Anul I, nr.

7 august 2007

Preþ: 50 de bani

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Din cuprins
Minþi turmentate
Cât a crescut consumul de alcool în ultimii ani? Ce efecte are acesta asupra creierului ºi sãnãtãþii? De ce beau oamenii ºi ce probleme rezolvã alcoolul? (pag.14)

Maica Domnului
nãdejde, întãrire ºi zid de scãpare nemiºcat
pag. 6
Milostenia primeazã în faþa tuturor celorlalte fapte bune. "Dacã la poarta ta bate un sãrac ºi tu atunci te rogi, rugãciunea ta devine pãcat dacã nu te scoli sã-l miluieºti pe cel ce strigã de durere", zice marele filosof Petre Þuþea. Nu este însã un lucru înþelept sã oferi darul tãu cerºetorilor de pe stradã. Nu aºa pot fi identificaþi adevãraþii sãraci, care au nevoie de sprijinul ºi ajutorul nostru. A da un bãnuþ unuia care întinde mâna pe cale, fãrã o înþeleaptã cercetare, poate fi chiar dãunãtoare. Mulþi cerºetori profitã de bunãtatea sincerã a trecãtorilor, adunând într-o sãptãmânã echivalentul unui salariu pe o lunã a unui muncitor sa intelectual. Cu banii colectaþi, unii dintre ei îºi pot spori viciile - alcoolism, tabagism - sau fac adevãrate petreceri nocturne. Sfinþii Pãrinþi ne povãþuiesc astfel: "Când faci milostenie, sã asude darul tãu în palma ta înainte de a-l oferi sãracului." Mai întâi se cuvine sã identificãm adevãratul sãrac. La una din întâlnirile intercreºtine de la Bucureºti, un teolog apusean a remarcat mulþimea mare a cerºetorilor din capitalã ºi a spus: "Breasla cerºetorilor este opera unei milostenii defectuoase fãcutã de creºtini. Oferind darul vostru cerºetorilor, voi vãduviþi pe adevãratul sãrac, contribuiþi la degradarea imaginii societãþii în care trãiþi, încurajaþi lenea ºi viciile ascunse ale unor oameni neidentificaþi. Hristos nu se referã nicãieri la o astfel de milostenie. Trebuie sã faceþi o distincþie clarã între cerºetori ºi sãraci". Biserica ne îndeamnã "sã nu iubim numai cu vorba, numai din gurã, ci cu fapta ºi cu adevãrul" (I Ioan3,18); pe toþi, dar mai ales pe cei care se aflã cu adevãrat în suferinþã, loviþi de boli, dizabilitãþi, greutãþi sau sãrãcie. Cãci cu ce mãsurã mãsurãm sãracului, cu aceea ni se va mãsura ºi nouã la vremea judecãþii.

Ipocrizia, purtarea noastrã cea de toate zilele?!
Unul din pãcatele ºi patimile cele mai mari, pe care-l sãvârºim cu toatã îndrãzneala, justificarea, aroganþa ºi ignoranþa, este pãcatul ºi patima ipocriziei, a fãþãrniciei sau a vicleniei, conform cãruia una gândim, alta zicem ºi cu totul alta facem! (pag.6)

Editorial de Pr. Rãzvan Timofte singurã întrebare: "Ai iubit îndeajuns?"
Cui oferim milostenia noastrã?
Sfântul Apostol Pavel ne spune cã "cel ce iubeºte pe aproapele a împlinit legea". Dumnezeu este proprietarul tuturor bunurilor, iar omul este doar administratorul lor, chemat sã împartã din surplusul acumulat celor sãraci. Creºtinul vede în persoana sãracului pe însuºi Hristos. De aici proverbul: "Cine pe sãrac ajutã, pe Dumnezeu împrumutã". Chiar Domnul ne descoperã acest lucru când ne spune: "Veniþi binecuvântaþii Pãrintelui Meu, moºteniþi Împãrãþia cea pregãtitã vouã… cãci flãmând am fost ºi mi-aþi dat sã mãnânc; însetat am fost ºi mi-aþi dat sã beau". Herbert Gunther, un gânditor al zilelor noastre, afirma cã, la judecata de apoi, Dumnezeu adreseazã sufletului o

2

Actual

Pãrintele Patriarh a plecat la Domnul
Biserica Ortodoxã Românã este în doliu. Pãrintele Patriarh Teoctist a trecut la cele veºnice luni, 30 iulie, din cauza unui stop cardiac, suferit ca urmare a complicaþiilor apãrute dupã o operaþie de prostatã. Slujba de înmormântare a avut loc la catedrala Patriarhiei din Bucureºti ºi a fost oficiatã de patriarhul ecumenic al Constantinopolului, Bartolomeu I, alãturi de membrii sinodului Bisericii Ortodoxe Române. La slujbã au participat zeci de episcopi, sute de preoþi, delegaþii ale bisericilor creºtine de pe trei continente ºi mii de credincioºi. Mesajul Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu la trecerea la cele veºnice a PF Pãrinte Patriarh Teoctist O viaþã închinatã lui Este o durere pentru întreaga Bisericã. Suntem acum Dumnezeu triºti, dar în tristeþea aceasta avem nãdejdea cã Dumnezeu, Pãrintele patriarh s-a nãscut în 1915 în cel care i-a rânduit atâta slujire în Biserica Sa, îi va da satul Tocileni din judeþul Botoºani. A mângâiere ºi în Împãrãþia cea veºnicã. Eu mi-l amintesc cu urmat ºcoala primarã din satul natal, iar la acea bucurie cu care m-a primit pe mine, un preot care am nici 14 ani a intrat ca frate la schitul trecut printr-o încercare ºi pe care m-a chemat Dumnezeu Sihãstria Voronei. Urmeazã apoi Semila o slujire, bucuria aceea cu braþele deschise pentru a mã narul monahal din Mãnãstirea Neamþ, tenþele celorlalte Biserici binecuvânta. Mã voi ruga lui Dumnezeu cât voi trãi ca Seminarul Teologic pentru monahi din Ortodoxe, s-a întors în scau- sã-i primeascã osteneala ºi sã-i aºeze sufletul în corturile Mãnãstirea Cernica, de lângã Bucureºti. nul de patriarh pe care l-a aleºilor Sãi. Avem speranþa cã Dumnezeu va fi cu noi. În 1935 a depus voturile monahale la ocupat timp de 21 de ani. ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului mãnãstirea Bistriþa-Neamþ, primind numedeni, la înmormântarea sa participând deMoºtenirea le de Teoctist. Între anii 1940-1945 a urmat cursurile Facultãþii de Teologie din Nu s-a putut opune demolãrii unor bise- legaþii ale Bisericilor de pe trei continente. Acestea sunt doar câteva din faptele Bucureºti. În aceasta perioadã a fost rân- rici, dar a reuºit sã salveze câteva. În schimb care rãmân în urma pãrintelui patriarh duit în diferite ascultãri la birourile a restaurat nenumãrate lãcaºuri de cult ºi a Arhiepiscopiei Bucureºtilor ºi apoi în pos- ctitorit altele, chiar în timpul regimului co- Teoctist, cel care a pãstorit Biserica tul de diacon la catedrala Patriarhiei. munist, când ridicarea unei biserici era de Ortodoxã Românã timp de 21 de ani. A fost hirotonit ieromonah la catedrala neconceput. A asigurat continuitatea ºi uni- "Vrednic cãlãuzitor al Ortodoxiei mitropolitanã din Iaºi în 1945. A fost, rând tatea Bisericii Ortodoxe Române, care nu româneºti în vremuri tulburi ºi la rascruce pe rând, vicar administrativ al Mitropoliei a trecut prin despãrþiri sau schisme dupã cã- de veacuri" acestea sunt cuvintele pe care Moldovei ºi Sucevei, ales apoi episcop derea comunismului, ca în alte þãri vecine. urmaºii le vor putea citi pe crucea de la vicar patriarhal (1950-1962); Episcop al A fost primul patriarh ortodox care a pri- capul Pãrinteului Patriarh. Dumnezeu sã-l odihneascã în pace! Aradului (1962-1973); Arhiepiscop al mit, în mai 1999, vizita unui Suveran Pontif Natalia Corlean Craiovei ºi Mitropolit al Olteniei (1973- - Papa Ioan Paul al II"Era iubitor de slujbe ºi neîntrecut liturghisitor, doritor de 1977); Arhiepiscop al Iaºilor ºi Mitropolit lea, într-o þarã majorial Moldovei ºi Sucevei (1977-1986); tar ortodoxã. A dezvol- a se afla cu orice prilej în mijlocul ºi împreunã cu credincioºii, Arhiepiscop al Bucureºtilor, Mitropolit al tat ºi extins asistenþa apropiat celor simpli ºi celor slabi, deschis dialogului cu Munteniei ºi Dobrogei ºi Patriarh al religioasã a românilor oricine, mult rãbdãtor cu cei ce greºesc, grabnic la iertare ºi Bisericii Ortodoxe Române (din 1986). de peste hotare, prin mult zãbavnic la pedepsire. Perioada lunga de când Prea Fericitul Patriarh a fost În 1990, dupã Revoluþie, din cauza înfiinþarea de parohii campaniei negative care i se face în presã ºi mitropolii, a încura- chemat ºi slujeºte Biserica lui Hristos din România a arãtat cu se retrage din funcþie. La cererea credin- jat deschiderea cãtre prisosinþã ca Biserica strãbate vremurile indiferent de dificulcioºilor însã, a celorlalþi ierarhi ºi la insis- creºtinii de pretutin- tatea lor. Trei regimuri politico-sociale au fost traversate de cãtre Biserica româneasca în acest timp, între care cel mai lung "Longevitatea e un dar divin. Patriarhul Teoctist s-a bucurat a fost oficial potrivnic credinþei, ideologic ºi în fapt. Lecþia pe de acest dar. Pãrea etern. (...) Sã te acomodezi cu Dej ºi Ceau- care trebuie sã o reþinem este cã un regim politic sau altul poate ºescu, dupã ce ai crezut în România naþionalistã a lui Stãniloae ºi uºura sau poate îngreuna viaþa ºi lucrarea Bisericii, dar nu o Nae Ionescu înseamnã sã cunoºti infernul ºi sã nu disperi. Sã poate elimina, dacã aceasta rãmâne ancoratã în izvorul unic ºi asiºti la travestiul democratic al fostei nomenclaturi ºi sã nu-þi de nebiruit al vieþii ºi existenþei sale, care este împãrtãºirea de pierzi respectul faþã de oameni înseamnã sã faci proba umorului Dumnezeu. Patriarhii au sacrificat multe sub presiunea metafizic. În aparenþã, Patriarhul lucra defensiv ºi îºi amâna regimului ateist, uneori propria imagine, dar au salvat deciziile. Pe dedesubt, el conserva Tradiþia Bisericii prin acþiuni esenþialul. Au renunþat - nu cu uºurinþa se înþelege - la multe obstinate ºi inventive. Reþeta lui? O combinaþie de bun-simþ þãrã- din lucrãrile mai ales misionare ºi catehetice ale Bisericii, dar nesc, smerenie patericalã, tandreþe sufleteascã ºi ironie subtilã, de au fãcut tot posibilul sa nu fie lipsit poporul lui Dumnezeu de ins care-ºi onoreazã rangul. Preþuia frumuseþea slujbelor ºi lucrul vital, de împãrtãºirea de harul dumnezeiesc prin Sfintele agapele de dupã liturghie, când se apuca sã "depene amintiri" fa- Taine ºi, în special, prin Dumnezeiasca Liturghie. buloase, pe tonul cel mai relaxat. Pr. prof. univ. dr. Constantin Coman Teodor Bakonschi

Eveniment
Pe drumul de la Fãgãraº spre nord, la 4 km de oraº, se înalþã mãnãstirea Fãget. Situatã pe dealurile Galaþiului, în vârful "Dealului Crucii", mãnãstirea vegheazã deasupra Þãrii Fãgãraºului, inspirând liniºte ºi simplitate. În Duminica a ºaptea dupã Rusalii, în 15 iulie, biserica cea mare a mãnãstirii a fost sfinþitã de cãtre Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu Streza, Mitropolitul Ardealului. O mulþime impresionantã de credincioºi, ctitori, donatori, binefãcãtori ºi un impresionant sobor de preoþi s-au bucurat de prezenþa sa ºi de cuvântul ziditor la aceastã zi de aleasã sãrbãtoare pentru Þara Fãgãraºului. Alãturi de Înalt Prea Sfinþia Sa, în fruntea soborului de preoþi sau aflat pãrintele arhimandrit Visarion Joantã - exarhul mãnãstirilor, pãrintele arhimandrit Ilarion Urs - stareþul mãnãstirii Brâncoveanu ºi pãrintele protopop Ioan Ciocan. Au fost prezenþi de asemenea primarii din Fãgãraº, Boholþ ºi ªoarº. Rânduiala slujbei a urmat tipicul

3

Sfinþirea bisericii de la mãnãstirea Fãget-Boholþ
episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului. Atunci a început reconstrucþia mãnãstirii Fãget-Boholþ, dupã aproximativ 300 de ani de la arderea acesteia în vremea lui Bukow. La început s-au construit câteva cãmãruþe ºi altarul de varã, folosit acum de pãrintele duhovnic Dositei pentru Taina Spovedaniei, ca aghiasmatar ºi pentru pregãtirea Sfintelor Paºti. În anul 2000 s-a ridicat o bisericã de lemn cu hramul "Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena", sfinþitã de cãtre Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul în 21 mai 2000. Încã de la intrarea în mãnãstire luãm contact cu viaþa de obºte, ascultare, rugãciune ºi muncã, fiind întâmpinaþi cu multã deschidere de maicile acestui loc providenþial. Un merit deosebit îl au maica stareþã Teodora Hulpan ºi maica iconomã Pantelimona Bica, care au muncit cu multã pricepere ºi dãruire pentru a ridica aºezãmântul care a ajuns astãzi la o staturã impresionantã. Pr. Cãtãlin Teulea

sfinþirii bisericii: punerea sfintelor moaºte în sfânta masã, pecetluirea, înconjurarea bisericii - stropirea cu apã sfinþitã ºi ungerea cu sfântul ºi marele mir, slujirea Sfintei Liturghii. În cadrul Sfintei Liturghii a fost hirotonit întru preot pe seama parohiei Perºani, diaconul Dorin Cristea. Construcþia bisericii de piatrã, cu hramul "Naºterea Maicii Domnului", a început în anul 2004, piatra de temelie fiind pusã încã din 1993 de cãtre Înalt Prea Sfinþitul Serafim Fãgãrãºeanul, pe atunci

Evenimente în Protopopiatul Fãgãraº
15 iulie: Liturghie arhiereascã la mãnãstirea Berivoi Prezenþa Prea Sfinþitului Visarion Rãºinãreanul, episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a bucurat sufletele celor veniþi din satele apropiate mãnãstirii. Pãrintele stareþ Iosif Toma a fost, ca întotdeauna, o gazdã primitoare ºi caldã. La mãnãstire se aflã acum ºi tinerii ASCOR-ului din Cluj, într-o tabãrã de varã. Dupã vizita la mãnãstirea "Sf. Andrei", Prea Sfinþitul Visarion a slujit vecernia în parohia Recea Nouã, al cãrei paroh este pãrintele Iulian Boac. 22 iulie: Liturghie arhiereascã la Viºtea de Jos În urma unor lucrãri de înnoire a bisericii cu pardosealã de marmurã, la invitaþia preotului paroh Ioan Nãftãnãilã, ÎPS Laurenþiu a venit aici însoþit de Pãrintele profesor Mircea Pãcurariu. A fost prezent ºi domnul Mihai Fierariu, consul la Bruxelles, care a susþinut aceste lucrãri. 6 august: Praznicul Schimbãrii la Faþã a Mântuitorului, hramul mãnãstirilor Bucium ºi al doilea hram al mãnãstirii Dejani Liturgie arhiereascã la mãnãstirea Bucium, sãvârºtitã de Prea Sfinþitul Visarion Rãºinãreanul. Pr. Cãtãlin Teulea

Concurs de toacã la Victoria
Din anul 1995, pãrintele Octavian Smãdu organizeazã în oraºul Victoria concursuri de toacã pentru copii. Mai întâi pentru copiii oraºului Victoria, care au fost pregãtiþi de cãlugãrii de la mãnãstirea Sâmbãta ºi de monahiile de la mãnãstirea Cârþiºoara, precum ºi de octogenarul Isac Dumitru din Victoria, iscusit mânuitor al ciocãnelelor de bãtut toaca, dar ºi pentru ceilalþi copii din parohiile învecinate ºi chiar din întreaga þarã. Dacã pânã în 2001 au fost organizate doar ediþii locale, din 2005 pãrintele Octavian a transformat competiþia într-un festival internaþional sub denumirea "Cântecul care zideºte". Aºa se face cã anul acesta, în 10 iulie, cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu Streza, Arhiepiscopul Sibiului ºi Mitropolitul Ardealului, a avut loc cel de-al treilea Festival internaþional de toacã, organizat în biserica "Sfinþii Împãraþi Constantin ºi Elena", unde cântecul de toacã a alternat cu cântecul bisericesc, unii dintre participanþii la concurs prezentând diferite cântãri religioase. Cei aproape 90 de copii cu vârste între 3 ºi 14 ani, îmbrãcaþi în costume populare specifice zonei ºi a þãrii din care provin, s-au prezentat în faþa Sfântului Altar fãcând toaca sã cânte chemarea creºtinilor la rugãciune. Au participat la concurs copii din judeþele: Giurgiu, Prahova, Dâmboviþa, Mehedinþi, Timiº, Caraº-Severin, Alba, Sibiu, Mureº, Bistriþa, Satu-Mare, Maramureº, Iaºi ºi Braºov, dar ºi din diaspora românã ortodoxã din Italia, SUA, Canada, precum ºi reprezentanþi ai Bisericilor Ortodoxe surori sârbã, greacã, ucraineanã, francezã ºi sirianã. În rândul participanþilor la festival s-a remarcat în chip deosebit tânãrul Mihai Cobuz de la ªcoala Specialã de Nevãzãtori din Cluj, care a bãtut toaca ºi a recitat câteva poezii. Toþi participanþii la concurs au fost premiaþi cu diplome, dulciuri, bani, cãrþi‚ cruciuliþe ºi iconiþe, toate acestea fiind posibile datoritã dãrniciei unor oameni de suflet. Festivalul s-a încheiat cu un frumos cuvânt de învãþãturã rostit cu însufleþire de pãrintele Teofil de la mãnãstirea Brâncoveanu, apoi concurenþii ºi însoþitorii lor s-au bucurat împreunã cu organizatorii la o masã festivã. Pr. Ion Tãrcuþã

4

Chipuri pentru veºnicie

Discreþia unei mãrturisiri
Poate aþi auzit deja multe povestiri despre vieþi ale unor apropiaþi de sufletul dumneavoastrã, poate însãºi vieþile dumneavoastrã sunt subiecte ale unor filme demne de toate oscarurile posibile ºi imposibile. Ei bine, eu vã invit sã gustaþi din frumuseþea uluitoare a unui munte foarte abrupt, numit preoþie în România de ieri ºi de azi. Acest urcuº al nostru are o lungime de 36 de ani de slujire în aceeaºi parohie a unui OM printre oameni, a unui slujitor printre slujiþi. înscrie la cursurile Institutului Ortodox din familie de Teologic de la Sibiu, iar în 1968 preoþi greco-catolici se cãsãtoreºte cu Valeria Nicãlãu Pãrintele Mircea Moldovan a vãzut din Perºani, judeþul Braºov. În lumina zilei la 6 noiembrie 1945 în Sibiu, urma cãsãtoriei Dumnezeu le hãdin pãrinþii Ioan ºi Ana. Tatãl sãu era preot rãzeºte 4 copii, un bãiat ºi 3 fete, greco-catolic, urmaº al unor generaþii de de la care în prezent are 7 nepoþi. bunici ºi strãbunici tot preoþi slujitori ai În 26 octombrie 1968 altarelor transilvane. primeºte preoþia, prin mâinile Copilãria o petrece la Slimnic, lângã vrednicului de pomenire mitroSibiu, apoi în satul Veºtem, unde tatãl sãu polit Nicolae Mladin al Ardealului continuã opera de pãstorire a sufletelor ºi este numit în parohia Ohaba. începutã de bunicul dumnealui. ªcoala Viaþa sa de preot a fost una elementarã o terminã la Sibiu, însã dorul foarte încãrcatã de încercãri, lipsuri ºi Tãcere jertfitoare de slujire a lui Hristos încolþeºte din nevoi, având o familie numeroasã. O nouã ºi iubitoare fragedã vârstã ºi se va hotãrî sã urmeze încercare, de data aceasta de ordin În zilele noastre se promoveazã mult cursurile Seminarului Teologic din Cluj, sufletesc, a trecut prin foc credinþa pãrinpromoþia 1960-1965. Seminarul teologic telui: singurul bãiat pe care l-a avut a tre- tipul de preot care se distinge prin în acea vreme avea regimul unei adevãrate cut la Domnul la o vârstã fragedã. numeroase realizãri în plan arhitectonic ºi cazarme militare, care pe pãrintele l-a forCu toate greutãþile nu ºi-a predat administrativ, unde de multe ori discreþia mat ºi maturizat foarte repede, în ciuda mãrturisirii lui Hristos, tãcerea jertfitoare obstacolelor întâmpinate din partea comunitatea restrânsã de oameni timp de ºi iubitoare în nedreptãþiri ºi necazuri trece autoritãþilor de atunci, care nu-l priveau cu 36 de ani, deºi au existat momente de trã- pe locul doi. Cu toate acestea, la pãrintele ochi buni pentru cã descindea dintr-un ºir dare din partea unor apropiaþi ai sãi, am observat un suflet rãbdãtor dominat de lung de preoþi. Încã de mic copil era între- însoþite de reclamaþii inventate ºi fierte în o emotivitate nativã, dar peste toate un om bat ce fel de preot doreºte sã ajungã, iar el sosul urii ºi al invidiei, pe care unii au generos, care în momentul în care îi ceri rãspundea cã ortodox, deºi fusese crescut avut-o faþã de corectitudinea ºi blândeþea ajutorul nu apuci bine sã termini de expliacestui om. Prea multe bucurii, în special cat pentru ce ºi cum, cã deja este cu mâna în familie de greco-catolici. bucurii maxime atât cât este posibil din cui Încercãri, lipsuri ºi nevoi pãmânteºte, nu a avut… A þinut însã bine pe hainaiar mai ºi cu cealaltã pe geanta de servici, apoi abia îþi confirmã ºi În toamna lui 1965, absolvind semi- cârma Bisericii în furtunosul port al paro- verbal cã vine sã te ajute. narul ºi ºcoala de cântãreþi la Cluj, se va hiei. Acest om a dovedit cã se poate rãbda pânã la capãt în aceeaºi comunitate vreme de 36 de ani, cã dincolo de acest capãt este Hristos, care a fost încã de la început la fel de dornic sã transfere gratis tuturor bucuria Învierii, a vieþii însãºi, la care ajungi Pãrintele Silviu Goga, teazã cãsnicia cu doi copii, prin credinþã ºi prin mãrturisiri. În anul 2004, pe motiv de sãnãtate, parohul din Calbor, a trecut Silviu ºi Veronica-Ana. de curând la cele veºnice, la În 1979 este hirotonit pãrintele s-a retras în pensie, lãsându-l pe vârsta de numai 59 de ani. preot pe seama parohiei Dumnezeu sã judece cât de bun ºi de Pãrintele s-a nãscut în 14 Cincºor cu filia Rodbav, folositor a fost exemplul personal, cât de iulie 1948 în Rucãr, din unde a slujit timp de 12 ani. mult sau puþin a reuºit sã înveþe pe ceilalþi pãrinþii Silviu ºi Zenovia. A Din 1991 pânã în 29 iulie ce înseamnã dragostea de Hristos când toþi urmat ºcoala generalã la În 1974 este admis la 2007, când a trecut la Dom- ceilalþi îºi dau cu pãrerea cã ar putea fi ºi Rucãr ºi Viºtea de Jos, apoi Institutul teologic din Sibiu, nul, a fost parohul bisericii altfel, dar când numai tu singur ºtii cât de ºcoala profesionalã ºi liceul al cãrui absolvent devine în "Sf. Nicolae" din Calbor. mult te sileºti ºi cât de neputincios eºti ºi seral în Oraºul Victoria. În 1978. În 1977 se cãsãtoreºte Dumnezeu cã nu-i smerenie mai mare înaintea lui 1966 se angajeazã la Com- cu Ana Borzescu, iar sã-l odihneascã ºi Hristos decât a-þi rãbda neputinþa ºi a te binatul Chimic Victoria. sã-i mângâie familia! lupta cu ea. Dumnezeu le binecuvânPr. Ionuþ Ilea

In memoriam

Pãrintele Silviu Goga

Noi apostoli
Pãrintele Dorin Cristea este noul preot al parohiei Perºani; mult aºteptat de sãteni, a fost instalat de Schimbarea la Faþã. Pãrintele face parte din categoria persoanelor echilibrate, care pot fi de un real sprijin pentru cei care vor veni sã-ºi plângã durerile în scaunul spovedaniei. O persoanã blândã dar hotãrâtã, pe deplin conºtientã de misiunea care i-a fost încredinþatã. Iar faptul cã la formarea sa spiritualã a contribuit mult pãrintele Lavrentie de la Frãsinei grãieºte de la sine…
Cum v-aþi apropiat de bisericã ºi de viaþa spiritualã? Eu provin dintr-o localitate apropiatã de Fãgãraº, din Viºtea de Jos, ºi acolo avem o bisericã de dimensiunile unei catedrale. În vacanþe ºi la sfârºit de sãptãmânã mergeam cu pãrinþii la bisericã. Pictura de acolo este extraordinarã ºi privind sfinþii de acolo eram interesat cine sunt, de ce au ajuns sã fie pictaþi acolo ºi modul lor de viaþã în general. Deci încã de mic aþi cãutat sã înþelegeþi câte ceva despre cei care au trãit o viaþã în credinþã… Poate nu la modul conºtient, dar mã fascinau aceste lucruri ºi m-a influenþat ºi faptul cã religiozitatea viºtenilor era foarte adânc înfiptã în inima lor. Ce oameni v-au marcat existenþa? Au fost mai mulþi, o persoanã însã m-a marcat în mod cu totul ºi cu totul deosebit, ºi anume pãrintele Lavrentie ªovre de la mãnãstirea Frãsinei, pe care l-am întâlnit cred cã într-un moment crucial din viaþa mea. Tot în acel moment am cunoscut-o ºi pe soþia mea. Pãrintele Lavrentie, un om cu totul deosebit, în mod indirect mi-a influenþat viaþa. Pentru mine pãrintele Lavrentie a fost "omul lui Dumnezeu" (aºa cum îl numeºte ºi cartea despre dânsul) pentru cã m-a apropiat ºi mai mult de Bisericã ºi mi-a trasat într-un fel traiectoria vieþii. M-au marcat mult întâlnirile cu pãrintele ºi modul de viaþã al dânsului. M-am apropiat mai mult de Bisericã vãzând modul de viaþã al cãlugãrilor de la Frãsinei, care m-a fãcut sã îmi dau seama care trebuie sã fie modul de viaþã al unui preot. Pânã l-am cunoscut pe pãrintele preoþia era ceva la care nu mã gândeam. Ulterior, într-un mod surprinzãtor aº putea sã spun, am ajuns la facultatea de teologie ºi astãzi iatã cã sunt preot. În ce a constat modul surprinzãtor? M-au îndemnat multe persoane sã dau la teologie, dar pentru admitere unii se pregãteau ani de-a rândul… Pentru mine totul s-a întâmplat în douã sãptãmâni, în care, dupã moartea pãrintelui, m-am hotãrât sã dau admitere, am început sã mã pregãtesc ºi am intrat. În timpul facultãþii v-a marcat cineva în mod deosebit? Da. Profesorul de liturgicã, domnul Ciprian Streza. Sfaturile ºi cursurile dânsului aveau ceva din realitatea pe care o întâlneºti în parohie. Pentru cã în general cursurile vorbesc doar la modul ideatic despre realitãþile din parohii; cursurile dânsului ºi ale Înalt Prea Sfinþitului Laurenþiu ne-au ancorat însã în aceste realitãþi, pe care le-am întâlnit ºi eu deja în parohie ºi care nu sunt tocmai frumoase. Ce vã place sã faceþi? Îmi place sã fac pelerinaje la mãnãstiri. Mãnãstirea mea de suflet este Frãsineiul, merg acolo cam o datã sau de douã ori pe lunã; ºi duhovnicul nostru este acolo. Îmi mai doresc extraordi-

„O sã încerc sã mã ridic la mãsura aºteptãrilor“

5

nar de mult sã merg la muntele Athos. Ce vã atrage? În primul rând sfinþenia care este acolo, sunt foarte multe moaºte de sfinþi ºi lucruri duhovniceºti care au o importanþã deosebitã pentru mine ºi pentru Numele: Pr. Dorin Cristea Ortodoxie în general. Data ºi locul naºterii: 20 Nãdãjduiþi sã noiembrie 1979, Fãgãraº. mergeþi în curând? Studii: ªcoala generalã nr. 2 Da, eu aºa vreau, pânã în noiembrie, dacã ajutã din Fãgãraº; Liceul "Doamna Dumnezeu ºi e voia Maicii Stanca" - limbi strãine; Facultatea de Teologie Andrei ªaguna, Sibiu Domnului. Cu ce gânduri aþi (2002-2006). Familia: cãsãtorit cu Ramonaintrat în preoþie? Deocamdatã sunt aºa, Ionela, au un bãiat de o lunã ºi jumãîn elan, ca orice tânãr, ºi tate, Laurenþiu. Parohia în care slujeºte: vreau sã fac câte ceva pentru Bisericã ca instituþie, Perºani. pentru biserica din Perºani Mi-am depus dosarul doar ca lãcaº de cult, pentru oamenii cu o zi înainte sã se încheie de aici. Sper ca idealul acesta perioada de concurs. Cam cu o sã nu-mi fie limitat prea curând sãptãmânã înainte m-am gândit de nimeni ºi sã fiu susþinut în prima oarã la asta, am fost sã ceea ce vreau sã fac. vãd biserica ºi împrejurimile Cine vã susþine? În ge- satului, pentru cã nu am neral pe noi, preoþii, soþiile ne coborât niciodatã în sat, iar susþin cel mai mult… dupã o sãptãmânã mi-am Da, soþia mea m-a susþinut depus dosarul. Am înþeles cã mult. ªi în jurãmântul de la au fost ºase candidaþi ºi m-am hirotonie într-un pasaj spune bucurat, pentru cã atunci când viitorul candidat cã încã de la sunt mai mulþi se vede mai început i-am fãcut cunoscut bine dacã e voia lui Dumnezeu. soþiei faptul cã doresc sã urmez ªi a fost voia lui Dumnezeu sã calea preoþeascã. Chiar dacã de ajung eu la Perºani. multe ori am fost tentat sã dau Ce gânduri le transmiteþi înapoi vãzând responsabilitatea enoriaºilor dumneavoastrã? preoþiei, soþia m-a încurajat M-am bucurat de o primire mereu ºi mi-a spus: "Dacã va fi cu totul ºi cu totul deosebitã din voia lui Dumnezeu, vei ajunge partea lor ºi sprijinul lor încã preot!" ªi iatã cã am ajuns ºi mã copleºeºte… O sã încerc sã am în continuare nevoie de tot mã ridic la mãsura aºteptãrilor lor. sprijinul ei. Interviu realizat de Cum aþi ajuns la Perºani? Pr. Marius Corlean

6

Viaþa în Hristos

în direcþia pe care o dorim ºi dându-le chiar o destinaþie folositoare, Maica Domnului se face pentru noi zid de scãpare neclintit, stavilã în calea necazurilor care nãvãlesc cu înverºunare. Ne folosim de comparaþia Maicii Domnului cu un zid de scãpare nemiºcat pentru a spune cã ea se face tuturor toate, stãvilind necazurile ºi primejdiile ºi schimbându-le sensul din negativ în pozitiv, dupã nevoia fiecãruia: "necãjiþilor bucurie, asupriþilor folositoare, flãmânzilor dãtãtoare de hranã, strãinilor mângâiere, celor învãluiþi adãpostire, bolMaica Domnului - izvor de navilor cercetare, celor neputincioºi aconãdejde perãmânt ºi sprijinire, toiag bãtrâneþilor". Dacã o gândim pe Maica Domnului ca În faþa acestor realitãþi recunoaºtem cã Maicã a lui Dumnezeu Care S-a Întrupat îmbãrbãtare, ci ºi în ideea de sprijinire, de Maica Domnului este "întru totul lãudatã" din ea, care îºi pãstreazã calitatea de ma- susþinere. Ca întãrire o simþim pe Maica de cei care o cunosc, pentru cã prin ea "de mã, o privim ca pe sursa noastrã de nãdej- Domnului ori de câte ori strigãtele noastre tot necazul ne izbãvim". de. Avem nãdejde cã ne cuprinde ºi pe noi deznãdãjduite o cheamã în ajutor la vreme în dragostea ei ºi avem încredinþarea cã nu de necaz, iar ajutorul ei este ca un ecou la Postul Adormirii - înmulþire este indiferentã faþã de necazurile ºi nea- strigãtul nostru. Lucrând astfel în vieþile a ostenelilor duhovniceºti junsurile noastre aºa cum, de pildã, nu a noastre, ne izvorãºte în suflete bucuria Perioada postului Adormirii Maicii fost indiferentã faþã de nuntaºii din Cana sfântã pe care nu o pot avea decât aceia Domnului este un timp liturgic în care Galileii care au rãmas fãrã vin, iar la care se aflã în relaþie cu ea, cinstitorii înmulþim ostenelile duhovniceºti, punânrugãmintea ei Hristos a prefãcut apa în vin Maicii Domnului. du-le în legãturã cu Maica Domnului ºi ºi nunta a continuat fãrã ca bucuria celor Maica Domnului - zid de prin ea cu Hristos. Prin aceasta ne arãtãm prezenþi sã se umbreascã de vreun neajuns. ca cinstitori ai ei, ca unii care suntem Gândind-o aºa, ea este nãdejdea noastrã. scãpare nemiºcat conºtienþi de locul ei ºi punem toate Cinstind-o, noi avem convingerea cã vom Maica Domnului este "zid de scãpare ostenelile noastre duhovniceºti în legãturã fi cuprinºi în rugãciunile de mijlocire pe nemiºcat", adicã este neclintitã în cu faptul cã ºi ostenelile ei le-a sãvârºit care le înalþã necontenit cãtre Fiul sãu. hotãrârea ei de a ajuta, de a mângâia, de a potrivit credinþei pe care a avut-o în Fiul ºi Maica Domnului - întãrire sprijini pe cei care se aflã în neputinþa Dumnezeul ei, pe Care L-a urmat, ale sufletului ºi a trupului. Având acestã Cãrui cuvinte "le-a purtat în sufletul sãu" ºi ajutor în necaz conºtiinþã exclamãm de fiecare datã când ºi le-a împlinit in viaþa sa. Deci, raportânMaica Domnului este întãrirea noastrã ne rugãm cu paraclisul Maicii Domnului du-ne la Maica Domnului nu-L pierdem în sensul cã ea n-a avut scãderi sau cã "nimeni din cei care aleargã la tine nu din vedere pe Hristos, pentru cã cinstirea oscilaþii în privinþa ajutorului de care i-a iese ruºinat, Nãscãtoare de Dumnezeu". ei este un mod prin care Îl cinstim ºi pe învrednicit pe cei care "au alergat cu cre- Aºa cum un stãvilar poate sã opreascã Fiul ei. Relaþia noastrã cu Maica dinþã la acoperãmântul ei cel puternic". Ea apele învolburate ale unui râu nãvalnic Domnului nu este una de exclusivitate, din nu este pentru noi întãrire doar în sensul de pentru a nu face stricãciuni, dirijând apele care sã Îl scoatem afarã pe Hristos, ci o relaþie cu Hristos, prin Maica Lui. Peste 20 de biserici închinate Maicii Domnului În perioada postului Adormirii Maicii Domnului (1-15 august), în biserici se Evlavia fãgãrãºenilor cãtre Maica toate hramul "Adormirea Maicii sãvârºeºte slujba Paraclisului, o rânduialã Domnului se vede ºi în numãrul mare de Domnului". lãcaºuri de cult închinate Nãscãtoarei de Mãnãstirea Fãget de la Boholþ are hra- liturgicã de o frumuseþe rarã, o alcãtuire de Dumnezeu. Bisericile din Fãgãraº (cimi- mul "Naºterea Maicii Domnului", sãrbã- cântãri ºi rugãciuni care mângâie sufletul, tir), Beclean, Drãguº, Lisa, Ludiºor, toritã pe 8 septembrie, mãnãstirea de la dau încredere, ºi aºtern liniºtea în viaþa Ohaba, Sâmbãta de Jos, Sâmbãta de Sus Dejani ºi biserica parohia Recea noastrã frãmântatã ºi bombardatã cu atâtea Rãsãriteanã, Sãsciori, ªoarº, ªona, "Acoperãmântul Maicii Domnului" îºi necazuri. Participarea conºtientã la aceastã Toderiþa, Toarcla, Veneþia de Jos ºi sãrbãtoreºte hramul la 1 octombrie, iar bis- rânduialã este o "îndulcire" cu darurile pe Voievodenii Mari, precum ºi mãnãstirea ericile din Vad din Iaºi, "Intrarea în biser- care ni le împãrtãºeºte Maica Domnului. Pr. Adrian-Gheorghe Magda Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus au icã a Maicii Domnului", pe 21 noiembrie.

În rânduiala Paraclisului Maicii Domnului se gãseºte urmãtoarea alcãtuire: "Nãdejde ºi întãrire ºi zid de scãpare nemiºcat câºtigându-te pe tine, ceea ce eºti întru tot lãudatã, de tot necazul ne izbãvim". Aceastã cântare este în primul rând o afirmaþie. Afirmãm cã Maica Domnului este ºi "nãdejde" ºi "întãrire" ºi "zid de scãpare nemiºcat" ºi "întru tot lãudatã" ºi izbãvire din necazuri pentru cel care aleargã la ea. Aceasta este percepþia pe care omul conºtient de neputinþa sa o are despre Maica Domnului.

Maica Domnului - nãdejde, întãrire ºi zid de scãpare nemiºcat

Actual
De cele mai multe ori încercãm, într-un mod scolastic, sã clasificãm pãcatele ºi patimile noastre omeneºti, gândindu-ne cã unele sunt mai mari sau mai grave decât altele, uitând de concluzia Sfântului Vasile cel Mare cã "nu existã pãcate mari sau mici, ci numai pãcate!..." ªi chiar ne resemnãm ºi ne consolãm cu gândul cã nu avem pãcate chiar atât de mari ori atât de multe, nãdãjduind cu toþii în marea bunãtate, dragoste ºi milostivire a lui Dumnezeu spre iertarea pãcatelor noastre, uitând faptul cã El este atotbun ºi atotmilostiv, dar ºi atotºtiutor ºi, mai cu seamã, atotdrept!... Ipocrizia naºte dezamãgiri d u h o v n i c e a s c ã , s u n t foarte nocive ºi mult ºi necazuri dãunãtoare!...Dece? În dezbaterea ºi evaluarea noastrã va- Fiindcã lipseºte tot mai loricã ºi axiologicã, care este de cele mai mult încrederea ºi sincerimulte ori pur subiectivã ºi, mai mult decât tatea, onestitatea ºi conatât, rãsturnatã, ignorãm adevãrul ºi reali- secvenþa faþã de semenii noºtri. În aceste condiþii, pentru cã tatea cã unul din pãcatele ºi patimile cele mai mari pe care-l sãvârºim cu toatã îndrãz- ne este sau ar trebui sã ne fie teamã avertismentul Domnului ºi neala, justificarea, aroganþa ºi ignoranþa de este pãcatul ºi patima ipocriziei, a fãþãrni- Mântuitorului nostru Iisus Hristos, potriciei sau a vicleniei, conform cãruia una vit cãruia "Vai de cel prin care vine gândim, alta zicem ºi cu totul alta facem! sminteala!...", trebuie sã conºtientizãm Suntem foarte puternic afectaþi, faptul cã suntem, de foarte multe ori, înºelaþi sau amãgiþi de aceastã cursã ºi cap- exemple pur ºi simplu negative pentru cei canã a duplicitãþii, a dedublãrii care, din mai tineri, care oricum sunt într-o acutã cripãcate, mai devreme sau mai târziu, ne va zã de identitate, lipsã de modele ºi exemduce la o amarnicã dezamãgire, la ple demne de urmat, la aceastã dezorinecazuri ºi suferinþe atât pentru noi înºine entare contribuind, din nefericire, fiecare cât ºi pentru ceilalþi fraþi ai noºtri!... dintre noi, într-o mai mare sau mai micã Constatãm faptul cã acest pãcat a cuprins mãsurã, aducând prin aceste atitudini sufipe foarte multã lume, indiferent de statutul cientã întristare, necazuri ºi suferinþe!... social ori nivelul intelectual ºi se bazeazã Viaþa, alternanþã între pe fundamentul machiavelian care susþine bucurii ºi necazuri cã "Scopul scuzã mijloacele!..." Uitãm de îndemnurile Mântuitorului, dar mai ales "De pe dealurile bucuriilor - afirmã de aversiunea Sa faþã de acest pãcat, Pãrintele Stãniloae - în vãile necazurilor, admonestat cu greul apelativ adresat fari- aºa decurge viaþa omului duhovnicesc; dar seilor: "Vai vouã!", sau de îndemnul ea înscrie un real progres în aceste alterSfântului Apostol Iacov, care spune cã la nanþe". Oscilând între aceste douã limite, noi, creºtinii, "ce este da trebuie sã fie da, viaþa trece inevitabil prin proba înceriar ce este nu sã fie nu, iar ce este mai mult cãrilor duhovniceºti, în vederea înaintãrii decât aceasta, de la diavolul este!..." ei pe o treaptã superioarã de desãvârºire. Cu foarte multã "abilitate" gãsim argu- De aceea, necazurile (fie ele ºi pricinuite mentãri ºi justificãri cum cã aºa este diplo- de alþii, datoritã ipocriziei ºi nesinceritãþii matic, sau aceasta este politica, uitând de lor), dacã nu sunt acceptate ºi asumate, ele faptul cã este bine sã avem permanent tãrie ne dubleazã greutatea suferinþei. Cele de caracter ºi coloanã vertebralã dreaptã, ºi abordate ºi înþelese din punct de vedere la propriu ºi la figurat!... Iar consecinþele duhovnicesc însã ne înjumãtãþesc necazul acestor cauze amãgitoare ºi înºelãtoare ºi urmãrile acestuia, în virtutea pedagogiei vedem cu toþii care sunt: multe dezamãgiri, divine atotºtiuoare ºi înþelepte. Drumul vieþuirii duhovniceºti creºtine multã tulburare ºi smintealã atotcuprinzãtoare!... Suntem, foarte mulþi dintre noi, este împreuna pãtimire cu Hristos, Care a oameni care vorbim mult dar facem puþin, suferit ºi El atât de mult din cauza fãþãrnisau acoperim faptele mici cu vorbe mari! ciei cãrturarilor ºi a fariseilor. Este calea Tendinþele acestea ce duc la pe care au strãbãtut-o toþi cei iubitori de desacralizare, la secularizarea noastrã inte- frumuseþe spiritualã, dar care au suferit ºi rioarã, la relativizare spiritualã ºi ei cât se poate de mult, urmând pilda

7

Ipocrizia, purtarea noastrã cea de toate zilele?!
Mântuitorului. La aceasta ne îndeamnã Hristos, cerându-ne sã purtãm jugul sau crucea desãvârºirii, a încercãrilor ºi necazurilor din aceastã viaþã ºi lume trecãtoare, atât de înºelatã ºi de înºelãtoare, asigurându-ne totodatã cã biruinþa Lui este ºi biruinþa noastrã. Viaþa este, aºadar, o alternanþã între bucurii ºi necazuri, între succese ºi eºecuri, între împliniri ºi înfrângeri. Important este modul în care ºtim ºi reuºim sã depãºim necazurile! Cel ce nu ºi-a zidit viaþa pe temelia credinþei ºi a sinceritãþii autentice, ar putea înclina sã creadã cã aceastã lume este, mai degrabã, o "vale a plângerii", din moment ce venim în lume plângând ºi plecãm din ea suspinând, fie dupã ea, fie de durere. Povestea vieþii fiecãruia dintre noi are aspectul unei drame cu un sfârºit tragic. Privitã însã din punctul de vedere al credinþei, ea este o victorie asupra suferinþei ºi a lumii, o biruinþã ºi o depãºire a lor, în Hristos, indiferent de activitãþile ºi acþiunile pervertite ºi pervertitoare ale unora dintre semenii noºtri.

Ortodoxia înseamnã autenticitate
Aºa stând lucrurile, trebuie sã realizãm faptul cã ispitele ºi necazurile noastre pot face rugãciunea noastrã tot mai curatã ºi mai simþitã, spãlând-o cu lacrimi. Iar atunci când ne rugãm cu stãruinþã, nu se poate ca Hristos sã ne lase uitaþi ºi întristaþi, sã ne priveze de mângâierea ºi uºurarea Sa cea blândã. El, "Cel ce ºterge lacrima de pe obrazul tuturor", Cel ce ºterge suferinþele lumii, ne aºteaptã mereu… Iar revãrsarea darurilor Sale faþã de noi înseamnã pentru noi o fericire ºi o pace mai presus de durere ºi de suferinþã, de lacrimã ºi nevoinþã, ori de vreo smintealã oarecare. Ortodoxia este o formã de creºtinism extrem de rafinatã, de nobilã, de autenticã ºi de neipocritã, pe care puþini o mai ºtim astãzi aprecia sau gusta în profunzimile ei dintru început, lucru pentru care ne rugãm Lui Dumnezeu sã ne ajute ºi sã ne lumineze minþile noastre cele fariseice ºi acoperite de umbra pãcatului ºi a morþii. Stelian Gomboº

8

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

Mãnãstirea Brâncoveanu, stâlp al
O cãlãtorie în timp
Ruine
Multã vreme administraþia austro-ungarã nu s-a atins de Mânãstirea Brâncoveanu, deºi nu de puþine ori episcopii greco-catolici au cerut desfiinþarea ei. Profitând de faptul cã în 1782 s-a dispus desfiinþarea tuturor ordinelor cãlugãreºti, curtea de la Viena, la cererea administraþiei catolice ºi la insistenþele episcopului greco-catolic Grigorie Maior, a trimis în 1785 pe generalul Preiss, care a dãrâmat mânãstirea brâncovenilor. Chiliile au fost distruse complet, iar biserica a fost adusã în stare de ruinã. Pustiitã ºi prãbuºitã, cu turla spartã, biserica brâncoveneascã a rãmas descoperitã în bãtaia vânturilor, a ploilor ºi zãpezilor aproape 150 de ani. Doar credincioºii din satele vecine, cu preoþii lor în frunte, aveau sã mai vinã în continuare la ruinele ei, cu încãpãþânare, de Izvorul Tãmãduirii, sã se roage. Cine n-a auzit de Mãnãstirea Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus? Au auzit creºtinii din toatã þara, darãmite cei din Þara Fãgãraºului… Eu aº putea spune cã m-am nãscut cu ea în suflet, pentru cã o ºtiu din fragedã copilãrie, din poveºtile mamei care îmi spunea cum duminica bunica mea le trezea pe ea ºi sora ei în zorii zilei, le pregãtea, le lua de mânuþã ºi plecau spre mãnãstire… 9 kilometri sunt din Sâmbãta de Sus, pe la ora 9 erau acolo. Se opreau la intrare, îºi schimbau încãlþãrile prãfuite ºi intrau la slujbã. Imaginea aceasta a unei tinere vãduve cu doi copii de mânã, care strãbate atâta amar de drum pe jos pentru a cãpãta puterea de a trece încã o sãptãmânã ºi pentru a primi un cuvânt duhovnicesc de alinare de la pãrintele Serafim Popescu, duhovnicul de atunci al mãnãstirii, mi-a fost mereu cãlãuzã în viaþã. ªi asta a fost mãnãstirea de la Sâmbãta de-a lungul timpului: un centru de rezistenþã, un izvor de credinþã ºi de har. Cine ar mai crede astãzi, când duminica atâtea ºi atâtea maºini urcã pânã în poartã sau chiar mai sus pe drumul asfaltat, cã odatã oamenii strãbãteau atâta cale pe jos? Nici când vezi impunãtoarea cetate mãnãstireascã nu prea îþi vine sã o asociezi cu imaginea care ne-a rãmas peste veacuri a ruinei din urma tunurilor austro-ungare… ªi totuºi, documentele ne dau mãrturie despre istoria zbuciumatã a acestui sfânt aºezãmânt, ocrotit însã de Dumnezeu prin cei trei mari ctitori.

Brâncoveanu
Istoricul de pe site-ul mãnãstirii ne spune tot ce vrem sã ºtim: mãnãstirea a fost ridicatã din piatrã în jurul anului 1696 de cãtre domnitorul Constantin Brâncoveanu. Voievodul a adus de peste munþi cãlugãri ºi dascãli, a fãcut o ºcoalã de grãmãtici, alta de zugravi ºi o tiparniþã, dând astfel naºtere "izvorului Ortodoxiei ardelene", spre a da mãrturie în timp despre unitatea de neam ºi credinþã a românilor de pe ambele versante ale Carpaþilor. Dupã intrarea sub ocupaþie austro-ungarã au început ºi persecuþiile religioase pentru românii din Ardeal, care erau ortodocºi. Atunci a început catolicizarea cu sila ºi cu armele, impusã de ocupanþii habsburgi. Pentru cã rezistenþa românilor ortodocºi s-a organizat îndeosebi în jurul bisericilor ºi a mânãstirilor, în 1762 începe calvarul distrugerii acestora. Astfel, mai mult de 150 de mânãstiri ºi biserici ortodoxe au fost distruse; cele de lemn incendiate, iar cele de piatrã dãrâmate cu tunurile, de cãtre generalul vienez Buccow.

Mitropolitul Nicolae Bãlan
De-abia în 1926 mitropolitul Nicolae Bãlan avea sã devinã cel de-al doilea ctitor al mânãstirii. A fost desemnat stareþ pãrintele Arsenie Boca. Arhitectura bisericii refãcute se încadreazã întru totul stilului brâncovenesc, cu ancadramente la uºi ºi ferestre, pilaºtri sculptaþi în pridvorul bisericii, brâu de cãrãmidã aºezat în zimþi ºi acoperiº de ºindrilã. La 50 de metri de bisericã a fost reconstruitã ºi vechea clopotniþã, în forma iniþialã.

Muzeul

Obºtea mãnãstirii
Numãrã în jur de 40 cãlugãri conduºi de pãrintele stareþ Arhimandrit Ilarion Urs, care este ajutat în cele duhovniceºti de pãrintele Arhimandrit Teofil Pãrãian.

Academia

Biblioteca
Deþine astãzi una din cele mai bogate colecþii de picturi vechi pe sticlã, aparþinând secolelor XVIII-XIX, în mare majoritate executate în manierã popular-naivã, icoane pe lemn, predominant fiind stilul brâncovenesc, veºminte preoteºti ºi arhiereºti, o colecþie unicã de carte veche, manuscrise, pergamente, scrisori, precum ºi o valoroasã colecþie de obiecte de cult. Biblioteca se aflã în clãdirea nouã, alãturi de muzeu, deþinând una din cele mai bogate colecþii de cãrþi ºi manuscrise vechi din secolele XIVXIX , provenind în marea lor majoritate din donaþia Înalt Prea Sfinþiei Sale dr. Antonie Plãmãdealã. În prezent, biblioteca serveºte ºi ca salã de lecturã, audiþie ºi vizionare a materialelor audio-video existente ºi se adreseazã cu precãdere preoþilor, cãlugãrilor, elevilor, studenþilor, localnicilor, precum ºi persoanelor care vin aici în pelerinaj. Clãdirea cu aproximativ 70 de camere, respectiv 130 de locuri ºi un amfiteatru cu o capacitate de 150 locuri a fost ridicatã cu scopul ca în acest spaþiu sã poatã fi primiþi oameni din afarã, care în dorinþa lor de studiu ºi retragere sã se poatã bucura de condiþiile oferite de mãnãstire, de materialul ºtiinþific necesar studiului pus la dispoziþie de nou amenajata bibliotecã, precum ºi de atmosfera propice studiului oferitã de cadrul natural.

Mãnãstiri din Þara Fãgãraºului

9

Ortodoxiei ardelene peste veacuri
Biserica refãcutã a fost sfinþitã la 15 august 1946, dupã rãzboi În anii 1976-1977 s-a împrejmuit suprafaþa aflatã în proprietatea mânãstirii, aºezându-se o poartã nouã, sculptatã în lemn de stejar; s-a încheiat lucrarea de restaurare a paraclisului brâncovenesc, executat de asemenea în lemn de stejar. Fântâna "Izvorul Tãmãduirii", fost ºi ea restauratã în anul 1977 construindu-se în jurul ei un baldachin sculptat în lemn de stejar. Imaginea din aceastã perioadã ºi-o aduc aminte ºi fãgãrãºenii: poarta de la intrare, clopotniþa pe sub care treceai ºi bisericuþa, împreunã cu izvorul cel tãmãduitor. ºi împlinit. Înalt Prea Sfinþitul Antonie Plãmãdealã a rezidit din temelie incinta mãnãstirii Brâncoveanu, lucrare începutã în anul 1985. S-au fãcut reparaþii capitale ºi s-a restaurat pictura din bisericã. Incinta în stil brâncovenesc a fost ridicatã din temelie în jurul bi- Adormirea Maicii Domnului, iar pe 16 sericuþei, inspiratã dupã mãnãstirea Hurezi. Sfinþii Brâncoveni, ctitorii aºezãmântului Noul corp de clãdiri cuprinde printre altele ºi hramul bisericii noi. Natalia Corlean o nouã bisericã, o trapezã încãpãtoare, bucãtãrie ºi chilii, casa brâncoveneascã, o bibliotecã încãpãtoare ºi un muzeu. Este pãrintele arhimandrit În anul 2003 a fost inauguratã ºi Ilarion Urs, nãscut în 4 martie Academia de la Sâmbãta, ºi iatã cã am 1955 în localitatea Recea, ajuns la imaginea din zilele noastre a judeþul Braºov. Face parte din Mitropolitul Antonie mãnãstirii mult cãutate de pelerini, mai obºtea mãnãstirii din 1983. Al treilea ctitor a avut însã planuri mari ales în luna lui august, când pe 15 se Urmeazã între anii 1985 -1989 cu aºezãmântul brâncovenesc, pe care le-a sãrbãtoreºte hramul mãnãstirii, cursurile Institutului Teologic din Sibiu. În 1984 este numit econom al mânãstirii, iar în ci ºi pentru decembrie 2000 stareþ. credincioºii caPãrinte, sfinþia voastrã sunteþi re vin la mãnãstire. Sunteþi un duhovnic al românilor, sau duhovnicul acestei mãnãstiri, cunosunul dintre duhovnicii României de astãzi. Ce îndemn aveþi cute de credincioºii din toatã þara. Vã pentru credincioºi? rugãm sã ne spuneþi cum este viaþa Sã se orienteze dupã rânduielile Bisericii, sã ia parte la sfinunui cãlugãr aici. tele slujbe, sã fie cinstitori de preoþi, sã se orienteze dupã învãþãCam ºase ore pe zi se face slujbã în turile pe care le aud în bisericã, fie la slujbele care se fac, fie prin bisericã. Aproape cã participând la slujba predicile care se þin. din bisericã ai putea zice cã ai un serviSpuneþi-ne despre un moment, o împrejurare, o persoaciu. Ca ºi când ai presta un serviciu care nã din viaþa sfinþiei voastre care v-a adus o bucurie deosebitã. ar þine ºase-opt ore, dupã caz, pentru cã ºi Nu aº putea spune cã a fost o singurã persoanã care mi-a slujba de fiecare zi chiar dacã în general þine ºase ore, sunt ºi zile adus o bucurie deosebitã, însã aº putea sã spun cã s-au implicat în care þine mai mult de ºase ore. În afarã de rugãciunea din bise- la existenþa mea spiritualã mai mulþi oameni de la care am învãþat ricã avem ºi datorii speciale de rugãciune în chilie ºi apoi rugãci- anumite lucruri fie direct, fiindu-mi profesori, îndrumãtori unea de toatã vremea, însã viaþa cãlugãreascã nu se rezumã duhovniceºti. Mai ales pãrintele Serafim Popescu, care vreme de numai la rugãciune, ci se prelungeºte ºi în activitate de studiu ºi 50 de ani a fost duhovnic în mãnãstirea aceasta, mi-a fost de mare în muncã manualã. Se fac ºi studii de cãtre cei care sunt preocu- folos ºi mi-a dat multe gânduri bune pentru alte gânduri bune paþi de studiu ºi talentaþi. În afarã de aceasta se face ºi muncã care dupã aceea s-au realizat în mintea mea. Aº zice de pãrintele manualã în grãdinã, în livadã, sunt unii care se ocupã de stupi, Arsenie Boca, prin îndrumarea pe care mi-a dat-o pentru rugãalþii fac picturã pe sticlã, alþii presteazã muncã de întreþinere. E o ciunea cu care se mântuiesc cãlugãrii ºi de la care ºtiu ºi afiractivitate intensã ºi destul de prelungitã. maþia: „cunoºtinþa de Dumnezeu nu se realizeazã atât prin studiu Fiecare cu ascultarea lui. Am observat cã sfinþia voastrã ci prin inimã curatã, dupã cuvântul Domnului: Fericiþi sunt cei o foarte mare parte a timpului o petreceþi spovedind. curaþi cu inima cã aceia vor vedea pe Dumnezeu!“ M-au ajutat Dar numai în anumite perioade. Nu tot timpul sunt oameni de apoi prietenii mei, colegii din mãnãstire, oameni din afarã de spovedit. Sunt mulþi oameni de spovedit în postul Sfintei Marii mãnãstire, toþi s-au implicat cumva la existenþa mea ºi nu aº ºi în postul Paºtilor, iar în rest nu am prea mult de lucru în pri- putea face deosebire între unul ºi altul, pentru cã în momentul în vinþa spovedaniilor. Stau de vorbã cu cine vine ºi are treabã cu care cineva îþi oferã un gând pe care dupã aceea îl foloseºti, se mine ºi în rest studiez, meditez, ascult anumite cãrþi pe care le am implicã la înaintarea duhovniceascã ºi este un om care îþi prilepe casete, pe CD-uri, pe benzi de magnetofon. juieºte bucurie. Publicaþia noastrã se adreseazã tuturor credincioºilor din Pãrinte Teofil, vã mulþumesc din suflet cã aþi acceptat Protopopiatul Fãgãraº. Sfinþia voastrã nu sunteþi doar astãzi sã staþi de vorbã cu cititorii noºtri. duhovnic al mãnãstirii Brâncoveanu de la Sâmbãta de Sus, Interviu realizat de Pr. Ovidiu Bostan

Stareþul

Duhovnicul

10

Fii tânãr cu Hristos

Maica Siluana vã rãspunde
Maica Siluana Vlad este stareþa Mãnãstirii Jitianu ºi coordonatoarea Centrului de Formare ºi Consiliere "Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavril" din Craiova. Despre bogata ºi complexa activitate, plina de dãruire, desfaºuratã de Maica Siluana puteþi afla câte ceva de pe site-ul: www.sfintii-arhangheli.ro.

Cum sã iubesc la 16 ani?
ªtii, toate au trecut prin mine ºi parcã am trãit o mie de vieþi! Ei, ºi trãind eu acolo în virtual atâtea ºi atâtea vieþi ºi întâmplãri, am bãgat de seamã, Doamne, cã nu-i glumã cu pãcatul! Cã e chiar moarte, deºi la început pare frumos, de', ca-n filme! Dar tot în filme se moare, se ucide, se trãdeazã, ce mai, se întâmplã chestii care aº dori sã nu mi se întâmple ºi mie. Uite, din cauza asta, am întrebat-o pe Maica Siluana ce sã fac eu ca sã nu cad în ispite ºi sã fiu curat pânã la nuntã. Cã ºtii, prietenii mei spun cã-s prost, adicã spun ºi cuvinte mai urâte, da... eu mã jenez sã Þi le spun, cã ºtii Tu... Ei, ce sã fac? Cum sã-mi exprim dragostea dacã nu o sãrut ca în filme? ªi ce sã fac cu fiorii ãºtia care mã strãbat din cap pânã în picioare...? ªtii Tu ce greu e cu ei? Parcã te pune cineva pe jar, nu alta! Ce sã fac? - Siluana! - Da, Doamne! - Ieºi din ascunzãtoare ºi treci la zid ºi pune mâinile la ochi ºi numãrã de 100 de ori pânã la câþi ani ai ºi lasã-Mã sã-i spun ceva acestui copil al Meu! - Gata, Doamne! Unu, doi, trei... 63... - Dragul Meu copil, Eu sunt Domnul ºi Dumnezeul tãu ºi Eu M-am fãcut Om pentru tine ºi Eu sunt cu tine din secunda zãmislirii tale ºi voi fi cu tine pânã la sfârºitul veacurilor. Eu þi-am dãruit Duhul Meu Cel Sfânt ºi El te va învãþa în fiecare clipã a vieþii tale ce sã faci ºi cum sã faci ca sã fii fericit, acum, aici pe pãmânt, chiar dacã vei avea ºi necazuri, ºi în viaþa ce va sã vinã la sfârºitul acestei lumi. Vino la Mine, primeºte-Mã în fiecare Duminicã în tine, dupã rânduiala pe care Eu am lãsat-o în Sfânta Mea Bisericã, luptã contra pãcatului ºi a ispitei puterea pe care Eu þi-o dau, intrã în Bucuria Mea pe care nimic ºi nimeni nu o poate lua de la tine ºi vei ºti ºi vei putea sã faci cele plãcute Mie ºi de folos Þie! Gândeºte-te cât mai des la clipa întâlnirii noastre faþã cãtre Faþã, pe care oamenii o numesc moarte, ºi vei învãþa lupta cea bunã cu puterea Mea! Aºtept cu dor sã vii duminicã la Întâlnire ºi sã Mã mãnânci ca sã ai viaþã în tine ºi Eu sã fiu în tine ºi Tu în Mine! Nu uita sã te spovedeºti ºi sã posteºti miercuri ºi vineri ºi sã asculþi de pãrinþii pe care þi i-am dãruit. Nu-i judeca. Ce nu vor putea face ei pentru tine, fac Eu! Fii binecuvântat! Gata, Siluana! Eºti liberã. Poþi sã te duci la Vecernie! Fii ºi tu binecuvântatã! - Mulþumesc, Doamne! Slavã Þie! La revedere, dragã "Abc123"! Cu drag, M. Siluana

Aº avea nevoie de un sfat: trebuie sã spovedesc ºi tentativele de a cãdea într-un pãcat sau doar dacã am cãzut în acel pãcat? Sunt cam dezorientatã în ceea ce trebuie mãrturisit la spovedanie ºi aº vrea din tot sufletul sã mã spovedesc cu adevãrat. Iulia Draga mea Iulia, Pãcatul poate fi înfãptuit cu gândul, cu cuvântul ºi cu fapta. Aºadar, dacã în tentativa de a cãdea ai fãcut deja cu gândul acel pãcat ºi te-ai "îndulcit de plãcerea lui" trebuie sã spovedeºti, dar dacã doar þi-a venit gândul sau pofta ºi ai respins "oferta", nu e nevoie sã spovedeºti, pentru cã nu e pãcat, ci, dimpotrivã, izbândã împotriva pãcatului. ªi e bine sã þii minte ce ai fãcut de ai izbutit sã biruieºti ispita, ca sã-þi fie de folos ºi altã datã! Apoi, copil drag, dacã nu prea ºtii ce e pãcat ºi ce nu, sã spui la Spovedanie ceea ce simþi tu cã e pãcat ºi sã-L rogi pe Domnul sã te lumineze ºi sã-þi dea sã simþi ºi alte pãcate mai subtile. Aceastã simþire vine cu timpul ºi nu e nevoie sã ne psihanalizãm... Dar sã nu ne ascundem. Iar dacã Pãrintele ne întreabã ceva sã primim ca de la Dumnezeu ºi sã spunem DA sau NU fãrã sã ne agitãm! Un lucru important pentru o Spovedanie adevãratã, Iulia mea, este sã te concentrezi nu pe regretul pentru pãcatele fãcute, generat mai ales de orgoliul nostru rãnit de ruºine, ci pe nevoia de mila Domnului, de puterea Lui pentru a ne elibera din robia pãcatului. Sã înþelegem cã fãrã El, fãrã harul Lui, totul e pãcat! Sã nu ne parã rãu cã am fãcut ceva rãu, ci cã am trãit fãrã El! Aceasta este Pocãinþa! Oare am reuºit sã-þi transmit gândul meu? Domnul sã lucreze ca sã înþelegi asta chiar dacã exprimarea mea e stângace! Cu dragoste ºi bucurie pentru preocuparea ta, M. Siluana

Cum sã mã spovedesc?

Cum trebuie sã fie relaþia de prietenie dintre un bãiat ºi o fatã care doresc sã-ºi pãstreze curãþia trupeascã ºi sufleteascã? Ce este, de fapt, acest gen de prietenie? Cum trebuie exprimatã dragostea pentru celãlalt în aceastã situaþie? Abc123 Dragã "Abc123", adicã Copil drag Domnului care te ascunzi sub aceste simboluri, felul în care þi-ai ascuns identitatea mã face sã primesc provocarea ta de a ne juca împreunã de-a v-aþi-ascunselea! Aºadar, acum e rândul meu. Tu pui mâinile la ochi ºi numeri pânã la de zece ori câþi ani ai ºi eu mã ascund în anii tãi ºi zic în gândul meu: Doamne, Îþi spun ceva care sã rãmânã numai între noi. Am curaj pentru cã aici e întuneric ºi nu ne vede nimeni. Ei, uite, eu sunt cam tulburat. În trupul meu ºi în sufletul meu au þâºnit niºte schimbãri de mã simt scos din toate reperele pe care le aveam pânã acum. Pe deasupra, m-am ºi îndrãgostit! Sau aºa cred, pentru cã nu mã mai pot gândi la nimic altceva decât la X… Tu o ºtii cât e de frumoasã ºi deosebitã, nu? Ei, eu sunt mort dupã ea! Ea e femeia viselor mele, mã înþelegi, nu? Slavã Þie cã ºi ei îi place de mine. Nu spune cã mã iubeºte la nebunie, dar vãd eu cã nu-i sunt indiferent ºi a acceptat sã fim prieteni. Ei, acum ce sã fac? Când ne întâlnim mie îmi vine sã-i povestesc despre tot ce mã intereseazã pe mine, despre visele mele de viitor, despre cãrþile pe care le citesc, despre filmele pe care le vãd, despre nãzbâtiile pe care le fac ºi le ascund de pãrinþi, despre neliniºtile ºi necazurile mele, despre Tine ºi despre toate. Dar, mai ales, îmi place s-o ascult pe ea. ªtii ce voce are, nu? Doamne, numai ce deschide gura ºi parcã sunt în rai. Aºa cred eu cã era în rai, cã adicã Adam murea de bucurie ºi de plãcere când începea Eva sã spunã ceva. De-aia cred cã s-a ºi lãsat pãcãlit sã-Þi calce porunca. Eu îl înþeleg, într-un fel, cã sunt pãþit. ªtii, o datã, prietena mea mi-a propus sã chiulim de la o orã ºi eram gata, gata, sã o ascult. Mã înþelegi, nu? Dar, slavã Þie, cã de fapt, ea mã punea la încercare, spune cã voia sã vadã dacã sunt bãiat serios! Doamne, ce-i ºi cu femeile astea? Adicã dacã o ascultam mã mai ºi pãrãsea! Nu putea sã mã întrebe fãrã sã mã ducã în ispitã? Cã ispitã, a fost, nu? Ei, dar acum, ºtii, mã tem de ispite mai mari, cã doar sunt om în toatã firea de acum ºi am vãzut destule la viaþa mea. Nu Te uita cã am numai 16 ani, cã am trãit câþi alþii în 106! Da, da! Numai câte filme am vãzut!

Pas în doi

11

þelurile prin el însuºi, nu sã o facã altcineva pentru el. Cunoaºterea acestei caracteristici le poate ajuta pe femei sã Partea a II-a: Dragostea, un episod înþeleagã de ce bãrbaþii detestã atât de mult sã fie corectaþi sau îndrumaþi. A oferi unui din viaþa bãrbatului bãrbat sfaturi pe care nu le-a cerut înÎn general noi presupunem cã dacã seamnã sã presupui cã el nu ºtie ce are de partenerul nostru ne iubeºte, va reacþiona ºi se va fãcut sau cã nu se poate descurca singur. comporta într-un anume fel, adicã în felul în care Cicãleala rãceºte cãminul o facem noi când iubim. Ne aºteptãm ca sexul opus sã ne fie cât mai asemãnãtor, dorim sã vrea ce vrem noi ºi sã simtã ce simþim noi. Ignorãm însã faptul cã strucChiar dacã s-ar putea sã þi se parã cã turile noastre sunt diferite. Vorbeam în numãrul trecut despre modul de a iubi al intenþiile tale sunt bune, cicãleala ºi critifemeii ºi câteva lucruri despre ceea ce trebuie sã facã soþul pentru a întreþine cile creeazã tensiune în casã ºi dau dovadã dragostea soþiei. ªi femeia însã trebuie sã þinã cont de structura masculinã. de neacceptare a celuilalt. A fi acceptaþi este femeii, în viaþa bãrbatului este doar "un epi- o nevoie umanã fundamentalã, iar neaccepAcceptã diferenþa! tarea dã naºtere la o atitudine de auto-apãraDacã viaþa unei femei se centreazã pe sod", pentru cã el este preocupat de multe re, care se poate manifesta fie contraataalte lucruri care îl ajutã sã-ºi dovedeascã dragoste, bãrbaþii sunt ºi ei îndrãgostiþi, când verbal (ceea ce duce la certuri interînsã abordarea iubirii de cãtre ei este dife- puterea ºi sã-ºi realizeze scopurile, ceea ce minabile), fie petrecând din ce în ce mai îl ajutã sã îºi demonstreze competenþa ºi ritã. Bãrbaþii preþuiesc puterea, competenmult timp în afara cãminului, în cãutarea þa, eficienþa ºi realizãrile. Ei fac tot timpul astfel sã se simtã bine în pielea lui. Toate acestea nu înseamnã cã el unor activitãþi sau persoane care nu îi spun ceva pentru a se afirma sau a-ºi dezvolta iubeºte mai puþin, ci doar cã iubeºte ALT- tot timpul ce sã facã sau ce nu face… forþa sau îndemânarea, iar împlinirea pen- FEL. Dragostea bãrbatului se manifestã pe Nimeni nu se schimbã în urma cicãtru ei înseamnã succese ºi realizãri. Spre linie raþionalã, în grija de a asigura lelii, cu atât mai puþin un bãrbat. Iar scodeosebire de femeie, bãrbatul este intere- bunãstarea familiei lui; dragostea îl pul unei cãsnicii nu este nicidecum schimsat mai degrabã de obiecte ºi lucruri decât motiveazã sã munceascã, sã planifice, sã barea partenerului. Mesajul Evangheliei de oameni ºi sentimente. De aceea, în timp sacrifice, sã persevereze. pune accent pe schimbarea eului propriu, ce dragostea e cea mai importantã în viaþa Bãrbatul trebuie însã sã-ºi realizeze nu pe priceperea noastrã de a-i schimba "victime" dacã ei pe alþii. Hristos ne spune sã scoatem manifestã vreo încer- bârna din ochiul nostru, nu sã ne uitãm la care de autonomie. paiul din ochiul celuilalt, pentru cã cel Într-o cãsnicie sunt douã persoane ºi tot Fetele se mai cãsãtoresc (ºi nu de puþine mai adesea în spatele criticii se aflã o ce se întâmplã acolo, bun sau rãu, are legãturã cu ambii soþi, cu CE, dar mai ales CUM ori) ºi din alte motive decât iubirea (acea motivaþie perfidã: noi îi punem pe alþii la face fiecare acele lucruri pe care considerã iubire adevãratã care are în vedere liberul pãmânt ºi le minimalizãm valoarea penarbitru al celuilalt), ca de exemplu dorinþa tru a ne ascunde propriile neputinþe. cã le are de fãcut. Aº dori sã fac o specificare: când o de a scãpa de acasã, de pãrinþi ultra-autoriZâmbeºte mai mult! femeie începe sã se simtã neglijatã de soþul tari sau de un mediu "toxic", cu tensiuni O femeie are foarte mult de câºtigat ei, acest lucru are adesea o legãturã mai mari între pãrinþi sau la adresa ei. Cãsnicia mare cu ceea ce înseamnã cãsnicia pentru o poate salva ºi de condiþii materiale nefa- dacã ºtie sã îºi "controleze limba". Dacã ea decât cu ce a fãcut sau face soþul ei. Mã vorabile, etc. Toate aceste lucruri nu au nici în momentul în care soþul intrã pe uºã începem sã îl "bombardãm" cu veºtile rele refer la faptul cã femeile cãsãtorindu-se o legãturã cu iubirea! Cu atât mai puþin când cãsnicia încearcã ale zilei, despre ce ispravã au mai fãcut considerã cã "s-au realizat". (Þine mult ºi de educaþia fetelor, în general.) În schimb, nu sã compenseze anumite decepþii, ca ºi multe copiii, sau cât a venit factura la telefon, sau ce s-a mai stricat prin casã, el nu va se gândesc deloc cã soþii lor au renunþat (tot alte lucruri… Bãrbaþii sunt adesea mai sinceri (cel suporta prea bine în timp aceastã veºnicã cãsãtorindu-se) la ce are mai scump un bãrbat: LIBERTATEA, pentru cã nu mai sunt puþin la început!). Ei trebuie sã fie "îndrã- stare de tensiune. Dacã zi de zi îi tot spuliberi sã facã oricând ceea ce le face plãcere, gostiþi rãu" pentru a renunþa la libertatea nem ce sã facã ºi cum sã facã îi încãlcãm pentru cã riscã sã-ºi supere tânãra ºi fru- burlãciei. Pentru ei realizarea þine mai mult grav dorinþa sa masculinã de a se afirma, moasa soþie. În plus, educaþia fetelor de aspectul profesional. Cãsãtoria pentru ei de a obþine rezultate prin forþe proprii. Bineînþeles cã bãrbaþii trebuie sã conþine adesea ideea cã nu ajunge sã nu reprezintã o realizare, ci mai degrabã un gest de "predare", iar sentimentele lor sunt solicite sfatul soþiei ºi sã se consulte cu ea "prinzi" un bãrbat, ci trebuie sã îl ºi "þii". Nici nu se mai pune problema cã el ar putea foarte puternice, ca ºi dezamãgirea atunci în luarea unor decizii, acesta fiind un semn de înþelepciune. Însã o permanentã "dãdãsta de bunãvoie, ci se evocã un întreg arse- când îºi constatã, neputincioºi, lesa. Nu este o pledoarie pro sau contra feme- cire" ºi cicãlire din partea soþiei nu poate nal de tehnici ºi de tactici, care mai de care ilor sau a bãrbaþilor, ci o invitaþie la a se sã aducã nimic bun. În schimb, dragostea mai dibace, pentru a-l þine. Într-un fel femeile sunt nevinovate, pen- apela la singurul "Profesor de iubire" auten- ºi blândeþea însoþite de rugãciune ºi exertru cã nu-ºi dau seama de aceste lucruri, nici ticã, care stã la uºa fiecãruia ºi bate… Ferice sarea unei atitudini pozitive de rezolvare a problemelor fac adevãrate minuni. cã ele cãsãtorindu-se au anumite drepturi, de cei ce-L vor auzi ºi Îi vor deschide! Psiholog Dana Preda iar bãrbaþii datorii. Ele se simt categoric A consemnat Natalia Corlean

Învaþã sã iubeºti

Despre bãrbaþi ºi femei

12

O poveste pentru tine
baltã ºi aduceþi-o la mine". Gâºtele sãlbatice fãcurã aºa. Veselã, broscuþa le instrui: „Dacã vreþi sã mã salvaþi, puteþi!". „Vrem!", convenirã gâºtele generoase. „Atunci una dintre voi va lua în cioc un capãt al trestiei, iar alta celãlalt capãt. De mijloc mã voi atârna eu, þinându-mã cu gura de trestie ºi aºa vom zbura toate trei. Nu e aºa cã e ingenioasã descoperirea mea?". „Genialã!", rãspunserã cele douã zburãtoare. ªi pornirã… Zburau vesele peste ape ºi munþi, peste sate ºi oraºe. Trecând pe deasupra unui sat, ieºi tot satul sã vadã minunea. Cineva de jos zise: „Ce minunat! Cine a avut ideea asta genialã?" Atunci broscuþa se umflã de mândrie, se simþi extraordinar de importantã, în aºa mãsurã încât n-o rãbdã inima sã nu se laude ºi sã zicã tare:„EU!". Se gândise ca nu cumva cei de jos sã creadã cã a fost ideea gâºtelor, care erau niºte simple ºi proaste gâºte sãlbatice. Dar în clipa în care îºi deschise gura, abia mai avu timp sã zicã „EU", cãci voise sã mai adauge „EU am avut ideea genialã" ºi în aceeaºi clipã cãzu în gol ºi sãtenii o privirã cum se zdrobeºte de pãmânt în mijlocul lor. Mândria o pierdu." Matei înþelegea acum de ce se despãrþiserã Maria ºi Andrei de el. ªi el fusese sus, pe culmile fericirii ºi ale bucuriei. Dar nu a ºtiut sã le trãiascã cu cei dragi aproape. Mândria ºi lauda îl trântiserã de acolo, de sus, de pe culmile fericirii, într-o stare de tristeþe, dar, ºi mai grav, în singurãtate... Alergã grãbit pe poteca ce ducea la vale spre sat. Spera sã-i gãseascã pe prietenii lui. Îi vãzu în depãrtare cãlcând alene, cu capetele plecate, târându-ºi amândoi picioarele prin colbul potecii ca niºte oameni necãjiþi. - Aþi câºtigat! auzirã glasul tremurând al lui Matei în spatele lor. Aþi fost geniali! Matei, abia trãgându-ºi rãsuflarea, îi ruga din priviri „Mã iertaþi cã am fost mândru?" În ziua aceea pe maidan, pânã spre searã, trei copii alergau þinând de sfoarã un zmeu ce închipuia un stol de porumbei. Matei mai învãþase o lecþie. MÂNDRIA NU FACE CASà BUNà CU PRIETENIA. Pr. Iosif Ciolan

era agitaþie multã. Trecuse biniºor de ora amiezii. Copiii, ca niºte furnicuþe grãbite, cu mânuþele lor încãrcate de lucruºoare, se îndreptau aproape fugind spre locul unde va avea loc cel mai mare eveniment al verii: concursul de creat ºi înãlþat zmeie. Matei, împreunã cu Maria ºi Andrei, ajunseserã cu mult înaintea celorlalþi. De pe culmea dealului priveau în vale, spre sat, cum puhoaie de copii urcau grãbiþi poteca ce ducea spre vârful dealului. Matei, ducându-ºi mâna streaºinã la ochi, nu-ºi putu reþine un zâmbet ironic ºi spuse, aproape ºoptind, ca nu cumva sã fie auzit: "Degeaba vã grãbiþi! Eu o sã câºtig concursul acesta!" Maria ºi Andrei se întoarserã spre el ºi îl privirã întrebãtor. - N-am spus nimic! le rãspunse Matei. ªi apoi se îndreptã spre locul unde aveau înºirate pe jos obiectele necesare pentru confecþionarea zmeului. Maria ºi Andrei îl urmau de aproape, vãdit supãraþi. - Matei, doar ºtii cã suntem o echipã, replicã Maria. ªi dacã vom lucra bine împreunã, vom câºtiga. "Vom câºtiga!", apãsã ultimele cuvinte Maria. - Bine, bine, vom câºtiga! rãspunse Matei. ªi continuã în gând: "Dar eu voi fi cel mai bun!". Momentul mult aºteptat sosi. O trâmbiþã veche ºi rãguºitã, mânuitã nu prea bine de un þânc de câþiva aniºori, anunþã începerea concursului. Fiecare echipã, formatã din câte trei copii, începu sã-ºi creeze propriul zmeu. Frumoase, cu forme nãstruºnice, cu cozi inimaginabile ºi interminabile, cu ochi înfiorãtori sau blânzi, cu guri pictate care pãreau atât de ameninþãtoare încât te înfiorai vãzându-le! Era forfotã mare, agitaþie multã! Nu numai în taberele copiilor care creau zmeul, ci ºi pe margine. Cãci cei mici veniserã cu un puhoi de oameni mari dupã ei: pãrinþi, bunici, fraþi… Matei, împreunã cu Maria ºi Andrei, reuºiserã într-adevãr sã creeze un zmeu cu totul ºi cu totul deosebit. Au pictat pe el imaginea unui porumbel alb, cu o ramurã de mãslin în cioc, iar coada zmeului au împãnat-o cu zeci de mici porumbei de hârtie de toate culorile, încât aveai impresia cã este un imens stol de porumbei viu coloraþi. Când trâmbiþa sunã în stilul ei carac-

Pe maidanul de la marginea satului

teristic rãguºit pentru a doua oarã momentul înãlþãrii zmeielor, Matei luã zmeul echipei sale ºi se îndreptã spre locul de unde urma sã-l înalþe alãturi de celelalte zmeie. Acesta era momentul hotãrâtor. Zmeul care se va înãlþa cel mai sus ºi care este cel mai frumos va fi câºtigãtor! Când zmeul echipei lui Matei se înãlþã spre cer, mulþimea nu-ºi putu stãpâni un strigãt plin de entuziasm: "Uaaa, ce frumos!", se auzi din gura mulþimilor adunate la spectacol. Pãrea un stol viu de porumbei care brãzdau înaltul cerului. De departe se vedea cã acesta este zmeul câºtigãtor. În uralele mulþimii, juriul decise. Zmeul lui Matei, Andrei ºi Maria era câºtigãtorul. Matei începu atunci sã strige cât îl þinea gura: "Am câºtigat! E zmeul meu, eu l-am gândit aºa, eu l-am fãcut, eu l-am înãlþat!" Maria ºi Andrei plecarã ochii în pãmânt. Ochii li se umplurã de lacrimi. ªi ei munciserã la zmeu, iar acum nu mai erau bãgaþi în seamã de Matei. Plecarã, lãsându-l pe Matei singur. Acesta îºi dãdu seama însã târziu cã a rãmas singur în mijlocul mulþimii. Îi cãutã din priviri pe prietenii sãi, dar nu-i mai zãri. Un val de tristeþe îi inundã sufletul. Nu se mai putea bucura. Se îndreptã spre bunica lui, care era în mulþime ºi vãzuse incidentul; o întrebã necãjit: "Bunico, de ce sunt trist? De ce nu mã mai pot bucura pentru cã am câºtigat?". Bunica îl mângâie pe cap ºi îi spuse o poveste: „O broascã se gândea cum sã scape ºi ea, iarna, de anotimpul rece, aºa cum scapã unele pãsãri, plecând în þãri mai calde. Se împrieteni cu niºte gâºte sãlbatice care-ºi petreceau vara în aceleaºi ape, dar toamna plecau spre Egipt sau spre alte locuri mai calde. Gâºtele i-au spus:„Vino ºi tu cu noi". „Aº veni, dar eu n-am aripi ca voi!" Aºa era, dar broscuþa nu era dintre acelea care sã se lase învinsã de prima piedicã ivitã. Se gândi, se tot gândi, pânã ce îi veni o idee. „Voi zbura ºi eu! îºi zise, numai sã gãsesc înþelegere la prietenele mele gâºtele". Chemã doar douã dintre ele ºi le spuse: „Smulgeþi o trestie solidã din

13
Îþi place sã colorezi? Alte douã planºe pentru tine!

În a cincea zi, Dumnezeu a fãcut pãsãrile ºi vieþuitoarele apelor
În timp ce mergea pe drum, un cãlãtor a vãzut într-o gradinã un pom frumos, de crengile cãruia atârnau niºte mere mari ºi roºii de-þi lãsa gura apã. Vãzând omul cã nu-i nimeni prin preajmã, ce s-a gândit? Bine ar fi daca ar gusta ºi el câteva, aºa, de poftã! Dar cum sã facã? Pânã la pom trebuia sã treacã de un gard înalt ºi de o mare bãltoacã. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a învârtit, dar, nemaiavând rãbdare, ºi-a zis: "Fie ce-o fi!" ºi a început sã se caþãre pe gard. Cu greu, a reuºit sã ajungã în curte, dar supãrat nevoie mare, fiindcã într-un ghimpe din gard îºi agãþase haina ºi o rupsese. Acu, ce sã mai facã?! Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grãbindu-se, a uitat de bãl-

În a ºasea zi, Dumnezeu a fãcut animalele ºi omul

Greºeala

nu înþeleg de ce-ai încercat sã le iei pe furiº ? Dacã bãteai la mine în poartã ºi mi-ai fi cerut câteva mere, eu þi-as fi dat cu drag. Acum, haide toaca plinã cu noroi ºi în casã sã te speli ºi sã te odihneºti s-a afundat în mal. ºi apoi iþi vei vedea de drum! Când, în sfârºit, a Tare bucuros ºi mulþumit a fost ajuns sub pomul cu pricina, a luat cãlãtorul vãzând bunãtatea gazdei sale câteva mere, dar, uitându-se la ele dar, ruºinat în acelaºi timp, ºi-a promis cum aratã, ºi-a spus: sieºi ca altãdatã nu va mai fi atât de - E drept cã am obþinut eu ce-am nesãbuit. vrut, dar a meritat oare? Haina mea În viaþã nu este important doar sã cea bunã e ruptã, încãlþãrile ºi panobþii, ci ºi cum obþii! Sunt oameni care talonii murdari ... Cum stãtea el aºa ºi îºi plângea vor sã aibã mai mult ºi atunci singur de milã, apare în curte stãpânul muncesc fãrã tihnã. Alþii, însã, furã, casei. Când l-a vãzut pe cãlãtor cum gândindu-se mereu cum sã fugã de muncã ºi sã înºele. Aceºtia din urmã aratã, i-a spus: - Bine, omule, trebuia sã te singuri se înºealã, fiindcã nu este totul munceºti atâta pentru câteva mere? sã ai un lucru; conteazã ºi cum l-ai Uite ce-ai pãþit! Ca sã nu mai spun cã obþinut!

14

Trup ºi suflet
Alcoolul poate sã pricinuiascã boli de ochi ºi orbirea. Unii comercianþi, dornici de un câºtig peste noapte, în special pe la sate, fabricã bãuturi alcoolice din alcool metilic. Intoxicaþia cu astfel de bãuturi au efecte deosebit de grave, în special asupra ochilor, producând orbirea. Alcoolicii sunt privaþi de o viaþã plãcutã. Plãceri, ca: recrearea, muzica, arta, mâncarea, viaþa sexualã, vizita ºi conversaþia sunt umbrite sau chiar absente în viaþa acestora. Unii oameni ezitã sã urmeze calea credinþei, pe motiv cã ar trebui sã renunþe la anumite "plãceri". Ei ignorã însã promisiunea: "Dumnezeu nu va lipsi de bunãtãþi pe cei ce umblã întru nerãutate " (Ps. 83,12) ºi faptul cã preceptele biblice au fost scrise pentru ca oamenii sã poatã obþine cele mai mari bucurii în viaþã. Alcoolicul nu se mai poate bucura nici mãcar de mâncare, pentru cã adesea aceasta îi dã tulburãri din cauza unei serioase inflamaþii a mucoasei stomacului. El poate contracta un ulcer, sau chiar sã piardã mulþi ani din viaþã din cauza unui cancer gastric. Alcoolul nu numai cã îi furã omului mintea ºi sãnãtatea, dar îi furã ºi mulþi bani din pungã. Banii care ar trebui sã asigure hrana, îmbrãcãmintea ºi locuinþa pentru el ºi familie, sunt foarte adesea aruncaþi pe tejghea.

,,Viþa de vie poartã trei struguri: primul aduce plãcerea, al doilea beþia, iar al treilea crima" (Epictet)
În primii treizeci de ani dupã cel de-al doilea rãzboi mondial s-a înregistrat o creºtere constantã a consumului de alcool, mai ales în þãrile europene, în spaþiul anglo-american ºi în Japonia. Pentru România, statistica oficialã aratã o dublare a consumului în numai opt ani: de la 3,8 litri alcool pur pe cap de locuitor în 1967 la 7,6 litri în 1975. Trebuie subliniat însã cã în multe þãri în care se produc bãuturi alcoolice în gospodãrii private sau în care firmele producãtoare ºi importatoare nu declarã cantitãþile reale consumul efectiv este semnificativ mai mare decât cel din statistici. Pentru România, în ultimii ani specialiºtii estimeazã consumul la 12-14 litri de alcool pur pe cap de locuitor pe an (în calcul fiind incluºi ºi copiii ºi toate celelalte persoane care nu consumã deloc alcool). Aceste valori situeazã România pe un loc fruntaº pe plan mondial.

Minþi turmentate
parte a strãzii pe cealaltã. La un grad de imbibiþie alcoolicã ºi mai mare este anesteziatã mãduva spinãrii mai întâi, de la care sunt declanºate reflexele pentru miºcãrile inconºtiente. ªi organele interne, cum ar fi vezica ºi rectul, sunt controlate de aici. Controlul sfincterelor, intestinal ºi vezical se anuleazã, aºa încât se ajunge la eliminarea conþinutului ºi alcoolicul îºi murdãreºte hainele sau patul. La un grad de imbibiþie alcoolicã de mai mult de 3 pânã la 4% este paralizat trunchiul cerebral.

Nu rezolvã nici o problemã
Acestor repercusiuni alcoolicul le acordã, la început, prea puþinã atenþie. De fapt cautã numai sã-ºi descarce sufletul ºi sã se relaxeze; el îºi doreºte o schimbare a stãrii lui de spirit, adicã atingerea unei bune dispoziþii ºi nepãsãri. Acest lucru îl plãteºte însã scump cu anestezierea sau paralizarea funcþiilor sale cerebrale. Este atunci de mirare dacã, cu timpul, problemele îl depãºesc, nu le mai poate rezolva ºi nu mai stãpâneºte situaþia? Cu sticla de bere, care "nu-þi creeazã probleme", sau cu un pãhãrel de vin, el nu a scãpat, de fapt, de problemele sale, ci de capacitãþile de care ar fi avut mare nevoie pentru gãsirea unei soluþii potrivite! Pariuri prosteºti între tineri, unde golirea pânã la fund a unei sticle cu þuicã este consideratã o faptã eroicã, duc la astfel de concentraþii de alcool în sânge, încât au drept urmare o intoxicaþie alcoolicã cu risc vital. Încetinirea respiraþiei poate fi succedatã de un stop cardiac fatal.

Efecte devastatoare
Dupã ce este bãut, alcoolul ajunge prin abdomen în intestine, apoi în aparatul circulator, iar de acolo la creier. Aici începe sã aibã efect asupra sistemului nervos central. Mai întâi sunt afectate emisferele cerebrale, care prin scoarþa cerebralã cenuºie constituie centrul conºtiinþei, a raþiunii, precum ºi locul central de recepþionare a diferitelor senzaþii. Deja la un grad de imbibiþie alcoolicã de 0,3 pânã la 0,4% se reduce autocritica pe mãsurã ce creºte aºazisa bunã dispoziþie. Se diminueazã randamentul intelectual, propriul randament fiind în acelaºi timp supraestimat; cel care a bãut se crede capabil sã facã lucruri peste puterile lui ºi nu mai realizeazã pericolul. Acest lucru mãreºte înclinaþia pentru decizii pline de riscuri. Conducãtorul auto, care în stare treazã ar fi ºtiut clar cã înaintea urmãtoarei curbe trebuie sã reducã viteza la 30 km, acum se crede în stare sã conducã cu viteza dublã sau triplã. În faza a doua a bãutului este paralizat creierul mic, care, împreunã cu creierul mare, regleazã echilibrul ºi tonusul musculaturii. Astfel este afectatã capacitatea de a menþine echilibrul, ceea ce se poate observa deja de departe la indivizii care se clatinã, care nu pot gãsi gaura cheii de la uºã ºi care umblã împleticindu-se de pe o

"Ca un ºarpe muºcã"
Aceastã colosalã risipã de vieþi ºi de bani poate fi împiedicatã dacã dãm ascultare sfaturilor din Scripturã: ,,De vei asculta cu luare-aminte glasul Domnului Dumnezeului tãu ºi de vei lua aminte la poruncile Lui ºi vei pãzi legile Lui, nu voi aduce asupra ta nici una din aceste boli…". Aceasta este promisiunea pentru cei ce împlinesc multele sfaturi biblice privitoare la beþie. Aici aº cita un pasaj care avertizeazã în mod precis, dar într-un limbaj pitoresc, asupra aspectelor economice, medicale ºi sociale ale beþiei: ,,Nu fi printre cei ce se îmbatã de vin ºi printre cei ce îºi desfrâneazã trupul lor. Cãci beþivul ºi desfrânatul sãrãcesc, iar dormitul mereu te face sã porþi zdrenþe. Pentru cine sunt suspinele, pentru cine vãicãrelile, pentru cine gâlcevile, pentru cine plânsetele, pentru cine rãnile fãrã pricinã, pentru cine ochii întristaþi? Pentru cei ce zãbovesc pe lângã vin, pentru cei ce vin sã guste bãuturi cu mirodenii. Nu te uita la vin cum este el de roºu, cum scânteiazã în cupã ºi cum alunecã pe gât, cãci la urmã el ca un ºarpe muºcã ºi ca o viperã împroaºcã venin." (Pilde 23,20-21;29-32). Pr. Alexandru Stanciu

Cirozã, hemoragii, boli de ochi ºi orbire
O altã consecinþã fatalã a consumului de alcool este ciroza. Sângele din tractul gastrointestinal este împiedecat de a trece liber prin ficatul împietrit. Ca rezultat al presiunii inverse în vene, în timp, cavitatea abdominalã se umflã aºa de mult încât victima abia mai poate sã respire. Medicii pot sã uºureze suferinþa acutã a abdomenului voluminos prin introducerea unui tub prin peretele abdominal ºi extrag ceva lichid, dar din nefericire lichidul se reface la intervale scurte, iar pacientul moare.

Viaþa în Hristos
Dupã 1989, mulþi români au luat drumul strãinãtãþii în cãutarea unui trai mai bun din punct de vedere financiar. Fãgãraº ºi satele din jur reprezintã poate una din cele mai depopulate zone, datoritã emigrãrii în strãinãtate. Dintre fãgãrãºeni, nu cred cã greºim dacã spunem cã majoritatea au luat drumul Italiei. ªi, într-adevãr, în Italia comunitatea emigranþilor români deþine unul din locurile de frunte ca mãrime. Ca reacþie la numãrul mare de români veniþi aici, au apãrut ºi s-au înmulþit parohiile ortodoxe româneºti, în scopul slujirii bisericeºti care a devenit o cerinþã tot mai mare pe aceste meleaguri strãine. Biserica, pentru românii din Italia, a devenit un factor deosebit de important pentru viaþa spiritualã a acestora, dar ºi pentru cea socialã. Credinciosul român din Italia are aici posibilitatea de a participa la slujbele bise-

15

Viaþa spiritualã a românilor departe de casã
O experienþã în Italia
riceºti în limba românã ºi în rit ortodox, de a primi binecuvîntare ºi sfat de la preoþi ortodocºi ºi de a beneficia de toate Tainele bisericii în propria tradiþie. Acesta este un aspect de maximã importanþã în vederea afirmãrii ºi a susþinerii vieþii spirituale ºi a identitãþii ortodoxe române a fraþilor noºtri aflaþi departe de casã. Pe de altã parte, spuneam cã Biserica aici joacã ºi un important rol social. Pentru cã românii se aflã printre strãini, parohiile reprezintã unul din "locurile" unde românii au posibilitatea de a întâlni alþi români. Aºa se leagã noi prietenii, noi cunoºtinþe, aºa se poate gãsi un loc de muncã (iar problema locurilor de muncã în Italia e una esenþialã). Cele douã aspecte amintite, cel duhovnicesc ºi cel social, se împletesc. Putem afirma cã viaþa duhovniceascã a românilor în Italia are anumite particularitãþi? Da, în mãsura în care ºi condiþiile de viaþã sunt deosebite de cele din þarã. De pildã, aici românul se aflã între strãini, ºi în consecinþã e mult mai expus singurãtãþii. Prin urmare, creºte nevoia de comunicare. De aceea, relaþiile de prietenie care se leagã aici au o mai mare intensitate: e mai arzãtoare nevoia de celãlalt ºi deci se investeºte mai mult (din punct de vedere afectiv) într-o relaþie. Aceeaºi problemã a singurãtãþii, dar ºi diverse alte experienþe între strãini îi apropie sau readuce pe mulþi în Bisericã. Am ascultat, nu fãrã emoþie, mãrturisirea unei tinere românce: „Aici, în Italia, m-am spovedit pentru prima oarã în viaþa mea...". Am cunoscut alte persoane - dintre care nu puþini erau tineri - care aici, dupã un trai tumultuos, ºi-au regãsit liniºtea ºi echilibrul spiritual, unii întemeindu-ºi chiar familii ºi rãmânând în sânul diverselor comunitãþi parohiale. Alþii, fãrã probleme duhovniceºti majore, au gãsit în bisericã sprijinul necesar pentru a continua o viaþã evlavioasã în noile condiþii de trai ºi pentru a face faþã unor provocãri inerente, ba chiar au progresat duhovniceºte. Diversele provocãri (sau ispite) i-au determinat la luptã, iar lupta i-a fãcut mai vigilenþi ºi mai activi în viaþa duhovniceascã. Aceastã participare mai activã se poate vedea în diferite moduri, dintre care mai ales cele legate de practica bisericeascã: numeroasele solicitãri ale Tainei Spovedaniei, numãrul mare de copii ºi credincioºi care se împãrtãºesc la Sfânta Liturghie. Aici (ca peste tot, de altfel), ca sã reziºti trebuie sã te lipeºti "cu încãpãþânare" de Dumnezeu. Sigur, nu lipsesc exemplele negative, dar fericiþi sunt cei pentru care drumul pribegiei s-a transformat în binecuvântarea gãsirii, a regãsirii sau a întãririi credinþei lor în Dumnezeu! Amalia Rãibuleþ, Roma

Poºta redacþiei
Mulþumim mult domnului Gheorghe ªoneriu din Fãgãraº pentru aprecieri ºi încurajãri; avem nevoie de rugãciunile dumneavoastrã, ale cititorilor, ca sã mergem mai departe, iar faptul cã munca noastrã vã este de folos ne dã putere ºi încredere. În ceea ce priveºte pagina enoriaºilor, nu am vrut sã facem o astfel de distincþie tranºantã între preoþi ºi mireni, pentru cã noi toþi ÎMPREUNà formãm Biserica lui Hristos. Articole scrise de mireni îºi au deci locul în paginile revistei noastre, dupã cum aþi putut observa deja, printre cele scrise de preoþi, nu separat. Colaborarea cu cititorii este foarte importantã pentru noi, de aceea aºteptãm în continuare pe adresa redacþiei sau prin poºta electronicã gândurile, opiniile sau sugestiile dumneavoastrã. De asemenea poezia Sfântului Ioan Iacob Hozevitul pe care ne-aþi trimis-o este într-adevãr foarte frumoasã, o sã o publicãm într-un numãr viitor.

Ce înseamnã numele meu?
fãrã încetare pentru toþi oamenii. Este o pildã vie de sfinþenie, de bunãtate ºi smerenie. În luna august, pe data de 15, prãznuim Adormirea Maicii Domnului, când multe mãnãstiri din þarã devin neîncãpãtoare de mulþimea pelerinilor. Irineu - vine din limba greacã ºi înseamnã pace, acest frumos nume amintindu-ne cã pacea este cel mai important lucru între noi, oamenii, între vecini, între neamuri ºi popoare. De aceea fiecare creºtin trebuie sã se roage nu doar pentru liniºtea sa ºi a celor apropiaþi, ci ºi pentru pacea ºi bunãstarea întregii omeniri, cãci cu toþii suntem o mare familie. Sfântul Mucenic Irineu este sãrbãtorit pe 22 august împreunã cu alþi mãrturisitori ai credinþei. Prelucrare de pr. Ion Tãrcuþã dupã Leon Magdan

Teodora - vine din limba greacã ºi înseamnã darul lui Dumnezeu. Numele acesta ne aminteºte cã fiecare om este sau ar trebui sã fie un "dar" ceresc pentru toþi cei din jurul sãu. Pe 7 august, creºtinii ortodocºi români cinstesc pe Sfânta Teodora de la Sihla, care a trãit în sihãstrie prin pãdurile Neamþului, retrasã în rugãciune ºi în liniºte sufleteascã. Maria ebraicã ºi Dicþionarul creºtinului ortodox înseamnã ceavine din limbaîndrãgitã, iubitã, cea Anafurã (nafurã, anaforã) - este pâinea cea aleasã, acest nume fiind cel mai sfinþitã, tãiatã în formã de cubuleþe, ce se rãspândit ºi mai drag nume folosit de împarte credincioºilor la sfârºitul Sfintei credincioºii ortodocºi, deoarece astfel Liturghii, ca simbol al comuniunii spirituale. Se s-a numit Maica Domnului, Fecioara mãnâncã doar de cãtre cei care nu au mâncat ºi Maria, mama dupã trup a Mântuitonu au bãut nimic în ziua respectivã. rului nostru, Iisus Hristos. Maica An bisericesc (sau liturgic) - începe la 1 Domnului este pentru creºtini icoana septembrie ºi se terminã la 31 august. dragostei fãrã sfârºit, ea rugându-se

16

Trecut ºi prezent

Biserica „Sfinþii Doctori fãrã de arginþi Cosma ºi Damian, Chir ºi Ioan"
Este cunoscutã în oraº sub denumirea de "biserica de la spital" ºi este de mare folos, pentru cã oamenii se întorc mult mai uºor la Dumnezeu atunci când sunt în suferinþã. Ruptã parcã dintr-un colþ de rai maramureºean, bisericuþa de lemn stã mereu la dispoziþia celor care cautã un dram de nãdejde ºi alinare în momente dificile.

Capelã pentru bolnavii din spital
Dupã revoluþia din anul 1989, s-a fãcut cunoscut ºi simþit ºi în Fãgãraº un nou suflu de renaºtere spiritualã, libertate religioasã ºi credinþã în Dumnezeu. În acest suflu se situeazã ºi începuturile bisericii de la spital. Cu bunãvoinþa ºi acordul conducerii de atunci a spitalului, domnul director Moarc㺠ºi directorul administrativ Nicolae Turda, la propunerea protopopului de atunci, vrednicul de pomenire pãrinte Romul Zaharia, nu demult trecut la cele veºnice, împreunã cu pãrintele Aurel Popa, parohul din vremea aceea al bisericii din cimitir, a fost amenajatã o capelã religioasã ortodoxã pentru nevoile duhovniceºti ale persoanelor bolnave ºi personalului din spitalul municipal al oraºului. Lãcaºul de cult a fost mai întâi dotat cu toate odoarele bisericeºti necesare: veºminte, vase de cult, icoane ºi cãrþi. Slujbele se fãceau prin rotaþie, de cãtre preoþi din parohiile fãgãrãºene. În afarã de Sfânta Liturghie în duminici ºi sãrbãtori Fãgãraº, slujitorii altarului stãteau mereu la dispoziþia credincioºilor pentru rugãciuni, masluri sau botezuri la nevoie. Din primãvara anului 1994 a fost numit preot al capelei actualul protopop al bisericii ortodoxe din Fãgãraº, pãrintele Ioan Ciocan, care a luat în primire tot inventarul capelei. În acelaºi an însã au Mereu la dispoziþia început ºi lucrãrile de amenajare a celor suferinzi ºantierului în centrul oraºului, destinat În luna iulie 2003, în urma examenului construirii catedralei, misiune preluatã tot de pãrintele Ciocan. Slujbele de la capela de concurs pentru ocuparea postului de spitalului au rãmas în continuare în sarci- preot de la biserica Spitalului Municipal na pãrintelui misionar Alexandru Buºilã. Fãgãraº, a fost numit ca preot paroh pãrintele Lucian Bârsan. Instalarea noului preot Bisericuþã maramureºeanã a fost fãcutã de pãrintele Cornel Urs, proÎn 2001, pãrintele Ioan Ciocan a pri- topopul de atunci, în data de 22 iulie. În anul 2006 s-au început lucrãrile la mit acceptul conducerii spitalului municipal ºi consiliului de administraþie de a picturã, sub conducerea pictorului Marian începe construirea unei biserici de lemn în Croitoru din Alexandria, care a pictat ºi curtea spitalului. În 8 ianuarie s-a stabilit bisericile din Hurezi-, Turnu Roºu, Lisa ºi terenul pe care urma sã fie ridicat lãcaºul Târnãveni, ºi care a participat la restaude cult. A fost ales colþul de nord vest, din- rarea picturii de la biserica brâncoveneasspre strada Doamna Stanca. S-a sfinþit ca "Sfântul Nicolae" din Fãgãraº. Ridicatã tocmai pentru a veni în sprilocul, s-au trasat cotele stabilite ºi s-a pornit turnarea fundaþiei, cheltuielile de ridi- jinul bolnavilor ºi a le oferi asistenþã relicare fiind asigurate prin donaþii ºi spon- gioasã, biserica de la spital se adapteazã sorizãri. Fiind o bisericã de spital, hramul acestei misiuni. Aici se oficiazã Sfânta primit a fost "Sfinþii Doctori fãrã de arginþi Liturghie în duminici ºi sãrbãtori ºi Cosma ºi Damian, Chir ºi Ioan", grabnic Sfântul Maslu în fiecare miercuri ºi vineri. De asemenea, pãrintele paroh îi viziteazã ajutãtori celor aflaþi în boli ºi suferinþe. Bisericuþa este ridicatã pe fundaþia de pe bolnavii din spital, le stã la dispoziþie beton; a fost construitã din grinzi de lemn când vor sã se spovedeascã sau sã se roage ºi acoperitã cu tablã. Pe exterior este împreunã. Tot el boteazã la nevoie copiii învelitã cu lambriu de stejar ºi ºindrilã de din spital sau îi înmormânteazã pe cei brad. Lucrãrile au fost încheiate în acelaºi rãmaºi fãrã rude. Pr. Rãzvan Timofte an 2001, în luna noiembrie.

Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. Laurenþiu Broscãþeanu (Veneþia de Sus), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Pr. Ionuþ Ilea (Ohaba), Pr. Adrian Magda (Victoria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan de Jos), Pr. Cãtãlin Teulea (Recea), Pr. Rãzvan Timofte (Hârseni) Redactor ºef: Natalia Corlean Tehnoredactor: Natalia Corlean Responsabil de ediþie: Pr. Rãzvan Timofte Aºteptãm întrebãrile sau sugestiile dvs. la adresa redacþiei sau pe e-mail la Tiparul: SC GRAMM SRL apostolat_in_tara_fagarasului@yahoo.com

Str. Ion Codru Drãguºanu nr. 6 Tel. 211790

Related Interests