bună.

gen) Log. care aparţine unui gen. origine. Astfel. "a gîndi înseamnă a judeca". voinţă. Desemnează un te1l11en sau un concept* care înglobează alţi tenneni sau alte concepte. GENERAL ( lat. pensare. dar gen (extensiune mai mare) în rap0\1 cu vertebrat.mentul mecanicii cereşti: d i n acest principiu putem. De exemplu. gîndirea desemnează În mod ob işl7l1 it mai degrabă inteligenţa decît sentimentele saU actele de voinţă şi este numită. a gîndi) Defini(ia cartesionâ a gîndirii ca ansamblu al fenomenelor spiritului (înţelegere. G ÎNDIRE ( l at. deci careposedă extensiune mai mare decît cei pe care îi înglobează. fiinţă vie este gen în raport cu animal. Aşa cum a arătat Kant. Î n mod fals iden tificat cu universal * ) S e ap lică genulu i * . să deducem mişcarea mareelor. intelect şi raţiune ca /acuftate de CI Înţelege. Într-adevăr. GEN (lat. simţire) este pUţin folosită în mod curent: "Prin cuvîntu l gîndire înţeleg tot ceea ce se petrece în noi astfel încît să-I percepem imediat prin noi înşine". iar animal este gen în rap<{11 cu ve11ebrat. imaginaţie. adică de a nu fi lipsit niciodată de voi nţa de a întl"eprinde ş i d e a executa toate lucrurile pe care le vom considera c a fiind cele mai bune". de exemplu. gîndirea constă în unirea reprezentărilor Într-o conştiin(ă: deoarece o astfel de uniune caracterizează j udecata. generalis. 47 . Se spune despre un termen a cărui extens iune este mai mare decît a altuia. GENEROZITATE Te1l11ell care desemnează la Descartes faptul de a dispune liber de voinţele sale şi "hotărîrea fennă şi constantă de a se purta bine. Astfel. Se opune speciei: "animal" este specie (extensiune mai mică) în raport cu "fiinţă vie". aceste două facultăţi realizează un grad mai înalt de sinteză * decît percepţia * sau imaginaţia. genlls. arbore în raport cu stej ar: stej ar este o "spec ie" a gen ului "arbore". genlls. în sensul cel mai propriu.

lejeritate În gest şi comportament.GENIU (lat. GUST (lat. dispoziţia nativă a spiritului prin care natllra conferă artei regulile sale. gratia. GRAŢIE (lat. însă este nevoie de gen iu pentru producerea unor astfel de obiecte". Dacă graţia poate fi un efect al artei sau rezultatul unei munci . Una din ce le mai importante dezbateri teo logice. sau facultate de j udecare estetică *. Teol. în măsura în care aceasta din unnă are în general drept cauză precipitarea sau neatenţia (eroare de calcul) şi nu angajează decît în mică măsură responsabilitatea noastră. "pentru ju decarea obiectelor frumoase este nevoie de gust*. manieră de a fi agreabil) Est.fa1!ere. zeu particular) Est. acţiune de a gusta) Facultate de j udecare a ceea ce este frumos *. În acest sens. adică este capab il de creaţie* artistică. perfecţiunea sa constă în a părea înt otdea una s p o n t a n ă . GREŞEALĂ ( lat . a fost aceea de a şti dacă voinţa umană cooperează în mod l iber la acţiunea graţiei. graţia nu este niciodată dobîndită decît după atîta muncă. mai ales în Franţa în secolul al XVII-lea. gustus. există cazlU. Greşeala morală. acest natural care o caracterizează trebuie mai degrabă definit ca o "a doua natură": eleganţă sau virtuozitate. ce face uitat efortul. trebuie să distingem Între greşeală şi eroare *. presupune posibilitatea de a fi imputată autorului ei. considerată ca efect al unei alegeri libere. Dar gratuit al lui Dumnezeu. Totuşi. ceea ce presupune atunci o datorie* de a nu se înşela. 4 8 . Or. Aj utor supranatural care îl face pe 0111 capabil să real izeze binele şi să obţină mîntuirea. (medicină sau diplomaţie) în care erorile sînt considerate greşeli. După Kant. genius. sau dacă aceasta din urmă determină În mod insurmontabil voinţa omului. Fie cel care posedă geniu. fi e harul natllral care permi te creaţia. a înşela) Încălcare a unei legi morale. Încît dispare tensiunea exerciţiului. Graţia este dezinvol tură şi uşurinţă. dimpotrivă.

HAZA RD (din arab ă : az-zahr, j o c de zaruri)
Filos. Hazardul se de1-ineşte pe de o parte drept ceea ce este
imprevizibil, ca un efect care nu poate tI expl icat printr-o înlănţuire
riguroasă şi comprehensibilă de cauze şi, pe de altă parte, drept

ceea ce se ÎntÎmp/ăfără intenţia de a se produce, cum ar fi cauza*
eveni mentelor pe care nu le avem în vedere. Cel mai bun exemplu
de hazard, ca efect imprevizibil, este cel al loteriei; exemplul cel
mai faimos de hazard drept cauză nonintenţională este acela al
"nas u l u i C l e o p atre i" c a re sch i m b ă c u r s u l i s t o r i e i . Vom
concluziona, împreună cu Bergson, că hazardul este "mecanismul *
car e se comportă ca şi cum ar avea o intenţie".

Epist. Cournot defi neşte hazardul unui eveniment prin
in tersecţia a do uă serii de cauze
independente (faptul că trăsnetul se abate asupra mea este efectul

întî·l n i r e a fort u i tă sau

a două s e r i i cauzale autono me: ceea ce cauzează căderea
trăsnetului nu este cauza prezenţei mele în locul unde el se abate) .
A confunda hazardul ş i destinul * Înseamnă atunci a crede că
totul este înlănţuit, a presupune interdependenţa universală a
serii lor cauzale.

Mat. Expresia "legi a l e hazardului" se referă la legile
calculului probabilităţilor.

HEDONISM (gr. hedone, p lăcere)
Din punct de ved ere istori c, do ctrina cirenaicilor şi apo i a
lui Epicur, care face din pl ăcere b inele* suprem. Apoi, mai
general, orice doctrină care face din plăcere nonna * activ ităţii
umane: A se deosebi de eudemon ism *.

HERMEN EU TIC Ă (gr. hermeneutike, artă de a inter­
preta)

Teol. Metodă de interpretare a textelor vechi.
Filos. Metodă de interpretare a simbolismului religios ş i
mitologic c a producţie u mană . M a i general, interpretare a
fenomenel or consid erate în cal itate de semne*.

4 9

G

HOLISM (gr.

ha/os, care formează un tot)

Concepţie despre societate care face ca întregul (corpul
social) să prevaleze asupra părţilor ( indivizii), În aşa fel încît
accenlul să fie pus pe un dinamism unitar. Astfel, societăţile
numite holiste reuşesc mai bine decît soci etăţile individualiste*
să se integreze Într-un ansamblu ierarhic şi stabil de el emente
diverse, şi anume contradictorii . Vezi

IDEAL (derivat al gr.

comu nitate.

ide a, idee, formă)

Idealul, definindu-se drept ceea ce trebuie să fie, nu este
niciodată reductibil /a real.

EI este modelul sau tipul lui exemplar.

Idealul este conceptul unei perfecţiuni pe care raţiunea îlpretinde
şi a cărui experienţă nu oferă nici un exemplu. Î n acest sens, un
ideal realizat nu mai este un ideal. "Cine Îşi atinge idealul, tocmai
pri n aceasta îl depăşeşte" (N ietzsche).

IDEE (gr. idea, sau eidos; lat. idea, formă)
Gen. Î n sens obişnuit, ori ce obiect al gîndirii ca gîndire.
Filos. AccepţiiJe termenului sînt la fel de numeroase ca şi
concepţiile filosofice. Vom reţine: 1. sensul p/atonician: Ideea este
modelul inteligibil <l I lucruri lor (vezi Idee platoniciană); 2. la
A Fisto te/, ideea este formă* (vezi cauză, su flet, act); 3. la
Descartes, ideile sînt imaginile lucrurilor care există În spiritul

nostru atunci cînd le concepem (vezi intuiţie, evidenţă, obiectiv);
4. in e mp i r is m * , p e ntru H Ul11 e, de exemp l u : " imagini ale

impresii lor În gîndurile şi În raţionamentele noastre"; 5. la Kant,
deosebită de concept*, ideea este ceea ce raţiunea* produce atunci
cînd se străduieşte să gîndească dincolo de experienţa posibilă
(vezi noumen,

transcendental) ; 6. la Hegel, "ceea ce este adevărat

În sine* şi pentru sine*", identitatea conceptului cu obiectivitatea.

Epist. Pentru Claude Bernard, ipoteză ale cărei consecinţe
trebuie să fie supuse probei experimentale.

IDEE PLATONICIAN Ă
Idee<l (Întotdeauna cu maj usculă), În sensul platonician al
cuvîntului grec eidos, se opune mai Întîi lui doxa, opinie: opinia *
5O

est e particulară, variabilă de la un individ la altul, în timp ce
Ide ea este universală, imuabilă, Astfel, afirmînd de exemplu că
ideea de dreptate este una, chiar dacă opiniile despre ce este ea
dife ră, Platon se opune relativismului* sofiştilor. Eidos-ul este
ese nţa* lucrurilor, care nu sînt decît manifestări sensibile ale e i .
E a este ceea c e permite s ă se denumească prin acelaşi nume
obiecte diferite: de exempl u, ideea de om este ceea ce defineşte
natura omului şi ne permite să vorbim despre om chiar dacă în
experienţă nu întîlnim nicio dată decît oameni partic ulari. În acest

sens, Ideea este faţă de lucruri ceea ce este genul* faţă de specie.
De asemenea, ea este arhetip * : de exemplu, paturi le particulare
sînt fabJicate de artizan după ideea de pat. Aici, ideea este regula*
care dirijează gesturile sale. Totuş i, Ideea este mai ales model
saupa radigmă* : astfel, ideea de egal itate, prin care judecăm că

două lucruri sînt egale Între ele, se deosebeşte de aceste lucruri.
Datorită ei, noi observăm raporturi le de egalitate din lumea
sensibi lă. Ea este criteriu, normă, etalon . Ideea are o val id itate
gen eral ă : ea este imuab i l ă , ex istă în ea Î n s ă ş i , separată ş i
superioară faţă de lumea sensibilă care participă l a e a , Vezi

theori a.
IDENTITATE ( lat. idenli tas, derivat de la idem, acelaşi)
Gen. Caracteri stică a ceea ce este identic, adică asemănător,
rămînînd însă disti nct.

Log. Principiul identităţi i : principiu fundamental al logicii
după c,are "ceea ce este, este; ceea ce nu este, n u este" şi care se
enunţă A=A. O propoziţie nu poate fi adev ărată şi falsă În acelaşi
timp şi sub acelaşi raport, fără să existe contradicţie*.

IDEOLOGIE (gr. idea;

logos: discurs despre i dei)

Gen . Termen creat de Destutt de Tracy ( 1 796), care
desemnează În secolul al XVIII-lea ştiinţa fe nomenelor mentale.

Soc. pol. Pentru Marx, termen care desemnează

sistemul

de idei şi de reprezentări ce servesc clasa dominantă, care nu

are nic i un fundament ştiin ţific şi al cărui scop este de a ascunde
contradicţiile societăţi i. Astă zi , s-a stabil i t fo losirea acestui
5 1

I

ea evită întotde au. adj ectivul imanent se referă. Astfel. De exemplu. illl/dere.termen pentru a desemna orice sistem intelectual care pretinde sâ [urn izeze explicaţii globale şi cMe regăseşte interese mai mult sau mai puţin ascunse. Arendt a arătat că o ideologie se caracterizează în primul rînd prin extrema sa co erenţă ş i prin modul în care din acest ade văr . IMANENT Gen. Vezi 5 2 creaţie. înşelătorie. . ci Dumnezeu şi natura sînt unul şi acelaşi lucru. în vreme ce i l uzia persistă întotdeauna (de exemp l u . relative la constituţi a noastră.na proba faptelor. mai a les la Spinoza. în vreme ce tîmplarul este cauză tranzitivă a scaunului pe care îl confecţionează (extelioritate a cauzei şi a efectului). în timp ce dezvoltarea lor depinde de educaţie (acţiune exterioară) . /llllsio. Meta. Percepţie falsă care ia naştere dintr-o interpretare greş ită a datelor senzoriale (un baston scufundat pe jumătate în apă este perceput ca fiind frînt). Este imanent unui lucru ceea ce este cuprins în el şi nu rezultă dintr-o acţiune exterioară. H. N efalsificab i l ă . Kant numeşte iluzie sau aparentă transcendentală iluzia produsă de raţiune atunci CÎnd încearcă să depăşească cîmpul experienţei şi cînd confundă prin cipiile subiective ale cunoaşterii. Aparenţă înşelătoare . i l uzii l e s i mţurilor) fără să ne inducă astfel î n eroare. Cll principiile obiective ale"lucwrilor în sine* . ILUZIE (lat. facultăţile omeneşti sînt imanente omului. a se j uca) Gen. Trebuie aşadar să distingem eroarea* şi iluzia. Dumnezeu este pentru Spinoza cauză imanentă a lumii (ceea ce Înseamnă că Dumnezeu nu este creator al lull1ii în sens creştin. erit.I'trictjormal* ea îşi extrage esenţa puterii sale. la o cauză în măsLU"a în care aceasta nu este dis tinctă de efectul pe care îl produce. după formula panteismului * ) . Opl/S tranzitivull/i. deoarece eroarea este efectul unei aprecieri făcute plecînd de la mărturia simţurilor şi poate fi risipită în măsura în care sîntem responsabili de ea. Vezi falsificabilitate.

adică de voinţa de a acţiona aşa cum ori care altul ar trebui să acţioneze. şi lin scop* în el însuşi . practică gimnastica". IMAN ENT Ă ( l at.te i* . "tii drept" eS.te un imperativ categoric. a comanda. Kant enunţă astfel imperativul unic la care pot fi reduse toate imperati vele morn le: "Acţion ează numai conform acelei maxime prin care să poţi vrea totodată ca ea să devină o lege universală". Opusă Iranscen­ den. De exemplu. Kant consideră ca i manente principiile cunoaşterii a căror ap l i care rămîne stri ct cantonată În limitele experienţei posibile. Mai numim cundiţiunale i mperati vele ce comandă să faci un lucru care este În rea litate m ijlocul pentru un altul. IMPERATIV (lat. un imperativ este categoric din moment ce comandă o acţiune care nu este subordonată ca mij loc nici unei alteia adică un act ce este un scop În sine. indiferent de situaţie. ar recurge la un uzaj transcendent. pentru că ordonă fară condiţie: oricare ar fi circumstanţele şi cons ecinţele efective a'le actului meu.Crit. il1ll11an ere. Or. şi nu doar fenomenele*. Su punerea la imperativul categoric garantează l11oralitatea* actului meu care nu depinde decît de voinţa* mea bună. Imperativele ipotetice sînt imperative tehnice (reguli ale abilităţii valab i l e de exemp lu În p o l itică. 5 3 . a rămîne [man ere] în [in]) Caracteristică a ceea ce este imanent. doar un act moral este pentru Kant necondiţionat. Opus transcenden tului. a ordona) are fo rma unei poru n c i . Prop o z iţie care imperare. Un imperativ este ipotetic cînd realizarea a ceea ce este poruncit este supusă unei condiţii: "Dacă vrei să rămîi suplu. Î n schimb. conştiinţa morală îmi comandă să acţionez cu intenţia* de a fi drept. dar care nu garantează cu necesitate succesul acţiun i i ) saupragmatice (sfaturi ale prudenţei pe care le urmează cel ce vrea să fie fericit fără să fi e si gur că va fi astfel). Kant face deosebirea între imp erativ ipotetic şi imperativ categoric. O raţi une care ar Încerca să cunoască lucrurile În sine * .

"conştiinţa care ne informează asupra ei Într-o manieră la fel de incompletă precum organele noastre de s i mţ asupra lumii exteri oare". Relaţie logică În tre do uă propoziţii În aşa fel încît una o cuprinde pe cealaltă. poate fi numită "indefinită". . ce identifică psihismul şi conştiinţa. la Descartes. INCONŞTIENT Adjectiv care semnifică în general. dar care nu sînt fără capăt şi fără limite. indefinitul cartesian este numit infinit matemati c.ea ce nu este conştient". imprimere. inconştientul desemnează ansambl ul a ceea ce scapă întru totul conştiinţei şi. Dacă lumea. 54 . a apăsa pe) La Hume. incepînd cu Freud. În opoziţie cu percepţiile slabe. psihis l11 ul însuşi şi realitatea sa esenţială. IMPRESIE (lat. "imagini şterse ale impresii lor noastre În gindire"..ce. sin gura Fiinţă despre care sîntem Dumnezeu (vezi siguri că nu are margini. in mod negativ. emoţiile noastre. astfel Încît cea de a doua rezultă În mod necesar din prima. care sînt ideile*. desemnează ansamblul percepţii/ar vii care constituie senzaţiile. semnul implicaţiei În logica modernă este ::>: a ::> b.IMPLICA ŢIE (lat. ori şirul numerelor". Ca substantiv. l ucrurile cărora nu le vedem capătul. de exemplu. sau despre care nu putem dovedi că au graniţe. împletire) . Descartes rezervă numele de jnfinit* lui absolut). Această definiţie marchează o ruptură Cll concepţia clasică. altfel spus. implicatio. Astăzi însă. impress io. INDEFINlT N umeşte. pasiunile. "precum Întinderea spaţiilor imaginare.

În s o ci o logie * . INDlVIDU AŢIE (PRINCIPIU DE) Ceea ce diferenţiază un individ de toţi ceilalţi indivizi ai aceleiaşi specii. se disting prin calităţi intrinsece . INDUCŢIE ( lat. care constituie valoarea supremă. individus. impunerea unei mai mici angaj ări a statului. sau subiect de fapt.INDISCERNABILE (PRIN CIPIUL INDlSCERNABILELOR) Principiu stabilit de Leibniz. pentru a încuraja iniţiativa privată. făcînd abstracţie de particularităţile sale in dividuale. INDIVID (lat. care face să prevaleze întregul asupra păl1ilor. Fii nţă vie ind ivizibilă. Pe plan m oral. care ex:trage legi generale 5 5 . Astfel. caracterizată prin unitatea sa organică şi coeziuneafuncfională a părţilor. în timp ce persoana este subiectul moral considerat ca oricare altul. statul şi legile să fie puse în serviciul individului. pentru a-i substitui o concepţie după care societatea. acţiune de a cond uce spre) Raţionament care constă în trecerea de la particular la universal. indivizibil) Epist. de la special la general. Individul se deosebeşte de persoană* . INDIVID UALISM Doctrină ce atribuie întîietate individului. confonTI căruia toate lucrurile din natură. Mor. în timp ce persoana este subiectul de drept. pe plan politic înseamnă ruptura CL! concepţia holistă* a societăţi i. explicarea tuturor faptelor prin interacţiunea comportamentelor individuale. şi care se bucură de autonomie în raport cu mediul său. individul este subiectul empiric * . şi: nu numai prin diferenţa situării lor în spaţiu şi În timp. chiar de specie id entică*. altfel spus. Individul se defin eşte prin caracteristicile sale partic ulare (naturale sau culturale). inductio. pe plan ec ono m ic . astfel încît el trebuie înţeles ca mijlocul şi scopul oricărei societăţi . aceasta înseamnă exaltarea diferenţei pînă la egocentri sm.

În acest sens. Inferenţă este termenul cel mai general ale cărui cazun speciale sînt raţi onament. inducţia se opune deducţiei* în măsura în care concluziile sale nu sint logic necesare (legea generală indusă confom1 căreia toţi corbii sînt negri nu exclude posibilitatea logică a existenţei unor corbi albi). "N u există nimic pe care să îl.din cazuri particulare . numesc propriu-zis infinit. inducţie * etc. RaţiuneR*. Pascal ş i j anseni ştii consimt să numească "adevărate" adevăFurile indernonstrabile şi care nu îşi dobîndesc certitudinea nici din experienţă. a duce în) Operaţie prin care conchidem o idee din alta. în matematică (o cantitate infinit de mică. ca "piscul ascuţit al sufletului". Totuşi. fără limite) Î n pofida fonnei sale negative. Cu toate acestea. deducţie *. chiar dacă nu am observai niciodată to� corbii. decît acel ceva în care din nici o parte nu întîlnesc deloc limite.este o cantitate mai mică decit orice cantitate dată). se deosebeşte de "indefinit*". diferită de ceR a spiritului. Pentru Pascal. Î ntr-adevăr. Astfel. ea este. infinitul este după Descartes noţiunea pozitivă prin excelenţă. nu mai este aici decît facultatea de a conchide: inima. INIM Ă (opusă raţiuni i) O întreagă tradiţie spirituală defineşte inima. este sinonim astăzi cu indefinit. inducem din ansamblul cazurilor particulare al corbilor observaţi că "toţi corbii sînt negri". nici prin raţiune. este cea care inţelege plimele 5 6 . care des emn eazăjiinţa perfeCtă În cel mai Înalt grad. INFINIT (lat. infime. începind de la Meister Eckhart. De exemplu. facultate de cunoaştere discursivă. denumită . sens în care numai' Dumnezeu este infinit". ofacultate CI iub irii. înainte de toate.in acest caz/acultate de cunoaştere intuitivă. pot să inţeleg prin intennediul inimii. Ea poate să se întoarcă spre lucrurile din l ume (concupiscenţă) sau spre Dumnezeu ("Dumnezeu sensibil inimii" ) confonn propliei sale logici. ea este deopotrivă facultate de cunoaştere: ceea ce nu cunosc nici prin mărturia simţurilor. INFERENŢ Ă (lat. injinitus.

în plus. raţi unea este fac ul tatea u n i tăţi i reg u l i l o r intele c tu l u i s ub principi i * " . Insti nctul se deosebeşte fn definitiv de inteligenţa care inventează pentru a se adapta şi de reflex. excitaţie. Vezi j udecată. contrar animalLilui. Originea acestei opoziţii se găseşte la Platon. Astăzi utiliziil11 l11ai degrabă termenul de inteligenţă decît pe cel de intelect.principii şi cunoaşte cu o certitudine deplină ceea ce raţiunea ar încerca în zadar să dovedească. Putem afinna că omul nu are instinct. Nu transgresăm decît ceva in terzis. sau chiar să amîne de-a dreptul satisfacerea dorinţelor sal e . Facultate de a înţelege. adică ceva a cărui supunere este contingentă * . care poate fi înţeles) Opus sensib i l ului *. INSTINCT (l at. intendel'e. facultate a reguli lor ce permit coordonarea acestui divers sensibil şi gîndirea lui (vezi categorie). a fi atent la) Gen. de a sesiza prin inteligenţă. Totuşi. de la naştere. Această supunere fiind auto m ată ş i i n vol untară . Kant deoseb eşte sens i b i l i tatea. care. nu permite obligatoriu o adaptare care să aj ungă la satisfacerea unei funcţii biolog ice (suptul. de exemplu. in{ellegibilis. îns ă ş i idee a unei transgresiuni a i nst inctului este contradictori e . cunoaştere prin simţuri le prin care ne sînt date obiecte. Care ţine doar de inte l i g enţă. este un reflex la sugar. de intelectul pur.nul exterior şi care asigură o adaptare spontană la mediu. a se îndrepta spre. INTELECT (lat. INTELIGIBIL (lat. Crit. Inima persuadează acolo unde raţiunea nu poate să convingă. ins/inctlls. deşi înnăscut. dar nu un instinct precum la viţelul care. se îndreaptă către ugerul vac i i ) . şi nu ab s o l u t necesară. de intelect. imp uls) Răspuns înnăscut ş i infailibil la un sti. întrucît. el deosebeşte. care 5 7 . să nu mănînce cînd îi este foame. intelectul de raţiune * : "Dacă intelectu l ' poate fi definit ca facultatea unităţii fenomenelor cu aj utorul regulilor (sau facultate de a judeca). poate al eg'e oricînd să se s inuci dă.

iar pe de altă parte. INTERSU BIECTlVlTATE Relaţie reciprocă între conşti inţe prin care. adică de a v i za întotdeauna un obiect prezent sau posibil. sau ansamb l u l de interese comune ale diferiţilor indivizi care alcătuiesc o societate (interesul general care nu este deci suma intereselor perticulare) . raţiune a unui act. prin care se 58 . interest. Moralele interesului. INTELlGIBlLITATE Caracteristică a ceea ce este i nteli g ib i l * . definesc Binele prin util. Mor. numite utilitariste. INTENŢIONALITATE Acest termen de origine scolastică a fost reluat de Husserl pentru a desemna particularitatea esenţială pe care o are conştiinţa de a fi Întotdeauna conştiinţă* de ceva. vizare). Î n acest sens.distinge între ceea ce doar inteligenţa poate percepe (Ideil e * care constituie lumea intel igibilă) ş i ceea c e sesizează simţurile (aparenţele sensibi'le care constituie lumea sensi b i l ă ) . importă) Desemnează ceea ce este util unui individ ( interesul personal). noumen . INTENŢIE (lat. Fie proiect (intenţ ie de a face ceva). fie scop (ţel pe care ne propunem să-I atingem. ele se constituie ca subiecţi* . Vezi Idee platoniciană. pe de o parte. acţiune de a întinde) Gen. intentia. Ho tărÎre a de a acţiona pentru a face ceva care indică intenţia este morală* din moment ce manifestă voinţa de a acţio na din dato rie * . pe cînd morala fom1aIă a l u i Kant ap r e c i a z ă moral i ta t e a u n u i act p r i n i ntenţ i a * dezinteresată a agentului şi nu prin consecinţele sale efective. datoria* exclude preocuparea pentru ceea ce este util sieşi. Vezi fen omen. chiar dacă uneori obligaţia* morală şi interesul coincid. tăcînd abstracţie de orice interes *. INTERES (lat.

ea este Întotdeauna o intuiţie adevărată. Acesta e motivul pentru :are conceptele trebuie să fie făcute sensibile. cum o arată Descartes. nu ar fi posibilă pentru noi nici o cunoaştere. în aşa fel încît. pentru că un spirit nU poate sesiza niciodată în mod i mediat decit ceea ce i se oferă cu c l a r i tatea şi distincţia depl ine ce caracteri zează i deea adevărată. nu există intuiţie intelectuală deoarece intelectul omenesc nu poate gîndi nimic :are să nu fie dat mai Întîi prin simţuri. Ac eastă intersubiectivitate oferă lumii densitatea sa. INTUIŢIE (lat. cu toate că întreaga rigoare a unui raţionament depinde. modalitate în care cunoaşterea se poate raporta imediat la obiecte şi mijloc ele. pentru Descartes.wnizează intuitii. intuiţia. Astf el.edifică un spaţiu comun sau se schimbă puncte de vedere diferite. printr-un act unic al spiritului intuitll). Pentru Kant. a evidenţei* care rezistă indoielii: sesizare a intuiţia este atunci viziune raţională a ideilor clare şi distincte. nici simţurile nu pot gîndi nimic (ele nu pot decit să ofere obiecte susceptib ile de a fi cun os cute). ocheadă. Sesi zare directă şi imediată (adică fără raţionament) a unui obiect de către spirit. mai întîi. să fie unite cu 59 I . cu noştinţa care rezultă din ea este incontestabilă. imbogăţind-o cu dialogul fiecăruia cu Olicare altul. de efortul metodic întreprins pentru a reduce inferenţele laun şir neîntrerupt de intuiţii. intuiţia este intotdeauna intuiţie intelectuală şi. Crit. a relaţiei între (lina consecvent şi principiu. intllitus. de capaciţate de a ne da obiecte. fără unirea lor. Căci inte lectul nu poate avea intuiţia din nimic (el nu poate gîndi decît obiectele intuiţiei). În acest sens. deşi Kant deosebeşte intlliţia de concept. apercepţie imediată. privire) Gen. pe de altă parte. care procedează prin inferenţe. Este vorba aici. intuiţia este indubitabilului. Or. Apoi. pe de o parte. este vorba de intelect*. prin care aceste obiecte date de intuiţie sînt gîndite şi prin care vin conceptele*. cu discuţia între subiecţi* în care se exprimă o exigenţă de obiectivitate * . care prin care gindirea aj unge la sensibilitate* în calitate de ne ji. se deosebeşte de deducţ ie*. Astfel. Conform metodei cartesiene. aminteşte imediat că.

OI'. 1" './. inteligenţa traduce realul in. . IPOTETIC Log.obiectul dat în intuiţie (fără de care conceptele sînt goale). Vezi imperativ ipotetic.fără medierea nici unui concept. IPOTETICO-DEDUCTIV Mat. Supoziţie. iar intuiţiil'e să fie tăcute inteligibile. Desemnează. INTUIŢIE METAFIZICĂ Bergson defineşte intuiţia ca un fel de simpatie s pkituală. mod simbolic prin concepte care reprezintă calitatea în mod cantitativ. Mor. hypofhesis. ceea ce se află dedesubt) Gen. IPOTEZĂ (gr. Gîndirea simbolică se mu lţumeşte cu o reprezentare abstractă a r ea lu l u i pe Care simplitatea sa o face maleabilă. prin care ne transpunem în interiorul unui obiect: penttu'a sesiza ceea ce inteligenţa nu poate să exprime. un simbol este mai degrabă înţeles decît perceput. În timp ce intuiţia metafizică merge la slIrsa rea/ului. Desemnează metoda care constă iii. În acest se-ris. :.'.· c011secil1ţelor non-contradictorii din ipoteze * dedllcerea luate ca punct de plecare şi de care nu ne procupăm să af1ănl dacă sînt adevărate din pu nct de vedere ma terial. fiind subordonate coriceptelor . spunein că 111atenlaticile sînt un sisten1 ipotetico-dedlictiv. Epist. raţionamentul care constă în deducerea dintr-o ipoteză a consecinţelor ce pot fi supuse unei verificări experimentale. Astfel. În timp ce intuiţia este în mod esenţial n'letaforică (ea ne transpune în inima lucrurilor) şi aprehendează realul din pllnctlll de vedere al cCllităţii. Sinonim condiţionalului*. 60 . În timp ce doar intuiţia percepe durata *. inteligenţa înţelege timpul* simbolizÎndu-1 spaţial sau numeric..1. (fără de care ele sînt oarbe). afirmarea posibilităţii uriui fapt. mai general.

explicaţie a unui fenomen. mulţumindu-se să culeagă anecdote pitoreşti.care îl admitem provizoriu înainte de a-l supune unui control . pentru cel care se schimbă. IRAŢIONAL Desemnează ceea ce depăşeşte raţiunea şi pe care ea nu îi poate înţelege. este vorba de un act negativ al lui Socrate. adevărurile credinţei pe care raţiunea nu le i nţelege. dar ei nu au istorie În măsura în care istoria presupune conştiinţa unei schimbări şi posibilitatea. istoria se deosebeşte de simpla evoluţie. În domeniul cunoaşterii. 6I � . ISTORIE Gen. Vezi postulat. pe . care desemnează ceea ce raţiunea nu aj unge să stăpînească în domeniul acţiunii (cum ar fi efectele furiei). Cît priveşte povestirea.Mat. se opun e raţion alului. cursul evenil:nentelor. Epist. pentru a deveni ştiinţifică. În acest din urmă sens. ci să întrebe. Vezi experiment.ti maieuticii*. ' pentru Pascal. Un copac. act de a interoga simulînd ignoranţa) Desemnează ignoranţa simulată a lui Socrate care. fă cînd din prezent sensul trecutului şi din viitor sensul prezentului. îi îngăduie să nu răspundă. De exemplu. În ştiinţele naturii.experimental. Pentru Ari stofan. ea este înţeleasă mai degrabă ca instrument privilegiat . Termen echivoc care desemnează în acelaşi timp povestirea trecutului uman şi Însăşi realitatea istorică. Propoziţie folosită ca dat al unei probleme sau pentru demonstrarea unei teoreme. din moment ce vrea să explice şi nu doar să istorisească. IRONIE (gr. i\ebuie deosebit de nesă buinţă. de a-şi reprezenta finalitatea evoluţiei sale. Ceea ce nu este inteligibil* . ironia sa nefiind decit mijlocul abil de a se sustrage întrebărilor: o dată cu Platon. de exemplu. căci ea presupune mai mult deCÎt o schimbare. eironeia. poate creşte sau un fluture se poate metamorfoza. ea Încetează să fie legendară. în gialogurile cu interlocutorii.

dacă este posibil să se despriridădinainte o coerenţă istorică. Filosojiile istoriei pun problema scopului urmărit de oameni în istorie şi postulează. astfel Încît Însăşi ideea de libertate umană ar fi negată. Şi invers. Aceasta este aporia de care se loveşte orice jilosojie a Istoriei. definită drept capacitate naturală de a fi afectat de suferinţele altuia. în acelaşi timp. care se pronunţă pentru imposibilitatea de a afirma ceva cu 62 . ÎNDOIALĂ (lat. în schimb. căci îmi imaginez că pot suferi· ca el. a ezita) Îndoială sceptică. ISTORICISM Doctrină conform căreia toate producţiile spiritului omenesc (drept. înţelegerea coerenţei procesului istoric. între amorul-propriu* şi iubirea de sine. Aceasta din urmă este un sentiment natural şi prereflexiv pe care îl posedă oricine îşi vrea binele. Or. dubitare.Filos. pare mai dificil de conciliat dublul postulat al raţionalităţii istorice şi al dezvoltării libertăţii. nici un adevăr mI sînt universale şi atemporale şi că toate trebuie explicate ca produse ale istoriei. IUBIRE DE SINE Putem deosebi. la fel ca Rousseau. ceea ce implică faptul că nici o valoare. amorul-propriu este un sentiment reflectat. Se consideră îndoială sceptică îndoiala definitivă pe care o practică adepţii şcolii greceşti a lui Pyrrhon. dacă presupunem că o amenii sînt liberi. care este moderată de compasiune. Aron). ce'rezultă din comparaţiile la care incită viaţa socială şi îl determină pe fiecare să facă mai mult caz de sine decît de ceilalţi. deşi cunoaşterea scopului permite. a oscila între două lucruri. Este deci dorinţa de a se conserva. că istoria oanienilor este cea a libertăţii lor. Într-adevăr. făcînd cît mai puţin rău posibil altuia. Dimpotrivă.) sînt relative la condiţiile istorice ale apariţiei lor. Îmi repugnă să-I văd pe altul suferind. atunci este imposibilă sesizarea sensului unei Istorii pe care oamenii o fac "fără a cunoaşte istoria pe care ei o fac" (R. atunci totul se petrece ca şi cum Istoria ar fi deja făcută. morală. religie etc.

incapabil de a fi oglindă pentru sine însuşi. Filos. ceea ce este lipsit de conştiinţă. ÎNNĂSCUT (lat. ci ceea ce rezistă îndoielii. În măsura În care starea de indiferenţă indusă de practicarea ei este întotdeauna preferabi lă nefericirii unui spirit animat de o dorinţă vană de cunoaştere. născut. Desemnează ceea ce constituie însăşi natura spiritului. Descartes se îndoieşte pentru a nu se mai îndoi. lucrul*. el se foloseşte de îndoială ca de un instrument de cunoaştere. Astfel. Empiriştii* numesc irieism doctrinele cărora ei li se opun şi care admit ceva Înnăscut În spirit. 63 � . O dată cu Descartes. înnăscut) Gen. opoziţia dintre înnăscut şi empiric o reia pe cea dintre a priori* şi a posteriori*. innatlls. este adevărat nu doar acel lucru de care sînt sigur. În-sinele este la Hegel realitatea care nu este încă revelată ei înseşi (se opune lui pentru sine*). Descartes se îndoieşte de ceea ce consideră drept cert pentru a controla consistenţa şi întemeierea a ceea ce admite ca adevărat. indoiala nu mai este un scop În sine. Ceea ce este un lucru în propria sa natură. ci un mijloc în vederea unui scop. Meta. Exi stenţialiştii reiau această expresie pentru a desemna ceea ce este opac lui Însuşi. Înţelep­ ciunea pyrrhoniană face din suspendarea judecăţii (epoch e*) instrumentul fericirii noastre. Sinonim cu congenital (ceea ce organismul aduce de la naştere). adică a cărui sursă este empirică*. ÎN SINE Gen. în opozi ţie cu ceea ce este primit din experienţă. Întrucît putem fi siguri de ceva şi să ne în şelăm.certitudine din cauza imposibilităţii în care ne aflăm de a demonstra ceea ce demonstrăm (regresie la infinit*). Îndoială metodică sali cartesiană . se opune lui dobîndit*. Aici. ceea ce este indubitabil.

neaf:ă încă uneori în epoca clasică "o perfectă cuno a.. i fi ind iqee a pre c oncepută (prejudecata) şi precipitarea judec.sem. tlirmer14l îşi pierde puţin cîte puţin sensul te oretic. . peose bim aici judecata ca facultate sa u c apacitate (sinonim cu bun-simţ* şi cu raţilll1e*) de j u decata ca act efectiv. Totuşi. în sensul cel mai general însă şi cel mai slab. . operaţia care constă în extragerea unui caz particular se numeşte jud ec at â determinativă. la toţi oamenii" în calitate de facu ltat e. întîi.a. sine" (înţeleptu l reprezentînd atunci idealul de om comp)etcaJ�e Îşi exersecrzâ virtutea în sens st oic) . �şa cum aminteşte Descartes. în care ace sta este deplin :G onştien t de sine. Dimpotrivă.ificaa. Or. Judecăţile se exprimă în prop. lege) este dat.i ude căţ ile ca acte alt. inţeffqptului.tere (vezi filosofie). j ud eca ta reflexivă este actul care 64 . bi ne sau rău.ţţine sau nu apa rţine unui subiect. Facultate de CI gîndi. este mai. aţ unc. moment final al Cunoaşterii abs o lute.ÎN SINE ŞI PENTRU SINE � 1. iNŢELEPCIUNE (lat.. pe ntru a se. judecata. Crit.ş tere . .stăzi. sapientia. doar prudenţă . ap.I'! tuturor lucrurilor pe care omul le poate şti" (Desc arte s) .ontaI. cît şi " stăpîn�Ţe 9:e. identifică uneori intelectul* cufacultatea de ajudeca. a cunoaşte) La orig i ne. după cum o utilizăm în mod m etodic sausp.z. de lasapire. Desemnează în filosofia lui Hegel ultima eţapă a mişcării dialectice* a Sp i ritului. m ajor itatea o utilizează în mod er()nat. jud ecată. principiu. i JUDECAT Ă (lat. exercitării acestei facultăţi. '.1.iţii . deci' ca efect al .agic. K ant.mn.ă de a stahifi relaţii gîndind par/icularul În general. . . definind . dacă este în mod natural " egală .t că. cele două c a uze pri n cipale ale erori. Actul de a afirma de spre un atribll. care poate să se exerseze.i cînd generalul (regulă.ăţii. Deş i înţelepciune a dte. scrpientia În sea m nă în latină<atît ştiinţă (traducere literală a te rm enului sophia).judiciul11. facultate de ajudeca) Filos. a aveagIJşt. sophia îns eam nă în greacă cun()aş. . putinţa de a deosebi adevărul de fals. Log.o.

legea sau principiul universal la care se raportează un caz particular dat. Ea nu necesită verificare* experimentală. Mor. Dimpotrivă. ci ca aplicare justă a regulii generale la cazul particular: ea este atunci însăşi virtutea celui ce judecă. Dacă dreptul pozitiv poate fi injust. trebuie să deosebim legalitate a * de legitimitate*. ceea ce este spus în predicat este deja conţinut În conceptul subiectului. adică nu doar drept conformitate cu dreptul. Justiţia instituţie poate conduce în mod nedrept o societate dată: ceea ce este legal* nu este obligatoriu legitim*. justiţia mai poate fi definită ca echitate *. adică atunci cînd nu putem extrage predicatul prin simpla analiză a subiectului: judecăţile matematice sînt sintetice LI priori (7 + 5 12). judecăţile sÎnt sintetice atunci cînd ne învaţă ceva. O astfel de judecată nu ne aduce deci nimic noi. Or. Mor. ci este întotdeauna adevărată a priori*. compusă din instituţii publice (tribunale .. Judecata morală trebuie deosebită de judecata logică. trebuie mai întîi să distingemjllstiţia ca instituţie de fapt (drept* pozitiv) de justiţia ca şi conformitate cu dreptul* natural sau ration al. Termen care cunoaşte un număr mare de accepţii: într-adevăr.justitia. Într-o judecată analitică. JUDECATĂ ANALITIC Ă ŞI SINTETICĂ Kant deosebeşte în tre judecăţi analitice şi sintetice. 65 � . . ) şi din indivizi.constă în a descoperi regula generală. . a cărei funcţie socială este de a aplica dreptul * poziti v. Instituţia judiciară. "oricare cerc are un centru": predicatul (centru) este obţinut printr-o simplă analiză a esenţei subiectului (cerc). JUSTIŢIE (lat. judecăţile de = experienţă ("toate corpurile sînt grele") sînt sintetice CI posteriori* . conformitate Cll dreptul. Vezi moralitate. Justiţia se defineşte atunci mai degrabă ca respectare şi garantă a demnităţii* umane. sentiment de echitate) Gen. Dr. de exemplu.

TVA-ul ţine de justiţia comutativă prin im p u nerea aceleiaşi taxe tuturor: pentru această j ustiţi e ar i tmetică. În acest sens. în esenţa ei. simplă conformitate exterioară cu legea morală. corectivă. D i m pot r i vă . JUSTIŢIE COMUTATlVĂ Pentru Aristote l . La Ka nt. Conformitate cu dr eptul* pozitiv. J u stiţia comutativă conduce economia În care fiecare termen al schimbului trebuie să fie exact de o valoare ega l ă . JUSTIŢIE OISTRIBUTlVĂ Contrar ju stiţiei comutative. Aristotel defineşte dreptatea ca acea virtute civică sau "dispoziţie de a efectua acţiuni care produc şi conservă fericirea pentru o comunitate politică". căci este si ngura echitabilă. aplicînd principiu{ proporţionalităţii. impozi t u l pe venit ţine de justiţia distributivă. justiţia distributivă nu este ari tmetică . De exemplu. Ea este deci . (egalis. Ea este adevărata dreptate. Astfel. de domeniu{ activităţii politice. care se pre ocupă mai mult de spiritul legii decît de litera ei. ar. Ea îl tratează pe fiecare relativ la particularităţile sale şi nu ca pe oricare altul. unde domneşte principiul egalităţii aritmetice. ceva = ceva. ci geometrică. lăcÎndu-1 pe fiecare să plătea s că În funcţie de ceea ce cîştigă: pentru această justiţie geometrică 1 /2=3/6. ar. ea este cea care distribuie fu n cţiile publice după meri te. Vezi justiţie distributivă. perfecţiunea dr eptăţii este atunci echitatea*. 1=1. LEGALITATE (lat. Vezi justiţie distributivă. relativ la legi) Dr. putem deosebi �fera ecol1omică. Adevărata dreptate poate astfel modifica regula generală pentru a-i substitui un decret. dreptatea. La fel.Filos. A se distinge de legitimitate* . Mor. ea p retinde să se dea mai mult săracului decît bogatului şi sil se ceară bogatului mai mult decît săracului. unde echitatea necesită triumful justiţiei distributive. în măsura În care se supune princip i u l ui egalităţii aritmetice. faptul că un act este conform Cl! datoria nu im plică 66 .

moralitatea unui act presupune ca el să fie realizat din datorie. 67 t . stare a omului liber) Gen. Ea enunţă principiul acţiunii universale şi obligatorii* la care trebuie să-şi conformeze actele orice fiinţă raţională pentru a-şi realiza autonomia*. lex. necesare *. Vezi drept pozitiv. imperativ. pol. care autorizează previ­ zi unea *. în sens iniţial. această expresie pare inadecvată atunci cînd desemneazădoorposibilitatea materială de a acţiona. ci să şi vrea: omul poate întotdeauna să-şi interzică să hlcă ceea ce poate să facă. libertas. În acest sens. Legea morală * este regula normativă dictată omului de raţiunea* sa practică. "legitim" spune mai mult decît "legal": astfel. lege) Epist. Căci. Mor. adică din intenţia de a acţiona din pur respect pentru legea morală. Vezi datorie. LIBERTATE (lat. Legile şt ii nt�fi ce instituie între fapte* raporturi m ăsurabile. Aplicată omului. Într-adevăr. Legea n aturală vezi drept natural. LEGITIMITATE acord Caracterizează ceea ce este Întemeiat pe raţiune sau În eli dreptul* natural. o lege este dreaptă cînd ea face legal (autorizează) ceea ce este legitim şi ilegal (interzice) ceea ce este nelegitim. trebuie nu numai să poată din punct de vedere material. LEGE (lat. lIniversale *. cum ar fi cazul unei plante care se dezvoltă fără tutore. şi nu doar În acord cu datoria* . nedreaptă dacă ea face legal ceea ce este nelegi tim şi ilegal ceea ce este legitim. Numim de obicei Iibertatefizică faptul de a acţiona fărâ o hs tac o {e sau de a urma în mod firesc legile ce corespund propriei naturi. Vezi determinism. se opune servituţii şi se defineşte atunci în mod negativ drept absenţa constrÎngerii exterioare. Filos.I11oralitatea* lui. Legea ci vi fă este regula sau ansamblul de reguli coercitive stabilite de autoritatea suverană dintr-o soci etate. Libertatea. pentru ca un om să fie liber.

Ea nu se poate defini ca absenţă a legii. ci În sp ecial liber arbitru care. libertatea pare să se confunde aici cu Raţiunea.Mor. Situaţia în care orice 0111 îşi exercită libertatea naturală fără a întîlni alte limite decît forţele exterioare care i se opun se numeşte anarhie. este o libertate ll1ereu agitată. Totuşi. caracterizează omul în calitate de fiinţă /'espon­ sabilâ* . Aceasta pentru că adevărata libertate este libertatea civilă. în cunoştinţă de cauză. garantată de legea * care Îi determină întrebuinţarea şi nu libertatea ameninţată de puterile care o mărginesc. Stare a unei fiinţe care se decide la capătul reflecţiei. OI'. Pentru Descalies. se defineşte ca simplă putinţă de a acţiona fără nici un motiv sau fără altă cauză decît însăşi existenţa acestei putinţe de li alege în mod arbitrar. Liber·tatea moralei înseamnă deci autono mie*. ceea ce ar fi în contradicţie cu însăşi existenţa unei societăţi. Libertatea dorinţei. considera că libertatea se manifestă dej a în orice act de alegere. tiecare nu poate face (nu trebuie să facă) tot Ceea ce poate să facă (tot ce este capabil să facă din punct de vedere material) Întrucît folosirea liberă a forţei conduce la starea de război. pe treapta sa cea mai de jos. Libertatea mea este cea a oricărei fiinţe raţionale: este cea a cetăţeanului* şi se exercită În limitele legilor 68 . Întotdeauna putem să alegem Între două solu ţii. Libertatea. Astfel. în sens moral. să facă binele sau răul. sau permisiunea. chiar dacă sîntem indiferenţi. LIBERTATE NATURALĂ ŞI LIBERTATE CIVILĂ Numim libertate naturalel exerciţiul Jiber al puterii noastre. Descartes. Kant deosebeşte voin(a * liberă. dimpotrivă. ce presupune ca cel ce acţionează să ştie ce v1'ea şi să acţioneze în conformitate cu motivele la care subscrie. libertatea nu Insea111nă deci Întotdeauna responsabilitate. deosebind astfel libertatea luminată (care ştie ce vrea) de libertatea indiferentei (definită ca nehotărîre a voinţei cu privire la obiectele sale). supunere la legea raţiunii (putinţa de a se determina prin sine) şi nu subordonarea faţă de înclinaţiile sensibili tăţii * . ci doar ca ahsenţă a constringerilor considerate /lelegitime. ce l'iscă fără încetare să fie mărginită de puterea altor dorinţe. de arbitrarul ce nu presupune existenţa ra ţiunii.

ce au drept scop apărarea drepturilor* universale. precum la stoici . sau în mod formal adevărate. LOGICĂ (gr. în baza anumitor reguli operatorii. în măsura în care este guvernată de un principiu superior de organizare raţională. Stoicii numesc uneori logos universal divinitatea 69 G . ea se numeşte logică simbolicâ. Este 0PllS În acest caz ideii de haos. Modernii şi eontemporanii (de la Leibniz la Russell) descoperă avantajul logic al unui limbaj artificial care permite exprimarea. Logica modernă este formal izată sau algoritmică. şi LOGOS Gen. a structurilor universale ale gîndirii. Ştiinţă CI vafidită/ii* inferenfelo r *. Este opus în acest caz lui mythos (mit*). Acest cuvînt grecesc semnifică în acelaşi timp discurs raţiu n e . Limitarea libertăţii naturale este astfel condiţia pentru exercitarea libertăţii civile a oamenilor care trăiesc în societate. tee/mi! logike. cît ordinea lumii înseşi. Log. Ulterior. de dezordine.echivocitatea proprie limbilor naturale. în care raţionamentele (silogisme* ) se enunţă încă după gramatica obişnuită a l i m bii greceşti. precum la Platon. Obiectul ei este fIxarea condiţiilor de validitate* formală a unei demonstraţii fără să se preocupe de adevărul* material al propoziţiilor care o compun. Studiu al operaţiilor prin care spiritul Încearcă să elaboreze raţionamente coerente (noncontradictorii) şi stabilirea regulilor de construcţie cărora trebuie să li se supună aceste raţi onamente pentru a fi valide* sub aspectul formei. Logica numităformală sau clasică a fost mai Întîi sistematizată deAristotel. fără . care se supune pl"Obei discuţiei În scopul de a fi valabil În mod universal. logos desemnează discursul Întemeiat pe raţiune şi argumentat. artă sau ştiinţă de a raţiona) Gen. pentru a o deosebi de logica clasică a lui Aristotel. logos desemnează nu atît ordinea discursului raţional. care se vaiidează şi se legitimează răspunzînd oricărei obiecţii. Mai tîrziu. adică a oricărei operaţii care constă în derivarea unei propoziţii pornind de la tl11a sau mai multe propoziţii antecedente.

Tot ceea ce admitem că există. el nu este obiect al cunoaşterii.supremă care conduce universul sau Raţiunea ce guvernează lumea şi se regăseşte în fiecare dintre părţile ei. Vezi Exist. Lumea este mai 0111 orizontul acţiunii sale. Dimpotrivă. LUCRU Gen. persoana este inalienabilă. Astfel. Meta. Mor. ci o demnitate*. lumea este una dintre cele trei Idei ale raţiunii pure (precum sufletul şi Dumnezeu). lumen naturalis) La Sf. facultate de cunoaştere Înnăsclltă în fiecare om şi dată de Dumnezeu. raţiunea care purcede din Dumnezeu ŞI i1uminează spiritul omenesc. Pentru Kant. înainte de a fi obiect de cunoaştere: el este în lume. LUME (lat. Pentru Kant. Întregul Univers. iar persoana ca un scop. lume) Gen. Toma. Ideea de lume depăşeşte donleniul oricărei experienţe posibile. Totalitatea {/ ordonat. "lucrul în sine" subzistă independent de subiectul care şi-l reprezintă. La Descartes. nu are preţ. Astfel. El se defineşte ca un mijloc. pur şi simplu PămÎnlul. astfel încît putem afirma deopotrivă că lumea este finită sau infinită. valoarea sa este preţul său: el poate fi posedat şi schimbat. în primul rînd. ei sînt primii care postulează existenţa unei raţiuni universale prezente deopotrivă în fiecare om şi în toţi. l111/ndus. desemnează un sistem bine Apoi. şi nu În faţa lumii. Orizont de sens pentru conşti inţă. întîi pentru antino mie. Meta. ceea ce există În spaţiu şi timp. sinonim cu raţiune. Lucrul se opune persoan ei. LUMIN Ă NATURALĂ (lat. 7 0 . În sfîrşit. Într-adevăr. Neputînd fi obiectul vreunei experienţe.

ci un psichagog. într-un silogism*. anume figurile geometrice. Vezi reminiscenţă. artă de a moşi. de la materia. Fi/os. (gr. major. materie) Meta. ironie. premIsa care conţine termenul ce va MATEMATICĂ fi predicatul conc!uziei. desemnează metaforic pro cesul dialectic* prin care filosoful ajunge să scoată spiritele din toropeala lor obişnuită. l11aterialis. maieutike. Ext indere a metodei şi a modelelor matematice la studiul fenomenelor ce sînt obiectul altor ştiinţe. 71 . artă de a moşi) Socrate fiind fiul unei moaşe. precum ştiinţele natUlii şi ale vieţii. MATERIAL (lat. să-I î nţelegem prin intermediul caracterelor acestui "limbaj". întrbuinţarea statisticii în sociologie ilustrează Într-adevăr în ce constă matematizarea unei discipline care încearcă să cîştige în rigoare şi în precizIe. Sinonim cu "geometrizarea spaţiului". sau chiar ştiinţele umane. după Galilei. cauză (materială). Vezi adevăr material. Sinonim cu fizic şi opus spiritualului. şi nu prin intermediul vreunei revelaţii exterioare. mai mare) Majora desemnează. Deoarece adevărul nu survine decît prin acest exerciţiu dificil al unei gîndiri ce încearcă să se întemeieze. maieutica.MAIEUTIC Ă (gr. MATEMATIZARE Epist. (lat. punîndu-le întrebări incomode care le obligă să reflecteze. Matematizarea universului permite să-I concepem pe acesta ca o carte "scrisă în limbajul matematic" astfel încît să fie posibil. Astfel. ordinea sau întinderea. care "moşeşte spirite". mathema. Socrate trezeşte suflete sau MAJoRĂ nu este un învăţător. să se legitimeze printr-o riguroasă Întoarcere aS1fpra ci Înseşi. ştiinţă) Orice ştiinţă al cărei obiect este numărul. Log.

marmura (materie) poate deveni coloană sau statuie. iar întregul concret. materia este potenţă*. Vezi d atorie. Filos. Prin opoziţie cu forma unui act (intenţia care îl motivează). chiar dacă materia sa este diferită. în conformitate cu care Kant defineşte moralitatea * acestuia. Doctrină conform căreia nu există altă substanţă decît materia. în vreme ce forma sa este cea a oricărei propoziţii universal afirmative de tipul "Orice A este B". Kant numeşte materie a unui fenomen* "ceea ce în fenomen corespunde senzaţiei" şi este dat a posteriori*. propoziţia "toţi oamenii sînI muritori" are aceeaşi formă ca propoziţia precedentă. Mor. greutatea şi culoarea unui lucru. Pentru Aristotel şi scolastici. l11J. şi nu Cll consistenţa. Epicur pentru materialism şi Platon pentru idealism). pe care forma o actualizează*. statuia. termenii "copac" şi "stejar" constituie materia propoziţiei "toţi stejarii sînt copaci". De exemplu. principiu al lucrurilor) Meta. spre deosebire de forma* sa.lcn�. Este opusă formei. după el. Acest termen apare în secolul al XVII-lea şi este reluat de Leibniz. erit. Astfel. pol. MATERIE (lat. fiind un compus al materiei şi al formei. făcîndu-se abstracţie de intenţia * agentului. conform căreia faptele materiale (economice) constituie cauza determinantă a totalităţii fenomenelor istorice şi sociale. Vezi intuiţie. 72 . Filos. Astfel. ce nu sînt decît calităţi* secunde care ne ating· simţurile. Descartes identifică materia CLI Întinderea care se pretează calculului raţional. Vezi matematizare. Vezi ade v ăr material. care îl opune idealisJ11ului* (cele mai bune exemple ale acestor două doctrine fiind. materia. Log.MATERIALISM Filos. Materalisl11 istoric: termen creat de Engels pentru a desemna doctrina lui Marx. Materia unui act este îndeplinirea efectivă a acestui act. Vezi cauză. Materia unui raţionament sali a unei simple propoziţii se deosebeşte de forma lor. forma fiind principiul care organizează şi determină materia.

JIU este suficient ca această urmă să fie reactivată pentru a exista O amintire. desemnează orice feluri de procese (biologice. Principiul inerţiei. Filo s. natura nu mai este gîndită drept însufleţită de vreun principiu ascuns numit "suflet*". MEMORIE (lat. concepÎnd materia ca o Întindere strict geometrică. concepţia mecanicistă asupra viului este opusă concepţiilor vitaliste*. mecanicismul cartesian este dlfalist* întrucît presupune eterogenitatea radicală existentă între res extensa (lucru întins sau materie) şi res cogitans (lucru cugetător sau spirit). O maximă nu este aşadar cu necesitate morală: pentru a acţiona din datorie*. prin cipi u subiectiv* al unei conduite care enunţă cum anume vrea agentul să acţioneze.MAXIM Ă (lat. adică determinat de condiţii antecedente in variabile. este necesar ca un lucru să fi fost mai întîi percep!lt în trecut. care susţine că nici o fiinţă nu este în mişcare dacă nu este determinată de o forţă exterioară. şi nu doar ceea ce eu vreau să fac. şi nu de o finalitate internă sau imanentă*. Ca să existe amintire a unui lucru. se aplică întregii naturi.Astfel. Desemnează doctrina lui Descartes în măsura în care se desparte de explica{iajinalistă* a fenomenelor proprie fizicii aristotelice. sentinţă generală) La K ant. memorie. psihologice. Pentru ea. orice fenomen este mecanic. guvernate de aceleaşi legi ale mişcării precum corpurile inerte şi reduse la proprietăţile fizico-chimice ale materiei. Filos. ca ea să-mi prescrie ceea ce oricare altlll trebuie să facă. Cu toate acestea. Conştiinţă prezentă a unei experienţe trecute. În consecinţă. trebuie ca maxima acţiunii mele să poată deveni universală. logice). medievală. amintire) Gen. În acest sens. Sinonim cu maşincl. deci şi corpur ilor vii. MECANICISM G en. În mod metaforic. memoria. astfel încît această percepţie să fie păstrată fără si se şteargă sub fOlma unei urme mnemonice. mai trebuie ca sufletul să nu ia această reactivare drept o primă impresie sau percepţie 73 G . maxima.

Această distincţie se verifică în cazul învăţării unei lecţii. întrucît este selectivă. ci să recunoască. Descmtes deosebeşte astfel între reminiscenţâ. sau memoria pură. pentru a desemna. în Evul Mediu s-a numit de obicei metaphysica filosofia primă.. drept co nştiinţă reflectată a amintirii. cele ce urmează după (meta) fizica (physica) sa. 74 . iar prepoziţia metC! s-a înţeles nu în sensul de după. Întrucît această parte a operei lui Aristotel este constituită din filosofia primă. amintirea unei impresii trecute. Totuşi. Astfel se explică faptul că astăzi adjectivul "metafizică" desemnează de obicei cunoaşterea care este independentâ sau di/1colo de experienţă. învăţ pe de rost recitind lecţia şi repetiţia lecturilor produce o ohişnuinţă* ce rezultă dintr-o memorie inteligentă. Ele constituie tot atîtea momente unice ale istoriei mele Întrucît reprezintă.nouă. sau deasupra. în jurul anului 50 Î. şi orientată întrutotul spre imperativele eficacităţii acţiunii: trebuie să ştiu pentru mîine lecţia aşa cum o ştiu astăzi. ca amintire a unei percepţii vechi nerecunoscute ca atare şi pe care conştiinţa o ia drept o creaţie originală. dacă ţin seama de fiecare dintre momentele ce au fost necesare însuşirii ei. în catalogul operelor lui Aristotel. înzestrate cu o calitate proprie. care uită accidentalulpentru a nu reţine decit esenţialul. MEMORIE PURĂ (memorie-amintire) Bergson deosebeşte memoria pură sau memoria-amintire de memoria-obişnuinţă. cu circumstanţele lor particulare. în impresia prezentă. Aceasta dimensiune propriu-zis calitativă a trecutului pe care o descopăr prin amintire dezvăluie ceea ce este durata * trâitâ care sÎnt eu insumi. Această distincţie o regăseşte pe cea dintre conştiinţa spontană şi conştiinţa* reflectată. evenimente ce nu au caracterul unei obişnuinţe prin incapacitatea de a se putea repeta.Hr. şi memorie. ele Îmi apar ca singulare. METAFIZICĂ Termen utilizat la Început de Andronikos din Rhodos. ci de dincolo.

filosofie primă. urmărire) Desemnează fie t otalitatea regulilor ce indică calea de urmat pentru a ne conduce bine raţiunea. Ea trebuie doar să renunţe la pretenţia de a înţelege absolutuL pentru a se defini în viitor ca ştiinţa co mpletă a conditiilor cunoaşterii posihile. a "fiinţei" lucrurilor. fie drumul efectiv al gîndirii Înseşi care. ea este "ştiinţa fiinţei ca fiinţă". În a doua accepţiune.S u b st. Cu toate acestea. după expresia lui Aristotel. a lucrurilor* în sine. Cerc etare a principiilor şi a cauzelor prime: cunoaştere a lucrurilor divine. cele ce depăşesc experienţa. cale: meta. În acest nou sens. În primul caz. de unde. Aceasta este. către.. metoda se defineşte ca ansamblu de procedee raţionale care au drept scop cunoaşterea adevărată: regulile sînt enunţate Rtunci înaintea oricărei cercetări ca mijloace de a preveni eroarea. sau ont ologie*. Acesta este sensul caJiesian al metodei ce constă în fonTIularea unor Reguli de Îndrumare a spiritului. odos. O dată cu Sf. metoda rewltă din chiar mişcarea gÎndirii care se gîndeşte pe si ne : ea survine după şi nu înaintea cunoaşterii a cărei desfăşurare o exprimă şi o reflectă. este o dispoziţie naturală şi insurmontabilă a omului. a necondiţionatului*. chiar dacă raţiunea nu poate atinge vreodată decît fenomenele. încetul cu Încetul. descoperă adevărul. pentru Spinoza. . ). Crit. Definiţie foarte apropiată 75 . Kant nu renunţă niciodată să considere metafizica drept o ştiinţă posibilă. Kant consideră că metafizica în calitate de cercetare a absolutului*. termenul desemnează cunoaşterea prin rariune şi nu printr-o revelaţie de tip religios. adevărata definiţie a metodei pe care trebuie să o punem efectiv la lucru înainte chiar de a o putea formula: "Ea este cunoaştere reflexi1'ă sali idee a ideii". Concepută ca o căutare a esenţei. nefiind indicată dinainte vreo cale. sufletul . metafizica se confundă cu însăşi cercetarea critică*' METODĂ (gr. precum şi a principiilor ştiinţei şi acţiunii. dincolo de aparenţele lor. a realităţilor absolute şi transcendente ( Dumnezeu. deşi Hume şi empiriştii* condal11nă fără drept de apel această pretinsă ştiinţă care crede că poate cunoaşte incognoscibilul. Toma şi pentru scolastici.

în care diferitele forţe ale naturii sînt reprezentate sub forma creaturilor care le personifică. MISOLOGIE (gr. discursului raţional. renunţînd la sine şi la lumea exterioară. Mai ales magia incantatorie a rostirii mitice se distanţează de rigoarea raţională ce caracterizează pentru greci folosirea logos-ului. lorma . În care devine conştientă "forma aufomişcării interioare" pe parcursul căreia aufost produse cunoştin. MOD (substantiv neutru. ură. În privinţa fondului. l11ystikos. mai precis. Într-o experienţă incomunicabilă de contopire cu absolutul (extaz) în care. relativ la mistere) Credinţă În posibilitatea de a atinge adevărul fără mijlocirea ref1ecţiei şi a limbajului. el este demonstraţie. care conţine subiectul conc1uziei. Or. contrar mythos-ului. fel) pe care o poate dobîndi după calitatea (afirmativă sau negativă) sau cantitatea (universală sau partictllară) propoziţiilor ce îl compun. pentru care este vorba totodată despre o cunoaştere rejlexivă. logos. Este opus logos*-ului. Filos. MINORĂ A doua propoziţie a unui silogism*. care este narativ. logos-ul nu este doar rostire: În privinţa f0ll11ei. cel care se deschide infinitului vrea să anuleze limitele obişnuite ale cuno<Lşteri i. MISTICISM (gr. abstracţiile filosofului sînt opuse puterilor divine ale căror aventuri sînt povestite de mit. mythos) Gen. Modul unui silogism* este măsură. l11odus. misos. Povestire fabuloasă de origine populară. miturile sînt discursuri sacre. Lo g. raţiune) Ură faţă de raţiune. În limba greacă.de cea propusă de Hegel. mythos desemnează o rostirefonnlllată. MIT (gr. din lat.tele.

i mp osibil u l co ntin gentul şi p osib i lul Crit. care l-a făcut din nou cunoscut prin defi n iţi a sa : . orice determ. MODALITATE Log. Logica modală are drept obiect necesarul . fiecare fiind d iferită. . adică fără părţi. ce intră în tot ce e compus". sinonim CLI atr ibut sau calitate.. ci dom la valoarea copulei în raportul ei cu gîndirea în genere. este op us atrib u tului *. mai ales din punctul de vedere al substanţei lor. M od a lită ţi l e j udedlţi i * sînt problematic u l *. un ita te) Acest telll1en de origine pitagoreică a fost reluat de Leibniz.naţie a unui subiect. MON ISM (gr. Monismul materialist* reduce s pi ritul la materie. Vezi en telehie. cu P erc ep ţie şi uneori cu fac ultăţi mai înalte. La Des cartes . modul. înzestrată cu Ape tiţiune . fi . precul11l11ateria şi s pi r itul ci a uneia singure. . c o nc epţiile moniste nu admit exist e n ţa a două substanţe. în vreme ce monismul idealist* presupune red ucţ i a inversă. î n Dumnezeu sau în lucrurile create. Este opus dualismului *. manos. MON ADĂ (gr. Adevăraţi atomi spirituali ai naturii. . .Filos. Caracteristică a propoziţiilor care desemnează relaţia pe care predicatul * o are cu subiectul *. 0 su bstanţ ă simplă. singur un ic ) Desemnează orice doctrină care consideră că totalitatea lucrurilor este red1l ctibilă la unitate. La Spinoza. monas. chiar dacă termenul de atri but este păstrat mai degrabă pentru a desemna ceea ce. Pentru scolastic i. Astfel. afectiune a substanţei. asert or i cul * şi ap od i c ticul *. Modalitatea judecăţilor nu se referă la conţinutul lor. "se af1ă în ele mereu în acelaşi fel". care constituie esenţa permanentă a substanţei*. 1110nadele sî n t imp enetrabile l a orice acţiune exterioară. pusă în mişcare de o forţă internă.

instrumentalizÎnd una dintre ele. el este "principiul obiectiv al voinţei". Kant distinge în mod clar Între mobil şi motiv. Sinonim cu etică*' MOTIV (lat. Cauză a acţiunii. nefiind un scop în sine. în vreme ce un mobil este sensibil (supunere oarbă faţă de înclinaţii).Activitate nevaloroasă ce dejormează sufletul şi trupul. prin 78 . vezi bi ne. Cum anume munca. Astfel. O morală este constituită din totalitatea regulilor admise într-o societate dată dintr-o epocă dată. l11otivlIS. datorie. ci mijlocul subzistenţei. interes. implicăo specializare dez1Il1lanizafltâ. tripa/illm. aşa cum este Tacut ciocanul pentru a bate un cui. în schimb. Crit. ea este totodată mijlocul râscumpărării pentru omenirea care. supus imperativelor eficacităţii. MUNCĂ (lat. a putut să devină o valoare? Dacă Biblia descrie munca drept o pe deapsă di vină. vezi intenţie. Am spune astăzi că. Teorie normativă a acţiunii omeneşti. un motiv este întotdeauna raţional: determinare conştientă şi responsabilă a unui act. tocmai deoarece ea nu este o unealtă. Într-adevăr. deoarece omul nu este Tacut pentru o meserie. Morala. ci un organ polivalent. cel ce munceşte Îşi pierde viaţa În vederea cÎştigului: Aristotel îl defineşte pur şi simplu ca o "unealtii vie" de care ne-am putea lipsi dacă suveica s-ar putea deplasa singură pe războiul de ţesut. MÎna este simbolul omului. referi tor la mişcare) Gen.MORALĂ Gen. instrument de tortură) Aristotel considera munca o activitate înrobitoare prin natura ei. Munca. într-adevăr. se defineşte ca totalitatea regulilor de conduită care pretind că sînt valabile universal şi necondiţionat. ea este lăsată În seama sclavilor care se adîncesc În ceea ce fac. în vreme ce activitatea laborioasă distruge această armonie. pe care avem adesea tendinţa de a le confunda. activităţile nobile dezvoltă simultan În 0111 toate facultăţile sale. Filos. pe care grecii o considerau l1edemnă de om.

Începînd cu secolul al XIX-lea. Cît despre glorificarea muncii. 3. Care are legătură cu natura *. ea devine chiar o datorie. munca se impune în filosofie ca o noţiune centrală. chiar în momentul în care se desăvîrşeşte industrializarea Occidentului. de exemplu). naluralis.ta * unu. gen atunci cînd desemnează totalitatea proprietăţilor care îl definesc: "Natura unui guvernămînt este ceea ce îl face să fie ca atare" (Montesquieu).eforturile sale. cît un rău mai mic. de la naştere) Gen. şiformele istorice ale muncii (alienare* şi exploatare economică a f0l1ei de muncă) va fi denunţată de Marx ca o denaturare indusă de sistemul capitalist. Şi totuşi. de la nasci. fără intervenţia unei cauze străine: 1. este opusă faţă de ceea ce e ret1ectat. ce îl face stăpîn al naturii. este opusă la ceea rezultă din atiă* sau din tehnică: "Natura este principiu în lucrul Însuşi" (Aristotel). 79 CI . distanţa existentă Între esenţa muncii. Omul nu este om decît prin muncă. contribuie la perfecţionarea lumii. termenul se referă în primul rînd la ideea unei existenţe care se determină pe sine. care îi sesizează caracterul antropogen. este sinonim cu esen. natura. după cum desemnează natura unei/iin(e sau nat1lra În genere. este opusă faţă de ceea ce este dobîndit. de domesticire a instinctelor vitale. conceput de morala creştină. Dr. dar şi al lui însuşi (disciplinîndu-i dorinţa. Religie naturală. astfel Încît această valorizare morală a muncii poate fi pusă în legătură cu înflorirea capitalismului. Vezi d eism. desemnînd ceea ce este Înnâscut*. În etica protestantă. în special o dată cu Hegel. NATURĂ (lat. 2. vezi drept* natu ral. creatoare a umanităţii. Desemnînd natura unei fiinţe. Teol. drept instmmentul cel mai eficient. ea va fi analizată de Nietzsche la sfirşitul secolului. N ATURAL (lat. se raportează la ea sau i se conformează. adică la om faţă de cultură*. desemnînd ceea ce este spontan. Ea este astfel mai puţin un rău. a naşte) Termen echivoc ce posedă două mari accepţiuni.

l1ecessariZls. sau sînt cunoscute drept false a prio ri* . Necesitatea logică determină o deducţie astfel înCÎt. NECESAR (lat. sau absolută. întruCÎt necesitatea desemnează mai degrabă ceea ce este în aşa sau 8 O . N atura. natura in care orice cauză este ea însăşi efectul unei cauze ex t erio are este opusăpentru Kant libertăţii. N efi i nţă . scolastică. natura c a totalitate a l uc rur ilor ce prezintă o ordine şi realizează tipuri este opusă pentru Aristotel hazardului: "N atura nu face nimic inutil". sau nu poate fi altfel de cît este. De unde: care nu poate fi co ncep u t ca nefiind. astfel. inevitabil) Gen. fiind date premisele. termenul se referă la i deea organizat şi guvernat prin legi: 1. Crit. Kant numeşte adevăruri necesare propoziţiile ale căror contradictorii implică întotdeauna o c o n t radicţie . Sinonim Cll apodic tic * . . necondiţională. 3. La Kant. Car ac teris t ic ă a ceea ce este necesar*. non ens. este opusă LUl71ii* omeneşti. atunci B" exprimă o necesitate ipotetică. Log. salt care nu poate fi conceput altfel. "Întregul este mai mare decît pa r tea " . Dis tingem între necesitate ca tegorică. care este subordonată unor p re sup oziţ ii . noncon­ tingent* . şi necesitate ipotetică sau co n diţională. Crit. unui î n treg NEANT (lat. 2. ce presupune autono mia * morală a agentului. s upusă contingenţei. concluzia 17 11 se poate să I1U se imp u nă. Mor. este mai bine să vorbim despre obligaţie*. " Da c ă A. care este cea a principiilor raţionale l og ice ori matematice ce sînt Întotdeau/1C1 adevărate (vezi ad evă r necesar*). De e xemp l u .Desemnînd natura În genere. nefiinţă) Ceea ce nu are fiinţă sau reali tate. NECESITAT E Gen. Opus c o n t inge n tul ui *. lina dintre cele trei cat egorii ale modalităţii *. Care nu poate să nu fie. Epist. Dacă înţelegem p ri n necesitate morală ceea ce impune datoria*. în măsura în care exprimă o necesitate abs olută.

Actul moral* este pentru Kant necondiţionat deoarece nu are altă cauză decît el însuşi: ne facem datoria fără alt motiv decît intenţia de a acţiona b i n e . atîta timp cît actul moral este liber. de exemplu. nici realităţi exi stente în afara spiritului ' (realism). nevoia de a mînca. Gen. şi nu la lucrurile reale. nominalis. Nevoile noastre sînt inseparabi le de istoria noastră psihologică (Freud) şi socială (Marx) sau sînt numite culturale. Vezi definiţie* nominală. ele se sustrag unei determinări obiective. privitor la nume) gen. rămîne dificil să vorbi m despre nevoi vitale: unde se sfirşeşte supravieţuirea? Unde începe abundenţa? Frontierele nevoii par deci poroase.fel încît voinţei îi este întru totul imposibil să i se sustragă. şi implică deci o-alegere acolo unde nevoia manifestă o necesitate. nu sînt nici concepte făurite de spirit ( c onceptua lism*). Fi/os. în opoziţie cu detiniţia . Vezi imperativ* categoric. Dorinţa privilegiază Întotdeauna mai curînd un obiect decît altul. i' NECONDIŢIONAT i. c i doar semne generale. . ' 8 1 . reală . NOMINAL (lat. NEVOIE . nume. Trebuie să distingem aici nevoia şi dorinţa (dorinţa de a mînca mai degrabă brînză decît un desert). N OMINALISM Doctrină conform căreia ceea ce numim universalii. Log. adi că ideile generale ş i abstracte. în toate cazurile. Este dificil totuşi să facem din nevoie o categorie striCt naturală. Relativ la nume. . Care nu depinde de nici o condiţie şi care conţine în el însuşi propria raţiune de a fi . Necesitate naturală ce are o cauză fiziologică. Astfel.

lucrurile* în sine. întrucît doar ele sînt obiecte ale unei experienţe posibi le. obiecte ale grndirii. Astfel. OBIECTIV ITATE Pentru scolastici şi cartesieni. numai ele putînd fi cunos­ cute. norma unui lucru exprimă ceea ce el trebuie se/fie. model) Regulă după care judecăm valoarea obiectelor ce trebuie să i se conformeze. această distincţie este aici mai mult u na de drept decît de fapt. opoziţia dintre ceea ce este obiectiv şi ceea ce este su biectiv are lin sens. Se deosebeşte de lege* atunci cînd legea desemnează un raport invariabil între lucruri (lege ştiinţifică) şi descrie ceea ce este. Astfel. în măsura în Care Este opusjenomenelor*. echer.NORMĂ (lat. Mor. Opoziţia dintre subiectiv şi ob iect iv întîlneşte în scopurile strict individuale şi morala kantiană pe aceea dintre scopurile un iversal valabile. norma. cînd subiectiv desemnează ceea ce este propriu subiectului individual (contrar cu ceea ce este comun tuturor fiinţei OI' raţionale). la Kant. sinonim al legii atunci cînd legea prescrie ceea ce trebuie să fie (lege morală). Astfel. sînt gîndite. indi ferent dacă ele sînt recunoscute sau nu ca atare. Crit. Kant nu denumeşte obiectivă o realitate ce s ubzistă indep'endent de orice cunoaştere (căci o astfel de realitate nu poate fi cunoscută) . se aplică ideilo� sau reprezentărilor spiritului. ideea obiectivă de soare este soarele "în măsura în care el există în intelect" şi nu "în măsura în care este pe cer". nOZlmena. De exemplu. dacă subiectiv se aplică la ceea ce este o proprietate a gîndirii în genere (în opoziţie cu ceea ce este fără a fi gîndit). atunci obiectiv ş i subiectiv nu se opun. Este obiectiv ceea ce este comun mai l11ultor fiinţe gînditoare şi ar putea de drept să fie comun tuturor: ceea ce poate Întemeia un acord universal. NO UMEN (gr. În schimb. model pe care ele trebuie să îl copieze sau ideal cu care le comparăm. OBIECTIV. şi nu lucrwilor care sînt reprezentate. Se opune aici forrnalului *. ci ceea ce este valabil pentru toate spiritele. În consecinţă. lucruri gîndite) Desemnează. Principi ile prac tice sînt subiective atunci cînd . regulă. doar ideile au o "realitate obiectivă".

Vezi maximă. care este în ac est caz posibilă din punct de vedere material. Mor. Ea este o exigenţă a raţiunii practice* căreia este Întotdeauna posibil să-i răspundem întrucît. a lega laolaltă) Dr. ea este expresia virtuoasă a libertăţii şi a putinţei noastre. cele care pot fi considerate drept mijloace în vederea llnui scop care este bun). nesupunerea. La origine. OBLIGAŢIE (l at. obligare. OBIŞN UINŢĂ (lat. ar fi contradictoriu ca raţiunea să comande imposibilul ("tu trebuie. ca efect al unei repetiţii invol untare. în timp ce. Doar printr-un abuz de limbaj putem confunda faptul de a fI obligat cu faptul de a fi constrîns. adică de a acţiona din re�pect* pentru legea morală.subiectul consideră că ele nu au val oare decît pentru propria sa voinţă. este de-a dreptul interzisă din punct de vedere fonnal. ele sînt obiective CÎnd pres cripţiile lor sînt recunoscute drept valabile de orice jiinfă raţională. Deosebim obişnuinţele ce rezultă din intenţia de a face binele (a ltfel spus. habitudo. Obligaţia morală este exigenţa de a acţi ona bine sau datoria*. aşa cum a arătat Kant. deci tu poţi"). subiectul'" pe care îl condamnă este un subiect de drept ce poate alege întotdeauna să nu i se supună. constrîngere juridi că. în celălalt caz. obişnuinţa desemnează supunerea noastră faţă de un determinism* exterior şi se identifică cu viciul în cal itate de atitudine cronică. care presupune îndatorire şi creanţă. fie în mod spontan şi mecanic. Astfel. care are valoare uni versală. Nu ne putem sustrage unei obligaţii morale în sensul că nu este legitim"'. Mai mult. G • . mod de a fi dobîndit) Compo rtament dobÎndit fie În mod voluntar pri ntr-un antrenament metodic. raport de drept între două persoane. de cele ce sînt doar efectul sau consecinţa lInei înlănţuiri oarbe de cauze. că nu trebuie să facem astfel. căci se adresează oricărui om considerat ca fiinţă raţională sau persoană". Supunerea liberă faţă de obli gaţie rezultă doar din intenţia* de a acţiona bine. în acest din urmă caz. Ea se deosebeşte de obligaţia socială ce rezultă dintr-o convenţie. ea nu este o constrîngere care neagă libertatea obligînd la supunere.

experienţă provocată în vederea veri ficării ipotezelor. opun Doxa Episteme (ştiinţă*). Claude Bemard distinge Între observaţia ştiinţifică. A-ţi expune opinia înseamnă a . Fie Or. Astfel. deosebe şte începutul cunoştinţelor noastre (care este experienţa) de fundamentul* lor (facultatea no astră de cunoaştere). Vezi metafizică. imediată (sau brută).�plică dezvoltarea unui fenomen sau a unui ansamblu de fenomene. Soc. Cu to ate acestea. ORIGIN E (lat. logos. este orientată. fie ce ea ce e. opinio. sau a esenţelor. Kant. Grecii. deşi admite că se p o ate înşela. origo. şi niciodată cu adevărat pură. De asemenea. opini a se deosebeşte de credinţă* şi de cunoaştere. fapt p r i m . în special Platon. fiinţă. OPINIE ( lat. ' distincţia Între experienţă* şi observaţie este problematică. Gîndire (opinie) şi spune ceea ce gîndeşti. problema ştiinţi fică a începutului universului nu este totuna cu problema metafizică a 84 ratiunii de ajl a lumii. Opinie puhlică înseamnă o judecată colectivă ce nu i mp l i c ă întotdeauna conştiinţa unei incertitudini . opinie) Gen. apariţie a unui astru la răsărit) . ontos. a reflecta înseamnă a încerca să ştii de ce gîndeşti ceea ce gîndeşti: a-ţi întemeia opinia pe raţiune. pe careAristotel o n umea fi lo s ofi e primă.OBSERVAŢIE Examinare atentă a faptelor. Cel care emite o opinie crede că spune adevăru l . on tologia. Modalitate de judec are sau expresie a unei j udecăţi nere/lectate şi incerte. care nu ar fi deCÎt constatări pure sau o înregistrare a faptelor. a o legitima* . credinţă. aceste două accepţiuni trebuie deosebite. Început În timp. . de exemplu. ştiinţă) Ştiinţă a " fiinţei cafiinţă". şi observariile empirice. dominantă condiţionată adesea de conformism. întruCÎt orice observaţie este deja amestecată cu o interpretare. Filos. ONTOLOGIE (gr.

sau care identific ă Dumnezeu şi lumea. contra. exemplu) Filos. La Platon. Kuhn pentru a desemna o teori e dominantă într-o şti inţă la un anumit moment. model. în ter m i n o l o g i a platoniciană. I deile care n u s e exclud. raţiune) Raţionament care conchide î n mod fals. PARALOGISM (gr. ci însuşi Doctrină conform căreia Dumnezeu. participare. întrucît nu expri mă în acest caz decît o dorinţă vană de a străl uci în preajma celorl alţi şi de a se distinge. opinie) A s e rţ i u n e c o n t rară o p i n i e i * a d m i s e de o b i c e i s a u veros imilu lui . Epist. parade igma. Model sau schemă de dezvo ltare spre care tind construcţiile intelectuale în diferite domen i i . raportul fiinţelor sensibi le faţă de Idei *. contra. PARTICIPAŢI E (l at. tot. de ponteisl11 u l lui Spinoza. natura nemaifiind un efect exterior lui Dumnezeu. Dumnezeu) totul este Dumnezeu. Considerat drept scop în sine. paradoxa. Du mnezeu nefiind decît suma a ceea ce există. logos. PARADIGM Ă (gr. dox a. Vo m d e o sebi panteismu l materialist al lui D iderot s a u al lui d 'Holbach. între ele. cauză imanentă* şi nu transcendentă* a tot ceea ce există (cauza sa) . para. funcţie a lde i lor* ce sînt tipurile imuabile la care partic ipă l ucrurile sensib i le. PARADOX (gr. Uti lizat pentru a depăşi opini ile false sau pseudo­ evidenţele. precum ş i cel p e care î l au. Treb uie deoseb it de sofism * : paralogismul presupune buna-credinţă. theos. pan. Model. Termen folosit de T. ce afirmă că doar Dumnezeu este real. întrebuinţarea lui este vanitoasă. el este un mij loc fil osofic sau maieutic * anat în sluj ba adevăru l u i . para. Vezi 85 theoria. pentru care doar lumea este reală. methex is des e mn e ază . .PANTEISM (gr. a lua parte) În greacă.

Pasiunea se defineşte prin opoziţie mai întîi faţă de acţiune (acesta este sensul ei prim). sau chiar unuia singur (singular). Particulară: propoziţie al cărei predicat nu se aplică total i tăţii indivizilor care compun extensi unea s u b i ectu l ui . a suporta. PERCEPŢIE (lat. el o urmează sau se îndepăliează de ea. pasiunile cuprind to ate fenomenele pasive ale sufletului. "atins de plăcerea sau de durerea resimţită Într-un obiect".PARTIC ULAR (lat. o definim drept o tendinţă suficient de puternică pentrzi a domina viaţa spiritului. Filos. Care nu aparţine tuturor indivizilor dintr-o aceeaşi specie. una dintre cele zece catego ri i. pentru Descartes. În greacă. apoi faţă de raţiune (sens mult mai tîrziu). Exemplu: Unii oameni sînt bogaţi. pathos. particula. Vezi universal. a suferi) Gen.pasiunile sufletului sînt mişcările care se produc în el atunci cînd. în secolul al XVII-lea. Log. PASIUNE (lat. în opoziţie cu ceea ce există în sine* fără a se reflecta. Astfel. Accepţiunea curentă a termenului ce desemnează un ataşament do minant (precum în expresia "pasiuneaj ocului") evocă încă ideea unei dependenţe pe care mai degrabă o suferim decît o alegem şi care poate fi nesăbuită. La fel. acţiune de a aduna) Percepţia ex terioară este actul prin care un subiect organizează în mod imediat (fără reflecţi e) senzaţ i i l e sale prezente. perceptio. La Aristotel. mică parte) Gen. pasiunile ţin defacultatea de a dori şi sînt "tendinţe ce fac dificilă sau imposibilă ori ce determinare a voinţei prin principii*". passio. care desemnează accidentul* ce constă în suportarea unei acţiuni . ci doar unora. le interpretează şi le compl etează cu imagini şi cu 8 6 . pentru Kant. Pasiunea este opusa cu mai multă precizie raţiunii atunci cînd. PENTRU SIN E Caracterizează cunoaşterea pe care fi inţa conştientă o are cu privire la sine. opus acţiun i i . de la pati. începînd Cll secolul al XVlll-lea. Astfel.

Filos. desăvîrşit) Gen. opusă lucrului. subiectuL empiric caracterizat prin particuLarităţile sale (c uLturaLe şi naturale): religie. acest tennen va dobîndi un sens juridic pentru a desemna. ori care ar fi diferenţele sale empirice. în dreptul roman. care c uprinde toate perfecţiuni l e : Dumnezeu. conştiinţa percepţ iei. dacă animalul este capabi l de consecuţii empirice care implică mai degrabă amintire decît reflecţie (percepţia băţului poate determina la el fuga). persoana. Ceea ce corespunde întocmai unui concept. Fiinţa perfectă desemnează fiinţa în care nu concepem nici o lipsă. desemnează funcţia. doar omul este capabil de adică de ap ercepţie. Astfel. unei norme. sex etc. ideea de percepţie presupune o coordonare a datelor diferitelor simţuri de care este capabil atît animalul cît şi omul. drepturi şi datorii fixate prin Lege. în cadrulstoicismului. Indivizii sînt toţi difer iţi: ei nu sînt egali decît ca persoane. adică subiecţi de drept. toţi oamenii împărtăşind o natură comună. ceea ce nu e suscepti b i l de vreun progres. ci chiar în ceea ce este în mod ireductibil propriu fiecăruia şi care face din el o fiinţă unică. culoare a pielii. După Kant: deosebită de individ. pe cel ce are o existenţă civilă. Mor. persona. mască a actorului. rolul puhlic pe care Providenţa îl conferă fiecăruia. persoana va fi identificată cu fiinţa ţlmană înţeLeasă nu d oar în esenţa sa universalâ. Astfel. absolut pe/1ect. sinonim cu unui tip. egalitatea j uridică a persoanelor nu se întemeiază pe o identitate naturală sau cultw"aIă. Statutul . Or. aşa cum a arătat Leibniz. Sub influenţa creştinismului. rol) Filos. IndividuL este s ubiectuL de fapt. Totu şi. pe/j'e ctum. este o fii nţă înzestrată cu facultatea de 87 a gîndi. PERSOANĂ (lat. PERFECT ( l at. Mască în spatele căreia se ascunde actorul pentru a j uca. ci pe o identitate morală: ori ce om. Sensul de percepţie internă (sau cunoaştere pe care eul o posedă cu privire la stările şi la actele sale prin intermediul conşti inţei) tinde să dispară din limbajul filosofic. c are n e c e s i t ă raţionament. La Descartes.amintiri.

POLITIC (gr. neputînd fj. el nu poate fi tratat doar ca un mij loc. v i rtute a cărei abandonare. prin aceste i nterese p r i vate c are sînt intere s e l e e c o n o m i c e . cetate) Hannah Arendt. c o m u h tuturor ce este arta de a delimita acest spaţiu şi de a. El este prin esenţă o valoare. Întrucît ea este mai pUţin ceea ce po sedă o mul cît ceea ce este el. antagonismul vo inţelor part icu lare compromite rară încetare intere1n. ca un lucru. limita ideală spre care tinde viaţa socială. comentîndu-l pe Aristotel.persoanei este deci universal* . pe care o numim va/oare demnitate*. Spre deosebire de l ucrurile* care au un preţ. A stfe l . a le privatului asupra publicului. Î n măsura în care orice om este capabi l de autonomi e * . care este s p a ţ i u l p u b l i c de politicci. Trebuie într-adevăr protejat acest spaţiu. Politicul este deci mai puţin o rea litate efe c tivă cît o imposibilă din sarcină injinită şi cauza efectelor devi ante ale economicului asupra politicului.i conserva integritatea. o valoare* relativă la întrebui nţarea lor sau la cea a altor bunuri susceptibile de a fi schimbate cu ele. polis. indică moartea repub lici1or. 88 . ci trebuie să fie respectat în măs ura în care este În el Însuşi un scop. Dacă politicul este în potenţă spaţiul raţiuni i. în măsura în care în spatele fiecărui cetăţean se proliferează un agent economic ce nu defineşte dreptatea decît pornind de la situaţia sa particulară. cetăţenilor. de a gîndi prin el însuşi scopurile acţiunilor sale şi de a fI responsabil de alegerile sale. dacă îl cre dem pe Montesquieu. În aces cai. Aceasta este valoarea persoanei a cărei libertate este inC/lienabi/ă. Această distincţie se referă la esenţa politicului. intrinsecă. cetăţenia * este ea însăşi o cucerire care necesită dezinteresare şi această voinţă fermă de a rezista presiunilor interesului privat. el este mfap! locul unde se înfruntă pasiunile ce iau naştere din diferenţele sociale dintre oameni. Întrucît pol iticul riscă merell să fie alterat de non-politic.II general. deosebeşte politicul. persoana are o absolută. pe care o numim virtute sau spirit civic şi pe care o pretindem fi ecăru i a .schimbată cu nici un alt bun. (po lis).

pragmatikos. Vezi raţi une practică. Această . fie prin opoziţie faţă de obliga!ia* morală.din urmă d i s t incţie se întîlneşte la Kant. Întrebarea metafizică "de ce')" este î n acest caz abandonată în favoarea întrebării ştiinţifice "cum?". PRACTIC (de la gr.trebuie admisă pentru a putea construi o demonstraţie. starea pozitivă este starea finală a istoriei umane care desemnează epoca ştiinţei. în care este înlocuit prin cel de axiomă. propoziţ i e indemonstrab ilă care . prescrie ceea ce trebuie să fie. pos/ulatum. 8 9 G • . Acest termen nu mai este uti l izat în logica contemporană. Epist. Numeşte o şti inţă experimentală ale cărei metode de veri ficare şi criterii sînt stabilite: ştiinţă pozitivă. a cere) Într-o teorie deductivă. pus) Gen. relativ la acţiune) Care se referă la acţiune şi la reuşita ei. La Aristotel. Referitor la acţiune. fie prin opoziţie faţă de cunoaşterea teoretică sau speculativă. Filos. a aCţiona) Adj . POZITIV ( I at. prattein. Fie con trar negati vului. Este 0P l/S teoreticului. În opoziţie cu stările precedente ( teologică şi metafizică). fie stabilit în fapte. de la postulare. care determină conduita. caracterizate prin superstiţie ş i prin concepţii finaliste* despre univers. este deosebit şi de poe tic (c are desemnează orice activitate de producere).POSTULAT ( lat. sinonim cu moral. Comte. PRAGMATIC (gr. p os i ius . ce utili zează termenul de pragmatic pentru a numi imperativele ipotetice* referitoare la bunăstare. epoca adultă a inteli genţei este animată de spiritul pozitiv sau ştiinfific a cărui unică grij ă este de a înţelege legile ce guvernează fenomenele între ele. La A. La Kant.

În consecinţă. condiţia de a se întrupa într-o acţi une. (lat. tot aşa cum 0pul1em fatalismlll* şi determ inismul*. după Marx. în care nu ne p utem încre d e . ea nu prezice viitorul. care este ştiinţijică. conform căreia desemnează operaţia dialectică prin însăşi activitatea de gÎndire este o muncă ce aparţine sferei generqle a praxis-ului. decît cu care omul se transformă transfomlînd natura. Pred icţia presupune deci existenţa unui destin * care neagă l ibertatea umană. concepţia marxistă înţelege mai degrabă pe fiecare dintre ele ca tot atîtea expres i i ale praxis-ului PREVIZI UNE deci ca avînd uman. Cu toate acestea. căreia îi este subordonată. Trebuie deci să distingem cu claritate Între a prezice şi a prevedea. un rol in istorie. a acţiona) Îi datorăm lui Aristotel definiţia clasică a praxis-ului ca acţiune a subiectului asupra lui însuşi (în principal politică ş i morală). întrucît o idee nu are valoare. Dimpotrivă. Astfel. Astfel. atunci un anumit efec t se va produce. praevidere. a observa dinainte. Dacă p r e v i z iunea permi te determinarea viitontlui prin stabilirea lInei legături necesare intre () cauză şi un efect. a prevedea) Distingem întrepreviziune. datorită cunoaşterii legilor* constante şi universale. a prezice înseamnă a afirma că oricare arii ordinea şi schimbarea cauzelor (orice s-ar întîmpla). cuvîntul grecesc îi datorează lui Marx întrebuinţarea lui modernă.PRAXIS (gr. ce ţine de o sferă de activitate inferioară (cea a muncii). şi pe de altă parte lui poiesis (fabricare sau acţiune a subiectului asupra naturii). necesitatea legilor ştiinţifice este ipotetică şi condiţională: dacă o anumită cauză este prezentă. şi predicţie. întrucît este suficient să se modifice cauzele pentru a se schimba efectele. Într-adevăr. în vreme ce filosofia antică ierarhizează ansamblul activităţilor umane. acţiune de la pratfein. p e care o opune p e de o parte l u i theoria* (activitate contemplativă). Întrucît necesitatea care veghează aici la înlănţuirea fenomenelor este absolută şi necondiţională. 90 . principiul deterl1linismului* natural care permite previziunea nu neagă cu nimic libertatea umană. un anumit efect se va produce.

Astfel. principiu111. un lucru este identic cu sine. Desemnează fie propoziţia in iţială a unei deducţi i* din care rezultă c u necesitate alte propoziţii numite consecvente. regulă de acţiune formulată în mod PROBLEMATIC ty1odalitate* a judecăţii la Kant. fie produsul unei necesităţi interne") sînt problematice în măsura în care fiecare dintre ele este formulată doar caputîndfi susţinută. Se aplică unei j udecăţi care poate fi adevărată (care este poate adevărată) fără ca cel ce () emite să afirme acest lucru În mod limpede. fie cel al unei cauze exterioare. Dumnezeu pentru Pascal: "Totul prin el. Întrucît nimic nu poate în acelaşi timp să fie şi să nu fi e. totul pentru el". fie legile gen erale ale gin dirii sau principiile directoare ale principii logice. 2.PRI N CIPII LOGICE Trei principii generale reprezintă principiile raţionale sau directoare ale cunoaşterii : 1 . principiul identităţii: "Ceea ce este este. conform căruia "dintre două propoziţii contradictori i. PRIN CIPIU (lat. una este adevărată şi cealaltă falsă" ÎntruCÎt orice l ucru trebuie sau să fie sau să nu fie ( nu există o terţă posibilitate). Mor. În sens normati v. Epist. început) Log. Vezi subordonează dezvoltarea unei ştiinţe. Meta. aserţiunile care compun o propoziţie ipotetică (precum "dacă există o j ustiţie di vină. principiul ter/ului exclus. A Itfel spus. Astfel. clar. 9 1 . contrarietăţii: principiul contradicţiei sau al "contrariul adevărului este falsul". Ansam b l u de prop oziţi i d irectoare căruia i se cunoaşterii . cel rău va fi pedepsit") sau disj unctivă (precum "lumea este fie efectul unei întîmp lări . Cauzei primă a lucrurilor. Trebuie deosebit de asertoric* şi de apodictic*. A=A (tautologie). ceea ce nu este nu este". 3.

Crit. sau creaţia lumii conform unui plan prestabilit. nu este cu durere. pllrus. pentru a restrînge apoi apl icarea lui la experienţă. ceea ce este raţional nu este obli gatoriu rezonabil "' : putem spune că soluţia finală (pe care conştiinţa morală o dezaprobă) a fost organizată în mod raţional de statul nazist. De exemplu. o dată cu Baco'n. Providenţialismul este finalismul * celor ce cred în providenţă. RAŢIONAL Gen. Posibil i tate. Astfel. de asemenea.\'olut p u ră o cunoştinţă posibilă întru PUTERE Gen. facultate. "putere de a j udeca bine". Kant reia mai întîi sensul general al termenului. Astfel. şiproviden!a particulară prin care Dumnezeu "îndreaptă prin miracole dezordini1e ' ce proviri în consecinţă din simplitatea legilor naturale". totul a priori.PROVIDENŢĂ ( lat. ceea ce nu depinde de este ab. Malebranche distinge între providenta generală. Meta. prevedere divină) Acţiune înţeleaptă a lui Dumnezeu. Ceea ce este logic şi confonn cu o bUnă metodă*.' despre independent de orice Î ndeosebi. 9 2 . fără pată. Se spune astfel la Platon despre plăcerea care amestecată matematici atunci cînd le considerăm aplicaţie. şi fără raport faţă de corp" (Male­ branche). neamestecat) Filos. providentia. Prin opoziţie faţă de act*. desemnează fiinţa în stare ' virtuală. clar. se ap l i c ă s p i r i tul ui sau i nt e l e c t u l u i "considerat în el însuşi. PUR (lat. Termen ce cunoaşte o mare varietate de ap licaţii în fil osofie. care orientează cursul eveni ment e l o r conform s c o p u ri l o r pe care El le-a fix a t . sau cu adaptarea mij l oacelor la un scop de ordin tehnic. ceea ce nu implică nicidecum caracterul său rezonabil.

cuno aşterea l1atUl'ală opusă cunoaşterii re velate. Conform raţiunii (în sensurile RAŢIUNE raţiona) (lat. nebuniei şi pasiunii * care constau în a raţiona defectuos. adev ăru rile raţ i u n i i se d i sting atît d e mărturia simţurilor. contrar legilor logice. o intreagă tradirie va defin i Îl1 l11od obişnuit raţiunea drept spiritul omenesc În mclsura În care po artă Î/7 el noţiunile Înnăscute ce Îi permit să inţeleagă l/IIl1ea. 4). . 4. de a combina concepte şi propoziţii. facultatea de a judeca bine (ca la Descartes) sau i ntelectul care "se n umeşte raţiune În măsura în care conduce la adevăr şi la bine". Î n acest sens. cît ş i de revelaţi i l e credinţei.Max Weber deosebeşte între "raţionalitatea instrumentaIă". 6. calcul. "raţiunea l ucrurilor". la DescaJies) . un sistem de principii CI priori al căror adevăr mi depinde de experienţâ. astfel încît Pascal vedea în acestea trei modalităţi distincte de cunoaştere. 3 . de obicei. 5. 2. Ca facultate d e a gîndi. aşa cum acesta realizează sinteza elementelor sensibile. care constă doar în punerea în aplicare a mijloacelor necesare obţinerii unui scop. de a Acest termen cunoaşte două mari accepţii: fie desemnează facultatea de a gindi. În acest sens se opune. rariunea este pentru Kant facultatea superioară care reduce la unitate regulile intelectului * . ratio. Numele de Raţiune este rezervat unui grad superior de sin teză 9 3 CI cunoştin!elor: dacă G • . în opoziţie cu facultatea de a cunoaşte intuitiv (ratio în opoziţie cu intellectus la Sfintul Toma. facultate de a calcula. cum ar fi: 1 . lumina * l'Jaturală În opoziţie cu luminile credinţei * . sau raţiunea în opoziţie cu inima* la Pascal). după B ossuet. 3 . definiţie criticată de empirişti* şi transformată de Kant . Cunoaş terea a priori şi cuno aşterea prin raţiune sînt unul şi acelaşi lucru şi se deosebesc aici de cunoaşterea prin intelect (contrar sensului 2 pe care îl Întîlnim. de exemplu. Filos. raţiunea se poate defini în mai multe feluri. fie desemnează un principiu a/ explicaţiei. "raţi unea umană". de atunci.fâcl lltatea de a raţiona discursiv. şi "raţionalitatea morală" care propune ş i înţelege scopurile înainte d e a fi vizate. 2.

În sens teoretic. ceea ce numim rău se deosebeşte cu greu de ceea ce înseamnă pentru noi neplăcut. sau dăunător. care explică faptul că există 'c eva mai curînd decît nimic şi că lucrurile sînt mai degrabă aşa ş i nu altfel. nu mai este doar ceea ce este neplăcut referitor la om. De unde: argument menit să dovedească faptul că cineva are dreptate ("a i se da dreptate"). răului în sine. tot ceea ce afectează om şi Îi dă1lnează psihic sau moral. Dintr�o asemenea i luzie ia naştere credinţa metafizică în existenţa în vreme ce. conform căruia "nimic n u se ÎntÎmplă niciodată fără o cauză saufără cel puţin o l'a/il/ne determinantă". Raţiunea este principiilor* . Astfel . ceea ce este neplăcut. răul. Exista deci o raţiune şi doar una sujicientă. neferic ire) Gen. deosebită de cauza lui antecedentă. RAŢIUNE SUFICIENTĂ Leibniz recunoaşte două mari principii ale raţionamentelor noastre: principi ul contrad icţiei * şi principi ul raţiunii suficiente. maluln. înţeles aici în mod absolut. 2. motivul legitim al unui act.lntelectul este facultatea regulilor. Conform accepţiei obişnuite. şi desemnează il1lpeifecţiunea fimdamentală a lumii. În sens normativ. S emnifică în cazul acesta mai degrabă raţiunea de aji a unui lucru. la drept vorbind. ceea ce dă seamă de un efec t. facultatea Ea este teoretică atunci cînd Întemeiază ştiinţa (şi priveşte doar cunoaşterea) . Î n acest sens. Meta. Vezi teodicee. rău. metafizic de răulfizic (suferinţa) şi de răul moral (păcatul). este practică atunci cînd se consideră că ea conţine principiul a priori al acţiunii morale. se confundă adesea cu cauza'" fi nală. Ca principiu al explicaţi ei: 1 . dăunător este doar În sens metafizic. Spi noza afirmă că doar prej udecata finalistă'" şi antropocentristă'" care ne determină să presupunem că realul ar trebui să se conformeze dorinţelor noastre pentru a fi aşa cum trebuie să fie ne face să judecăm i mperfect. Leibniz distinge acest rău 94 . un RĂ U (lat. justificarea sa (ca în expresia "cu raţiune").

nici alienată.. afirmînd că orice adevăr este 9 5 relativ la un anumit punct R .0 încredere relativă"). Ceea ce se defineşte prin raportul său cu alt lucru. reflecţia nu este niciodată agitată. relativ la fiecare individ. în opoziţie cu obiectiv'" şi cu absolut. Vezi metodă. trasează o cale de urmat (pentru a gîndi bine sau pentru a acţiona bine).REFLECŢIE (lat. ca în expresia: sinonim impropriu "gusturile sînt relative". se raportează doar la în timp ce o regulă prescrie ceea ce trebuie să fie. relativ semnifică adesea. conform spusei sofi s t u l u i Protagoras. Ea presupune un timp care nu este niciodată l i mitat de urgenţa acţiunii. Nu orice lege este o regulă: legea ştiinţifică. ceea ce este. normă. A se distinge în mod imperativ de concepţia modernă ce recunoaşte limitele puterii no astre de cunoaştere. reflexio. "Reflecţia nu este altceva decît o atenţie la ceea ce este În noi" (Leibniz). REGULĂ (lat. regula. prin definiţie. în limbaj ul curent. Vom nota că. RELATIVISM Termen care poate desemna concepţia după care "omul este măs ura tuturor lucruri lor". acţiune de Întoarcere a gîndirii asupra ei înseşi. instrument pentru trasarea liniilor drepte) Orice regulă reglează. de exemplu. ş i care neagă existenţa unui criteriu uni versal şi stabil al adevărul ui. ca şi cea care confundă relativ cu mediocru (. întoarcere înapoi) ce ia drept obiect actele şi stările sale. nici medierea prin care lin subiect se fo rmează. în secolul a l V-lea. această întrebuinţare obişnuită trebuie interzisă. RELATIV Opus absolutului * . Ea este nici spontană. În primul caz. întrucît implică o con vel'siune. prin elipsă. Or. se constituie în calitate de conştiinţă'" de sine şi a lumi i . Deci. devenind as tfel un pentru subiectiv. o mişcare prin care spiritul se întoarce spre el însuşi şi se descoperă în el Însuşi ca într-o oglindă. relativismul se apropie de scepticism fiindcă.

a fixa) Religia este. n u şi lucruri le În sine. reprezentînd soci etatea. ci că nu putem cunoaşte decît ceea ce ne permit structuri le universale şi a priori ale spiritului nostru să cunoaştem. Omul ar fi deci social şi rel igios în acelaşi timp. de vedere particular şi individual. o relaţie personală cu Dumnezeu. Astfel. şi autoritatea sacerdotală. Hegel evocă "uitarea comică a naturii 9 6 . religare. Ea nu constă În a susţine că orice cunoaştere este relativă la 1/11 individ particular. religia pare să se opună societăţii. c i semnul apartenenţei sale la comun itate*. cum o arată istoria creştinătăţii occi dentale. r eprezentînd r e l i g i a . de o putere care îi depăşeşte infinit*. culte publice. Trebuie deci deosebite rel igia greacă. care a văzut Înfruntîndu-se adeseori autoritatea politică. este exclusiv critică* : ea n u susţine faptul că nu putem cunoaşte nimic în mod cert. de vreme ce în religia sa fiecare cetate se sl ăveşte pe ea însăşi şi îşi glorifică virtuţile. conform eti mologiei sale. Nici o legătură personală nu îl apropie de Dumnezeu. aşa cum ar face-o chiar oamen i i .el declară certitudi nea inacces ibilă şi îndoiala de nedepăşit. îi transcende*. şi că as tfel lucrurile în s ine ne scapă. o legătură sau o punere în relaţie: ea leagă oamenii de ceva mai presus decît ei. mu ltiplicitatea zeilor greci Îi îndrumă pe oameni să se lupte şi să se duşmănească. a l ega. care este legătura oamenilor între ei. aşa cum arată Hegel. Afirmarea critică a relati vităţii cunoaşteri i omeneşti nu Înseamnă relativism. doctrina care admite că nu putem cunoaşte decît fenomenele. RELI GIE (lat. Or. cultele divine fiind. înainte de toate. l u m e a a n t i c ă se caracterizează mai degrabă printr-o nedeosebire Între legătura socială şi legătura rel igioasă: pentru un atenian din secolul al V­ lea. C u toate ac estea. Astfel. Î n cel de-al doi i ea caz. reli gia nu este o chestiune privată. ci că spiritul constituie cun oaşterea În virtutea fo rmelor sau CI categoriilor proprii oricărui sp irit. în primul rînd. o religie care se defineşte doar prin legătura socială nu poate pretinde universal itate. ce este o religie socială. şi religia creştină care presupune. această dublă legătură putînd genera conflicte.

două patrii. religia omului liber. reminiscenţă) Psi. care va a vea ca scop să sporească legătura socială. originii cunoaşter i i . RELIGIE CIVILĂ Rousseau pune problema raportu lui dintre religios şi politic în Contractul social. care tre b u i e să fi e instituită de către suveranul politic. oricărui Pentru că Isus spune tu făcînd abstracţie de legăturile sociale în care este 0 111 . Întrucît educaţia s e bazează p e o 9 7 t • . Revenire în spirit a unei imagini nereeunoscute amintire şi luate drept o percepţie prezentă. omul nu poate nici să înveţe ceea ce ştie.lor eterne" şi conchide că adevăratul sentiment religios nu poate fi regăsit în această formă de religie socială. Adevărata religie ar fi dec i creştinismul. limitată la cultul interior al Dumnezeului suprem. prins. care separă in mod clar legătura sociale. "oferind oamenilor două legislaţii . în sfirşit. Acesta este motivul pentru care RousSeau se gîndeşte să instituie o religie civilă. nici să înveţe ceea ce nu ştie. dovedind că o m u l poate învăţa. pentru a fi împărtăş ite de toţi. religiile antice înscrise Într-o singură ţară dau naştere unor conflicte între cetăţi. întrucît ştie deja. profită de această aparentă aporie * . REMINISCENŢ Ă ( l at. ca La Platon . religia creştină "dă Cezarului ce este al Cezarului şi l ui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu". So crate. distruge în mod radical legătura soc ială. "religill pură şi adevărlltă din EVltnghelie" . "creştinismul roman". de legătura religioasă. Î n consecinţă. Într-ade văr. pentru că ignoră chiar ceea ce nu ştie. îndepărtîndu-1 pe om de la preocupările pămînteşti. real şi istori c. reminescentia. deci ceea ce ar trebui să înveţe. Această religie este compusă din articole de credi nţă ce c o n s o l id ează sociab i l itatea. doi conducători. în Menon. orice învăţare pare imposibilă deoarece nu există trecere între ne-ştiinţă absolută şi ştiinţă. Filos. teoria reminiscenţei rezo lvă problema ClIm Învăţăm ceea ce nu ştim ? Î ntr-adevăr. îi s upune unor datorii co ntradictorii şi îi împiedică să fie în acel aşi timp credinci oşi şi cetăţeni ".

după termenii legii. respondere. noţi unea de diagonală: este ca şi cum acesta şi-ar reaminti ceva care totuşi nu ar părea să cunoască. opus fri cii. Capacitate de a răspunde de actele sale. a învăţa înseamnă a-ţi reaminti. Distingem între responsabilitatea civilă sau obligaţia de a repara.cunoaştere iniţială. a răspunde) G en. capabil să dea motivele astfel încît să trebuiască să-şi asume consecinţele. Pentru a trebui. este necesar să poţi să te deterl11ini pe tine însuţi. RESPONSABILITATE (lat. ce nu a făcut niciodată geometrie. ci asupra subiectului (autonomie* ) . Vezi efectul legii'" morale care se decide să i se supună prin el însuşi ca supunere liberă. şi responsabilitatea penală ce îl expune pe cel ce poate fi reţinut lasuportarea unei pedepse pentru o crimă sau un delict care angajează responsabilitatea sa morală. este dato ri e. el descoperă la un simplu sclav. contemplînd într-o viaţă anterioară Ideile*. d upă Kant. consideraţie. pe facultatea mnăscută de a căuta ceea ce nu ştim. respectus. cît facultatea Înnăscută de a Învăţa. o daună provocată cuiva (de către cineva. Mitul reîncarnării aduce aici o imagine susceptibilă să facă înţeles în ce anume constă reflecţia* : sufletele. Responsabilitatea morală este condiţia sine qua non a oricărei obligatii * în măsura în care presupune autonomia* unui subiect conştient de actele sale. Respectul se deosebeşte deci de orice alt sentiment prin faptul că nu este un efect al sensibilităţi i * . Există deci În fiecare dintre noi nu atît idei înnăscute. Mor. de a reflecta. de o persoană dependentă de sine. atenţie) Sentiment care suscită recunoaşterea liberă a unei valori morale şi care constituie. uitîndu-le în timpul întrupării. Astfel. RESPECT (lat. 9 8 . Astfel. În acest fel respectul. Dr. mobilul raţiunii practice. şi le reamintesc în actul învăţării. sau de un animal ori de un lucru pe care îl are în pază). de a deduce prin raţionament.

referitor la şcoală) Suhst. Astăzi. ca o înţelepciune. pentru doctrina lui Pyrrhon (secolul al IV-lea î. este opus lui necumpătat şi implică conformitatea cu simţul comun sau cu dator i a "' . orice doctrină confoml căreia nici un adevăr definitiv sau absolut nu poate fi atins cu certitudine. În accepţiul1ea llli radicală. S CEPTICISM (gr. Dimpotrivă. adică cea care se Învâţa În şcolile ecleziastice şi În universităţile din Europa din secolul al X-lea pînă în jurul secolului al XVll-lea. cu toate că poate fi definită. sclrolasticus.REZONABIL Sens obi şnuit: care posedă ratiune. SCHIMB Operaţie de cedare rec iprocă de bunuri a căror valoare este consi derată echivalentă. în Anglia.Hr. Opus dogmatismului * . Treb uie totuşi să deosebim între valoare de schimb şi valoare de întrebuinţare. Sco lastica este fi lo sofia sco lastică (numită şi filosofie de Şcoală). după care "toate raţionamentele noastre priv itoare la cauze şi efecte nu au alte cauze decît obişnuinţa". Apa are o mare valoare de întrebui nţare (toată lumea are nevoie de apă). Această doctrină care reduce Fiinţa la aparenţă şi adevărul la verosimil a fost uneori alăturată relati vismului * sofist.). care concepe îndoiala '" drept un scop În sine şi conchide necesitatea de a sU5penda judecata (epoche "' ) pentru a cîştiga în înţelepciune (ataraxia*) şi a nu ne lăsa tulburaţi de dori nţa vană de a exprima în mod categoric adevărul . Distinct de raţional"' . În acord cu teologi a* . aurul are o mare valoare de schimb (putem schimba puţin aur pe multe alte bunuri ! ) şi o slabă valoare de întrebuinţare (într-un deşert aurul este mai puţin util decît apa). într-un sens strict moral. această învăţătură 9 9 . care observă. skeptikos. SCOLASTIC Ă (lat. filosofia lui Hume. Este convenabil totuşi să păstrăm mai degrabă acest termen. însă o mică valoare de schimb (cînd nimeni nu duce lipsă de ea). în finalitatea sa. reflectează) În sens larg. În acest sens este calificată ca scepticism.

a munci în vederea reuşitei). Pentru Kant. senslls. ea se definea mai ales prin întrebui nţarea metodei silogisti ce* de argumentare şi a lecturii comentate a autorilor antic i. problema semnifi caţiei şi cea a orientării se întrepătrund uneori: astfel. sinonim cu direcţie în limbaj ul obişnuit (sensul acelor unui ceas). De asemenea. scop este sinonim clIfllncţie Ca spune că scopul stomacului este acela de a digera înseamnă a-i descrie funcţia). şi anume ca fii nţă raţională. aşa cum este ea fixată prin uzaj sau pri ntr-o convenţie (accepţiune a unui termen). sens al unei fraze sau al unui demers). tie un scop absolut (utilizăm atunci expresia scop ultim). atunci cînd este vorba despre scopul organelor). pentru om. a judeca) Cuvînt care posedă două importante accepţiuni distincte: sau este sinonim cu semnific aţie ( 1 ) sau denumeşte doar orientarea unei mişcări (2). intentie a celui ce vorbeşte sau acţi onează (ceea ce vrea să spună sau îşi propune să facă. sens dublu: scop şi sfîrşit. S COP (lat . În legătură cu şcol ile Evului Mediu şi cu metoda lor. Scopul este fie conştient şi intenţional (de exemplu. scopul este fie un mijloc În vederea unui scop ulterior. a simţi. ne Întrebăm deopotrivă care este tinalitatea* sa (În vederea cărui scop acţionăm?) şi ce semni ficaţie îi dăm (de ce viaţa mea merită să fie trăită?). În aceasta constă demnitatea * sa.încerca să concilieze revelaţia şi lumina* naturală a raţiunii. limită) Gen. Or. o persoGnă* a cărei valoare este absolută şi care nu trebuie niciodată să ti e tratată ca un simplu mijloc. Adj . 2. Mor. problema sensului Istoriei* ridică dubla 1 00 . SENS (lat. atunci cînd încercăm să determinăm sensul existenţei noastre. În acest caz. În biologie. 1 . ce face ca ea să semnifice ceva. tie neintenţionGI (de exemplu.ji n is . apoi valo are obiectivâ a unui semn. Mai întîi. La fel. în special a lui Aristotel. de la sentire. omul este un scop În sine. Existenţial iştii au arătat că proiectul meu (direcţia pe care i-o insuflu în mod li ber) este cel ce dă sens vieţii mele.

cea a finalităţii * ei. ş i mai ales desensu/j7losofic al cuvîntului. Î n vreme ce intelectul este facultatea regulilor. pentru a desemna capacitatea noastră de a primi impresii. putem la fel de b ine traduce în opera lui Kant Sinn/ichkeit. c onform căruia sensibil itatea desemnează capacitatea orga­ nismului de a reacţiona Într-un mod determinat la excitaţ i i . pentru Pascal. De altfel. după Kant. pentru filosofii moderni.problemă a direcţ i e i şi a semnificaţiei sale. Kant caracterizează sensibilitatea în primul rînd prin pasivitate.. in sens activ. spunem că culoarea este o . facultatea intuiţii/or prin care Il/crurile ne sînt date. Treb uie să disti ngem clar sensul str ict fizi o l o g i c . care percepe prin simţuri (astfel. în opoziţie cu ceea ce poate fi înţeles în mod raţional (astfel. Opus lu i inteligibil * . 101 CI .�alitate sensibilă" a unui obiect). n u raţiunii"). Dumnezeu este "sens i b i l i ni m i i . Opus lui insensib i l . de sensul uzual al termenul u i . iar uneori ceea ce este sesizabil prin intuiţie. fiinţă în măsura în care este înzestrat cu facultatea de a SENSIBILITATE Gen. ce semnifică capacitatea de a se emoţiona uşor. SENSIBIL Gen. în opoziţie cu ceea ce este sesizat prin intelect* (de exemplu. in sens pasiv: numeşte ceea ce poate fi perceput prin simţuri . Filos. o inteligibilă gîndi). de exemplu. în scopul de a evita orice echi voc . cu s enzaţi e* şi intuiţie* sensibilă. util izat. În opoziţie cu intelectul*. sensibilitatea este. adi că. că "ochi u l nu este sensibil la infraroşu"). şi prin faptul că furnizeazâ intelectului "diversul sensibil" pe care el îl va ordona ş i îl va lega prin conceptele sale. Care poate avea senzaţii (spunem. c e este redat de o b i cei prin sensibilitate. Cdt. adică prin receptivi tatea ei. care le Înţelege. omul este o jiinţii sensibilii în măsura În care are un corp. Astfel.

s e n t i m e n t u l . Dacă poate fi totuşi înţeles paradoxal " culoarea s a filosofică. Malebranche instituie cu fermitate diferenţa existentă "între lumina ideilor noastre şi obscuritatea sentimentelor n o as tre . fie ceea ce este simţit. în o p o z i ţ i e c u cunoaşterea*. facultatea de a simţi sau de a j udeca.sau durere comune tuturor fi inţelor vii. Stare afecti vă. Mor. F i l o s . sentimentul este opus raţ io nam en tului . ci derivă din sentimentele imediate de plăcere. sensus. sentire. Astfel. SENZAŢIE (lat.judecata (precum în expresia "aşa simt eu"). a j udeca) Cuvînt care desemnează tot felul de facultăţi. în opoziţie cu egoismul care rezultă din tr-un calcul al raţiun i i . a simţi) Gen. şi dă acestei distincţi i Prin caracterul său imediat. ca o formă de cunoaştere. SIMŢ (lat. apoi bunajudecată (bunul * 1 02 . fără anal iză şi fără altă j ustificare decît chiar această impresie al cărei caracter vag nu implică în mod necesar slăbiciunea convingerii noastre. Termen echivoc ce desemnează deopotrivă jacultatea de a avea senzaţii ( cele c i n c i s imţuri). sensus) Fenomen psi hologic provocat prin excitarea unui organ de s i mţ. Numim morală a sentime/1t1llui doctrine precum cea a l u i Rousseau sau cea a lui Adam Smith care consideră că distincţiile morale dintre bine şi rău nu sînt cunoscute prin raţiune sau dobî ndi te prin reflecţie. Acesta este motivul pentru care Hegel va defini sentimentul drept elementul însuşi al religiosului. pentru Pascal.SENTIMENT (lat. a simţi. prereflexi v ă şi spontană. Astfel. este pentru a desemna o cunoaştere dată fără mediaţie. inima* simte ceea ce raţiunea nu poate să dovedească. Fie acţiunea de a s imţi. de la sentire. este sursă a emoţiilor. Înclinaţie altruistă. jacultatea de cunoaştere organe intuitivă (simţ intim sau simţ interior sînt astfel uneori sinonime cu conştiinţă*). s i mţuri le ca receptoare.

SINTEZĂ (gr. pînă la cunoaşterea celor mai complexe". Concluzia Prima propoziţie este nu conţine ni ciodată termenul mediu. date mai întîi separat. ca pe nişte trepte. stabileşte o concluzie necesară. acţiune de a pune laolaltă) Gen. systema. plecînd de la două propoziţii (premi­ sele). sinonim cu raţiune. deci Socrate este muritor. SISTEM (gr. C rit. I11qjora* care cuprinde termenul major (muritor) şi termenul mediu (om). Socrate este un om. "Acţi une de a adăuga una c e l e i la lte d i verse reprezentări ş i de a cupri nde di versitatea într-o cunoştinţă" (Kant).simţ. SILOGISM (lat. este vorba despre una dintre regulile a ne conduce în ord i ne gîndurile "începînd c u obiectele cele mai simple şi mai uşor d e cunoscut. Act al sp iritu lui care p e r m i t e u n i r e a a d o u ă reprezentări . conştiinţa morală ca putere de apreciere sau discernămînt). dar şi simţul moral (facultatea Înnăscută de a recunoaşte intuitiv binele şi răul. Exemplu: ( l ) Toţi oamenii sînt muritori. iar a doua \!ste minora* care conţine termenul minor (So crate) şi termenul mediu. sau simţ comun). (2) or. a aşeza împreună) se susţin reciproc şi formează un tot organizat şi co erent. Demers care vizează constituirea sau recompunerea unui întreg pornind de la elemente d iferite. SINTETIC Vezi j u decată sintetică. Condillac îl defin eşte ca " d i spunerea Întreg ale cărui părţi diferitelor părţi ale unei arte sau ale unei şti i nţe într-o ordine în care ele se susţin toate reciproc şi unde cele din urmă se j usti fică prin cele dintîi". Filos. 1 03 G . synthesis. pentru a ne ridica puţin cîte puţin. synistanai. metodei de La Descartes. syllogismos. raţionament) Raţionament care. calcul.

ci determinate de instinct* . abil itate. sine însuşi) Termen polemic utilizat împotriva unei doctrine care. evoluţia lor proprie şi raporturi le dintre ele. un loc determinat de legile infai libile ale naturii . sau cel puţin că de demonstrat contrarilll. Dimpotrivă. Comte pentru a des emna ceea ce el numea atunci fizică socială. SOLIPSISM (lat. singur. o lume supusă legilor. iar nu pri ntr-un li mbaj susceptibil de interpretare (de discuţie). sop hisma. societas. Vezi comunitate. în interiorul speciei lor.SOCIETATE (lat. Aşa cum comunică între ele printr-un cod invariabi l şi lipsit de echivocitate. asociaţie. sociologia se defineşte drept o ştiinţă umană care studi ază faptele sociale în scopul de a stabili legile ce determină structura internă a grupurilor. solus. ar susţine că existenţa celorlalţi este problematică şi că toţi ceilalţi nu au mai multă consistenţă ca personaje le unui vis. SOCIOLOGIE Termen creat de A. Începînd cu Durkheim. cultură. adică studiul fenomenelor sociale care alcătuiesc. ci contingentă din punct de vedere cultural. fără a nega neapărat existenţa lumii exterioare. 1 04 este imposibil . că ei nu există independent de reprezentarea mea despre ei. societate) Grup uman organizat conform instituţi ilor stabi lite în mod cultural. SOFISM (gr. invenţie ingenioasă) Raţionament care nu este logic valid* decît în aparenţă şi pe care îl utilizăm pentru a înşela adversaru l . ipse. la fe l animalele ocupă. ca şi fenomenele fi zice şi biologice. Expresia "societate animală" pare improprie în măsura în care legile ce guvernează raporturile dintre indivizi în interiorul unui grup animal nu sînt stabilite prin convenţie. situaţia un1li o m Într-o societate n u este necesară În mod natural.

Exemp l u : Socrate (subiect) este muritor (predicat). fi inţă care cunoaşte obiectele ori care acţionează asupra lor. sllbjectum. subiectul care cunoaşte. sensibiJitatea* 1 05 . EI este astfel o putere distinctă. Pentru Aristotel. Numim totuşi subiect epistemologie. În limitele Il/1ui terito ri u determinat. ( lat . El desemnează o societate organizată ce are o adm inistraţie politică şijuridică a1/tonomă. Subie ctul este cel despre care se afirmă ori ce altceva .I întî lnim în experienţă). pol. revendică cu succes. sau subiect universal. drept co mun i tat e a umană care. a pune Opus atributulu i * sau predicatului *. contract. Crit. Kant numeşte subiect transcendental acelEu gÎndesc şi ansamblul legilor ş i pri /1 cipiilor uni versale a priori * ale gÎn dirii. Opus ob iectului: doar substanţa* este subiect. ci Sti biectlll rar ional . identică în orice om.STAT Gen. pentru sine. Di mpotrivă. iar instituţiile ce îl întrupează reprezintă expresia voinţei generale. altfel spus subiectul în măsura în care posedă facu ltatea universală de a gîndi. ansamblul acestor administraţii . de la subjicere. Pe de altă parte. Subiectul transcendental se defineşte prin activitatea sa legis lativă În actul de cunoaştere. Meta. Statul este binele tuturor (res publica). Statul este artificiul ce permite separarea raporturilor de autoritate de relaţiile personale de la conducător la supus . ci depozitarii ei. Vezi SUBIECT dedesubt) Log. precum Max Weber. Filos. întrucît există societăţi fără stat. Filos . în sens strict. pe care îl putem defini. care se întrupează în instituţii şi se exercită asupra întregii soci etăţi . Statul trebuie mai întîi deosebit de societate * . monopolul legislaţiei şi ocuparea permanentă a unui teritoriu caracterizează statul. adică nu u n oarec are subi ect empiric ( i nd i v i d u l p e care. monop olul violenţei fizice legitime . dar totodată. Esenţa statului rezidă î n raţiunea l u i de a fi : omul a inventat statul pentru a nu se sup une omului. Cei care exercită pt)terea nu sînt proprietarii.

sau "capacitatea de a primi reprezentări de la obiecte prin modul în care acestea ne afectează" se defineşte prin pasivitatea sa şi caracterizează mai degrabă individul. Referitor la spiritul care cunoaşte. ci cel mai adesea ceea ce se raportează la subiect (nu cutare sau cutare. adi că constituie maxime* "atunci cînd ceea ce stipulează nu e considerat de către subiect valab il decît pentru propria sa voinţă. Nu este deci Întotdeauna sinonim cu personal sau individual. care există independent de spirit. adică la intelectul omenesc şi la sensibilitate . cînd această stipulare este recunoscută drept valabil� de voinţa oricărei fiinţe raţionale". şi nu pentru orice fi inţă raţională: pentru Kant. Crit. Astfel. Pol. Subiectul politic este cetăţeanul supus legilor statului * . Dr. Vezi persoană. În unul d i n sensurile acestui cuvînt. La Kant. SUBI ECTIV subiect) (lat . obiective. Subiectiv nu înseamnă obli gatoriu î n filosofi e ceea ce se raportează l a un anume individ particular. ci orice subiect) În măsura În care acesta cunoaşte. şi nu ca i nd i v i d particular. Mor. s ubjectivus. În opoziţie cu obiectiv*. a admite relativitatea cunoaşterii nu implică în mod necesar relativismul * . ori subiect empiric. care se raportează la subiectul transcen­ dental*. Vezi imperativ. precum în limbaj ul obişnuit. care s e raportează l a Gen. în măsura în care are un corp. Subiectul de drept sau subiectul dreptului este subiectul ce posedă un drept* precum oricare altul. SUBIECTIVITATE Caracteri s t i c ă a ceea ce este sub i e c t i v * . şi nu la subiectul empiric (un i ndivid particular pe care îl iîntîlnim în experienţă). 1 06 . principiile acţiunii mele sînt subiective. Ceea ce este valabil pentru subiect în măsura în care are interese particulare.

ci că este sublimă. sublimul poate fi deosebit de frumos* în măsura În care trezeşte în noi nu atît plăcerea admirativă ce poate fi suscitată de un obiect perfect din punct de vedere esteti c. în vreme ce Descartes va încerca să promoveze o explicaţie strict mecanicistă* a viului. este sublim: ne Înjoseşte prin măreţia lui incomens urabilă. ceea ce subzistă sub modificările atri butelor* şi ale accidentelor*. spirit) Filos. În vreme ce fru mosul exprimă armonia facultăţilor noastre (i maginaţie şi intelect). a sta dedesubt) Log.SUBLIM (lat. animlls. sublimul exprimă lupta dintre imaginaţie şi raţiune. sufletul nu va mai fi înţeles drept 1 07 . ce pune În joc ideea de infinit. faţă de care totul pare mic. sublimis. anima. De asemenea. Astfel. princ ipiu vital. Pentru Aristotel. fie sub forma mărimii (subl imul matemati c). în vreme ce frumosul este exclusiv sursă a plăcerii. caracterizat prin caracterul lui finit şi complet. separînd radical sufletul şi corpul. cît o emoţie aşa de puternică Încît se po ate uni cu sp aima pe care o res imţim în fa ţa spectacolului ciudat alforţelor care ne depăşesc Întru totul. Kant distinge între Frumos. suspendat în văzduh. Cerul înstelat deasupra capetelor noastre. SUFLET (lat. şi Sublim. şi anume princip iul mişcării şi al senzaţie i . Meta. De exemplu. Expli caţia vitalistâ* şifinalistă* a organizării viului întrebui nţează conceptul de suflet în sensul de anima pentru a desemna entelehia * primă a unui corp organizat natural. Aristotel defineşte sufletul ca principiu vital ce informează materia şi o organizează. Ceea ce nu are nevoie decît de sine însuş i pentru a exista. fie ca putere (sublimul dinamic). nu sp unem despre o furtună ce oferă spectaco lul grandios al dezlănţuirii naturii că este frumoasă. B urke consi deră că "tot ceea ce acţionează într-un mod analog groazei este o sursă a sublimului". Doar substanţa este subiect *. adică al vieţi i . În conseci nţă. sllbstare. elevat) Deşi definim uneori s ublimul ca superlativul frumosului. SUBSTANŢĂ (lat. suflu. Astfel.

dualismul* cartesian face astfel posibilă cunoaşterea modernă a viului doar pe baza legilor fizico-ch imice. ClI toate acestea. cunoaştere. Cît despre fapte. Cunoaştere discur s i vă * ce stab ileşte raporturi necesare* între obiectele unui limbaj (şti inţe formal e * . 108 . o dezvoltare cons iderabilă a virologiei. ŞTIINŢĂ (lat. episteme (ştiinţă) se opune mai Întîi lui doxa (opinie*): ea este cunoaşterea universală şi necesară întemeiată pe principii teoretice. cele pe care le cunoaştem doar prin revelaţie sau lumină supranaturală. ci ca facultate de gîndire proprie omului. ştiinţa şi tehnica mai mult se conjugă decît se opun. sînt numite supranaturale. Î n sensul contemporan. sau între faptele omeneşti (ştiinţe umane). se deosebeşte de techne (tehnică. Sufletul. în opoziţie C ll lumina* naturală sau raţiunea. Între fenomenele fizice (ştiinţe fizice). pentru noi. în diversele sensuri ale acestui cuvînt. mai curînd aplicaţie a cunoştinţelor ştii nţifice care. printre altele. tehnica este. numim "adevăruri supranaturale". ci depind de o cauzalitate transcendentă. Astfel. şti inţă) Gen. Epist. Î ntr-adevăr. în limbajul creştin. La greci. scientia. separaţia dintre domeniile ştiinţei şi tehnic i i * n u s e mai confirmă astăzi. persi stă după moartea trupul ui SUPRANATURAL Care este deasupra naturii *. cunoaştere practică): este cunoaştere teoreti că* şi dezinteresată. Vezi graţie. vezi logică). cînd nu sînt efectul unei cauzalităţi naturale. imaterial pentru c reştini. microscopul electronic a permis.principiu al vieţii. Mai mult. ele însele. îndreptăţind în acest caz previzi unea*. Considerînd materia şi gîndirea (res extensa ş i res cogitans) două substanţe* eterogene. precum miracolele. Teol. progresează datorită dezvoltării ei: astfel.

logos. Acte ordonate în ved erea transformării naturi i. înţel e asă ca o activ itate dezinteresată. Ca mijloc (ansamblu de procedee). Scopul ei îi eficacitatea: neavînd rămîne exteri or. scop. nu are decît o valoare relativă la efectele sale. nici rea în sine. artă. 109 G . abil itate) Gen. cunoaştere a scopurilor). Regula sa este deci valoare* în sine. Doctrină ce consideră lumea un sistem de raporturi între mijloace şi scopuri . s cop. tech ne. Facultatea de judecare teleologică este fac ultatea retlexivă ce subs umează ob iectele nat u r i i sub conceptul de fi nal itate. d acă pentru anti ci ea se opune prin această tră s ătură ş t i inţei *. datorită dezvoltării TELEOLOGIC Care priveşte sau care constituie un raport de fi nal itate * . telos. lege) Trebuie deosebită de teleologie. nOIl1OS. astfel încît putem defini omul drept un animal ce fabrică lInelte. al cărei stad iu suprem este theoria (contempl are. meşteşug. T�LEOLOGIE (gr. a l imbaju lui (retorică). Sinonim cu final ism* . telos. şi aplicaţie posib ilă a acesteia. în opoziţie cu mecan icism * . ce progresează ei.TEHNI C Ă (gr. Kant numeşte arglll1Jent teleologic p e acela care pretinde să dovedească existenţa lui Dumnezeu prin existenţa unei finalităţi în lume. a corpu lui (gimnastică). studiu) Studiu al scopurilor. TELEONOMIE (gr. Termen util izat de biologi pentru a desemna principiul conform căruia vii rezultă adaptarea fi inţelor din evoluţie şi din sel ecţia naturală. şi nu un principiu. cunoaşteri i . Cu toate acestea. În vreme ce teleologia postulează existenţa unui scop ce explică evoluţia. Tehni cile sînt indisociabile de cultură*. c i conform întrebui nţării care i se dă (vezi distincţia dintre raţional* şi rezonabil*). Filo s . teleonomia c �msideră adapta rea drept un efect. tehnica nu este nici bună. ea este mai degrabă pentru modemi deopotrivă mijloc al şt iinţei.

Astfel. independentă de aplicaţiile sale (Levy­ Bruhl distinge între fizica pură. obiect de contemplaţie) Desemnează. D u mnezeu. a atri bute lor sale. Termen creat de Leibniz şi titlu al uneia dintre lucrările sale. Kant n u m e ş t e te o l og i e m or a l ă t e o l o g i a c are demonstrează existenţa lui Dumnezeu prin scopurile morale ale omului TEOREMĂ (gr. În opoziţie cu practica. dike. TEOLOGIE (lat. Darwin afi1111ă că o anumită specie este adaptată mediului său deoarece a evoluat În aşafel Încît să fie adaptată. N oţiunea de teleonomie permite deci ştiinţei cu finalitatea. în opoziţie cu lumina supranatura lă* a revelaţiei). Construcţie a spiritului care principii. M o r. care se b azează pe cuvîntul lui Dumnezeu păstrat de Cărţile Sfinte. theorema. şi nu întrucît a evoluat pen tru a se adapta: ceea ce ar însemna să recurgem în explicaţie la cauze* finale a căror întrebuinţare este exclusă de şti inţa modernă. ştiinţă a divinităţii) G e n . concilierea postulatului determinist al ce pare a fi o formă de cauzalitate proprie viului. cercetare teoretică. ceea leagă consecinţele de ce fac e obiectul unei cunoaşteri dezinteresate. Deosebim Între teologie revelată sau dogmatică. theologia. şi teologie naturală. dreptate. şi " fizica aplicată care se referă la practi că"). care se doreşte mecanici stă. Ş t i inţă a l u i Dumneze u . th eos . TEODICEE j udecată) (gr. ce avea drept scop să îl disculpe pe Dumnezeu de faptul că a creat o lume imperfectă în care există răul*. 1 1 O În opoziţie cu cunoaşterea . orice propoziţie demonstrabilă cu ajutorul propoziţiilor care o precedă. Într-o teorie deduct ivă*. ca re nu se întemeiază decît pe experienţă şi raţiune (sau lumină* naturalâ. TEORIE (gr. a raporturilor sale cu lumea şi cu omul. fără a utiliza nici un principiu metafizic. theoria) Gen.

Această intelecţie pură corespunde pentru Platon unei trepte de cunoaştere mai elevate decît cunoaşterea matematică. În unele cazuri. pentru a ajunge la un principiu neipotetic. modul de cunoaştere supremă a Înţeleptului. matematica se bazează încă pe lucrurile sensibile ce îi servesc drept imagini : în mod si gur. Ideile * pe care Înţeleptul le contemplă treb uie deosebite de obiectele matemati ce. ce constă În testarea validităţi i * formale a teoriei. contemplare. Pe de o p arte. Pe de altă parte. a vedea) Theoria înseamnă. concepţia platoniciană despre theoria exprimă proiectul ultim al metafizicii * : cel de a 1 1 1 G . Astfel. Acest termen comportă atunci o nuanţă peiorativă. Platon. prin di alecti că*. Ea desemnează. controlul neputînd fi provocat în mod voluntar (astronomie). dar această idee nu este încă o idee p ură întrucît rămîne amestecată cu o reprezentare sensibilă. curentă în uzaj ul lui comun. reconstrucţie a realului pornind de la ipoteze ştiinţifice ( B a c h e l ard semna lează c ă o teorie nu se insti tui e de cît d istanţîndu-se de experienţa primă). Sistem explicativ al unui fenomen sau al unui ansamb lu de fenomene care este propus în ainte de a fi supus unui control experimental (vezi verificare). pentru a fI acceptată de colectivitatea ştiinţifică. În opoziţie cu cunoaşterea certă. sesizate printr-o intuiţie ultimă. ideea de pătrat în sine nu se confundă cu pătratul desenat. desemnează uneori.comună. care depăşeşte cunoaşterea di scursivă şi se caracterizează prin înălţarea sufletului pînă la principiul tuturor lucrurilor. Sinonim cu teorie ştiinţifică (contrar sensului grec theoria*). la THEORIA (gr. Într-adevăr. o construcţie doar ipotetică şi controversată (teoria cartesiană a animalelor-maşini). vrea să plece de la ipoteze pentru a înainta spre Ideile ce sÎnt realitatea Însăşi. de Epist. De asemenea. teoria va trebui să poată integra orice fapt nou conservîndu-şi coerenţa internă. care se diferenţiază de accepţiunea ştiinţifică. fără aj utorul imaginilor. de la theorein. Vorbim în acest caz de verificare teoretică. Doar filosoful. în greacă. theoria. mate matica porneşte de la ipoteze pe care ea nu le întemeiază: teorema* este o propoziţie ipotetică.

transcendenţă a lui Dumnezeu. contrar lui imanent * . diviziune a timpului. timpul care se defineşte drept o epocă. Devenire. care ar fi exterior lumii precum un inventator este exterior maşinii sale. care îl defineşte drept o formă* priori* a a"sensi b i lităţi i * . ori soli dificat de calcul ul numeric. va fi intens criticată de Kant. dar totodată timpul t al matematicienilor considerat fie ca limita inferioară a unei perioade din ce în ce mai sCUl1e. Care este de o natură absolut superioară şi de un alt ordin: transcendenţă a spiritului faţă de materie. conform căruia timpul se defineşte ca per ioadă dintre un eveniment anterior şi un eveni ment posterior. fie drept momentul care o începe sau o încheie. deosebit de 1 12 . mişcare continuă prin care prezentul devine trecut. tempus. perioadă) Trei sensuri principale: 1. nedefinit. Este Iranscendent ceea ce este experienţă posib ilă. în opoziţie cu timpul spaţializat al orologiului sau al calendarului. Caracteristică a ceea ce este transcendent. Acesta este chronos-ul grecilor. timpul înţeles drept mediu spaţiului. ceea ce îl întemeiază: Fiinţa însăşi. transcen­ dere. 3. fi e că nu există decît în gîndire. Acest timp trăit este numit de Bergson durată* . a oricărei cunoaşteri posibile. aşa cum atestă expresi ile cele mai uzuale (precum "timpul recoltei"). dincolo de sensibi l . cum crede Newton. opusă concepţiei panteiste*.cunoaşte. Crit. La Kant. din colo de orice transcendental. dar şi . prin urmare.cel mai întrebuinţat. acest timp fluent este timpul real pe care îl trăim. conform "doctrinei transcendenţei". 2. sensul cel mai vechi. a depăşi) Gen. care constituie conditia l1ecesară a priori a experienţei şi. În care s-ar derula e venimentele . analog fie că există prin el însuşi.i cum afirmă Leibniz şi Kant. timpul ca schimbare. TRANSCENDENŢĂ. Ac eastă pretenţie fi 10s ofică de a atinge astfel Absolutul * (idealismul platon ician * ) TIMP (lat. TRANSCENDENT (lat. aş.

Întemeiat pe drept (o clauză validă într-un contract). VA LOARE (lat. valoare) Val oarea unui lucru este preţul lui. Fie care se aplică întregului univers (determinismul uni versal). Termen ce desemnează mai tîrziu toate cons trucţiile raţionale ale unei cetări perfecte şi ideale. O propoziţie universală este aceea al cărei predicat sau atribut'" se aplică totalităţii indivizilor ce compun extensiunea subiectului. valere. Log. particularului. Se opune Proprietatea pe care o au j udecăţile* de a fi universale ori partic ulare se numeşte cantitate* . Putem estima preţul unui lucru după întrebuin­ ţarea lui sau după cantitatea altor bunuri cu care îl schimbăm (vezi schimb). . persoana * .Exist. ci mişcarea prin care conştiinţa vizează un obiect care îi este Întru totul exterior. fără. adică după un scop. De exemplu: toţi oamenii sînt muritori. UTOPIE (gr. nu. Vezi intenţionalitate. dar irealizabile efectiv. Log. . VALIDITATE Dr. UNIVERSALITATE (lat. demnitatea* sa. 011. vezi lege. 1 13 � . . Finalitatea utopiei este în principal de a elabora un model critic care serveşte drept normă* societăţi i . În schimb. Sinonim cu adevăr logi c * . nu are preţ. Nu mai caracterizează un dincolo al lumii. drept. neputînd fi considerată u n mijloc î n vederea atingerii unui scop. . fie care se extinde de drept la toţi oamenii (sufragiul universal: dreptul tuturor de a vota). aşa cum este ea. Validitatea unui raţionament desemnează coerenţa lui form a l ă "' .cetate de nicăieri .pe care o descrie în lucrarea sa Utop ia. cea a unei persoane. a fi sănătos. topos. valoarea sa este inestimabilă Întrucît este inalienabilă. Nume al une i cetăţi imaginare . in de pendentă de adevărul sau de fa ls itatea materială* a propoziţiilor sale. universalis) Gen. astfel Încît ea se constituie în calitate de conştiinţă drept conştiinţă de. loc) Cuvînt creat de Thomas Morus. UNIVERSAL.

Vezi experiment. Folosire nelegitimă* sau cel puţin ilegală* a forţei. Sau rezultat al acestei operaţii. crede că . perfecţiunea lui : arete a unei săbii este tăişul ei. 1 14 Iată de . VERACITATE (lat. VIRTUTE (lat. dimpotrivă.intrinsecă. Filos. forţă. La Descartes. Trăsătură a celui verax. valori utile (Binele. Expresia "violenţă legitimă" pare deci paradoxală. forţă virilă. cea a unui pămînt bun este fertilitatea. VIOLENŢ Ă (lat. violenţă) Gen. Astfel. propriu-zis o violenţă (evocăm astfel violenţa poliţienească atunci cînd forţele de poliţie ridicul izează dreptul în loc să îl aplice). Această distincţie între valoarea relativă (cea a mijloacelor utile) şi valoarea absolută (cea a scopurilor în sine) este constitutivă oricărei morale care afirmă universalitatea valorilor sale. bărbat) Sensul vechi trebuie să fie deosebit de sensul moral modern. Cînd virtutea traduce grecescul arete. Forţă impetuoasă. "veracitate divină" desemnează un atribut al lui Dumnezeu care garantează adevărul cunoaşterii noastre. a prezenta ca adevărat) Verificare experimen tală: ansamblu de procedee care perm i t probarea val ori i unei i poteze* confruntînd-o cu experienţa* . omul este creatorul oricărei valori: nu ar exista deci valoare în sine. adevărul) pe care creatorii lor nu le consideră absolute decît pentru a i mpune opţiunile lor drept universale. Nietzsche. pentru un om. Verificare teoretică: control al validităţii * formale a unui raţionament sau a unei teori i *. virtus. atît la propriu cît şi la figurat. ci numai valori relative la interesele noastre. VERIFICARE (lat. acest termen desemnează calitatea proprie a unui lucru. verificare. sincer) ce nu este înşelător şi nu are intenţia de a înşela. Aplicarea dreptului Plin forţă nu este. vis. pol. a-şi descoperi virtutea înseamnă a descoperi în el ceea ce Îi permite să se deosebească de altefiinţe. de la vir.

Virtutea este mai efort neîncetat pentru a acţiona În mod moral. şi care postulează exi stenţa unei forţe vi tale deosebite de materie pentru a înţelege viaţa. care defineşte virtute<). ca puterea ce ne face să acţionăm "sub conducerea raţiunii" În vederea propriului folos . Virtutea şi datoria * sînt În acest sens inseparabile. cele ce derivă din simplul exerciţiu al voinţei noastre. voinţa Astfel. virtutea şifericirea* sînt unite pentru greci. Or. Astfel. Opus mecanici smului * În biologie.ce a fi virtuos şi rezonabi l Înseamnă acelaşi lucru. libertatea noastră rezidă în puterea noastră de a alege care se exprimă deja în actele noastre cele mai arbitrare. pasiunea * şi nenorocirea nu derivă decît dintr-o insuficienţă a cunoaşterii . Formă de activitate ce constă în a-ţi libertatea"'). apoi În a te decide să acţi onezi pentru a executa în sfîrşit această deci zie (ceea ce pare să implice voluntas. eu vreau) reprezenta actul care va avea loc (ceea ce presupune conştiinţă*). Or. pentru Kant. în măsura În care exprimăforţa unei voinţe care rezistă. fără a fi motivată de nici o raţiune determi nantă (vezi lib ertate): "Libertatea voinţei noastre este cunoscută fără dovadă doar prin experienţa pe care o avem în legătură cu ea". În a delibera asupra scopuri lor acţiuni i. derivat din Gen. Înclinaţiilo r sensibilităţii*. suflet. definită drept este În mod necesar voinţă liberă. VITALISM Te o r i e c o nform c ă r e i a e s t e i m p o s i b i l ă e x p l i c area fenomenelor vi tale prin s i mpla studi ere a constituienţilor fizic 0- chimici ai si stemelor vii. Îndoiala * este chiar experienţa acestei voinţe libere. pentru Descartes. tradiţia creştină va da acestei noţiuni un sens diferit. Spinoza a arătat că tocmai această experienţă 1 1 5 G . Într-un sens clasic. Dacă anumiţi autori modemi . virtutea. care nu este Întotdeauna răsplătit. VOINŢĂ (lat. Filos. cauză a sa.cum ar fi Spinoza.se înscriu în această filiaţie. Vezi entelehie. nu este ceea ce ne face fericiţi. însă este ceea ce degrabă ne face demni să fim astfel. din datorie *. volo. Astfel.

existenţa unei voinţe libere este impusă de moralitate. şi nu efectul unei voinţe libere. Deşi Kant. Într-adevăr. la rîndul lUI. . Un act nu poate fi blamat fără a presupune că nu ar fi trebuit să aibă loc. "Iară o astfel de libel1ate nici o lege morală şi nici o învinuire ulterioară nu sînt posibile": astfel.nu este o dovadă: sentimentul libertăţii poate fi foarte bine efectul unei iluzii a conştiinţei care. ceea ce ar fi imposibil dacă el ar fi determinat* în mod infailibil. recunoaşte că existenţa unei voinţe libei"e nu poate fi dovedită. este unpos tu lat al Raţiunii practice În lipsa căruia ar fi imposibilă condamnarea unei acţiuni imorale. el susţine totuşi că aceasta trebuie postulată. crede că vrea În mod liber. i gnorînd cauzele ce o determină să vrea.