COMPORTAREA ELEMENTELOR METALICE LA COROZIUNE

Coroziunea se referă, ca fenomen, la o gamă largă de degradări, deteriorări şi distrugeri
cauzate de procese chimice, electrochimice sau de coroziune sub tensiune.Este o formă de
transformare a materiei în natură şi constă în procesul de distrugere a metalelor sub acţiunea unor
agenţi exteriori ca urmare a unor reacţii chimice sau electrochimice. Apare la suprafaţa elementului
şi avansează treptat spre interiorul acestuia, manifestându-se prin schimbarea culorii metalului şi
formarea unor produse de alteraţie.
Fenomenul de coroziune al metalelor ca şi metodele de prevenire şi protecţie anticorozivă
trebuie cunoscute din următoarele considerente:

comportarea la coroziune a structurilor metalice exploatate în medii industriale agresive
influenţează durabilitatea, siguranţa şi capacitatea portantă a acestora.

studiul şi combaterea coroziunii sunt probleme cu implicaţii economice majore deoarece
pagubele produse de coroziune sunt foarte mari, aproximativ 10% din materialul introdus
în diferite construcţii se pierde datorită producerii acestui fenomen.

Pierderile cauzate de coroziune în construcţiile metalice provin din înlocuirea sau
consolidarea elementelor degradate şi de cheltuielile privind protecţia anticorozivă sau
supradimensionarea elementelor de construcţii pe criterii de coroziune

Literatura de specialitate recomandă la proiectarea structurilor metalice exploatate în medii
corozive următoarele elemente:

reducerea cu 10% a rezistenţelor de calcul considerate la dimensionarea elementelor
metalice exploatate în medii corozive

acordarea unor sporuri empirice la grosimile reieşite din calculul de rezistenţă

limitarea grosimii minime admise pentru profilele laminate la cald în funcţie de
caracteristicile mediului agresiv

diferenţierea valorilor minime (de la 2 la 3,5mm) a grosimii elementelor din profile subţiri,
formate la rece, în funcţie de agresivitatea mediului coroziv.
Coroziunea e un fenomen complex, produs şi influenţat simultan de o mulţime de factori

cum ar fi: natura şi caracteristicile mediului agresiv, natura şi caracteristicile metalului, solicitarea
mecanică şi alcătuirea constructivă, sistemul de protecţie anticorozivă.

Există mai multe tipuri de coroziune iar clasificarea lor se face după următoarele criterii: 1. In funcţie de gradul de concentrare al distrugerii. coroziunea continuă uniformă presupune aceeaşi viteză de atac a agentului corosiv în toate punctele suprafeţei metalului.  coroziunea electrochimică -este tipul de coroziune cel mai frecvent întâlnită -reprezintă tipul de coroziune la care distrugerea metalului se produce în medii agresive electrolitice 2. după localizarea procesului de coroziune  coroziune de suprafaţă  continuă sau generală şi se caracterizează prin desfăşurarea procesului de coroziune pe întreaga suprafaţă a metalului.  coroziunea interioară este cea mai periculoasă întrucât. coroziunea chimică se transformă în coroziune electrochimică. coroziunea discontinuă se poate prezenta sub formă de pete. ceea ce implică şi afectarea capacităţii portante a acestor secţiuni. . întrucât presupune reducerea caracteristicilor geometrice ale anumitor secţiuni transversale ale elementului metalic. Iar coroziunea continuă neuniformă presupune viteze de atac diferite de la o zonă la alta a suprafeţei metalului. plăgi sau puncte. este dificil de depistat şi poate duce la distrugeri bruşte. neaşteptate ale elementului metalic. Coroziunea locală este mult mai periculoasă în comparaţie cu cea generală. desfăşurându-sc la interiorul elementului metalic.prin răcirea gazelor agresive şi a condensării vaporilor de apă pe suprafaţa elementelor. după natura procesului de coroziune  coroziunea chimică -rar întâlnită la structurile metalice -reprezintă tipul de coroziune la care distrugerea metalului se produce în medii agresive neelectrolitice (gaze uscate).  discontinuă sau locală reprezintă cazul de distrugere cel mai des întâlnit la construcţiile metalice exploatate în atmosferă industrială agresivă şi se caracterizează prin desfăşurarea procesului de coroziune numai în anumite porţiuni ale suprafeţei metalului.

în timp ce eforturile de compresiune o inhibă.)  coroziune subterană afectează construcţiile . stâlpi. Evoluţia în timp a procesului de fisurare datorită coroziunii sub tensiune cuprinde trei faze: -incubaţia. a solului. iar coroziunea modifică starea de eforturi unitare din elementul metalic. după solicitarea mecanică Factorii care influenţează comportarea la coroziune a construcţiilor metalice (tab. Experimental s-a demonstrat că eforturile de întindere stimulează coroziunea. după sursa procesului de coroziune  coroziune atmosferică. Coroziunea în stare de tensiune mecanică a fost descoperită de Davis care a demonstrat interdependenţa dintre procesul de coroziune şi nivelul de solicitare mecanică. natura şi caracteristicile metalului. solicitarea mecanică şi alcătuirea constructivă. unde structura este imperfectă  transcristalină.este proprie aliajelor metalice 3.  coroziune microbiologică este produsă de microorganisme care prin metabolismul lor implică procese chimice( afectează în special construcţiile metalice subterane). 4.  coroziune în apa de mare se caracterizează prin viteze mari de coroziune şi prin localizarea punctiformă a distrugerilor. coroziunea nu se produce. Coroziunea sub tensiune este cu atât mai evidentă cu cât agresivitatea agentului corosiv este mai mare şi cu cât valoarea eforturilor unitare este mai mare.produce circa 80% din totalul degradărilor produse de coroziune în construcţii metalice. rezervoare ş. (în condiţiile unui aer pur şi uscat. Durata de exploatare a conductelor metalice îngropate este influenţată de agresivitatea corosivă. 2. protecţia anticorosivă.3) pot fi grupaţi în următoarele categorii: natura şi caracteristicile mediului agresiv. în faza de apariţie a microfisurii . Coroziunea .secţionează cristalele în zonele cu defecte interioare  selectivă. intercristalină este localizată la limita dintre cristale. conductelor metalice îngropate este agravată de prezenţa cablurilor electrice subterane (sursa curenţilor vagabonu) şi a conductelor de canalizare (sursa infiltraţiilor de ape impurificate).metalice îngropate total sau parţial (conducte.a) şi este provocată de apele subterane care transportă electroliţi cu variaţie de concentraţie şi aeraţie.respectiv tensiunea mecanică accelerează procesul de coroziune.

Rezistenţa la oboseală în mediu corosiv. consumul mai mare de oţel cerut de grinzile cu secţiune plină este în bună parte compensat cucheltuielile mult mai reduse de întreţinere în exploatare.Cumularea efectelor coroziunii şi tensiunii în condiţii de oboseală grăbeşte apariţia fisurilor.-dezvoltarea treptată a acesteia -propagarea spontană a fisurii până la ruperea elementului Coroziunea în condiţii de oboseală reprezintă un caz particular al coroziunii sub stare de tensiune mecanică. cu regim de lucru greu şi foarte greu (cele care deservesc hale industriale exploatate în atmosferă agresivă şi de asemenea la rezervoare. secţiunile închise. la proiectarea construcţiilor metalice exploatate în atmosferă industrială corosivă trebuie adoptate grinzile cu sectiune plină în locul celor cu zăbrele care presupun îmbinări numeroase şi locuri accesibile prafului şi vaporilor de apă din atmosferă. cu deschideri şi lungimi diferite. Rolul alcătuirii constructive a elementului metalic . cu îmbinări cât mai puţine şi cu un număr mic de elemente componente oferă o rezistenţă sporită la coroziune. în acest sens. pentru un număr dat de cicluri de încărcare-descărcare. în special la grinzile de rulare pentru poduri. în timp ce solicitarea la oboseală în mediu corosiv presupune apariţia concomitentă a mai multor fisuri.în comparaţie cu cele cu şuruburi. este inferioară şi în unele cazuri mult inferioară rezistenţei la oboseală în mediu obişnuit. În principiu. care se închid şi se deschid ciclic. reducând rezistenţa la oboseală. cu suprafaţa laterală cât mai redusă. Protecţia anticorosivă a elementelor şi structurilor metalice ale construcţiilor industriale .acolo unde au loc importante concentrări de eforturi). necorosiv. Un alt factor care influenţează sensibil comportarea la coroziune a unui element metalic este modul de îmbinare (poate favoriza apariţia coroziunii bimetal). Fenomenul de oboseală datorat coroziunii sub tensiune mecanică se întâlneşte în construcţii metalice. Solicitarea la oboseală în mediu necorosiv implică de obicei apariţia unei singure fisuri. în zona de racordare între manta şi fund . Secţiunile elementelor utilizate în construcţii metalice trebuie judicios alese. astfel încât să asigure o bună comportare la coroziune a elementului în exploatare. . Îmbinări1e sudate au o comportare mai bună la coroziune .

Răşini1e termoplastice (acrilice. arcului electric sau curenţilor de înaltă frecvenţă. construcţiile metalice se protejează prin vopsire cu lacuri şi emailuri perclorvini1ice sau pe bază de clorcauciuc. stâlpi ş. permiţând protejarea unor profile. zincul lucrează anodic şi se distruge. Vopsirea trebuie să se facă în straturi subţiri pentru ca uscarea să se facă într-un timp scurt. alchidice. în cazul distrugerii stratului protector. Metalizarea se realizează prin acoperirea metalului de protejat cu un metal protector rezistent la coroziune. care se livrează gata preparate şi se aplică ca şi vopselele pe bază de ulei.Eficienţa unei protecţii anticorosive se exprimă prin raportul dintre costul total C şi durabilitatea sa n (ani) Cele mai utilizate metode de protecţie anticorosivă sunt vopsirea şi metalizarea. Zincarea prin pulverizare constă în trimiterea asupra elementelor de protejat a unui jet sub presiune de metal protector topit cu ajutorul flăcării oxigaz. elemente sau chiar tronsoane de expediţie metalice în greutate de 15. în timp ce metalul protejat lucrează catodic şi se conservă. lucru reflectat şi de faptul că aproape jumătate din producţia mondială de zinc este folosită pentru protecţia metalelor corodabile. fenolice. poliuretanice) au în prezent o arie largă de aplicabilitate in domeniul protecţiei anticorosive a construcţiilor metalice exploatate în atmosferă industrială. situaţia inversă este întâlnită în cazul acoperirii fierului cu staniu.. de alcătuirea constructivă şi modul de îmbinare a elementului metalic.Aplicarea vopse1ei se face cu pensula sau prin pulverizare cu pistolul. Zincul este des folosit pentru protecţia oţelului. protecţia prin pulverizare este mai costisitoare în . epoxidice. şpaclul (strat intermediar cu rol de egalizare a suprafeţei grunduite) şi straturile de acoperire sau de finisaj (care împiedică degradarea stratului primar). de natura şi caracteristicile metalului. . ca strat de bază cu rol activ.20 t(grinzi. Băile de zincare utilizate în prezent ajung până la o lungime de 20mşi o înălţime de 2.Acoperirea prin vopsire cuprinde grundul. Zincarea oţelului se realizează prin: imersie (introducerea metalului de protejat în baia de zinc topit) şi prin pulverizare (metalul protector topit este proiectat pe suprafaţa metalului de protejat folosind un jet de aer comprimat). Acoperirile anticorosive cu materiale pe bază de răşini sintetice oferă o eficacitate şi o durabilitate mare.Stabilirea sistemului de protecţie anticorosivă se face în funcţie de agresivitatea mediului în care va fi exploatată construcţia . În condiţii de exploatare cu agresivitate chimică mare. Procedeul de acoperire cu zinc se mai numeşte şi acoperire anodică întrucât. polivinilice) şi răşinile termodure (poliesterice.).a.5 m.

Avantajele oţelurilor patina bile sunt:  stratul de produse de coroziune care se formează la mentelor din oţel patinabil este aderent. cantitatea de zinc consumată fiind de circa două ori mai mare. Studierea comportării la coroziune a elementelor metalice protejate şi neprotejate anticorosiv. . în atmosferă marină.  pierderile de metal datorate coroziunii sunt reduse şi scad pe parcursul exploatării   în cazul distrugerii accidentale a stratului protector.început să se folosească oţelurile patinabile.  utilizarea oţelurilor patina bile este ineficace în atmosferă industrială puternic agresivă. cheltuielilor de întreţinere în exploatare şi a eventualelor întreruperi ale procesului de producţie implicate :3= raţii1e de întreţinere periodică. uniform şi autoprotector.45%) faţă de oţelurile obişnuite  elementele din oţeluri patinabile au în primele luni de expunere în atmosferă un aspect mai puţin plăcut datorită stratului superficial de produse de coroziune. acesta are posibilitatea să se regenereze durabilitatea şi aderenţa stratului de vopsea de pe suprafaţa oţelului patinabil sunt net superioare în comparaţie cu cea a stratului de vopsea de pe suprafaţa oţelului obişnuit Dezavantajele oţelurilor patinabile sunt:  costul mai ridicat (cu circa 20. .comparaţie cu cea prin imersie. Protecţia: prin metalizare a . . Primul oţel patinabil a fost oţelul COR-TEN a cărei denumire provine de la principalele sale caracteristici: rezistenţă la coroziune şi rezistenţă mecanică ridicată. asigurarea durabilităţii în exploatare a structurilor proiectate ocupă un rol important. continuu.care nu necesită a fi protejate anticorosiv prin vopsire. Recomandări privind prevenirea şi protecţia anticorosivă a structurilor metalice exploatate în atmosferă industrială În contextul preocupărilor actuale din domeniul construcţiilor metalice.oţelului se poate realiza şi prin depuneri de aluminiu În ultimii ani au . în special la structurile metalice pentru hale şi platforme industriale folosite în ramura . în atmosferă cu umiditate relativă a aerului constant ridicată şi în cazul spaţiilor închise (cu circulaţie redusă a aerului).  eliminarea vopsirii. stabilirea pe această bază a unor recomandări privind prevenirea şi combaterea coroziunii sunt probleme de o deosebită importanţă.

referitoare la măsurile de evitare a coroziunii construcţiilor metalice expuse acţiunii agenţilor corosivi din atmosfera industrială. efortul mecanic influenţează procesul de coroziune dacă are o valoare mai mare ca . zone mai puţin etanşe..4p) σc. sunt de preferat grinzile cu inimă plină în locul celor cu zăbrele sau ajurate.industriei chimice. a coroziunii măreşte siguranţa în exploatare a construcţiei metalice şi reduce cheltuielile de întreţinere. execuţie în uzină sau montare pe şantier. . în locul unui număr mare de elemente şi cu secţiuni reduse (care implică numeroase îmbinări.la proiectarea structurilor metalice. neimpurificată cu gaze agresive. . prin proiectare. exploatate în atmosferă indus trială cu agresivitate chimică. sensibile la coroziune. 0.utilizarea oţelurilor patinabile (RCA. . . care să nu permită depărtarea elementelor din pachet pe intervalul dintre două nituri sau două şuruburi consecutive. a dispunerii îmbinărilor nituite sau cu şuruburi (care implică slăbiri datorităgăurilor) în apropierea secţiunilor cu solicitări maxime.secţiunile adoptate pentru elemente trebuie să permită accesul la toată suprafaţa laterală pentru control periodic şi întreţinere în exploatare. .(0. . utilizarea acestor oţel uri în atmosferă industrială cu agresivitate chimică nu se justifică.utilizarea unui număr mic de elemente. RCB) numai la construcţiile metalice exploatate în atmosferă rurală sau urbană. se repercutează negativ în faza de exploatare. trebuie avute obligatoriu în vedere următoarele indicaţii: . dar puternice.evitarea concentrărilor de eforturi (provocate de reducerile bruşte de secţiune. . .sunt recomandate secţiunile la care raportul între arie şi perimetru este mare.respectarea dimensiunilor minime pentru secţiunea transversală şi pentru grosimea elementelor structurale. pentru reducerea sensibilităţii la coroziune. în funcţie de: alcătuirea elementului de indicele de reducere prin coroziune atmosferică a grosimii elementului metalic şi de destinaţia construcţiei metalice. la barele cu secţiune compusă trebuie respectată distanţa minimăîntre elementele componente . Greşelile din faza de proiectare. ce urmează a fi exploatate în atmosferă industrială. îmbinările sudate în locul celor nituite sau cu şuruburi.40. suduri întrerupte sau concurente). În faza de proiectare a construcţiilor metalice. . suduri punctiforme.respectarea distanţelor maxime dintre nit uri sau şuruburi. ca şi o suprafaţă totală expusă mediului corosiv mai mare) . Prevenirea.

În faza de execuţie în uzină şi de montaj la şantier este necesar să se ţină cont de următoarele recomandări:  respectarea tehnologiei de pregătire a suportului metalic  controlul exigent al calităţii execuţiei protecţiei anticorosive în special în zona îmbinărilor. reparaţii curente . consolidare sau inlocuire a elementelor metalice. caracteristicile metalului.  stabilirea şi respectarea ciclurilor de întreţinere periodică.perioada de exploatare a construcţiei metalice trebuie să se ţină seama de următoarele măsuri:  reducerea gradului de impurificare a atmosferei cu gaze corosive prin: utilizarea amestecului gazelor cu aer curat. cheltuielile de investiţii privind protecţia anticorosivă.(RC) şi reparaţii capitale (RK). care să cuprindă: denumin'a beneficiarului. cheltuielile de intreţinere. necesare.la elementele greu accesibile pentru control şi întreţinere în exploatare sau la cele la care există riscul degradării accidentale a protecţiei În . sistemul şi materialele anticorosive utilizate. . condiţiile de exploatare (natura şi concentraţia agentului corosiv). în funcţie de durata normată de serviciu . Numărul reparaţiilor capitale (nRK) se poate determina.îmbinările cu sudură în adâncime în locul celor în relief. pierderile materiale cauzate.  efectuarea unui control periodic care să poată stabili apariţia şi localizarea coroziunii.(D ani) şi ciclul de funcţionare C ani):  întocmirea la nivelul fiecărei unităţi industriale a unei evidenţe precise a degradărilor produse de coroziune. Ciclul de funcţionare a unei construcţii (submultiplu al duratei normate de serviciu) reprezintă durata de timp între două reparaţii capitale fonsiderând că lucrările de întreţinere periodică şi reparaţii curente sunt executate la timp şi de bună calitate). cauzele acesteia. profilul unităţii. remedierile. prin evacuarea în atmosferă a gazelor agresive prin intermediul coşurilor cu înă1ţimi minim necesare. prin reţinerea parţială sau totală a agenţilor corosivi la nivelul sursei de impurificare.

Related Interests