P. 1
Dezvoltare Personala

Dezvoltare Personala

|Views: 1,399|Likes:
Published by Stoian Nicolaie
Un curs de dezvoltare personala original si inedit, accesibil si pe intelesul tuturor.
Un curs de dezvoltare personala original si inedit, accesibil si pe intelesul tuturor.

More info:

Published by: Stoian Nicolaie on Jan 14, 2010
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/12/2013

pdf

text

original

Dezvoltare Personala

Partea I – Sedinta 1: Ce este dezvoltarea personala; invitatie la autocunoastere Dezvoltare personala… Care este semnificatia acestei expresii? In ultimii ani, foarte multa lume vorbeste despre dezvoltare personala; a devenit deja un cliseu in zona companiilor de training, o expresie “de lemn” a marilor corporatii si organizatii, care aloca fonduri pentru “dezvoltarea personala” a angajatilor; fie ca e vorba de training specializat, fie ca e vorba de soft skils, de team building, toata lumea spune si crede ca are parte de dezvoltare personala, prin intermediul acestor practici. E la moda, training-urile vin sa se suprapuna peste educatia noastra clasica, considerata depasita din punct de vedere informational si inadecvata din punct de vedere socio-economic. Frecvent, foarte frecvent, cu exceptia unor profesii extrem de specifice cum ar fi aceea de medic, de informatician sau notar, foarte multi oameni nu urmeaza un traseu profesional in corelatie cu pregatirea academica pe care o au. In special in management, oamenii ajung datorita unor calitati care nu au legatura cu pregatirea academica, ci mai degraba cu calitatile personale de leader. Astfel societatea confirma ineficienta sistemului de invatamant mediu si superior, si genereaza nevoia de “dezvoltare personala” a oamenilor care ajung sa ocupe diverse posturi sau sa detina diverse functii in domenii in care nu detin expertiza si educatia academica potrivita cu abilitatile si profilul lor. Dar sa ne oprim din divagatii, si sa devenim specifici: Ce e dezvoltarea personala? Este procesul prin care ne insusim abilitati si capabilitati de a face lucruri pe care nu le-am mai facut in trecut, sau de a face in mod diferit lucrurile pe care le-am desfasurat tot timpul, obtinand astfel rezultate mai bune si satisfactii mai mari.

Care este neajunsul pe care il intampinam atunci cand in activitatea noastra beneficiem de training-urile pe care le organizeaza pentru noi organizatia – situatia cea mai comuna intalnita in tara noastra? Organizatia va acorda in mod firesc prioritate dezvoltarii abilitatilor noastre care ai sunt utile si necesare, si nu tuturor abilitatilor pe care ar trebui sa le dezvoltam, si pe care am dori noi sa le dezvoltam. Asta face ca de multe ori angajatii sa primeasca cu rezerve training-urile propuse de companie, si interesul scazut pe care il manifesta pentru acestea sa le scada si mai mult eficienta, si impactul in dezvoltarea personala a individului. De aici putem trage concluzia ca prima conditie pe care trebuie sa o indeplineasca cineva pentru a se dezvolta, este sa-si doreasca acest lucru. Atentie! Foarte multi oameni traiesc cu impresia ca odata ce au urmat un curs, au capatat si abilitatile necesare care au fost livrate in acel curs; considera ca au devenit mai buni, mai pregatiti si mai capabili, si in momentul in care au primit diploma de la trainer, pe care scrie ca “X-srl Training certifica participarea cu succes la cursul Y a lui Ionescu”, chiar daca Ionescu n -a priceput o iota din toata polologhia, si peste 3 zile a uitat si numele trainer-ului, iar peste o luna n-a mai ramas nimic din toata teoria si practica expusa, o va specifica la CV, si se va simti semnificativ mai intelept din acest motiv… Recunoasteti acest fenomen? Aceste training -uri pot fi surse si instrumente ale dezvoltarii personale, insa nu reprezinta dezvoltarea personala in sine. Ok, sper ca am reusit sa va transmit mesajul meu, si ca sa ma asigur rezum informatia si o pun in alta forma: Dezvoltarea personala nu este informatia cu care intri in contact, nu este informatia pe care ai retinut-o, ci felul in care te-ai schimbat dezvoltandu-ti calitatile personale. Informatia si practicile uzitate pentru dezvoltare personala sunt doar instrumente si resurse care iti netezesc drumul, insa vehicolul pe care il folosesti sa parcurgi acest drum este determinarea, iar drumul este experienta de viata pe care o acumulezi in timp.

Dezvoltarea personala foloseste surse externe, dar e un proces care vine din interior, din trairile si concluziile pe care le tragem singuri din ceea ce vedem, intelegem, experimentam si descoperim. Acestea fiind spuse, deja putem sa ne ridicam intrebari. Indiferent ca ne place sau nu, toti am fost la “scoala vietii” si ceea ce suntem azi e rezultatul acestei scoli care are tot atatia ani cati ani avem fiecare. Scoala vietii insa, in cele mai multe cazuri nu ne-a oferit sansa sa alegem ce anume vrem sa fim si sa invatam. Societatea este un mare organism, in care institutiile sunt “creierul”, economia este coloana vertebrala, ramurile economice sunt scheletul, sistemul financiar este omologul sistemului circulator iar banii sunt sangele acestui organism; in acest organism, oamenii polivalenti si foarte adaptabili reprezinta celulele STEM, iar oamenii care aleg sa faca mereu aceleasi lucruri, care ar prefera sa faca acelasi job si sa ramana pe aceiasi pozitie si in aceiasi firma pana la pensie, celula obisnuita. Deci pentru ca societatea sa functioneze, fiecare parte a acestui organism trebuie sa-si indeplineasca functiile fiziologice. Si tot ca intr-un organism, celulele se nasc, imbatranesc si mor, fiind inlocuite de alte celule. Durata de viata a acestor celule este data de multi factori, legati de conditiile in care “lucreaza” pentru organul din care fac parte, si de efortul si energia pe care o consuma ca sasi indeplineasca misiunea. Cum va place comparatia mea? Cum e sa fii o rotita din sistem? sa fii o celula dintr-un organ…Dar sa nu ne pierdem speranta! In organism, la nivelul anumitor celule si tesuturi se pot produce modificari, care permit organismului sa evolueze si sa se adapteze la conditii de viata diferite, iar aceste modificari merg pana la nivelul adn-ului celular. Atunci cand el este alterat, apar celulele canceroase si se dezvolta tumorile. Atunci cand este imbunatatit, celula ajuta in prima faza organismul sa se adapteze, si ulterior sa evolueze. ADN-ul, in comparatia noastra este constiinta individuala, cu tot ce presupune ea: cunostinte, valori, abilitati, determinare, motivare, sentimente si trairi si asa mai departe. Cu alte cuvinte, cei care au abilitatea de a se schimba pe ei insisi, pot determina in timp schimbarea si evolutia intregului sistem.

Acum ma opresc aici cu aceasta paralela, si va las sa va ganditi: Care celula vreti sa fiti in acest organism? Celula specializata, care se naste traieste si moare deservind un sistem, sau celula STEM care poate evolua in orice celula este nevoie? Sau, de ce nu, celula a carui ADN modificat permite evolutia intregului organism? Cand vine vorba de dezvoltare personala, frumusetea este ca odata deveniti constienti de nevoile noastre si odata luata decizia de schimbare, putem parasi rolul celulei specializate, si putem evolua in celula STEM sau in celula cu ADN-ul imbunatatit. Acum ca am incheiat cu introducerea, sa incepem travaliul: Primul pas: Cine sunt? – este intrebarea pe care trebuie sa v-o puneti fiecare in parte, si apoi sa cautati raspunsul la ea Deci: Cine sunt? - Ionescu, 30 de ani, inginer, lucrez la Firma SRL, divortat, doi copii minori care stau la mama lor, am o casa, o masina, am un credit la banca,…. Stop! Eu am intrebat cine sunteti, nu ce sunteti! Sa facem urmatorul exercitiu de imaginatie: Prin hazard, fiind plecat intr-o calatorie de afaceri, suferiti un accident in urma caruia ramaneti fara acte, si fara nici un bun care sa va ateste identitatea formala. Colac peste pupaza, in urma socului suferit deveniti amnezic si uitati ca va chiama Ionescu, ca aveti copii, masina, credit la banca, etc, etc, etc. Familia va da disparut, si cum in urma accidentului au decedat si disparut alte persoane, Asigurarea de viata va plateste creditul, sotia se alege cu casa si cu cei doi copii, s.a.m.d. Ce faceti in aceasta situatie? Singura posesie pe care o mai aveti si care va poate ajuta in aceste conditii este constiinta, cu tot tezaurul ei de experiente si cunostinte asimilate. Deci sa revenim la intrebare: Cine sunteti? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, trebuie sa va definiti identitatea dincolo de material, dincolo de exterior si dincolo de circumstante. Sunteti ceea ce ganditi, sunteti ceea ce va doriti, sunteti ceea ce faceti si sunteti ceea ce traiti.

Acum sa raspundem la urmatoarele intrebari care se genereaza din afirmatia de sus: Care sunt gandurile cele mai frecvente pe care le aveti despre voi si despre ceea ce va inconjoara? Ce calitati au aceste ganduri? Sunt puternice? Sunt pozitive? Sunt egoiste? Sunt altruiste? Privesc catre viitor? Privesc catre trecut? Sunt ale voastre sau le-ati imprumutat de la formatori de opinie? Va reprezinta? Cate intrebari… va invit sa scrieti pe o foaie de hartie aceste intrebari, daca mai aveti altele sa le adaugati si apoi raspunsurile la fiecare intrebare in parte, luand cele mai semnificative 7 ganduri pe care le aveti, in ordinea importantei lor. Vom reveni mai tarziu asupra lor, pentru a continua exercitiul de autocunoastere impreuna. Ce anume va doriti? Care este dorinta cea mai arzatoare care va determina existenta? Este ea legata de persoana voastra sau de cineva din exterior? Care sunt, in ordinea importantei cele mai importante 3 lucruri pe care le doriti? Scrietile pe hartie, impreuna cu fiecare intrebare in parte, vom reveni la ele mai tarziu, pentru a continua exercitiul impreuna. Acum urmatoarea intrebare: Care sunt lucrurile pe care le faceti cel mai frecvent? Care va sunt tabieturile si ritualurile zilnice? Si aici am rugamintea sa faceti o lista, in ordinea preferintelor a 7 lucruri pe care le faceti in mod curent si va marcheaza existenta. Si acum, ceea ce traiti: Care sunt starile emotionale cele mai frecvente pe care le traiti? Si aici o sa incerc sa va “ghidez” catre cateva stari si sentimente definitorii pentru natura umana: Smerenie, Iubire, Bucurie, Mandrie, Recunostinta, Satisfactie, Multumire, Liniste sufleteasca, Consolare, Indiferenta, Plictiseala, Nemultumire, Frustrare, Revolta, Resemnare, Conflict, Dusmanie, Vanitate

Alegeti care din aceste sentimente sunt determinante pentru ceea ce traiti in fiecare zi, si punetile in antiteza in functie de ponderea si intensitatea lor astfel: Cele mai puternice si determinante in stanga, si cele mai putin evidente in dreapta. Dar de ajuns pentru azi, voi up-data aceasta pagina odata la 3 zile, pentru a va acorda timpul necesar de reflexie si a va putea folosi de informatie in mod eficient. Partea I Sedinta 2: Sa ne cunoastem pe noi insine Salut!… Cum te simti azi? Mi-ai urmat sfatul si te-ai oprit la prima parte, ca sa reflectezi, sau ai citit textul in continuare, daca tot era aici? Ok!… indiferent ce alegere ai facut, daca esti aici e un semn ca nu doar ai parcurs prima sedinta de discutii, dar si ca te-ai regasit si vrei sa continui. Te felicit! E o decizie buna, care iti va aduce valoare in viata prin faptul ca te va ajuta sa te cunosti asa cum esti, si nu cum credeai sau iti inchipuiai ca esti. Stiu… e un dus rece, si poti sa te intrebi acum daca nu cumva mi-am propus sa iti zdruncin credintele si valorile, si sa te demotivez. Vreau sa-ti spun un lucru pe care nu toata lumea il digera cu usurinta: Sa fim OK nu inseamna sa acceptam cu seninatate tot ce ne pune viata inainte si sa zambim indiferent ce si cum, nu inseamna neaparat sa fim veseli si zglobii, si sa ne manifestam optimismul in mod ostentativ ca sa vada colegii ce bine ne merge si ce bine ne adaptam in organizatie. Asta e o forma de a refuza realitatea, si de a ne crea una proprie si personala! Duce fie la izolare, fie la autosuficienta si la incredere in sine excesiva, fara un fundament solid! Este drumul cel mai scurt catre esec! Sa fim ok inseamna sa intelegem intocmai ce se intampla cu noi, ce se afla in jurul nostru si cum ne influenteaza viata, si sa fim atat de bine infipti in realitate incat sa putem razbate si tot odata sa putem sa traim in echilibru si implinire sufleteasca. Sa revenim la tema discutiei, si sa facem un rezumat al zilei de ieri: Am vorbit despre ce este dezvoltarea personala, si anume un proces pornit din interiorul nostru, ca urmare a unei alegeri facute

de noi, prin care ne imbunatatim si crestem abilitatile, fiind astfel capabili sa facem lucruri noi, sau sa facem lucrurile pe care le-am facut dintotdeauna insa intr-un mod diferit, care sa ne aduca rezultate mult mai bune si echilibru si implinire personala. Am vorbit despre cunoastere, si am stabilit ca pentru a ne cunoaste nu trebuie sa privim catre exterior catre dovezi ale existentei noastre, ci catre interior catre ceea ce gandim, ceea ce simtim, ceea ce ne dorim, si ceea ce facem. Am uitat sa pun aici un factor foarte important, si care face parte din viata noastra a tuturora, fiind definitorie in anumite ipostaze pentru fiecare dintre noi: TEAMA! Cand la randul meu, la fel ca multi altii, am descoperit care este legatura dintre dorinta si teama, am emis urmatoarea judecata personala: “Oamenii sunt condusi in viata de doua forte majore: Dorinta, si teama; cu cat te temi mai mult, cu atat iti doresti mai putin” … Dar o sa revenim mai tarziu asupra ideii de teama, pentru ca isi va avea si ea locul de cinste in povestea noastra. Am mai discutat despre cunoasterea noastra si despre cum trebuie sa parcurgem etapele cunoasterii. V-am rugat sa va notati pe o hartie aceste intrebari, si raspunsurile la fiecare in parte: 1. Ce anume va doriti? Care este dorinta cea mai arzatoare care va determina existenta? Este ea legata de persoana voastra sau de cineva din exterior? Care sunt, in ordinea importantei cele mai importante 3 lucruri pe care le doriti? 2.Acum urmatoarea intrebare: Care sunt lucrurile pe care le faceti cel mai frecvent? Care va sunt tabieturile si ritualurile zilnice? Si aici am rugamintea sa faceti o lista, in ordinea preferintelor a 7 lucruri pe care le faceti in mod curent si va marcheaza existenta. 3. Si acum, ceea ce traiti: Care sunt starile emotionale cele mai frecvente pe care le traiti?

Si aici o sa incerc sa va “ghidez” catre cateva stari si sentimente definitorii pentru natura umana: Smerenie, Iubire, Bucurie, Mandrie, Recunostinta, Satisfactie, Multumire, Liniste sufleteasca, Consolare, Indiferenta, Plictiseala, Nemultumire, Frustrare, Revolta, Resemnare, Conflict, Dusmanie, Vanitate Alegeti care din aceste sentimente sunt determinante pentru ceea ce traiti in fiecare zi, si punetile in antiteza in functie de ponderea si intensitatea lor astfel: Cele mai puternice si determinante in stanga, si cele mai putin evidente in dreapta. Daca nu ati notat intrebarile de mai sus si nu ati scris inca raspunsurile pana acum, va rog sa le notati acum, pentru ca este singurul mod de a continua cu folos aceasta experienta. Cititile cu atentie… recititi si subliniati raspunsurile pe care le-ati scris voi insiva, si care recitindu-le v-au tulburat si v-au surprins. Acelea sunt punctele “calde” la care aveti de lucrat. Faceti pentru sentimentele si trairile voastre acea impartire in doua cadrane, unul in stanga si unul in dreapta, treceti in cadranul din stanga sentimentele cele mai frecvente pe care le traiti, si cantariti dupa calitatea sentimentelor voastre (pozitive sau negative) care este starea in care traiti majoritatea timpului… Subliniati acum pe cele pe care le traiti cu maxima intensitate, si scrieti-le separat intr-o alta coloana, tot pe partea stanga. Acum, pe aceasta coloana cu sentimentele traite la intensitate ridicata, notati gandurile care va provoaca acele sentimente, pozitive sau negative… pentru ca sentimentele pe care le traim sunt in directa corelatie cu calitatea gandurilor care au produs aceste sentimente. Calitatea sentimentelor noastre este oglinda fidela a calitatii gandurilor noastre…. aceasta este o observatie stiintifica a generatii intregi de psihologi, si nu plasmuire de a imaginatiei mele… ganditiva la asta… calitatea sentimentelor noastre este in directa corelatie cu calitatea gandurilor care au generat aceste sentimente.

Recititi notitele voastre, si incepeti sa scrieti pe o alta foaie, in paralel cu ceea ce ati notat deja, ceea ce doriti sa fiti, varianta pe care visati sa o traiti. De data aceasta, scrieti cum v-ar placea sa fiti, folosind aceiasi cale si aceiasi modalitate in care ati notat si raspuns la intrebarile mele. Daca va vine mai usor, puteti sa folositi un tabel excel, si sa notati pe calculator… faceti cum doriti si cum va vine mai bine, dar faceti acest lucru. Acum scrieti deasupra listei la care mi-ati raspuns la intrebari: Ceea ce am fost pana azi Scrieti de asemenea pe lista in care ati notat in aceiasi maniera cum v-ar placea sa fiti: Ceea ce voi deveni in timp, incepand de astazi, din acest moment. Asezati cele doua liste una langa cealalta, insa de data aceasta inversat. In partea stanga lista cu ceea ce veti deveni in timp, si in partea dreapta lista cu ceea ce sunteti in acest moment. Ok, ne oprim aici azi, urmand sa revin pentru sedinta 3 in zilele ce vor urma.

La multi ani tuturor! Va doresc ca anul 2010 sa va aduca sanatate, prosperitate si implinire sufleteasca! Va doresc sa fie cel mai bun an din anii de pana acum, si sa fie depasit in realizari si impliniri doar de anii care vor urma! Va doresc sa aduceti calitate in viata voastra, si sa deveniti exemplu si surse de inspiratie pentru cei din jur! Sa ne suflecam manecile si sa ne reapucam de exercitiu de dezvoltare personala! Unde ramasesem? La cele doua liste, asezate una langa cealalta. Pentru a usura acest exercitiu, voi aseza si eu cele doua liste, completate pentru exemplificare. Ceea ce voi deveni in timp, Ceea ce am fost pana azi incepand de astazi din acest moment Optimist Pesimist Generos Zgarcit

Altruist Relaxat Energic Deschis

Egoist Stresat Apatic Inchistat

Lista de mai sus e doar un exemplu; nu e nici lista mea, si nici lista voastra, chiar daca seamana intr-o oarecare masura cu lista voastra sau cu a mea. Acest program are menirea sa va ajute pe fiecare in parte, lasanduva tot odata spatiu intim intact. Nu trebuie sa faceti confesiuni in fata nimanui, nu trebuie sa dati socoteala numanui, nu trebuie sa va etichetati in nici un fel. Sa vedem. Avem in partea stanga calitati pe care dorim sa le dobandim; ok, pana aici nimic nou sub soare. O sa va intrebati: Ce facem de aici incolo? Vom lua la despicat firul in 4, si vom defini fiecare din calitatile pe care dorim sa le dobandim, si de fiecare data cand vom acorda un atribut acestor calitati, ne vom explica noua insine de ce dorim sa avem acea calitate, si ce anume ne-a impiedicat sa o dobandim. Sa luam un exemplu: Vreau sa devin Optimist Ce anume presupune asta? Care este caracteristica cea mai evidenta a optimismului? Speranta! Sa ne gandim: Ce fel de ganduri sunt cele care incurajeaza speranta? Ce spun atunci cand manifest speranta in ceva? “Cred ca maine va fi timp frumos!”.... cred – iata cheia sperantei in acest caz. Nu e vorba de credinta in divinitate, ci de crezurile noastre personale. Din speranta se naste Dorinta, iar intensitatea si puterea dorintei este cea care creeaza nazuinta, determinarea, sau motivarea. Cum putem deveni optimisti? (Facem exceptia cazurilor in care pesimismul vine ca haina a depresiei patologice, create de carenta unor elemente biochimice

din organism, si care necesita tratament medicamentos – ceea ce nu face subiectul discutiei noastre) Optimismul este o calitate pe care o putem detine ca urmare a unui proces educational adecvat inca din primii ani de viata, care presupune expunerea la un set de credinte si valori sanatoase, iubirea primita de la cei apropiati, stima de sine si consideratia, increderea in ceea ce ne inconjoara, s.a.m.d. De asemenea, optimismul poate fi si o trasatura de caracter cu radacini in profilul nostru psihologic, predispus la o abordare favorabila a lumii inconjuratoare. Ce facem insa daca nici una din cele doua variante de mai sus nu ne caracterizeaza? ... Ridicam din umeri? E totul pierdut?... nu, nu e totul pierdut. Pentru a depasi aceste situatii trebuie sa vedem care sunt lucrurile care ne impiedica sa fim optimisti. Care sunt ideile care ne blocheaza in starea de pesimism si de neincredere in care ne aflam. Ele pot fi desigur rodul propriei experiente de viata, si la fel de bine pot fi rezultatul expunerii indelungate la informatii cu caracter negativ, de care mass-media abunda in fiecare zi. In plus, daca mai adaugam si fatalismul traditional romanesc, nu ne ramane decat sa asteptam sa ne cotropeasca vre-o alta hoarda de tatari, otomani, vre-o alta armata austro-ungara, germana, s.a.m.d. Nu ma intelegeti gresit: Nu spun ca in lume totul e roz, ca viata e lapte si miere, ca tot ce ne inconjoara este oportunitate, si ca toti oamenii ne intampina cu iubire si caldura indiferent in ce conditii sau context. Va intreb doar: Ce anume aveti de castigat acceptand aceasta “realitate” asa cum o prezinta ceilalti? Ce anume castigati lasandu va in voia torentului de informatii negative si limitative? Ce anume aveti de castigat intrand in Hora vesnic nemultumitilor, si plangandu-va ori de cate ori aveti ocazia?

O sa va ajut “castigatoare”.

eu,

oferindu-va

cateva

raspunsuri

presupus

1 – Puteti da vina pe sistem pentru lipsa voastra de performanta, de fericire, de noroc, de sanatate... 2 – Traiti cu impresia ca daca si altii o duc rau, ceea ce traiti e o stare de normalitate, si va lasati “in voia sortii” 3- Refulati, ca sa va vina mai usor. Si poate mai aveti si alte idei, insa eu ma opresc aici. Sa le discutam pe rand: 1.Puteti da vina pe sistem pentru lipsa voastra de performanta, de fericire, de noroc, de sanatate.... Asa sa fie oare? In acest caz, ar trebui ca toti, dar abosolut toti sa avem rezultate comparabile, sa avem vieti comparabile, sa avem acelasi “noroc” si sa fim cam la fel de sanatosi sau de bolnavi. Suntem toti la acelasi nivel social si economic? Nu, suntem foarte diferiti si de fapt exista foarte multe niveluri sub si peste cel pe care ne aflam noi, sunt oameni mai saraci ca noi, sunt oameni la fel de saraci sau de instariti ca noi, sunt oameni mai instariti ca noi, sunt oameni mult mai bogati, si asa mai departe Ducem cu totii aceiasi viata? Suntem cu totii angajati la aceiasi firma, pe acelasi salar, pe acelasi post? Avem aceiasi viata de familie? Avem aceleasi probleme cu care ne confruntam zilnic? Nu... Sunt toti oamenii tristi? Nu... Sunt toti oamenii la fel de putin norocosi ca noi? Nu... Sunt toti oamenii la fel de sanatosi sau de bolnavi ca noi? Nu... Deci “sistemul” si lumea inconjuratoare ne ofera tuturor aceleasi oportunitati si aceleasi provocari, ne desfasuram toti in acelasi mediu, iar diferentele nu le face sistemul ci fiecare om in parte, in functie de ce drum isi alege si cum intelege sa-si urmeze drumul. Ca atare, a ne raspunde ca “e din cauza lor” ca “e de la ei” e eronat. Putem sa ne mintim, insa nu vom evolua asa.

2 – Traiti cu impresia ca daca si altii o duc rau, ceea ce traiti e o stare de normalitate, si va lasati “in voia sortii” Sunteti siguri ca asta e motivul pentru care nu o duceti bine? Sunteti siguri ca cei la care va raportati pentru a va justifica nivelul si a va accepta soarta sunt reprezentativi pentru interesele voastre? Cum se face ca “altii o duc bine”? E o intamplare? E un accident? Nu... e doar o ch estiune de alegere! Cei care “o duc bine” sunt in acea conditie pentru ca intr-un fel sau altul au decis sa traiasca altfel; daca nu ei, parintii lor, daca nu parintii lor, bunicii lor... dar undeva acolo in familia lor cineva a decis ca vrea mai mult, a sperat ca poate mai mult si si-a depasit limitele si conditia initiala. 3- Refulati, ca sa va vina mai usor. E placut sentimentul pe care il avem atunci cand cineva ne asculta lamentarile, sau cel putin aceasta este prima senzatie. Ceea ce se intampla intradevar cand ne lamentam, este sa ne concentram asupra a ceea ce nu putem, asupra a ceea ce nu vrem, asupra a ceea ce nu ne place, asupra a ceea ce ne sperie si inspaimanta, si nu facem altceva decat sa hranim niste ganduri negative si sa ne ridicam si mai mult nivelul de autolimitare in credinte, sa ne pierdem si mai mult stima de sine si dorinta de a reusi; nu face maltceva decat sa ne confirmam noua insine ca nu suntem in stare. Reverberam in propria noastra neputiinta, departandu-ne si mai mult de ceea ce credem ca ne dorim cu adevarat. In plus, cat de mult sunteti dispusi sa-i ascultati pe cei care se plang? Si pentru cat timp? Cand cineva se plange tot timpul, incet incet il indepartati de voi, si nu-l mai doriti in preajma... este valabil si pentru cei la care va plangeti! Daca la un moment dat va regasiti singuri sau inconjurati doar de oameni care se plang, este pentru ca asta este energia pe care o emanati, si astea sunt semnitele pe care le-ati sadit in propriul vostru destin. Sa vedem acum: Va mai par cele 3 raspunsuri pozitive?... nu tocmai. Ce e de facut? Cum pot deveni optimist? Pentru a putea deschide poarta oportunitatilor, pentru a putea deschide usa catre o lume mai buna, primul lucru pe care v-il propun este sa exersati asupra starii voastre fizice care va va influenta in scurt timp si starea mentala.

E cel mai usor mod de a va schimba starea de spirit; deveniti mai intai constienti de felul in care aratati si va simtiti. In masura in care este posibil, si fara a jigni pe nimeni, va rog sa verificati urmatoarele lucruri: 1. 2. 3. 4. Sunt curat? Hainele mele si incaltamintea sunt curate? Sunt tuns/pieptanat/barbierit/coafata? Care este expresia cea mai frecventa a fetzei mele? Stau incruntat, sunt relaxat sau zambesc? Daca sunteti tot timpul incruntat, acest lucru poate avea doua cauze: fie nu vedeti bine si aveti nevoie de ochelari, fie starea voastra de spirit nu este cea mai buna, si faptul ca sunteti incruntat este primul semnal ca sunteti suparat sau trist. Un prim pas este sa va destindeti muschii fetei si sa incercati sa-i lasati relaxati; daca ati reusit asta, cautati in jur in permanenta motive care sa va faca sa zambiti 5. Care este pozitia corpului meu in timpul mersului pe jos? Am pieptul pieptul usor scos in afara, spatele drept si fruntea ridicata, sau stau adus de spate, cu umerii adunati si cu barbia mai tot timpul in piept? Acum in zilele ce urmeaza asigurati-va ca schimbati toate acele aspecte prezentate mai sus si care nu sunt in corelatie cu o stare optimista si pozitiva; odata atinse aceste aspecte, incercati sa va mentineti in aceasta stare, indiferent de ceea ce se intampla in jurul vostru. In privinta mentalului, odata resetata starea exterioara, puteti incepe sa lucrati la interior. Ce e de facut? Cum pot sa identific care sunt gandurile care imi genereaza emotiile negative? E simplu! De cate ori incercati o emotie negativa, primul pas pe care trebuie sa-l faceti este sa deveniti constienti de acea emotie, si sa incercati sa o “ingraditi”. Va dau un exemplu: Sunteti in trafic, si in fata voastra o masina se deplaseaza cu 15 km/ora, pe mijlocul soselei, si nu va permite sa-l depasiti. Soferul vorbeste la telefonul mobil, si nu baga de seama semnalele pe care le dati cu farurile ca sa se dea la o

parte sa-l puteti depasi. Va enervati, si incepeti sa-l injurati, mai intai in gand si apoi cu voce tare... acesta este momentul in care trebuie sa deveniti constienti ca sunteti pe un drum gresit. In loc sa-l injurati, incercati sa va puneti in locul celuilalt, si sa-i gasiti o scuza. E posibil ca acel om sa fi aflat o veste cumplita care sa-l aduca in starea de a conduce incet si a deveni absent la ceea ce se intampla in jurul lui? E posibil sa aiba o defectiune si sa fie in drum spre service vorbind cu mecanicul lui? Exista o multime de alte posibilitati, si cel mai putin probabil este ca omul respectiv sa doreasca sa va tina pe loc si sa va faca sa intarizati unde vreti sa ajungeti... De fapt de asta l-ati injurat! Sunteti convins ca vrea sa va faca sa intarziati, ca nu vrea sa va lase sa-l depasiti!... asa sa fie oare? Acum ca ati inteles ca omul nu are nimic cu voi, de ce sa-l injurati? Simtiti vreodata bucurie atunci cand injurati pe cineva? Eu unul n-am simtit decat furie, si suparare atunci cand am facut-o. Daca nu va ajuta la nimic, de ce sa o faceti? Incercati altceva: Spuneti-va in gand ca omul acela are o problema, si deveniti receptiv la nevoia lui de ajutor. Daca puteti sa-l ajutati o sa incercati un sentiment de multumire si de stima de sine, care de data asta e pozitiv. Asta a fost un exemplu. Ceea ce trebuie sa retineti si este esential este ca Emotiile noastre sunt generate de ceea ce gandim, iar calitatea emotiilor este direct proportionala cu caltiatea gandurilor pe care le emitem. Urmatoarea intrebare care se naste de aici: Cum facem sa ne schimbam acele ganduri? Gandurile se produc ca urmare a doua tipuri de factori: Factori externi, pe care ai asimilam prin perceptie, si factori interni, ce tin de scara noastra de valori. Pentru a putea beneficia de o perceptie corecta, factorii interni (vocea noastra interioara si dialogul nostru interior) trebuie sa se afle la un nivel redus. Cu cat suntem mai tentati sa facem

trimitere la o judecata anterioara in cazul unei situatii noi, cu atat perceptia noastra asupra situatiei va fi mai alterata. Va dau un exemplu: In copilarie, s-a apropiat de voi un om in palton inchis la culoare, si dupa ce v-a salutat, v-a obligat sa-i dati toti banii pe care ai aveati asupra voastra. Acum sunteti adult, insa tot nu intrati in vorba cu un strain care va saluta, de teama ca va va face iarasi un rau. Presupunem ca persoana in cauza este o ruda indepartata, care v-a recunoscut in multime si a venit sa va salute; In acest caz, avand o reactie exagerata la gestul acestei persoane veti pierde orice oportunitate de a lansa o discutie cu persona in cauza, si poate veti avea de pierdut din cauza acestui comportament. Desigur exemplul este exagerat, insa el vine sa va aduca in atentie felul in care credintele si experientele voastre pot genera ganduri, care pot genera stari, care duc in final la un comportament ce lucreaza impotriva intereselor voastre, lasanduva impresia ca ati luat decizia corecta si ati procedat “normal”. Deci, cum facem sa ne schimbam gandurile? In orice experienta de viata, exista intotdeauna aspecte negative si pozitive. Vom trata aceasta experienta ca fiind una pozitiva sau una negativa functie de perceptia noastra si functie de efectul pe care l-a avut asupra noastra acea experienta. Cand aspectele negative percepute sunt preponderente, vom clasifica acea experienta ca negativa si vom dori sa evitam repetarea ei. Cand aspectele pozitive sunt preponderente, o vom clasa ca pozitiva si o vom repeta. Atentie, ca intre perceptii si realitate de multe ori sunt diferente. Va dau un exemplu simplu, pentru cei care fumati, sau ati fost fumatori. Ati inceput sa fumati pentru ca ati “perceput” fumatul ca o activitate cu conotatii pozitive, care se potriveau personalitatii

voastre. De ce? Pentru ca asa v-a fost prezentat! A fost pus intrun context pozitiv, ca urmare l-ati asimilat ca pe o experienta pozitiva. Va place sa fumati, e un “tabiet”, insa la un moment dat acest obicei va creeaza probleme. Mia intai mai mici, va scade vitalitatea, v-i se reduce imunitatea si va imbolnaviti mai usor, tindeti sa obositi mai repede pentru ca plamanilor le scade capacitatea de absortie a oxigenului din aerul inspirat, si incet incet va regasiti cu concluzia ca a fost o decizie proasta... unii au renutat, altii evita sa confrunte subiectul, altii vor sa renunte insa dependenta le pune vointa la incercare. Care e ideea? Vreau sa va arat cum felul in care percepeti o informatie si o filtrati prin propriul sistem de valori si credinte, va determina sa catalogati o experienta ca fiind pozitiva sau nu. Ca atare, ceea ce trebuie sa faceti ca prim pas, este sa va verificati cu atentie setul de valori si credinte, si sa incercati sa schimbati sau sa eliminati “gunoaiele”. Va dau doar cateva exemple de convingeri limitative: “Sarac si cinstit” – Aceasta expresie pune cumva semnul egal intre saracie si cinste, facand ca in extenso saracia sa para o virtute, si in contradictie bogatia sa para un delict. “Ban la ban trage, si paduche la paduche” Daca deja faceti parte dintr-o categorie mai saraca, o asemenea convingere nu face decat sa va limiteze dorintele “Fereste-ma doamne de prieteni, ca de dusmani ma feresc si singur” Un proverb care – folosit si inteles in mod nepotrivit – determina pe cel care il are ca si convingere sa se autoizoleze, intr-o lume in care “nu e bine sa ai incredere nici in prieteni” “Aduna bani albi pentru zile negre” In aceasta expresie se regaseste de fapt neincrederea in viitor, si genereaza pe de o parte teama in societate si in sansa fiecaruia de a evolua, si pe de alta parte poate duce la avaritie si zgarcenie, blocandu-ne bucuria de a cheltui bani atunci cand vrem sa sarbatorim o reusita oarecare.

Par inofensive si lipsite de putere aceste crezuri, insa daca va veti apropia indeajuns de constiinta voastra veti vedea cate astfel de expresii si crezuri ne blocheaza drumul catre mai bine, cate dintre ele ne innabusa speranta si ne tin pe loc. Sa rezumam deci: Cum devin optimist? Mai intai imi schimb starea exterioara, si o acordez la ceea ce vreau sa devin. Sunt atent la tinuta, la igiena, la expresia fetei si a corpului in timp ce stau in picioarea sau merg. Apoi imi schimb starea interioara, la inceput prin a identifica si ingradi gandurile care imi provoaca emotii negative, si apoi lucrand la modificarea acestor ganduri si la transformarea lor in ganduri pozitive. Pentru a putea schimba gandurile negative in ganduri pozitive, trebuie sa dau dovada de flexibilitate in gandire, si sa identific ideile negative sau limitative, care imi polueaza scala interioara de valori si crezurile, si sa le elimin. Ele reprezinta un adevarat gunoi pentru constiinta mea. De ajuns pentru astazi! Incepand de azi, la fiecare 2-3 zile voi aborda un subiect nou din categoria calitatilor umane pe care le putem dezvolta. Daca intre timp doresti sa lucrezi asupra ta si ai nevoie de imbunatatirea unor calitati pe care nu am reusit sa le abordez pana acum, te rog sa ne contactezi pe e-mail si sa ne spui care sunt calitatile pe care doresti sa le imbunatatesti, si vei beneficia de o sedinta individuala, personalizata, desigur gratuita ca si cele de pana acum. Bine v-am regasit! Cum sunteti? Va simtiti bine? Ati inteles cum sta treaba cu optimismul? Va surade ideea? Cel mai mult depinde de voi! Astazi vom aborda o alta calitate, si anume generozitatea. Sa vedem mai intai: Ce este generozitatea? ... Va ganditi mai intai la faptul ca daca bagati mana in buzunar si dati un ban unui om nevoiasi sunteti generosi... posibil!

Sa va spun un banc: Dupa o viata indelungata si traita in stil „econom”, Itic moare si ajunge la poarta raiului, unde este oprit de Sfantul Petru si intrebat: De ce ai venit aici? Acest loc este pentru cei iertati de dumnezeu, care au savarsit fapte bune si au dat dovada de credinta si milostivenie. Tu ce fapte bune ai facut? La care Itic raspunde: Odata, am dat un ban, la un cersetor! Asa.. zice Sf. Petru: Si ce alta fapta buna ai mai facut de crezi cati meriti locul in Rai? La care Itic raspunde: Alta data, am dat un ban, la un cersetor! Asa.. zice iar Sf. Petru, si ce altceva ai mai facut bine? Alta data, inca o data, am dat un ban la un cersetor... La care Dumnezeu, plictisit deja de monotonia discutiei si scarbit de „darnicia” lui Itic spune catre Sf. Petru: Te rog dai cei 3 bani innapoi lui Itic, si sa mearga linistit in Iad. Cam asa cu Itic si cu „darnicia” lui. Voi cat de darnici sunteti? ... In primul rand cu voi insiva! Cat de ingaduitori sunteti si cat de indulgenti cu propria voastra persoana? Cand v-ati oferit ulitma oara ceva ce va doreati si de care v-ati bucurat cu adevarat? ... stiu.. o sa spuneti ca ce are a face asta cu generozitatea? Daca nu sunteti in masura sa va acordati voua insiva atentia pe care credeti ca o meritati, daca nu sunteti in masura sa va iubiti suficient pe voi insiva si sa va oferiti ceea ce e mai bun, cum o veti putea face pentru altii? Spiritul de sacrificiu e ceva nobil si inaltator, dar aici e vorba de generozitate. Si generozitatea sanatoasa trebuie sa inceapa cu noi insine. Dupa ce ne oferim noua, dupa ce ne bucuram noi sufletul si dupa ce avem grija sa fim multumiti, sa oferim celorlalti va fi cel putin la fel de usor.

Nu va sfatuiesc sa oferiti oricui, orice si oricat! Nu va sfatuiesc sa faceti daruri care sa va ruineze! Nu va sfatuiesc sa oferiti obiecte de valoare materiala ridicata neaparat! Ceea ce va sfatuiesc este, dupa ce v-ati acordat toata atentia pe care o meritati voua insiva (si credeti-ma ca orice om merita mult mai mult decat indrazneste sa isi ingaduie singur) sa alegeti pe cineva care va insipira, care va face sa va simtiti bine si important, si sa-i oferiti din toata inima ceva care sa-l bucure. Poate fi un bilet la un film bun, poate fi o seara minunata impreuna, poate fi un ceas, o bratara, poate fi un bilet de vacanta, poate fi o carte, orice.. orice credeti ca-i poate aduce bucurie acelui om pe care-l pretuiti, va fi binevenit pentru voi. Da! Pentru voi! Pentru ca un asemenea gest va va deschide sufletul, si primii care veti fi cu adevarat multumiti ca ati facut-o veti fi voi. Dupa ce ati facut-o, incercati sa o faceti ori de cate ori aveti ocazia, fara sa va ganditi prea mult de ce si fara sa considerati consecintele. Dati din suflet, dati cui va inspira si dati fara sa asteptati nimic in schimb. Pretuind-ui pe cei ce va sunt aproape va va creste si stima pentru voi insiva, si va veti aseza intr-o lumina benefica, ce nu poate decat sa deschida calea pentru mai multa abundenta si pentru mai multe lucruri bune pe care veti fi astfel pregatiti sa le primiti de la univers. Ok! E frumoasa povestea, insa la un moment dat trebuie sa bagam mana in buzunar! O sa spuna unii dintre voi! Chiar asa sa fie?... Si chiar daca ar fi asa, ce va costa sa daruiti o fapta buna? Ce va costa sa daruiti un zambet? Ce va costa sa dati un sfat unui prieten, aflat in dificultate? ... si asta e tot generozitate, atata timp cat pentru sprijin sau ajutor nu asteptati nimic in schimb. Si acum sa vedem cum o facem: Sa incepem cu noi insine: Ce anume va doriti de multa vreme, si desi nu sunt piedici materiale nu ati facut nimic ca sa va oferiti? Alegeti 3 lucruri pe care le doriti si pe care v-i le puteti permite, si asigurati-va ca in urmatoarele 3 zile, va veti darui pe rand aceste

lucruri voua insiva. Incepeti deja sa va imaginati bucurandu-va de ceea ce v-ati oferit... Si apoi, tot la fel, incercati sa va ganditi (fara ezitari) care este persoana careia vreti sa-i daruiti ceva, ceva ce credeti ca-si doreste sau ca i-ar placea sa primeasca de la voi. Poate fi si un buchet de flori pentru iubita voastra, poate fi si o cina romantica sau o seara cu prietenii ca-n „vremurile bune”... poate fi orice credeti voi ca va bucura acea persoana. Acum ca ati ales, incercati sa vizualizati momentul in care faceti acel gest, si sa va umpleti de bucuria impartasirii acestuia. Nu va ramane decat sa puneti in practica acum ceea ce v-ati imaginat. Si nu uitati! Nu asteptati nimic in schimb! Ne vedem intr-una din zilele care urmeaza, sa discutam despre o alta calitate. Daca intre timp doriti sa primiti si alte informatii decat cele scrise aici, va astept cu e-mail-ul sau cu un apel telefonic. Ma puteti gasi la: +40 744 540 900 e-mail: stoiann@yahoo.com Sau pe blog, la http://romanianwellness.wordpress.com Bine v-am regasit! Cum a fost ziua de azi? Cum a fost cea de ieri? Cum va simtiti? Incepe sa-si faca simtita prezenta constiinta in viata voastra? Traiti mai atenti la lumea din jur? Priviti mai atenti si mai ingaduitori la propria voastra fiinta? Va intreb, pentru ca astazi von discuta despre toleranta. Sa vedem mai intai ce intelegem prin toleranta. Prima ideea care-mi vine in minte, este ca toleranta este calitatea de a accepta ceea ce nu ne place neaparat. Eu unul n-am fost pana nu demult, si nu sunt nici acum un campion al tolerantei…

Deci ce este toleranta? Sa ne gandim putin la noi insine, si la situatiile in care intoleranta altora ne-a creat neplaceri. Faptul ca aveam alte gusturi pentru haine decat majoritatea, alte gusturi pentru muzica, ca ne purtam parul lung sau ca ne tundeam bec, ca ne petreceam timpul intr-un anumit fel si intr-un anumit mediu, la un moment dat ne-am ciocnit cu intoleranta, si fie am fost ridiculizati, fie am fost umiliti, fie – daca vine vorba de preferintele pentru o anumita echipa sau club de football am fost de-a dreptul admonestati. In aceste cazuri, noi am fost tinta intolerantei. Acum, ca am reusit sa ne amintim acest sentiment, sa ne gandim ca de multe ori, printr-un gest, printr-o privire sau printr-o actiune, de multe ori, la randul nostru suntem tentati sa ne tinem la distanta sau chiar sa respingem anumite persoane (sau de ce nu chiar animale de companie) dintr-un sentiment asemanator, de inacceptare si de judecare a persoanei sau animalului respectiv. Deci pana acum putem sa ne facem o idee despre ce e cu toleranta si la ce este ea buna. Nu va sfatuiesc sa treceti indiferenti pe langa un individ care agreseaza pe cineva, sau sa nu bagati de seama hotul de buzunare care “opereaza” o batrana in tramvai. Ceea ce spun este ca sunt destule lucruri pe lume cu care putem trai in armonie, indiferent daca ne plac sau nu, pentru ca opunandule lor nu facem altceva decat sa le crestem nivelul de energie si importanta, si sa emitem vibratii negative care ne afecteaza in primul rand pe noi si ne altereaza noua calitatea vietii. Natura este frumoasa prin diversitatea ei, si la fel si societatea. Vremea lucrurilor monocromatice si a partidelor monopolitice a trecut. Pentru a ne putea bucura de diversitate este important sa o acceptam asa cum e, si sa intelegem ca nimic nu e lipsit de sens. Cum putem face asta? Incepeti intr-un mod simplu: Atunci cand va confruntati cu o persoana dificila, sau care va displace, incercati sa va detasati si sa empatizati cu acea persoana (a empatiza presupune sa ne punem in papucii acelei persoane, nu sa-i aratam simpatie, care este cu totul altceva)

Veti vedea ca de cele mai multe ori lucrurile arata mai bine privite prin ochii vostri decat arata privite prin ochii lor. Sa zicem ca avem de-a face cu cineva care este foarte nervos: E iritat, pune presiune, cere, insista, se plange, ridica tonul,… va dati seama ce consum energetic are saracul om? Si ce dialog dificil interior? Ca sa nu mai vorbim de propria imagine de sine. V-ar placea sa fiti in pielea lui? … Putin probabil. Aratatii putina compasiune si intelegere, si se va desumfla ca un balon. Un alt caz, ceva mai greu de suportat: Cineva care e nespalat si miroase urat. Aici prima tendinta este sa-l etichetam cu : “Nespalatul” sau “Nesimtitul” in mintea noastra, insa in cel putin un caz din 2 omul respectiv fie nu a fost in masura sa se spele si probabil vine de la lucru, fie are o problema hormonala si mirosul puternic si neplacut e o adevarata provocare si pentru el. Daca va vine greu sa acceptati, ganditi-va ca macar o singura data ati fost in situatia lui, fara sa mai conteze din ce motiv. Cand suntem nespalati traim deja un sentiment propriu de disconfort. Daca-i mai vedem si pe cei din jur ca se stramba vazandu-ne astfel, parca devine si mai dificil totul. Cred ca am pus destule exemple in ecuatie ca sa ne edificam in privinta tolerantei. Pe scurt, ca sa devenim toleranti e suficient sa judecam mai putin lumea inconjuratoare, si sa incercam sa o acceptam in diversitatea ei. Vom castiga prin simplul fapt ca ne vom tine deoparte in acest fel de sentimente de repulsie sau de sentimente negative. Cam atat pentru azi, in sedinta de maine de vom adresa altei calitati pe care o avem cu totii si pe care cu totii ne dorim sa o dezvoltam. La urmatoarea discutie vom vorbi despre curaj, si despre relatia curajului cu adevarul si cu frica.

Pe data viitoare! Nu uitati, daca sunteti presati si aveti nevoie de un sfat sau pur si simplu de cineva care sa va asculte povestea, folositi cu incredere e-mail-ul sau numarul meu de telefon.

Va salut! Cum ati petrecut incercand sa fiti mai generosi si mai toleranti? Ati reusit sa va acordati timp si atentie voua insiva? V-ati indeplinit cele 3 dorinte? Depinde doar de voi, va voi spune asta mereu! Azi vom discuta despre Curaj. Ce este curajul? Dex-ul ne da o definitie destul de concisa si cuprinzatoare: Forta morala de a infrunta cu indrazneala primejdiile si neajunsurile de orice fel; Curajul este opusul lasitatii si fricii. De multe ori, vedem oameni care datorita statului lor (staturu fizica, pregatire mentala, ierarhie, etc) fac in mod natural lucruri pe care noi ne-am teme sa le facem. Si primul lucru la care ne gandim atunci este ca au curaj, si chiar admiram oamenii pentru asta. Asa sa fie oare? Poate da, poate nu. Sa luam un exemplu simplu: Un adult vede doi copii de scoala generala intr-un conflict care a degenerat in bataie. Se apropie si-i desparte cu usurinta. Poate fi vorba de curaj in acest caz? Eu as spune mai degraba ca adultul si-a folosit statutul fara a avea nevoie de curaj, fiind constient ca statura lui mintea de adult ai ofera un avantaj considerabil in relatia cu cei doi copii. Ca atare, actul lui a fost unul firesc, detasat, si a stiut de la bun inceput care va fi finalitatea interventiei lui. Privit prin ochii ceilorlalti copii, martori si ei la eveniment, poate parea un act de curaj. Dupa parerea mea, curajul nu este acesta. Dupa parerea mea, a avea curaj are legatura cu puterea de a-ti asuma riscuri si de a-ti depasi si confrunta temerile de care esti constient si care au in mod antagonic tendinta de a te limita. A avea curaj presupune existenta unor crezuri si a unor teluri in numele carora suntem pregatiti sa infruntam riscurile si sa ne asumam consecintele.

A avea curaj inseamna a ne situa in armonie cu propriile noastre valori, si a ne depasi prejudecatile negative. Acum ca am vorbit despre curaj si despre ce este el, sa vedem care este relatia lui cu adevarul. Adevarul reprezinta in discutia de azi suma crezurilor si telurilor noastre personale care ne definesc scara de valori in in virtutea carora ne desfasuram actiunile voluntare. Adevarul este – in aceasta situatie – combinat cu o circumstanta de moment – cauza manifestarii unui act de curaj pe care l-am putea intreprinde, pentru a atinge un scop sau pentru a apara o valoare pe care o consideram. Astfel, actele noastre de curaj sunt in directa corelatie cu intensitatea si calitatea telurilor noastre, precum si cu conjuncturile in care ne aflam. Sa luam un caz destul de frecvent si intalnit, si anume salvarea unui om de la innec: Care este adevarul in care credem? Ca viata este de nepretuit si ca trebuie salvata Care este circumstanta in care ne aflam? Suntem singura persoana care stie sa innoate si care este prezenta la locul producerii incidentului Care este riscul pe care trebuie sa-l infruntam? Ne riscam propria noastra viata in ideea de a salva o alta. Daca avem dragoste de semeni, daca crezul nostru in ideea ca viata este un bun de nepretuit este destul de puternic, daca conditia noastra fizica este suficient de buna sa ne permita asumarea unui risc rezonabil vom reusi sa ne infrangem teama si vom plonja in apa sa salvam persoana care este pe cale sa se innece. In spatele acestei povesti se mai ascunde ceva, si anume “biochimia curajului” Un intreg arsenal de hormoni ne asalteaza creierul si corpul, pentru a ne aduce in starea necesara de a reusi. Adrenalina ne face sa nu mai simtim durerea fizica si ne creste ritmul cardiac pentru a sustine efortul, hormonii de stres ne aduc in

stare de alerta si ne maximizeaza simturile crescandu-ne in mod firesc nivelul de perceptie, timpul se dilata si pentru cateva zeci de secunde asimilam si procesam informatie cat poate o facem intr-o zi intreaga. Ce rol are teama in acest “film”? Teama, la dimensiunea ei optima, este cea care da dimensiunea riscului, si ne impiedica sa ne asumam ceea ce nu putem duce. Ea este semnul de “STOP” atunci cand actiunea pe care ne-o propunem depaseste capacitatea noastra reala de a supravietui riscului. Teama poate avea insa si manifestari patologice, in contextul in care intre sistemul nostru de valori si teluri si prejudecatile noastre exista dezechilibre marcante, sau in contextul in care pur si simplu suferim de un dezechilibru biochimic, iar starea de deruta si anxietate este generata de hormonii de stres care nu isi regasesc contraponderea. In programul nostru noi nu putem “trata” acest fenomen, sfaturile mele neavand efect acolo unde natura a setat lucrurile altfel. Cum tratam relatia cu frica? Va propun cateva exercitii de vizualizare: Mai intai, atunci cand sunteti constienti ca va este teama, trebui sa-i gasim cauzele: De ce ne temem? Raspunsul cel mai bun la aceasta intrebare este: De Necunoscut… de incertitudine. Ne temem de ceea ce nu putem cunoaste, evalua, masura sau prevedea. Pentru ca in lipsa oricarei informatii concludente suntem tentati sa o inlocuim cu…. gandurile si vibratiile noastre negative. Atentie! Este vorba de noi insine! Fara sa ne dam seama, cu exceptia unor situatii in care este vorba de factori externi, cel mai adesea temerea pleaca din noi insine! In strafundurile noastre, in subconstient, se afla informatii (precum virusurile informatice) care ne “saboteaza” “programele” instalate de noi in constient, fara ca macar sa fim constienti de asta.

De ce spun asta? E simplu! Nu putem sa ne temem de ceva ce nu exista, iar atunci cand ne confruntam cu necunoscutul, mintea noastra umple “vidul” creat cu informatie din subconstient. Iar ceea ce obtinem la sfarsit e senzatia de teama si anxietate. Poate ca acest subiect este cel mai greu si cel mai important subiect pe care va trebui sa-l tratam in acest program, si ca atare o sa-i acordam mai multe sedinte. Deocamdata va rog sa reflectati la cele scrise mai sus, si sa incercati sa faceti proiectii personale in situatii in care ati avut sau nu curajul de a face anumite lucruri, si prin prisma celor prezentate aici sa incercati sa va descifrati reactiile si decizia. Pe data viitoare, si curaj! Avem nevoie cu totii! Am revenit! Sa continuam discutia despre curaj, despre relatia curajului cu adevarul si cu frica. Sa incercam acum sa descompunem mecanica unei actiuni in care am dat dovada de curaj 1 Conjunctura – Situatia in care ne-am aflat, si am fost expusi si am actionat decisiv, dand dovada de curaj 2 Judecata – Felul in care am perceput fenomenul, l-am supus propriei scari de valori si tot odata am analizat sansele si oportunitatea actiunii 3 Decizia – Urmarea judecatii fenomenului, am ales (sau nu) sa actionam in mod decisiv in sprijinul apararii valorilor noastre (fie ca a fost vorba de o interventie urgenta, fie ca a fost vorba de a aborda o atitudine fata de ceva pentru a ne sustine principiile si ideile, fie ca a fost vorba de actiuni cu caracter “de salvare” pentru noi sau altcineva) 4 Actiunea – Felul in care am actionat dupa ce am decis ca trebuie sa actionam Aceasta este o tema de analiza individuala, pe care trebuie sa o parcurga fiecare dintre voi pentru a intelege ce s-a intamplat in

atare situatie, si care au fost in mod explicit motivele care au dus la o anumita finalitate a situatiei. Fiind vorba de exercitiu individual, pentru a putea totusi continua exemplul meu, voi incerca sa dau un exemplu neutru, dintr-un film italian, in care un soldat a ales sa se intaorca intr-o casa care se surpa si sa salveze un catel, riscandu-si propria viata. Un sat se afla in situatie de calamitate, un numar insemnat de case fiind afectate de alunecari de teren care au succedat o perioada ploioasa indelungata. In acest context este mobilizata armata, printre a carei membri se numara si eroul nostru; acesta intra in una din case in care salveaza pe rand doi copii, si odata aflati in afara de orice pericol, cei doi copii spun ca nu-si gasesc catelusul. Eroul nostru trage concluzia ca acesta este inca in casa, sub presiunea momentului (concluzie de fapt eronata) si intrucat dorinta lui este sa-i bucure pe cei doi copii pe care deja i-a salvat si sa salveze si catelusul (aici intra in scena motivatia personala, care nu are legatura cu ordinele primite) se intoarce la fata locului sa caute catelul (acesta nefiind de fapt acolo). Intors la fata locului este prins sub daramaturi… Sa analizam acum actul de curaj, dupa modelul prezentat: Conjunctura: Soldat in armata, chemat sa participe la o actiune de salvare, raspunde la ordine si duce la indeplinire ordinele primite (Primul adevar personal si motivarea) 2 Judecata: a) si-a facut datoria, era firesc si normal b) incearca sa depaseasca asteptarile pentru a-i multumi pe cei doi copii (valoarea atribuita fiind atat nevoia copiilor cat si viata cainelui) Percepe ca acel caine este in casa, nepunand in balanta viata lui cu cea a animalului; da dovada de altruism extrem 3 Decizia: Hotaraste sa se intoarca in mijlocul pericolului, in baza ipotezei ca ar putea gasi cainele 4. Actiunea – Se intoarce la locul actiunii, si intarzie neavand certitudinea ca animalul este acolo sau nu; il striga, si intre timp casa se surpa si este prins sub daramaturi…

Nu intamplator am luat acest exemplu, pentru ca trebuie sa fim constienti ca asumarea unui act de curaj este intotdeauna insotita de riscuri neprevazute, iar finalitatea actiunii poate duce la salvarea ideii, a persoanei sau a situatiei, insa nu neaparat poate duce la salvarea noastra. Cu alte cuvinte, odata cu riscul asumat si infruntat, exista un pret ce trebuie platit, pe care trebuie sa fim pregatiti sa-l asumam. Va rog acum sa constituiti propria voastra poveste, sa o analizati si sa vedeti unde anume au fost punctele cheie care v-au determinat actiunile si care au fost rezultatele voastre. De asemenea, va propun sa faceti acelasi lucru pentru o situatie in care nu ati actionat, fiind infranat de teama sau de rezerva ca va asumati un risc mai mare decat puteti duce, si care au fost consecintele neasumarii actiunii respective, dupa acelasi model. Reflectati acum asupra acestor situatii si ganditi-va care parte v-a ajutat intradevar, si care parte si situatie v-a creat probleme. Dupa ce aflati care este motivul, vedeti in ce masura puteti schimba ceva singuri. Daca puteti (si sunt convins ca aveti puterea sa o faceti, majoritatea din voi) faceti acea schimbare de abordare. Daca nu, va astept sa ma contactati individual pentru a va sprijini in acest sens. De ajuns pentru azi! Data viitoare vom discuta despre mecanismele fricii si cum putem combate senzatia de frica. Bon Courage! vorba francezului Am revenit (de data aceasta e adevarat dupa ceva mai mult timp) la tema discutiilor noastre. Deci ce este frica? Sa vedem… de data aceasta o sa incerc sa o definesc prin felul in care o recunoastem:

Frica incepe acolo unde se termina prodenta, si unde argumentele logice nu mai pot influenta in mod decisiv un act voluntar, daca acesta trece pe teritoriul fricii. Deci cand ne este frica? Pentru a constientiza, o sa incerc sa va spun o poveste, si mai multe exemple despre frica. Cum ma astept ca majoritatea celor care citesc aceaste randuri sa aiba deja experienta in “campul” muncii, ma voi referi la o situatie frecventa de la locul de munca. Primiti un anunt, precum ca va chiama seful la o discutie privata, la el in birou. Nu ati obtinut neaparat cele mai bune rezultate, nu sunteti neaparat preferatul lui (sau ei) dupa caz, si nici nu sunteti cei mai buni prieteni. In plus, aveti ceva “mici pacate” la activ; o barfa de birou, comentarii malitioase la adresa altui coleg, un proiect la care ati depasit termenul, o situatie nerezolvata si pe care nu o mai finalizati de o vreme. Intalnirea a fost fixata cam cu o ora inainte de momentul ei, si in ora aceea frica incepe incet, si pe nesimtite sa-si faca aparitia. mai intai v-i se usuca gura, deveniti usor irascibili, sunteti distrasi si va concentrati mai greu. Gandurile nu va dau pace, va imaginati cum veti discuta, si va ganditi in sufletul vostru ca o sa-i faceti fata, si o sa-i spuneti exact ce ganditi… in mintea voastra pozati un pic in erou, in ideea in care voi aveti dreptate si stiti mai bine cum sta treaba, si sa va lase el in pace cu presiunile si cu trasul la raspundere… si totusi, frica se insinueaza incet, incet, … simtit ca va creste pulsul, incep sa va transpire palmele, iar cerul gurii e din ce in ce mai uscat. A venit ora discutiei: Intrati cu pasi siguri in biroul sefului (poate prea siguri, tocmai ca sa va mascati nervozitatea) Seful va roaga sa va asezati… e calm, sigur pe el, si preocupat de o alta problema si prioritate, pe care va da de inteles ca trebuie sa o rezolve inainte sa-si suflece mainile si sa se apuce de voi… alte minute incordate urmeaza… oare ce o sa va spuna? oare ce vrea de la voi? pentru ce v-a chemat?… Intr-un tarziu, intra in discutie, si va face introducerea:

Uite de ce te-am chemat: Asta este momentul in care pupila voastra se micsoreaza, si-l priviti, fara sa va dati seama defenziv, cu “ochi de margica”, si cu respiratia intretaiata. De indata ce incepe sa vorbeasca, va dati de fapt seama ca lucruriloe nu stau tocmai asa grav cum va temeati, intrati in contact cu informatia, si chiar daca la inceput erati hotarati sa-i aratati voi lui (e clar ca oricum n-ati fi indraznit) acum il simtit parca mai cald, mai uman si mai prietenos… chiar indrazniti sa-l mai aprobati din cand in cand…. Ma opresc aici cu acest exemplu, si va invit sa-l analizam impreuna: Care a fost momentul care a declansat teama? Anuntul ca trebuie sa va vedeti cu seful? Care a fost elementul care a generat teama? Seful? Anuntul? Voi? Gandurile voastre? Incertitudinea? De cele mai multe ori, raspunsul corect in aceste cazuri este Incertitudinea… de ce? Pentru ca incertitudinea presupune risc, iar riscul presupune exercitiu… in calitate de angajati, riscul este intotdeauna pe ultimul loc! Nu suntem pregatiti sa-i facem fata, pentru ca ne intalnim cu el arareori, tocmai pentru ca aceasta calitate de angajat este de obicei o certitudine. Certitudinile creeaza iluzia sigurantei, iar siguranta confort psihic. Ce e de facut intr-o asemenea situatie? Majoritatea dintre noi, ne pierdem si incepem sa ne temem, pentru ca in fantezia noastra care umple golul informational generat de incertitudine, ne oprim la momentul contactului cu seful, si nu incercam sa trecem cu imaginatia catre finalizarea discutiei. Daca ne-am imagina toata scena, si nu doar momentul critic al intalnirii, am vedea ca in cel mai rau caz putem sa primim o mustrare la un loc de munca. (nu ne bate si nu ne raneste nimeni, iar daca ajungem in postura de a fi dati afara – in ultima instanta – acest proces nu se intampl printr-o surpriza imediata, ci dureaza si este dificl) Ca atare, ceea ce vreau sa evidentiez sunt urmatoarele lucruri: Teama vine din incertitudine combinata cu nesiguranta noastra (lipsa de incredere in fortele proprii, raportate la fortele sefului)

Teama este agravata de scenariile pe care le inchipuim Teama se manifesta pentru ca in aceste scenarii nu avem puterea sa trecem peste punctul culminant, iar dupa momentul cel mai grav pe care n-il putem imagina, celelalte raman in continuare in incertitudine Primul lucru bun pe care il puteti face ca sa depasiti teama, este acela de a va proiecta in scenariul vostru peronal, la finalitatea intalnirii, si a va imagina cel mai nefericit lucru care v-i se poate intampla. In acest fel acel lucru pare ca si intamplat, iar aceasta va va elibera de incertitudine si va va permite sa aveti o intalnire mai lucida si mai relaxata. Partea neplacuta este ca teama are tendinta de a ne bloca initiativa si de a ne genera inhibitii inclusiv la nivelul gandirii constiente si logice; partea buna este ca de obicei intensitatea creste treptat, si daca invatam sa o recunoastem, putem incepe sa luptam in combaterea ei. Cand sentimentul de teama se manifesta, cei mai stresati sunt rinichii. De aceea este bine ca atunci cand simtiti ca va este teama, sa beti pe cat posibil cat mai multa apa. Daca sunteti si incordat, daca puteti bea apa carbogazoasa e si mai bine , pentru ca acidul carbonic, descompunandu-se in apa si dioxid de carbon, va determina in mod imediat o relaxare a cavitatii bucale si in extenso a gatului si cutiei toracice, datorita eliberarii de dioxid de carbon. Un alt lucru pe care il puteti face este sa va atingeti mainile una de alta sau de a va pune palmele pe piept,, pentru a va calma. Palma este programata in mod natural sa aline durerea, si automat sa preia tensiunea din zona cu care intra in contact. O alta modalitate de a va depasi teama, este sa va bateti cu degetele de la mana stanga in zona podupui palmei si la baza mainii drepte, aceasta fiind iarasi o metoda de a elibera tensiunea. Puteti de asemena sa respirati adanc si rar, si sa va imaginati ca de cate ori expirati, eliminati si teama si stresul din voi.

Acestea sunt doar cateva modalitati de interventie imediata in asemenea situatii, care pot aparea frecvent, inainte de a urca pe scena sa tineti un discurs, inainte de a trage un bilet la un examen, la selectia pentru un job, la o intalnire de afaceri in care trebuie sa vindeti sau sa cumparati pentru firma pe care o prezentati si de tranzactia respectiva depinde viitorul vostru profesional, etc, etc, etc. Buuun! Cam atat despre curaj, adevar si relatia curajului cu frica. In sedinta de azi vom discuta despre rabdare. O alta calitate pe care va propun sa o exersam si imbunatatim este Rabdarea. Ce este rabdarea? Sa vedem… As spune ca este cea mai buna alianta pe care o putem face cu timpul, si cred cand spun asta ca cei care au rabdare, sau care stiu sa se “grabeasca incet” sunt de obicei mai relaxati, mai calmi, mai lucizi, iar deciziile lor de cele mai multe ori sunt bine fundamentate si luate in cunostinta de cauza. Sa nu ma intelegeti gresit… a avea rabdare nu inseamna a fi lent, a face lucrurile incet, a astepta sa se intample inevitabilul, a lasa oportunitatile sa treaca pe langa noi, a fi indecisi sau orice alta asociere a rabdarii cu pierderea timpului. A avea rabdare presupune utilizarea timpului disponibil in cel mai potrivit mod, si mentinerea unui ritm constant, efectuarea de pasi mici si siguri, riscuri calculate si posibilitatea regandirii tactice si strategince atunci cand planurile initiale nu merg. Rabdarea este acea calitate a pescarilor care le permite acestora sa-si rafineze metodele si sa-si ascuta simturile si intuitia. Rabdarea este acea calitate care permite sahistilor sa ticluiasca planuri foarte bine cantarite, sa-si desavarseasca tehnicile strategice. Valabil si pentru jucatorii de poker, pentru brokeri, pentru contabili si pentru multi altii… Ok! Am inteles ce e cu rabdarea, dar cum putem face sa avem rabdare? Si cand trebuie sa avem rabdare? Si cat trebuie sa asteptam ca sa nu ne grabim, sa nu ne pripim si sa nu facem lucrurile in pripa? Pai sa vedem…

In primul rand, sa ne gandim de ce trebuie sa avem rabdare: De fiecare data cand vine vorba despre rabdare, fie trebuie sa luam o decizie, fie trebuie sa intram in contact cu o anumita informatie, a carei calitate incercam sa o anticipam, si dorim confirmarea. Asadar, motivul principal al nerabdarii este dorinta noastra de a ne elibera de sentimentul de incertitudine, sau de a beneficia de o “sentinta” . Fie ca asteptam un raspuns de la cineva, fie ca trebuie sa intreprindem ceva si timpul ne preseaza, rabdarea ne este pusa la incercare. Dar ce e nerabdarea in acest context? Cineva spunea: a fi nerabdator inseamna “A astepta grabit”. Cu alte cuvinte, cu exceptia situatiilor in care trebuie sa luam o decizie, nerabdarea nu poate provoca efecte, ci doar consum energetic interior. Pentru ca putea lupta asadar cu nerabdarea, trebuie sa minimizam dialogul interior, mai ales cel referitor la situatia in cauza. Cu alte cuvinte, in lipsa de certidudini, mintea noastra incepe sa construiasca scenarii, care mai decare mai controversate si mai exagerate, care fac ca la final miza sa fie supralicitata, si uneori sa luam decizii si sa abordam comportamente in defavoarea noastra. Cat timp nerabdarea isi face simtita prezenta, avem tendinta sa inlocuim informatia lipsa cu propriile fantezii, care cu cat persista mai mult in locul informatiei reale, cu atat capata parfum de credibilitate, ajungand la un moment dat sa fie mai convingatoare decat realitatea insasi (de exemplu: cand unul din soti intarzie in mod neanuntat, si exagerat de mult, celalalt fie va concepe scenarii de infidelitate, fie, mai rau, se va gandi la vre-o potentiala nenorocire (accident, crima, talharie, etc). Astfel, de mute ori, starea mentala va deveni atat de intensa, incat la inoarcerea partenerului acestuia i se va reprosa nu ca nu a informat, ci ca are ceva de ascuns… Iata unde poate duce nerabdarea!

Dar cum facem sa ne antrenam calitatea Rabdarii? In primul rand trebuie sa incercam sa fim detasati, indiferent de contextul in care ne aflam. In al doilea rand, trebuie sa ne concentram asupra informatiilor reale pe care le detinem, si sa incercam sa ne tinem la distanta de dialogul interior. Daca avem o incertitudine, sa incercam mai degraba sa o clarificam, iar daca nu o putem clarifica trebuie sa o “inghetam: cumva, sa o punem pe “hold” pana in momentul in care o putem clarifica. Pe cat posibil trebuie sa evitam sa crem scenarii, cu atat mai putin scenarii negative sau fataliste. Deci: Ne concentram la lucruri concrete, ne timen mintea ocupata cu alte subiecte, sau evitam sa ne gandim la problema in cauza pana cand nu obtinem suficiente informatii pentru a putea lua o decizie. Cat despre “grabestete incet”, eu inteleg din aceasta ca atunci cand timpul nu este de partea noastra, sa mentinem un ritm constant, pentru a putea la final fi cat mai aproape de momentul optim. Rabdarea se poate invata si desfasurant activitati simple, cu caracter repetitiv, si incercand sa ne perfectionam tehnica; Tot in ideea de a capata calitatea rabdarii, puteti medita si incerca sa va mentineti in echilibru. Ce mai faceti? Cum va merge? Ce noutati mai aveti? Eu revin astazi cu abordarea unui nou subiect. Un subiect mai vast, pe care il vom aborda in detaliu, si anume comunicarea. Ce e comunicarea? Comunicarea este procesul prin care informatie este transmisa intre doua sau mai multe entitati individuale. In varianta simpla, pentru a se putea produce comunicarea, avem nevoie de cateva elemente, care ar fi: 1) Emitatorul

2)Limbajul 3) Mesajul 4) Mediul de transmitere 5) Receptorul Din punct de vedere tehnic, acestea sunt elementele care compun – in mod static – schema de comunicare. Deci emitatorul emite un mesaj, intr-un limbaj, folosind un mediu de comunicare catre un receptor. In comunicare toate cele 5 aspecte sunt deosebit de importante, si pentru a va ajuta sa intelegeti intocmai mecanismele comunicarii si nuantele ei, le vom aborda in detaliu, pe rand. Emitatorul – cel care emite mesajul, porneste de la o informatie pe care o detine, si pe care doreste sa o comunice receptorului. Informatia este stocata in mintea noastra in diverse moduri, (ganduri, traduse in senzatii, imagini, cuvinte, emotii) iar multitudinea de detalii si de aspecte pe care le detinem in mintea noastra atunci cand decidem sa o comunicam este foarte vasta. De cele mai multe ori, ceea ce gandim si dorim sa comunicam, codificam in cuvinte si in limbajul non-verbal. Daca pentru codificarea si compunerea mesajului in cuvinte, folosim gandirea in mod constient, paralimbajul este de cele mai multe ori automat, sau chiar inconstient. Majoritatea dintre noi tindem sa credem ca mesajul codificat in cuvinte este cel mai important si relevant, si majoritatea dintre noi tindem sa credem ca atunci cand vorbim, cuvintele noastre vor purta in mod exact si precis ceea ce dorim sa comunicam. De fapt, doar 7% din ceea ce percepe receptorul nostru reprezinta mesajul codificat in cuvinte, restul fiind perceput in gesturi, mimica, ritmul, tonalitatea, intensitatea si timbrul vocal. Mai mult chiar, pentru cei care au capacitati cognitive foarte dezvoltate, intuitia si telepatia sunt modalitati de culegere a

informatiilor care sunt transmise la nivel de unde de emitator, fara ca acesta sa constientizeze ca a fost receptat. Odata creat si generat mesajul, pentru a ajunge la receptor, el se probaga intr-un mediu fizic, biologic si mental. Mediul fizic - undele sonore se probaga in mod diferit prin aer, prin apa sau prin alte materiale, fiind influentate de starea fizica generala a mediului respectiv. De exemplu, in cazul in care este foarte mult zgomot, sau in cazul in care vantul bate cu putere, mesajul va fi puternic viciat, iar receptorul va primi doar o parte din ceea ce transmite emitatorul. De asemenea, mediul biologic se refera la capacitatea de transmitere a transmitatorului (daca e ragusit, sau si mai mult daca nu poate articula cuvintele din motive diverse) si la capacitatea de receptare a receptorului (daca aude, vede bine) Mediul psihic se refera la capacitatea de codificare a emitatorului, precum si la capacitatea de decodificare a receptorului, care este influentata atat de concentrare si atentie, cat si de dialogul interior. Toate aceste caracteristici contribuie efectiv la comunicare, influentand in final felul in care mesajul a fost transmis si receptat. Am ales sa discut despre aceste aspecte, in special pentru a va face constienti de complexitatea si relativitatea comunicarii, precum si de nevoia continua de feed-back, prin care ne asiguram ca mesajul nostru a fost transmis, receptat si insusit corect. Frumusetea comunicarii consta si in faptul ca este polivalenta si multisensuala, si se produce prin mai multe canale simultan, rolurile schimbandu-se intre receptor si emitator, sau chiar manifestandu-se simultan, in cazul comunicarii non-verbale. Dar sa vedem ce simturi folosim in comunicare, si care sunt “codificarile” cele mai frecvent folosite. Auzului ai corespunde din comunicarea verbala receptarea cuvintelor, a timbrului, a ritmului, a intensitatii si tonalitatii vocii.

Vazului ai corespunde partea vizuala din paralimbaj (gestica, mimica, miscarea ochilor) Mirosul (da, mirosul ne ajuta si el sa comunicam) ne ajuta sa percepem – de cele mai multe ori inconstient – partea biochimica a mesajului, exprimata de feromonii adecvati fiecarei emotii in parte (frica, excitatie sexuala, agresivitate, furie); ati auzit expresia “te am mirosit”, care desi pare a avea un sens figurat, are si o baza proprie. Simtul tactil este si el folosit la depistarea emotiilor, pe care le putem simti si printr-o simpla strangere de mana. Se spune ca atitudinea este manifestata de cineva prin felul in care saluta, existand chiar si denumiri care sa caracterizeze diversele tipuri de strangeri de mana. (innotatorul, menghina, pestele mort, etc) De asemenea, pentru cei care ating un nivel inalt de perceptie sau au sensibilitate crescuta la emotii, acestia percep cu usurinta si undele transmise de cel cu care comunica, fiind capabili de a recepta de la un spectru sublim de emotii pana la a vizualiza cu acuratete gandurile celuilalt (telepatie). Iata deci ca am prezentat comunicarea si caracteristicile intr-un cadru general, pe care il vom folosi ca baza a noastre viitoare, legata de arta comunicarii, de felul in folosim abilitatile de comunicare, si felul in care acest impacteaza viata. acesteia discutiei care ne lucru ne

Va astept sa reveniti in zilele care urmeaza pentru continuare. 03.02.2010 Bine v-am regasit. Discutam asadar despre comunicare, iar acum vom plonja in acest fenomen, intr-o maniera mai putin conventionala. Si anume, vom vorbi despre relatia noastra cu lumea inconjuratoare, despre atitudine, despre dialog interior si despre dialogul nostru cu divinitatea.

Comunicare este mai mult decat un proces fizic, mai mult decat transmiterea unei informatii de la un emitator la un receptor si invers, este mai mult decat o corelarea a unor elemente disparate. Comunicarea este modalitatea noastra de conexiune cu lumea si universul din care facem parte. Gandurile noastre, dorintele noastre, vibratiile noastre sunt cele care preced comunicarea aparenta, care in definitiv nu are valoare semnificativa daca nu este intarita de ceea ce ne dorim, credem si simtim. Cand vine vorba de comunicare, unii dintre noi sunt tentati sa incerce sa gaseasca formule miraculoase, prin care sa influneteze, sa manipuleze si sa coordoneze pe ceilalti actori din filmul comunicarii. Uneori merge… arta disimularii pacaleste pe cate unul superficial si neatent… dar nu tine la drum lung, si nici la mase. Daca nu esti autentic in comunicare, “trucurile” sunt doar niste ambalaje in spatele carora nu se afla nimic; si foarte repede un auditoriu format va intelege asta, si-l va discredita pe vorbitor. De aceea, daca vreti sa fiti eficienti in comunicare, mai intai ingrijiti-va de interiorul vostru. Un dialog interior scazut va va ajuta sa-i auziti foarte bine pe cei care v-i se adreseaza. O minte relaxata, absoarbe informatia ca un burete, firesc si fara efort. O atitudine detasata va permite sa formulati idei si sa le comunicati “la rece” sau cu o incarcatura emotionala pozitiva, care va permite celor din jur sa asimileze foarte usor informatia. Ca atare, inainte de a va astepta de la voi sa fiti “maestri ai comunicarii” trebuie sa va asigurati ca va aflati in echilibru si control firesc al propriului eu. Evitati sabloanele, evitati aroganta, evitati rigiditatea si mai ales evitati dialogul controlat, care are menirea sa conduca auditoriul spre un rezultat prestabilit.

Nimeni nu-i iubeste pe cei care au intotdeauna dreptate; Nu conteaza cat de bine este construita argumentatia voastra; daca partenerul de discutie nu o “simte” ca pe o situatie naturala, poate nu va putea sa va cotrazica direct, insa cu siguranta nu va subscrie parerii dumneavoastra. In comunicare fiti mai repede dispusi sa ascultati decat sa vorbiti, iar atunci cand vorbiti faceti-o mai mult sa punctati discutia decat sa monopolizati audienta. Incercati sa va amintiti care au fost cele mai placute, mai agreabile si mai pline de invataminte discursuri la care ati asista, si veti vedea ca nu numarul cuvintelor au servit auditoriul, ci felul in care au fost integrate comunicarii.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->