Unguente

Istoric
Unguentele sunt cunoscute şi utilizate încă din antichitate. Primele referiri la
această formă se găsesc în: papirusul Ebers (1600 î.Hr.); apoi în scrierile lui
Hipocrate şi Galenus.
Primele baze de unguente utilizate erau: ceara de albine, grăsimi animale,
grăsimi vegetale etc.
Un nou stadiu în evoluţia formei este reprezentat de descoperirea vaselinei
în anul 1871 de către Chesebour, în scurt timp devenind cea mai utilizată
bază de unguent.
Definiţie
Unguentele (unguentum, unguenta) –sunt preparate farmaceutice de
consistenţă moale, care se aplică pe tegumente şi mucoase în scop de
protecţie sau terapeutic.
Denumiri:
-pomezi – sunt unguente de consistenţă semisolidă care se înmoaie cand sunt
frecate pe piele formând o peliculă superficială groasă.
-cremele – sunt unguente-emulsii cu un conţinut ridicat de apă şi se
caracterizează printr-o consistenţă mai scazută.
-pastele – sunt preparate cu un conţinut mare de pulberi care au o
consistenţă mai tare şi care de obicei nu se topesc la temperatura corpului iar
prin întindere pe piele formeaza un film protector.
-ceratele – sunt preparate grase care conţin un procent mare de ceară sau de
parafină având o consistenţă tare şi un punct de topire ridicat.
-glicerolatele – sunt hidrogeluri obţinute cu glicerină şi amidon, fiind
cunoscute şi sub numele de unguent de glicerină.
Clasificare:
a) după locul de aplicare: dermice, oftalmice, nazale, pentru plăgi (sterile).
b) după tipul acţiunii: de protecţie, epitelizante, cosmetice, revulsive,
dezinfectante.
c) după capacitatea de pătrundere: epidermice, endodermice, diadermice
(acestea din urmă au capacitate resorbtivă, la distanţă).
d) după baza de unguent şi modul de includere a substanţei active:
- unguente soluţii cand substanţa activă se dizolvă în baza de unguent,
-unguente suspensii când substanţa activă este insolubilă în baza de
unguent, fiind suspendată.
Bazele de unguente sunt de 2 tipuri :
a) hidrofobe ;
b) hidrofile .
a)Bazele de unguente hidrofobe
–sunt liposolubile, produc stază de căldură, au efect de protecţie.
1.Geluri de hidrocarburi
–sunt hidrocarburi saturate superioare care se obţin la rafinarea petrolului.

4000.Lipogeluri –sunt trigliceridele acizilor graşi superiori (grăsimi neutre). cu efect răcoritor.(ulei de peşte).lini (ulei de in). Ol. Paraffinum liquidum. Ex. c. Tween 80 (Sorbi macrogoli oleas 300). Procedeul fuziunii (topirii) excipienţilor şi amestecarea componentelor până la răcirea completă şi obţinerea consistenţei semisolide. 1. neivadate de microorganisme cu GM de 400. 2. b. Ex. se spală cu apă. din porţelan. Ol. Unguentum gliceroli (glicerolatul de amidon). 3. produc stază de căldură. placă din . PEG 1540 sau cu PEG 400(Macrogolum).jecoris. 3.Adeps Lanae hydrosus (conţine 25% apă). Ex.Vaselinum album. utilizate in diferite amestecuri. au efect răcoritor.PEG (macrogolii) –baze hidrosolubile neiritante. au efect răcoritor. 2. Unguentum emulsificans.ricini.Nu râncezesc. Ol.olivarum (ulei de măsline). mojar cu pistil. Cerinţe generale pentru unguente -să aibă aspect omogen -să-şi menţină consistenţa la 36 °C -să adere la tegumente sau mucoase -să nu rancezească -să aibă pH 4. nu irită tegumentele. Ol. 1500. Ol. alcool cetilic in amestec cu alcool stearilic.5 –8.helianthi (ulei de floarea soarelui). Oleum cacao. Ex.Baze emulsive tip A/U : grăsimea de pe lâna oilor -lanolina (Adeps Lanae anhidri). Unguentum emulsificans aquosum.Baze emulsive tip U/A –sunt lavabile. sunt alterabile datorită invadării de către microorganisme. se usucă la aplicarea pe tegumente şi permit evaporarea apei.Hidrogelurile –formează cu apa coloizi vâscoşi. Alte baze A/U: Cetaceum –un produs ceros obţinut din cavităţile pericraniene ale caşalotului. Lanolina poate emulsiona o cantitate mare de apă.5 -să cedeze uşor substanţa activă -să penetreze uşor pielea Prepararea unguentelor în farmacie Atât în farmacie cât şi în industrie se utilizează urmatoarele doua metode generale de preparare a unguentelor: Procedeul amestecării componentelor la temperatura camerei. mojar cu pistil din sticlă. Ex. Methylcelulosum (macromolecule care cu apa dau soluţii sub formă de geluri). cetilstearilsulfat de sodiu. cerurile Cera alba. Alcoholes lanae . Cera flava b)Bazele de unguente hidrofile –sunt hidrosolubile. PEG 400 sau cu PEG 4000 (Unguentum macrogoli). Ustensile pentru prepararea unguentelor în farmacie a.

Baze de unguent de absorbţie anhidre -se obţin din excipienţi graşi şi emulgatori. a ustensilelor. Prepararea bazei de uguent Prepararea propriu-zisă a unguentelor în farmacie se efectueaza utilizându-se una dintre cele două metode generale: •amestecarea la temperatura camerei . •alegerea metodei de preparare. Preparerea bazelor de unguent-hidrogeluri.baze de unguent-emulsie de tipul L/H . crème grase sau “cold-crème” se obţin prin dispersarea fazei hidrofile (faza internă) în faza lipofilă(grasa). emulgatorul de tip L/H (anionic. lanolină. topită (faza externă). -baze de unguent cu polietilenglicoli . . ambalarea.Preparea bazelor de unguent grase . 3. aplicarea etichetei. •controlul organoleptic al preparatului. Producţia industrială şi marketing-ul unguentelor cuprind urmatoarele etape: Achiziţionarea materiilor prime a articolelor de conditionare-ambalare. 4. . •procedeul fuziunii (topirii excipienţilor).bazele de unguent mixte. Fazele prepărării unguentelor Prepararea unguentelor magistrale sau oficinale este efectuată de către farmacist sub supravegherea acestuia şi cuprinde urmatoarele faze. măsurarea lichidelor. poloxameri . Fluidizarea excipienţilor şi prepararea bazei de unguent anhidre şi hidratate.polizaharide (tragacanta şi alginate de calciu) Tehnologia de preparare în industrie.Baze de unguent gelificate .geluri de surfactant. a recipienţilor de repartizare şi eventual selectarea unor substanţe auxiliare care nu sunt prescrise în formula unguentului şi pe care farmacistul trebuie să le adauge pentru a obţine un unguent omogen stabil şi eficace. ulei de floarea soarelui. 1. crème hidrofile sau “crème lavabile” se prepară prin dispersarea fazei lipofile topite în faza hidrofilă ce conţine.geluri de substante macromoleculare. •prepararea bazei de unguent. •transferul (repartizarea) unguentului în recipient. Controlul produsului finit.ceară. .baze de unguent hidrogeluri . •dispersarea substanţelor medicamentoase şi a altor substanţe auxiliare în baza de unguent. •cântărirea substanţelor solide şi moi. Baze de unguent-emulsie . parafină. •păstrarea şi eliberarea către pacient. se prepară din emulgatori ca fosfolipide dizolvate în baza hidrofilă. dizolvat.MC. crème amfifile. Fabricarea – condiţionarea-ambalarea. •verificarea reţetei. 2.porfir cu pistil plat.baze de unguent-emulsie de tipul H/L. cationic. neionic sau amfifil). . omogenizarea preparatului. vaselină.

finete si aderenta. Balanţe de cântărire şi sisteme de măsurare a lichidelor. Dupa FRX unguentele trebuie sa aibe mirosul componentelor. Containere.5 si 8. Fazele procesului tehnologic. Fluidificarea excipientilor si prepararea bazei de unguent anhidre sau hidratate b. Prepararea bazelor de unguent hidrogeluri c. substanţa sau substanţele active principale – responsabile de efectul terapeutic. Fiecare compartiment din spaţiile de producţie este prevăzut cu echipament specific: Sisteme de manipulare şi transport simple sau automate pentru materii prime. sa nu prezinte miros ranced sau de mucegai. cu capac. Diferite omogenizatoare: moară coloidală. pentru stocarea produselor semifinite. d. mobile. Dispersarea substantelor medicamentoase si a altor substante auxiliare in baza de unguent. Controlurile corespunzatoare. 2.Depozitare.Marimea particulelor – se determina doar pentru unguentele suspensii si consta in urmarirea la microscop a dimensiunilor particulelor SA. Fabricarea industriala a diferitelor tipuri de unguente se realizeaza la scara mare. Containere (tancuri). substanţele cu rol corectiv – folosite pentru ameliorarea proprietăţilor organoleptice . Fazele procesului tehnologic sunt sunt urmatoarele: Livrarea materiilor prime Cantarirea sau masurarea materiilor prime Prepararea unguentului: a. CONTROLUL CALITĂŢII UNGUENTELOR Unguentele au o compozitie complexa de aceea controlul calitatii presupune efectuarea a numeroase incercari: 1. pe baza unei fise de fabricatie si este divizata in loturi (sarje) cu marimea de 250-500kg. FR prevede ca pH-ul unguentelor sa fie cuprins intre 4.Controlul organoleptic – aspect.Determinarea pH-ului – este important pentru a aprecia daca unguentul este sau nu iritant pentru tesuturi.care au rolul de a intensifica efectul substanţei active principale sau de a contracara/atenua unele efecte nedorite ale acesteia. pentru prepararea unguentelor fabricate din oţel inoxidabil cu pereţi dubli( manta). Pompe pneumatice pentru tranferul unguentelor.recipiente de oţel inoxidabil.5. Stocarea intermediară a unguentului Transferul unguentului în recipient. 4. 3. 3. culoare. prin care circulă vapori supraîncălziţi sau apă rece. Expediţie-distribuţie.Masa totala pe recipient Compoziţia preparatelor medicamentoase 1. substanţele adjuvante . 2. Omogenizarea produsului. Echipamente de producţie.

Substanţe ajutătoare tehnice: conservanţi. suspensie sau paste (S. edulcoranţi pentru corectarea gustului. 5. antiagreganţi. 4.necorespunzătoare ale substanţelor active principale şi adjuvante (ex. stabilizanţi. coloranţi). = substa nte medicamentoase) Aciclovir Aciclovir face parte din grupa: chimioterapice de uz local. emulgatori. antivirale Utilizare: Aciclovir crema este folosit pentru tratamentul local al leziunilor cutanate determinate de infectii cu virusul herpes simplex (VHS) . În cazul preparatelor lichide se numeşte vehicul. cu rol de completare a cantităţilor şi de înglobare a tuturor celorlalte ingrediente. excipientul –o substanţă inertă. Fluxul tehnologic de fabricare a unguentelor anhidre tip solutie.M. aromatizanţi pentru corectarea mirosului.

aaceasta a fost folosita ca elementul de construcție inițială pentru metoda lor. în 1974 în laboratoarele de cercetare Wellcome din Carolina de Nord. cu toate ca nu apar la toate persoanele. Această metodă însă conduce la unele dificultăţi în separarea moleculei și nu este deosebit de rentabilă.Guanozina a fost obtinuta prin fermentarea Bacillus subtillis. . Gertrude Elion și George Hitchins au cercetat iniţial diferenta dintre sinteza acizilor nucleici și metabolism în diferite organisme. Crema aciclovir este indicata pentru tratamentul infectiilor cu virus herpes simplex localizate la nivelul pielii. Este foarte aproape în structura de o componentă ADN. Aciclovir poate determina reactii adverse. Inițial au studiat căi biologice de sinteză de nucleotide în bacterii și cum anti-nucleotidele ar putea fi dezvoltate. cum ar fi bacterii. Când au văzut că unul dintre analogii nucleozidici pe care l-au creat a inhibat replicarea virusului herpes. au dat peste Aciclovir. virusuri și celule canceroase. Prin tratarea diacetilaciclovir cu soluție apoasă de hidroxid de sodiu se obținea o cantitate mare (92%) de aciclovir cu puritate mare. o nucleotidă analog. Odata activat prin procese enzimatice intracelulare aciclovir moleculă seamănă cu dGTP necesare pentru activitatea polimerazei ADN. Prin reacția guanozinei cu acetatul de metil în acetică diacetilaciclovir anhidridă a fost obținut.Ca mai toate medicamentele.(2-hidroxietoximetil)) guanină a fost descoperit în parte din noroc. Aciclovir este. • Izawa și Shiragami (1998) au speculat că. Cea mai comună metodă de a sintetiza Aciclovirul implică reacția diacetilguanine cu acetat de metil. guanina dezoxiribozid. așa cum s-a menționat anterior. prin utilizarea de nucleotide obținute din fermentarea sintezei aciclovirului si alte nucleotide prepararea aciclovirului poate fi mai usor si nu atat de costisitor . incluzandherpesul genital initial si recurent si herpesul labial Istoric • Aciclovir (9.