You are on page 1of 20

ELEMENTE DE TEORIE

NEURONALĂ
Proprietăţile fundamentale ale
neuronilor. Sinapsa

Excitabilitatea

Excitabilitatea - proprietatea neuronului de a
răspunde la un stimul electric prin generarea unui
potenţial de acţiune.

Din punct de vedere funcţional, neuronul trece prin
două stări:
- de repaus, în care există o diferenţă de potenţial
electric între interiorul şi exteriorul celulei (numită
potenţial de repaus) - cei mai mulţi ioni pozitivi
intracelulari sunt reprezentaţi de K+, în timp ce cei
extracelulari sunt reprezentaţi de Na+. Atât timp cât
interiorul celulei nervoase rămâne mai negativ decât
exteriorul său, neuronul va rămâne inactiv.

- de activitate, când este generat potenţialul de
acţiune.

. care în virtutea gradientului de concentraţie (dar împotriva celui electric) iese din celulă şi se dispune pe faţa externă.Potenţialul electric de repaus        este rezultatul repartiţiei inegale a ionilor şi sarcinilor electrice de o parte şi de alta a neurilemei. potenţialului de difuziune şi intervenţiei mecanismelor de transport activ de tipul “pompelor ionice”. în stare de repaus. membrana neuronului este încărcată cu sarcini electrice pozitive la exterior şi negative la interior. 2000): foarte puţin permeabilă pentru Na+. dispus în concentraţie mare la exterior. Astfel. această repartiţie se datorează: permeabilităţii selective a membranei. ceea ce-i imprimă tendinţa normală de a intra pasiv în celulă. fapt care generează o diferenţă de potenţial cuprinsă între –70 şi –90 mV. echilibrului ionic de membrană Donnan. singurul anion pentru care membrana neuronală este permeabilă în stare de repaus este Cl-. impermeabilă pentru cei mai mulţi dintre anionii din interiorul celulei. membrana neuronală este (Dănoiu.  foarte permeabilă pentru K+.

Potenţialul de acţiune are o amplitudine de 110-120mV şi o durată foarte scurtă. în special pentru Na+. Mecanism: creşte brusc permeabilitatea locală a membranei pentru ioni. fizic. adică sarcini negative la exterior şi pozitive în interior. determinând depolarizarea ei (se deschid “porţi” sau canale ionice dependente de un anumit voltaj – o depolarizare locală ce micşorează diferenţa de potenţial cu -15-20mV). care acţionează asupra neuronului aflat în repaus. O membrană depolarizată va avea gradiente electrice şi ionice inversate faţă de starea de repaus. de numai 2-4 ms.Potenţialul de acţiune      Este declanşat de un stimul electric. care pătrunde masiv în celulă. chimic. . Dacă acest prag nu a fost atins potenţialul de acţiune nu se declanşează.

care reface gradientul electric. restabilind şi gradientul ionic. care expulzează Na+ şi introduc K+. canalele rapide pentru Na+ se închid şi permeabilitatea pentru acest ion scade din nou foarte mult. Apare un eflux însemnat de K+ (ieşirea nu mai este oprită de bariera electrostatică). .Repolarizarea    Imediat după depolarizare. Intervin pompele ionice.

conduc de la SNC la organele efectoare. care este izolantă din punct de vedere electric. .micşti. Conducerea influxurilor nervoase prin nervi este condiţionată de integritatea lor morfo-funcţională.Conductibilitatea   Este proprietatea neuronului de a transmite impulsul electric de-a lungul prelungirilor sale. în: .grosimea fibrei nervoase (fibrele groase conduc mai rapid decât cele mai subţiri). . lezarea lor fiind urmată de afectarea conductibilităţii. . formaţi atât din fibre senzitive.senzitivi.  . în raport cu modul de conducere a semnalelor electrice. cât şi motorii.  Conductibilitatea depinde de: . conduc influxul electric de la periferie spre SNC (aferent). Nervii se împart.motori.prezenţa tecii de mielină.

numiţi curenţii locali Herman. prin curenţi de depolarizare.5 m/s pentru fibrele subţiri).Fibrele amielinice   - potenţialul de acţiune se propagă din aproape în aproape (punctiform). Conducerea impulsului se face: cu o cheltuială energetică mare (de 300 de ori mai mare decât în fibrele mielinice). ca flacăra într-un fitil Bikford. cu decrement spaţial (scăderea treptată a amplitudinii). . fiind caracteristică fibrelor vegetative şi somatice foarte subţiri (diametrul sub 1). cu o viteză redusă (în medie de 0.

se face cu un consum energetic foarte mic (deoarece pompele ionice acţionează numai la nivelul nodurilor Ranvier).Fibrele mielinice  propagarea se face saltatoriu.creşte viteza cu până la 50 de ori faţă de fibrele amielinice (ajungând la 120 m/s pentru fibrele groase). . străbătând membrana doar la nivelul nodurilor Ranvier.  . .este o propagare fără decrement spaţial (segmentele nodale joacă rolul de „stabilizatoare de tensiune”). sărind de la un nod la altul (uneori potenţialul de acţiune poate sări 4-5 noduri). Conducerea saltatorie: .

dar întotdeauna într-un singur sens. Transmiterea potenţialului de acţiune nu se face izolat. ci sub formă de salve de impulsuri electrice.de la celulele receptoare la un neuron. .locul de contact între două sau mai multe celule nervoase.de la un neuron la altul. .Sinapsa Sinapsa – legătură funcţională prin care potenţialul de acţiune este transmis: . .    Termenul de sinapsă a fost introdus de Sherrington (1897) .de la un neuron la celulele efectoare (sinapse neuromusculare).

reprezentată de butonii terminali ai axonului (numărul butonilor terminali variază de la unul .butonul terminal conţine mitocondrii. fapt ce conferă sinapsei asimetria morfologică necesară conducerii impulsului unidirecţional.până la câteva mii sau zeci de mii celulele piramidale din cortex). . .în mezencefal .Sinapsa Sinapsa interneuronală . . enzime şi vezicule pline cu mediator chimic.  b) componenta postsinaptică – nu are mediatori chimici. formată din două componente de bază: a) componenta presinaptică.zonă diferenţiată morfochimic şi funcţional.

mediatorul chimic din veziculele sinaptice funcţionează ca un neuromediator care. după eliberarea în fanta sinaptică. .  După componenta postsinaptică. .axo-somatice (legătura se face cu corpul altui neuron).este un spaţiu plin cu lichid extracelular (spaţiu sinaptic.axo-dendritice (legătura se face cu dendritele altui neuron). va stimula sau va inhiba prin receptori specifici componenta postsinaptică. cu grosimea de 200-300 Angstromi).  .axo-axonice (legătura se face cu axonul altui neuron). . sinapsele pot fi: .se află între componenta presinaptică şi cea postsinaptică.Sinapsa Fanta sinaptică – . .

Reprezentarea schematică a sinapselor axo-dendritice .

Structura unei sinapse .

. care va penetra butonii terminali.fie o depolarizare (acţiune excitatorie). care rup veziculele sinaptice şi eliberează apoi mediatorul chimic în fanta sinaptică. Se activează anumite sisteme enzimatice.  . Mediatorul chimic va induce în membrana postsinaptic: .Tipuri funcţionale de sinapse   Potenţialul de acţiune ajuns la nivelul componentei presinaptice va determina un influx local de ioni de calciu.fie o hiperpolarizare (acţiune inhibitorie).

ca urmare a eliberării unor cantităţi mici de mediator de tip excitator (acetilcolina. - determină creşterea permeabilităţii membranei postsinaptice pentru toţi ionii. . - PPSE este tranzitoriu. nepropagat şi are un caracter gradual (nu respectă legea „tot sau nimic”).Sinapsele excitatorii  - PPSE (potenţiale postsinaptice excitatorii): apar prin depolarizarea tranzitorie a membranei postsinaptice. noradrenalina). mai ales pentru Na+ (dar şi pentru K+ şi Cl-). ceea ce va determina scăderea proporţională a potenţialului de repaus cu cantitatea de mediator chimic eliberat în spaţiul sinaptic (în medie de – 10–15 mV).

deoarece pompele de Na+/ K+ restabilesc rapid condiţiile de repaus. . glicocol.acest tip de sinapse sunt sinapse axo-somatice. . . de scurtă durată.PPSI este un răspuns gradat. dar diferă efectul său asupra canalelor cu reglare chimică.Sinapsele inhibitorii PPSI (potenţialul postsinaptic inhibitor): . .apare creşterea permeabilităţii postsinaptice pentru K+ sau Cl-.alteori mediatorul este acelaşi ca în sinapsele excitatorii. taurină.la nivelul butonilor terminali se eliberează mediatori chimici inhibitori de tipul GABA (acidul gama aminobutiric). care blochează trecerea potenţialului de acţiune.  . aducând un surplus de sarcini pozitive pe faţa externă a membranei. care ies din corpul neuronal.se produce o hiperpolarizare specifică (până la – 80 mV).. nepropagat. .

neuronii devin facilitaţi. dar nu excitaţi. atunci se generează un potenţial de acţiune de tip ”tot sau nimic”. . în urma unei funcţii integrative ce presupune:  sumarea temporală a potenţialelor postsinaptice succesive apărute în aceeaşi zonă postsinaptică şi  sumarea spaţială a potenţialelor postsinaptice apărute în mai multe zone sinaptice învecinate.   Dacă potenţialul postsinaptic care rezultă depăşeşte valoarea critică de prag. neuronul realizează integrarea biopotenţialelor.Sinapsa  În final. făcând suma algebrică dintre PPSE şi PPSI. Dacă nu.

. .prezenţi la nivelul joncţiunii muşchiului neted. . sunt blocaţi de atropină şi sunt răspunzători de acţiunea rapidă a mediatorului.Ach acţionează pe receptori specifici de pe membrana postsinaptică numiţi: .sunt cele mai numeroase sinapse existente în sistemul nervos.muscarinici (M) .Mediatorii chimici ai sinapselor Sinapsele colinergice .nicotinici (N) .au ca mediator chimic acetilcolina (Ach). fiind stimulaţi de concentraţii mici de nicotină. în timp ce o cantitate mare de nicotină îi blochează.prezenţi la nivelul ganglionilor vegetativi.  . în SNC şi în placa motorie.

Mediatorii chimici ai sinapselor Sinapsele adrenergice .   Au mai fost descrise sinapse dopaminergice (mediator dopamina). .au ca mediator chimic norepinefrina (NE. . glicocolul. adrenalina). existând peste 50 de mediatori – histamina. serotoninergice (mediator serotonina) şi multe alte tipuri de sinapse. în timp ce epinefrina are afinitate pentru receptorii beta. NE şi E sunt mediatori excitatori. GABA. endorfinele etc. dar NE are afinitate mai mare pentru receptorii alfa adrenergici.pentru cele mai multe sinapse din SNC. substanţa P. taurina.ambele acţionează pe receptori specifici notaţi alfa şi beta. noradrenalina) şi epinefrina (E. .

Mediatorii chimici ai sinapselor După eliberarea în spaţiul sinaptic mediatorul chimic: . procesul fiind declanşat în momentul atingerii concentraţiei optime de mediator la nivelul spaţiului sinaptic.  Există şi un mecanism de feed-back negativ de inhibare a eliberării de noi molecule de mediator chimic din veziculele butonilor terminali. .o parte interacţionează cu receptorii săi specifici de pe membrana postsinaptică. . .o mică parte difuzează în afara spaţiului sinaptic.o altă parte este rapid inactivată enzimatic.