Fam.

Enterobacteriaceae
 Din

punct de vedere al patogenităţii,
germenii din această familie se
împart în patogeni (Salmonella,
Shigella, Yersinia), condiţionat
patogeni (E.coli, Klebsiella,
Enterobacter, Proteus, Serratia,
Citrobacter)

Enterobacteriaceae
 Sunt

bacili gram-negativi de dimensiuni
medii (0,3-1 x 1-6 ), cu capetele
rotunjite, cu dispoziţie în general
necaracteristică. Pot fi mobili (cili
peritrichi) sau imobili. Nu sporulează.
Majoritatea enterobacteriilor sunt
necapsulate. Unele pot avea o capsulă
proeminentă (Klebsiella), iar altele
(Salmonella, E.coli) pot fi învelite de un
material capsular.

Enterobacteriaceae

Caractere culturale

Aerobe, facultativ anaerobe,
enterobacteriile sunt nepretenţioase
nutritiv. Se dezvoltă cu uşurinţă atât pe
mediile uzuale (bulion, geloză, gelozăsânge), cât şi pe mediile selective
lactozate (Mac Conkey, ADCL, XLD,
Istrati-Meitert), pe care putem diferenţia
enterobacteriile lactozo-pozitive de cele
lactozo-negative.

Caractere culturale
 Tulbură

uniform mediile lichide (bulionul).
 Pe medii solide se dezvoltă sub formă de
colonii S (treceri rep R). Între cele două
tipuri pot exista şi forme intermediare
sau uneori colonii mucoase de tip M
(Klebsiella, unele tulpini de E.coli).
Proteusul prezintă pe unele medii solide
(geloză, geloză-sânge) fenomenul de
invazie.

Enterobacteriaceae Caractere biochimice Clasificarea enterobacteriilor se bazează pe studiul caracterelor biochimice.  Enterobacteriile prezintă unele caractere biochimice comune care le permit încadrarea în familia Enterobacteriaceae:   fermentează glucoza   reduc nitraţii la nitriţi   sunt oxidazo-negativi (testul oxidazei permite diferenţierea enterobacteriilor de alţi bacili gram-negativi).  . ele constituind criterii importante de identificare a genului şi a speciei.

Serratia etc. utilizarea mediilor selective lactozate. Proteus. cum este de exemplu mediul Mac Conkey permite diferenţierea germenilor lactozo-pozitivi (E. iar alţii nu (lactozo-negativi). Yersinia) care formează colonii transparente. Enterobacter. Citrobacter. de cei lactozo-negativi (Salmonella. fermentarea fiind un criteriu practic de diferenţiere preliminară. Astfel. Shigella.Caractere biochimice  Unii germeni fermentează lactoza (lactozopozitivi. Klebsiella.coli.) care formează colonii roşii pe acest mediu. .

Sunt antigene cu specificitate de grup .Enterobacteriaceae Structura antigenică Clasificarea antigenică a enterobacteriilor se bazează pe trei grupe majore de antigene:  a) Antigenul somatic O (polizaharidul O) face parte din structura lipopolizaharidului (LPZ) din peretele celular. Cu anticorpii omologi aglutinează granular (grunji mici. care nu dispar la agitare).  .împart genul în grupe.

La antigenele H se descriu astfel două faze: specifică (f1) şi nespecifică (f2). care dispar la agitare. pot prezenta variaţii.Structura antigenică  b) Antigenele flagelare H. .  Sunt antigene cu specificitate de tip care împart grupele în tipuri. prezente la bacteriile mobile sunt de natură proteică. Cu anticorpii omologi formează aglutinate floconoase. Variaţia antigenelor H este cunoscută sub denumirea de variaţie de fază.

În prima etapă se execută reacţia de aglutinare cu seruri polivalente. La Salmonella typhi. capsulare K şi flagelare H permite încadrarea bacteriilor aparţinând unui gen în specii sau serotipuri. Studiul antigenic bazat pe determinarea antigenelor somatice O.Enterobacteriaceae Structura antigenică    c) Antigenul capsular K este de natură polizaharidică sau proteică şi este prezent numai la unele enterobacterii (Klebsiella). Salmonella paratyphi C şi Salmonella dublin acest antigen de suprafaţă se numeşte AgVi. Tipizarea serologică se efectuează în mod obişnuit în reacţia de aglutinare pe lamă. . apoi cu seruri monovalente.

Enterobacteriile reprezintă 80 din totalitatea bacililor gram-negativi izolaţi şi peste 50 din totalul germenilor izolaţi. De asemenea. Sunt cauza frecventă a infecţiilor nosocomiale.Enterobacteriaceae    Semnificaţie clinică Enterobacteriile sunt germeni responsabili de producerea a numeroase infecţii intestinale şi extraintestinale. Foarte rar pot apărea infecţii generalizate pe un fond de rezistenţă scăzută a organismului. sunt implicate în etiologia a 30-35 din septicemii. în peste 70 din infecţiile urinare şi în majoritatea toxiinfecţiilor alimentare. .

implicaţia acestora din urmă în infecţiile intestinale fiind discutabilă.Enterobacteriaceae  Germenii care produc infecţiile extraintestinale sunt E. Proteus.coli. Proteus. Shigella. unele specii de Klebsiella. mai rar Citrobacter. Enterobacter şi Serratia. .coli. Patogenii enterici sunt Salmonella. Klebsiella. Enterobacter şi Serratia. E. Yersinia.

Este un enterobacteriaceu patogen.Salmonella Face parte din familia Enterobacteriaceae. .

S. S.Salmonella      Din punct de vedere patogenetic sunt împărţite în două mari categorii: agenţi ai febrelor tifoide: S. care habitează în intestinul animalelor. . S.typhi. importante în patologia umană includ toate speciile enumerate anterior. enteritidis este subclasificat în peste 1700 de serotipuri pe baza structurii antigenice.choleraesuis . C. B. care au habitat exclusiv uman. etc. S. Toate tipurile serologice sunt actualmente cuprinse în schema Kaufmann-White.paratyphi A.enteritidis.typhimurium. agenţii toxiinfecţiilor alimentare (salmoneloze): S. Speciile majore.

Habitatul natural al salmonelelor este intestinul animalelor (în special al păsărilor) şi al omului.  . Izolarea salmonelelor din intestinul uman are întotdeauna senificaţie patologică. omul bolnav sau purtător sănătos fiind rezervorul de bacili tifici. Ele nu sunt considerate niciodată ca făcând parte din flora normală a intestinului. Salmonella typhi are habitat exclusiv uman.Salmonella Habitat  Sunt foarte răspândite în natură.

.III de boala.  In febra tifoida se recolteaza.Diagnostic de laborator  Recoltarea produselor patologice. de boala  Urina pentru Urocultura in saptamana intai  Materii fecale pentru Coprocultura in saptamana II.  Sange pentru hemocultura in prima sapt.

Salmonella  In toxiinfectii alimentare se recolteaza:  Materii fecale  Lichid de varsatura  Probe alimentare .

.  Mediile se termostateaza 20 de ore la 37 0 C. dupa care din mediile lichide se fac treceri pe un mediu selectiv Istrate Meitert sau mediul Hektoen.Izolare  Se face pe medii selective  pentru coprocultura insamantatrea se face pe mediul ADCL si in paralel pe mediul lichid Muller-Kaufman sau bulion cu selenit acid de sodiu.

mobili  Proprietati de cultura:  Colonii lactozo negative. uneori cu centru negru .Identificare  Proprietati morfotinctoriale  Sunt bacili gram negativi. de tip S.

 MIU: este mobila. produce H2S.Identificare  Proprietati biochimice:  TSI: fermenteaza glucoza cu producere de gaz. indol negativa. nu fermenteaza lactoza si zaharoza. ureazo negativa  Citrat: consuma citratul .

Proprietati antigenice  Antigenele O.H se pun in evidenta prin reactii de aglutinare pe lama si in tuburi cu seruri polivalente si seruri de grup de tip. . K.  Identificarea serologica se face conform schemei de identificare Kauffmann-White.

.2.Antigenul O  Antigenul O este o structura moleculara complexa care contine factori de specificitate ( 65 de Ag diferite). Salmonelele pot avea un singur factor de specificitate sau mai multi.12 sau 1.9.12  Speciile de salmonela care au aceeasi factori de specificitate formeaza un grup Ag-ic. Ex: factorul 1.

.    Grupele Ag-ice. iar dupa epuizarea alfabetului sau notat cu cifre. au fost determinate pe baza factorilor de specificitate si au fost notate cu litere mari: A.12 iar factorul 9 este caracteristic de grup. fiind prezent la toate serotipurile din grupul respectiv. D. Din primele 5 grupe fac parte aproape toate salmonelele patogene pentru om. B. Ex Samonelele din grupul D au in structura antigenului O factorii 1. O. C. E…. In fiecare grup un factor de specificitate este caracteristic.9.

H  . K. tific si paratifi C.Antigenul K si H Ag K este antigen de invelis si este reprezentat de antigenul Vi de virulenta prezent la b.  Antigenele H au structura complexa si prezinta variatie de faza f1 si f2  Antigenele f1 se noteaza cu litere mici  Antigenele f2 se noteaza cu cifre  Un serotip de Salmonella se caracterizeaza prin formula Ag-ica: enumerarea completa a Ag-nelor O.

cu ser de grup si apoi aglutinare in tuburi pentru confirmerea serotipului. . urmeaza agl.Identificarea serologica  Se face prin agluitnare pe lama incepandu-se cu aglutinarea cu ser polivalent.

Diagnostic indirect Reactia Widal  Evidentiaza titrul de anticorpi in serul bolnavului de febra tifoida sau febra paratifoida A si B. a4-a saptamana de boala.  Aglutininele apar in serul bolnavului incepand cu sfarsitul primei saptamani de boala si ating nivel maxim in a 3-a.  .  Este o reactie de aglutinare in tuburi.

Salmonella .

Xylose Lysine .Salmonella XLD agar.

Salmonella .

Salmonella .

& Proteus mirabilis product hydrogen sulfide. Escherichia coli B.Salmonella pe Hektoen A. Klebsiella pneumoniae Escherichia coli & Klebsiella pneumoniae are positive for acid production from fermentation of the carbohydrate(s) present. D: Proteus mirabilis Both Salmonella sp. C: Salmonella sp. .

Salmonella .

TSI .

Salmonella .

Shigella Proprietăţi generale  Germenii din genul Shigella sunt agenţii etiologici ai dizenteriei bacteriene  Imobile. nu prezintă antigen flagelar "H"  Nu fermentează lactoza din mediul agar MacConkey (o excepţie este S. sonnei care fermentează lactoza tardiv)  Nu produc gaz prin fermentarea carbohidraţilor  Nu produc H2S din tiosulfat  .

4b). 3(3a. tipurile 37(S. Grupul B (S.5. b. Grupul C (S. Grupul A (S. boydii cu 15 serotipuri)d.schmitzi). tipul2(Sh. flexneri cu 6 serotipuri): tipul1(1a.1b).3c).10.3b. x.Clasificare      Speciile genului Shigella au fost clasificate în concordanţă cu diferenţele prezentate în structura antigenului somatic "O". sonnei cu un unic serotip) . y. Grupul D (S.9.shiga).Large-Sachs).7.6. 4(4a. a. 2(2a.2b). c. dysenteriae cu 10 serotipuri): tipul1(Sh. tipurile 8.

.Habitat  Sunt bacterii înalt patogene specifice tubului digestiv al omului. Sunt agenţi ai dizenteriei bacteriene. Transmiterea se realizează pe cale fecal-orală. sursa de infecţie fiind reprezentată de bolnavi şi purtătorii sănătoşi de germeni. Nu se întâlnesc la alte specii animale.

tenesme. însoţit de semne neurologice. în cursul cărora hemoculturile rămân de regulă negative.Clinic Dizenteria este caracterizată prin crampe abdominale severe şi pasaje frecvente şi dureroase a unui volum mic de materii fecale conţinând sânge şi mucus. . un sindrom infecţios sever. În formele grave se constată o deshidratare severă.

sange.  Recoltare cu sonda Nelaton  Recoltare cu tampon rectal la copii .Diagnostic de laborator  Recoltare  Se recolteaza materii fecale din scaun emis spontan din zonele cu mucus.

hematii si leucocite  Izolare  Insamantarea se face pe medii selective:  Leifson ( ADCL)  Shigella-Salmonella  Istrate-Meitert  .Diagnostic de laborator Examen microscopic direct  Informatii orientative.  Bacili G-.

Col Gram .

translucide. fara capsula  Proprietati de cultura:  Colonii mici. imobili.Lactozo negative pe mediile cu indicator de ph.Identificare  Proprietati morfotinctoriale:  Bacili Gram -. semitransparente. . fine. convexe. in culoarea mediului.

ADCL .

nu fermenteaza lactoza si zaharoza  MIU Imobile. indol negative  Citrat: nu cresc pe citrat . ureazo negative.identificare  Proprietati biochimice  TSI:Fermenteaza glucoza.

identificare  Structura antigenica  se face identificare de grup si tip  Prin reactii de aglutinare cu seruri specifice  Antibiograma obligatorie .

Shigella .

Shigella .

.Test de patogenitate  Testul keratoconjunctivitei la cobai  ( testul Serreny)se inoculeaza cultura de bacil dizenteric in sacul conjunctival al cobaiului care in cateva zile face keratoconjunctivita care se vindeca in 2-3 saptamani complet.