You are on page 1of 7

Idealul familiei:

,,Toti pentru unul si unul pentru toti . ,,

Relatii pozitive /negative la


nivel familial

Ce este familia?
Din punct de vedere etimologic cuvntul familie provine din latinescul familia. Se regsete
aproximativ n aceeai form i n limbile italian (famiglia), francez (famille), german (Familie).
Conform DEX familia poate fi definit ca fiind forma social de baz, ntemeiat prin cstorie, i
care const din so, soie i din descendenii acestora. n sens larg, familia reprezint totalitatea
persoanelor care sunt nrudite prin cstorie sau snge, respectiv fac parte din acelai neam, ceea
ce nseamn c familia poate fi definit ca semnificnd o succesiune de generaii care au un
strmo comun, neam, seminie. Putem afirma c din punct de vedere istoric, familia semnific o
form istoric de comunitate uman, grup de persoane legate prin consangvinitate i nrudire. n
sens figurativ, familia poate semnifica un grup de oameni strns unit, legat prin interese i
idealuri comune.
Familia reprezint o form de comunitate uman alctuit din doi sau mai muli indivizi,
unii prin legturi de cstorie i/sau paterne, realiznd, mai mult sau mai puin latura biologic
i/ sau cea psihosocial . (I. Mitrofan, C. Ciuperc , 1998, p.17)
Pentru a-i menine stabilitatea i echilibru dinamic, familia folosete mecanisme de
feedback acestea fiind pozitive sau negative. Raportat la familie, feedback-ul pozitiv este
reprezentat de aciuni ntreprinse, de exemplu atunci cnd n funcie de reaciile copilului care
merge la grdini sau la coal, prinii i organizeaz stilul de via (programul zilei de lucru,
timpul liber, timpul dedicat leciilor sau activiti extracolare etc.). Feedback-ul negativ reprezint
mecanisme cum sunt pedepsirea, nvinovirea, umilirea, cearta, btaia, folosite pentru corectarea
comportamentelor greite ale membrilor familiei.
Unii dintre cei mai importani factori care menin familia unit sunt stima i iubirea
reciproc, dorina partenerilor de a duce o via comun, implicarea acestora n creterea i
educarea copiilor, comunicarea autentic ntre membrii familiei, existena unei locuine proprii i a
unor venituri satisfctoare. O familie armonioas are un mod de via echilibrat datorit
deschiderii i dorinei membrilor ei de a-i ndeplini n mod complet rolurile n cadrul familiei.

Vorbind despre iubire nu putem sa nu evindentiem faptul ca acest semntiment este sigurul care te face ,,sa ii
doresti in mod autentic binele celuilalt ,,dupa cum spunea si autorul Andre Moureau exista multe relatii insa
totodata exista si mai multe tipuri de iubire.Pentru ca o relatie dintre o fata si un baiat sa fie echilibrata si
sanatoasa trebuie trebuie sa cuprinda umpic din toate tipurile de iubire.Numai astfel putem numi iubirea dintre cei
doi parteneri o iubire matura,in care fiecare daruieste putin romantism,putina prietenie,putina dragoste, tandrete
adica putin din toate.
Se stie ca in trecut barbatii erau capii familiei,ei aduceau si intretineau familia neimplicandu-se in viata familiala
decat in cazuri extreme lasand gospodaria si copiii in grija femeilor.Astazi se stie ca femeia trebuie sa fie pe langa
o buna gospoina ,o femeie cu cariera sau cel putin sa contribuie la intretinerea casei si a familiei,sa fie o buna
sotie si o persoana sociabila. In plus barbatul astazi este mult mai implicat si pus la curent cu treburile familiei,cu
problemele copiilor.
Lucrul interesant este defapt acela ca desi acum comunicarea dintre parteneri ar trebui sa fie ideala ,nu este ci
in majoritatea cazurilor din lipsa de comunicare se ajunge la divort.Sunt cupluri ale caror relatie a fost cuprinsa
de neincredere,infidelitate sau pur si simplu nu s-au cunoscut niciodata cu adevarat inainte .Acum e timpul sa ne
dam jos mastile si sa iubim sincer.Poate ca nu vedem faptul ca rata divorturilor creste alarmant si este mai mare
tocmai datorita faptului ca azi femeia nu mai depinde de barbat din punc de vedere material ,si isi poate creste
singura copiii.Azi problemele si tensiunile sunt mult mai multe,mai mari si dese intre parteneri,datorita faptului

ca relatiile intre cei doi parteneri au devenit mai complexe,dar si faptului ca aceste relatii nu fac fata problemelor
externe care influenteaza pe cele interne.
Un lucru ce tin neaparat sa- mentionez este acela ca intre fata/femeie si baiat/barbat exista o serie de
diferente.Daniel Goleman (2001) explica in cartea sa ca ,,divergentele ce apar intr-un cuplu se datoreaza relatiei
emotionale a lui si a ei ,,.I. Mitrofan (1989,p.108) sustine ca ,,iubirea conjugala reala tinde de a fi intr-o oarecare
masura altceva, ea e creatia a doua personalitati,una prin intermediul celeilalte, ,, e un mod de a convietui prin
intercomunicare, intercunoastere si intermodelare mutuala,,.

Ei bine dupa cum spuneam in interiorul familiei se ntlnesc numeroase procese i fenomene familiale ca de
exemplu: intercunoaterea, comunicarea, cooperarea, conflictul, competiia, negocierea, formarea unor coaliii,
manipularea, etc. Cele mai importante sunt intercunoterea i comunicarea, ele stnd la baza formrii i evolu iei
cuplului i familiei.
Intercomunicarea
Intercunoaterea ncepe ntre cei doi parteneri atunci cnd se ntalnesc, se plac, se ndragostesc (de cele
mai multe ori) i hotrsc s se cunoasc. Cnd ajung la concluzia c se cunosc suficient si dac doresc formarea
unui cuplu stabil ei se vor cstori. Procesul intercunoasterii nu este finalizat, el continua si dup cstorie, atunci
cnd partenerii locuiesc mpreun. Intercunoasterea este un proces att voluntar, contient, dar i involuntar,
automat, aciunile directe de autodezvluire i dezvluire reciproc se succed i se interptrund, iar partea
involuntar const n comportamentele obinuite i automate pe care fiecare partener le realizeaz dndu-i
informaii celuilalt despre el. Autodezvluirea i dezvluirea reciproc au o mare importan n stabilirea
intimitatii n cuplu i familie, astfel realizndu-se stabilirea unor relaii mai bune, mai calde, mai deschise ntre
parteneri, ct i ntre prini i copii, dar i facilitarea stimulrii dragostei erotice, mai ales a dragostei profunde,
mature.
Comunicarea
Exist o strans legtur ntre intercunoastere i comunicare, de aceea o comunicare bun va duce
la o intercunoatere bun asigurnd mplinirea i satisfacia cuplului. Sunt dou forme fundamentale de
comunicare, cea verbal i cea nonverbal, ambele foarte utile n cuplu i familie, reuind reglarea relaiilor
familiale i reechilibrarea sistemului familial.
O comunicare bun presupune respectarea unor norme i reguli ce implic:
- sentimentele de afeciune autentic ale membrilor familiei;
- abiliti de gestionare ale unei comunicrii asertive;
- onestitate i diplomaie n a afirma i accepta adevrul;
- nelegerea corect i acceptarea necondiionat a mesajelor verbale i nonverbale primite de la ceilali
membri;
- disponibilitate afectiv i temporar n a asculta ce spun i ceilali;
- acceptarea dialogului atunci cnd problemele celuilalt o reclam;
- utilizarea unui limbaj, ton i tonalitate adecvate situaiei comunicaionale.

Se tinde spre o cooperare necesar a tuturor membrilor familiei; coordonarea intereselor fiecruia n
folosul tuturor (identificare i cooperare).
Climatul familial este definit ca fiind o ,,formaiune psihosocial foarte complex, cuprinznd ansamblu
de stri psihice, moduri de relaionale interpersonal, atitudini, nivel de satisfacie etc, ce caracterizeaz grupul
familial o perioad mai mare de timp. (Mitrofan, I., Mitrofan, N.). Climatul familial este sinonim cu atmosfera
sau moralul grupului familial ca grup social mic.
Acest climat poate fi pozitiv (bun) sau negativ (ru) i se interpune ca un filtru ntre influenele
educaionale exercitate de prini i achiziiile psiho-comportamentale realizate la nivelul personalitii copiilor.
Relatii pozitive la nivel familial.
Ocupndu-se n cadrul unor cercetri de influena climatului familial asupra randamentului colar al
copilului, M. Gilly precizeaz:
Ipoteza noastr fundamental este aceea c, orice copil are nevoie de un cadru general de via n care
s se simt n siguran. Pentru aceasta el are nevoie de prini calmi, nelegtori, afectuoi, destul de maleabili
n raportul lor cu copilul, fr a da ns dovad de slbiciune. El are nevoie s simt c prinii se ocup de el,
c iau parte la micile lui necazuri i la problemele care l intereseaz i c nu se dezintereseaz de ceea ce se
ntmpl la coal. Iar n acelai timp el are nevoie de un cadru de disciplin destul de ferm pentru a nu-l lsa
s-i nchipuie c libertatea lui e fr margini i totodat, s tie c prinii si mprtesc amndoi, acelai
nivel de exigen. (M. Gilly (1976), apud. Mitrofan, I., Mitrofan, N.).
,,Mediul familial- afirma Andre Berge- l satisface pe copil n msura n care rspunde trebuinelor sale
elementare adic n msura n care este un mediu afectiv i protector, dubl condiie indispensabil pentru ca
fiina tnr s nvee s se construiasc pe sine, s se situeze n raport cu ceilali, s se polenizeze din punct de
vedere sexual, efectund fr pericol, primele sale experiene sociale i sentimentale (A. Berge, apud. Maria
Voinea).
Comunicarea are un rol foarte important n favorizarea unui climat familial pozitiv. Fiecare partener are
stilul propriu n comunicare ntr-o relaie intim, ceea ce confer o not de complexitate dac ne gndim c
diferitele metode de comunicare se mbin cu stilurile specifice ale celor doi parteneri, formnd un adevrat
sistem de comunicare. Un climat pozitiv favorizeaz ndeplinirea tuturor funciilor cuplului conjugal i grupului
familial la cote nalte de eficien. ,,Ct ncrctur afectiv i ct cldur prezint ,,acas pentru cei care
beneficiaz ntr-adevr de un climat favorabil! Aici ,,n snul familiei, individul este ateptat, este preferat, este
neles, preuit, respectat, i se cere prerea, sfatul, opinia. (Mitrofan, I., Mitrofan, N., 1991).
Dac toate acestea la un loc devin factori motivaionali, ei determin creterea gradului de integrare a
conduitei copilului n via i n activitatea familial i totodat, la sporirea unitii i coeziunii grupului familial.
Fiecare membru apartenent familiei se simte din ce n ce mai atras de ,,forele familiale centripete, ceea ce
determin creterea gradului de stabilitate i de funcionalitate a unitii familiale. Familia fiind un mediu afectiv
i protector asigur copiilor securitate, ngrijire, subzisten, sprijin material i moral.
Relaia copil-printe. n cursul dezvoltrii ontogenetice, fiina uman trece prin etape succesive care-i
permit s treac de la situaia de dependen total (biologic i social) la cea de independen.
Perioada de gestaie este relativ lung la om (280 zile), timp n care creterea embrionului i apoi a
ftului este vertiginoas. n aceast perioad produsul de concepie se afl ntr-o dependen total de
organismul mamei, relaie ce a fost comparat cu parazitismul din biologie. n momentul naterii, prin seciunea
cordonului ombilical, nou-nscutul devine independent biologic, dar este nc foarte dependent social. El are
nevoie de prezena mamei, care este indispensabil. Relaia cu mama i apoi cu familia transform copilul ntrun individ independent social la sfritul adolescenei. Tnrul se poate separa ns de familie doar atunci cnd
a devenit i independent economic. Perioada corespunde maturizrii fizice, cognitive i sexuale i este
considerat a fi vrsta de peste 18 ani. Pn la aceast dat, copilul se afl sub controlul familiei, care i
propune s-i rezolve toate nevoile lui, de la cele mai simple (hran, mbrcminte), pn la cele mai complexe
(mplinirea personalitii, program educaional adecvat i integrarea social). Abia dup aceea sarcina familiei
s-a incheiat.
Examinnd situaia cuplului prini-copii de-a lungul timpului, se poate spune c dei din punct de vedere
al trecerii de la dependen la independen a fiinei umane nimic nu s-a schimbat, concepia societilor i a
diferitelor culturi referitoare la relaia prini-copii i rolul de tutel al familiei, a suferit modificri.

Copiii necesit mult atenie i timp, iar aceasta ofert n primii 3 ani este crucial pentru dezvoltarea lor
ulterioar. Experienele precoce activeaz sinapsele adormite la natere. Astfel cortexul vizual dovedete nivele
remarcabile de activitate metabolic la vrsta de 2-3 luni, coinciznd cu fixarea privirii i primul zmbet social,
cortexul frontal devine activ n jurul vrstei de 6-8 luni, cortexul auditiv se activeaz la auzul vocii mamei i apoi
a fenomenelor limbii materne. nvarea muzicii (cntatul la pian sau la vioar) produce o modificare de lung
durat a circuitelor neuronale i, ulterior, judecata logico-matematic a acestor copii este net superioar celor care
nu au beneficiat de studii muzicale. Se demonstreaz astfel c stimularea postnatal, mai mult dect factorii
nnscui, au un rol primordial n realizarea complexitii activitii creierului uman i n ceea ce privete
unicitatea persoanei. Dac un copil triete ntr-o familie disfuncional i este deprivat socio-familial, lobul
temporal, locul unde sunt reglate emoiile se dovedete inactiv metabolic i copilul va suferi nu numai cognitiv, ci
i emoional datorit lipsei de stimulare.
Exist n prezent pericolul scderii/reducerii interaciunii prini-copii. Tehnica alimentaiei artificiale a
sugarului a devenit aproape impecabil. Pe alt parte, antrenarea femeilor n activitatea productiv ar putea s
duc la scderea numrului momentelor de interaciune mam-copil. nvmntul medical superior, medicii
pediatri i de familie, psihologii, pedagogii i consilierii colari au datoria profesional de a populariza n rndul
pacienilor cunotinele actuale privind importana i complexitatea interaciunii prini-copii i rolul central al
familiei ca mediu optim pentru creterea, dezvoltarea i educarea tinerei generaii.

Relatii negative la nivel familial


Conflictul intrafamilial reprezinta o perturbare momentana, temporara sau prelungita a
functionalitatii familiale, caracterizata printr-o ncarcatura emotionala negativa si prin
scurtcircuitarea relatiilor de comunicare dintre membrii grupului respectiv.
El poate fi de intensitate variabila, lund forme diferite, de la o simpla discutie n contradictoriu pna la injurii si
amenintari, sau poate culmina cu agresivitatea fizica ndreptata asupra partenerului de cuplu sau/si asupra
celorlalti membri ai familiei.Poate fi de tip exploziv, exprimnd o eliberare brusca a afectelor negative cumulate
n timp, sau de
un tip insidios si trenant, de intensitate medie, reprezentnd nsa fondul obisnuit pe care se
desfasoara interactiunile familiale.Poate fi tranzitoriu, pasager, specific unor perioade de criza relationala sau
unor situatii existentiale dificile care intervin n viata grupului respectiv; dar poate fi, de asemenea, stabilizat sub
forma unor patternuri reactionale caracteristice pentru relatiile cotidiene ale membrilor familiei n cauza; n
aceasta situatie, starea conflictuala ajunge uneori sa nu mai fie recunoscuta drept ceea ce este, ea tinnd de o
rutina a raporturilor interpersonale.Conflictele familiale frecvente, de mare intensitate, care sfrsesc cu acte de
violenta, dar, ntr-o masura importanta, si acelea moderate din acest punct de vedere, nsa recurente, constituind
climatul relational-afectiv al vietii cotidiene sunt indicatori ai disfunctionalitatii grupului respectiv.
Atunci cnd climatul afectiv este echilibrat, caracterizat de un nivel nalt de satisfactie obtinut n relatiile cu
ceilalti parteneri ai actului interpersonal (sot-sotie, copii-copii, parinti-copii), el constituie o premisa importanta a
maturizarii intelectual-afective a copilului.
Unele defectualitati individuale ale copilului, cum sunt hiperexcitabilitatea sau instabilitatea, se pot atenua chiar,
pna la un punct, printr-o structura caracteriala compensatorie, cnd mediul social si familial sunt adecvate.
Dezechilibrele emotionale, tensiunea, violenta, conflictualitatea vor fi de incriminat atunci cnd avem de-a face
cu diferite forme de tulburari de comportament, dar si cu retardari intelectuale, care adesea nu sunt conditionate
att genetic, ct social. n general, climatul familial perturbat pe termen lung este un mediu de socializare
negativa si un factor psihopatogenetic de prima importanta implicat n dezvoltarile dizarmonice de personalitate.
Cnd conflictul este o constanta a vietii domestice sau capata o intensitate mare apar tulb urari la nivelul
personalitatii tuturor membrilor din familia respectiva; copilul este nsa ntotdeauna cel mai lezat pentru ca nu
se poate apara si pentru ca este n crestere; efectele sunt amplificate atunci cnd este vorba de etapa de dezvoltare
timpurie sau de perioadele critice (pubertate, adolescenta).
n familiile n care cei doi parteneri conjugali au un statut egalitar, ei sunt, de obicei, n aceeasi masura, agenti
ai conflictului; astfel, de exemplu, gestul agresiv al barbatului devine un stimul declansator pentru reactia
agresiva a femeii, ntr-o circularitate care nu ia sfrsit dect o data cu epuizarea afectelor care au generat
conflictul. n familiile n care relatiile dintre membrii diadei conjugale se constituie ca raporturi de forta, de
dominatie-supunere, partenerul dominant, de obicei barbatul, este unicul initiator al starii conflictuale, celuilalt
fiindu- i rezervat un rol pur pasiv. Cnd personalitatea partenerului dominant este marcata de imaturitate morala,
de lipsa de responsabilitate fata de ceilalti membrii ai familiei, de o rezistenta scazuta la frustrare, apare nevoia
urgenta de a gasi un tap ispasitor asupra caruia sa se abata furtuna afectelor eliberate; persoana cea mai slaba
din grup este nvestita pentru acest rol predilect (de obicei sotia sau unul dintre copii). Chiar n situatiile aparent
non-violente, tensiunile din familie, stresul, anxietatea sunt adesea diminuate prin proiectarea lor asupra unei
persoane vulnerabile, incapabila de riposta directa; n acest fel, tensiunea relationala este redusa pna la un prag

de toleranta acceptabil, prin sacrificarea unui partener, care le preia, n scopul de mentinere a coeziunii
grupului. Desi, n principiu, mai rar n fapt, victima poate fi att femeia, ct si barbatul, statisticile, n tarile n
care ele exista, indica faptul ca, n 95% din cazuri, femeia este aceea care ndura violentele barbatului.
Problemele la nivelul relatiilor familiale se refera, pe de o parte, la factori sociali, externi, obiectivi, care
exercita asupra familiei presiuni de natura economica si sociala (lipsa banilor; lipsa unei locuinte; somajul) si, pe
de alta parte, la factori interni ce tin de: deficiente n asumarea sarcinilor de rol (participarea scazuta la viata
familiei, la treburile gospodaresti); stresul permanent asociat unei situatii dramatice (boala cronica a unui
membru al familiei ); abateri de la normele grupului familial (comportamentul neascultator al copilului); sau/si de
la normele moralei sociale (alcoolismul, comportamentele violente, suspiciunea provocata de gelozia/infidelitatea
membrilor cuplului conjugal); precum si de contradictia dintre modelele normativ-valorice promovate de familia
traditionala n care controlul si puterea de decizie apartin generatiei vrstnice si cele moderne, proprii familiei
nucleare sau n curs de nuclearizare (amestecul nedorit al socrilor/parintilor n treburile cuplului). O categorie
speciala de raspunsuri indica existenta diferentelor de pareri ntre membrii grupului familial; ele descriu o zona
de confruntare interpersonala slab definita, n cadrul careia lipsa de consens este benigna, minora si vizeaza
probleme diverse, nespecifice. Este vorba, n fapt, de aria
normalitatii relationale n care dezacordul nu se transforma n adversitate, iar exprimarea unei opinii diferite nu
antreneaza certuri, animozitate, discordie, dezbinare. Cu exceptia acestei categorii, toate celelalte, enumerate
anterior, reprezinta probleme specifice de mare importanta, deoarece, atunci cnd din lipsa de solutii sau din
neputinta de a le afla ele persista n timp, risca sa devina factori de presiune si de distorsiune relationala,
amenintnd nu numai echilibrul familiei, ci mai ales dezvoltarea copilului care traieste ntr-un asemenea mediu
perturbat. Copiii percep propriul comportament inadecvat drept motiv de nentelegere n familie ntr-o
masura mai mare dect parintii, ceea ce nseamna ca ei se simt responsabili de o buna parte a conflictelor
dintre adulti (vinovatie pe care nsa acestia nu le-o atribuie dect ntr- un grad foarte scazut).( Mihaela I,2006, p
86)
Asadar, la nivel familial se intalnesc atat relatii pozitive bazate pe comunicare, incredere , afectiune,
dragoste, spirit de sacrificiu cat si relatii negative ce presupun egoism ,cearta,
conflict, gelozie , violenta, abuz etc; toate acestea avand o mare influenta atat asupra stabilitatii si echilibrului la
nivel de cuplu cat si asupra copiilor care se afla la mijloc. Si din acest motiv are loc o noua etapa ce presupune
educarea parintilor actuali si a viitorilor parinti tocmai pentru a evita consecintele nefavorabile ale unor relatii
negative .
Aceasta educatie parentala presupune o activitate voluntara de nvatare din partea parintilor, totodata o forma de
interventie asupra lor n vederea cresterii constiintei parentale si dezvoltarii aptitudinilor lor de parinti. Educnd
parintii, acestia nvata sa-si educe mai bine copiii.Educatia parentala se poate realiza prin institutii specializate,
dar si informal si nonformal prin intermediul unei mari varietati de poli relationali, care se transforma n factori
educationali. Asadar remarcam si in acest caz rolul principal pe care il joaca educatia in vederea atingerii
idealului familial ,,Toti pentru unul si unul pentru toti,,-ideal ce a guvernat familia secole la rand.

Bibiografie:

Mitrofan, I., C. Ciuperc, Incursiune n psihosociologia i psihosexologia familiei,


Editura Press Mihaela S.R.L., Bucureti,1998.
Mitrofan, I., 1989, Cuplul conjugal. Armonie i dizarmonie, Editura tiinific i Enciclopedic
Bucureti,.
Mitrofan, I.1991,, Mitrofan N., Familia de la A...la Z, Editura tiinific, Bucureti
Mihaela I. 2006,,Educatia in familie,,ed.Institutul de stiintr ale educatiei,Bucuresti
Pescaru, A.,B., 2004, Familia azi, o perspectiv sociopedagogic, Ed. Aramis, Bucureti
Rotaru, T., Ilu., P., 1996, Sociologie, Ed. Mesagerul, Cluj-Napoca
Stan, C., 2001, Teoria educaiei. Actulitate i perspective Ed. Presa Universitar Clujan, Cluj-Napoca
Stan, N.,C., Manea, A.,D., 2009, Rolul educaiei n dezvoltarea personalitii, n vol. Educaie i formare, Ed.
Karuna, Bistria
Vrma, E., 2008, Intervenia socioeducaional ca sprijin pentru prini, Ed. Aramis, Bucureti