RADIOLOCATIA

Radiolocația este o modalitate de
determinare a existenţei şi poziției
relative a unei stații sau a unui
obiect pe baza caracteristicilor
undelor electromagnetice: viteză de
propagare constantă și propagarea
în linie dreaptă. Poziția unui obiect
țintă este caracterizată de mai
multe elemente. Instalația de
radiolocație se compune, în esență,
dintr-un emițător, un receptor și un
sistem de antene. Pentru a se putea
stabili coordonatele unghiulare ale
poziției obiectului, undele radio
trebuie emise sub forma unor
fascicule mai înguste.

Pentru aceasta, antena radiolocatorului
se așază în focarul unei oglinzi
metalice concave, care reflectă
undele într-o singură direcție.
 Emițătorul emite trenuri de unde
separate prin pauze, funcționând prin
impulsuri. În timpul pauzelor de
emisie, prin intermediu receptorului
antena recepționează undele
reflectate. Recepționarea semnalului
se măsoară cu oscilograful
catodic.Utilizări: Este folosită in
navigare. Avioanele şi vapoarele sunt
dotate cu radiolocatoare, ca şi
aeroporturile care sunt prevăzute cu
acest echipament pentru a dirija
traficul aerian, aterizările şi decolările
avioanelor deasemenea.

Pionerii în comunicaţiile prin
unde radio au observat că
semnalele recepţionate aveau
uneori calitatea de ecou.
Ecourile erau cauzate de
reflectarea unei părţi a
semnalelor pe o cale mai lungă
şi în consecinţă ajungerea lor
mai tîrziu la receptor. Reflexiile
nedorite sunt un impediment
în comunicaţiile obişnuite prin
unde radio, însă radarul
utilizează reflexii ale undelor
radio pentru a detecta avioane
şi a determina direcţia şi
distanţa acestora.

Antena se roteşte continu, astfel încît
impulsurile sale “mătură” spaţiul din jur,
asemenea luminii provenite de la un far.
După emiterea fiecărui impuls,
echipamentul este comutat automat să
recepţioneze orice semnal reflectat. Acesta
este prezentat ca o pată luminoasă îe un
ecran circular cu tub cu raze catodice numit
indicator al poziţiei în plan (PPI). Centrul
ecranului reprezintă poziţia echipamentului,
iar imaginile formate prin reflexiile radar se
construiesc în jurul său pentru a forma o
hartă a zonei. Astfel operatorul radar poate
imediat să vadă direcţia oricărui obiect care
provoacă o reflexie şi distanţa la care acesta
se află.