Cardurile cu sarcini: joc simplu, dar rezultat complex

Tehnica cardurilor cu sarcini (Task Cards) se poate utiliza atât la școală cât și acasă.

Este un instrument util în învățarea asociativă. Cel care învață folosește mici dreptunghiuri de
carton, ceva cu care să decupeze și creioane-marker de mai multe culori. Fiecare dintre
dreptunghiurile de carton este tăiat în două (folosindu-se modalități diferite de a tăia); o
întrebare este scrisă pe o parte a cartonașului astfel tăiat, pe partea cealaltă care formează
întregul cu prima este scris răspunsul. În momentul în care un set de carduri cu sarcini sunt
pregătite, cei care învață trebuie, singuri ori în microgrup, să identifice bucățile care se
potrivesc refăcând astfel cartonașele inițiale (se poate face și un concurs în genul „Cine
termină mai repede?”).
Avantaje:
 cardurile cu sarcini stimulează gândirea asociativă și capacitatea copilului de a ajunge
rapid la soluții;
 cardurile cu sarcini dezvoltă un climat stimulant de joc, de amuzament, de distracție.
Observații:

O astfel de idee se regăsește și în comerț, mai multe jocuri care se vând în magazine au
preluat-o. Ceea ce nu este deloc rău, dar dumneavoastră puteți merge mai departe.
Dumneavoastră vă cunoașteți copilul (iar în cazul profesorilor aceștia își știu elevii) și
știți cel mai bine ce informații sunt utile pentru el, ce informații trebuie aprofundate, care
învață
sunt acele informații pe care le înva
ță cu plăcere etc.;
Puteți crește rata de implicare a celui mic dacă construiți cartonașele cu sarcini împreună
„de-a
cu el (pe cele cumpărate le aveți „de
-a gata” ceea ce oprește accesul spre lumea fascinantă
a faptului că poți construi un joc și nu doar să te distrezi cu unul primit cadou);
În sfârșit, un aspect spectaculos apare în momentul în care cardurile de sarcini sunt
utilizate pentru a crește capacitatea copilului de integrare socială și de reacție la crizele
personale și sociale la care poate să asiste pe viitor. De pildă pe jumătatea unui cartonaș
notăm: „Ce faci dacă un copil la școală îți vorbește urât?” și pe celălalt notăm răspunsul
discutat în prealabil cu cel mic. Jucându-se, copilul o să ajungă să învețe aceste reacții
necesare și o să-i vină mult mai ușor atunci când o să se confrunte cu una dintre situațiile
descrise de către noi.

Fișe
Fișe – metode, Curs CDP, Formator Roxana Axinte

Page 1

În calitate de cadru didactic ori de părinte această tehnică este folositoare deoarece îl sprijină pe elev/copil să identifice. se recomandă ca diagrama să fie agățată undeva la vedere (în bucătărie. astfel se pot identifica și alte soluții. Apoi. 1983) își propunea. El trebuie să testeze dacă toată lumea este de acord în privința cauzelor identificate. iniţial. Pe de o parte îl ajută pe cel mic să investigheze (și să se investigheze) profund. Este utilă o discuție de profunzime a fiecărei cauze importante (uneori este chiar bine să fie analizate. în calitate de noi probleme care necesită o diagramă fishboning). Fișe Fișe – metode. În figura de mai jos prezentăm un exemplu de matrice fishboning precum și modul în care poate să fie ea completată de către familie. procesul porneşte de la notarea problemei într-un chenar care va forma „capul” peştelui. că trebuie să dai dovadă de atenție și răbdare. pentru aceasta.Tehnica fishboning – când oasele de pește ne ajută să găsim cauze… Autorul acestei tehnici (Ishikawa. Formator Roxana Axinte Page 2 . informațiile care nu primesc voturi sunt șterse). să nu te grăbești să tragi concluzii etc. în parte. în camera copilului) ca toate cauzele situației respective să fie tot timpul sub privirile celui mic (pentru ca el să le conștientizeze și să se concentreze pe rezolvarea lor). dar este și mai bine dacă toată familia participă și completează cauzele probabile ale problemei. pe de altă parte acesta află că viața este complexă. profesor). are nuanțe. Unul dintre părinți poate să fie moderatorul discuției. Activitatea se poate face de către copil sub supravegherea adultului (părinte. cu acuratețe. Mai mult decât atât. investigarea cauzelor producţiei de proastă calitate prin utilizarea unei diagrame sub forma scheletului unui peşte. Curs CDP. o mulțime de cauze posibile pentru o situație dificilă în care a ajuns. părintele care și-a asumat acest rol se oprește asupra fiecărei cauze în parte solicitând celorlalți să decidă prin vot (ridicarea mâinilor) și să decidă care dintre ele sunt cele mai importante (în clipa aceasta.

ci asupra modului în care s-a desfăşurat procesul de gândire la adresa acestuia (metacogniţie). 3. Pălăria galbenă se bazează pe o logică pozitivă. Cele șase pălării gânditoare reprezintă o bună modalitate de lucru la clasă/de grup.beneficiarul activității” le poate purta şi indica. Pălăria roşie trimite spre intuiţie. 5. focalizarea nefiind asupra subiectului discutat. Curs CDP. Pălăria neagră trimite deci spre logică critică.Șase pălării gânditoare (jocul strategiilor de gândire) În fapt este vorba despre un joc de rol intitulat cele şase pălării gânditoare (Six Thinking Hats method) în care putem să dirijăm gândirea la fel cum un dirijor își conduce orchestra. Fișe Fișe – metode. cineva va avea un mod de manifestare dar acest mod este dat de rolul jucat şi nu de o permanenţă comportamentală). 6. Pentru aceasta. pp. Cele șase pălării gânditoare se bazează pe şase astfel de modele şi contribuie la încurajarea unui spectru complet de gândire. sentimente şi emoţii. pe necesarul de informaţii şi pe privirea obiectivă. Rolul presupus de ea este acela de a privi înainte la rezultatele şi beneficiile ce vor fi aduse de acţiune.. neutră adusă de acestea. Pentru a putea înţelege. Rolul jucat este cel al organizatorului. al moderatorului întregii activităţi. Pălăria verde reprezintă rolul dominat de creativitate. 35-40). Pălăria albă se centrază pe fapte. 4. Pălăria albastră vizează controlul al întregului proces. 2. gândirea laterală este unul probabilistic etc. în profunzime acest joc să amintim câteva dintre ipotezele emise de autor descriind gândirea laterală prin comparaţie cu cea orizontală:  „Gîndirea verticală este selectivă. Ne focalizăm astfel pe propriile trăiri fără să fie necesar să le argumentăm în vreun fel. gândirea laterală este generativă (…)  Gândirea verticală înaintează doar dacă există o direcţie în care să înainteze. pesimistă. ce fel de gândire utilizează. există şase „pălării” metaforice pe care . De Bono ne prezintă cele şase ipostaze: 1. dar se poate utiliza şi pentru a valoriza ceva ce s-a petrecut deja. gândirea laterală este provocatoare (…)  Gândirea verticală este secvenţială. Este foarte important conceptul de „pălărie” în sensul că aceasta se poate pune pe cap. dar scoasă poate și să fie scoa să (ideea este de a nu trimite spre stereotipii. gândirea laterală poate face salturi (…) Gândirea verticală urmează cele mai plauzibile căi. prin aceasta. gândirea laterală pe cele mai puţin probabile (…)  Gândirea verticală este un proces finit. provocărilor şi schimbărilor.” (De Bono. gândirea laterală înaintează pentru a genera o direcţie (…)  Gândirea verticală este analitică. Formator Roxana Axinte Page 3 . Pălăria neagră obligă cursantul la judecată şi prudenţă. care pune în evidență pericolele. identificarea alternativelor. acolo unde există mai mulți elevi care se pot implica într-o activitate ce presupune un grup. 2003.

de câte ori copilul se confruntă cu o problemă și vine la dumneavoastră pentru că nu găsește o rezolvare care să -l mulțumească puteți face apel al „pălării” pentru a vă asigura că ați explorat toate unghiurile Fișe – metode. prieteni în vizită) această tehnică este un excelent mod de a rezolva problemele din perspective multiple și proaspete. Formator Roxana Axinte Page 4 . poate să fie un moment de calitate în relația dintre dumneavoastră și copil.  Această dezvoltare a strategiilor de gândire din mai multe perspective poate deveni un exercițiu util permanent.  Mai mult decât atât. fiecare dintre cei doi participanți purtând. confecționarea din carton a pălăriilor în forma lor fizică. bunici.Sugestii să fie utilizată acasă de către părinți:  Dacă aveți posibilitatea unei fam ilii lărgite (mai mulți copii. Dacă nu avem la dispoziție atât de multe persoane jocul de rol se poate petrece între părinte și copil. Curs CDP. fiecare dintre pălării. pe rând.

La încheierea „turului” fiecare echipă îşi reexaminează rezultatele prin comparaţie cu soluţiile văzute la ceilalţi. controversată (care are. O variantă a turului galeriei presupune că fiecare dintre cursanţi să primească o filă de flipchart şi să scrie pe ea rezolvările la problema pe care a primit-o spre soluţionare (tot grupul primeşte aceeaşi problemă). Curs CDP. În plan școlar tehnica presupune ca elevii să fie împărțiți în microgrupuri. echipe care lucrează la rezolvarea unei probleme. prin asociaţie de idei găsind noi resurse pentru propriul demers. privindu-le munca. Formator Roxana Axinte Page 5 . critici şi soluţii. idei. Această tehnică reprezintă un motivator important pentru învăţare şi aduce cu sine o implicare majoră a cursanţilor. Aceştia vin. notează în partea de jos a fiecărei file (ori pe altă foaie alăturată) comentarii. firesc. pun întrebări. Atunci când i se pare că a rămas “blocat”. Elevii emit idei și acestea sunt notate pe câteva foi mari /file de flipchart. Unul dintre elevii din cadrul fiecărei echipe rămâne în postura de „ghid” aşteptând „vizitatorii” (elevi din celelalte echipe). Fișe – metode.Turul galeriei – creativitate și distracție Este o tehnică care stimulează învăţarea în grup. că este în “pană de idei” el se poate ridica de la locul lui şi să viziteze “atelierele” celorlalţi. mai multe soluţii posibile). Ulterior tehnica poate să continue ca în exemplul de mai devreme. Este de preferat să se opteze pentru o problemă dificilă. Când listele fiecărui grup sunt gata ele se afișează (agățate sau lipite în vreun fel pe pereții clasei) similar modului în care sunt expuse tablourile într-o expoziţie/galerie de artă (de unde şi numele metodei). prin utilizarea listei de comentarii făcute de cei care au vizitat „standul” lor etc.

amândouă zboară.Tehnica analogiei Analogia este un factor deosebit în stimularea creativității. Van Nostrand Reinhold ne sugerează că analogiile pot să fie:  apropiate/directe (reprezintă o paralelă funcțională imediată în genul: a vinde cărți este ca și cum ai vinde carne – dacă spre exemplu problema cu care ne confruntăm este identificarea unor tehnici mai eficiente de a vinde cărți). au aripi. Curs CDP. pot merge mult timp până să fie nevoie să se oprească etc. atunci poate că putem încerca să aplicăm rezolvarea care există deja la nivelul lui X și în cazul problemei Y. Iată că utilitatea analogiei în procesul de generare a ideilor este evidentă: dacă o problemă (Y) mă face să mă gândesc la fenomenul X (efectuând astfel o analogie). la această listă de aspecte similare se adaugă și diferențe: propulsie diferită. Astfel. Formator Roxana Axinte Page 6 . Fișe – metode. Copiii se vor distra. ilustrator pentru întregul fenomen este următorul exemplu din literatura de specialitate: analogia între un avion și un albatros.  fanteziste (presupune folosirea primei imagini care ne vine în minte dând dovadă de maximum de fantezie sau încercarea de a rezolva problema într-o lume de basm ori în lumea desenelor animate (în care orice rezolvare devine posibilă). construcția lor este realizată din elemente diferite etc. dar vor învăța și să găsească soluții creative la problemele cu care se confruntă. Evident.

Dar. de cele mai multe ori aceste soluții „corecte” nu sunt și creative și și-au cam epuizat capacitatea de a rezolva problema. copilul vrea să se integreze cât mai bine la școală. prin observație se face apel la opusul acesteia. conștientizarea lor ducând nu doar la găsirea unor soluții. Formator Roxana Axinte Page 7 . ajungem frecvent într -o astfel de situație). iată de ce primul lucru pe care trebuie să-l facem este să îi cerem copilului să schimbe problema în reversul ei De exemplu. Charles Thompson (în “What a Great Idea”) a observat un lucru firesc: lumea este plină de contradicții. Din cei șase pași propuși de către Thompson mai reținem unul (util atât pentru activitatea didactică cât și pentru părinte acasă): copilul trebuie să fie stimulat să facă ceva ce altcineva (dintre colegii lui) nu ar face. adulții. copiii ajung într-un impas încercând să găsească soluții la problemele cu care se confruntă (de altfel și noi. Concentrarea pe opusul dorinței sale îi oferă copilului o listă a elementelor negative ce reprezintă deja o practică pentru ceea ce face el. metoda presupune schimbarea unghiului de vedere folosit. Pur și simplu. Metoda reversului este o cale pentru a-i învăța să depășească astfel de obstacole. pe care marea majoritate a cunoscuților le -ar aprecia. în opusul acestuia.Metoda reversului Uneori. Iată de ce este timpul soluțiilor „nebunești” pe care copilul și numai el le alege. pentru a merge mai departe și pentru a avea întotdeauna la dispoziție o manieră creativă de a înțelege lumea. iar orice idee devine mai clară și capătă un înțeles mai profund în momentul în care. dar și la diminuarea acestor elemente negative. Iată de ce îi solicităm micuțului să se gândească la cât mai multe modalități de a-i face pe colegii lui și pe profesori să nu-l placă. De ce este util pentru creativitate un astfel de pas? Pentru că studiile observă că de obicei oamenii rămân blocați deoarece caută acele soluții „perfecte”. Curs CDP. După ce notăm toate ideile găsite putem să le selectăm pe cele care chiar funcționează! Fișe – metode. dar nu știe cum să facă acest lucru.

Dar pentru început să vedem cu ce avem de a face. Mai precis. Însă ca să mănânce ceva care are un gust neplăcut (dar care îi face bine). Curs CDP. copilul este concentrat pe altceva – spre exemplu privește la televizor și nu aude chemarea la masă a mamei). Așa stau lucrurile și în cazul ascultării: cum îl facem pe copil să asculte atunci când mesajul transmis nu este atractiv. Ross şi Mark G. întrebat dacă are lipsuri a înțeles (datorită faptului că era foarte emoționat) că fusese întrebat dacă are martori. Copilul nostru trebuie să învețe cum să asculte și să afle beneficiile ascultării în momentul în care ceea ce aude nu-i face plăcere. ceea ce gândesc oamenii în răspunsul pe care îl oferă mesajului este crucial.Ascultarea activă (I) Ascultarea reprezintă un element forte în construirea unui profil de succes la un om. aici avem adevărata provocare. simplu fapt că i-am explicat pe larg un lucru copilului nu înseamnă că el a înțeles exact tot ceea ce am vrut să spunem (există un filtru. Confuzia creată de emoțiile receptorului a fost la un pas să -l facă să piardă o slujbă bună. Pentru orice copil este ușor să mănânce ciocolata (nu trebuie convins în acest sens!). David Berlo observă că este foarte important să gândim lucrurile în echilibru: astfel. dacă am spus un lucru bun. candidatul înșirând un lung șir de nume de persoane.  Raymond S. similar cu situația în care ne punem – într-o zi noroasă – niște ochelari cu lentilă galbenă și o să credem că este soare!) Fișe – metode. Nu am face decât jumătate din pașii spre drumul educației sale. unele mesaje pot să fie: transmise fără să fie receptate (mulți părinți se confruntă cu o astfel de problemă. când îl plictise ște (mai precis cum îl învățăm să asculte). un sfat pentru părinți: Myers (1990) pune punctul pe “i” atunci când afirmă că – mintea oamenilor nu este o tablă nescrisă în care emiţătorul poate să scrie ce vrea. să respire adânc și să își con troleze emoțiile (lucru care îl va ajuta atât la examenele de la școală cât și – mai târziu – la examenele vieții). Iată de ce trebuie să îl învățăm pe copil să se relaxeze. astfel. Este similar cu o mâncare sănătoasă (dar mai puțin plăcută la gust) și o bucată mare de ciocolată. degeaba îl învă țăm pe copil să vorbească bine în public dacă nu îl învățăm și să asculte. Hodgson (2006) evidențiază faptul că nu trebuie să lăsăm emoțiile să distorsioneze ceea ce auzim. Deni s McQuail (1999) observă trei dintre acestea. Formator Roxana Axinte Page 8 .  pot fi receptate fără ca acestea să fi fost transmise (este o altă barieră de ascultare – de exemplu faptul că părintele este grăbit pentru a pleca la serviciu și are un ton mai ferm poate să fie interpretat de către copil că tata/mama sunt supăra ți pe el).  incorect receptate şi decodificate (părintele vrea să spună ceva și copilul înțelege complet altceva). Iar în calea unei ascultări eficiente stau o mulțime de bariere. Ross (1986) au adăugat și ei câteva bariere: unele mesaje pot să le distorsioneze pe celelalte (de exemplu. starea pozitivă generată de acesta aduce cu sine și ascultarea a ceea ce urmează cu mai multă plăcere)  emoţiile cu care receptăm un mesaj.  În final. Autoarea dă exemplul unui candidat pentru un interviu de angajare care. A urmat o discuție în care confuzia er a cuvântul de ordine.

3) Când permitem stereotipurilor negative și prejudecăților să intervină. ele vor monopoliza discuţia. Dale Carnegie oferă chiar o explicație amuzantă unei asemenea stări de lucruri. dar și la copii (în special în perioada adolescenței. dar el apare și în familiile cu mai mulți copii. 4) O prematură reflecție asupra celor auzite (înainte ca transmițătorul să termine de transmis mesajul său). Ce putem face atunci când cel mic ajunge să „pună în practică” bariere de tipul celor descrise mai sus? Fișe – metode. Lucrurile sunt simple: dacă unul dintre copii are impresia că părintele îl iubește mai mult pe fratele/sora lui. Formator Roxana Axinte Page 9 .Ascultarea activă (II): erori de ascultare Ascultarea este un mecanism util pentru a ajunge la succes personal și social. Curs CDP. el o să își „închidă” urechile la mesajul parental. moment în care copilul simte nevoia de a se afirma. Toate aceste aspecte susțin puternic importanța cunoașterii barierelor pe care le putem întâlni în timpul ascultării. Modelul lui Ross este completat de Gamble și Gamble (1993) cu o altă barieră deosebit de interesantă: este vorba despre persoanele care pretind să fie ascultate. curând acest lucru produce un blocaj în comunicarea dintre părinte și copil. Dacă pornim din start cu o imagine negativă față de problema care este pusă în discuție. cu siguran ță că atenți a lui la cele spuse de către părinte scade. de la cele care aparțin factorilor exteriori (diferitele tipuri de zgomote. Lipsa de răbdare conduce la această eroare de ascultare și copiii se reped să tragă concluzii (care nu de puține ori sunt diferite de mesajul pe care dorea să îl transmită părintele). să asculte cu atenție tot ceea ce are de spus părintele). O astfel de perspectivă este des întâlnită la părinți (care nu au timp suficient să își asculte copiii și vor să dețină controlul absolut al discuției). Copilul mimează că ascultă (câteodată dă și din cap aprobativ). este caracterizată ca fiind mai inteligentă și în genere obține mai mult succes social. elemente care ne distrag atenția etc. preocupate de ceea ce gândesc. doar ascultase). dar nu este atent la ceea ce spune părintele. 5) „Dormirea cu ochii deschişi”(un alt autor – Moore (1994) – o numește o activitate de pseudoascultare) – este cea mai mare barieră în ascultare. De multe ori am văzut acest lucru în societate. Dacă copilul este supărat pe părinte (din cauza unui conflict anterior). de a se impune). care țin de modul în care acționăm fiecare dintre noi: 1) Când insistăm că tema este banală ori superficială.) la cele dominant psihopedagogice. De multe ori copiii nu sunt învățați să aibă răbdare. Ross (1986) enumeră mai multe astfel de zone problematice. Mai târziu a aflat că respectiva persoană a remarcat ce minunat vorbitor fusese Carnegie (deși el nu scosese nici măcar o vorbă. 2) Criticarea persoanei care transmite mesajul. dar nu au niciodată timp să asculte la rândul lor. Dincolo de această experiență amuzantă. nu ne vom mai păstra atenția la cote ridicate. el povestește că o dată la un dineu oferit de un editor new-yorkez a întâlnit un savant botanist pe care l-a ascultat fără să îl întrerupă pe tot parcursul manifestării. studiile au demonstrat că persoana care știe să asculte este mai bine văzută de către cei din jur. Când copilului i se spune de „n” ori să fie atent la un lucru.

Spre exemplu. Dincolo de rezolvarea respectivei bariere de ascultare sunte ți în situația de a construi o platformă de comunicare eficientă cu copilul dumneavoastră!  Fișe – metode. dacă sare direct la concluzii trebuie să îl sprijini ți pentru a învăța să aibă ma i multă răbdare. Formator Roxana Axinte Page 10 . dacă îi place să vorbească numai el (și nu vrea să și asculte) folosiți un cronometru pentru a împărți timpul pentru discuție între el și dumneavoastră etc.În primul rând urmăriți dacă este un fapt izolat sau bariera respectivă este deja o obișnuință. Curs CDP. Este important să nu faceți „un mare caz” pentru că da că este o situație singulară există șansa ca problema să nu se mai repete.  În al doilea rând discutați cu copilul asupra motivelor pentru care face acest lucru.

„impozit” etc. ne asigurăm că ascultarea lui se va produce la cote maxime atât în situația audierii unui mesaj bine structurat. Iată de ce părinții și școala trebuie să asigure copiilor un climat propice pentru ascultare. În directă legătură cu impactul condiției fizice asupra ascultării. 1986):  mărimea vocabularului ascultătorului. Părintele reprezintă pentru o perioadă îndelungată o persoană cu un prestigiu considerabil în ochii copiilor lui. Dincolo de o astfel de perspectivă sunt multe alte lucruri care ne pot ajuta în demersul nostru de a face din copilul nostru un ascultător eficient. Este foarte important să identificați acele cuvinte care pot produce o disturbare emoțională la copil și să îi educați ascultarea în vederea depășirii acestui blocaj. Astfel. „soacră”. Acest element poate să fie de multe ori o capcană. Problema apare când tema nu ne place.  temperatura camerei și ventilația. el le mai numește și cuvintele „steaguri roșii . Dar dacă vă spunem că. este vorba despre acele cuvinte care cauzează la unii ascultători reacții emoționale. „ câștig”. Curs CDP.Ascultarea activă (III): surse de optimizare Ralph Nichols este cel care ne prezintă acești „disturbatori emoționali . Pentru fiecare dintre noi este important să identificăm cuvintele și frazele care tind să ne distragă emoțional Deși acestea sunt personale și unice pentru fiecare ascultător Nichols a ne precizează că întâlnim deseori următoarele cuvinte care ne perturbă emoțional : „SIDA”. precizând că ele reduc eficiența ascultării uneori chiar aproape de zero. în fapt. Folosind o metaforă inspirată. Să vedem câteva dintre ele (Ross. Este evident că un vocabular activ cu multe cuvinte este un factor favorizat. Acest lucru este cunoscut de către părinții cu copii mici care trebuie să facă ceva și nu și-au făcut somnul de după-amiază. Un copil care a fost la școală și a a avut materii dificile are o capacitate mai mică de a se antrena într-un nou efort de ascultare (comparativ cu un copil care este odihnit). De multe ori este greu să urmărim un discurs lung și stufos pentru că ne pierdem interesul și atenția datorită „balastului” comunica țional. Pe de o parte trebuie ca părinți să înțelegem această stare de lucruri. el se autoeducă. nu știm că ne place ? Copilul trebuie educat să găsească ceva interesant în orice mesaj (și mai ales în cadrul mesajelor care par – la o primă vedere – plictisitoare). De multe ori părinții greșesc pentru că nu țin seama de condiția fizică a copiilor. copilului o să-i fie ușor să înțeleagă și să urmărească firul logic al mesajului (fără să se concentreze pe înțelegerea unor cuvinte).  admirația pentru vorbitor.  oboseala fizică sau psihică a ascultătorilor. Depinde de fiecare dintre noi să prelungim această situație spre vârsta adolescenței (moment în care.  interes real pentru subiectul discutat și curiozitatea față de subiectele discutate . confruntați cu criza adolescentină. cea de poziționare unul față de altul de tipul adult-adult Fișe – metode.  capacitatea de a surprinde ideile principale reprezintă un alt aspect important. pe de altă parte trebuie să știți că și capacitatea de a rezista la efort prelungit se educă. Formator Roxana Axinte Page 11 . Studiile au demonstrat că – spre exemplu – iluminatul puternic ajută o persoană să se concentreze. Cu siguran ță că – în momentul în care tema abordată ne place o să creștem nivelul de ascultare. temperatura camerei și ventilația poate să aducă un plus de succes unei bune ascultări ori poate să o împiedice. putem să trecem într-o altă etapă de relaționare părinte-copil. cât și în situația în care cel care transmite mesajul nu este un bun comunicator. Dacă ne învățăm copilul să surprindă ideile principale.

Cu toate acestea. este mecanică şi neproductivă). dar trebuie să a vem în vedere faptul că o anumită dorință de a asculta pentru divertisment este prezentă și în cadrul celorlalte tipuri (de exemplu reținem mai ușor lucrurile amuzante decât pe cele plictisitoare). la scurt timp după ce ne-am despărțit de persoana respectivă și ne -am întâlnit cu o alta căreia dorim să-i povestim ceea ce am auzit. atunci când tratează un dinte. Formator Roxana Axinte Page 12 . În ceea ce ne privește la aceste tipuri identificate de către Gamble şi Gamble vom mai adăuga una (foarte utilizată de către copii și tineri): – ascultăm pentru divertisment. Părinții de obicei se tem și blamează acest tip de ascultare (îndeosebi când ea este practicată de către adolescenți). nu este necesar să extragă toți dinții pentru a face acest lucru). ne focalizăm pe conceptele centrale. să aflăm informaţii care nu ne interesează prin valoarea lor de adevăr sau fals. sorbind fiecare cuvânt. Ascultarea empatică presupune interrelaţionarea cu o persoană aflată în dificultate (de exemplu un copil care îi povestește părintelui o scenă jenantă care i s-a întâmplat la școală) Pentru a putea să puneți în practică o ascultare empatică eficientă este util să urmăriți trei pași:  tentativa de a clarifica lucrurile (cu o formulare introductivă din partea părintelui tipul „Dacă nu greşesc.”). nu este așa? Atunci cum se poate una ca asta? Explicația este mai aproape decât credeam. Când ascultăm pentru divertisment. Vrem să înțelegem ce vrea vorbitorul să ne spună. căutăm să evidențiem cuvintele-cheie și frazele care ne ajută să sumarizăm cu acuratețe conceptele care au fost identificate (cei doi autori dau exemplul dentistului care. în prealabil. Fișe – metode.  repetarea ideii de bază emise de către copil de către părinte cu propriile cuvinte.Ascultarea activă (IV): Tipuri de ascultare Există un singur tip de ascultare sau sunt mai multe? Să ne gândim împreună la un exemplu simplu: tuturor ni s-a întâmplat să ajungem în prezența unui vorbitor minunat. Când ascultăm pentru a reţine informaţii. putem folosi una dintre cele trei tehnici pe care autorii ni le recomandă: repetarea. Când ascultăm pentru a înțelege. Literatura de specialitate vorbește de cel puțin tr ei tipuri principale:  ascultăm ca să înţelegem.. astfel. ne dăm seama că nu ne aducem aminte prea multe lucruri. ascultat.  ascultăm ca să reţinem. reţinerea este îngreunată de vastitatea informaţională propusă de către emiţător. parafrazarea (folosirea propriilor noastre cuvinte) şi vizualizarea (subliniem din nou că ascultarea pentru reţinerea informaţiilor presupune. ci care ne oferă confortul unei detensionări şi relaxări. Curs CDP. Iată că sunt mai multe tipuri de ascultare. atenția noastră a fost una maximă. am fost atenți. încercăm. este vorba despre tipul de ascultare pe care l -am utilizat. Când ne aflăm în fața unui mesaj nou folosim o ascultare pentr u a înțelege (în timp ce ascultarea pentru a reține este la cote mult mai scăzute). L-am. Totuși. în caz contrar.  controlarea şi parafrazarea sentimentelor celuilalt ( Părintele verifică dacă a în țeles bine problema prin formulări care încep cu „Este corect…”).  ascultăm ca să dezvoltăm relații (ascultarea empatică). ascultarea pentru a înţelege. dar nu reținem prea multe.

tehnica concasării presupune modificarea obiectului ori a situației urmărindu-se noi strategii de aplicare ori noi configurații ale acestora. schimbarea componentelor între ele. activitățile prin care se poate desfășura un asemenea demers sunt: micșorare mărire. creștere ascundere. O astfel de tehnică este și SCAMPER. mai lung. ea aparține mai multor autori și mai multe tehnici folosesc același repertoriu. Carre. SCAMPER propusă de către Bob Eberle în 1971 (apud Isaksen. Curs CDP. reducerea la elementele fundamentale/generale. culoarea). nici o soluție nu îi mai vine în minte… Totuși. transformare. oameni. Ideea găsirii unor resurse suplimentare prin operații neconvenționale nu se întâlnește doar în SCAMPER. schimbarea vitezei ori a altui pattern). inversare. Nu mai știe cum să meargă mai departe. concasarea. a atributelor (cum ar fi. B. rearanjarea – schimbarea ordinii. îndepărtare. schimbarea formei. utilizând părți ale altor elemente. mai înalt etc. cum să găsească o soluție de excepție. (2002). Formator Roxana Axinte Page 13 . trebuie să-l ajutăm să treacă dincolo de asta. să măresc – făcându-l enorm. Fișe – metode. Treffinger.Cum să întorc lucrurile pe toate fețele… (tehnica SCAMPER. şi inversarea – întoarcerea „pe dos” sau „cu susul în jos”. transpunere. să rearanjez (Reverse? Rearrange?) Copilul a intrat într-un impas. oferirea unei alte întrebuințări eliminarea – scoaterea unor elemente. colorare. măresc micşorez (Modify? Magnify? Minify?) P – să le dau o altă întrebuinţare (Put to other uses?) E – să elimin (Eliminate?) R – să inversez. complicare etc. să găsească soluții.. schimbând funcții. E. este supărat și dezamăgit? Îi puteți pune în față această listă și îi cereți să vadă dacă drumul se înfundă sau mai există soluții. să adaptez – alterând. întunecare. simplificarea. autochestionarea) De multe ori copilul se află într-un impas: problema cu care se confruntă pare fără ieșire. tehnica SCAMPER mai este întâlnită în literatura de specialitate sub denumirea de SCAMMPERR (apud Mikalko) fiind descrisă astfel:          să substitui – componente. să fie deschis la noi perspective. 1985) presupune să oferim răspunsuri la următoarele întrebări: S – să substitui (Substitute?) C – să combin (Combine?) A – să adaptez (Adapt?) M – să modific.. trecerii dincolo de limitările impuse de o gândire rutinieră. spre exemplu. Astfel pentru Bouillerce. Mai mult decât atât. să-l modific prin creșterea sau reducerea scalei. Sunt multe metode în zona depășirii unor limite. să combin. materiale.

de modificat.. de inversat de combinat. de Mot (apud Tabachiu A. 1997) ne prezintă autochestionarea (self-questioning). de adaptat. de mărit. de înlocuit de reclasat. Curs CDP. care vizează trecerea printr-un filtru al întrebărilor dezvoltate pe intervalul a nouă categorii:          de utilizat pentru alte scopuri.Ca o variantă a metodei concasării. Pentru copil lucrul cu aceste operații propuse de către toate cele trei metode poate însemna o mai mare flexibilitate spre cunoaștere. cultivarea perseverenței. mai multe succese școlare etc. Moraru. de micșorat. Dar nu sunt doar tehnici pentru copii: și părinții pot să învețe cum să își extindă plaja de opțiuni atunci când viața pare că a ajuns într -un punct mort… Fișe – metode. M. Formator Roxana Axinte Page 14 .. I.

Rolestorming (brainstorming și joc de rol) În fapt este o combinație dintre brainstorming și joc de rol. În cazul respectiv multe aspecte care nu le sunt permise oamenilor normali devin accesibile acestor supereroi. când sesiunea de brainstorming se încheie. În esenţă paşii sunt identici cu cei din rolestorming. Da. Persoana care aude ideea nebunească spusă de către celălalt traversează o iluminare interioară. Dar mai întâi să descriem rădăcina rolestorming-ului: brainstorming-ul (sau filosofia marelui DA). dar vor râde după aceea. membrii grupului îşi asumă alte identităţi și ideea absurdă poate să fie pusă pe seama personajelor interpretate și nu a persoanei care interpretează. poate spune cineva. O variaţie a rolestorming-ului este tehnica super-eroului. dar de data asta personajul interpretat de către fiecare participant este un supererou cu superputeri (Superman spre exemplu). deci participanţii pot să se aventureze în găsirea soluţiei pe căi şi mai “neortodoxe” decât până acum (şi. Astfel. este străbătută ca de un fulger de ideea bună și creativă (care în lipsa elementului nebunesc de mai devreme nu apărea atât de ușor). fascinantă) a unei persoane. Rolestorming-ul a fost soluția. de la o idee aberantă (dar creativă. Ok. șocantă. Paşii în rolestorming sunt următorii:  pentru procesul de generare a ideilor se va folosi tehnica brainstorming. Apariția rolestorming-ului a fost susținută de observarea unei breșe în problematica brainstorming-ului tradițional. acestă tehnică este şi o sursă de motivare şi de bună dispoziţie pentru grup). Fișe – metode. dacă au credința că nimeni nu -i taxează pentru aberația spusă o să aibă curajul să emită cele mai nebunești idei.  din când în când persoanele din grup își vor schimba rolurile pentru a putea vedea problema prin mai multe unghiuri de vedere. primul lucru pe care trebuie să-l facem este să-i ajutăm să se simtă protejați de critica și râsetele celor din jur când au o idee creativă (dar complet fantezistă și neproductivă). În schimb. el va face apel la această identitate (formulări de tipul “această persoană ar sugera…”). Curs CDP.  fiecare membru al grupului îşi va asuma identitatea unui personaj ori va inventa un astfel de personaj. Dacă vrem să dezvoltăm creativitatea copiilor. altcineva poate să construiască o idee creativă bună și funcțională! Se numește contagiune și insight. Formator Roxana Axinte Page 15 . nimeni nu va râde de cel care spune ideea nebunească în prima etapă. Trebuia găsită o soluție pentru a nu lega persoana care spune ideea nebunească de ideea produsă. O idee nouă poate să fie de cele mai multe ori o ciudățenie nefuncțională și de aceea oamenii se tem să spună lucruri noi pentru că le este frică că o să râdă ceilalți de ei. în acelaşi timp. În esență este vorba despre stimularea creativității prin anularea criticii (cel puțin într-o primă etapă).  atunci când va emite idei. dar dacă obținem un set mare de idei proaste la ce folosește? Într-un grup.