You are on page 1of 24

RAPORTUL PSIHIC-CREIER

RAPORTUL PSIHIC – CREIER
Domeniul specific al neuropsihologiei se numeste
raportul psihic – creier. De aici rezulta natura si
esenta sa.
Studiul psihicului este mult mai vechi in
preocuparile oamenilor decat studiul creierului.
Studiul creierului este realizat din antichitatea
tarzie (ca legat de psihic).

n. . Galenus postuleaza o legatura permanenta intre psihic si creier. . transformandu-se in fluide psihice (pneuma psihicon/ pneuma loghisticon)..n.In secolul V i.e. Hippocrate sI Kroton considerau creierul necesar pentru gandire si ratiune iar inima utila pentru procesele afective. In secolul II e.formuleaza ipoteza localizarii directe a proceselor si functiilor psihicului in structurile cerebrale: impresiile despre lumea exterioara patrund prin ochi in ventricului cerebrali unde se cupleaza cu fluidele vitale (ficat).

ipotetic astfel ca raportarea psihicului la creier era realizata intr-o maniera globala. fenomenologica. .Cunoasterea sistemului nervos a cunoscut o evolutie lenta. mentinandu-se mult timp la un nivel vag.

. localizata la baza emisferei cerebrale. rol de dispecer a spiritelor animale. fiecare avand o functie psihica. Aceasta tendinta a atins punctul culminant la anatomistul austriac Fr.corpii striati • Lancisi (1739) . • Willis (1664) . in compunerea lui. purtatoarele psihicului. care avea.• In secolul XVII-lea Descartes: intregul psihic era localizat in glanda epifiza. Gall (1822): scoarta cerebrala este un conglomerat de centri integratori. 1779) apare ideea unei localizari distincte a proceselor psihice.corpul calos • Incepand cu Meyer (anatomist german.

.Importanta abordarii lui Gall: • atrage atentia asupra caracterului diferentiat al scoartei cerebrale (care nu mai era doar o masa amorfa). • ideea despre “centrii corticali” inalt specializati functionali a avut o influenta puternica asupra teoriilor sI modelelor localizationiste de mai tarziu.

. • Wernicke (1871): lezarea circumvolutiunii temporale stangi din emisfera cerebrala stanga provoaca lezarea capacitatii de intelegere a limbii oral (centrul imaginilor senzoriale auditive ale cuvintelor). • Broca (1864) – analiza post-mortem a creierelor a doi fosti pacienti cu probleme grave de vorbire (afazia motorie).Foarte importante sunt contributiile lui Broca sI Wernicke (cercetari anatomo-patologice). leziune a portiunii posterioare a circumvolutiunii frontale inferioare din emisfera cerebrala stanga (de unde ideea ca producerea vorbirii are o localizare precisa).

formuland ipoteza localizarii dinamice. Examinarea ranitilor din cel de-al doilea razboi mondial il face pe Luria sa intareasca ideea ca orice functie psihica se leaga de anumite structuri sI formatiuni cerebrale. In anul 1934 Kleinst publica o harta cu detalierea localizarilor corticale iar mai tarziu Vogt (1951) concepe sI sustine un model topic al organizarii creierului. .Multe alte cercetari. au condus in primele decenii ale secolului XX la intarirea conceptiei localizationiste. dar nuanteaza ideea localizationista. realizate in principal de cercetatori germani.

.In anii „60 era stapan curentul neuroanatomic – afirmarea unei corespondente stranse intre localizarea unei leziuni sI manifestarea neuropsiho-patologica. Invers. Curentul neuroanatomic a cautat confirmari in cazuistica clinica. centrul afectat de care se leaga este si centrul functiei in stare normala. O anumita tulburare poate sa fie produsa atat de lezarea conexiunilor dintre doua sau mai multe asemenea structuri (unele functii psihice pot include actiunea concomitenta sI coordonata a mai multor structuri cerebrale).

Gazzaniga. Penfield – prin metoda stimularilor directe a unor zone corticale la pacienti supusI unor interventii chirurgicale.brain.Localizarea a fost sustinuta sI de celebrele cercetari conduse de Penfield. Gazzaniga & Sperry au demonstrat pentru prima data. specializarea functionala a celor doua emisfere cerebrale – modelul Split . prin sectionarea corpului calos. Sperry sI Delgado. stari emotionale. . a reusit sa provoace raspunsuri psihice de foarte mare complexitate – imagini vizuale.

centrele corticale se leaga intre ele prin fascicule de substanta alba . functie de lezarea centrelor. substantei albe sau a ambelor. orientarea neuroanatomica (localizationista) sustine ca: .functiile psihice au fiecare o reprezentare cerebrala separata .In concluzie. .efectele neuropsiho-patologice variaza.

. acest model nu a dobandit o recunoastere unanima. Daca in ceea ce priveste functiile senzoriale sI motorii lucrurile pareau clare.Cu toate dovezile experimentale. in cazul functiilor complexe dovezile nu pareau destul de solide rezultand incercarile de localizare a functiilor complexe au parut exagerate.

In polemica aparuta se implica Flourens – promotorul medelului echipotentialist (antilocalizationist). Acesta s-a hazardat chiar sa afirme ca sistemul cerebral functioneaza ca un tot amorf. . Cercetarile realizate de Flourens. Avantajul teoremei lui Flourens este acela al solidei argumentatii experimentale. in ciuda complexitatii lui. in care acest extirpa anumite portiuni ale creierului de porumbel au aratat ca functiile care pareau pierdute astfel reapareau dupa o vreme (fenomenul compensarii). astfel ca lezarea diferitelor portiuni provoaca tulburari atat in sfera senzoriala cat si in cea intelectuala.Apar primele date care contrazic curentul localizationist (sec. nediferentiat. XIX).

finalmente comportamentul revenind la un nivel de eficienta bun. acesta urmarea in timp evolutia tabloului comportamental in cazul sarcinii labirint.In secolul urmator (1929). . neurofiziologul americam Lashley aduce noi dovezi in sprijinul teoriei echipotentialiste. In primele zile dupa operatie animalele aveau tulburari semnificative ale functiilor de discriminare in intensitate. El realiza extirparea de portiuni de diferite intinderi ale scoartei cerebrale la cobai.

Nu exista o legatura directa intre tipul de tulburare functionala sI locul leziunii cerebrale.Functional toate zonele creierului sunt echivalente . integre.Esentiala in producerea tulburarilor functionale este nu locul ci intinderea zonei lezate . . astfel se formuleaza forma completa a modelului echipotentialist clasic: . fiind compensate prin preluarea functiilor de alte zone.Compensarea parea sa fie dependenta de intinderea suprafetei extirpate.Tulburarile functionale provocate de leziuni limitate ale creierului au un caracter tranzitoriu. .

In zilele noastre .Modelul localizationist se regaseste in teoria asociationista .Modelul echipotentialist se regaseste in teoria gestaltista .

Modelul localizationist se regaseste in teoria asociationista .Modelul echipotentialist se regaseste in teoria gestaltista .In zilele noastre .

apare un model nou supracoordonat. Acesti doi cercetatori au impus perspectiva genetic-evolutionista in intelegerea relatiei dintre structura si functie.Nici unul din modele nu raspunde pe deplin la intrebarile pe care le ridica raportul psihic-creier. modelul localizarilor dinamice. La baza lui stau ideile lui Jackson (sec. XX) – cercetarile asupra reflexelor conditionate. . XIX) despre caracterul multinivelar sI multiintegrat al functiilor psihice si ale lui Pavlov (sec.

ci se constituie in cursul evolutiei filo sI autogenetice. Aici rolul practic revine proceselor nervoase fundamentale (excitatia si inhibitia). Excitatia si inhibitia sunt functiile psihice care apar si se manifesta ca rezultat al interactiunii dintre zone. . mecanismul neuronal al unei functii psihice nu este innascut. Mai mult. Nici functia nu trebuie privita ca un dat si raportata la o structura anume. cuprinzand eventual intreaga emisfera cerebrala). odata cu si pe masura aparitiei a insasi functiei psihice. Ea se integreaza in structura. nici functiile psihice nu pot fi suprapuse nemijlocit peste structura anatomica a creierului. ambele constituind o unitate dinamica evolutiva.Din perspectiva genetica. in sine inerta. interactiune care se realizeaza pe suprafete intinse.

Notiunea de mozaic. introdusa de Pavlov pentru a explica neurodinamica corticala a fost validata/confirmata de tehnicile de neuro-imaging actuale. Desfasurarea unui anumit proces psihic este acompaniata de o modificare continua a tabloului activismului bioelectric sI biochimic al creierului. .

considerate de referinta in neurostiintele contemporane. organizarea psihica trebuie interpretata ca expresie si rezultat al activitatii reflexe a creierului ca sistem (admiterea legaturilor pe verticala si pe orizontala intre zonele sI formatiunile neuronale). astfel. .Luria.un aspect fundamental (cu semnificatie metodologica majora): nici un proces psihic simplu sau complex. a functionarii lui sub actiunea unor surse de informatie din afara sa.un aspect secundar: raspunsuri adecvate la intrebari cum ar fi: .Care este mecanismul prin care se realizeaza unul sau altul din procesele psihice ? .La nivelul carei structuri se integreaza o functie psihica sau alta ? . In problema raportului dintre psihic şi creier apar: . in lucrarile sale. nu se poate realiza in afara creierului. a dezvoltat si argumentat schema logico-operationala a modelului localizarilor dinamice.

plasticitatea functionala a structurilor cerebrale .Raspunsurile la asemenea intrebari trebuie sa tina seama de: .succesiunea formarii functiilor psihice si a structurilor neuronale in filogeneza si ontogeneza. .gradele de libertate combinatorica proprii neuronilor ce alcatuiesc diferitele structuri si zone ale creierului .gradul de complexitate a functiilor psihice .

Delimitam in creier structuri: .specializate/inchise (s-au constituit filogenetic doar pentru indeplinirea unui anume fel de transformare functionala) .nespecializate/deschise (nu se leaga la nastere de o anume functie ce realizeaza comunicarea intre zonele specializate) .

cu localizare precisa si invarianta (procese senzoriale. motorii). ci este distribuita multinivelar (deci este dinamica). avem functiile psihice: . . localizarea functiilor senzoriale nu are un caracter punctiform.Corespunzator.cu localizare relativa sau dobandita. . Chiar si asa.