ALEKSANDR SOLJENITIN

VITELUL si STEJARUL
NSEMNRI DIN VIATA LITERAR
Volumul I
ALEKSANDR SOLJENITN, romancier si istoric rus, s-a nscut la 11 decembrie 1918 la
Kislovodsk, Rusia. A luptat n cel de-al doilea rzboi mondial, n 1945 a fost arestat pentru c
scrisese o scrisoare n care l critica pe Stalin si a petrecut opt ani n nchisoare si n lagre de
munc fortat si nc trei ani n exil. Reabilitat n 1956, i s-a permis s se stabileasc Ia Riazan,
unde a devenit profesor de matematic si a nceput s scrie, n 1962 public nuvela O zi din viata
luilvan Denisovici, care i aduce notorietatea. Continu s scrie romane si povestiri, care circul
ns n samizdat sau snt publicate n Occident, n 1970 i se atribuie Premiul Nobel pentru
literatur, dar refuz s se duc la Stockholm s-1 primeasc, de team c nu i se va mai
permite s se ntoarc n tar. La aparitia, n 1973, a primului volum din Arhipelagul Gulag, este
vehement atacat de presa sovietic, apoi, la 12 februarie 1974, arestat, acuzat de trdare si
expulzat, n decembrie si ia n primire Premiul Nobel. Din 1975 se stabileste n Statele Unite,
unde continu s scrie, abia n 1990 recptndu-si cettenia rus. n prezent, locuieste n Rusia.
Alte scrieri: Primul cerc (1968), Pavilionul cancerosilor (1968), August 1914 (1972), Lenin la
Ziirich (1975), Problema rus" la sfrsitul secolului XX (\994), Un grunte ntre dou pietre de
moar (1998), Rusia sub avalans (1998) etc.
Prima parte a acestei crti a fost scris n primvara lui 1967, nainte ca autorul s se fi adresat
printr-o scrisoare Congresului al IV-lea al scriitorilor sovietici, n acel moment el nu-si propunea
s-si continue cartea. Totusi, pe parcursul desfsurrii evenimentelor a aprut necesitatea de a
continua subiectul si astfel au fost scrise succesiv cele trei Completri n noiembrie 1967, n
februarie 1971 si n decembrie 1973. (n aceast editie nu snt datate observatiile fcute atunci.)
Tot acest corpus de baz al crtii a fost scris n localitti din mprejurimile Moscovei (Rojdestvope-Istia, Jukovka si Peredelkino). nc de-atunci autorul avea n vedere s scrie si aduna,
aproape numai oral, materiale pentru Completarea Invizibilii. Dar n conditiile regimului sovietic nu
puteai ncredinta asa ceva hrtiei nici mcar n ciorn. Pericolul la care ti-ai fi expus colegii,
colaboratorii, simpatizantii si prietenii ar fi fost extrem de mare.
ndat dup expulzarea din URSS n februarie 1974 a fost scris n Elvetia Completarea a
patra (deznodmntul: arestarea si expulzarea). Cu un asemenea cuprins Vitelul si stejarul a fost
publicat pentru prima dat n ruseste n 1975 la editura parizian YMCA-Press; apoi, n traduceri
dup aceast editie, cartea a aprut n multe limbi.
Atunci ns, n vara lui 1974 si n 1975, n mprejurimile alpine ale orasului Zurich, a fost scris
Completarea a cincea, Invizibilii. Dar pentru securitatea Invizibililor nsisi capitolul despre ei avea
s mai astepte ani multi pn s poat fi tiprit. Mai trziu, prin contacte directe si indirecte cu
protagonistii, aveau s se precizeze noi si noi amnunte ale participrii lor. Astfel, n textul crtii
au aprut adaosuri, rectificri si noi observatii datnd din anii 1978,1986, 1990 si 1992.
n Rusia textul Vitelului cu toate cele cinci Completri a fost publicat pentru prima dat n 1991, n
revista Novi Mir. Totusi, unii participanti si unele detalii nici atunci n-au putut fi mentionate, n
aceast editie se public pentru prima dat textul complet al crtii cu ultimele retusuri fcute de
autor.
PRECIZARE
Exist o literatur, destul de abundent, pe care am putea-o numi literatura secundar: literatura
despre literatur; literatura pe teme literare; literatura generat de literatur (dac n-ar fi existat n
prealabil prima nu s-ar fi nscut nici a doua). Eu nsumi, de pe pozitiile profesiei mele, o citesc cu
plcere, dar o plasez categoric mai prejos dect literatura-lite-ratur. si apoi s-a scris asa de mult,
iar rgaz pentru lectur oamenii au din ce n ce mai putin, nct stai si te-ntrebi: s scrii memorii si,
unde mai pui, memorii literare, nu-i un lucru de care ar cam trebui s rosim?
Zu c nu mi-as fi nchipuit vreodat c la patruzeci si nou de ani ai mei am s m apuc s

ncropesc ceva n genul memoriilor. Dar doi factori m-au mpins n aceast directie. Unul este
secretomania ncrncenat si fricoas de la care se trag toate nenorocirile trii noastre. Nu numai
c nu le vorbim si nu le scriem si nu le povestim deschis prietenilor despre ceea ce gndim si
despre ce si cum a fost dar ne temem si de hrtie s nu care cumva s ne trdeze, fiindc
palosul st, ca altdat, gata s ne ia gtul: din clip-n clip ne putem trezi fr cap. Ct o s mai
tin secretomania asta nimeni nu poate spune. Poate c ntre timp multi dintre noi vor fi dati pe
mna clului si n felul acesta unele lucruri vor rmne nespuse.
Al doilea factor este urmtorul: de doi ani de zile stau cu latul n jurul gtului, dar nc nu m
strnge tare, iar la primvar vreau s smucesc putintel capul. Va ceda lantul? sau m voi
sufoca? imposibil de prevzut cu certitudine.
lat-m exact ntre doi bolovani* pe unul am reusit s-1 mping mai ncolo, n fata celui de-al
doilea cam tremur, deocamdat m aflu ntr-o scurt pauz.
Asa c mi-am zis c, poate, a venit vremea s dau niscaiva explicatii. Pentru orice eventualitate.
Aprilie 1967
* ntre Arhipelag si Roata rosie (Adnotare din 1986).
SCRIITORUL ILEGALIST
C revolutionarii activeaz n ilegalitate, nu mir pe nimeni. De mirare este atunci cnd treaba
asta o fac scriitorii.
Pentru scriitorii preocupati de adevr, viata n-a fost niciodat simpl, nu este (si nici nu va fi!): pe
unul 1-a dobort calomnia, pe cellalt duelul, pe acesta o nereusit viata de familie, pe acela ruina
sau mizeria neagr si fr iesire, unul a fost trimis la casa de nebuni, altul la nchisoare. si cnd
este s nu duci lips de nimic, ca n cazul lui Lev Tolstoi, constiinta este aceea care te roade pe
dinuntru si mai amarnic.
Dar a te cufunda n ilegalitate si a dori cu ardoare nu s fii descoperit, ci dimpotriv, ca
Dumnezeu s te ajute s nu fii descoperit iat apanajul scriitorului de la noi, al scriitorului din
Rusia, din Rusia sovietic! De-acum se stie precis c, spre sfrsitul vietii sale, Ra-discev a scris
ceva important pe care, precaut, 1-a ascuns bine de tot: asa de bine c noi cei de astzi nu-1
vom mai descoperi si nu-1 vom mai cunoaste. La fel si Puskin, cu ingeniozitatea sa, ncifrase
capitolul 10 din Oneghin: asta o stie toat lumea. Ceea ce se stie mai putin este c mult vreme
Ceaadaev s-a consacrat criptografiei: si-a mprtit manuscrisul n fascicule pe care le-a ascuns n
diferite crti din vasta lui bibliotec. Pentru o perchezitie efectuat de Lubi-anka, asta,
binenteles, nu este o ascunztoare: cci orict de multe ar fi crtile, va exista totdeauna
posibilitatea s se trimit un numr suficient de executanti care vor lua de cotor fiecare carte si o
vor scutura cu rbdare (prieteni, s nu ascundeti nimic n crti!). Dar jandarmii tarului habar naveau ce au n fat: Ceaadaev a murit, iar biblioteca lui a rmas intact pn n epoca revolutiilor
si fasciculele mprstiate, ignorate de toti, au rmas s nglbeneasc ntre filele crtilor, n anii
'20 au fost descoperite, adunate, studiate,
si n anii '30 au fost n sfrsit pregtite pentru publicare de ctre D.I. sahovski dar n momentul
acela sahovski a fost aruncat n puscrie (de unde nu s-a mai ntors), iar manuscrisele lui
Ceaadaev se pstreaz si-n ziua de azi n mare secret la Casa Puskin: nu li se ncuviinteaz
publicarea din cauza caracterului lor... reactionar*. Asadar, Ceaadaev detine recordul printre
scriitorii rusi: au trecut o sut zece ani de la moartea lui si el tot la index! Iat ce nseamn s fii
scriitor!
Dar apoi vremurile s-au mai mblnzit: scriitorii rusi nu mai scriau pentru sertar, publicau tot ce
doreau (numai criticii si publicistii mai cutau formule esopice, dar n curnd s-au descurcat si fr
acestea). Aveau atta libertate n a scrie, atta libertate n a zgl-ti edificiul statului, nct literatura
rus a devenit solul din care au rsrit toti acesti tineri. Porniti mpotriva tarului si a jandarmilor, ei
s-au lansat n revolutie si au nfptuit-o.
Dar, o dat trecut de pragul revolutiilor pe care le generase, literatura s-a poticnit imediat: a
nimerit nu ntr-un univers nsorit, ci sub un plafon din ce n ce mai jos si ntre ziduri din ce n ce
mai nghesuite. Foarte repede au aflat scriitorii sovietici c nu orice carte poate s treac. si dup
vreo zece ani, au aflat c gratiile si srma ghimpat pot foarte bine s tin loc de drepturi de autor.
si din nou scriitorii au nceput s-si ascund scrierile, fr ca prin aceasta s-si piard speranta
de a-si vedea publicate crtile n timpul vietii.
Pn s fiu arestat, nu ntelegeam mare lucru din chestiile astea. Fr s-mi fac prea multe

socoteli m-am ndreptat spre literatur, nestiind prea bine la ce-mi foloseste asta mie si la ce-i
foloseste literaturii. Singurul lucru care m frmnta era n legtur, chipurile, cu dificultatea de a
gsi teme noi pentru povestirile mele. M apuc groaza cnd m gndesc ce scriitor as fi devenit
eu (si as fi devenit) dac n-as fi fost arestat.
Dar, o dat arestat, dup vreo doi ani de puscrie si de lagr, g-fiind deja sub mormanele de
teme, am acceptat ca pe o evident, am nteles ca pe o realitate incontestabil ceea ce-mi
vedeau ochii: nu numai c nimeni n-o s m publice, dar pentru un singur rnd o s pltesc cu
capul. Fr s m las cuprins de ndoieli, fr s m dedublez, mi-am asumat destinul: s scriu
numai pentru ca s nu se uite nimic, pentru ca urmasii s ia cunostint cndva de toate cte au
fost. Ct mai snt ns n viat, nu trebuie s-mi fac n forul meu interior vreo iluzie sau s nutresc
vreun vis cum c au s m publice.
si m-am lepdat de acest vis otios. si n schimb mi-a rmas aceast unic certitudine c munca
mea nu va fi n zadar, c va ajunge n capetele luate ca tint si, fluid invizibil, va fi primit de cei
crora le este destinat. M mpcasem cu ideea c trebuie s tac pentru tot restul zilelor mele,
asa cum te-mpaci cu ideea c niciodat nu vei putea s te sustragi gravitatiei terestre. si
terminnd azi o lucrare, mine alta, cnd n lagr, cnd n surghiun, cnd de-acum n postur de
reabilitat, mai nti versuri, apoi piese, apoi si proz, aveam un singur scop: s le ascund ntr-un
ungher tainic n care s-ncap si eu.
De aceea, n lagr, a trebuit s-mi nvt poeziile pe de rost mii si mii de versuri. Pentru aceasta
am inventat niste mtnii bazate pe un sistem metric si, n nchisorile de tranzit, mrunteam bete
de chibrit n chistoace pe care le mutam dintr-un loc ntr-altul. Ctre sfrsitul stagiului meu de
lagr, dup ce am devenit ncreztor n capacitatea memoriei mele, am nceput s scriu si s
nvt dialoguri n proz si chiar oleac de proz-proz. Memoria mea nmagazina! Treaba
mergea. Dar consumam din ce n ce mai mult timp ca s repet n fiecare lun toat masa de
lucruri memorizate asta mi lua deja o sptmn pe lun.
A nceput atunci perioada surghiunului si, o dat cu ea, cancerul, n toamna lui 1953 toate indiciile
conduceau la concluzia c mi triam ultimele luni de viat, n decembrie, medicii, niste tineri
surghiuniti si ei, mi-au confirmat c mai aveam de trit maximum trei sptmni.
O dat cu viata mea ameninta s se stearg si tot ceea ce imprimasem pe pelicula memoriei n
anii petrecuti n lagr.
Acesta a fost un moment teribil al vietii mele: s mor n pragul eliberrii si s se piard tot ceea
ce scrisesem, tot sensul experientei pe care o trisem pn atunci, n conditiile specifice ale
cenzurii postale sovietice, nu puteam s lansez vreun strigt, vreun apel ctre cineva din afar:
veniti, luati, salvati-mi scrierile! Nici la vreun strin nu puteam apela. Prietenii erau si ei prin
lagre. Mama murise. Sotia, nemaiasteptndu-m s m ntorc, se recstorise.
n aceste ultime sptmni promise mie de doctori nu puteam s-mi ocolesc ocupatiile scolare,
dar seara si n noptile nedormite din cauza durerilor, m grbeam s scriu ct mai mrunt si, cnd
se strngeau cteva foi, le rsuceam si tubuletele astfel obtinute le ndesam ntr-o sticl de
sampanie asta are gtul larg. Sticla am ngropat-o n grdina mea si, n ajunul Anului Nou
1954, am plecat s mor n Taskent.
Dar n-am murit. (Cu tumoarea mea malign netratat, abandonat fr sperant, s-a ntmplat o
minune dumnezeiasc, alt explicatie nu gsesc. De-atunci ncoace mi triesc viata ca pe un
bun ce mi-a fost restituit. Dar ea nu-mi mai apartine n ntelesul deplin al cu-vntului, ea ascunde
n interiorul ei un scop.) n primvara aceea, la Kok-Terek, nviat din morti, beat de rentlnirea cu
viata (poate numai pentru doi sau trei ani?), ametit de aburul bucuriei, am scris Republica muncii.
Pe aceasta n-am mai ncercat s-o nvt pe de rost, aceasta a fost prima scriere n legtur cu
care am nvtat s cunosc fericirea de a nu mai fi nevoit s ard fragment cu fragment ndat ce 1am nvtat pe dinafar; de a pstra intact nceputul atta timp ct n-am scris sfrsitul; de a avea
posibilitatea s revd dintr-o singur citire toat piesa; si de a o rescrie; si de a o corecta si iar a o
rescrie. Acest dram mi 1-a deschis Nikolai Ivanovici Zubov (vezi Completarea a cincea, schita 1):
el m-a nvtat cum s pstrez variantele de lucru si pe cea definitiv. Apoi am nceput eu nsumi
s deprind o meserie nou, am nvtat singur s aranjez ascunztori, peste mn si la ndemn,
unde toate hrtiile mele, att cele finisate ct si cele n lucru, s nu fie accesibile nici hotului
ocazional nici perchezitiei superficiale la domiciliul deportatului. Nu erau de ajuns cele treizeci de
ore de clas la scoal, de dirigentie, de lucru ntr-o buctrie de burlac (secretul activittii mele
literare nu-mi ngduia nici s m nsor); nu era de ajuns c scriam n clandestinitate mai

trebuia acum s nvt si meseria de a ascunde ceea ce scriam.

Dar o meserie a tras dup ea pe o alta: s-mi microfilmez eu nsumi manuscrisele (fr cel mai
mic bec electric, la lumina unui soare care nu se ascundea aproape niciodat pe dup nori s
prinzi un scurt interval de nebulozitate). Iar microfilmele trebuiau presate imediat ntre coperte de
carte si introduse n niste plicuri cu adresa gata scris: Statele Unite ale Americii, ferma
Aleksandrei Lvovna Tolstoi. Nu stiam pe nimeni n Occident, dar eram convins c fiica lui Tolstoi
nu se va eschiva de la ajutorul pe care i-1 ceream.
n copilrie citesti despre front sau despre partizani si te ntrebi uimit: de unde oare le vine
oamenilor ndrzneala asta nebuneasc? ti se pare c tu nsuti n-ai fi rezistat niciodat. Asa
gndeam eu prin anii '30 cnd l citeam pe Remarque (Im Westen nichts neues), apoi am ajuns pe
front si m-am convins c totul este mai simplu, mult mai simplu; putin cte putin te obisnuiesti cu
situatia si-ti dai seama c n realitate lucrurile nu stau chiar asa.
Tot asa dac e s intri nitam-nisam n clandestinitate, la lumina unei lanterne rosii, mascat n
negru, si s depui vreun jurmnt sau s te semnezi cu propriul tu snge, atunci, desigur, e de
groaz. Dar, pentru un om smuls de mult vreme din mediul lui familial, care nu are pe ce (si nici
poft) s-si construiasc o viat social, pentru un asemenea om, un contact dup altul, o
ascunztoare dup alta, o cunostint fcut cu cineva si prin acesta o cunostint fcut cu
altcineva, aici o fraz conventional prilejuit de o scrisoare sau de o ntlnire, acolo un nume
conspirativ sau un mic lant de cteva persoane si uite asa te trezesti ntr-o bun dimineat:
oameni buni, dar e cam mult vreme de cnd m aflu n afara legii!
E dureros, desigur, c trebuie s cobori n acele subterane ale ilegalittii pentru a face nu
revolutie, ci pur si simplu literatur.
Anii treceau, m ntorsesem deja din deportare, m mutasem n Rusia Central, sotia revenise la
mine; m-au reabilitat si m-au lsat s duc o viat nici prea prea nici foarte foarte, o viat anonimcon-formist, dar partea nevzut a acestei vieti literatura subteran mi devenise la fel de
familiar ca si partea ei vizibil nvtmntul. Acum se puneau alte probleme: n ce stadiu al
redactrii trebuie oprit lucrarea, n ce termen ar fi bine s fie ncheiat, n cte exemplare si pe
ce masin s fie dactilografiat, ce format s aib pagina, care s fie densitatea rndurilor, si apoi
ce destinatie s dai exemplarelor. Nefiind n situatia celui care nu are dect s-si duc treaba la
bun sfrsit, s-o admire si s plece, scriitorul rezolva toate aceste probleme nu la modul degajat, ci
vesnic trebuia s fac niste calcule stresante de om certat cu legea: cum si unde s pstreze
materialul cu pricina, cu ce s-1 transporte si ce noi ascunztori s mai conceap, cci numrul
paginilor scrise si retranscrise , creste si tot creste.
Mai important dect toate era volumul lucrrii nu volumul n coli tipografice, ci volumul n
centimetri cubi. n privinta aceasta, m scoteau din ncurctur ochii mei nc valizi si scrisul
meu, de la natur mrunt ca semintele de arpagic; hrtia subtire, dac reuseam s-o aduc de la
Moscova; msura distrugerii complete (mereu si numai prin foc) a tuturor schitelor, planurilor si
variantelor intermediare; o retranscriere strns la maximum, rnd lipit de rnd, fr nici o margine,
fat si verso; si, o dat terminat dactilografierea, arderea si a manuscrisului definitiv: nc de la
primii mei pasi n literatur, nc fiind n detentie, nu aveam ncredere dect n foc. Acesta a fost
drumul devenirii romanului Primul Cerc, al povestirii s-854 si al scenariului stiu tancurile adevrul,
ca s nu mai vorbesc de scrieri mai vechi. (Mi-era mai mare jalea s distrug originalul scenariului,
scris ntr-un stil deosebit. Dar ntr-o sear de groaz a trebuit s-1 ard. Treaba aceasta mi venea
foarte la n-demn, pentru c n locuinta de la Riazan aveam nclzire cu sob. Cu nclzire
central, problema arderii ar fi fost mult mai complicat.)
M mndream cu cele nvtate de la Zubov. La Riazan am inventat tehnica pstrrii
manuscriselor n picup: acesta are n interior o cavitate si este el nsusi asa de greu nct la cntar
nu se observ c i s-a adugat ceva. si partea de sus a dulapului, parte marcat de crpceala
caracteristic epocii sovietice, am folosit-o pentru o dublur din placaj.
Toate aceste precautii erau, desigur, cam exagerate, dar Dumnezeu pzeste ceea ce este bine
pzit. Dup toate legile statisticii era aproape exclus ca, fr motiv exterior, KGB s dea buzna n
locuinta mea si s fac acest lucru chiar dac eram si eu unul dintre fostii puscriasi; de-alde
stia se numrau cu milioanele! (Dar dac totusi ar fi dat buzna, atunci, pentru mine, anonimul si
neputinciosul de-atunci, asta ar fi nsemnat moartea si nimic altceva asa cum cititorul va avea
ocazia s se conving, citind cndva n ntregime mcar textul initial al Cercului, n 96 de
capitole.) Dar, deocamdat rmne valabil proverbul: Nimeni n-ar sti c exist ciocnitoare n

pdure, dac n-ar auzi-o ciocnind."

Securitatea era musai s mi-o ntresc prin tot modul meu de viat: la Riazan, unde m mutasem
de curnd, trebuia s nu am absolut nici o relatie, nici un prieten, s nu primesc si s nu fac vizite,
cci mi-era imposibil s explic cuiva c, vorba aceea, ct e luna de mare si ct e anul de lung, nu
aveam nici mcar o or de timp liber, nici de srbtori, nici n concediu; nu trebuia s las s-mi
ias afar din cas nici cel mai mic crmpei de secret; nu trebuia nici o clip s permit cuiva s-si
strecoare o privire indiscret n locuinta measotia respecta si ea cu strictete un asemenea
regim, si pe acest lucru eu puneam mare pret. La locul de munc, printre colegi, trebuia s nu las
niciodat s se bnuiasc amploarea pre14
ocuprilor mele, ci s m art mereu profan n materie de literatur. (De pe urma activittii mele
literare dusmnoase" m alesesem deja cu un proces penal si, n aceast chestiune special, fie
c m potoleam, fie c nu, agentii puteau fi pe urmele mele.) n sfrsit, desi n viata de toate zilele
m izbeam la tot pasul de ngmfarea, grosolnia, prostia si lcomia autorittilor si institutiilor de
toate gradele si desi uneori aveam posibilitatea ca, printr-o reclamatie bine tintit sau printr-o
replic ferm, s rectific ceva sau s obtin ceva, mi-am impus s nu m pretez niciodat la asa
ceva, s nu m fac ctusi de putin remarcat prin vreun gest care s aduc a rebeliune, a lupt, s
fiu un cettean sovietic exemplar, adic s m supun totdeauna oricrei samavolnicii, s m
nclin totdeauna recunosctor n fata oricrei prostii.
Capul ce se pleac sabia nu-1 taie.
Era foarte greu de jucat acest teatru! De parc exilul nu s-ar fi terminat, de parc lagrul nu ar fi
fost de domeniul trecutului, de parc as fi continuat s rmn cu acelasi numr pe mine, fr
dreptul de a ridica, m rog, ct de ct capul spre soare si de a m ndrepta de spinare si de parc
orice terchea-berchea ar fi avut si acum dreptul s fac pe seful cu mine. Nu as fi putut s-mi
vrs focul dect n cartea la care lucram, dar si de la aceasta trebuia s m abtin, fiindc legea
poeziei ne oblig s ne stpnim mnia si s abordm realitatea din punctul de vedere al
eternittii.
Dar de toate aceste dri m achitam fr s m enervez: oricum, lucram bine si cu spor, chiar
dac sufeream din cauza prea drmuitului meu timp liber; chiar dac nu aveam o viat cu
adevrat linistit. M uimea felul n care niste scriitori asigurati n materie de timp liber si bunuri
materiale, scriitori renumiti de altfel, explicau la radio care snt mijloacele de a te concentra la
nceputul unei zile de munc si ct este de important s nlturi toate obstacolele si s te nconjuri
de obiecte dttoare de elan. Dar eu nvtasem nc din lagr s compun si s scriu din mers
sub escort n coloan, n mijlocul stepei nghetate, la turntorie si n baraca asurzitoare. Asa
cum soldatul adoarme ndat ce se ntinde pe p-mnt, asa cum cinele pe ger si foloseste, n
chip de sob, propria lui blan mitoas, tot asa si eu mi formasem ca pe o a doua natur
obisnuinta de a scrie oriunde. si desi acum eram n libertate (legea comprimrii si decomprimrii
sufletului omenesc!), devenisem ceva mai nzuros, radioul m deranja, discutiile m deranjau
15
chiar si n huruitul nentrerupt al camioanelor ce treceau pe sub fereastra mea de la Riazan,
ajunsesem s stpnesc genul, necunoscut mie pn atunci, al scenariului de film. Numai s fi
avut timp liber doutrei ore la rnd! M-a ferit Dumnezeu de chinurile creatiei, de accesele de
disperare si sterilitate.
Starea mea sufleteasc se mentinuse perfect constant, chiar optimist si chiar triumftoare n
toti acesti ani de ndeletnicire cu ale scrisului n subteran cinci ani de lagr pn s m
mbolnvesc si sapte ani de exil si apoi de libertate, aceast a doua viat" dup uimitoarea mea
nsntosire. Literatura acelei epoci, literatur promovat cu surle si trmbite, cu cele vreo zece
reviste masive si cu cele dou gazele literare ale ei, cu culegerile nenumrate si romanele editate
n volume separate, operele complete, premiile anuale si scenariile radiofonice trase de pr
toate acestea pentru mine rmneau definitiv n afara literaturii, si nu-mi consumam timpul si
nervii ca s m tin la curent cu ele: stiam dinainte c nu este nimic de capul lor. Nu c n mediul
acela n-ar fi putut s apar talente probabil c ele existau si acolo, dar acolo si piereau. Cci
cmpul unde era aruncat smnta nu era cel care trebuia: stiam eu c pe acel cmp nu putea s
creasc nimic. De-abia intrati n literatur, ei toti atti cti erau romancieri sociali, dramaturgi
patetici, poeti politici, si cu att mai vrtos publicisti si critici se nvoiser ca, oricare ar fi
subiectul sau tema, s nu spun adevrul capital, cel care le sare oamenilor n ochi si fr

literatur. Acel jurmnt de abtinere de la rostirea adevrului se numea realism socialist. si chiar
poetii galanti, si chiar poetii lirici care, din prudent, se refugiau n natur sau ntr-un romantism
gratios, erau cu totii osnditi la precaritate din cauz c nu ndrzneau s se ating de acest
adevr capital.
si apoi toti anii aceia de practicare a scrisului n subteran i-am trit cu convingerea c nu eram
singurul care se nfrna si recurgea la siretlicuri; c eram vreo cteva zeci de felul acesta, firi
solitare, ncptnate si nchise, rspndite pe tot cuprinsul Rusiei, scriind fiecare dup cum i
dicteaz sufletul si constiinta despre ceea ce stie n legtur cu epoca noastr si cu ceea ce este
adevrul capital. Pe lng nchisori, executii, lagre si exiluri, adevrul capital mai continea si
altceva, dar risca s rmn nedezvluit, dac aceste componente ale lui ar fi fost cu totul trecute
sub tcere. Sntem cteva zeci de felul acesta, cu totii ntr-o asteptare ncordat, dar pn
16
nu va veni vremea potrivit nu-i chip s ne deschidem sufletul uiiii altora. Dar va veni o zi si
deodat, precum cei Treizeci si Trei de viteji, vom tsni cu totii din adncurile mrii si astfel va
renvia marea noastr literatur, pe care noi am mbrncit-o n abis.
si mai exista o a treia certitudine: a spune c noi, cohort de csti scnteietoare, ne vom ridica din
mare, nu nseamn dect a recurge la un simbol postum. Nu despre noi nsine, nu despre
trupurile noastre noi vom fi murit pn atunci ci numai despre crtile noastre va fi vorba,
despre crtile pstrate prin fidelitatea si ingeniozitatea prietenilor nostri. Eu tot nu credeam c
literatura poate s initieze si s provoace rsturnarea unei societti (totusi, nu aceasta ne
demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam c societatea va avea, din alte cauze, un soc si chiar se
va nnoi, c atunci va aprea o falie, o bres a liberttii, si ndat literatura noastr din subteran
va intra n actiune pentru a exprima mintilor dezorientate si tulburate de ce a fost fatal ca totul s
se ntmple asa cum s-a ntmplat, si cum se face c ncepnd din anul 1917 totul se suceste si se
rsuceste ntruna.
Dar iat c au trecut anii si, se pare, totul tinde s arate c cele trei certitudini ale mele au fost
toate gresite.
Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar asa de neroditor. Degeaba s-a ncercat s se extirpe din
el tot ceea ce-i d vietii hran si sev, c viata tot a prins rdcini. Se poate s nu recunosti viata
care pulseaz n Tiorkin, n Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin?
Cum s nu recunosti viabilitatea crtilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev si chiar
Solouhin? si ale crtilor lui I. Maksimov si I. Vladimov? si I. Ka-zakov, ce scriitor mare si talentat
ar fi fost dac nu s-ar fi eschivat de la rostirea adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru
c nu ncap toate aici. si apoi mai snt poetii tineri si curajosi, n general, Uniunea Scriitorilor care
o respinsese cndva pe tvetaeva, l condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe Bulgakov,
acceptase s fie lichidati Mandelstam, Pavel Vasiliev, Pilniak, Artiom Vesioli, i exclusese pe
Ahmatova si Pasternak, aceast uniune compromis mi aprea mie, din fundul clandestinittii
mele, ca ncarnare a So-domei si Gomorei, a chioscarilor si cmtarilor care prgreau templul cu
vechiturile lor: trebuia s le rstorni mesele si cu biciul s-i scoti pe treptele de-afar. Snt uimit si
foarte fericit de greseala mea.
Am gresit eu si n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel ru: numrul unor
asemenea ingeniosi, al unor asemenea per17
severenti al unor asemenea norocosi! s-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca s facem noi o
ntreag literatur nu era cu putint; mtura cekist era actionat de o mn mai inflexibil dect
mi nchipuiam eu. Cte spirite luminoase si, poate, cte genii chiar, au fost bgate, definitiv,
integral si ireversibil, n pmnt. (Sau ele erau si mai perseverente si mai ingenioase dect noi? si,
nc mai scriu si astzi fr s sufle un cuvnt, fr s scoat capul pe fereastr, stiind c nc na sunat ceasul liberttii? Nu exclud aceast posibilitate. Cci dac vreunul ar fi vorbit despre
mine la sectia de proz cu vreun anisor mai devreme cine 1-ar fi crezut?)
Varlam salamov a iesit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvar: s-a ncrezut imediat n
Congresul al XX-lea si, ncepnd cu aceast epoc, si-a lansat versurile pe nc nebttoritele
crri ale samizdatului. Eu le-am citit n vara lui 1956 si am tresrit: iat un frate! dintre fratii
ascunsi despre care stiam, fr umbr de ndoial, c exist. Era un capt de fir care m-a ajutat
s m deschid imediat ctre el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, si apoi la data aceea
aveam n mine attea lucruri nescrise nc, si apoi si sntatea si vrsta mi permiteau s mai

astept si drept urmare, am tcut continund s scriu.

Am gresit eu si n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul vietii noastre, am nceput s
iesim din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat s triesc ndeajuns ca s cunosc aceast
fericire: s scot capul n lume si s arunc primele pietricele n fruntea ngust a lui Goliat. Fruntea
rmnea intact, pietricelele ricosau, dar, cznd pe pmnt, ncepeau s se transforme n iarba
fiarelor. Erau ntmpinate cu entuziasm sau cu ur, nimeni nu trecea ns indiferent pe lng ele.
Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput s treneze, s se lungeasc precum o primvar
rece care nu se mai sfrseste. Istoria a nceput s-si lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind
si s-i sugrume n fiecare bucl pe ct mai multi. si astfel (cum era si de asteptat) involutia a fost
asa de mare nct acum nu mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune dect, cu
ultimele forte, s aruncm cu ultimele pietricele n fruntea asta incasabil.
Da, da, desigur, e la mintea omului: nu guresti cu o nuia de rchit niste turnuri din beton armat.
Dar mai stii, turnurile astea or fi poate numai asa, niste desene fcute pe o rogojin!
18
Timp de doisprezece ani, calm si senin, am scris si am tot scris. Numai n al treisprezecelea m-a
trecut un fior. Era n vara anului 1960. De multele lucruri scrise si lipsite de orice plasament,
ncepuse s mi se fac sil; mi pierdusem viteza de reactie si de miscare, n subteranele
literaturii ncepea s-mi lipseasc aerul.
Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului su: imaginatia lui nu este
bntuit nici de cenzori nici de redactori, n fat nu-i st dect materialul lui, deasupra capului nu-i
pluteste dect adevrul. Dar situatia lui comport si un neajuns permanent: lipsa de cititori si, mai
ales, de cititori exigenti nzestrati cu sensibilitate literar. Cci pe cei ctiva cititori ai lui (eu aveam
njur de zece, cei mai multi dintre ei fosti detinuti, dar nici dintre acestia n-a fost vreunul care s fi
reusit a-mi citi toate scrierile s nu se uite c nu locuim n acelasi oras, c nimnui nu-i
prisosesc zilele libere, nici banii pentru cltorii, nici camerele pentru primit oaspeti), deci pe cei
ctiva cititori ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i aleag dup cu totul alte criterii: s fie siguri din
punct de vedere politic si s stie s tac. Aceste dou calitti rar se asociaz cu un gust artistic
rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o critic artistic sever, la curent cu normele
literare ale epocii. Or, se adevereste c aceast critic, aceast sobr fixare topografic a unei
scrieri n spatiul estetic, este foarte necesar, c oricrui scriitor i este indispensabil fie si o dat
la cinci ani, sau mcar o dat la zece ani. Se adevereste c ntrebarea lui Puskin: Esti multumit
de ce ai scris, artist meticulos?" este justificat, dar nu n ntregime. Scriind zece si doisprezece
ani ntr-o izolare absolut, pierzi, pe neobservate, simtul msurii, ncepi s fii prea ngduitor cu
tine nsuti si pur si simplu s nu mai observi c tirada cutare este prea strident, c exclamatia
cutare este grandilocvent, c, negsind o articulatie mai just, n pasajul cutare ai pus o
platitudine.
Cnd, mai trziu, iesind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru lumea exterioar, scrierile,
s le perii de ceea ce deocamdat compatriotii mei n-ar fi nghitit nicicum, am constatat cu uimire
c ele n-au avut dect de cstigat din aceast atenuare a stridentelor si c au dobndit un impact
mai mare; si am nceput s identific acele pasaje unde, fr s-mi dau seama mai nainte, mi
permisesem neglijente: n loc de o crmid ireprosabil, rezistent la foc, pusesem una ciocnit
si friabil, nc de la primul contact cu me19
diul literar profesional, am simtit c trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.
Din cauza totalei mele inexperiente, esecul cel mai mare 1-am avut cu piesele. Cnd am nceput
s scriu piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n minte dect spectacolele teatrale vzute de
mine n Rostovul provincial al anilor '30 si care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului
mondial. Convins c esentialul, ntr-o creatie, este adevrul si experienta de viat, subapreciam
faptul c formele snt supuse mbtrnirii, c gusturile secolului al XX-lea se modific ntr-o
msur considerabil si c autorul nu poate neglija acest fenomen. Chiar si azi, dup ce am
frecventat n anii '60 teatrele Moscovei (care nu mai snt, vai, teatre ale artistilor si nici ale
dramaturgilor, ci teatre ale regizorilor, practic creatorii unici ai spectacolului), mi pare ru c am
scris piese.*
n 1960 n-as fi putut s formulez si s explic cu exactitate toate aceste lucruri, dar am simtit c
m anchilozez, c teancul deja masiv al scrierilor mele zace nefolosit am nceput s simt c
ceva mi d ghes s m pun n miscare. Pentru mine, care eram blocat din toate prtile, nu putea

fi vorba de miscare. Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea
literar asa de subtil conceput, silentioas si invizibil, ajunsese ntr-o fundtur.
nainte de a muri, Tolstoi scrisese c, n general, snt imorale demersurile pe care Ie face un
scriitor pentru a se vedea publicat nc din timpul vietii. Trebuie, spunea el, s muncesti numai
pentru posteritate: aceasta, dup moartea ta, dac vrea s te publice, n-are dect s-o tac.'Lsnd
la o parte faptul c Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflectii dect dup ce a fcut turul
pasiunilor si al pcatelor, trebuie s spunem c aici el n-a nimerit-o nici mcar pentru niste epoci
domoale, darmite pentru una grbit ca a noastr. El are dreptate atunci cnd spune c goana
dup un nou succes de public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este si
mai mare atunci cnd, ani de zile, nu poti avea cititori cititori severi, ostili, entuziasti atunci
cnd, prin talentul tu, nu poti influenta ctusi de putin societatea nconjurtoare, tineretul care
* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit si ea n urma lungii claustrri n care a lucrat-o.
Ea ar fi putut fi cu adevrat perfect cu aceeasi sum de materiale si cu aceeasi conceptie din
partea autorului.
20
creste. Acest mutism confer puritate, dar comport si o anumit iresponsabilitate. Judecata lui
Tolstoi este pripit.
Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect s m amuze; de-acum ncepea s m irite.
Tocmai apruser memoriile lui Eh-renburg si Paustovski; am trimis la diferite redactii o critic
sever pe care, binenteles, nimeni n-a acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup
forma lui, articolul meu prea s se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n
realitate el exprima starea sufleteasc a unui om scandalizat de a-i vedea pe acesti scriitori, care
cunoscuser aceast ndelungat epoc sumbr, strduindu-se n continuare s gliseze lin, fr
s ne spun ceva important, ci niste fleacuri acolo, si dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca s
ne mpiedice pentru mai mult vreme s vedem adevrul dar de ce se tem atta acesti scriitori
care s-au aranjat si pe care nu-i amenint nimeni?
n toamna aceea, pitulat n vizuina mea si tras la fat, am nceput s-mi bat capul cu ntrebarea:
oare n-as putea eu totusi s scriu ceva pe care s nu-1 pot publica, dar pe care mcar s-1 pot
arta oamenilor? pe care mcar s nu trebuiasc s-1 ascund? Astfel mi-a venit ideea s scriu
Luminarea n vnt pies care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratur
cosmopolit, pies despre oricare societate prosper a deceniului nostru, fie ea din Vest sau din
Est.
Aceast pies cea mai nereusit din cte am scris mi-a dat mai mult btaie de cap dect
toate celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima dat ct timp poti s trudesti asupra unei
lucrri si s nu-ti reuseasc, chiar dac o rescrii de patru sau de cinci ori. si am mai aflat c poti
s sacrifici scene ntregi si s pui n locul lor altele, si de aerul de artificialitate tot s nu scapi.
Mult munc investisem n ea si cnd s zic c am terminat, am constatat c nu era ceea ce
trebuia. si totusi pornisem de la povestea adevrat a unei familii moscovite, nicieri nu m
abtusem de la dicteul propriei mele constiinte, n text exprimasem numai ideile n care credeam
si chiar ideile mele favorite, refuznd de la primul act s fac pe placul cenzurii si totusi, de ce
nu mi-a reusit? Oare numai pentru c m-am ndeprtat de realitatea rus concret (nicidecum
pentru a m camufla, si nu numai pentru a da piesei un aspect deschis", ci si pentru a conferi
expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta i se potriveste mai bine Occidentului stul dect
nou)
21
si fr solul rusesc trebuia s pierd si limba rus? Dar altii scriu ce poftesc n aceast manier
fr chip si fr limb si le iese ceva; de ce trebuie ca eu...? Adic, nu poti s faci un pas si
jumtate n abstractie, si tot restul s-1 scrii concret.
O alt ncercare am fcut-o n 1961, dar fr s-mi dau seama. Fr s stiu de ce, fr plan
preconceput, am luat pur si simplu s-854 si 1-am redactilografiat/?emc/M-/, trecnd peste
pasajele si judectile cele mai abrupte si peste povestea lung spus de cpitanul de fregat
Cezarului n legtur cu modul n care, n 1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu
simulacrul nostru de bunstare. Am fcut asta, Dumnezeu stie de ce, si am pus lucrarea
deoparte. Dar de data aceasta am pus-o n mod deschis, fr s-o ascund, ncercam bucuria
intens a unei eliberri! s nu-ti mai bati capul cu cutarea unei ascunztori pentru o lucrare
proaspt terminat, s-o tii pur si simplu n sertaro fericire pe care scriitorii n-o apreciaz la

valoarea ei. Cci niciodat seara nu m culcam nainte de a fi verificat dac totul este ascuns
cum trebuie si nainte de a-mi fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea c-ar fi venit s-mi bat
la us n noaptea aceea.
M sturasem pn n gt de conspiratie, cci mi ddea bti de cap mai dihai dect munca de
redactare. Dar nu m asteptam la nici o detensionare din nici o parte si radioul occidental, pe
care-1 ascultam totdeauna chiar n ciuda bruiajului, nu stia nimic despre alunecrile si faliile
geologice care se produceau la adncime si care n curnd aveau s fie resimtite la suprafat.
Nimeni nu stia nimic, eu nu m asteptam la nimic mbucurtor si m-am angajat la o nou finisare
si la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute
minunatele perspective deschise de al XX-lea, era imposibil s prevezi acel atac subit, zgomotos
si furios pe care Hrusciov urma s-1 declanseze contra lui Stalin la Congresul al XXII-lea! si a-1
explica era pentru noi, niste provinciali neinformati, o absolut imposibilitate.
Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fat! Din cte-mi aminteam, de
mult nu mai citisem niste lucruri asa de interesante ca discursurile tinute la Congresul al XXII-lea!
n cmruta acestei case din lemn putrezit, unde un bt de chibrit aruncat la ntmplare putea s
prefac n cenus toate manuscrisele mele din toti acesti ani, eu citeam si reciteam aceste
discursuri si zidurile dosnicului meu univers ncepeau s se clatine ca la teatru
22
perdelele culiselor, si n cltinarea lor liber se lrgeau si m fceau si pe mine s m clatin si s
m frmnt: nu venise oare mult asteptatul moment teribil si radios, clipa n care trebuia s-mi
art sc-frlia la suprafata apei?
Nu aveam dreptul s gresesc! Nu trebuia s m art nainte de vreme. Dar a rata clipa unic
nici asta nu trebuia!
si apoi intervenise la Congresul al XXII-lea si Tvardovski, cu o bun cuvntare n care strecurase
discret ideea c de mult vreme ar exista posibilitatea de a se da dovad de mai mult
ndrzneal si libertate n ceea ce se public, posibilitate pe care ns noi n-o folosim". Asta
revenea la a spune pur si simplu c Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznete si mai
incisive, desi ar fi putut s-o fac.
n ochii mei, Tvardovski din perioada trii Muravia nu se detasa ctusi de putin din plutonul
poetilor angajati n serviciul de t-miere a minciunii, n timpul deportrii mele, i parcursesem cele
dou volume de versuri publicate n 1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de
pe cnd eram pe front, l retinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reusit exceptional: cu mult nainte
de aparitia primelor crti veridice despre rzboi (de la Transeele lui Nekrasov ncoace reusitele
nu snt chiar asa de multe, poate vreo jumtate de duzin), n suvoiul larmei agitatorice care
nsotea canonadele noastre de pe pmnt si din aer, Tvardovski izbutise s scrie un poem mai
tare dect bronzul, un poem curajos si nepoluat servit de acest rar simt al msurii si poate si de
aceast destul de des ntlnit delicatete trneasc. (Aceast delicatete pe care tranul, n ciuda
necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroas a inculturii continu s m uimeasc.)
Neavnd libertatea s spun ntregul adevr despre rzboi, Tvardovski s-a oprit, totusi, la un
milimetru de hotarul minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim milimetru, nicieri! de aici
s-a si nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personal, eu am auzit-o clar
exprimat, nc n vremea rzboiului, de ctre ostasii bateriei mele. n cadrul serviciului nostru de
reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n conditii de lupt, s trag cu urechea la vreo lectur
(noaptea, la aparatele posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din
bogata ofert ce li se fcea, alegerea si preferinta lor se opreau, evident, asupra lui Rzboi si
pace si Tiorkin.
23
Dar apoi, si detinut n lagre, si deportat, si diriginte la scoal, si scriitor clandestin, n-am mai
avut, din lips de timp liber, posibilitatea s citesc nici Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe
Tiorkinpe lumea cealalt l citisem nc din 1956, n rest preferinta si atentia mea se orientau
mereu spre samizdat.) Nici nu stiam c n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect
deprtarea si c poemul obtinuse n anul acela premiul Lenin. Poemul 1-am citit n ansamblul lui
mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost" 1-am citit atunci cnd mi 1-a scos n cale Novi mir.
Pentru vremea aceea, n atmosfera de lasitate general, acest poem trecea drept act de curaj:
noaptea-munc a mtusichii Daria
ura! dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui..." si chiar Moscova cu-nalte blocuri un

straniu pavilion prea". si n acel moment am simtit primul imbold: ce-ar fi s-i art lui Tvardovski
ceva scris de mine? de ce s nu fac pasul acesta?
Dar frunzrind si cntrind mereu acelasi capitol, am dat peste printele cel groaznic" si peste
echitatea" lui vecin cu inechitatea lui si pentru afirmatia c-i sntem pentru victorie datori" si c
Stalin e rud bun cu otelul care ne ajut-n lupt.
si-n cartea-ne de aur pur... Nu-i virgul, nu-i rnd, v jur... Onoarea noastr s-o pteze. Da, toate
cte-au fost Au fost!
Zu c e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de rusine, nu au ptat onoarea? Zu c
socoteala e prea expeditiv: ce-a fost, a fost", aici n-ai ce s-aduni, nici ce s scazi". Pi, asa se
poate vorbi si despre toate speciile de fascism. Atunci la ce bun Niirnberg-ul?
ce-a fost a fost...? Filozofie a neputintei, filozofie care refuz s se pronunte asupra istoriei.*
Poetul pipia cu piciorul marginea crrii pavate, dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.
* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova si aminteste cum aceasta, cu cinci ani
mai devreme, era furioas pe Tvardovski pentru capitolul Prietenul din copilrie", publicat atunci:
O minciun nou n locul celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici!... Poporul? Aici nu e nici un
popor! si poetul ca si detinutul
24
si nici eu nu stiam ce s fac: s m smulg din mlastin si s-mi ntind bratele spre el: hai! o s
vin sau o s se ndrtniceasc?
Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clar: judecind dup cele cu care-si umplea
majoritatea paginilor, putine lucruri, gseam eu, o deosebeau de celelalte reviste. Acele contraste
pe care revistele sovietice le percepeau ca existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai
ales ntr-o perspectiv sau retrospectiv istoric ndelungat. Toate aceste reviste se foloseau de
una si aceeasi terminologie de baz, de una si aceeasi plac, de unul si acelasi des-cntec, si din
toate acestea eu nu eram capabil s nghit nici mcar ct ar fi ncput ntr-o lingurit de ceai.
Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la congresul al XXII-lea!... n
sfrsit, m-am hotrt. s-854, pe care-1 usurasem" fr s stiu n ce scop si sub ce inspiratie, pica
la tanc. M-am decis s-1 predau la Novi mir. (Dac nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut s se
ntmple altceva, altceva mai ru: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granit,
sub pseudonimul Stepan Hlnov, asa cum era deja pregtit. Eu nu stiam c, si de va fi publicat
si bgat n seam n Occident, varianta cea mai reusit n-ar putea s aib nici a suta parte din
influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar de un an btut pe muchie greata pe care mi-o producea
aceast situatie fr iesire m mpingea s fortez cumva nota.)
Eu personal nu m-am dus la Novi mir: neasteptndu-m la nici un succes, picioarele mele, la
rndul lor, nu se simteau atrase n-tr-acolo, asta-i totul. Aveam patruzeci si trei de ani, m lovisem
cu capul de destui pereti pe lumea asta, ca s m mai duc la redactie ca un tnr debutant.
Prietenul meu de nchisoare Lev Kopelev s-a angajat s transmit manuscrisul. Desi avea sase
coli de autor, manuscrisul era cum nu se poate mai subtire, gnditi-v si dumneavoastr: coal
scris pe ambele fete, fr margini lsate nefolosite si cu rndurile nghesuite unele n altele.
...trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.
si detinutul
Pe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.
Da: pentru 1956 era comoda scricic a minciunii.
25
L-am dat si unde n-am nceput s m frmnt, nu ca un tnr autor ahtiat dup glorie, ci ca un
vechi si nrit client al lagrelor, care avusese imprudenta s-si trdeze pista.
Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o not ntmpltoare din luna aceea, citesc urmtoarele:
Senzatia c m aflu ntr-un scrn-ciob care m-arunc n slava cerului: mi-e fric, mi se taie
rsuflarea si totusi e bine.") Nu stiam pe unde s-o iau ca s ajung la hotel n Moscova, dar, o
dat ajuns acolo si avantajat de faptul c, n ajunul srbtorilor, multi prsiser orasul, am putut
obtine un pat. Aici am trit zile marcate de ultime ezitri nc mai puteam opri totul, nc mai
puteam recupera totul. (Am rmas ns nu pentru a mai sta n cumpn, ci ca s citesc Pentru
cine bat clopotele, text difo-zat de samizdat si mprumutat mie pentru trei zile. Nu citisem pn
arunci nici un rnd de Hemingway.)
Hotelul s-a nimerit s fie la Ostankino, exact lng acel semi-nar-sarask1, unde se desfsoar
actiunea Cercului meu si unde, de la prima mea experient de viat concentrationar, m-am

apucat serios de scris n 1948. n alternant cu Hemingway, ieseam s hoinresc pe lng gardul
saraski mele. Gardul era tot acolo, n-cercuind n acelasi perimetru acelasi spatiu strimt n care
odinioar erau nghesuiti attia oameni eminenti si n care ddeau n clocot discutiile si proiectele
noastre.
M aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csut episcopal asemntoare cu o arc
si de acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile, psisem un-doi-trei si un-doi-trei si iar undoi-trei dimineata, la prnz si seara, visnd la o ndeprtat si luminoas libertate, ntr-un viitor cu
totul altul, luminos ntr-o tar a luminii.
si iat-m c acum, pe o zi posomorit si umed, notnd prin zloata de noiembrie, mergeam pe
partea astlalt a crrii pe care odinioar numai santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau
de la un foisor la altul, si m ntrebam: dar ce-am fcut? Cci, vedeti bine, snt din nou n minile
lor.
Cum am putut eu, fr nici o constrngere exterioar, s m duc singur si s m denunt?...
1 saraska: n argoul detinutilor, nchisoare de tip special n care regimul stalinist exploata n
scopuri proprii cercetrile savantilor si tehnicienilor detinuti aici. Soljenitn evoc aici saraska de
la Mavrino din Primul Cerc. (N.t.)
26
DESCOPERINDU-M
Am trit apoi ca vai de lume o lun ntreag la Riazan: undeva, la aceast or, invizibil, destinul
meu se misca si, dup convingerea mea tot mai ferm, se misca spre mai ru. Unui detinut
inveterat, unui fiu al Gulagului, i este aproape inaccesibil credinta n mai bine. si dezobisnuinduse, de-a lungul anilor de lagr, de a mai lua vreo hotrre pe cont propriu (pentru tot ce este
important esti lsat aproape ntotdeauna la discretia destinului), noi chiar ne obisnuim cu ideea c
este mai putin periculos s nu hotrsti nimic, -s nu ntreprinzi nimic: triesti si multumeste-te cu
simplul fapt de a tri!
Dar eu tocmai nclcasem aceast lege a lagrelor si acum era de groaz. si continuam si lucrul
la noua redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele din lagr, erau la mine n apartament, iar
aceast aventur cu Novi mir mi se prea o imprudent cu att mai funest.
Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar promite a se ridica n
memoria detinutilor dispruti (de altfel numai n memoria comunistilor, nici pn n ziua de azi
nu s-a ridicat), a crede c a sosit deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu
sigurant, capetele noastre, inimile si limbile prea si-au pierdut obiceiul de a mai crede n asa
ceva! Noi am renuntat de a mai spune vreodat adevrul si de a-1 mai auzi.
Totusi, la 9 decembrie mi-a sosit o telegram de la L. Kopelev: Aleksandr Trifonovici este
entuziasmat de articol" (articol" era numele de cod pe care-1 convenisem pentru povestire, un
articol putea s se refere si la metodica predrii matematicii). Ca o pasre care din zbor se
izbeste de geam asa a sosit acea telegram. si a luat sfrsit imobilitatea de attia ani. Dup
nc o zi (chiar de ziua nasterii mele) a sosit o telegram si de la Tvardovski n persoan:
27
m convoca la redactie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova si, traversnd piata Strastnaia
spre Novi mir, am zbovit superstitios lng statuia lui Puskin n parte ca s-1 rog s m
sprijine, n parte ca s-1 asigur c-mi stiu drumul, c nu voi gresi. A fost ca un fel de rugciune.
mpreun cu Kopelev, am urcat larga scar boiereasc a lui Novi mirntr-un film, aceast scar
ar fi foarte potrivit pentru o scen de bal. Era la amiaz, Tvardovski nc nu era acolo, dar si
redactia abia ce se adunase, la ora asta ncepea programul. Am nceput s fac cunostint cu cei
de la sectia proz. Anna Samoilovna Berzer, redactor la aceast sectie, era aceea care fcuse
cel mai mult pentru ca povestirea mea s ajung n minile lui Tvardovski.
Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai c mie nu n acel an mi s-a povestit cum a fost).
Manuscrisul meu, tinut atta timp n rezerv si camuflat, zcuse o sptmn ntreag pe biroul
Annei Berzer, zcuse neprotejat, nici mcar pus ntre niste coperte, lsat la nde-mna primului
turntor sau rufctor care ar fi trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenit asupra
cazului pe care-1 reprezenta aceast scriere. La un moment dat ea s-a apucat s-si debaraseze
biroul, a citit cteva fraze si si-a dat seama c textul cu pricina nu poate fi tinut n conditiile
acestea si c de citit trebuie citit altundeva. L-a luat acas si 1-a citit chiar n seara aceea. A
rmas cu gura cscat. si-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei Ozerova, prietena ei, redactor
la sectia de critic literar. Cele dou impresii concordau. Cunoscnd bine atmosfera de la Novi

mir, A.S. si-a dat seama c, n cadrul comitetului de redactie, fiecare, conform conceptiei sale
despre binele revistei, cu sigurant, va cuta s intercepteze manuscrisul, s-1 dea uitrii, s-1
fac pierdut, s nu-1 lase s ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagem si scurtcircuiteze pe toti si, pe deasupra mocirlei de precautie si lasitate, s trimit manuscrisul
chiar lui Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide acest dosar. Dar atentie! acest
manuscris cu aspectul lui jalnic si mototolit o s-1 fac pe sef s-si ntoarc fata de la el. A.S. i-a
dat la redactilografiere pe cheltuiala redactiei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp si
astep-tndu-1 pe Tvardovski s-si revin dintr-unul dintre obisnuitele lui accese de ebrietate (betii
nefericite, dar poate si salvatoare, dup cum aveam s nteleg cu timpul). Dar dificultatea major
pentru A.S. era de a sti cum s-i manevreze pe membrii redactiei pentru
28
a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte rar si, pe nedrept, o antipatiza, cine stie, poate
c-i subaprecia gustul artistic, dragostea de munc si devotamentul total fat de interesele
revistei. Dar, cunoscnd bine caracterul si slbiciunile tuturor superiorilor, ea 1-a abordat pe primul
dintre acestia, pe E.N. Gherasimov, seful sectiei proz, om cruia n trecut destinul i produsese
destule socuri: Avem un material despre lagre. Vrei s-1 citesti?" Gherasimov a trimis-o la
plimbare: Nu m mai bate la cap cu lagrele astea." Cu aceeasi problem 1-a abordat si pe
loctiitorul al doilea al redac-torului-sef, A. Kondratovici un omulet care avea mereu aerul c-si
ciuleste urechile, obsedat si nspimntat de cenzur. Kondratovici a rspuns c despre lagre
stie deja totul si c nu are nevoie de nimic, n plus, si-asa nu poate fi publicat. Atunci A. Berzer a
pus manuscrisul n fata secretarului responsabil B. Zaks, pe care 1-a ntrebat insidios: Uitati-v
un pic; vreti s-1 cititi?" ntrebare mai dibace ca aceasta nici c s-ar fi putut pune. De multi ani de
zile B.G. Zaks, gentleman rece si posomorit, nu mai avea nici o poft de literatur artistic, nu
voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vietii, zilele nsorite petrecute la Koktebel n octombrie al
fiecrui an, cele mai bune concerte de iarn la Moscova. El a citit primul paragraf al povestirii
mele, 1-a pus deoparte fr s spun un cuvnt si a plecat. (Cci si asa nu-1 putea publica.)
De-acum, A. Berzer avea tot dreptul s se adreseze si lui Tvardovski, cci toti ceilalti
ridicaser din umeri! A asteptat s se iveasc ocazia ce-i drept, n prezenta lui Kondratovici,
cci n-a reusit s stea de vorb cu seful ntre patru ochi ca s-i spun c exist dou
manuscrise mai aparte care neaprat trebuie s fie citite de redactorul-sef: Sofia Petrovna de
Lidia Ciukovskaia si apoi ceva cu un lagr vzut de un mujic, o chestie foarte popular". si de
data aceasta nici c s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte s se ating exact partea unde era coarda
sensibil a lui Tvardovski! Rspunsul lui a venit imediat: asta dati-mi-o.* Dar Kondratovici s-a
dezmeticit si a srit ca ars: Lsati-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!"
* si Sofia Petrovna a trebuit s mai astepte ctiva ani: pn la mplinirea vrstei de un sfert de
secol si pn la publicarea ei n strintate. Faptul c una si aceeasi revist n-ar ndrzni s
publice o a doua povestire pe tema concen-trationar, acest fapt, foarte curent la noi, este de
nenteles pentru Occident. Publicarea unei asemenea povestiri ar constitui o linie...
29
El nu putea s scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-torului-sef.
Kondratovici a luat asupra lui aceast treab si, de la primele rnduri, a nteles c anonimul autor
(nu semnasem textul, n credinta c poate astfel frnez cursul ostil al evenimentelor), c acest
obscur autor al povestirii despre lagre n-are nici cea mai mic idee despre asezarea elementelor
principale ale unei propozitii si mai foloseste si niste cuvinte barbare. A trebuit s ia creionul si s
bifeze pagina nti, a doua, a cincea, a opta, punnd subiectele, predicatele si atributele la locurile
lor. Dar povestirea s-a dovedit plin de agramatisme de la un capt la altul si, de la o anumit
pagin, Kondratovici s-a lsat pgubas. Ce prere si fcuse el spre dimineat, nu stiu, dar cred
c nu era o problem s si-o modifice ntr-un sens sau altul. Tvardovski ns, fr s-i cear
prerea, s-a apucat s citeasc el nsusi manuscrisul.
Familiarizndu-m apoi cu viata redactiei, m-am convins c Ivan Denisovici n-ar fi vzut lumina
tiparului dac A. Berzer n-ar fi fost asa de rzbttoare si nu 1-ar fi agtat pe Tvardovski
strecurndu-i c e o chestie vzut de un mujic". Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumin
verde de la cele trei gorile ale sefului: De-mentiev, Zaks si Kondratovici.
N-am s spun c aveam cine stie ce plan precis, dar un lucra l intuiam, l presimteam cu
claritate: mujicul sta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase indiferenti nici pe mujicul superior care
era Alek-sandr Tvardovski, nici pe mujicul suprem, Nikita Hrusciov. Asa s-a si ntmplat: la urma

urmei, nici poezia, nici chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele, ci
tocmai aceast substant funciarmente trneasc, att de batjocorit, asuprit, ponegrit la noi
ncepnd de la Marea Cotitur, si chiar si mai dinainte.
Dup cum avea s povesteasc mai trziu el nsusi, Tvardovski, n seara aceea, s-a asezat n pat
si a luat manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, si-a zis c asa ceva nu se citeste culcat. S-a
ridicat, s-a mbrcat. Ai casei dormeau deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru
ceai, a citit povestirea, o dat, apoi si a doua oar (n-a mai citit niciodat a doua oar ceea ce am
scris eu ulterior, si, n general, nu reciteste niciodat nimic, nici dup concesii fcute de autori).
Asa a trecut noaptea, apoi au venit ceasurile, pentru trani, matinale, dar nc nocturne pentru
oamenii de litere, si trebuia s mai asteptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.
30
L-a sunat pe Kondratovici si i-a dat ordin s afle de la Berzer: cine este autorul si unde se
gseste. Acesta este modul n care s-a ajuns din verig n verig la Kopelev. Acum, Tvardovski
telefona la acesta. Un lucru i-a plcut ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit
(de altfel, el era convins de aceasta) si autorul nu era om de litere si nu era din Moscova.
Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o rait cu manuscrisul pe
la prietenii si, cerndu-i fiecruia s pun la btaie cte o sticl n cinstea aparitiei unui nou
scriitor. Trebuie s-1 cunosti pe Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea c, spre
deosebire de altii, la el plcerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la
pasiunea cuttorului de aur.
El si asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viata lui: la cincizeci si unu de ani, poet
celebru, redactor-sef al celei mai bune reviste, figur important a Uniunii Scriitorilor, figur de
mare calibru si printre comunisti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slab calitate: loctiitorul
su numrul unu (geniul su ru) De-mentiev; apoi tovarsul su de pahar, inexpresivul LA. Sat,
scutier postum si cumnat al mscriciului Lunacearski; plus M.A. Lifsit, un marxist dogmatic
fosilizat. Se spune c a avut perioade de prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievici si cu
altii, dar apoi prietenia aceasta a avut soarta carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a
ajuns cu rotile-n sus. Adic, si prin mediul n care se misca si prin nsusi felul lui de a fi,
Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale. si a caracterului su. si din
cauza obrsiei sale trnesti. si din cauza vietii de membru al protipendadei sovietice, viat
nefireasc pentru un poet.
n timp ce se goleau aceste sticle si se cerea s se aduc, pentru a fi privit ca o minune,
manuscrisul original n care literele se nghesuiau ca oile mnate la strung si n care nu era nici
pic de spatiu liber pentru interventiile creionului redactional, la revist, dup uzantele de rigoare
n cazurile importante, se ntocmeau referate cu privire la manuscris. Iat ce scria Kondratovici:
.. .Noi, probabil, n-o s-1 putem publica... Ar trebui nainte de toate s i se sugereze autorului s
introduc motivul detinutilor care asteapt ca suferintele lor s ia sfrsit... Ar trebui periat putin
limba." De-mentiev: Unghiul de vedere al autorului: n lagr este ngrozitor si la fel si n afara
lagrului. Manuscrisul constituie un caz complicat:
31
a nu-1 publica nseamn a te teme de adevr... a-1 publica este im -posibil, el nu arat totusi
dect o latur a vietii." (Cititorul s nu trag de aici concluzia c Dementiev se frmnta cu
adevrat ntre a publica si a nu publica. El stia prea bine: a publica asa ceva era si imposibil si
periculos, si n-o s fac nimeni treaba asta, dar, avnd n vedere c patronul su era asa de
cucerit si entuziasmat de cazul respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)
Dar ca s aflu si s pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an. si la aceast prim vizit,
Kondratovici, strduindu-se s fac pe importantul (de altfel, lipsa lui de substant spiritual, lipsa
lui de personalitate mi apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un
modest autor peste care a dat norocul:
Mai aveti si altceva?
ntrebare simpl! ntrebare fireasc ei trebuiau s-si fac o idee despre msura n care reusita
mea era sau nu rezultatul n-tmplrii. Dar tocmai sta era marele meu secret, n cinci ani de
lagr cheltuisem resurse de ingeniozitate ca s-i pclesc pe cei ce m perchezitionau, n opt
ani, petrecuti n deportare si n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea
pentru ca s sustin acum o conversatie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din gur lui
Kondratovici:

 Pentru aceast prim luare de contact, as prefera s nu ncepem cu aceast ntrebare.

Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sal de redactie (la data aceea, cei de la Novi mir
aveau la dispozitie un spatiu destul de ngust; un colt al slii era considerat a fi cabinetul lui
Tvardovski). Nu-1 cunosteam dect dup niste proaste fotografii de ziar si, avnd n vedere
slabele mele calitti de fizionomist, as fi putut s nu-mi dau seama c era el. Era mare, masiv n
toate sensurile, dar iat rsrind si un al doilea, tot mare si tot masiv n toate sensurile, simpatic
nimic de zis, si care cu greu si ascundea bonomia. Acest al doilea personaj s-a ntmplat s fie
Dementiev. Tvardovski ns, potrivit momentului, a afisat o atitudine demn-protocolar; si totusi,
chiar prin aceast masc nu putea s nu strbat si s m frapeze din prima clip expresia
copilroas a fetei lui aceast sinceritate de copil neasigurat contra rului, de copil cruia, se
pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce oferit de ocupantul tronului nu i-au
pervertit sufletul ctusi de putin.
32
nu va veni vremea potrivit nu-i chip s ne deschidem sufletul unii altora. Dar va veni o zi si
deodat, precum cei Treizeci si Trei de viteji, vom tsni cu totii din adncurile mrii si astfel va
renvia marea noastr literatur, pe care noi am mbrncit-o n abis.
si mai exista o a treia certitudine: a spune c noi, cohort de csti scnteietoare, ne vom ridica din
mare, nu nseamn dect a recurge la un simbol postum. Nu despre noi nsine, nu despre
trupurile noastre noi vom fi murit pn atunci ci numai despre crtile noastre va fi vorba,
despre crtile pstrate prin fidelitatea si ingeniozitatea prietenilor nostri. Eu tot nu credeam c
literatura poate s initieze si s provoace rsturnarea unei societti (totusi, nu aceasta ne
demonstrase istoria Rusiei?!). Gndeam c societatea va avea, din alte cauze, un soc si chiar se
va nnoi, c atunci va aprea o falie, o bres a liberttii, si ndat literatura noastr din subteran
va intra n actiune pentru a exprima mintilor dezorientate si tulburate de ce a fost fatal ca totul s
se ntmple asa cum s-a ntmplat, si cum se face c ncepnd din anul 1917 totul se suceste si se
rsuceste ntruna.
Dar iat c au trecut anii si, se pare, totul tinde s arate c cele trei certitudini ale mele au fost
toate gresite.
Cmpul literaturii s-a dovedit a nu fi chiar asa de neroditor. Degeaba s-a ncercat s se extirpe din
el tot ceea ce-i d vietii hran si sev, c viata tot a prins rdcini. Se poate s nu recunosti viata
care pulseaz n Tiorkin, n Tiorkinpe lumea cealalt, n mujicii din Krutolucinsk ai lui Zalghin?
Cum s nu recunosti viabilitatea crtilor lui suksin, Mojaev, Tendriakov, Belov, Astafiev si chiar
Solouhin? si ale crtilor lui L Maksimov si I. Vladimov? si I. Ka-zakov, ce scriitor mare si talentat
ar fi fost dac nu s-ar fi eschivat de la rostirea adevrului capital! Nu enumr toate numele pentru
c nu ncap toate aici. si apoi mai snt poetii tineri si curajosi. In general, Uniunea Scriitorilor care
o respinsese cndva pe tvetaeva, l condamnase pe Zamiatin, l persecutase pe Bulgakov,
acceptase s fie lichidati Mandelstam, Pavel Vasiliev, Pilniak, Artiom Vesioli, i exclusese pe
Ahmatova si Pasternak, aceast uniune compromis mi aprea mie, din rundul clandestinittii
mele, ca ncarnare a So-domei si Gomorei, a chioscarilor si cmtarilor care prgreau templul cu
vechiturile lor: trebuia s le rstorni mesele si cu biciul s-i scoti pe treptele de-afar. Snt uimit si
foarte fericit de greseala mea.
Am gresit eu si n a doua estimare, dar, de data aceasta, n sensul cel ru: numrul unor
asemenea ingeniosi, al unor asemenea per17
severenti al unor asemenea norocosi! s-a dovedit a fi cu totul insuficient. Ca s facem noi o
ntreag literatur nu era cu putint; mtura cekist era actionat de o mn mai inflexibil dect
mi nchipuiam eu. Cte spirite luminoase si, poate, cte genii chiar, au fost bgate, definitiv,
integral si ireversibil, n pmnt. (Sau ele erau si mai perseverente si mai ingenioase dect noi? si,
nc mai scriu si astzi fr s sufle un cuvnt, fr s scoat capul pe fereastr, stiind c nc na sunat ceasul liberttii? Nu exclud aceast posibilitate. Cci dac vreunul ar fi vorbit despre
mine la sectia de proz cu vreun anisor mai devreme cine 1-ar fi crezut?)
Varlam salamov a iesit n lume cu foile lui n cea mai timpurie primvar: s-a ncrezut imediat n
Congresul al XX-lea si, ncepnd cu aceast epoc, si-a lansat versurile pe nc nebttoritele
crri ale samizdatului. Eu le-am citit n vara lui 1956 si am tresrit: iat un frate! dintre fratii
ascunsi despre care stiam, fr umbr de ndoial, c exist. Era un capt de fir care m-a ajutat
s m deschid imediat ctre el, dar m-am dovedit mai rezervat dect el, si apoi la data aceea

aveam n mine attea lucruri nescrise nc, si apoi si sntatea si vrsta mi permiteau s mai
astept si drept urmare, am tcut continund s scriu.
Am gresit eu si n a treia estimare: mult mai devreme, nc din timpul vietii noastre, am nceput s
iesim din abisul apelor ntunecate. Mi-a fost dat s triesc ndeajuns ca s cunosc aceast
fericire: s scot capul n lume si s arunc primele pietricele n fruntea ngust a lui Goliat. Fruntea
rmnea intact, pietricelele ricosau, dar, cznd pe pmnt, ncepeau s se transforme n iarba
fiarelor. Erau ntmpinate cu entuziasm sau cu ur, nimeni nu trecea ns indiferent pe lng ele.
Dar mai trziu, dimpotriv, lucrurile au nceput s treneze, s se lungeasc precum o primvar
rece care nu se mai sfrseste. Istoria a nceput s-si lanseze lasourile nenumrate ca s-i prind
si s-i sugrume n fiecare bucl pe ct mai multi. si astfel (cum era si de asteptat) involutia a fost
asa de mare nct acum nu mai aveam ce alege, de pus la cale nu mai aveam ce pune dect, cu
ultimele forte, s aruncm cu ultimele pietricele n fruntea asta incasabil.
Da, da, desigur, e la mintea omului: nu guresti cu o nuia de rchit niste turnuri din beton armat.
Dar mai stii, turnurile astea or fi poate numai asa, niste desene fcute pe o rogojin!
18
Timp de doisprezece ani, calm si senin, am scris si am tot scris. Numai n al treisprezecelea m-a
trecut un fior. Era n vara anului 1960. De multele lucruri scrise si lipsite de orice plasament,
ncepuse s mi se fac sil; mi pierdusem viteza de reactie si de miscare, n subteranele
literaturii ncepea s-mi lipseasc aerul.
Avantajul major al scriitorului ilegalist tine de libertatea condeiului su: imaginatia lui nu este
bntuit nici de cenzori nici de redactori, n fat nu-i st dect materialul lui, deasupra capului nu-i
pluteste dect adevrul. Dar situatia lui comport si un neajuns permanent: lipsa de cititori si, mai
ales, de cititori exigenti nzestrati cu sensibilitate literar. Cci pe cei ctiva cititori ai lui (eu aveam
njur de zece, cei mai multi dintre ei fosti detinuti, dar nici dintre acestia n-a fost vreunul care s fi
reusit a-mi citi toate scrierile s nu se uite c nu locuim n acelasi oras, c nimnui nu-i
prisosesc zilele libere, nici banii pentru cltorii, nici camerele pentru primit oaspeti), deci pe cei
ctiva cititori ai lui, scriitorul ilegalist trebuie s-i aleag dup cu totul alte criterii: s fie siguri din
punct de vedere politic si s stie s tac. Aceste dou calitti rar se asociaz cu un gust artistic
rafinat. Astfel scriitorul ilegalist nu are parte de o critic artistic sever, la curent cu normele
literare ale epocii. Or, se adevereste c aceast critic, aceast sobr fixare topografic a unei
scrieri n spatiul estetic, este foarte necesar, c oricrui scriitor i este indispensabil fie si o dat
la cinci ani, sau mcar o dat la zece ani. Se adevereste c ntrebarea lui Puskin: Esti multumit
de ce ai scris, artist meticulos?" este justificat, dar nu n ntregime. Scriind zece si doisprezece
ani ntr-o izolare absolut, pierzi, pe neobservate, simtul msurii, ncepi s fii prea ngduitor cu
tine nsuti si pur si simplu s nu mai observi c tirada cutare este prea strident, c exclamatia
cutare este grandilocvent, c, negsind o articulatie mai just, n pasajul cutare ai pus o
platitudine.
Cnd, mai trziu, iesind din subteran, m-am apucat s-mi perii, pentru lumea exterioar, scrierile,
s le perii de ceea ce deocamdat compatriotii mei n-ar fi nghitit nicicum, am constatat cu uimire
c ele n-au avut dect de cstigat din aceast atenuare a stridentelor si c au dobndit un impact
mai mare; si am nceput s identific acele pasaje unde, fr s-mi dau seama mai nainte, mi
permisesem neglijente: n loc de o crmid ireprosabil, rezistent la foc, pusesem una ciocnit
si friabil, nc de la primul contact cu me19
diul literar profesional, am simtit c trebuie s-mi recuperez unele ntrzieri.
Din cauza totalei mele inexperiente, esecul cel mai mare 1-am avut cu piesele. Cnd am nceput
s scriu piese n lagr, apoi n deportare, nu aveam n minte dect spectacolele teatrale vzute de
mine n Rostovul provincial al anilor '30 si care nc de-atunci erau cu mult sub nivelul teatrului
mondial. Convins c esentialul, ntr-o creatie, este adevrul si experienta de viat, subapreciam
faptul c formele snt supuse mbtrnirii, c gusturile secolului al XX-lea se modific ntr-o
msur considerabil si c autorul nu poate neglija acest fenomen. Chiar si azi, dup ce am
frecventat n anii '60 teatrele Moscovei (care nu mai snt, vai, teatre ale artistilor si nici ale
dramaturgilor, ci teatre ale regizorilor, practic creatorii unici ai spectacolului), mi pare ru c am
scris piese.*
n 1960 n-as fi putut s formulez si s explic cu exactitate toate aceste lucruri, dar am simtit c
m anchilozez, c teancul deja masiv al scrierilor mele zace nefolosit am nceput s simt c

ceva mi d ghes s m pun n miscare. Pentru mine, care eram blocat din toate prtile, nu putea
fi vorba de miscare. Atunci am nceput s-mi fac tot felul de gnduri: toat ntreprinderea mea
literar asa de subtil conceput, silentioas si invizibil, ajunsese ntr-o fundtur.
nainte de a muri, Tolstoi scrisese c, n general, snt imorale demersurile pe care le face un
scriitor pentru a se vedea publicat nc din timpul vietii. Trebuie, spunea el, s muncesti numai
pentru posteritate: aceasta, dup moartea ta, dac vrea s te publice, n-are dect s-o tac.'Lsnd
la o parte faptul c Tolstoi nu a ajuns la toate nobilele sale reflectii dect dup ce a fcut turul
pasiunilor si al pcatelor, trebuie s spunem c aici el n-a nimerit-o nici mcar pentru niste epoci
domoale, darmite pentru una grbit ca a noastr. El are dreptate atunci cnd spune c goana
dup un nou succes de public este pgubitoare pentru talentul scriitoricesc. Dar paguba este si
mai mare atunci cnd, ani de zile, nu poti avea cititori cititori severi, ostili, entuziasti atunci
cnd, prin talentul tu, nu poti influenta ctusi de putin societatea nconjurtoare, tineretul care
* Proza lui salamov, dup prerea mea, a suferit si ea n urma lungii claustrri n care a lucrat-o.
Ea ar fi putut fi cu adevrat perfect cu aceeasi sum de materiale si cu aceeasi conceptie din
partea autorului.
20
creste. Acest mutism confer puritate, dar comport si o anumit iresponsabilitate. Judecata lui
Tolstoi este pripit.
Literatura tiprit n epoca aceea nu fcuse dect s m amuze; de-acum ncepea s m irite.
Tocmai apruser memoriile lui Eh-renburg si Paustovski; am trimis la diferite redactii o critic
sever pe care, binenteles, nimeni n-a acceptat-o, numele meu nefiind cunoscut nimnui. Dup
forma lui, articolul meu prea s se ridice mpotriva literaturii memorialistice n general, dar n
realitate el exprima starea sufleteasc a unui om scandalizat de a-i vedea pe acesti scriitori, care
cunoscuser aceast ndelungat epoc sumbr, strduindu-se n continuare s gliseze lin, fr
s ne spun ceva important, ci niste fleacuri acolo, si dndu-ne pe la ochi cu unguent lenitiv ca s
ne mpiedice pentru mai mult vreme s vedem adevrul dar de ce se tem atta acesti scriitori
care s-au aranjat si pe care nu-i amenint nimeni?
n toamna aceea, pitulat n vizuina mea si tras la fat, am nceput s-mi bat capul cu ntrebarea:
oare n-as putea eu totusi s scriu ceva pe care s nu-1 pot publica, dar pe care mcar s-1 pot
arta oamenilor? pe care mcar s nu trebuiasc s-1 ascund? Astfel mi-a venit ideea s scriu
Luminarea n vnt pies care se bazeaz pe un material de actualitate, dar de coloratur
cosmopolit, pies despre oricare societate prosper a deceniului nostru, fie ea din Vest sau din
Est.
Aceast pies cea mai nereusit din cte am scris mi-a dat mai mult btaie de cap dect
toate celelalte la un loc. Mai exact, am aflat pentru prima dat ct timp poti s trudesti asupra unei
lucrri si s nu-ti reuseasc, chiar dac o rescrii de patru sau de cinci ori. si am mai aflat c poti
s sacrifici scene ntregi si s pui n locul lor altele, si de aerul de artificialitate tot s nu scapi.
Mult munc investisem n ea si cnd s zic c am terminat, am constatat c nu era ceea ce
trebuia. si totusi pornisem de la povestea adevrat a unei familii moscovite, nicieri nu m
abtusem de la dicteul propriei mele constiinte, n text exprimasem numai ideile n care credeam
si chiar ideile mele favorite, refuznd de la primul act s fac pe placul cenzurii si totusi, de ce
nu mi-a reusit? Oare numai pentru c m-am ndeprtat de realitatea rus concret (nicidecum
pentru a m camufla, si nu numai pentru a da piesei un aspect deschis", ci si pentru a conferi
expunerii o mai mare generalitate: lucrul acesta i se potriveste mai bine Occidentului stul dect
nou)
21
si fr solul rusesc trebuia s pierd si limba rus? Dar altii scriu ce poftesc n aceast manier
fr chip si fr limb si le iese ceva; de ce trebuie ca eu...? Adic, nu poti s faci un pas si
jumtate n abstractie, si tot restul s-1 scrii concret.
O alt ncercare am fcut-o n 1961, dar fr s-mi dau seama. Fr s stiu de ce, fr plan
preconceput, am luat pur si simplu s-854 si 1-am redactilografiatperiindu-l, trecnd peste pasajele
si judectile cele mai abrupte si peste povestea lung spus de cpitanul de fregat Cezarului n
legtur cu modul n care, n 1945, la Sevas-topol, i-am pclit pe americani cu simulacrul nostru
de bunstare. Am fcut asta, Dumnezeu stie de ce, si am pus lucrarea deoparte. Dar de data
aceasta am pus-o n mod deschis, rar s-o ascund, ncercam bucuria intens a unei eliberri!
s nu-ti mai bati capul cu cutarea unei ascunztori pentru o lucrare proaspt terminat, s-o tii

pur si simplu n sertaro fericire pe care scriitorii n-o apreciaz la valoarea ei. Cci niciodat
seara nu m culcam nainte de a fi verificat dac totul este ascuns cum trebuie si nainte de a-mi
fi stabilit conduita de urmat n eventualitatea c-ar fi venit s-mi bat la us n noaptea aceea.
M sturasem pn n gt de conspiratie, cci mi ddea bti de cap mai dihai dect munca de
redactare. Dar nu m asteptam la nici o detensionare din nici o parte si radioul occidental, pe
care-1 ascultam totdeauna chiar n ciuda bruiajului, nu stia nimic despre alunecrile si faliile
geologice care se produceau la adncime si care n curnd aveau s fie resimtite la suprafat.
Nimeni nu stia nimic, eu nu m asteptam la nimic mbucurtor si m-am angajat la o nou finisare
si la o retranscriere a Cercului. Dup incolorul Congres al XXI-lea, care ngropase pe tcute
minunatele perspective deschise de al XX-lea, era imposibil s prevezi acel atac subit, zgomotos
si furios pe care Hrusciov urma s-1 declanseze contra lui Stalin la Congresul al XXII-lea! si a-1
explica era pentru noi, niste provinciali neinformati, o absolut imposibilitate.
Dar atacul s-a produs nu n secret, ca la Congresul al XX-lea, ci pe fat! Din cte-mi aminteam, de
mult nu mai citisem niste lucruri asa de interesante ca discursurile tinute la Congresul al XXII-lea!
n cmruta acestei case din lemn putrezit, unde un bt de chibrit aruncat la ntmplare putea s
prefac n cenus toate manuscrisele mele din toti acesti ani, eu citeam si reciteam aceste
discursuri si zidurile dosnicului meu univers ncepeau s se clatine ca la teatru
22
perdelele culiselor, si n cltinarea lor liber se lrgeau si m fceau si pe mine s m clatin si s
m frmnt: nu venise oare mult asteptatul moment teribil si radios, clipa n care trebuia s-mi
art sc-frlia la suprafata apei?
Nu aveam dreptul s gresesc! Nu trebuia s m art nainte de vreme. Dar a rata clipa unic
nici asta nu trebuia!
si apoi intervenise la Congresul al XXII-lea si Tvardovski, cu o bun cuvntare n care strecurase
discret ideea c de mult vreme ar exista posibilitatea de a se da dovad de mai mult
ndrzneal si libertate n ceea ce se public, posibilitate pe care ns noi n-o folosim". Asta
revenea la a spune pur si simplu c Novi mir nu publica texte ceva mai ndrznete si mai
incisive, desi ar fi putut s-o fac.
n ochii mei, Tvardovski din perioada trii Muravia nu se detasa ctusi de putin din plutonul
poetilor angajati n serviciul de t-miere a minciunii, n timpul deportrii mele, i parcursesem cele
dou volume de versuri publicate n 1954, dar nu gsisem n ele nimic remarcabil. Dar, nc de
pe cnd eram pe front, l retinusem pe Vasili Tiorkin ca pe o reusit exceptional: cu mult nainte
de aparitia primelor crti veridice despre rzboi (de la Transeele lui Nekrasov ncoace reusitele
nu snt chiar asa de multe, poate vreo jumtate de duzin), n suvoiul larmei agitatorice care
nsotea canonadele noastre de pe pmnt si din aer, Tvardovski izbutise s scrie un poem mai
tare dect bronzul, un poem curajos si nepoluat servit de acest rar simt al msurii si poate si de
aceast destul de des ntlnit delicatete trneasc. (Aceast delicatete pe care tranul, n ciuda
necazurilor lui cotidiene, o pstreaz sub coaja noduroas a inculturii continu s m uimeasc.)
Neavnd libertatea s spun ntregul adevr despre rzboi, Tvardovski s-a oprit, totusi, la un
milimetru de hotarul minciunilor, netrecnd nicieri peste acest ultim milimetru, nicieri! de aici
s-a si nscut miracolul. Aceasta nu este numai prerea mea personal, eu am auzit-o clar
exprimat, nc n vremea rzboiului, de ctre ostasii bateriei mele. n cadrul serviciului nostru de
reperaj acustic, ei aveau destul timp, chiar n conditii de lupt, s trag cu urechea la vreo lectur
(noaptea, la aparatele posturilor de ascultare; de la postul central se citea cte ceva). Ei bine, din
bogata ofert ce li se fcea, alegerea si preferinta lor se opreau, evident, asupra lui Rzboi si
pace si Tiorkin.
23
Dar apoi, si detinut n lagre, si deportat, si diriginte la scoal, si scriitor clandestin, n-am mai
avut, din lips de timp liber, posibilitatea s citesc nici Casa de la drum, nici altceva. (Numai pe
Tiorkin pe lumea cealalt l citisem nc din 1956, n rest preferinta si atentia mea se orientau
mereu spre samizdat.) Nici nu stiam c n Pravda apruse un capitol din Mai departe dect
deprtarea si c poemul obtinuse n anul acela premiul Lenin. Poemul 1-am citit n ansamblul lui
mult mai trziu, dar capitolul Asa a fost" 1-am citit atunci cnd mi 1-a scos n cale Novi mir.
Pentru vremea aceea, n atmosfera de lasitate general, acest poem trecea drept act de curaj:
noaptea-munc a mtusichii Daria
ura! dreptatea va avea o dat-n plus de partea lui..." si chiar Moscova cu-nalte blocuri un

straniu pavilion prea". si n acel moment am simtit primul imbold: ce-ar fi s-i art lui Tvardovski
ceva scris de mine? de ce s nu fac pasul acesta?
Dar frunzrind si cntrind mereu acelasi capitol, am dat peste printele cel groaznic" si peste
echitatea" lui vecin cu inechitatea lui si pentru afirmatia c-i sntem pentru victorie datori" si c
Stalin e rud bun cu otelul care ne ajut-n lupt.
si-n cartea-ne de aur pur... Nu-i virgul, nu-i rnd, v jur... Onoarea noastr s-o pteze. Da, toate
cte-au fost Au fost!
Zu c e prea catifelat: lagrele, patruzeci de ani de rusine, nu au ptat onoarea? Zu c
socoteala e prea expeditiv: ce-a fost, a fost", aici n-ai ce s-aduni, nici ce s scazi". Pi, asa se
poate vorbi si despre toate speciile de fascism. Atunci la ce bun Nurnberg-ul?
ce-a fost a fost...? Filozofie a neputintei, filozofie care refuz s se pronunte asupra istoriei.*
Poetul pipia cu piciorul marginea crrii pavate, dar ideea de a se abate de la ea l nspimnta.
* Lidia Ciukovskaia n nsemnri despre Anna Ahmatova si aminteste cum aceasta, cu cinci ani
mai devreme, era furioas pe Tvardovski pentru capitolul Prietenul din copilrie", publicat atunci:
O minciun nou n locul celei vechi tara? Ea n-are nici un rol aici!... Poporul? Aici nu e nici un
popor! si poetul ca si detinutul
24
si nici eu nu stiam ce s fac: s m smulg din mlastin si s-mi ntind bratele spre el: hai! o s
vin sau o s se ndrtniceasc?
Nici despre Novi mir nu aveam o imagine clar: judecind dup cele cu care-si umplea
majoritatea paginilor, putine lucruri, gseam eu, o deosebeau de celelalte reviste. Acele contraste
pe care revistele sovietice le percepeau ca existnd ntre ele erau pentru mine insignifiante, mai
ales ntr-o perspectiv sau retrospectiv istoric ndelungat. Toate aceste reviste se foloseau de
una si aceeasi terminologie de baz, de una si aceeasi plac, de unul si acelasi des-cntec, si din
toate acestea eu nu eram capabil s nghit nici mcar ct ar fi ncput ntr-o lingurit de ceai.
Dar ceva nsemna acest vuiet subteran al vulcanului care erupsese la congresul al XXII-lea!... n
sfrsit, m-am hotrt. s-854, pe care-1 usurasem" fr s stiu n ce scop si sub ce inspiratie, pica
la tanc. M-am decis s-1 predau la Novi mir. (Dac nu s-ar fi ntm-plat asta, ar fi putut s se
mtmple altceva, altceva mai ru: fotocopia manuscrisului din lagr as fi trimis-o peste granit,
sub pseudonimul Stepan Hlnov, asa cum era deja pregtit. Eu nu stiam c, si de va fi publicat
si bgat n seam n Occident, varianta cea mai reusit n-ar putea s aib nici a suta parte din
influenta pe care ar trebui s-o aib. Dar de un an btut pe muchie greata pe care mi-o producea
aceast situatie fr iesire m mpingea s fortez cumva nota.)
Eu personal nu m-am dus la Novi mir. neasteptndu-m la nici un succes, picioarele mele, la
rndul lor, nu se simteau atrase n-tr-acolo, asta-i totul. Aveam patruzeci si trei de ani, m lovisem
cu capul de destui pereti pe lumea asta, ca s m mai duc la redactie ca un tnr debutant.
Prietenul meu de nchisoare Lev Kopelev s-a angajat s transmit manuscrisul. Desi avea sase
coli de autor, manuscrisul era cum nu se poate mai subtire, gnditi-v si dumneavoastr: coal
scris pe ambele fete, fr margini lsate nefolosite si cu rndurile nghesuite unele n altele.
...trecuse pe acolo. Mncase pinea aceea.
si detinutul
Pe-acelasi bilet cu mine, Era invitat la Kremlin.
Da: pentru 1956 era comoda scricic a minciunii.
25
L-am dat si unde n-am nceput s m frmnt, nu ca un tnr autor ahtiat dup glorie, ci ca un
vechi si nrit client al lagrelor, care avusese imprudenta s-si trdeze pista.
Era nceputul lui noiembrie 1961. (ntr-o not ntmpltoare din luna aceea, citesc urmtoarele:
Senzatia c m aflu ntr-un scrn-ciob care m-arunc n slava cerului: mi-e fric, mi se taie
rsuflarea si totusi e bine.") Nu stiam pe unde s-o iau ca s ajung la hotel n Moscova, dar, o
dat ajuns acolo si avantajat de faptul c, n ajunul srbtorilor, multi prsiser orasul, am putut
obtine un pat. Aici am trit zile marcate de ultime ezitri nc mai puteam opri totul, nc mai
puteam recupera totul. (Am rmas ns nu pentru a mai sta n cumpn, ci ca s citesc Pentru
cine bat clopotele, text difuzat de samizdat si mprumutat mie pentru trei zile. Nu citisem pn
atunci nici un rnd de Hemingway.)
Hotelul s-a nimerit s fie la Ostankino, exact lng acel semi-nar-sarask1, unde se desfsoar
actiunea Cercului meu si unde, de la prima mea experient de viat concentrationar, m-am

apucat serios de scris n 1948. n alternant cu Hemingway, ieseam s hoinresc pe lng gardul
saraski mele. Gardul era tot acolo, n-cercuind n acelasi perimetru acelasi spatiu strimt n care
odinioar erau nghesuiti attia oameni eminenti si n care ddeau n clocot discutiile si proiectele
noastre.
M aflam acum, rtcitor, la vreo zece metri de acea csut episcopal asemntoare cu o arc
si de acei tei, tei seculari, pe sub care, trei ani de zile, psisem undoitrei si undoi-trei si iar
un doi-trei dimineata, la prnz si seara, visnd la o ndeprtat si luminoas libertate, ntr-un
viitor cu totul altul, luminos ntr-o tar a luminii.
si iat-m c acum, pe o zi posomorit si umed, notnd prin zloata de noiembrie, mergeam pe
partea astlalt a crrii pe care odinioar numai santinelele, la schimbarea grzii, o strbteau
de la un foisor la altul, si m ntrebam: dar ce-am fcut? Cci, vedeti bine, snt din nou n minile
lor.
Cum am putut eu, fr nici o constrngere exterioar, s m duc singur si s m denunt?...
1 saraska: n argoul detinutilor, nchisoare de tip special n care regimul stalinist exploata n
scopuri proprii cercetrile savantilor si tehnicienilor detinuti aici. Soljenitn evoc aici saraska de
la Mavrino din Primul Cerc. (N.t.)
26
DESCOPERINDU-MA
Am trit apoi ca vai de lume o lun ntreag la Riazan: undeva, la aceast or, invizibil, destinul
meu se misca si, dup convingerea mea tot mai ferm, se misca spre mai ru. Unui detinut
inveterat, unui fiu al Gulagului, i este aproape inaccesibil credinta n mai bine. si dezobisnuinduse, de-a lungul anilor de lagr, de a mai lua vreo hotrre pe cont propriu (pentru tot ce este
important esti lsat aproape ntotdeauna la discretia destinului), noi chiar ne obisnuim cu ideea c
este mai putin periculos s nu hotrsti nimic, s nu ntreprinzi nimic: triesti si multumeste-te cu
simplul fapt de a tri!
Dar eu tocmai nclcasem aceast lege a lagrelor si acum era de groaz. si continuam si lucrul
la noua redactare a Cercului; toate textele, inclusiv cele din lagr, erau la mine n apartament, iar
aceast aventur cu Novi mir mi se prea o imprudent cu att mai funest.
Oricum ar rsuna tobele congresului al XXII-lea, orice monument s-ar promite a se ridica n
memoria detinutilor dispruti (de altfel numai n memoria comunistilor, nici pn n ziua de azi
nu s-a ridicat), a crede c a sosit deja vremea rostirii adevrului, haida de, asta nu se poate; cu
sigurant, capetele noastre, inimile si limbile prea si-au pierdut obiceiul de a mai crede n asa
ceva! Noi am renuntat de a mai spune vreodat adevrul si de a-1 mai auzi.
Totusi, la 9 decembrie mi-a sosit o telegram de la L. Kopelev: Aleksandr Trifonovici este
entuziasmat de articol" (articol" era numele de cod pe care-1 convenisem pentru povestire, un
articol putea s se refere si la metodica predrii matematicii). Ca o pasre care din zbor se
izbeste de geam asa a sosit acea telegram. si a luat sfrsit imobilitatea de attia ani. Dup
nc o zi (chiar de ziua nasterii mele) a sosit o telegram si de la Tvardovski n persoan:
27
m convoca la redactie, n ziua urmtoare am plecat la Moscova si, traversnd piata Strastnaia
spre Novi mir, am zbovit superstitios lng statuia lui Puskin n parte ca s-1 rog s m
sprijine, n parte ca s-1 asigur c-mi stiu drumul, c nu voi gresi. A fost ca un fel de rugciune.
mpreun cu Kopelev, am urcat larga scar boiereasc a lui Novi mir ntr-un film, aceast
scar ar fi foarte potrivit pentru o scen de bal. Era la amiaz, Tvardovski nc nu era acolo, dar
si redactia abia ce se adunase, la ora asta ncepea programul. Am nceput s fac cunostint cu
cei de la sectia proz. Anna Samoilovna Berzer, redactor la aceast sectie, era aceea care
fcuse cel mai mult pentru ca povestirea mea s ajung n minile lui Tvardovski.
Iat cum s-au petrecut lucrurile (numai c mie nu n acel an mi s-a povestit cum a fost).
Manuscrisul meu, tinut atta timp n rezerv si camuflat, zcuse o sptmn ntreag pe biroul
Annei Berzer, zcuse neprotejat, nici mcar pus ntre niste coperte, lsat la nde-mna primului
turntor sau rufctor care ar fi trecut pe-acolo. Anna Samoilovna nu fusese prevenit asupra
cazului pe care-1 reprezenta aceast scriere. La un moment dat ea s-a apucat s-si debaraseze
biroul, a citit cteva fraze si si-a dat seama c textul cu pricina nu poate fi tinut n conditiile
acestea si c de citit trebuie citit altundeva. L-a luat acas si 1-a citit chiar n seara aceea. A
rmas cu gura cscat. si-a confruntat impresia cu cea a Kaleriei Ozerova, prietena ei, redactor
la sectia de critic literar. Cele dou impresii concordau. Cunoscnd bine atmosfera de la Novi

mir, A.S. si-a dat seama c, n cadrul comitetului de redactie, fiecare, conform conceptiei sale
despre binele revistei, cu sigurant, va cuta s intercepteze manuscrisul, s-1 dea uitrii, s-1
fac pierdut, s nu-1 lase s ajung pn la Tvardovski. Ea trebuia deci ca printr-o stratagem si scurtcircuiteze pe toti si, pe deasupra mocirlei de precautie si lasitate, s trimit manuscrisul
chiar lui Tvardovski, menit a fi acum primul care deschide acest dosar. Dar atentie! acest
manuscris cu aspectul lui jalnic si mototolit o s-1 fac pe sef s-si ntoarc fata de la el. A.S. 1-a
dat la redactilografiere pe cheltuiala redactiei. Asta a luat ceva timp. S-a mai consumat timp si
astep-tndu-1 pe Tvardovski s-si revin dintr-unul dintre obisnuitele lui accese de ebrietate (betii
nefericite, dar poate si salvatoare, dup cum aveam s nteleg cu timpul). Dar dificultatea major
pentru A.S. era de a sti cum s-i manevreze pe membrii redactiei pentru
28
a rzbi la Tvardovski, care n-o primea dect foarte rar si, pe nedrept, o antipatiza, cine stie, poate
c-i subaprecia gustul artistic, dragostea de munc si devotamentul total fat de interesele
revistei. Dar, cunoscnd bine caracterul si slbiciunile tuturor superiorilor, ea 1-a abordat pe primul
dintre acestia, pe E.N. Gherasimov, seful sectiei proz, om cruia n trecut destinul i produsese
destule socuri: Avem un material despre lagre. Vrei s-1 citesti?" Gherasimov a trimis-o la
plimbare: Nu m mai bate la cap cu lagrele astea." Cu aceeasi problem 1-a abordat si pe
loctiitorul al doilea al redac-torului-sef, A. Kondratovici un omulet care avea mereu aerul c-si
ciuleste urechile, obsedat si nspimntat de cenzur. Kondratovici a rspuns c despre lagre
stie deja totul si c nu are nevoie de nimic, n plus, si-asa nu poate fi publicat. Atunci A. Berzer a
pus manuscrisul n fata secretarului responsabil B. Zaks, pe care 1-a ntrebat insidios: Uitati-v
un pic; vreti s-1 cititi?" ntrebare mai dibace ca aceasta nici c s-ar fi putut pune. De multi ani de
zile B.G. Zaks, gentleman rece si posomorit, nu mai avea nici o poft de literatur artistic, nu
voia ca aceasta s-i strice ultima parte a vietii, zilele nsorite petrecute la Koktebel n octombrie al
fiecrui an, cele mai bune concerte de iarn la Moscova. El a citit primul paragraf al povestirii
mele, 1-a pus deoparte fr s spun un cuvnt si a plecat. (Cci si asa nu-1 putea publica.)
De-acum, A. Berzer avea tot dreptul s se adreseze si lui Tvardovski, cci toti ceilalti
ridicaser din umeri! A asteptat s se iveasc ocazia ce-i drept, n prezenta lui Kondratovici,
cci n-a reusit s stea de vorb cu seful ntre patru ochi ca s-i spun c exist dou
manuscrise mai aparte care neaprat trebuie s fie citite de redactorul-sef: Sofia Petrovna de
Lidia Ciukovskaia si apoi ceva cu un lagr vzut de un mujic, o chestie foarte popular". si de
data aceasta nici c s-ar fi putut ca prin cteva cuvinte s se ating exact partea unde era coarda
sensibil a lui Tvardovski! Rspunsul lui a venit imediat: asta dati-mi-o.* Dar Kondratovici s-a
dezmeticit si a srit ca ars: Lsati-o la mine pn mine, o citesc eu mai nti!"
* si Sofia Petrovna a trebuit s mai astepte ctiva ani: pn la mplinirea vrstei de un sfert de
secol si pn la publicarea ei n strintate. Faptul c una si aceeasi revist n-ar ndrzni s
publice o a doua povestire pe tema concen-trationar, acest fapt, foarte curent la noi, este de
nenteles pentru Occident. Publicarea unei asemenea povestiri ar constitui o linie... *
29
El nu putea s scape ocazia de a-i servi de filtru protector redac-torului-sef!
Kondratovici a luat asupra lui aceast treab si, de la primele rnduri, a nteles c anonimul autor
(nu semnasem textul, n credinta c poate astfel frnez cursul ostil al evenimentelor), c acest
obscur autor al povestirii despre lagre n-are nici cea mai mic idee despre asezarea elementelor
principale ale unei propozitii si mai foloseste si niste cuvinte barbare. A trebuit s ia creionul si s
bifeze pagina nti, a doua, a cincea, a opta, punnd subiectele, predicatele si atributele la locurile
lor. Dar povestirea s-a dovedit plin de agramatisme de la un capt la altul si, de la o anumit
pagin, Kondratovici s-a lsat pgubas. Ce prere si fcuse el spre dimineat, nu stiu, dar cred
c nu era o problem s si-o modifice ntr-un sens sau altul. Tvardovski ns, fr s-i cear
prerea, s-a apucat s citeasc el nsusi manuscrisul.
Familiarizndu-m apoi cu viata redactiei, m-am convins c Ivcm Denisovici n-ar fi vzut lumina
tiparului dac A. Berzer n-ar fi fost asa de rzbttoare si nu 1-ar fi agtat pe Tvardovski
strecurndu-i c e o chestie vzut de un mujic". Denisovici al meu n-ar fi primit el n veci lumin
verde de la cele trei gorile ale sefului: De-mentiev, Zaks si Kondratovici.
N-am s spun c aveam cine stie ce plan precis, dar un lucru l intuiam, l presimteam cu
claritate: mujicul sta de Ivan Denisovici nu putea s-i lase indiferenti nici pe mujicul superior care
era Alek-sandr Tvardovski, nici pe mujicul suprem, Nikita Hrusciov. Asa s-a si ntmplat: la urma

urmei, nici poezia, nici chiar politica n-au fost acelea care au hotrt soarta povestirii mele, ci
tocmai aceast substant funciarmente trneasc, att de batjocorit, asuprit, ponegrit la noi
ncepnd de la Marea Cotitur, si chiar si mai dinainte.
Dup cum avea s povesteasc mai trziu el nsusi, Tvardovski, n seara aceea, s-a asezat n pat
si a luat manuscrisul. Dar, dup dou-trei pagini, si-a zis c asa ceva nu se citeste culcat. S-a
ridicat, s-a mbrcat. Ai casei dormeau deja, dar el, toat noaptea, cu pauze la buctrie pentru
ceai, a citit povestirea, o dat, apoi si a doua oar (n-a mai citit niciodat a doua oar ceea ce am
scris eu ulterior, si, n general, nu reciteste niciodat nimic, nici dup concesii fcute de autori).
Asa a trecut noaptea, apoi au venit ceasurile, pentru trani, matinale, dar nc nocturne pentru
oamenii de litere, si trebuia s mai asteptm. Tvardovski nu s-a culcat defel.
30
L-a sunat pe Kondratovici si i-a dat ordin s afle de la Berzer: cine este autorul si unde se
gseste. Acesta este modul n care s-a ajuns din verig n verig la Kopelev. Acum, Tvardovski
telefona la acesta. Un lucru i-a plcut ndeosebi: aici nu era mistificarea vreunui condei renumit
(de altfel, el era convins de aceasta) si autorul nu era om de litere si nu era din Moscova.
Pentru Tvardovski ncepeau zilele fericite ale descoperirii: ddu imediat o rait cu manuscrisul pe
la prietenii si, cerndu-i fiecruia s pun la btaie cte o sticl n cinstea aparitiei unui nou
scriitor. Trebuie s-1 cunosti pe Tvardovski: el este un adevrat editor prin aceea c, spre
deosebire de altii, la el plcerea de a descoperi noi talente merge pn la febrilitatea, pn la
pasiunea cuttorului de aur.
El si asalta prietenii, dar iat ce era straniu n legtur cu viata lui: la cincizeci si unu de ani, poet
celebru, redactor-sef al celei mai bune reviste, figur important a Uniunii Scriitorilor, figur de
mare calibru si printre comunisti, Tvardovski nu avea dect prieteni de slab calitate: loctiitorul
su numrul unu (geniul su ru) De-mentiev; apoi tovarsul su de pahar, inexpresivul LA. Sat,
scutier postum si cumnat al mscriciului Lunacearski; plus M.A. Lifsit, un marxist dogmatic
fosilizat. Se spune c a avut perioade de prietenie cu Viktor Nekrasov, cu Em. Kazakievci si cu
altii, dar apoi prietenia aceasta a avut soarta carului care a nimerit prin hrtoape: s-a mpotmolit, a
ajuns cu rotile-n sus. Adic, si prin mediul n care se misca si prin nsusi felul lui de a fi,
Tvardovski era condamnat la singurtate. Din cauza anvergurii sale. si a caracterului su. si din
cauza obrsiei sale trnesti. si din cauza vietii de membru al protipendadei sovietice, viat
nefireasc pentru un poet. , n timp ce se goleau aceste sticle si se cerea s se aduc, pentru a fi
privit ca o minune, manuscrisul original n care literele se nghesuiau ca oile mnate la strung si
n care nu era nici pic de spatiu liber pentru interventiile creionului redactional, la revist, dup
uzantele de rigoare n cazurile importante, se ntocmeau referate cu privire la manuscris. Iat ce
scria Kondratovici: ...Noi, probabil, n-o s-1 putem publica... Ar trebui nainte de toate s i se
sugereze autorului's introduc motivul detinutilor care asteapt ca suferintele lor s ia sfirsit... Ar
trebui periat putin limba." De-mentiev: Unghiul de vedere al autorului: n lagr este ngrozitor si
la fel si n afara lagrului. Manuscrisul constituie un caz complicat:
31
a nu-1 publica nseamn a te teme de adevr... a-1 publica este im -posibil, el nu arat totusi
dect o latur a vietii." (Cititorul s nu trag de aici concluzia c Dementiev se frmnta cu
adevrat ntre a publica si a nu publica. El stia prea bine: a publica asa ceva era si imposibil si
periculos, si n-o s fac nimeni treaba asta, dar, avnd n vedere c patronul su era asa de
cucerit si entuziasmat de cazul respectiv, nu se putea da un verdict prea aspru.)
Dar ca s aflu si s pricep toate acestea mi-a trebuit mai mult de un an. si la aceast prim vizit,
Kondratovici, strduindu-se s fac pe importantul (de altfel, lipsa lui de substant spiritual, lipsa
lui de personalitate mi apruser de la prima vedere), m-a ntrebat foarte semnificativ ca pe un
modest autor peste care a dat norocul:
Mai aveti si altceva?
ntrebare simpl! ntrebare fireasc ei trebuiau s-si fac o idee despre msura n care reusita
mea era sau nu rezultatul n-tmplarii. Dar tocmai sta era marele meu secret, n cinci ani de
lagr cheltuisem resurse de ingeniozitate ca s-i pclesc pe cei ce m perchezitionau, n opt
ani, petrecuti n deportare si n libertate, inventasem ascunztori. Dar nu fcusem toate acestea
pentru ca s sustin acum o conversatie de salon, drept pentru care i-am luat vorba din gur lui
Kondratovici:
Pentru aceast prim luare de contact, as prefera s nu ncepem cu aceast ntrebare.

Sosind Tvardovski, am fost invitat n marea sal de redactie (la data aceea, cei de la Novi mir
aveau la dispozitie un spatiu destul de ngust; un colt al slii era considerat a fi cabinetul lui
Tvardovski). Nu-1 cunosteam dect dup niste proaste fotografii de ziar si, avnd n vedere
slabele mele calitti de fizionomist, as fi putut s nu-mi dau seama c era el. Era mare, masiv n
toate sensurile, dar iat rsrind si un al doilea, tot mare si tot masiv n toate sensurile, simpatic
nimic de zis, si care cu greu si ascundea bonomia. Acest al doilea personaj s-a ntmplat s fie
Dementiev. Tvardovski ns, potrivit momentului, a afisat o atitudine demn-protocolar; si totusi,
chiar prin aceast masc nu putea s nu strbat si s m frapeze din prima clip expresia
copilroas a fetei lui aceast sinceritate de copil neasigurat contra rului, de copil cruia, se
pare, nici lunga zbovire prin sferele nalte nici turta dulce oferit de ocupantul tronului nu i-au
pervertit sufletul ctusi de putin.
32
t t
Toate vrfurile redactiei s-au asezat n jurul unei vechi mese uriase, n form de oval alungit, eu
fat-n fat cu Aleksandr Trifo-novici. El fcea mari eforturi s se domine pe sine nsusi si s-si
compun o min serioas, dar nu prea reusea: era din ce n ce mai radios. Tria acum unul dintre
momentele cele mai fericite ale vietii sale; n jurul acestei mese, eroul zilei nu eram eu, ci el.
Se uita la mine cu o bunvoint aproape confundabil cu iubirea. Fr s se grbeasc, a luat la
mn diverse pasaje din povestirea mea, scurte sau lungi, asa cum i veneau n minte, fcnd
operatiunea aceasta cu o plcere, o mndrie, o bucurie care nu mai erau ale descoperitorului, ale
protectorului, ci ale creatorului; cita cu o asemenea tandrete, cu o asemenea emotie, nct ai fi zis
c toat povestea aceasta era trit si ptimit de el, c era povestea cea mai scump inimii lui.
(Ceilalti membri ai redactiei ddeau din cap a ncuviintare si tineau isonul la elogiile sefului;
singur, poate, De-mentiev a avut o atitudine moderat-apatic. De altfel, el nici n-a luat cuvntul n
ziua aceea.)
Dar cel mai rezervat dintre toti si aproape lugubru am fost eu. mi fixasem aceast linie de
conduit, asteptndu-m s-i vd c acum-acum ncep s-mi frme oasele, s-mi impun
concesii si tieturi or, eu pentru nimic n lume nu m-as fi nvoit la asa ceva: cci ei habar naveau c ceea ce tineau n mn era un lucru deja atenuat, deja laminat, mi spuneam c, la
nceput, scrierea mea despre lagr va fi ntins cu delicatete pe mas si ndat vor intra
foarfecele n functiune si vor tia toti spinii, toate zdrentele, toate floricelele. si eu, prin aerul meu
lugubru, le artam dinainte c nu mi s-a urcat la cap si c nu pun pret foarte mare pe noile mele
relatii.
Dar, minune! Nu mi-au rsucit minile. Dar, minune! N-au scos si n-au fcut uz de foarfeci. Sau eu
am nnebunit? Oare redactia chiar crede c textul sta poate fi tiprit?
n total, observatiile lui Tvardovski rugminti afabile, exprimate pe tonul cel mai precaut! au
fost dou: Ivan Denisovici nu poate rvni la munca de decorator de covoare ca s primeasc pe
sest suplimente; el nu poate totusi s refuze sistematic ideea c ntr-o bun zi o s-si recapete
libertatea. Poate c asta asa si era; am consimtit imediat, fr dificultate. Iar Zaks a opinat c nu
poate Ivan Denisovici s cread n mod serios c Dumnezeu mrunteste luna ca s fac stele. si
Mariamov mi-a semnalat vreo doi-trei termeni ucraineni gresiti.
33
Da, prieteni dragi, asa se poate colabora! Altfel mi nchipuisem eu redactiile noastre...
Pentru ca povestirea s fac impresie bun, mi-au propus s-i spunem nuvel ei bine, fie si
nuvel.* Cu titlul de s-854, a mai spus Tvardovski pe un ton ce nu admitea replic, povestirea nu
va putea fi publicat niciodat. Eu nu le cunosteam mania de a re-boteza, de a edulcora, de a
dilua totul, si nici n-am ncercat s m opun. Prin schimb de sugestii fcute de-o parte si de alta a
mesei, cu participarea lui Kopelev, s-a convenit asupra titlului: O zi din viata lui Ivan Denisovici.
Tvardovski m-a avertizat c nu-mi promite ferm c voi fi publicat (Dumnezeule, dar eu eram
bucuros c n-au depus textul la KGB!), c nu-mi fixeaz termen, dar c nu va precupeti nici un
efort ca s m ajute.
mpinsi de curiozitate, au nceput s-mi pun diverse ntrebri subsidiare ca, de pild: n ct timp
am scris aceast nuvel? (Atentie, pericol de explozie! am scris-o n patruzeci si cinci de zile. si
atunci, n tot restul timpului?) Ei bine, vedeti, este greu de evaluat, nu-i asa, mereu pe frnturi,
dup orele de scoal... n ce an am nceput-o, n ce an am terminat-o, ct a stat la mine? (Toate
datele ardeau cu litere de foc n mintea mea! dar dac ncep s le spun, se va vedea imediat

ct timp rmne nefolosit.) Eu si-asa nu-mi aminteam anii... si de ce dactilografiez asa de

nghesuit, fr spatii libere, pe fat si pe dos? (Dar stiti voi ce snt ia centimetri cubi,
priceputilor?!...) S stiti un lucru, la Riazan, pur si simplu, nu ai de unde s cumperi un petic de
hrtie... (Ceea ce iarsi era adevrat.)
M-au ntrebat despre viata mea, trecut si prezent, si toti au tcut jenati cnd le-am rspuns
direct c predau la o scoal, de
* Concesie zadarnic din partea mea. La noi se sterg granitele dintre genuri, rezultatul fiind
demonetizarea formelor. Ivan Denisovici este, desigur, o povestire, desi lung si ncrcat. Mai
restrns dect povestirea as gsi c este schita structur lejer, subiect clar si gndire
asijderea. Povestirea este ceea ce cel mai adesea la noi se ncearc a se numi roman: acolo
unde exist interferent de teme si chiar o aproape obligatorie extensie n timp. Romanul
(execrabil cuvnt! nu se poate altfel?) se deosebeste de nuvel nu att prin volum si nu att prin
extensie n timp (el se caracterizeaz chiar prin concizie si dinamism), ct prin multimea destinelor
pe care le cuprinde, prin lrgimea orizontului si prin onestitatea gndirii.
34
unde am un venit de saizeci de ruble pe lun si c mie mi-ajunge. (La Riazan nu voiam s am
norm ntreag, ca s am timp disponibil, iar sotia mea, cu salariul ei mare, si ntretinea cele trei
b-trne.) Asemenea cifre, n general, depsesc puterea de ntelegere a oamenilor de litere;
pentru cteva rnduri de recenzie tot atta se plteste. De mbrcat, eram mbrcat la nivelul
salariului meu. Autoritar si bine dispus, Tvardovski a dat ordin s mi se fac imediat un contract
pe baza celui mai nalt tarif practicat la ei (numai avansul echivala cu salariul meu pe doi ani). Am
rmas ca vrjit, silin-du-m s fiu atent s nu spun despre mine mai mult dect trebuie.
Ce mai am acas? ce mai am? aceasta era ntrebarea pe care mi-o puneau cu cea mai mare
insistent Tvardovski si redactia. Trecnd n revist straturile de texte ngropate de mine ncepnd
din 1948, cutam s vd ce le mai pot propune. Venind aici, nu avusesem n vedere s le
dezvlui ceva n plus, dar ceva trebuia totusi, era greu s-i conving c scrisesem Ivan Denisovici
ca s-mi fac mna.
Vulpea i-a zis mujicului: las-m numai s-mi pun lbuta pe cruta ta, c de srit sar singur.
Asa si cu mine.
Am promis s fac investigatii pentru data urmtoare; mi se prea c se va mai gsi la mine vreo
povestioar, si cteva mici studii, si apoi si cteva versuri. (Kondratovici a spus apoi, radiind de
bucurie, c, foarte bine, tema lagrului s-a epuizat cu Ivan Denisovici, si c ar fi bine s o
abordez pe aceea a frontului. Douzeci de ani, mii de guri, astea, ca un singur om, trmbitaser
din trmbita militar si tema nu era epuizat! Dar pentru cei cincizeci de milioane care pieriser
n exil si n lagre, delusorul povestirii mele era suficient!...)
n acel decembrie, a trebuit s mai merg de dou ori la Moscova. Ei diluaser vreo zece expresii
din povestire, dar Berzer, cu care legasem foarte repede o cald prietenie, pe bun dreptate m-a
prevenit c nu poti sti niciodat ce trece si ce nu trece de cenzur si c este mai bine ca o vreme
s nu mai corectezi nimic. De altminteri, nici nu aveam chef s fac concesii, mi venea mai la
ndemn s-mi iau povestirea napoi dect s-o mutilez.
n cursul acelor vizite i-am dus lui Tvardovski cte ceva: cteva poezii de captivitate, cteva Frme
dintre cele mai inofensive si povestirea Nu e sat fr un sfnt, epurat de frazele cele mai
nepublicabile. El a caracterizat Frmele ca note de pstrat ca rezerv
35
n dosarul general", nesesizndu-le deloc genul, n legtur cu versurile a spus: Pe unele le-am
putea publica, dar n-o s fie o bomb, or eu vreau s fie o bomb." (Rebelul chema furtuna!
nu, desigur, nu era pe punctul de a mucezi!) Despre Matriona s-a discutat n comitetul de redactie
la 2 ianuarie 1962.
(Pe-atunci mi-a czut fisa c odat si-odat o s fie bune la ceva minutele acestor ntlniri literare
si m-am apucat s-mi notez imediat dup consumarea lor, sau, si mai bine, chiar n timpul
discutiilor. Astfel am consemnat totul despre Tvardovski si acum mi pare ru c n-am loc s
relatez fidel si detaliat aceste ntlniri, recu-noscnd de altminteri c aceasta ar putea s
lungeasc si s ncarce compozitia Schitelor, neajunsuri pe care as vrea s le evit.)
La aceeasi mas urias, n form de oval alungit, njurai creia de curnd luase loc atta lume,
Tvardovski de data aceasta nu adunase cvorumul: unul nu reusise s citeasc, altul lipsea din
redactie. Dementiev era de fat (angajat cu norm complet la Institutul de Literatur Universal,

el nu avea la Novi mir dect scurte aparitii; ceea ce fcea el aici nu era pentru a-si asigura venitul
de baz, ci pentru a ndeplini o misiune important). Tvardovski l invit: Sasa, ia loc!" Dar
Dementiev trecu peste invitatie ca peste o zdrnicie: Ce mai e de discutat aici?" Dup expresia
fetei lui, puteai crede c a spus-o cu tristete (si-asa n-o s-1 publice), dar eu am sesizat un alt
ton: un ton care trda suprarea provocat de faptul c eu le aduc povestiri, una mai insolent
dect alta, si-1 abat pe Tvardovski de pe dramul pavat si omologat, nc de-atunci am perceput
adevratul sens al acestei scurte ciondneli dintre ei.
Ei erau la per tu", nu umblau niciodat cu fasoane si ceremonii, erau amndoi Sasa. Nimeni
din redactie nu ndrznea s-1 contrazic pe Tvardovski; singurul care-si permitea s vin cu o
prere personal si s polemizeze ct poftea, era Dementiev, si se mpmntenise obiceiul ca
Tvardovski s nu considere definitiv nici o decizie pn ce aceasta n-a fost pus de acord cu
Dementiev primul fie c-1 convingea pe al doilea, fie c btea n retragere. Dar mai ales acas
(locuiau n aceeasi cas pe Kotelniceskaia) Dementiev stia s-1 domine pe sef: Tvardovski tipa la
el, btea cu pumnul n mas, dar cel mai adesea cdea de acord cu el. Astfel, pe neobservate,
un Sasa, din spatele celuilalt Sasa, ddea bice revistei. Dementiev, se spune, intervenea prudent,
cu foarte mult tact. Tvardovski n-ar fi suportat, pesemne, situatia n care Dementiev s-ar
36
fi multumit mereu numai s-1 tin n fru. Nu putine erau cazurile cnd acesta i ddea si pinteni
nu avem de ce s ne ascundem dup deget (asa s-a ntmplat cu povestirile lui V. Grossman, de
exemplu). si aproape invariabil scotea cte un Sasa, n-ai dreptate! Chestia asta o publicm!",
atunci cnd Tvardovski se mpotrivea din niscaiva considerente personale. Dementiev era btios
dar stia msura, stia unde s dea napoi, s se recunoasc nvins. El nu avea niciodat o
atitudine gunos-vanitoas, nu se umfla n pene, si aceasta le usura existenta, lui si celorlalti
membri ai redactiei. Nici un redactor nu era complexat n fata lui; Dementiev era totdeauna
dispus la abordri operative, sesiza iute esenta problemei, si cnd putea s dea o mn de ajutor
pentru a face s treac un articol sau un paragraf punnd o surdin, deplasnd cuvintele o
ddea neaprat. Prin contributia lui, revista era si mai proaspt, mai consistent si chiar mai
incisiv dar totul n limitele rezonabilului, dar totul cetluit bine cu cercul de ndejde al partidului
si adpostit bine sub acoperisul de ndejde al partidului!
El si cu autorii vorbea liber, la obiect: i era strin starea de automultumire, avea ochiul format
pentru a descoperi un scriitor si gsea modul potrivit de a discuta cu el. Avea un fel foarte
agreabil de a-1 pronunta pe o", zmbea agreabil si stia ct este de ndrgit de interlocutori.
Acest soi de mujic simpatic, cam rubicond,,cu prul putin ondulat si foarte rar, se apropia de
saizeci de ani. si s clipeasc din ochi stia, si stia s strecoare, cu jumtate de glas, sugestii
ca biat de ncredere, accesibil oricui, ti primea manuscrisul, lucru pe care-1 fcea cu plcere!
ei bine, o s-1 prelucrm, desigur, o s-lprelucrml" (si o s-1 masacrm). Chiar n fata sefului,
n fata cruia tu te fstcesti, el stie s intervin pentru tine: Sasa, ai dreptate, asta-i un rahat, dar
pe autor nu-1 poti face s gndeasc asa cum gndesti tu. Hai s-1 sprijinim, l mai corectm pe
ici pe colo, si-1 publicm."
Dar acolo unde cercul partidului plesnea, unde prin acoperis ncepea s se vad afar, acolo
Dementiev nu pricepea ce comentarii s-ar mai putea face. Acolo intrau n actiune inima si
clarviziunea lui Tvardovski. Asa a pierdut Dementiev partida cu Ivan Denisovici: o noapte de
nesomn si lectura fcut de dou ori l impresionaser prea puternic pe Tvardovski pentru ca
Dementiev s mai poat face fat eruptiei de sensibilitate poetic si trneasc a sefului.
37
De altminteri, toate acestea eu nu le-am aflat si nu le-am nteles dect dup ani de zile.
Deocamdat nu vedeam n Dementiev dect un dusman, nc nu ntelesesem c examenul de
fond al Matrionei avusese deja loc ntre ei doi, acas, n tain, si c de data aceasta al doilea
Sasa, narmat cu adevrul de partid", l nvinsese deja pe primul, l nvinsese pe redactorul-sef,
dar nu putea nbusi sentimentul din inima poetului. si Tvardovski, nevoit s m refuze, era ca pe
jar, si dac strigase la Sasa nr. 2 s vin la masa unei dezbateri care nu ducea la nimic, o fcuse
pentru ca acesta s-1 ajute s ias din starea de perplexitate si s-mi explice mie din ce motiv
povestea despre Matriona nu poate fi publicat n nici un caz, dar n nici un caz. (Ca si cnd le-as
fi oferit-o eu. Le-o adusesem ca s scap de insistentele lor.) Dar Dementiev a plecat, s-a lsat
pgubas si Tvardovski s-a vzut n situatia de a delibera" de unul singur n prezenta a trei
membri ai redactiei care n-au scos un cu-vnt si a mea cu rarele si apaticele mele rspunsuri. A

durat aproape trei ore aceast deliberare acest monolog al lui Tvardovski.
A fost un discurs confuz, incoerent, dar rostit din inim. (Berzer, care se aflase si ea cu noi, mi-a
spus dup aceea c de cnd era ea la Novi mir si era de ctiva ani nu-si amintea s-1 fi
vzut, s-1 fi auzit pe Tvardovski n starea aceasta.)
A fcut un tur de orizont asupra povestirii si apoi un tur de orizont asupra consideratiilor generale,
din nou asupra povestirii, si din nou asupra consideratiilor generale. Artist autentic, el nu putea
s-mi reproseze cum c textul meu nu reflecta adevrul. Dar s admit c tocmai ceea ce
prezentam eu era adevrul n deplintatea lui, aceasta i-ar fi zdruncinat convingerile de membru
al partidului si al societtii sovietice.
Nu era prima dat c se producea n sufletul lui de cte ori, desigur, se produsese aceast
coliziune, dar poate niciodat n-tr-o form asa de grav! El nu-si trgea viata dect dintr-un
singur izvor: literatura rus de la acele prime versuri ale lui Nekrasov nvtate pe de rost nc
de pe cnd, copil fiind, umbla descult, si de la prima lui poezie compus la treisprezece ani. Era
devotat literaturii ruse, sfinteniei cu care ea abordeaz viata. Nu dorea altceva dect s fie
precum cei de odinioar, ca Puskin si ca oamenii din anturajul acestuia. Dup exemplul lui
Esenin, ar fi fost gata s moar de fericirea de a mprtsi o soart asemntoare celei a lui
Puskin. Dar nu mai era acel secol; de toti si peste tot mbrtisat,
38
nrdcinat n inima fiecruia si cu att mai mult n inima unui redactor-sef era un alt adevr,
unul mai important, adevrul partidului. A ndruma literatura rus, a o ajuta, el n-ar fi putut s-o
fac astzi fr carnetul de partid. Iar el nu putea s poarte carnetul de partid fr s fie sincer cu
partidul. Trebuia ca aceste dou adevruri s nu se despart, ci s se contopeasc de
aceasta avea el nevoie ca de aer. (Motivul pentru care n curnd l va ndrgi si si-1 va apropia
asa de mult pe Laksin este c acesta este mare mester n concilierea celor dou adevruri, stie
s treac artistic de la unul la cellalt fr s lase s se vad fisuri.) Dup ce mai nti
manuscrisul trecea printr-un prim sentiment al iubirii, Tvardovski trebuia neaprat s-1 fac s
treac printr-un al doilea sentiment, si numai asa putea s-1 publice ca pe o oper sovieticNoi toti sedeam nemiscati, dar el se ridica si, folosind spatiul din spatele scaunului su, fcea doitrei pasi ncolo si-ncoace si vorbea: Dumneavoastr insistati prea mult pe latura neprezentabil a
satului!... ia dati mcar o rait si prin partea lui mai luminoas. .. Dumneavoastr nu vedeti
dect degenerati, vrcolaci, dar snt multe sate din care ies si generali, si directori de uzine, si
apoi vin n satul lor n concediu." si tot el preciza: Nu, eu nu v spun s faceti din Kira o
komsomolist." Cnd gsea prea crestineasc" atitudinea naratorului fat de viat, cnd, ca un
animal priponit, se nvrtea n jurul ideii c binele a devenit la noi sinonim cu proprietatea si-si
amintea de Tolstoi: Copii, binele este acela despre care v vorbea btrnul!" si unde nu ncepea
s-mi laude povestirea pentru afinitatea ei cu proza moral a lui Tolstoi. Apoi i reprosa Matrionei
c artisticeste este mai subtire" dect Ivan Denisovici. (Evident, dac artisticeste este mai subtire,
acesta este un motiv suficient pentru a nu o publica...) Dar apoi iar o luda cnd pentru expresiile
ei populare, cnd pentru notatiile asupra vietii stesti.
La un moment dat ncepu s laude realismul fr epitete" si recunoscu c realismul critic nu i se
pare deloc mai ru dect cel socialist.
si apoi nc multe si mrunte despre baza tehnico-material care, n America si n Suedia, este
mai dezvoltat, si despre noi stia care, n douzeci de ani, n-o s le ajungem din urm, despre
felul n care noi deja le ntoarcem spatele cu dezgust". si n acest moment si aminti cum Stalin,
combtndu-1 pe Trotki, promitea s
39
v\\
construiasc socialismul nu pe seama jefuirii satului". si deodat, de parc cineva ar fi proiectat
un fascicul de lumin asupra lui, si nvluindu-ne cu niste priviri uimite, a ntrebat: si pe seama a
ce a fost construit?" Dar noi 1-am lsat s se complice, am continuat s tcem si el s-a angajat
din nou ntr-un du-te-vino tacticos pe parchetul lipicios si ntr-o peroratie despre decalajul dintre
moral si baza tehnico-material. Totusi, insista el, religia n-a avut dect o slab actiune inhibitiv
asupra instinctelor rele". (N-am nteles: atunci ce le inhiba odinioar?...)
si uite asa si-a continuat monologul aproape nentrerupt, cnd radiind de noblete, cnd plecndu-si
capul pe sub plafonul dogmatic; cnd tresrind sub efectul intuitiei adevrului, al intuitiei care-o ia
naintea auzului si a vzului poetului; cnd ca un buldozer m-pingnd din greu mormanele de

gunoi bune pentru o baricad din grajdurile lui Augias.

Dar noi nu obiectam si nu ncuviintam noi tceam. Obiecta ns povestirea despre btrna
nevoias pe numele de Matriona, manuscrisul tcut pe care, conform promisiunii pe care i-o
fcuse lui Dementiev, urma s-1 elimine. si, nentmpinnd nici o obiectie cu voce tare, dar ca si
cnd i s-ar fi infirmat toate argumentele, Alek-sandr Trifonovici, cu un geamt de pocit, a pus la
btaie ultimul si principalul argument:
Eh, doar n-o s-mi spuneti c Revolutia din Octombrie a fost fcut de florile mrului!
Nici unul dintre noi nu spusese asa ceva, Doamne fereste! nici unul nu scrisese asa ceva! Dar
ceea ce acum devenea jenant era faptul c nici unul dintre noi nu aprobase, nu zmbise, nici
mcar un semn cu capul nu fcuse. Ne complceam ntr-o tcere necuviincioas.
Cum? noi nici mcar acest lucru, cel mai simplu dintre toate, nu-1 ntelegeam? Nedumerit, ca
orbit nc de lumina proiectoarelor, Aleksandr Trifonovici se plant ca un taur n fata noastr si
exclam nostalgic:
Pi, dac n-ar fi fost Revolutia, nu 1-am fi descoperit pe Isa-kovski!... si eu cine as fi fost dac
n-ar fi fost Revolutia?...
Niste evenimente poetice disparate, iat tot ce-i venea pe limb n acest minut! (Dar Esenin, dar
Kliuev, Klcikov au existat fr Revolutie? si ce-au primit de la ea?)
40
si concluzia deliberrii a fost aceea c nu, desigur nu, chestia asta nu poate fi publicat".
Desi dup aceea ar fi fost firesc ca manuscrisul s i se restituie autorului, Tvardovski, n
ncurctura celui cu constiinta vinovat, mi-a zis:
Deocamdat mai las-1 totusi la redactie. L-o mai citi careva...
Acum c manuscrisul iesise deja la lumin, nu mai aveam nimic de pierdut, puteam s-1 las la
redactie.
si m-a mai rugat ceva A.T. (dup multe cte spusese, asta suna de-a dreptul uluitor):
Un singur lucru ti cer: s nu te crispezi ideologici S nu te apuci s scrii unul dintre acele
lucruri pe care redactorii, cu de la ei putere, le-ar lsa s treac, fr s m consulte.
Adic, el nu putea s publice nimic din ceea ce-i adusesem eu dar m ruga ca pe viitor s nu
scriu altfel!
Tocmai asta si puteam s-i promit...
Dorind s mai atenueze refuzul, A.T. ncepu s vorbeasc de msurile luate n vederea publicrii
lui Ivan Denisovici, msuri care erau nc de domeniul fantasticului. si se poticni, n realitate nici
el nu stia: ce s ntreprind? cum s procedeze? cnd? mi zise linistitor:
Hai, s nu ne zoresti. Nu ntreba n ce numr va fi asta. Eu nici n-aveam aceast intentie. Se
terminase fr Lubianka
multumesc din suflet. Nu pierdusem dect ntr-o privint: dezvluisem, pur si simplu, secretul. Deacum trebuia s-mi ascund de trei ori mai bine scrierile deja gata si lucrarea n curs. I-am replicat:
Chestia asta are important la tinerete, atunci esti nerbdtor s te vezi publicat ct mai
repede. Dar acum, altele snt preocuprile
mele.
***
Cu aceasta ne-am desprtit pentru destul de mult vreme. Eu nu 1-am zorit cu nimic pe
Tvardovski si, n acel an, n-am gsit nimic incorect n ritmul lent n care se desfsurau lucrurile. si
apoi, cu ce as fi putut s compar acest ritm, cu ce unitate de msur s-1 msor? Oare pn
atunci mai existase vreun caz asemntor n literatura noastr?
- E usor de fcut reprosuri cnd nu exist precedente. Cnd pui oul de gin pe vrful su usor
lovit, toat lumea vede c acesta
41
poate s stea drept. Or, pn atunci, nimnui nu-i reusise aceast figur. Printre asii literaturii
sovietice, cine, nainte de Tvardovski si n afara lui Tvardovski, ar fi avut vointa si ndrzneala s
propun sus de tot o asemenea povestioar exploziv? La nceputul anului 1962 era absolut
imposibil s anticipezi cile si mijloacele prin care el va actiona si n ce msur va reusi.
Dar au trecut anii, stim c Tvardovski a ntrziat cu unsprezece luni publicarea povestirii, si este
usor astzi s-1 acuzi c nu s-a grbit, c a trgnat lucrurile n mod inadmisibil, n momentul n
care povestirea mea tocmai sosise la redactie, Nikita nc mai tuna si fulgera mpotriva lui Stalin,
nc mai socotea ce piatr s mai arunce asupra acestuia si tare i-ar fi fost de folos mrturia

unei victime! Da, dac n momentul acela, imediat, n siajul congresului al XXII-lea, s-ar fi publicat
Ivan Denisovici, ar fi fost si mai usor ca n jurul acestuia s se dezlntuie huiduitul antistalinist si,
cred, Nikita, impulsiv cum era, cu plcere ar fi nghesuit n Pravda si capitolele O noapte a lui
Stalin" trase din al meu Prim cerc. Aceast publicare n Pravda, cu drgutul de tiraj de cinci
milioane, se contura atunci n mine foarte clar, aproape pregnant, o vedeam ca n mrimea ei
natural.
Astzi, nu mai stiu: cum s evalum cu dreptate? Povestea, s i-o fi dus-o si s i-o fi spus-o eu
lui Nikita? Fr concursul lui Tvardovski, nici un congres al XXII-lea n-ar fi ajutat la nimic. Dar, n
acelasi timp, cum s nu spun acum c Tvardovski a ratat o ocazie unic, a ratat momentul de vrf
al fluxului, care ne-ar fi rostogolit micul nostru poloboc departe, departe, dincolo de lantul de
stnci staliniste, si numai acolo i-ar fi revelat continutul. Dac atunci, n cele dou-trei luni dup
congres, am fi publicat si capitolele despre Stalin ce mult ar fi crescut eficienta demascrii
acestuia, ce mult le-am fi complicat sarcina celor care, mai trziu, s-au ocupat cu recosmetizarea
acestuia. Literatura putea s accelereze mersul istoriei. Dar nu 1-a accelerat.
Viktor Nekrasov, scandalizat, mi spunea n iulie 1962:
Eu nu nteleg; la ce bun asemenea ocoluri complicate? Culege, cci, nu stiu ce reactii, apoi va
redacta o scrisoare. Dar el are la ndemn receptorul acelui telefon. Se ridice receptorul si s-1
sune direct pe Nikita! I-o fi team...
Tvardovski, ntr-adevr, are un asemenea caracter nct i se face ru dac i se refuz o cerere.
Se spunea c pentru el era un chin
42
cnd era rugat s intervin pentru cineva, pentru rezolvarea vreunei cereri de locuint: dac
deodat el, deputat n Sovietul Suprem si membru supleant al CC, se vede refuzat? umilitor,
nu-i asa?...
Se poate presupune c se temea c, adresndu-se prea direct si intempestiv lui Hrusciov, va
compromite sansele nuvelei. Dar cred c aici era vorba mai degrab de obisnuita inertie a acelui
cerc de nomenclaturisti, cerc n care se nvrtea de-atta timp: ei duc o viat comod si nu le st-n
fire s se grbeasc a fauri o istorie mereu fugar oare pentru c ea nu va mai duce nicieri?
oare pentru c, la drept vorbind, nu ei o furesc? Dar mai era si faptul c, n urma descoperirii
fcute de el, Tvardovski ncerca de cteva luni un anumit sentiment de plenitudine; nuvela l
satisfcea si nepublicat. El, ca unul pentru care zilele nu intraser n sac, a dat-o spre lectur lui
Ciukovski, lui Marsak si nu numai pentru ca prin numele lor s consolideze destinul viitor al
manuscrisului, ci si pentru ca s se delecteze el nsusi pe seama aprecierilor lor, s le citeasc
pe acestea cu voce tare membrilor redactiei si s le transforme n subiect de conversatie cu bunii
si amici (mie nu mi le-a artat, temndu-se c am s mi-o iau n cap). si lui Fedin i-a dat
manuscrisul (reactia a fost nul) si nu s-a opus ca acesta s le fie transmis spre lectur lui
Paustovski si Ehrenburg (cum nu-i avea la inim, oferta n-a fcut-o el personal). A mosmondit
mult la o prefat pentru nuvel (la drept vorbind, prefata ar fi putut si s lipseasc: la ce bun s te
mai justifici?). Astfel, pe durata multor luni, s-a pregtit pe-ndelete, fr s se lmureasc nc
asupra modalittii de a ajunge cu problema mai sus. A da textul la cules si a-1 trimite la cenzur,
att si nimic mai mult, i se prea funest (ntr-ade-vr ar fi fost funest): cenzura nu s-ar fi multumit
numai s-1 interzic, ci imediat ar fi fcut raport la sectia cultur" a CC, si aceasta ar fi purces pe
loc la msuri preventive ostile.
si lunile treceau se rcea, ba chiar dispruse complet ardoarea congresului al XXII-lea.
Nestatornic n toate ntreprinderile sale si cu att mai mult n continuarea acestora, de umoare
schimbtoare, Hrusciov trebuia n plus s-1 sustin pe Nasser, s-1 aprovizioneze cu rachete pe
Castro si s descopere mijlocul radical (cel mai bun dintre cele mai bune, de data aceasta) de a
salva agricultura si de a-i asigura deplina nflorire, si apoi si cosmosul s-1 urmreasc nu stiu
unde, si s ntreasc lagrele slbite dup cderea lui Beria.
-'
43
si nc un pericol, neasteptat pentru Tvardovski, exista n aceast practic a lecturilor, a
recomandrilor si a pregtirilor planificate: n veacul nostru mecanografic si fotografic, copiile
manuscrisului se rspndeau foarte repede. (Se pare c primii vinovati de toate acestea erau:
acelasi V. Nekrasov care a luat prieteneste, numai pentru o noapte, manuscrisul de la Tvardovski
si 1-a dat la reproducere fotografic, pe de o parte, si N.I. Stoliarova, devenit n cu-rnd prietena
noastr apropiat, pe de alt parte, vezi Completarea a cincea, schita 9. Ambii binevoitori au

actionat de bun-credint, dar n realitate gestul lor a fost duntor.) n seiful lui Novi mir,
exemplarele originale erau tinute sub o supraveghere sever dar n acest timp zeci, dac nu
sute de copii dactilografiate si fotocopii se rspndeau deja prin Moscova si Leningrad, ajungeau
la Kiev, Odessa, Harkov, Nijni Novgorod. Rspndirea se intensifica pe fundalul convingerii
unanime c textul cu pricina nu va fi publicat niciodat. Tvardovski era suprat, cuta s
descopere o trdare" n redactie, nentelegnd tehnica si ritmurile secolului nostru, nente-legnd
c el nsusi, cu colectia lui de ditirambi orali si recenzii scrise, era propagatorul numrul unu. El
continua s se codeasc, nu se hotra, lunile treceau si iat, se contura pericolul real ca
nuvela s se strecoare spre Occident, si acolo oamenii snt mai operativi si, o dat publicat
acolo, ea nu va mai fi niciodat publicat la noi. (Logic perfect accesibil omului sovietic si
absolut inaccesibil occidentalului. Cci, pentru noi, lumea nu este lume, ci lagre" vesnic
beligerante, asa am fost educati.) Faptul c, dup ce manuscrisul a ajuns n Occident, nu s-a
ntmplat nimic timp de aproape un an de zile, este si el o minune nu mai mic dect nssi
publicarea n URSS. Dar nu a ajuns n Occident din cauza superficialittii occidentale: strinii
care au aflat despre aceast povestioar n-au dat important.
Probabil acest pericol 1-a si determinat pe Tvardovski s se grbeasc, n iulie a mers la Vladimir
Semionovici Lebedev, expertul lui Hrusciov n probleme de cultur, si i-a predat manuscrisul cu
n anex un mnunchi de recomandri.
n tot acest timp, Tvardovski nu m-a chemat la el nici mcar o dat. Eu aflam numai din relatrile
Annei Berzer cte ceva despre ce se mai ntmpla pe-acolo pe la redactie, ncepeam de
asemenea s fac cunostint, din cnd n cnd, cu oameni care-mi citiser nuvela. Vreo douzeci
de asemenea cititori mi ddeau mie, cel iesit
44
din anonimatul clandestinittii, senzatia c snt nconjurat de o mare multime de oameni si c am
dobndit o celebritate rsuntoare.
M pregteam febril pentru o nou perioad periculoas a vietii mele. Una era s-mi ascund
manuscrisele, cnd nu eram dect un fir de nisip printre alte fire de nisip; alta era acum, dup ce
fusesem descoperit si cnd Lubianka putea s manifeste o curiozitate mai tenace dect aceea a
lui Novi mir si s-si trimit bietii s vad ce-am mai scris. Am nceput s-mi verific ascunztorile
si le-am gsit prea simple, cu totul vulnerabile n fata acestor specialisti ai efractiei. De data
aceasta, eu nsumi am spart si am distrus al doilea plafon al dulapului, ca s nu mai rmn nici o
urm; toate variantele si ciornele de prisos le-am ars de n-a mai rmas nici una. Restul m-am
decis s nu-1 mai tin acas, si n ajunul Anului Nou 1962, mpreun cu sotia, am dus, la prietenul
ei Teus din Moscova, draga mea arhiv (dup trei ani si jumtate aceast arhiv avea s fie
ridicat de zbirii KGB-ului). n legtur cu acest transfer am o amintire deosebit de vie. n vagonul
de metrou n care cltoream n acea zi de srbtoare, a dat buzna la un moment dat un huligan
beat care a nceput s se ia de pasageri. si s-a ntmplat c printre brbatii prezenti nu s-a gsit
nici unul care s ia atitudine: unul era btrn, altul prea prudent. Normal ar fi fost s intervin eu
nu eram departe de individul cu pricina si aveam o mutr care putea s-1 domoleasc. Dar noi
aveam la picioare valijoara scump cu toate manuscrisele si eu, unul, n-arh ndrznit s m
implic: dup o ncierare, ajungi inevitabil la militie, fie ca participant, fie ca martor, oricum tear nregistra, mai bine-ti vezi de treaba ta. Ar fi fost un episod tipic rusesc ca ingenioasele fire ale
retelei mele s se rup din cauza unui asemenea huligan. si astfel, pentru a-mi ndeplini datoria
de rus, a trebuit s manifest o stpnire de sine atipic pentru un rus. si, ca un las, am preferat s
m acopr de rusine, s-mi feresc ochii de privirile pline de repros ale femeilor care parc nentrebau: ce brbati mai snteti si voi?
Poate nu ntr-o form asa de umilitoare, dar de cte ori, la fel de opresiv, istovitoarea mea
conspiratie literar nu m-a lipsit ea de libertatea de actiune, de libertatea de exprimare, de
libertatea de a-mi ndrepta spinarea. Toti ne simteam oprimati, dar eu mai duceam n crc si
povara unei activitti clandestine; astfel, de la cte preocupri de creatie literar n-am fost eu
deviat. Toate oasele
45
mele gem, toate oasele mele implor: ajut-ne s ne dezdoim! ce pot s fac?
mi mutasem arhiva, dar din ntlnirea din ianuarie de la Novi mir eu am nteles c, la drept
vorbind, nimic nu pleca la tipar, n aceast situatie nou si plin de pericole, trebuia ca, n paralel
cu activitatea la scoal, s continui s folosesc pentru scris timpii morti ai zilelor mele. Simteam

nevoia s mai dactilografiez o dat, o ultim dat, Cercul si ncepnd din ianuarie 1962 mi-am
asumat acest risc. Timp de patru luni de zile, pn la sfrsitul lui aprilie, nu m-am ocupat de nimic
altceva; ct despre soarta lui Ivan Denisovici un singur lucru m preocupa: s nu se urneasc
nimic n aceste luni, s nu se schimbe nimic, fie si s nu avanseze nimic numai s-mi pot
termina romanul n liniste.
Nici s m rog de cineva nu era nevoie: n legtur cu Ivan Denisovici se btea pasul pe loc. n
perioada srbtorilor de l Mai, eu, nc neluat n vizor, am reusit s le duc Zubovilor n Crimeea
(unde se mutaser dup exil) exemplarul dactilografiat al romanului precum si un numr de copii
compacte fcute n secret. Apoi acas m ocupam cu diferite puneri la punct si iat c vara btea
la us. Trebuia s profit de sezonul cald ca s voiajez si cu ocazia aceasta s si difuzez niste
microfilme prin zona Kamei si a Uralilor. Toat povestea cu Novi mir prea asa de compromis
(si cu att mai bine! gndeam eu, mi voi regsi treptat linistea), nct ne-am pus n gnd, eu si
sotia, s plecm spre Enisei si Baikal (cltorisem eu prin Siberia, dar numai n vagon de
detinuti" si numai pn la Novosibirsk). Pn la urm a iesit conform proverbului: Sracul n-are
dect s se-nsoare, dar noaptea i va fi scurt." Exact la Irkutk, nici mai departe nici mai aproape,
m astepta o telegram urgent din partea lui Tvardovski care m invita s trec pe la redactie
pentru cteva minute".
Dar, de la Irkutk pn la locul acelei ntlniri pentru cteva minute" erau patru zile si patru nopti de
cltorie cu trenul.
Redactia s-a reunit din nou n plen. Mi s-a spus vag c o instant important (aceasta nsemna
V.S. Lebedev) mi-a aprobat nuvela. Dar au fost exprimate cteva dorinte privind mbunttirea ei.
Tvardovski socotea c aceste dorinte nu erau foarte numeroase si m ruga struitor s le
satisfac, s nu ratez sansa care mi se oferea.
El se strduia din rsputeri s nu-si exteriorizeze prea mult starea de jubilatie. Sufletul lui de copil
i se revela prin bucuria irepresibil
46
ce i se citea n priviri. Tare era multumit de succesul planului pe care-1 urmrise pe parcursul
multor luni si numai ceremonialul unei sedinte de redactie l obliga s lase a se crede c adaug
si el anumite remarce de-ale lui, dar de fapt, de la mine nu voia dect un singur lucru: s le accept
pe cele ale lui Lebedev. Dar el nu a vorbit chiar asa de direct si a condus cu seriozitate sedinta,
propunnd tuturor membrilor s sugereze corecturile pe care ei le considerau a fi de rigoare.
S-au spus unele lucruri, dar nimeni n-a venit cu ceva esential pentru c fiecare nu urmrea
altceva dect s-i fac pe plac redac-torului-sef si chiar si interzicea s aib vreo prere proprie,
distinct de-a acestuia. (Aceast practic nu Tvardovski a creat-o, ea s-a creat de la sine n
revist, fireste, n virtutea alinierii fiecrei prti la ansamblu, aceasta s-a format ca n orice
institutie, ca la orice verig a sistemului sovietic.) Dar tocmai Dementiev sta acolo lipit de scaunul
lui si tocmai el vedea cum se sparge cercul, cum cedeaz plafonul. Aleksandr Grigorievici
Dementiev, care nu se rusina de faptul c fusese secretar al organizatiei de baz a scriitorilor din
Leningrad, iar n vremea lui Hrusciov devenise comisar al celei mai liberale reviste cine oare si
de ce l trimisese aici? putin pentru a se mprospta, putin pentru a se purifica, dar si pentru
a mpiedica publicarea unor texte! Acum, fat de cei care-1 trimiseser aici cu jumtate de
norm, dar cu o dubl responsabilitate, el nu putea s recunoasc autoritatea fie si a referentului
lui Hrusciov si s fie de acord cu atitudinea binevoitoare a ntregii redactii. Om practic, el n-a luat
cuvntul atunci, n decembrie 1961, cnd toti m ludau si m flatau: stia el prea bine c si-asa
aceast nuvel n-o s fie publicat. Dar acum cnd, din cauza evenimentelor care o luau razna si
bruscau legea, se contura perspectiva ca nuvela mea s rzbeasc la lumin, acum trebuia s
fac totul pentru a o corija.
Unde oare dispruse expresia lui cnd malitios-amical, cnd afectiv-amical, asociat cu capul n
plin ncruntire si lsat ntr-o parte ntr-un mod care-1 fcea simpatic? si ce dur devenise
maniera lui, altdat cuceritor-amabil, de a-1 pronunta pe o"! si ce se mai mbujora, ce i se mai
urca dogoarea pn la urechi! O precizare ns: el nu fcea pe olimpianul, ci polemiza, trind cu
emotie momentul cu emotie c nu va cstiga, c nu va convinge. Descrcrile energiei retorice
nu luau dect forma unor cuvinte mari
47 '
precum realism socialist, comunism, patriotism, materialism. Dac ar fi fost dup voia lui
Dementiev, el atta mi-ar fi dat la rindea nuvela nct aceasta ar fi devenit neted ca oglinda si n-

ar mai fi avut nici o asperitate. Dar aici trebuia s umbli la miez. Atunci a nceput s m acuze c
fac de ocar steagul si simbolul artei sovietice Crucistorul Potemkin, si s sustin c trebuie
suprimat orice aluzie la acest subiect. si, n plus, c trebuie suprimat dialogul dintre Alioska si
suhov cu privire la Dumnezeu pentru c, din punct de vedere estetic, este cu totul inexpresiv,
iar din punct de vedere ideologic este incorect, si prea lung, si nu face dect s strice o nuvel,
altminteri valoroas. si n plus, mai spunea el, autorul nu trebuie s se abat de la exacta
evaluare politic a banderistilor', chiar n conditia lor de detinuti n lagr, pentru c ei au minile
ptate de sngele oamenilor nostri sovietici. si n plus... El sustinea acum c a fcut multe
adnotri pe textul dactilografiat si c ar putea s mi le arate concret, numai c a uitat textul acela
acas.
Ca un mistret nfuriat arta Dementiev la sfirsitul monologului su, si dac i s-ar fi pus acum n
fat cele o sut cincizeci de pagini ale textului dactilografiat probabil c le-ar fi fcut bucti-buctele.
si Tvardovski nu zicea nici da nici nu. Da,c n-ar fi avut dreptate, n-ar fi avut! Dar rationamentul
comisarului politic era foarte just, din nuvela mea amorfa el voia s fac o arm a realismului
socialist si ce putea s-i obiecteze redactorul-sef? Nu putea s-i obiecteze, dar Dumnezeu stie
de ce nu zicea da. El nu-1 sustinea nici printr-un semn cu capul, nici printr-un semn cu ochiul. si
se uita la mine de parc ar fi asteptat ceva din partea mea. Dac as fi cedat, hopul ar fi fost
depsit.
Totusi Dementiev exagera! Cu toat inteligenta lui evident si percutant, el ignora complet
specia noastr de fosti detinuti, aliajul din care este fcut tribul nostru. Dac si-ar fi supravegheat
modul de exprimare, dac ar fi cerut si el acolo niste concesii minime, chit c detestabile,
suficient de duntoare textului as fi luat not de toate observatiile fcute si, apoi, combinndule cu exigentele expertului lui Hrusciov, as fi chibzuit asupra materialului respectiv
1 Stepan Bandera, lider nationalist ucrainean, internat de germani ntr-un lagr de concentrare,
emigrat dup al doilea rzboi mondial, asasinat la Miinchen de ctre agentul sovietic Stasinski.
(N.t.)
48
si poate as fi stricat ceva. Dar, n fata acestei priviri pline de furie agresiv, eu am rspuns ferm,
fr efort, fr s m ntreb ctusi de putin dac o s m avantajeze sau nu aceast reactie a
mea. M gndeam la tovarsii mei de detentie, la fratii mei, la greva foamei de la Ekibastuz, la
rebeliunea de la Kenghir1. si m cuprindea rusinea si dezgustul c eu nc m mai trguiam cu
oamenii de aici, c puteam n mod serios s concep c niste literati, posesori ai carnetului rosu,
ar fi devenit, dup congresul al XXII-lea, capabili s tipreasc vreun cuvnt purttor de adevr.
Zece ani am asteptat am rspuns eu usurat si pot s mai astept nc zece ani. Nu m
grbesc. Viata mea nu depinde de literatur. Dati-mi manuscrisul, vreau s plec.
Cuprins de panic, a intervenit Tvardovski:
Dar dumneata n-ai nici o obligatiei Tot ce s-a spus astzi aici, rmne la aprecierea dumitale
personal. Dar dorinta vie a noastr a tuturor este ca manuscrisul s treac.
si Dementiev n-a mai scos un cuvnt! S-a potolit. S-a mblnzit. Ajunsese la limita dincolo de care
nu mai avea nici o influent asupra sefului. Nu putea s se aventureze mai departe.
si acum trebuia s merg... chiar la Dementiev acas ca s iau exemplarul original. Ce se mai
schimbase, ce prietenos deve-nise! Era oare el cel care, cu jumtate de or mai nainte, se repezise asa de mnios la mine, btnd din copite? Nitam-nisam, iat-1 propunndu-mi acum s
lucrez... n apartamentul lui. Nitam-nisam, uitnd cu totul de acea terminologie de ,,-isme"
bubuitoare, iat-1 ncercnd prin anumite vagi aluzii s m roage s-1 nteleg. Ehei, era mai nobil
metalul din care era fcut acest comisar. El se pare, se retrsese n spatele multor pereti
desprtitori, si n spatele fiecrui perete care se aduga era tot mai trist. (Apropo, am auzit dup
aceea c se trgea dintr-o familie de negustori bogati; dat fiind vrsta lui, el trebuie s fi
cunoscut si acel mod de viat. Teama de anchete s fi fost aceea care-1 fcea s caute a fi pe
linie? Se ntmpl. Se pare c si Sufronov este n aceeasi situatie. Snt vreo ctiva, asemenea
slujitori n protipendada literar.)
si iat-m din nou n fata nuvelei mele. Eu, dragul de mine, stiam ceea ce redactia nu stia: ce se
manipulase si se rscroise aici nu mai coincidea deloc cu varianta adevrat. Aceasta nu mai era
1 Ekibastuz si Kenghir, locuri de detentie n Kazahstanul de Nord. (N.t.)
49

deloc nuvela mea n virginitatea ei initial. Unde s-a nceput se poate si continua. Ar mai fi nc
destul dinamit n ea, chiar si dup tieturile operate. Dar mi se prea de ru augur un
asemenea nceput de drum n literatur: s las din pret cum fac ei toti. Mi-aduc aminte ca azi c
n momentul acela, n ce m privea, as fi preferat s nu corectez nimic, si dracu s-i ia, n-au
dect s n-o publice. si totusi ar fi fost stupid s nu ncerc defel. Chiar atenuat cu o jumtate de
procent, cu trei sferturi de procent (att reprezenta n pondere si volum concesia pe care
decisesem s le-o fac lui Lebe-dev si revistei Novi mir totusi, o dat publicat, o s aib efect!
Da, merita s ncerc.
Dac m gndesc bine, Lebedev mi cerea niste lucruri uimitor de minore. Nu atingeau cu nimic
esenta nuvelei. Pasajele cele mai ofensive pe care, cu strngere de inim, probabil c le-as fi
sacrificat, el le-a ocolit de parc nici nu le-ar fi observat. Dar ce era cu acest liberal furisat acolo
la vrf, n imediata apropiere a primului secretar al CC? Cum se strecurase acolo? Cum de rezista
acolo? Ce program avea? Cci trebuia ajutat!
n esent, Lebedev mi cerea s scot toate acele pasaje n care cpitanul de rangul doi aprea,
dup criteriile lui Ivan Denisovici, drept un personaj comic, asa cum si era conceput, si s
subliniez partinitatea acestuia (trebuia s existe si un erou pozitiv"!). Sacrificiul acesta mi se
prea cel mai mic dintre toate. Eu am scos ceea ce era comic, a rmas ceea ce era oarecum
eroic", dar insuficient dezvoltat", dup cum s-au exprimat ulterior criticii. Cam exagerat prea
acum protestul cpitanului de rangul doi la schimbarea grzii (initial protestul fusese conceput ca
burlesc), dar, poate c aceasta nu strica tabloul lagrului. Apoi trebuia folosit mai rar cuvntul
papagali", cerint creia m-am conformat fcndu-1 s apar nu de sapte ori, ci de trei ori;
aceeasi cerint n legtur cu ticlos" si ticlosi" cnd se vorbeste despre sefi (aveam n privinta
aceasta cam multicele exemple); trebuia de asemenea ca nu autorul, ci cpitanul s-i condamne
pe banderisti (am atribuit aceast fraz cpitanului, dar ntr-o editie separat am suprimat-o: n
gura cpitanului, ea suna firesc, dar ei si asa au fost prea mult mproscati cu noroi), n plus
trebuiau nzestrati detinutii cu o anumit sperant de libertate (dar acest lucru eu nu puteam s-1
fac). si, culme a comicului pentru mine, care-1 uram pe Stalin, mi se cerea ca mcar o dat s-1
numesc pe acesta ca vinovat de toate nenorocirile, (ntr-a50
devr n nuvel, el nu era pomenit niciodat de nimeni! Desigur, omisiunea nu era
ntmpltoare: vinovat, dup mine, era ntreg regimul sovietic, nu numai Stalin.) Am fcut aceast
concesie, men-tionndu-1 o dat pe ttucul cel mustcios"...
Am introdus corecturile respective n text, am plecat din Moscova si din nou a nceput pentru
mine o perioad de deplin acalmie si lips de orizont (ah, nu m-au lsat s vd Baikalul!). Din
nou totul a revenit la starea anterioar de imobilitate, ca si cum nuvela nu se pusese niciodat n
miscare, ca si cum totul nu fusese dect un vis. Abia la sfrsitul lui septembrie, si asta n mare
secret, am aflat de la Berzer cum evoluau lucrurile. La dacea de la Pitunda, Lebedev ncepuse
s-i citeasc nuvela mea lui Hrusciov (lui Ni-kita, n general, nu-i plcea s citeasc, el cuta s
prind din filme ceva cultur). Nikita asculta cu atentie aceast nuvel amuzant, rdea cnd
trebuia, scotea cte un ah si mcia cnd trebuia, si, dup ce s-a ajuns cu lectura la jumtatea
textului, a cerut s fie chemat Mikoian ca s asculte mpreun. Totul a fost aprobat de la un capt
la altul si ceea ce a plcut n mod deosebit a fost, desigur, scena muncii: cum economiseste Ivan
Denisovici mortarul" (chestia asta Hrusciov avea s-o povesteasc la ntlnirea de la Kremlin).
Mikoian nu i-a fcut nici o obiectie lui Hrusciov, si astfel destinul nuvelei a fost hotrt n urma unei
lecturi fcute oarecum la gura sobei. Totusi, Hrusciov voia s aranjeze totul n chip democratic.
Dou sptmni mai trziu Hrusciov si ncheiase perioada de concediu si se ntorsese deja la
MoscovaNavi mir primeste pe la amiaz un ordin prin care CC cerea ca a doua zi dimineat s
i se aduc nici mai mult nici mai putin de 23 de exemplare ale nuvelei. Or, la redactie nu erau
dect trei. S le dactilografieze? Nu s-ar reusi! Deci trebuia dat la cules. S-au angajat cteva
linotipuri la tipografia Izvestiei, s-a mprtit cte un fragment de nuvel zetarilor care, complet
nedumeriti, au trecut la operatiunea de culegere. Tot pe bucti au verificat materialul n timpul
noptii si corectorii de la Novi mir, care au fost contrariati de cuvintele neobisnuite, de topica
neobisnuit si au rmas cu gura cscat n fata unui asemenea continut. Apoi, n timpul
schimbului din zori, le-gtorul a brosat toate cele 25 de exemplare n cartonul albastru al lui Novi
mir si, dimineata, ca si cnd totul s-ar fi fcut de la sine, au fost depuse 23 de exemplare la CC,
iar matritele tipografice au fost ascunse n conditii speciale de pstrare sub lact. Hrusciov a

51
ordonat ca exemplarele respective s ajung la sefii cei mari ai partidului, iar el el s-a dus s
pun la punct agricultura din Asia Central.
Dup dou sptmni a revenit la Moscova sub zodia, fatidic pentru el, a mijlocului de
octombrie. La sedinta ordinar a biroului politic (prezidiu" i se spunea atunci), Nikita le-a cerut
celor prezenti s fie de acord cu publicarea. Nu stiu exact, dar se pare c totusi membrii biroului
politic nu si-au dat n mod explicit acordul. Multi s-au eschivat de la un rspuns precis (de ce
tceti?" a ntrebat Nikita), careva si-a luat inima n dinti si a ntrebat: si chestia asta cui i va da
ap la moar?" Dar, la vremea aceea dup legend, Nikita era de genul v zdrobesc pe toti".
Discutia nu s-a terminat, desigur, fr laude la adresa lui Ivan Denisovici care pune constiincios
crmid peste crmid. si s-a decretat publicarea lui Ivan Denisovici. In orice caz, nu s-a
nregistrat nici o voce care s fi fost categoric contra.
Asa s-a produs minunea cenzurii sovietice sau, cum mai exact a fost ea numit trei ani mai trziu,
consecinta voluntarismului n domeniul literaturii".
La 20 octombrie, ntr-o smbt, Hrusciov 1-a primit pe Tvar-dovski ca s-i comunice decizia
luat de biroul politic. Nu stiu dac a fost prima, dar n orice caz a fost ultima dat cnd au stat de
vorb, fr grab, ntre patru ochi. n inima lui Tvardovski, ca desigur n inima oricrui rus, a
oricrui om, exist o sete neostoit de a crede n cineva. Astfel, cndva, n ciuda totalei ruinri a
trnimii si a suferintelor propriei lui familii, el si-a pus credinta n Stalin si a vrsat lacrimi sincere
la moartea acestuia. Apoi, dup ce au fost dezvluite frdelegile lui Stalin, el, cu aceeasi
sinceritate, s-a lepdat de fostul idol si s-a strduit s cread ntr-un adevr nou, purificat, si n
nou-promovatul om care rspndea lumina acestui adevr. si anume n aceste culori 1-a vzut el
pe Hrusciov n cursul acestei convorbiri de dou sau trei ore; o lun mai trziu, la apogeul
prieteniei noastre, A.T. mi-a spus: Ce om bun si inteligent! Ce fericire s avem la crma trii un
asemenea om!"
n cursul acestei ntrevederi cu Tvardovski, Hrusciov a avut maniere de om blnd si vistor, chiar
de filozof. Nu avem motive s punem la ndoial acest lucru. Ca un vrf de pumnal se aflau deja
n conjunctie deasupra capului lui constelatiile dusmnoase. Probabil c primise deja telegrama
de la Gromko ce-1 informa c n
52
ajun la Casa Alb fusese abordat cu cuvintele: Spuneti cinstit, domnule Gromko, aveti rachete
n Cuba?" si ca ntotdeauna cinstit si sigur, Gromko a rspuns: Nu". Desigur, Hrusciov, discutnd
pasnic cu Tvardovski despre literatur, nu stia c la Washington se pregteau deja panouri cu
fotografii mrite ale rachetelor sovietice din Cuba, c n lunea urmtoare aceste panouri aveau s
fie prezentate delegatilor statelor americane si c John Kennedy va obtine acordul acestora cu
decizia lui, de o ndrzneal fr precedent, de a controla vasele sovietice. Nimic altceva dect
aceast singur duminic l mai desprtea pe Hrusciov de sptmna lui de rusine, team si
capitulare. si tocmai n aceast ultim smbt s-a ntmplat s-si dea viza pentru Ivan Denisovici.
Eu uneori chiar 1-am ntrerupt! mi povestea Tvardovski, mirndu-se si el de atta curaj. Iam spus: nu se nasc copii din sruturi, desfiintati cenzura asupra literaturii! Cci dac operele
circul n manuscris, este cel mai ru lucru ce se poate ntmpla!" si Nikita asculta mpciuitor; ai
fi zis c nici lui nu-i erau strine aceste vederi. Cel putin, aceasta era impresia lui Tvardovski.
(Din confruntarea relatrilor lui n redactie se poate deduce c propriile lui idei, Tvardovski, fr
s-si dea seama, i le atribuia Iui Hrusciov, care nu scotea un cuvnt.)
Hrusciov i-a povestit lui Tvardovski c se strnseser deja trei volume de materiale privind crimele
lui Stalin, dar c deocamdat nu se public nimic.* Istoria va judeca faptele noastre." (Nikita
prindea aripi si se umaniza de fiecare dat cnd vorbea despre faptul c nimeni nu este nemuritor,
despre timpul limitat sorocit vietilor noastre. Se regsea acest motiv si n discursurile lui publice.
Era o trstur crestineasc de care el nu era constient, el, care fusese de la Lenin ncoace
aprigul prigonitor al bisericii! Nici unul dintre conductorii comunisti, nici pn la el, nici dup el,
nici mai la vest, nici mai la est dect el, n-a vorbit vreodat n felul acesta. Nikita era un tar care
nu-si ntelegea absolut deloc adevrata natur, nici menirea istoric, subminnd mereu acele
straturi care voiau si puteau s-1 sustin; el nu cutase niciodat, nu gsise niciodat un consilier
inteligent. Adjubei, ginerele su, un nvrtit si un plescar,
* Nimic nu ducea Hrusciov pn la capt, n-a dus pn la capt nici demontarea imaginii lui Stalin.
Putin s mai fi fcut si nimeni n-ar mai fi deschis gura ca s clefie despre marile merite" ale

ucigasului.
53
nu era nici el o lumin, era mai curnd un aventurier care i-a mai si grbit socrului su cderea.)
Hrusciov era convins c Stalin 1-a omort pe Kirov, dar n acelasi timp si ddea seama c, n
sine, acest Kirov era o persoan stears.
Se pare c totul era aranjat n legtur cu nuvela, si Tvardovski a dat ordin s apar n numrul
11 al revistei. Dar a nceput imediat drama rachetelor cu America. si nu era exclus ca furtuna
carai-bian s declanseze pe coridoarele CC un vrtej care ar fi luat pe sus si biata mea nuvel.
Dar lucrurile s-au linistit! nainte de srbtorile din noiembrie exact la un an dup ce lsasem
din mn nuvela am fost chemat pentru prima corectur.* n timp ce sedeam aplecat pe textele
dactilografiate toate acestea rmneau un mit, eu nu simteam absolut nimic. Dar cnd mi s-au pus
n fat paginile de revist nc netiate, am avut viziunea milioanelor de ignoranti crora li se
ofer ocazia s vad ivindu-se la suprafata apei balaurul vietii noastre concentrationare, si n
luxul neobisnuit al camerei de hotel, pentru prima dat, nuvela mea m-a fcut s plng.
n acest timp s-a transmis rugmintea lui Lebedev: s mai scot din manuscris cuvintele lui Tiurin:
Mi-am fcut semnul crucii si am zis: Totusi, tu existi, Creatorule, n cer. Mare ti-e rbdarea, dar
lovitura ta doare." S-au prins... S-au prins, dar trziu, n legtur cu acest pasaj, capital n
nuvel, unde eu le-arn rsturnat si le-am demontat toat legenda cu privire la pieirea unor sefi n
anul 1937! La redactie s-a ncercat nduplecarea mea: Lebedev se artase asa de ntelegtor! El
fcuse bresa si aranjase totul! trebuia acum s i se fac si lui o concesie. Era adevrat, si as fi
cedat dac
* Novi mir i-a pclit elegant pe cei de la cenzur: fr nici o explicatie, le-a trimis la viz prima
prob paginat a lui Ivan Denisovici. Dar cenzura, ngropat n transeele ei, habar n-avea de
hotrirea CC, luat cu usile nchise, dup rnduiala noastr dintotdeauna. Dup ce au primit
nuvela, cei de la cenzur au rmas cu gura cscat n fata acestei diversiuni ideologice" si au
telefonat indignati la revist: Cine a trimis acest manuscris?" Pi, noi cei de aici", a rspuns
inocent sefa de redactie N.P. Bianki. Dar cine 1-a aprobat personal?" Pi, ne-a plcut la
toti" ciripi Bianki. S-a auzit o amenintare oarecare si cel de la captul firului a pus receptorul n
furc. O jumtate de or mai trziu s-a primit un alt apel telefonic, vesel de data aceasta: Mai
trimiteti dou exemplare" (voiau s-1 citeasc si ei). Hrusciov ca Hrusciov, dar viza cenzurii
oricum trebuia s figureze pe fiecare fil.
54
aceasta ar fi fost numai pe contul meu sau pe cel al literaturii. Dar aici mi se propunea s cedez
pe contul lui Dumnezeu si pe contul mujicului, or, acest lucru jurasem s nu-1 fac niciodat. si
iat-m refuzndu-1 pe acest binefctor mitic, mie nc necunoscut.
si asa de mare era inertia pietrei deja puse n miscare si antrenate n plin rostogolire nct nici
consilierul lui Hrusciov n-a putut s corecteze si s opreasc nimic!
A ncercat s-o fac Adjubei: nu s opreasc piatra care se rostogolea, ci mcar s-i devieze
traiectoria. Poate fcea asta sub presiunea ortodocsilor si conformistilor, dornici totusi s fie ei
primii care s prezinte si anume n felul lor istoria lagrelor (si s se prezinte pe ei nsisi ca
principale victime si ca eroi principali); dar la mijloc era mai curnd un motiv mai meschin: pur si
simplu pentru a prelua initiativa (s pun fitilul"), pentru a-1 devansa pe Tvardovski acum, dup
ce parcursese un drum greu, si a-i smulge laurii, n comitetul de redactie al Izvestiei, Adjubei era
furios c aceast tem important nu fusese descoperit" de ziarul su. Cineva si-a amintit c
existase o mic povestire trimis din Cita, dar nepublicabil", drept pentru care fusese respins.
S-au npustit asupra cosurilor de hrtii, dar degeaba: textul respectiv era distrus. A fost contactat
G. selest care, urgent, a transmis telefonic din Cita textul Pepitei sale. Textul acesta a si aprut n
numrul festiv al Izvestiei a aprut ntr-o form nerusinat de simpl", si chiar fr cel mai mic
semn al exclamrii, da, ca si cnd timp de patruzeci de ani n ziarele noastre se publicaser
povestiri despre viata lagrelor si toat lumea se sastisise de ele. Tvardovski s-a simtit atunci
foarte afectat si s-a suprat pe Adjubei. n ce m priveste, cred c Pepita nu le-a folosit la nimic:
rostogolirea pietrei noastre era ireversibil. Le era dat cititorilor rusi s vad pentru prima dat
contururile lagrului tocmai ntr-o asemenea form.
Simtind deja c victoria este de partea lui, Tvardovski, ca editor prevztor si dibaci, privea mai
departe si, tocmai cu prilejul acelor festivitti de noiembrie, mi-a trimis o lung epistol:
.. .As vrea s-ti vorbesc de pe pozitia vrstei si experientei mele literare, nc de pe acum exist

attia oameni care solicit redactiei noastre s le dea adresa dumitale, exist atta interes fat de
dumneata, stimulat uneori de mobiluri extraliterare. Dar ce-o s fie cnd povestirea o s apar n
pres?... Va fi tot ceea ce se cheam glorie... Dac-ti scriu acum, este pentru a sublinia speranta
pe care
55
mi-o pun n calmul, fermitatea, naltul dumitale sentiment al demnittii personale... Ai trecut prin
multe ncercri, si mi-e greu s concep c unul ca dumneata ar putea s se clatine n fata acestei
ncercri... dimpotriv, uneori m ntreb dac lipsa dumitale de vanitate, acel ceva din atitudinea
dumitale vecin cu indiferenta, nu depseste oarecum msura... Pe mine care, cu colegii de
redactie... am trit ca pe o adevrat srbtoare a victoriei, ca pe un triumf, ziua n care am aflat
c totul merge bine, pe mine un pic m-a suprat acea retinere cu care ai rspuns la telegrama
mea de felicitare, acele cuvintele mi-este plcut, care n cazul de fat au fost, iart-m, pur si
simplu jignitoare pentru mine... Dar acum fac apel tocmai la lipsa de vanitate si la retinerea
dumitale fie ca ele s se accentueze si s rmn nsotitori statornici ai activittii dumitale
viitoare... Unii te vor sci cu rugmintile lor s le dai ceva, un fragment, o buctic, ti vor oferi
contracte, bani... Te implor, nu te lsa atras... nu te lsa cucerit, spune-le (noi avem oarecare
drept s mizm pe dumneata) c ai obligatii fat de Novi mir, care, poti s le spui, ia tot ce iese
din pana dumitale."
Pentru ei era o srbtoare a victoriei"! Iar eu i-am explicat starea mea sufleteasc: stiti ce
gnduri rni-au venit n minte cnd am deschis plicul dumneavoastr? Sotia mi-1 aduce si-mi
spune, foarte alarmat: Un plic gros de la Novi mir. De ce asa de gros? L-am pipit si am
spus: Este absolut clar. Cineva vrea de la mine alte concesii, dar eu concesii nu mai pot s fac.
Momentan, tiprirea s-a terminat... Din toate punctele de vedere, viata mea la Riazan merge n
asa msur pe vechiul fgas (dis-de-dimineat, n bunda mea de ocnas, m duc s tai lemne;
apoi m pregtesc de lectii, apoi m duc la scoal, unde snt dojenit c lipsesc de la nvtmn-tul
politic sau c nu particip la activitti extrascolare), nct discutiile si telegramele de la Moscova mi
par un simplu vis... Pentru mine din telegrama dumneavoastr un singur lucru a devenit clar:
deocamdat nu exist interdictie. De aceea, dragul meu A.T., nu pstrati n inim ranchiun
pentru cuvintelele mele mi-este plcut, as fi fost nesincer dac m-as fi exprimat mai tare; n
momentul acela eu n-am simtit o bucurie delirant, n general, viata m-a obisnuit mult mai mult cu
rul si totdeauna mi vine mai usor, snt mai dispus s cred n acest ru. n lagr m-am ptruns de
ntelepciunea proverbului rusesc: n fericire s nu te-ncrezi, de necazuri s nu te temi; m-am
obisnuit s triesc dup aceast regul
56
si sper s nu m abat niciodat de la ea... Bucuria esential de a fi recunoscut, eu am trit-o n
decembrie anul trecut, cnd ati considerat c Denisovici merita o noapte alb."
Iar apelul lui de a nu m lsa atras" si de a nu m lsa cucerit", cum s nu aib ecou n mine?
Pe mine acest lux al hotelului Moskva" de pe Ohotni Riad, catifelele, covoarele si serviciile
portarului nu m ncntau, ci m speriau. Cnd ai dobndit glorie, ai senzatia, prima senzatie, c
limba din gura ta nu mai percepe gustul, c degetele tale nu mai au acel fin simt al pipitului ca
nainte. De ce nu iei un taxi?" se mira Kopelev. Dar pentru mine a m aseza ntr-un taxi
echivala cu o trdare, eu nu m vedeam altfel dect cu rucsacul n autobuz. si acum i
rspundeam cu convingere lui Tvardovski: Gloria n-o s-mi ia mintile... i prevd o viat scurt
si dorinta mea este de a o folosi ct mai judicios pentru scrierile mele deja finisate." (Dar Novi mir
nu le cunostea nc...)
Tvardovski ns, dup gestul de bunvoint al lui Hrusciov, tocmai aceast viat scurt a gloriei
n-o ntelegea nicicum.
Foarte cordiale deveniser relatiile noastre, desi nc nu ne n-tlniserm niciodat ntre patru
ochi, fr s-i avem n preajm pe membrii redactiei, n curnd m-am dus acas la el si tocmai
n momentul acela a venit un curier de la redactie (dovedit ulterior ca iscoad) cu un exemplarsemnal al numrului 11 al revistei. Ne-am mbrtisat. A. T. se bucura ca un copil, zburdnd prin
camer cu trupul lui de urs: Psric si-a luat zborul! Psric si-a luat zborul!... Greu s-o mai
opreasc acum cineva! Acum este aproape imposibil!" (Aproape... Pn n ultimul minut nici el nu
era sigur. Dar parc n-au fost cazuri n care s-a distrus un ntreg tiraj? Au vreun pret pentru noi
munca, banii? Pentru noi ideologia este la mare pret.) Victoria este mai mult a dumneavoastr
dect a mea" acestea au fost cuvintele cu care 1-am felicitat eu.

Vino val-vrtej direct la mine!" pe acest ton neobisnuit m-a abordat la telefon cu ocazia
urmtoarei mele sosiri n capital. Imediat dup iesirea tirajului numrului 11 a avut loc plenara
CC consacrat industriei, dac nu m nsel. Cteva mii de exemplare de revist, destinate a fi
vndute n Moscova, au fost difuzate prin chioscurile care deserveau plenara. De la tribuna
plenarei, Hrusciov a declarat c aceasta este o carte important si necesar (numele meu nu 1-a
pronuntat, confundndu-m pe mine, autorul, cu personajul Ivan Denisovici). El chiar s-a plns
plenarei de biroul lui
57
politic: i ntreb o publicm sau nu? Iar ei, ei tac!..." si membrii plenarei au adus de la piata"
de crti dou brosuri: una rosie (materialele plenarei) si una albastr (numrul 11 a lui Novi mir).
si uite asa, rdea Tvardovski cu gura pn la urechi, fiecare a venit purtnd la subsuoar crticica
rosie si crticica albastr. Totusi, nainte de discursul de nchidere al lui Hrusciov, secretarul
comitetului regional de partid Novosibirsk s-a apropiat de Tvardovski si i-a spus: stiti, au fost
situatii si mai grave.. .La mine n regiune exist si acum asemenea ntreprinderi, eu stiu chestia
asta. Dar la ce bun s scrii despre ele?" Dup discursul lui Nikita ns, respectivul 1-a cutat pe
Tvardovski ca s-i strng mna si s-si fac uitate cuvintele nelalocul lor.
Asa de mare era forta acestui cor de elogii, a acestui avnt general, nct n aceleasi zile
Tvardovski mi-a spus: acum lansm Ma-trional Matriona pe care revista, la nceputul anului, o
respinsese, Matriona care nu se va putea publica niciodat" iat cum acum, cu inima usoar,
el o trimitea la cules, uitnd chiar faptul c o refuzase cndva!
Cel mai periculos este pasul al doilea!" m avertiza Tvardovski. Prima carte, cum se spune, si
un prost o scrie. Dar a doua?...
si foarte nelinistit, m cerceta cu privirea. Prin a doua" el nu avea n vedere Matriona, ci ceea ce
aveam s scriu eu dup aceea. si eu, trecnd n revist ceea ce scrisesem deja, nu reuseam s
m hotrsc pe care s-o scot la lumin: toate muscau. ,
Din fericire, chiar n luna aceea inspiratia m-a ajutat s scriu repede Kocetovka* direct pentru
revist, pentru prima dat n viata mea. Caz autentic din anul 1941 cu amicul meu Leonea Vlasov, cnd era el comandant n gara Kocetovka, cu acelasi amnunt referitor la cltorul care
uitase, culmea, de unde vine denumirea de Stalingrad, ntmplare pe care nimeni, ncepnd cu
A.T., nu putea s-o cread. Dar dup mine, pentru un om de scoal veche este foarte firesc ca nici
s nu-si aminteasc de o asemenea denumire. A.T., lund-o n minile sale, a fost foarte
emotionat si, ci-tind-o, a fost si mai emotionat se temea de o miscare gresit, se temea ca
pentru el nsusi. Cu aparitia lui Tveritinov, temerile lui
* Dar a trebuit s-o schimb cu Krecetovka pentru a nu zgndri dusmnia pe care kocetovkista
revist Oktiabr o purta celor de la Novi mir.
58
s-au accentuat: decise c acesta era un detectiv patriot si c pn la urm adevratul spion va fi
prins.
Convingndu-se c lucrurile nu stau asa, mi-a trimis imediat o telegram radiind de bucurie, n
legtur cu Krecetovka si Ma-triona, care, n conceptia lui, trebuiau s-mi consacre numele, el,
pentru prima si ultima dat, n-a fcut consideratii politice de genul va trece-nu va trece", ci,
alturi de mine s-a nhmat, n rumul tigrilor sale, la munca de editor constiincios.* Observatiile
lui (adresate aplombului meu) s-au dovedit pline de finete, n special cele pe tema vietii rurale: nu
se poate spune dulgheri stesti", fiindc nu exist altfel de dulgheri; sindril din scnduri", asa
ceva nu exist; purcel gras nu nseamn purcel lacom; a merge n pdure la cules de bace, de
ciuperci asta nu este munc, ci distractie (de altminteri, aici, a recunoscut c astzi, la tar,
asta este deja o munc pentru c i d omului mai mult hran deci i d munca pe pmntul
colhozului); nc ceva: n gar nu poate s creasc plopul tremurtor, pentru c acolo totul este
plantat, or, nimeni nu planteaz plopi tremurtori; si un flciandru" e mai btrn dect un
copilandru". Insista de asemenea foarte mult pe faptul c gerunziile nu snt proprii vorbirii
populare si ddea exemple de fraze cu gerunzii pe care le gsea imposibile. Dar aici mi-am
exprimat dezacordul: unele dintre proverbele noastre prezint asemenea turnuri.
Aceste frecvente ntlniri ale noastre din toamna lui 1962 aveau loc ntr-o atmosfer degajat si
foarte cordial, n acele luni, A.T. tinea foarte mult la mine si se mndrea cu succesele mele de
parc ar fi fost ale lui. Ceea ce-i fcea o plcere deosebit era s constate c eu m comport
conform modelului conceput de mintea lui pentru un autor pe care el l descoperise: c-i alung pe

corespondenti, c nu acord interviuri, c nu pozez nici pentru fotografi nici pentru cineasti. Avea
senzatia c snt creatia lui, c el m-a fasonat si c,
* Aceste consideratii: va trece-nu va trece" provocau atta confuzie n creierul redactorilor de la
Novi mir (cu att mai mult n creierul redactorilor de la celelalte reviste sovietice), nct acestora
nu le mai rmnea dect foarte putin perspicacitate, foarte putin gust, foarte putin energie,
pentru formularea de temeinice observatii de ordin estetic, n orice caz, cu mine, n afar de A.T.,
cu care am avut aceast singur discutie, nimeni de la Novi mir nu s-a nhmat nici mcar la
cinci minute de munc propriu-zis redactional, nu anticenzur.
59
de-acum ncolo, el va fi cel care va lua pentru mine cele mai bune decizii si m va conduce pe un
drum nsorit. Considera ca de la sine nteles (desi eu nu-i promisesem niciodat asa ceva) c eu
de-acum ncolo nu voi face nici un pas important fr s m consult cu el si fr aprobarea lui. sia asumat, de exemplu, sarcina de a decide el nsusi ce fotograf puteam autoriza s m
fotografieze (fotograful s-a dovedit slab, dar ceea ce-mi era de trebuint o expresie chinuit si
trist am obtinut). S-a ivit necesitatea s comunic totusi un fel de concentrat de biografie
privind persoana mea A.T. a pus mna pe condei si a nceput s ntocmeasc el aceast
biografie. Am considerat necesar s art motivul pentru care m aflasem n detentie
comentarii negative asupra lui Sta-lin , dar Tvardovski s-a opus cu nversunare, nici n-a vrut s
aud despre asa ceva. (Nu stia ce pretios putea s se dovedeasc acest lucru n ziua n care
partidul, n sedintele sale de instructaj, m va declara trdtor de patrie. Privirea lui mbrtisa mai
degrab prezentul; viitorul aproape niciodat, n plus, adevratele motive ale actiunilor lui
exterioare erau de cutat la un nivel subteran foarte adnc. De exemplu, el nsusi a crezut mult
vreme n Stalin, si orice ins care nici atunci nu mprtsea aceast credint prea s-1 ofensez
pe el, cel de astzi. Astfel, el a respins si explicatia mea cum c Tveritinov, datorit exclusiv
gusturilor lui rafinate, poate s nu-1 iubeasc pe Stalin. Cum poate sta s nu-l iubeasc?
nseamn c sau el sau rudele lui au fost la puscrie; A.T. nu gsea alt explicatie.)
n ce m priveste, nu m grbeam s m rzvrtesc mpotriva patronajului su, nu ardeam de
nerbdare s-i demonstrez c, la patruzeci si patru de ani, nu mai puteam schimba forma si
msura tiparului n care am fost turnat. Dar nu poate exista prietenie autentic fr o egalitate
mcar de principiu. A.T. exagera concordanta orizonturilor noastre, a obiectivelor noastre si a
experientei noastre de viat. Partea cea mai important a experientei sale, considera el, era buna
sa cunoastere a ierarhiei si a miscrilor aranjate la sedinte, la telefon si n culise. Dar el
supraestima capacitatea si longevitatea acestui sistem. Nu admitea ideea c acest sistem poate
s nu fie acceptat din oficiu. Nu admitea c n literatur sau n politic eu pot s discern sau s
cunosc lucruri pe care el nu le vedea sau nu le cunostea.
Cu mine, el a trit momentul n care a tsnit flacra unei sperante noi, a sperantei de a-si fi gsit
n sfrsit un prieten. Dar eu nu m-am
60
lsat orbit de aceast lumin. Mi-erau dragi si rdcinile lui trnesti; si nzdrvniile ingenuittii
lui poetice, nu prea bine protejate de obiceiurile lui nobiliare; si acea deosebit demnitate natural
de care ddea dovad n fata dusmanilor, uneori n fata celor sus-pusi (ntre patru ochi: la telefon
adesea se pierdea cu firea), si care-1 punea la adpost de situatii ridicole sau umilitoare. Dar
ntre trecutul meu si al lui erau prea mari deosebiri, si prea neasemntoare erau mostenirile care
ne veneau dintr-acolo. Cu el, eu n-am putut s fiu, niciodat, nici mcar o dat, Ia fel de sincer si
firesc cum eram cu zecile de oameni care triser n umbra ntunecoas a lagrelor. Caracterele
noastre nc ar mai fi putut s se ciocneasc, s se frece unul de altul, s se acomodeze unul cu
altul ntr-un fel oarecare, dar doi brbati nu pot fi prieteni dac nu se potrivesc la idei.
Noi ne asemnm cu dou curbe matematice avnd fiecare ecuatia ei. Ele pot, n anumite puncte,
s se apropie, s se suprapun, s aib chiar o tangent comun, o derivat comun, dar n
curnd fatalitate configuratia lor initial va face ca drumurile lor s se despart.
LA SUPRAFAt
Asa cum pestele de ap adnc, obisnuit s suporte o presiune exterioar de multe atmosfere,
iesind la suprafat moare de prea mic presiune, de prea binele la care nu se poate adapta, tot
asa si eu, ascuns temeinic cincisprezece ani n strfundurile lagrului, ale surghiunului, ale
clandestinittii, fr s m trdez vreodat, fr s svrsesc vreodat vreo greseal notabil de
natur a afecta vreun om sau vreo cauz iesind la suprafata unei notorietti do-bndite peste

noapte, a unei glorii excesiv trmbitate (la noi se-ntrece msura si cu lauda si cu njurtura), am
nceput s fac gafa dup gaf, nentelegnd defel noua mea situatie si noile posibilitti.
Nu aveam o idee clar despre forta pe care o dobndisem si deci despre ndrzneala pe care mio puteam permite acum n conduita mea. Pstram inertia circumspectiei, inertia disimulrii. Ce-i
drept, si una si cealalt mi-erau de trebuint, pentru c neasteptatul succes cu Ivan Denisovici
nu-mi atrsese ctusi de putin favoarea Regimului si nu promitea c n calea miscrii nu se vor ivi
piedici.
Acel succes nu promitea aceast miscare, n-o promitea dar deocamdat, scurt vreme, dou
luni, ba nu, o lun, puteam s merg fr s m opresc undeva: o reclam gudurtor-excesiv mi
deschisese pentru acea lun toate redactiile, toate teatrele!
Dar eu nu ntelegeam... M grbeam s m opresc din proprie initiativ nainte de a m opri altii,
s m camuflez din nou, s m prefac c nu am nimic, c nu pun la cale nimic. Ca si cnd
aceast ntoarcere ar fi fost posibil! Ca si cnd acum m-ar fi pierdut din vedere!
si apoi neasteptatul triumf care fusese aceast publicare m mpiedica s nteleg c eu si
Tvardovski nu cstigaserm, ci pierdu-serm: pierduserm un an, anul de zburd prilejuit de
congresul al
62
XXII-lea, si se consuma deja ultima spargere de trm a ultimului val. Dup niste calcule
aproximative, eu contam pe cel putin o jumtate de an, chiar pe doi ani pn s fiu, cu certitudine,
lsat pe din afar n fata tuturor portilor si portitelor btute-n cuie. Dar am avut o lun de la
prima recenzie laudativ din 18 noiembrie pn la ntlnirea de la Kremlin din 17 decembrie. si
chiar mai putin pn la primul contraatac din l decembrie (ziua n care, la Manej, Hrusciov a
fost asmutit mpotriva pictorilor modernisti, n ideea c lucrurile n-au s se opreasc aici). Dar si
n dou sptmni as fi putut s cuceresc cteva pozitii! s fac cunoscut titlul ctorva dintre
scrierile mele.
Chestiunea asta n-am facut-o ns din cauza unei false linii de conduit. Intentionam sa folosesc
ct mai judicios" clipa repede trectoare a gloriei mele, dar tocmai asta n-am fcut si n mare
parte din cauza sentimentului nseltor al obligatiei fat de Novi mir si fat de Tvardovski.
Acest lucru trebuie s-1 explic asa cum a fost. Desigur, eu i eram obligat lui Tvardovski, dar cu
titlu personal, ns nu aveam dreptul s iau n consideratie, dintr-un punct de vedere personal,
ceea ce se va spune despre mine la Novi mir, trebuia s pornesc n permanent si exclusiv de la
faptul c eu nu snt eu si c destinul meu literar nu este al meu, ci al tuturor acelor milioane care
nu reusiser s nsileze, s sopteasc si, cu vocea stins, s spun pn la capt povestea
destinului lor de puscriasi, povestea ultimelor descoperiri fcute de ei n universul
concentrationar. Dup cum Troia, n definitiv, nu-si datoreaz existenta lui Schliemann, tot asa si
cultura noastr concentrationar sedimentat si are precepte pe care nu le datoreaz nimnui.
De aceea, ntorcndu-m din lumea care nu restituie mortii, n-aveam de ce s jur credint revistei
Novi mir sau lui Tvardovski, n-aveam de ce s m ntreb dac ei o s tin seama de faptul c
gloria nu-mi sucea ctusi de putin capul; ci eu, calculnd la rece, trebuia s-mi asigur niste capete
de pod.
n comparatie cu precautiile exagerate de altdat, ctusele pe care mi le punea Novi mir erau
floare la ureche pentru mine; totusi m strngeau si ele destul de tare.
Dup cum prezisese A.T, mi se cereau niste fragmente" pentru revistele literare, pentru emisiuni
radio si ar fi trebuit s le dau fr ntrziere! mi se cereau deci niste fragmente din Cercul
care era deja terminat, din piesele terminate si, astfel, dezvluind aceste
63
titluri, eu ar f trebuit s-mi construiesc mici forturi din care apoi s nu pot f scos cu una cu dou.
n valul de uimire tlzuit pe durata a patru sptmni, provocat de exploziva mea nuvel, toate
mi-ar fi mers snur, dar eu nu si nu", mi nchipuiam c n felul acesta mi protejez operele... si
eram mndru c aveam tria de a nu ceda la ispitele gloriei...
Corespondentii ddeau buzna peste mine n locuinta de la Ria-zan si n camerele de hotel de la
Moscova; de la ambasadele strine din Moscova se ddea telefon la scoala din Riazan, agentiile
se adresau cu chestionare scrise, chiar si cu cereri stupide ca aceea de a evalua pentru cititorul
occidental ct de magistral a fost modul n care Hrusciov a rezolvat" conflictul cubanez. Dar nu
am spus nici un cuvnt nici unuia dintre ei, desi puteam s vorbesc nestingherit despre foarte
multe si foarte ndrznete lucruri, iar corespondentii stia nuci le-ar fi mprstiat n toat lumea.

M temeam c, n-cepnd s rspund corespondentilor occidentali, am s le dau celor sovietici

ocazia s-mi pun ntrebri apte a declansa din parte-mi rspunsuri care m-ar f menit fie, pe loc,
ipostazei de rebel, fie celei de prea supus slug. Nedorind s mint si nendrznind s m revolt,
am preferat s tac.
La sfirsitul lui noiembrie, la zece zile dup aparitia nuvelei, consiliul artistic al teatrului
Sovremennik, dup ce mi-a audiat piesa (Cerbul si trfa ocnei, tot versiunea ndulcit din
Republica muncii), mi-a cerut insistent s-i permit s-o pun n scen imediat; trupa se angaja ca,
fie si mncnd si dormind la teatru, s se fac luntre si punte si ntr-o lun s-o monteze! si era o
promisiune serioas, c doar stiam acest teatru. Dar eu am refuzat...
Dar oare de ce? Ei bine, n primul rnd, aveam sentimentul c, pentru a fi oferit publicului, piesa
avea nevoie de nc o transcriere. Asta nsemna sapte zile btute pe muchie, dar, si cu munca la
scoal si cu afluxul de corespondent otios-exaltatputea s nsemne si o lun. Sovremennik
mergea si pe varianta ca eu s modific din mers textul, de vreme ce nu puteam abandona scoala!
si de ce, n definitiv? Pi cum s devin deodat om liber? Deodat s nu mai am obligatii
cotidiene mpovrtoare? si nc ceva: cum s nu-i duc pe copilasi pn la sfrsitul semestrului?
Cine s le pun note? si iat, parc n ciud, tocmai n ultima lun cade pe capul scolii o comisie
de inspectori. si apoi cum s-i fac figura asta directorului, att de binevoitor cu mine n toti acesti
ani, si s-i alunec printre
64
degete? ntr-o sptmn puteam s-i dau teatrului Sovremennik un text gata pentru public; de
dou ori pe sptmn, puteam s predau cte un fragment atenuat" din Cerc si s-1 citesc la
radio, s dau interviuri dar nu, eu mi fceam de lucru prin laboratorul scolii, pregteam niste
biete experiente de fizic, mi fceam planuri de lectie, corectam caiete. Eram un vierme pe o
orbit cosmic...
si apoi si chestia urmtoare: s presupunem c cei de sus" or s vad piesa naintea premierei
dac o s se scandalizeze? Dac or s dea cu piesa de pmnt, si nu numai cu piesa, ci si cu
povestirile, care trebuiau s apar dintr-un moment ntr-altul n Novi miri Or, tirajul lui Novi mir
este de o sut de mii. si n sala Sovre-mennik-ului nu ncap dect sapte sute de persoane.
si apoi nc o dat: toate trufandalele i le promisesem lui Tvar-dovski! Atunci cum s-i dau
Sovremennik-ului piesa nainte de a fi vzut de cei de la Novi miri Asadar, lsnd-o mai moale
cu combativul Sovremennik, am predat piesa la somnolenta revist. Dar acolo era cineva care nu
somnola, acela era Dementiev, si piesa n-a aterizat niciodat la redactie: ea n-a iesit niciodat din
cele dou apartamente ale imobilului de pe cheiul Kotelnceskaia, de la cei doi Sasa. Verdictul a
fost dat de ei doi, dar Tvardovski a fost cel care mi 1-a comunicat: asta nu este art", asta nu
este dramaturgie", asta este prelucrare de-a doua a aceluiasi material concen-trationar ca si n
Ivan Denisovici, nimic nou". (Ei, cum s-mi apr eu singur opera? Admit c nu este o oper
dramatic. Dar nici prelucrare de-a doua nu este, pentru c de prelucrat cum trebuie nici nu s-a
nceput! n pies nu este vorba de Lagrul special, ci de Lagrul de reeducare prin munc; de
amestecul sexelor si al articolelor, de domnia celor de drept comun si a psihologiei lor; de
mistificarea datelor privind productia.)
Ei, dup Ivan Denisovici, nu mai merge cum mergea. E usor de nteles c lui Tvardovski nu i-a
plcut piesa. Dar mcar dac problema s-ar fi terminat cu aceea c Novi mir mi respinge piesa
si m las s fac ce vreau cu ea. Dar n-a fost asa! Nu asa ntelegea Tvardovski promisiunea mea
si colaborarea noastr acum si mereu si n vecii vecilor. Gnditi-v: el este cel care m-a
descoperit n al patruzeci si patrulea an al vietii mele; fr el, eu ca scriitor as fi fost ca si
inexistent si nici n-as fi stiut ce valoare au scrierile mele (aducnd una si ascunznd zece). si, de
acum ncolo, fiecare text se va supune judecti lui Tvardovski (si a lui Dementiev): sau se
65
I
public n Novi mir, sau se doseste si nu se arat nimnui. Atreia solutie nu exist.
Exact asa a fost verdictul n legtur cu Cerbul si trfa ocnei: nu se d, nu se arat. Te pun n
gard contra gangsterilor din teatre!" mi spunea A.T. pe un ton foarte serios. Asa vorbea
editorul celei mai liberale reviste din tar despre cel mai tnr si mai ndrznet teatru din tar! De
unde venea aplombul acestui verdict? Asistase el la multe spectacole ale Sovremennik-ului? Nu
vzuse nici unul, nu trecuse niciodat de pragul acelui teatru (s nu se njoseasc), nalta lui
pozitie social l condamna s primeasc informatii de mna a doua (murdar). Undeva n

sanatoriul guvernamental de la Barviha, undeva la un banchet la Kremlin, dar si de la cteva

persoane serviabile din redactie auzise c acest teatru era dusmnos, subversiv, nepartinic un
teatru de gangsteri", va s zic.
n total dou sptmni durase tiprirea textului meu, luna de miere cu Tvardovski nc nu se
terminase; nu consideram c e demn si util s m revolt n vzul tuturor si astfel m-am pomenit n
situatia solicitantului, a celui care cere permisiunea s arate propriile sale opere cutruia si
cutruia, si Tvardovski se mpotrivea, aviza negativ, obiecta si, pn la urm, chiar se supra
pentru indisciplina mea. Cu mare greutate si-a dat acordul s m duc cu piesa la un teatru... dar,
atentie, nu la Sovremennik, ci la mortciunea aia de teatru al lui Zavadski (numai pentru c
acesta i-1 montase pe Tior-kiri). Acord tardiv! Bizuindu-m pe faptul c A.T. nu prea era la curent
cu unele lucruri (era n afara si deasupra masei de cititori, n afara si deasupra mediilor dinamice
din Moscova), am mentinut legtura cu Sovremennik. Totusi, am retinut piesa nc o lun de zile
irepetabil lun! asteptnd aprobarea cenzurii pentru Matriona si Krecetovka. Dup aceasta
i-am predat Sovremennik-ului textul complet al piesei dar se pierduse un timp pretios; deja se
fcea simtit presiunea asupra teatrelor, acum dup ntlnirea" din decembrie de la Kremlin.
Sovremennik nu a mai ndrznit nici s nceap repetitiile si piesa s-a mpotmolit pentru ani si ani.
Tvardovski ns n-a aflat dect trziu despre gestul pe care-1 fcusem de capul meu si s-a
suprat ru de tot; n anii care au urmat, nu o dat mi-a reprosat: cum am putut s m duc la cei
de la Sovremennik, cnd el m rugase s nu fac asta?
De altminteri aveau s se ntmple si alte lucruri fr stirea lui Tvardovski1 n curnd a venit la
mine reprezentanta Lenfilmului
66
cu patru exemplare ale contractului pentru Krecetovka, deja semnat din partea Lenfilmului, mie
nermnndu-mi dect s-mi pun semntura si s primesc o sum, pentru mine, fabuloas si
Krecetovka va aprea pe ecranele sovietice. Eu ns m-am rzgndit brusc: s le dau lor drepturi
asupra textului meu, si dac-1 stric, dac o s fac din el ceva lesinat, fals? si eu s nu mai
pot face nici o corectur...
n scrisoarea sa, A.T. m numise omul cel mai drag lui din lumea literar". El m iubea din toat
inima, dezinteresat, dar tiranic: cum si iubeste un sculptor opera, dar si asa cum l iubeste
suzeranul pe vasalul su cel mai bun. Desigur, lui nu-i venea n minte s caute a afla dac naveam si eu la rndul meu vreo prere, vreo idee, vreo sugestie privind munca lui la revist sau
treburile lui personale. Lui nu-i venea n minte c propria mea experient de viat lsnd de-o
parte orice literatur putea s aduc o viziune proaspt.
Chiar pe linia conduitei cotidiene simteam c nu ne miscm n acelasi ritm. Acum, dup marea
noastr victorie, ce ne mpiedica s zbovim si noi n jurul vastei mese din sala de redactie, s
servim ceai cu covrigi, s tifsuim ba despre lucruri importante, ba despre fleacuri? Asa fac toti
scriitorii, de pild, Simonov insinua malitios A.T. , se asaz cuviincios pe scaun, fumeaz pe
ndelete. Dumneata unde te tot grbesti?" Dar eu m grbeam pentru c n al cincilea deceniu al
vietii mele continuau s m macine prea multe lucruri pe care nc nu le scrisesem, si prea solid
se tinea pe picioarele lui, de argil, dar si de beton armat, neadevrul. si literatura minciunii
prolifera ca buruienile*.
* Dar problema, spre rezolvarea creia noi n-am reusit s facem absolut nici un pas, nici eu si cu
att mai putin Tvardovski, si de care ar fi mare nevoie s ne interesm si s ne preocupm, este
aceea referitoare la ce se ntmpl acum cu traducerile n alte limbi ale lui Ivan Denisovici. Faptul
c nuvela mea e blocat pe 25 si pe 40 de ani de-acum ncolo este o oroare pe care nu mi-am
imaginat-o defel. Din cauz c URSS nu este membru al conventiilor internationale privind
dreptul de autor, nuvela mea a fost scoas pe tarab la dispozitia oricui. Iar aici ce senzatie
politic! Numai n limba englez s-au apucat s-o publice sase edituri: nu pun la socoteal
traducerile n alte limbi. si totul se face ca la o ntrecere, fiecare editor urmrind s-o traduc
naintea celorlalti, recurgnd la serviciile traductorilor celor mai improvizati, singura lor
preocupare fiind aceea de a iesi cit mai repede cu ea pe piat, chit c tra67
Prima recenzie despre mine, una mare semnat de Simonov n Izvestia, A.T. mi-a pus-o n fat
solemn (de-abia ce apruse, eu nc n-o vzusem). De la primele alineate mi s-a prut fastidiosbiro-cratic, am pus-o de-o parte fr s citesc si am rugat s continum discutia pe marginea
problemelor de redactare a Krecetovki. A.T. a rmas literalmente consternat, o fi zis c m

fandosesc. El nu vedea ce drum groaznic, lung, foarte lung ne astepta, si ce agitatie zadarnic,
de gndaci de buctrie, fceau toate aceste recenzii neavenite.
Cu att mai putin ne potriveam n ideile noastre cu privire la ceea ce era de fcut atunci n
literatur si la cum trebuia s fie Novi mir.
Personal, A.T. considera c revista era extrem de curajoas si progresist judecind dup
marele ei succes printre intelectualii trii si dup atentia pe care i-o acorda presa occidental.
Asa era, ntr-adevr. Dar adeptii lui Novi mir nu puteau s aib ca prim termen de comparatie
altceva dect cohorta cenusie a celorlalte reviste ale noastre noroioase, chiar gretoase prin
continut si costelive prin lipsa lor de tinut artistic. (Dac n acele reviste lsnd de-o parte
lunosti mai apreau si lucruri interesante, asa, ca momeal" pentru public, acelea erau fie
speculatii n jurul unor nume de scriitori decedati, persecutati cndva de aceleasi javre pe care le
cultiva Moskva, fie articole fr nici o legtur cu literatura.) Demnitatea si nobletea nnscute,
care nu-1 trdau pe Tvar-dovski nici n momentele cele mai regretabile ale orbirilor lui, l ajutau
s-i interzic trivialittii ca atare accesul n revist (ce-i drept, trivialitatea se deversa si pe aici, n
special prin memoriile unor foste oficialitti de felul lui Konev, Emelianov, dar totusi cu un debit
mai redus) si s pstreze tonul echilibrat de revist de
ducerea este dintre cele mai nclcite. Chiar si grupul Hingley si Heyword, grupul cel mai serios, a
dat gres cu traducerea ca s nu mai vorbesc de altele! suvoi de fraze agramate, cenusii, cu
ngrosarea laturii politice. S-au sters toate culorile, toate diferentierile din interiorul limbii, toate
subtilittile, n schimb n materie de njurturi tot ceea ce la mine apare n mod aluziv este tradus,
text complet, prin expresiile cele mai ordinare. (Adnotare din 1978.) n 1981, n statele
Massachusetts si Vermont, cartea a fost scoas din bibliotecile scolare din cauza acestor
njurturi grosolane (desi scolarii americani din ziua de azi njur mai murdar dect puscriasii
nostri) iar eu am primit scrisori indignate din partea unor printi: cum e posibil s se tipreasc
o asemenea mizerie! (Adnotare din 1986.)
68
cultur, de revist plannd oarecum deasupra epocii, n prima u jumtate, revista continea si
fleacuri si nimicuri, dar n a doua, n publicistic, n bibliografie si n critic, gseai totdeauna
consistent, substant, multe lucruri interesante.
Dar exista si un alt termen de comparatie: chipul pe care ar fi trebuit s-1 dobndeasc aceast
revist pentru ca n ea literatura noastr s se ridice din pozitia de stat n genunchi. Pentru
aceasta, Novi mir ar fi trebuit s publice n toate sectiunile sale niste materiale de un grad de
ndrzneal superior fat de ceea ce publica. Pentru aceasta, ar fi trebuit ca fiecare numr al ei
s fie elaborat independent de umoarea momentan a sefilor, de oscilatiile spaimelor si
zvonurilor, nu respectnd cadrul aprobrii de ieri, ci lr-gindu-1 ct de ct de la un numr la altul.
Desigur, pentru aceasta ar fi trebuit s ne izbim destul de des din plin cu fruntea de zid.
Mi se va obiecta: himer, delir, o asemenea revist n-ar rezista la noi nici mcar un an. Mi se va
demonstra c Novi mir n-a ratat niciodat ocazia de a strecura o jumtate de paragraf acolo
unde era posibil; c orict de ocolit, de alegoric si de reticent se exprima, ea compensa aceasta
prin mrimea tirajului, prin reputatia ei; neobosit, ea fcea s se clatine pietrele zidului atins de
decrepitudine. A se izbi, cu pocnet si trosnet, fie si numai o dat n acel zid pentru ca apoi s
pun cruce revistei, acest lucru redactia nu si-1 putea permite'o revist, la fel ca si un teatru, ca si
un studio cinematografic, este un fel de industrie asupra creia un individ liber n miscrile sale
nu poate avea drept de viat si de moarte. Redactorii si editorii snt legati de munca permanent
a multor oameni, si ntr-o perioad a persecutiilor snt nevoiti s fac tot felul de manevre.
n aceste consideratii este, desigur, mai mult adevr dect n argumentele mele. Dar eu oricum nu
pot scpa de senzatia c Novi mir este departe de a fi fcut maximum din ceea ce era posibil
gn-diti-v mcar la primele luni de dup congresul al XXII-lea, acele irepetabile luni de libertate
cum le-a folosit Novi miri Unele numere ale lui Novi mir au reusit cu chiu cu vai s se mentin
deasupra mlastinei neutralittii. Dar cte au fost acestea? Cte numere au fost care, pe lng
dou-trei texte valabile, n rest au fcut loc unora incolore si insipide, n asa msur nct raportul
paginilor de aceste dou categorii evidentia un randament inferior celui al unui motor termic de
cea mai joas spet? Dragostea de libertate a liberalei noastre reviste crestea an de an nu att
din faptul c echipa
69
ItIT

de redactie era liberal ct din fluxul de manuscrise purttoare ale acestui sentiment, manuscrise
care nboiau peste aceast revist unic n felul ei. Acest aflux era asa de mare nct, n ciuda a
tot ceea ce cenzura arunca sau schilodea, rmneau totusi multe lucruri de valoare, n interiorul
acestei reviste liberale domnea o ierarhie conservatoare pietrificat, nu se fceau acolo sus"
dect rapoarte favorabile si agreabile; ct priveste scrierile neconvenabile, acestea erau sufocate
de la intrare (dar ntr-un mod mai amical) cu eficienta cu care erau sufocate la Moskva sau la
Znamia. Despre aceste manuscrise ndrznete astfel respinse, Tvardovski nu stia chiar nimic n
afar doar de ceea ce reiesea din niste cancanuri deformatoare.
n legtur cu aceasta mi-a vorbit astfel:
La Novi mir se trimit scriitori care se dedau la provocri cu trucuri antisovietice: voi, stia,
spun ei, snteti singura revist liber, unde s fim publicati dac nu la voi?
Meritul redactiei sale consta, dup prerea lui, n aceea c dibuia si respingea la timp
provocrile". Pn una alta, aceste provocri" erau chiar libertatea.
Scriu toate acestea pentru ca s fie spus tot adevrul, nu vorbesc absolut deloc despre mine (cu
mine lucrurile stau invers Tvardovski a ncercat din rsputeri s promoveze un lucru lipsit din
capul locului de orice sans). Scriu aceasta gndindu-m la zecile de opere care se apropiau mult
mai mult de normele legalittii si pentru care Novi mir ar fi putut s fac mai mult dac cei din
anturajul lui Tvardovski nu s-ar fi cramponat cu atta disperare de bratele fotoliilor lor, dac n-ar fi
fost paralizati de permanenta si apstoarea lor team: tocmai acum, ntr-un moment asa de
nepotrivit", ntr-un asemenea moment, acum..." si momentul nepotrivit tine de-o jumtate de
secol.
L-am ntrebat odat pe A.T. dac, n virtutea interesului meu pentru revist, ar fi de acord s-i
recomand opere care mie mi plac n mod deosebit. A.T. m-a invitat foarte amical s-o fac. De
dou ori m-am folosit de acest drept si relatiile mele cu revista nu numai c nu au iesit
consolidate, dar au avut de suferit.
Prima dat era nc luna noastr de miere, n decembrie 1962. l convinsesem pe V.T.
salamov s siring versurile din Caietele Kolmei si din Micile poeme, care mi se preau
ireprosabile, si le-am transmis n pachet nchis lui A.T. prin secretarul acestuia.
70
XV:
n fruntea lui Novi mir se gsea un poet dar sectorul de poezie al revistei era srccios, nu
revelase nici un nume marcant printre poeti; descoperea uneori, dar nume nesemnificative,
repede date uitrii. Acordnd mult atentie etichetei nationale" diplomatice, publicnd n traducere
versurile poetilor din republicile unionale* sau facmd n paginile ei loc pentru dou-trei mici poezii
ale vreunui autor deja cunoscut, ea n-a dat niciodat o mare jerb de poezii care s nvedereze o
tendint a gndirii sau a formei. Poeziile publicate de Novi mir n-au constituit niciodat un
eveniment artistic.
n selectia fcut de salamov se gseau, trase din Micile poezii, Homer", Awakum la
Pustozersk", plus vreo 20 de piese dintre care n orele de gheat ale noptii, Ca Arhimede,
Funeralii. Pentru mine, desigur, nssi figura lui salamov, ca si versurile lui nu se ncadrau n
domeniul a ceea ce se cheam poezie si atta tot"; ele tsneau din memoria vie si din durerea
intim; el era fratele meu de lagr, frate necunoscut si deprtat; versurile acestea el le scrisese,
ca si mine, de-abia trndu-si picioarele, le nvtase pe dinafar, ascunzndu-le mai ales de
perchezitii. Din lichidarea total a celor ce scriau n lagre, noi, care scpaserm, eram mai putini
dect degetele de la o mn.
Nu m consider judector n materie de poezie. Dimpotriv, i recunesc lui Tvardovski un fin gust
poetic. S admitem c eu am gresit n mod grosolan, dar, n conditiile cenusiului" din sectorul
poezie al lui Novi mir, trebuiau oare respinse asa de categoric unele lucruri? n ziua n care vor
putea fi publicate aceste eseuri ale mele, lectorul va putea citi si versurile interzise ale lui
salamov. El le va aprecia intonatia brbteasc, efervescenta interioar, necunoscut
experimentelor unor poeti aflati la nceput de drum, si singur va judeca dac ele meritau soarta
pe care le-a rezervat-o Tvardovski.
Mie mi-a spus c-i displac nu numai versurile ca atare, prea pasternakiene", dar si faptul c a
rupt un plic n care spera s g* Exist o literatur a fiecrui popor n parte si exist o literatur universal (care urmeaz linia
crestelor). Dar nu poate exista o literatur multinational" intermediar (care ar fi, pstrnd

proportiile, cam ce este Sovietul nationalittilor). Acest concept gunos, la fel ca si cel de realism
socialist, a mpiedicat si el dezvoltarea literaturii noastre n deceniile trecute.
71
Iii
seasc ceva proaspt din partea mea si n-a gsit. I-a scris si lui sa-lamov c, n mod categoric,
nu-i plac versurile din Caietele din Ko-lma, c acestea nu snt genul de poezie capabil s-1
emotioneze pe cititorul nostru.
Am nceput s-i explic lui Tvardovski c nu era vorba de o intrig" a lui salamov, c eu nsumi i
propusesem s fac o selectie si s-o transmit prin intermediul meu din toate astea Tvardovski
n-a crezut un cuvnt! Era uimitor de nereceptiv la explicatiile simple. El a rmas astfel convins c
salamov se pretase la niste masi-natiuni n care m atrsese si pe mine.
A doua oar (era deja n toamna lui 1964), am avut ocazia s fac viguroase presiuni asupra
comitetului de redactie ca s publice Eseuri asupra istoriei geneticii de J. Medvedev. Acestea
contineau, expus pe ntelesul marelui public, substanta discutiei pe teme genetice despre care
oamenii nu stiau nimic, dar si ceva n plus: strigtul si protestul ardent mpotriva nedrepttii ce se
fcea unei discipline de-acuma perfect legale. Era un strigt care fcea s bat inimile oamenilor.
De altfel, dup formula consacrat, cartea plcuse tuturor" celor din comitetul de redactie (la
drept vorbind, Dementiev... Dementiev era contra), si la sedinta de redactie Tvardovski m-a rugat
s stopez fluxul de argumente pentru c toat lumea era deja convins". Autorul era rugat s
fac numai niste mici reduceri"; si apoi s fac niste reduceri mai mari; si apoi s aib rbdare
cteva luni" si astfel afacerea s-a mpotmolit. Pentru c libertatea de gndire aceast carte o
administra" n doze nc nepermise.
Impardonabil gsea Tvardovski si ndrzneala mea de a-i fi propus Sovremennik-ului Cerbul si
trfa ocnei. Obida din sufletul lui A.T. nu se potolea, nu se estompa, ci l rodea mereu. De multe
ori, fr s fie nevoie, revenea asupra acestui caz si nu numai c blama piesa, nu numai c
vorbea cu rutate despre ea, dar si prezicea c ea nu va vedea lumina rampei, adic si exprima
credinta n soliditatea scutului protector pe care-1 reprezenta cenzura. Mai mult dect att, mi-a
spus (la 16 februarie 1963, la trei luni dup momentul de vrf al colaborrii noastre!):
Nu c as fi interzis piesa dumitale, dac acest lucru ar fi depins de mine... As fi scris un articol
mpotriva ei... si apoi chiar as fi interzis-o.
Cnd spunea asemenea rutti, ochii lui prindeau o sticlire glacial, bteau spre alb chiar; el si
compunea astfel o fat cu totul
72
nou, deja lipsit de orice ingenuitate. (si n definitiv de ce s-o interzic? pentru ca s-mi pun
numele la adpost... avea grij de mine Tvardovski.)
Dar dumneavoastr nsiv 1-ati sftuit pe Nikita Sergheevici s desfiinteze cenzura asupra
operelor artistice! i-am amintit eu.
N-a rspuns nimic. Dar el si sufleteste era de acord cu interdictia, da, n forul su interior aceast
idee cum-necum se corela cu altele. Din moment ce un lucru nu-i convenea de ce s nu-1
blocheze chiar si cu forta autorittii statale?...
Asemenea rspunsuri ale lui Tvardovski au nceput s ne erodeze prietenia nc din perioada ei
de nmugurire.
Tvardovski nu s-a multumit cu amenintarea c va pune bete-n roate piesei, el efectiv i-a pus beten roate. Ctre aceeasi dat, la nceputul lui martie 1963, cutnd ci pentru a obtine aprobarea
piesei, eu nsumi i-am trimis-o lui V.S. Lebedev, binefctorul lui Ivan Denisovici. Dar Tvardovski
a citit-o? El ce-a spus?" acestea au fost atunci primele ntrebri ale lui Lebedev. I-am rspuns
(putin edulcorat). Ei au intrat n legtur. La 21 martie, Lebedev m-a refuzat categoric:
Dup convingerea mea profund, piesa, n forma ei actual, nu se preteaz la o montare
teatral. Directia teatrului Sovremennik (nu vreau s-i reprosez nimic, nici s-o acuz de ceva) vrea
s monteze aceast pies pentru a-si atrage publicul dar ce teatru nu vrea asta? folosinduse de numele dumitale si de o tem care, fr doar si poate, va avea de-acolo, de pe scen, un
mare rsunet. si eu m ndoiesc c spectatorii vor da, cum se spune, buzna la teatru, dornici
s afle... ce fenomene se produceau n lagre. Dar... pn la urm, teatrul va fi nevoit s renunte
la a mai juca aceast pies, cci asupra lui se va lsa norul enormelor muste grase despre
care a vorbit N.S. Husciov n recentul su discurs. Aceste muste vor fi corespondentii ziarelor si
agentiilor de pres strine, toate speciile posibile de nea Ivani de-ai nostri si alti oameni de

aceeasi factur."
Nea Ivani si alti oameni de aceeasi factur"! Adic, simplu spus, poporul? Teatrul va renunta de
la sine"? Da, cnd i se va telefona de la CC... Iat deci: si epoca, si sarcinile trasate teatrului, si
activistul de stat!
Relatiile lui Tvardovski cu Lebedev nu erau pur si simplu relatiile dintre un redactor independent
si un referent de pe lng tron.
73
si unul si cellalt, se pare, etichetau aceste relatii drept prietenie si, pentru Lebedev, era flatant s
fie prieten cu primul poet al trii (n tabelul rangurilor, ncepnd dintr-un anumit an, chestia asta a
fost recunoscut oficial). El i pretuia autografele (apoi si pe-ale mele; la marea lui acuratete, cred
c le pstra ntr-o mic map special). Cnd Tvardovski i-a adus lui Lebedev un Ivan Denisovici
garnisit cu recomandrile unor scriitori cu prul crunt, Lebedev tinu neaprat s arate c si el
era un pretuitor al operei literare, c se pricepea de minune s identifice calittile acesteia si c
va cuta s nu-i strice stofa delicat prin retusuri grosolane.
De unde aterizase el n anturajul lui Hrusciov si cu ce se ocupase nainte? Asta n-am reusit s-o
aflu. Acest suprem liberal, nvluit n mister, se considera de profesie ziarist. Poate c se lsa
condus de rivalitatea sa personal cu Iliciov, pe care nu-1 putea depsi dect urcnd pe clutul
liberalismului?... Ne-am cunoscut la prima ntlnire la Kremlin a conductorilor de partid si de stat
cu intelectualitatea creatoare" la 17 decembrie 1962.
Invitatia la prima ntlnire m-a luat prin surprindere: ntr-o sm-bt seara a sosit la scoal un ordin
de la regionala de partid cum c luni eram convocat la CC, la tovarsul Polikarpov (gtuitorul
principal al literaturii si artei), si c la 6 dimineata m va lua o masin a comitetului regional ca s
m duc acolo, n virtutea reflexelor mele de ilegalist, m-am lsat dus pe panta presupunerilor
sumbre. Mi-am zis c Polikarpov, nereusind s blocheze povestirea, de data aceasta o s
ncerce ca mcar s m bage n partid. Probabil c n legtur cu mine si-o fi zis urmtoarele: nu
se poate nvrti ca un corp strin printre noi, trebuie s-1 legm prin acelasi jurmnt. M-am
pregtit pentru aceast convorbire ca pentru o mare nenorocire, asa c stiam c publicarea nu se
va termina cu bine. n partid mi-am zis eu, desigur, n-am s intru, dar argumentele erau
subrede. si ntr-adins m-am mbrcat n costumul meu de scoal, cumprat de la mbrcmintea
muncitoreasc", m-am ncltat cu niste ghete peticite si rspeticite, cu aplicatii de piele rosie pe
piele neagr, n plus, aveam un aspect de om certat ru de tot cu frizerul. Astfel mi-era mai usor
s m apr si s fac pe neghiobul: chipurile, de la noi, fostii detinuti, multe n-o s scoateti. Eu, un
cutare provincial jerpelit, am fost introdus n Palatul numai marmur si mtase al ntlnirilor.
74
si iat c ntr-una dintre pauze, ca din ntmplare (n realitate era cu premeditare), ncepur s
defileze rnd pe rnd pe la capul de mas unde sedeam noi, Tvardovski si cu mine, roscovanul si
n-gmfatul Adjubei, ginerele lui Hrusciov, apoi stersul si insinuantul Satiukov (redactor al
Pravdef), apoi un om nu prea nalt, foarte inteligent, simplu ca nftisare si maniere, cruia
Tvardovski se grbi s m prezinte. Era Lebedev. Am rmas uimit de ct de putin semna cu
activistii de partid. M-a uimit de asemenea aerul lui de inteligent sigur si calm (purta ochelari
nenrmati, numai sticlele i sclipeau, ai fi zis c era mai degrab un lornion). Poate datorit
faptului c el era principalul meu binefctor si c m privea afectuos, n orice caz 1-am vzut
atunci sub acest unghi. N-am avut dect o convorbire superficial cu el. M-a asigurat c acum
snt pe o orbit de pe care nu pot fi scos". M-a ntrebat dac intentionam s iau cuvntul. I-am
spus c nu. Mi s-ar fi prut chiar o ciudtenie (despre ce as fi putut vorbi n fata acelui public?!).
El, se pare, a fost chiar multumit c nu iau cuvntul. M-a ludat pentru faptul c nu dau interviuri
(dac ar fi stiut el c n spatele acestei atitudini nu este supusenie, c n general nu vreau s m
pronunt asupra nici unui subiect) si mi-a cerut un autograf pe Ivan Denisovici, Era, ntr-adevr, un
nger de tip cehovian trimis din cer s vegheze asupra smintitului de Hrusciov. (Mi-a explicat de
ce am fost chemat asa de urgent: Cei de la CC v uitaser". Dar mai bine ar fi m-runtit din
dinti.)
(ADDENDUM, 1978.) Aproape nimeni nu ne-a dat vreo relatare n pres despre aceste ntlniri,
cel putin eu n-am ntlnit nici una. si majoritatea participantilor a rmas tot n aceeasi sfer, sub
acelasi clci, drag unoraacestia n-or s relateze, n-au de ce. si, desigur, pe msur ce ne
ndeprtm de acele zile, si evenimentul ca atare si participantii se estompeaz tot mai mult.
Unele nume s-au sters din memorie nc de pe acum, iar pentru generatia urmtoare ele nu vor

mai fi de nici un interes. Dar cndva nici sclavia noastr nu va mai prezenta interes si cum o s
ne-o imaginm mai trziu? In ce m priveste, am pstrat niste nsemnri chiar despre acele
consftuiri, nsemnri fcute acolo, la fata locului, pe genunchi, si mbogtite cu adaosuri
proaspete atunci, n aceleasi seri. N-o s reproduc totul cu de-amnuntul, dar a extrage din
atmosfera acelor sli mcar un strop de aer si a le da celor veniti mai trziu posibilitatea de a-1
respira putin poate c merit.
Ideea ntlnirii conductorilor de partid si de stat cu oamenii de cultur si art" nu era nou:
uneori si Stalin se ntlnea cu acestia, prilej cu care scotea pe gur ndrumri pentru cei slabi de
minte, iar Hrusciov a primit n vara lui
75
fir
1957, la dacea lui din mprejurimile Moscovei, un grup select de scriitori crora le-a recomandat
cum s evite lucrurile susceptibile s zdruncine bazele regimului, ntlnirea aceasta, a cntat-o
Aligher o dat n versuri, o dat n amintiri. C mai marii guvernului prsesc treburile statului si
se ocup de ndreptarea artei pentru statul totalitar nu este deloc de mirare, el este totalitar si
se mentine numai dac nu las s-i scape nimic din ceea ce este viu si se misc, asa c pentru
el pictura, muzica si cu att mai mult literatura snt Ia fel de importante ca si narmarea ntreprins
la momentul oportun. Pe oamenii de art" aceste ntlniri nu numai c nu-i mirau ci erau,
pentru majoritatea, o adevrat srbtoare si un motiv de lupt nversunat ca s cucereasc un
loc pe lista invitatilor. Aproape pentru toti acestia, o asemenea invitatie era ca un fel de premiu:
CC i trecea printre fruntasi", adic fcea din ei niste oameni care de-acum nainte erau asigurati
n materie de tiraje, expozitii, spectacole, mi amintesc cum ntr-o discutie care a avut loc n
dimineata aceea, n prezenta mea, la sectia de cultur a CC, Isakovski, pentru prima dat omis
de pe list, implora cu lacrimi n ochi s i se dea si lui o invitatie: pentru prima dat nu era chemat
la o important adunare, adic nceta a mai fi fruntas, iar cariera lui era parc pe sfirsite. si invitati
de data aceea nu erau putini 300 de persoane, dar mpreun cu cei din republicile nationale.
Acestia, anuntati cu cteva zile nainte, veneau la Moscova cu avionul sau cu alte mijloace de
locomotie. Selectia ns se fcea la CC, desigur, n urma multor convorbiri telefonice cu CC-urile
partidelor comuniste din republicile nationale si cu conducerea uniunilor de creatie, si pe terenul
acesta se ciocneau multe dorinte, ofiiri, pile, iar, dinspre partid, greseli. Dar pe lng fruntasi"
erau convocati si aceia crora trebuia s li se dea peste nas, care trebuiau chemati la ordine
(criticabili erau atunci Ernst Neizvestni si Evtusenko care ns, ca unul ce-si fcuse deja drum n
literatur, figura si printre fruntasi).
Aceast ntlnire din 17 decembrie a avut loc la o lun fr o zi de la publicarea n 18 noiembrie a
lui Ivan Denisovlci. Evenimentele acestea erau legate ntre ele. Tuturor comunistilor rezonabili,
Ivan Denisovici le artase c mai departe nu pot ceda, c n felul acesta se nruie si statul si
partidul. Stalin, orict fru liber ddea, chipurile, capriciilor sale personale, n realitate nu iesea
niciodat din linia partidului: chiar distrugnd partidul leninist, el nu era mpotriva partidului, ci cu
partidul el rula, n virtutea inertiei si a rutinei, pe drumul lui Lenin. Din cauza caracterului si a
temperamentului su, Hrusciov (prin conceptie era mult mai aproape de anii '20, este suficient s
ne amintim de ura lui nversunat mpotriva bisericii), nesuprimnd niciodat si respectnd n
aparent linia partidului, srea mereu si pe neasteptate n lturi, asa cum nu-si poate permite un
totalitarism negesticulant. Asemenea srituri n lturi, vdit-ruintoare, au dus la divizarea
partidului n partid industrial si partid agrar, dar si slbirea hturilor n literatur era, pentru
comunistii prevztori, destul de periculoas: cci dac se permite s se discute n pres
GULAG-ul, atunci ce mai rmne din sistem? Asadar, dup strpungerea cu Ivan Denisovici, era
nevoie ca Hrusciov s fie cumintit si adus de urgent napoi pe faga76
sui obisnuit. Cine din CC conducea aceast manevr nu se cunoaste exact, dar snt foarte
multe motive s-1 bnuim pe Suslov. (n contradictie cu aceasta, singurul dintre conductori care
n pauz a venit s fac cunostint cu mine a fost ns Suslov. Dar poate c aici nu e nici o
contradictie: poate c studia modalitatea de a m aduce si pe mine pe fgasul lor.) Planul era
fcut destul de bine: dac s-ar ncerca s se pun saua pe Hrusciov si acesta ar da din copite
s-ar nrui totul, nu s-ar realiza nimic. A te hazarda s-1 convingi pe Hrusciov c Ivan Denisovici a
fost o greseal nu era deloc de domeniul imposibilului. Dar se concepuse o modalitate de a-1
mna pe Hrusciov mpotriva lui Hrusciov! cu aceasta erau asigurate presiunea si energia

miscrii inverse. Deja la l decembrie se pusese la cale la Manej o expozitie a artistilor plastici
apartintori unor curente interzise (inclusiv curente din anii '20!) si 1-au adus frumusel pe
Hrusciov s vad si el la ce duce libertatea n art. Hrusciov, desigur, n simplitatea lui s-a nfuriat
si pe loc s-a lsat convins s le bage mintile n cap oamenilor de art, chiar mine; rmnea s
se rezolve problema organizrii. Socoteala era corect: valul ntorsturii generale va cuprinde si
literatura despre universul concentrationar. Dar la aceast ntl-nire eu nimerisem deocamdat nu
ca vinovatul numrul unu, ci ca autorul numrul unu.
Pe la zece dimineata am fost dus cu masina pn la Piata Veche, la cldirea CC-ului, cldire
despre care mai nainte nu avusesem cunostint dect din auzite, prin fata creia nici nu se
circula, acesta era un loc deosebit de curat, cu masini numai din cele mari si negre, pzite, iar
pietonii care se nimereau ntmpltor pe aceast bucat de trotuar trebuiau s treac discret,
disciplinat si repede, pentru ca prin privirile lor vinovate s nu sugereze pazei ceva prohibit si s
fie retinuti. Pe cnd eu, iat, chiar intru, m anunt la ghiseu de aici se sun undeva si ndat mi
se d bilet de acces, si urc pe lng gardian pe scara pustie, nendrznind s iau liftul, merg mai
departe pe vastele coridoare pustii iar pe usi numai numele, ncolo nu tu grade, nu tu functii
(ntre ai lor toti nteleg totul, iar strinilor nici nu le trebuie asemenea detalii).
Spre usurarea mea, Polikarpov, el nsusi, n-a dorit s m vad (probabil se simtea ticlos, si
simturile nu-1 nselau n privinta aceasta), n schimb membrii sectiei m-au primit cu o solicitudine
admirabil (pi ei toat viata, probabil, au simpatizat cu literatura despre lagre! cu toate c eu nu
am adus aici nuvela mai devreme), ndat s-a lmurit c am fost chemat numai la o festivitate.
Intre timp, colaboratorii mai tineri ai aparatului se grbeau la us ca s m vad. Mi-au dat o
bucat de carton colorat aceasta era permisul pentru ziua respectiv pentru palatul receptiilor
de la Kremlin; curios: culoarea, foaia de drum, numrul camerei de hotel toate astea
semnificau ceva, dar nu se stia nici data, nici locul unde erai invitat, si dac gseai pe strad un
permis pierdut de cineva, nu-ti ddeai seama despre ce este vorba si la ce serveste. Dar mai nti
fuga la hotel Moskva" (cu masina, se ntelege) acelasi, ca un bastion n piata central a
Moscovei, si de cte ori, strivit de
77
grandoarea lui, am trecut pe lng el; pe aici n 1945 mergeam, escortat de trei insi, n drum spre
Lubianka; pe aici dup 1956 cram sacosele grele cu provizii din Moscova mai repede la
metrou si la gara Kazan. si iat-m nuntru, dar ndrumat nu ctre bariera de netrecut a
vestibulului, unde camere libere nu exist niciodat pentru nimeni altcineva dect pentru strini, ci
ntr-o camer obisnuit, oarecum locuibil acolo, pentru cunosctori, se repartizeaz toate
locurile. si de-abia mi-am luat n primire nemaivzut de luxoasa mea camer c deja o nou
masin mare si neagr ne asteapt jos pe noi, ctiva onorabili; lng mine... un brbat dichisit, n
vrst, binevoieste s facem cunostint: Soloviov-Sedoi; ce ne-au mai mpuiat urechile la saraska
plicticoasele lui cntece, revrsate din difuzoare! Visat-am eu vreodat momentul si mprejurarea
care o s ne adune la un loc? ns, se pare, tot visul meu nu este pentru o zi, ci acum trebuie s
triesc si s m misc printre ei, si trebuie cumva s m obisnuiesc cu situatia, n acest timp,
lbrtat masin ne duce de-a lungul Bulevardului Komsomolului, pn pe Dealul Vrbiilor. Ce ma mai oprimat n viat acest Stat, ce cumplit a fost el totdeauna, ce distant, ce nenduplecat, si
majoritatea oamenilor si-au trit toat viata exact cu aceast senzatie dar iat, se ntmpl ca
aceast putere s aib si o alt fat, ea nu te apas chiar foarte tare, nu este complet nchis cu
obloane de fier, ci este larg deschis, catifelat mbietoare, dar are niste brate asa de sigure, cum
probabil, nici o fort din lume nu poate avea. Ei, fereste-te, detinut btrin, toate astea nu-s a
bun!
Mai nti ne aflam n fata unui lat zid de piatr pe colina nalt (oare nu aici au jurat Herten si
Ogariov s lupte pentru libertate?), la poart santinelele verific masinile, ceea ce nseamn c
sntem deja la intrarea pentru automobile (cine vine cu masini de ocazie, trebuie s strbat
curtea pe jos, chiar si pe Fedin l descopr n aceast postur; iar pe noi iat-ne chiar la intrarea
n cldire). La garderob las pe mna unor tineri n livrea ponositul, tristul, lungul meu palton
provincial, ca si cum nu m-ar mira faptul c am ajuns aici. si mai departe se ntind slile cu
parchet minunat se pare c totusi azi e zi de lucru sau n general nu e nici un fel de zi? La
ferestre snt trase toate splendidele perdele albe ca zpada, se revars o lumin alb din niste
lmpi dar si acestea ascunse care aduc nuntru ziua de afar. Acolo, undeva, se trudeste,
de-a lungul si de-a latul trii, n schimburile de lucru, n mine, oamenii muncii atrn ciorchine de

scrile autobuzelor, care fac buf dup buf prin hrtoapele pline de noroi; aici, slile dau pe din
afar de-atta public otios si spilcuit, toti brbatii snt n ghete de lac cu bombeuri ascutite, n
ghete cu care nu poti s circuli prin zloata de afar, si toti vin asa de grbiti unii n n-tmpinarea
altora: s se salute, s-si povesteasc multe si mrunte, s-si spun bancuri; toti, cu exceptia
ctorva trimisi ai minorittilor nationale, se cunosc unii pe altii din vedere. Snt si doamne,
dichisite, dar putine. Eu m tineam mai de-o parte, neafisndu-mi mutra, avnd grij ca ghetele
mele s ating ct mai imperceptibil parchetul, dintre cei de aici nu cunosteam, nu recunosteam
pe nimeni, doar pe solohov, care se lsa fotografiat n ploaia de bh'turi si n
78
pocnetul declicurilor: se lsa si tare prosteste zmbea. M simteam aici asa de gtuit si de strin
nct m-am bucurat cnd am vzut niste kazahi, usor identificabili de ctre unul ca mine, posesor
al experientei exilului. M-am dus si m-am asezat lng ei, cu gndul s-mi petrec vremea cu ei,
nevzut si nederanjat de ceilalti, dar ti-ai gsit: o masiv si inoportun dam de pic veni la noi,
bucuroas, chipurile, s fac cunostint cu niste kazahi, c si ea este din Kazahstan si atunci
am priceput c asta era Serebriakova.
Am stat un timp cu kazahii, fr s ridic privirile, cci tare m temeam de tot felul de ntrebri si
discutii, iar cnd ne-au chemat n sala de dejun m-am dus din nou la kazahi si m-am asezat tot n
compania lor. Locurile la mas nu erau nominalizate. Toat sala, prevzut cu coloane albe pe
postamente aurite, era ocupat de o mas imens n form de U si tot de la aceste locuri ale
noastre ne-am ridicat din nou cu totii n picioare, ntmpinnd cu calde aplauze vreo zece
conductori de partid si de stat, n momentul n care acestia au aprut de dincolo de latura scurt
a mesei. Erau printre ei lunganul Suslov, corpolentul Brejnev, obositul si indispusul Kosghin,
impenetrabilul Mikoian
dar din mijloc s-a auzit o voce moale. Era a scundului si cheliosului Hrus-ciov: Omul, dac
mbuc ceva, devine mai bun." Zicnd acestea, ne-a invitat ca deocamdat s lum dejunul.
Toat lumea, cu mare promptitudine, s-a asezat pe scaune iar aparatele de fotografiat si de
filmat au disprut cu toatele. Iar masa, masa era deja ncrcat eu de cnd mama m-a fcut,
asa ceva n-am vzut: n fata fiecrui invitat erau cte cinci cupe, trei cutite (unul obisnuit, unul mic
si unul curbat de ce si unul curbat?), icre de nisetru, carne, friptur de gin, salate, vinuri, ap
de Borjom pi numai apa asta rece ar fi fost suficient si prea suficient pentru toti dar nu
le-a fost suficient defel, n ce m priveste, m-am fistcit n fata acestei abundente si singura mea
preocupare a fost s trag cu ochiul la vecini, nu ns la kazahi. Iar de partea cealalt si vizavi de
mine sedeau niste rusi ntr-adevr grozave mutre, brbati cu fata mare, cu trupul mare; ntre ei
se ncinsese o vie si vesel discutie, foarte neceremonioas discutie, despre Polikarpov. si
deodat am nceput s pricep c stia toti snt niste figuri importante: Gheorghi Markov,
conductorul n carne si oase al ntregii Uniuni a Scriitorilor, iar lng mine se afla, sigur de sine,
corpolentul Vdim Kojevnikov, si putin mai ncolo n diagonal
nesuferitul de solohov, ncadrat de dou moace neverosimil de mari. (So-fronov, parc era si
el.) ntre ei mai era si micul si abilul Ceakovski care, cr-mind din nas, si arunca n permanent
ochelarii cnd spre frunte, cnd spre gur; el a fost primul care a ridicat paharul, fcnd o
plecciune n diagonal: n sntatea dumneavoastr, Mihail Aleksandrovici!" si toti laolalt,
ca s nu rmn pe urm: In sntatea dumneavoastr, Mihail Aeksandrovici!" (Eu nu m agit,
eu snt din alt republic.)
Toate acestea erau nume redutabile, nume sonore n literatura sovietic, iar eu m simteam cu
totul nelegitim printre ele. N-am aspirat niciodat s intru n literatura lor, acestui ntreg univers al
artei sovietice oficiale i eram, de mult vreme si n mod radical, ostil, i repudiam pe toti
mpreun, fr exceptie. Dar iat-m atras si eu si acum cum s triesc si s respir printre ei?
79
ntre timp, profitnd de faptul c nimeni nu se uita la mine mai atent dect la oricare dintre kazahi,
mi-am notat ntr-un carnetel pe genunchi pe furis, s nu m vad vecinul Kojevnikov: ciorb cu
carne de nisetru, cu lmie si msline; came de nisetru cu cartofi; prjoale cu fulgi de cartofi;
pateuri; fructe; cafea. Toate erau servite de niste osptari n fracuri, toti tineri, discreti, dresati,
nvtati s se arcuiasc spre client, ntr-o mn s tin farfuria si pe cealalt s-o tin la spate. si
asta de-attea decenii de cnd noi muncim pentru o cartel, iar la Saratov si astzi este omor cnd
se dau macaroane la Alimentara iar ei iat cum mnnc! si ceremonialul servirii nu astzi a
aprut, iar reprezentantii artelor snt si ei, se pare, foarte obisnuiti cu acesta.

Dejunul a durat o or si jumtate, n pauz ne-am plimbat apoi ne-am strecurat ntr-o sal
separat ca s privim tablourile pictorilor condamnati de partid. Astfel a fost prefatat tema
consftuirii. Aci am dat ntmpltor peste Tvardovski: m-a luat de mn si m-a condus printre cei
prezenti, stabilind selectiv cu cine s fac cunostint si cu cine nu. In aceast pauz si n cea
urmtoare mi-a fcut cunostint cu compozitorul Sviridov, pe care eu oricum l pretuiam, dar si el
era simpatic; cu ilustrul pe-atunci Ciuhrai, regizorul de film, cu Berggolt, cu Panova, cu
Ketlinskaia, cu Borsceagovski, cu Maltev (Pupko). De fcut cunostinte am fcut, toti erau
bucurosi s m vad, am nvtat s conversez cu ei, dar nu puteam s-1 consider pe nici unul ca
fiind de-al meu. Nu eram pus n situatia de a decide cu cine snt eu, era clar c, ex-ceptndu-1 pe
ghidul meu, nu eram cu nimeni: cci ei toti fuseser ani de-a rndul aici la mas, cnd cu
guvernantii, cnd cu cei din preajma acestora dar nici unul nu se btuse la coad pentru niste
macaroane. si orict de liberali ar fi, orice opozitie ar face toti se sprijin pe comenzi din partea
statului si lucreaz pentru stat, si, judecndu-i dup cele prin care trecusem eu, erau toti o ap siun pmnt.
Astfel eu cu Tvardovski ne plimbam si ne tot plimbam (n acest timp am descoperit un procedeu
amuzant: la toaleta de brbati aflat la etajul unde era banchetul, nu aveau voie s mearg dect
membrii Biroului Politic; la intrarea respectiv era postat special un functionar care-i ndruma pe
toti ceilalti s mearg un etaj mai jos). Sunase deja clopotelul si toti se duseser n sal, dar
Tvardovski parc ar fi asteptat ceva sau poate avea ntlnire cu cineva, prea bine nici eu nu
ntelegeam n vestibulul gol si deja pe jumtate ntunecos, am constatat deodat c nu mai
rmseserm dect noi doi si niste cameramani avnd la subsuori niste microfoane ciudate si
n momentul acela Tvardovski m-a fcut atent: prin vestibul trecea, de unul singur, Hrusciov.
Tvardovski m-a prezentat acestuia. Hrusciov arta ca si cnd ar fi cobort din fotografii, dar tot
mujic vnjos si rotofei. Mi-a ntins mn ntr-un gest lipsit de orice aer de superioritate si, zmbind
firesc, mi-a spus ceva de bine avea acea simplitate despre care mi povestise, n celula de la
Lu-bianka, Victor Belov, soferul lui. si un sentiment de recunostint mi-a dat ghes ctre el si,
strngndu-i mn, i-am vorbit asa cum simteam:
80
V multumesc, Nikita Sergheevici, nu pentru mine, ci din partea a milioane de oameni care au
avut de suferit.
Mie chiar mi s-a prut c i s-au umezit ochii. EI ntelegea ceea ce fcuse pentru toat lumea si-i
era plcut s aud aceste cuvinte ale mele.
Ct timp nc ne strngeam minile, ct timp nc se prelungea aceast clip pe care nimic nu
putea s-o tulbure, puteam s-i spun orice, puteam s fac un pas important si ireversibil dar nu
eram pregtit, capul meu n-a priceput: am simtit c ratez ceva, dar n-am priceput.
N-am priceput, abia dup cteva luni mi-a venit mintea n cciul: trebuia s-i fi solicitat o
audient, desi n cap nu avusesem planul vreunei convorbiri cu el. Trebuia s nteleg c tot
succesul nostru, de-abia realizat, se cltina deja, c nu-mi mai rmnea acel semestru de
deschidere pe care mizasem, c n general eram la ultima btaie de arip a zborului spre
libertate si c n curnd totul se va poticni si pentru a ncerca stoparea, prevenirea acestui
proces, eu trebuia s-i vorbesc cu curaj lui Hrusciov! El era omul deciziilor individuale, nu este
deloc exclus ca eu s-1 fi putut mpinge spre consolidarea operei ncepute! Dar nu m-am dovedit
la nltimea momentului la nltimea primei atingeri directe cu destinul istoric al Rusiei. Prea
brusc si rapid s-a dovedit a fi pentru mine decolarea.
Dar probabil c si dup o ndelungat zbovire asupra acestui lucru, tot n-as fi putut s
ntocmesc un plan corect al convorbirii cu Hrusciov.
si astfel am lsat mna n jos. si de vorbit nu mai aveam ce vorbi (n timpul acesta, cameramanii
au tot filmat strngerea noastr de mini apare acolo, n cronica respectiv). Rmnea s fac
stnga-mprejur si s merg n sal. si am fcut stnga-mprejur. si acolo mai precis, n fata usilor
nchise, unde nu era nimeni sta acum singuratic scundul solohov si zmbea prosteste. Asa
cum prinseser momentul n care Tvardovski l abordase pe Hrusciov, tot asa cameramanii au
urmrit acest moment si cu solohov; acesta si-a fcut drum ncoace, napoi, ca s fie si el de fat,
ca tar al literaturii. Dar Hrusciov a trecut mai departe de solohov, iar mie nu mi-a rmas dect s
merg direct la acesta, nu se putea altfel. Am psit spre el si astfel am avut ocazia s ne strngem
mna. tar sau nu, el era ns o figur din cale-afar de influent, si a te certa cu el de la primii pasi
n-avea nici un rost. Dar m si plictisisem, si n-aveam nimic de spus, nici mcar ceva amabil.

 Sntem de pe aceleasi meleaguri? zmbi el pe sub mustcioar; buimcit, el sugera astfel o

cale de apropiere.
De la Donet! am confirmat eu rece si ntructva ameninttor. Ne-am dus n sal. ncepeau
dezbaterile.
Pe mese rmsese acum numai ap mineral de Borjom; cameramanii
fotografiau n voie. Tvardovski m-a luat cu el si m-a dus spre latura cea mai
ndeprtat a slii, acolo unde se adunase un fel de opozitie si unde iat
spiritul epocii se afla si Surkov. Nu numai c sedea acolo cu noi, dar mi-a
- spus si o glum: stiti cum se numeste acest palat? Colhozul nvttura
81
lui Ilici". Iat cum se cltinau stlpii, si nimeni nu ntelegea ce prevesteau zodiile!
La captul mesei conductorilor s-a ridicat scundul si bolndul Iliciov, seful sectiei propagand a
CC, si, unduindu-si serpeste gtul subtire, a nceput s citeasc referatu!. Desi poate nu era
puternic, vocea lui iesea amplificat sonor din difuzoarele de pe pereti, si sensul cuvintelor avea
vigoare partinic. El a spus c este util ca din cnd n cnd s ne verificm ceasurile. C abstractionistii snt extraordinar de activi si-i silesc pe realistii socialisti s intre n defensiv. (C sntem
n rzboi se ntelege de la sine.) C formalistii impun partidului un nou dictat. si c vin la CC
scrisori n care oamenii ntreab: oare hotrrile partidului (au fost nenumrate de-a lungul anilor,
dar toate la fel) s-au nvechit? Nu! vibra Iliciov din toate corzile vocale nu vom permite
gestul profanator de a face din Lenin un adept al lozincii s nfloreasc o sut de flori"! Cnd
si trgea capul spre umeri, cnd si musca buzele de indignare: si cineastii scormonesc n
ograd, ei marea magistral n-o vd. si n literatur tinerii braveaz cu un scepticism sforitor. Iar
strinii gsesc, dup lungi cutri, escroci n genul lui Esenin-Volpin. (Hrusciov: Pornografie, nu
art.) Iar o parte dintre poeti fac propagand pentru principiul general-omenesc, asa cum face
Novella Matveeva chipurile, cnt la toti, dau la toti. A sosit vremea dezmtului nepedepsit al
elementelor anarhic; din art! Vor expozitii fr juriu, crti fr redactori. Vor coexistent pasnic
n domeniul ideologiei! La adunri este o asemenea atmosfer, nct te face s te jenezi dac
aperi pozitia partidului. (Horcit de mic Stalin!)
Asa a prezentat el partidul: ca pe ceva foarte mic, slab, oprimat iar intelectualitatea: ca pe
ceva ameninttor, ofensiv. Dar un mititel ca sta se ridica mpotriva ei, dnd ameninttor din cap.
Se pare c de undeva se rspndiser niste zvonuri cum c va fi o nou campanie mpotriva
intelectualittii creatoare si c nsusi Nikita Sergheevici primise o scrisoare semnat de
asemenea oameni de frunte ca Favorski, Konionkov, Zavadski, Ehrenburg. (si... Surkov! iat
unde nimerise el!) Faceti totul ca s nu se mai repete arbitrariul! Fr existenta unor orientri
diferite, arta, se spune, e osndit la pieire. Apoi si-au retras scrisoarea. (Hrusciov: Mai bine ar fi
fost s n-o trimit defel!)
Sala aplaud anemic.
Dar Iliciov bag presiune si trece la ofensiv, suprasolicitndu-si putintatea volumului fizic:
diversiunea burgheziei n domeniul ideologiei nu avem dreptul s-o subapreciem. Nu tinerii artisti
caut ci" cineva i-a gsit pe ei si a nceput s-i trasc dup sine. La noi exist libertate
deplin pentru lupta pentru comunism, dar la noi nu exist si nu poate exista libertate pentru lupta
mpotriva comunismului! Este o mare fericire c partidul determin ntreaga orientare a artei.
n sal era din ce n ce mai lugubru, n asa msur se amestecase atmosfera de ntrunire vesel
cu cea de funeralii nct la un moment dat au nceput s-mi treac prin minte tot felul de idei:
poate c se renunt si la ostilittile mpotriva mea, poate c se npustesc asupra mea, c zu
Denisovici al meu nu
82
e nicicum pentru comunism. Dar cnd s-au jenat ai nostri s fac mutarea invers? Snt singurul
care a fcut ca aici s fie si o not de veselie.
Iar acolo, aproape n fata lor, se afla, nevzut nou, sculptura din bronz datorat lui Emst
Neizvestni. Hrusciov, peste rind, ncepuse s mrie la ea: Iat ce dezmt! Dac ar ajunge
majoritari, stia ne-arpune la zid!"
Dar stpnii vireaz, dac, iat, crma i ascult mereu. Cu o nou unduire a gtului, ca si cnd tare
1-ar fi deranjat gulerul, Iliciov a nceput s cnte ntr-un registru cu totul nou: partidul trebuie s
disceam ntre operele decadente si cele, fie ele si acut-critice, dar totusi pline de ncredere n
viat; n ultima vreme au aprut opere foarte veridice, ndrznete, cum este O zi din viata lui Ivan

Denisovici, opere care nftiseaz oameni de omenie pusi n situatii inumane.

Instinctul care-1 deosebea de toti conductorii comunisti l ajutase pe Hrusciov s priceap c el
nu observase anticomunismul nuvelei mele pentru c aici capul lui nu se mai lsa cluzit de o
dogm osificat. Dar observase ceea ce era nftisat cinstit-trneste. Acum, ntrerupndu-1
intempestiv pe Iliciov, ncepu s bombne:
Asta nu nseamn c toat literatura trebuie s fie despre lagr. Ce literatur ar mai fi asta?
Dar m-a impresionat felul n care Ivan Denisovici avea grij de mortar. Iat, astzi, Tvardovski mia fcut cunostint cu autorul. Trebuie s-1 cunoasteti cu totii.
Dar sala cea vigilent m luase deja la ochi cnd aprusem cu Tvardovski si acum ncepur s
se ntoarc ncoace si s aplaude: nainte de Hrusciov cei mai lingusitori, dup Hrusciov absolut
toti.
M-am ridicat n picioarectusi de putin nselat de aceste aplauze. M-am ridicat n picioare
fr a spera vreo clip c am s triesc cu aceast societate, n fata slii care m aplauda m-am
ridicat n picioare ca n fata unor dusmani, cu ncrncenare. De toat profunzimea adevrului meu
ei nici idee n-aveau si n-avea nici un rost s ncerc a le cstiga simpatia.
Am fcut o plecciune formal ntr-o parte, o plecciune formal n cealalt parte si m-am asezat
imediat, curmnd aplauzele, avertiznd c eu nu snt de-al lor.
Raportul lui Iliciov nc mai continua, dar si fceau din ce n ce mai mult loc nentreruptele
comentarii ale lui Hrusciov. El tot rspundea autorilor acelei scrisori retrase ulterior cum c
ntoarcere la cultul personalittii nu va mai fi. La nchisoare nu vom mai trimite pe nimeni a
declarat categoric Hrusciov. Luati-v pasapoarte si cltorie sprncenat, manifestati-v
talentele acolo."'
(Chestia asta nc de-atunci suna asa de neverosimil, nct nimeni n-a luat-o n serios.)
Un nou-venit nu reuseste niciodat s sesizeze toate particularittile unei localitti si este sub
reflectorul tuturor, dar el nu vede nimic. La fel si eu: n-am priceput c pentru mine ntre prima si a
doua pauz situatia se schimbase radical. In prima pauz, raportul lui Iliciov nc nu era
cunoscut, Hrusciov nc
83
nu fcuse nici o referire [a mine din nou viraj brusc? Partidul s-a rzgndit brusc cu privire ia
Ivan Denisovici"? si de aceea n prima pauz mai nimeni nu se apropiase de mine si de
Tvardovski; nc mai existau conservatori: ei au dat buzna n pauza urmtoare (tot acum s-a
apropiat de noi si Ciuhrai), cnd era deja de notorietate faptul c partidul m aprob si cnd se
putea anticipa ascensiunea mea n continuare. Chiar acum de pe coltul ndeprtat al mesei
noastre se dovedi a fi ocolul cel mai scurt cu fata lui inexpresiv, totalmente stears, veni
Satiukov. Asa de amical s-a lipit de noi, nct pn la urm am format un grup de trei. Nerbdtor,
Satiukov nsusi m-a ntrebat dac nu am vreo lucrare nou din care s-i dau un fragment pentru
Pravda. N-am nteles prea bine de ce s stric o nuvel destinat revistei Novi mir. N-am priceput
ce nseamn afirmatia c Pravda se socoteste onorat s m sufle Izvestiei si s m fluture prin
fata lui Hrusciov. si n-am nteles cum pentru nuvela nssi si pentru Novi mir chestia asta
deschide un drum fr critic. Dar Tvardovski a nteles instantaneu totul si a promis s
satisfac neaprat cererea respectiv.
Dar peste alte cinci minute veni la noi un ins de talie nalt, usctiv, cu o foarte inteligent fat
alungit si-mi strnse mna energic si bucuros si spuse ceva despre plcerea extraordinar pe
care i-o fcuse Ivan Denisovici, si deci mi strnse mna n asa fel de parc de-acum prieten mai
apropiat dect el n-o s mai am. Toti ceilalti si-au spus numele, acesta nu. Iertati-m, cu cine
am... ?" am ntrebat eu. Rspunsul cu o not de repros l ddu, cu jumtate de glas,
Tvardovski: Mihail Andre-e-ici!" lertati-m, care Mihail Andreici?" am continuat eu ntrebtor. Pe
Tvardovski ncepu s-1 cuprind disperarea: Su-u-slov!" Cci noi trebuie s purtm n
permanent pe retin si n inim cele dou duzini de portrete ale lor! dar memoria mea vizual
m trdeaz cam des, asa c n-am recunoscut figura. si Suslov, ca si cnd nici nu 1-ar fi suprat
faptul c eu nu-1 recunoscusem, continua s-mi strng mna. Asa s-a ales orbita mea! Desigur,
acei mari banditi din Uniunea Scriitorilor regretau acum si ei c rataser ocazia de a fi vecini cu
mine la nceputul bancherului, dar n prezenta lui Tvardovski n-ar fi putut nicicum s se apropie
de noi, cci noi formam alt lagr.
Desi prerea partidului era clar, a nceput sedinta a treia aceasta consacrat dezbaterilor.
Pentru ca pe acelasi cui s-1 confirme si s-1 bat acum nsisi oamenii de art. si ei se grbir

s spun, uneori mai expresiv dect nsusi CC, ce aveau pe suflet. Groaznicul Gribaciov asa a si
improvizat: se vrea substituirea ideologicului prin general-uman, se vorbeste n general despre
bine, n spiritul moralei crestine atunci prin ce ne vom mai deosebi de adversarii nostri? A cerut
ca tnra generatie s nu mpiedice vechea generatie s stearg brbteste petele trecutului". si
iat-o pe Galina Serebriakova, deja cunoscut mie: Eu simt cum ntineresc n prezenta lui Nikita
Sergheici" (prin aceasta, ea voia s sugereze c la noi se instalase o primvar politic, dar
Tvardovski zmbea ntruna). Ea mai spuse ferm si chiar autoritar: si n organe si n securitate
exist oameni cinstiti, care ne-au salvat (adic pe vechii
84
bolsevici) si au crezut n noi." O scoseser n fat ca s m combat pe mine, si acum ea si
ddea cu presupusul: Tema lagrelor poate fi att util, ct si duntoare. Important este nu c au
fost asemenea lucruri, ci c ele au trecut, CC ne-a scpat de ele." Mai lu cuvnrul robustul si
bine hrnitul pictor Serov (tiz ironie a soartei al unui mare predecesor) si declar pe sleau
c n art lipsa de talent nu este un pericol, ci numai un nenoroc, dar c pericolul este
abstractionismul. Adevratul drum leninist nu este garnisit cu marmelad, mai spuse el, adugind
c snt frumoase numai unele fete ale vietii, adic numai acelea n care se oglindeste soarele
construirii comunismului.
Eu fac aceste nsemnri dup saisprezece ani si toate faptele evocate aici apartin att de mult
trecutului, att de mult s-au pulverizat, s-au banalizat n comparatie cu noile si gravele lovituri si
dureri care atunci nici nu puteau fi ntrezrite, nct pe mine nsumi m cuprinde un sentiment de
lehamite, si creionul nu mai vrea s scrie. Dar mi revin si-mi spun: aceste lucruri ne-au dominat
viata o jumtate de secol si n Uniune nc si astzi ne mai nucesc de cap, asa c o mrturie nu
poate fi de prisos.
La drept vorbind, trei fire s-au mpletit n discutia din acea zi. Primul abstractionismul n
pictur, deja condamnat fr drept de apel, lipsit de orice sans si de orice posibilitate de
aprare. Dar din acesta se trgea, ca o jumtate de fir, general-umanul" pe care de asemenea l
condamnau partidul si maestrii ntelepti ai artelor, dar pentru care aici era nevoie de
ndrzneal! s-ar fi putut ncerca organizarea unei ct de mici aprri. General-umanul ca parte
a artei abstracte! iat n ce consta pentru noi toat deficienta bolnvicioas a liberttii! Dar
scipaciov, cruntul gentleman cu voce nobil (n alte timpuri marxist habotnic) avu aici curajul
s spun: Nou ne apartine viitorul si temele trebuie s fie foarte largi. Tocmai literaturii
noastre i apartin temele general-umane, iar burghezia si-a pierdut drepturile asupra lor." Era aici
n primul rnd un ingenios amestec dulceag, dar n acea zi si n acea sal el a sunat a
ndrzneal. In acel moment, m-am grbit s fiu primul care d tonul aplauzelor slii si s-a
aplaudat copios.
Al doilea fir tors din acelasi caier a fost tema lagrelor. Al treilea cu ardere mocnit a fost
tema antisemitismului. Intelectualitatea creatoare din Moscova era foarte ngrijorat de
eventualitatea ca noua persecutie s mbrace un caracter antievreiesc, si aceast team
exagerat si fcuse loc si n sufletele multora din sal si era bine cunoscut Comitetului Central.
Iliciov, desi vorbise un ceas, tema aceasta a ocolit-o, dar Nikita n-a rmas dator cu replicile:
Babii Iar" nu este scris corect, ce, Hitler extermina numai evrei? Pe slavi i-a exterminat si mai
mult. Exist la ora actual antisemitism n tara noastr? Nu! Dar a existat? n primii ani ai puterii
sovietice, ponderea procentual a evreilor, desi era foarte nesemnificativ, a generat totusi
antisemitism. Iar sostakovici, compunnd o simfonie pe versurile lui Evtusenko, a svrsit o fapt
duntoare. (Dar lui sostakovici i s-a adresat pe un ton blnd: Eu v stimez. Cred c gresiti.") si
chiar Gribaciov (desi sustinut de aparat) a trebuit s explice c nu este antisemit. Apoi au luat
cuvntu Evtusenko si
85
Ehrenburg. Prin nsusi acest fapt si prin prezenta lor, ei aminteau c nu-si vor ceda pozitiile.
Evtusenko se gsea (el nc nu stia acest lucru) la ultima evolutie a rsuntorului su rol si
renume, mai departe l astepta declinul. Dac Gribaciov ncerca un sentiment de sigurant,
sentiment ce se ntrea prin sprijinul venit de la autoritti, Evtusenko se comporta cu aplomb,
avea un plus de prestant, era mai teatral (si Tvardovski mi spuse ca de la vecin la vecin: Nu
stiu de ce nu pot s m mpac cu ideea c nu iei si tu cuvntul"). Nu a pierdut ocazia s
povesteasc si cteva basme teatralizate: cum, venind ncoace, sezuse de vorb cu un taxator
(subiectul preferat al scriitorasilor din oras), sau cum venise la familia lor un om eliberat din

detentie si le povestise despre ct de devotat leninismului fusese bunicul su care murise n lagr
si vocea lui Evtusenko tremura de compasiune. Se ncumet s-si exprime prerea n legtur
cu Stalin c el poate uneori credea n comunism" (Hrusciov l corect energic: Stalin a fost
devotat trup si suflet comunismului! Dar iat cum l construia el..."). S-a ncumetat s
caracterizeze dogmatismul ca fiind si o form a revizionismului si de aici a trecut la atacul cel
mai ndrznet: Dar cte tablouri inexpresiv-dogmatice nu erau la expozitie? Nikita Sergheici, iat
portretul dumneavoastr de-acolo nereusit!" (Asta atunci suna foarte cuteztor, desi Evtusenko
era sigur c Hrusciov nu se va supra pentru niste lucruri personale.)
Iar Ehrenburg, dimpotriv, apru ca un pplu decrepit, deja n pragul sfirsitului. La viata lui,
multe servicii de curtean prestase, multe minciuni debitase, mult talent de descurcret dovedise,
pe multe muchii de cutit umblase. si acum a cta oar? sesiznd atmosfera cu totul nou, el
psea cnd mai cu curaj, cnd mai cu plecciune. Da, el se temuse de Stalin. De cte ori nu se
ntrebase pe muteste: De ce acela nenoroceste oameni?" si e posibil ca nimeni s nu-i spun
lui Stalin adevrul? si iat acum sarcin (?): s explice tinerilor de ce poporul (si Ehrenburg)
continuase s lucreze si pe vremea lui Stalin! Dar, dar! Stalin nu era antisemit! (Ca lectie
pentru cei de azi forma cea mai comod de a-si exprima pozitia.) Stalin, cic, i chema pe
redactori si-i certa: nu v e rusine s dezvluiti pseudonime evreiesti n ziare? (Ce curaj pe
redactorii stia!) n general, bunicii (tovarsii de lupt ai lui Lenin) erau buni, printii au lsat de
dorit. La un moment dat a recunoscut: Mei eu nu ntelegeam ceea ce scriam n anii '20." (Dar pe
cti i-a intoxicat!) Iar acum, dac ceva l nelinisteste este acea concordant incomplet cu
Nikita Sergheievici". Iat la ce concluzie rizibil se oprea acest ndrumtor al nostru din
deceniile comuniste. Mi-era sil s-1 ascult si s-mi amintesc c n 1941 articolele lui tare m
emotionau.
si asa cu masa de prnz, cu raportul, cu promenada si cu dezbaterile trecuser deja mai mult
de sase ore, dincolo de perdelele albe ca zpada deja se ntunecase, zilei de lucru a trii i
urmaser ceasurile de odihn ale celor ce muncesc, dar noi continuam s sedem. Poznd ntr-o
atitudine de catr foarte abtut, strin de frmntrile acestei turme si nemanifestnd nici un
interes
86
fat de ea, sedea Kosghin. Aici, seful guvernului era el nsusi un rob neputincios, comic, desi pe
el l asteptau treburi mai importante. Avnd n vedere amploarea extraordinar a actiunii puse la
cale de partid nc mai era mult de vorbit, se nscriseser la cuvnt 40 de persoane, si azi
vorbiser numai 8 era deja clar c nu va fi timp pentru toti. S se reia sedinta n ziua
urmtoare? Dar pe mine nu se putea amna: era prevzut o vizit de cteva zile a lui Tito. Deci
se punea problema s se amne pe termen nedefinit. Dar dac era asa atunci era inevitabil
cuvntul de nchidere al lui Nikita Sergheici, cuvnt care a si fost rostit.
Da, desigur, despre pres ca despre tunul cu btaie lung al partidului, n interiorul trii noastre
nu exist coexistent de sisteme, aici se pune problema purittii sau a mocirlei, (nc o dat se
vede ce manevr era pentru ei coexistenta.) Lupta nu tolereaz compromisurile. (Ba nu: doar cu
Kennedy am fcut un compromis ntelept. Doar Hrusciov de-abia ce se salvase de la necul unor
ziie teribile, cnd dusese lumea la un pas de rzboiul nuclear, si iat, una din primele lui ocupatii
la vreme de pace este ntlnirea cu noi.) Se duce lupta pentru mintile oamenilor. Mintile
dumneavoastr snt foarte pretioase pentru noi, dumneavoastr nsiv snteti niste maresali.
Faptul c v-am chemat aici este deja o dovad (?) c nu mai exist cultul personalittii. Da,
partidul fcuse niste greseli. Greseli snt posibile si n viitor. (Rumoare. De obicei nu se spuneau
lucruri asa de ndrznete.) si eu voi fi fiind n ochii dumneavoastr un sta-linist: am sprijinit si eu
acele principii. Cu cit este mai mic rspunderea pentru viitor, cu att este mai mare goana dup
tema nchisorilor. (Tocmai invers!) A considera c toate cele scrise snt date de la Dumnezeu si
hop cu ele la tipografie este cu neputint. O societate care ar permite asa ceva este neguvernabil, nu poate supravietui. Trieste si las si pe altii s triasc" eu cu asta nu snt de
acord. Noi trim din bunurile create de popor si trebuie s-i pltim poporului. (si nfuriindu-se,
artnd cu degetul la sculptura expus a lui Neizvestni.) selepin! S verifici: de unde iau dnsii
bronz? Aici snt 8 kilograme din bronzul poporului!" (Apoi mai potolit:) Eu chem si la pace si la
lupt! (Acum ireconciliabil:) Eu snt pentru rzboi, nu pentru pace! n rzboi trebuie s aprm
lucrurile care nnobileaz sufletul omului. Judector este istoria, iar noi rspundem pentru stat si
vom apra ceea ce este util. Desigur, Noe era un om inteligent de vreme ce n-a luat cu el

necurtenii.
si mai departe Hrusciov pierdu din ce n ce mai mult tonul omului de stat si devie spre exprimarea
unor gusturi personale, asa cum si credea c are dreptul s-o fac, el fiind tar. Toat ziua l
bombnise pe Esenin-Volpin (si pe Evtusenko), acum l lu la refec pe Esenin-senior: N-am nici
o consideratie pentru cei care-si termin viata prin sinucidere. Probabil c si Esenin (ca si fiul
su) era atins de nebunie. Eu 1-am ntrebat pe Neizvestni: dumneavoastr snteti brbati
adevrati sau pederasti adevrati? De muzica lui sostakovici colicile te apuca, stomacul te
doare. Nu vreau s-i jignesc pe negri, dar tot jazzul american vine de la negri, n schimb, cnd l
ascult pe Glinka, mi dau lacrimi de bucurie. Eu snt din vechiul regim. Mie mi place Oistrah,
87
colectivul de violonisti. Uneori nici nu stiu ce cnt ei, dar mi place. . Eu m-am format ntr-un sat
rusesc, cu muzic ruseasc. S pstrm traditia!"
S pstrm traditia! aceste cuvinte aveau un sunet neobisnuit pentru bolsevici: da, n Hrusciov
exista, pe lng comunism, si ceva din alte vremuri.
Dar nici cu asta n-a ncheiat Hrusciov, se luase deja cu vorba, ncepu s-si aminteasc episoade
din epoca stalinist iat, Anastas si aminteste" (pe toat durata sedintei, Mikoian a stat mut
ca o statuie). si-a amintit apoi cum a fost scris textul hotririi cu privire la Bogdan Hmelnitki": cum
sedeau n loj, cum a vorbit Vorosilov, cum a dictat Stalin... Apoi cei prezenti au auzit ceva cu
totul de domeniul absurdului: cum c Stalin 1-ar fi luat pe Hrusciov de spion polonez si c ar fi dat
ordin s fie arestat...
Toti preferau s asculte. Ctre 9 seara, treaba s-a sfirsit.
Totul s-a dus nici nu-ti vine s crezi. si o anumit posibilitate mi sttuse la ndemn n acele
sptmni, ns am ratat-o. Eu triam n patria mea, si deodat mi-a venit recunoastere de jos si
recunoastere de sus. Exemplarele din Novi mir cu Denisovici se epuizaser de mult iar la
redactie era pelerinaj, studentii si strngeau carnetele si le aduceau teancuri ca garantie pentru
un exemplar mprumutat pentru douzeci si patru de ore. La redactie si la Riazan soseau vrafuri
de scrisori din toat tara. Deja se pregtea o editie de 700 000 de exemplare n colectia Romangazeta", o editie separat de 300 000 de exemplare (cnd veni brusc o dispozitie: a se reduce la
100 000; asa mi s-a spus mie, dar eu n-am dat important, nu m-am apucat s contest decizia).
La cteva zile dup consftuire, Pravda a publicat un fragment din Krecetovka. Asta era deja o
garantie c cenzura n-o s opreasc Matriona si Krecetovka, ambele n pregtire la Novi mir. Eu
nu-mi simteam decolarea, dar cu toat previziunea mea de fost detinut nu mi-o nchipuisem asa
de scurt cci iat, spre februarie avea s fie ntrerupt.
Dintre cele dou prti beligerante eu am ales asa de irevocabil intelectualitatea, nct mpreun cu
ea socoteam rusinos chiar si faptul de a m vedea cu asa-zisa sotnie neagr" conducerea
Uniunii Scriitorilor din RSFSR. In ajunul Anului Nou m-au primit n Uniune fr procedura
obisnuit, fr referinte, la nceput chiar fr cerere (n btaie de joc grbit nu i-am dat-o
secretarului din Riazan, nu voiam s le dau semntur, dar apoi a trebuit s-o dau), mi-au trimis si
o telegram colectiv de felicitare (Sobolev, So-fronov, Kojevnikov si altii). Pe 31 decembrie am
sosit la Moscova: m chemaser la ei pe cheiul Sofiiskaia. Se adunaser acolo toti (minunnduse de succesul meu, pentru viitor ei mi prevesteau si alte succese, m bnuiau c as avea niste
strinse legturi speciale cu Hrusciov). M chemaser pentru ca ntr-o jumtate de or s-mi
repartizeze un apartament n Moscova (problema aceasta era n minile lor), am refuzat
categoric. Numai pentru ca s nu m vd cu sotnia neagr", numai pentru ca s nu m ptez de
atingerea cu ea, am refuzat categoric apartamentul din Moscova (o bagatel, n definitiv, de altfel
ntr-o oarecare msur mi-era team si de mbulzeala din Moscova, de concurenta
la ocuparea unui loc de munc, nu stiam c toti lucreaz n zona din jurul capitalei). M-am
condamnat astfel, pe mine si pe sotia mea, la zece ani de grea vietuire n nfometatul Riazan,
apoi am fost strns cu usa acolo, n capcan; la toate acestea se adaug si vesnicele cltorii cu
grelele provizii. La sotie m-am gndit cel mai putin; ulterior, desprtit de mine, ea a putut s se
mute la Moscova numai dup ce a luat pozitie mpotriva mea. (Iar n intervalul urmtor al vietii,
toate bune: n-am devenit locuitor al Moscovei, ci am mprtsit destinul provinciei umilite.)
nc n ianuarie, la realegerea secretarului din Riazan, a sosit din partea lor M. Alekseev si mi-a
repetat niste foarte amabile invitatii: nainte de toate, imediat dup evenimentul electoral, eram
invitat la procedura golirii butelcu-telor, unde nici un discurs nu se mai tine formal ca la sedint, ci
la obiect, cu punerea punctului pe i. Nici la asta nu m-am dus. Eu fceam totul altfel de cum fcea

toat lumea, altfel de cum era de asteptat si cum era normal.

ntre timp, dup amnri succesive, a avut loc n sfirsit continuarea ntl-nirilor" de la Kremlin: 7 si
8 martie 1963.
Adunarea s-a tinut la Kremlin, n alba si perfect circulara sal a Ecaterinei, sub cupola care se
vede bine si din Piata Rosie. Circular, dar prin coloane se remarca partea cu plusul albastru al
fotoliilor, parte rezervat spectacolelor
si podiumul prezidential, ca de instant de judecat, construit din lemn galben, n spate, ntr-o
nis, sub niste nimfe stilizate, atma portretul lui Lemn. Culoarea albastr se repeta moderat
pretutindeni n cadrul slii. Lumina diurn care venea prin cupol fiind insuficient, se folosea si
lumina electric.
Acum tot guvernul, sau biroul politic, cum vreti s-i spuneti, nu mai era o autoritate asezat
undeva departe la nivelul nostru, ci una ridicat mult deasupra noastr, foarte vizibil si venit
s ne judece. Acum printre noi erau si multe fete necunoscute, nu numai mie, ci si pentru
lucrtorii din domeniul artelor: chemaser vreo sut-o sut cincizeci de persoane cu mutre
partinice. Nici Nikita nu mai era acea gazd primitoare care mai nti te invita s servesti din cele
sapte feluri de mncare si s devii mai bun, ci s-a ridicat n picioare furios iar la el si furia era
expresiv a spus:
Toti slugoii stpnilor din Occident s pofteasc afar!
Un fior i-a strbtut pe toti despre cine-i vorba? De ce? Despre mine? Chiar ne-am chiorii s
vedem dac iese cineva. (Dar el avea n vedere altceva: cineva le soptise corespondentilor
occidentali ceva despre ntlnirea trecut
asa c pentru a nu se sopti si despre aceasta i poftea afar pe slugoi. S fi rmas asa de mult
n urm anul 1956? si iat, deja nici nu se mai poate sopti.)
nc mai tuna si fulgera Nikita:
Vom aplica legea privind aprarea secretelor de stat! (Adic: pn la douzeci de ani de lagr.)
A bgat frica n auditoriu si s-a asezat.
89
si deasupra podiumului judectoresc, deasupra tribunei, s-a ivit din nou pirpiriul Iliciov. Deja avea
n el mai putine trsturi de sarpe dect data trecut, pentru c evenimentele luaser o
ntorstur n favoarea lui si a lor.
Dup cum se vede, sub influenta ideilor ntremtoare ale partidului, a disprut sentimentul
vulnerabilittii" (nu se stie de ce se crede n acest sentiment al lor: uite asa: stau timp de decenii
n nalte posturi de comand si de la o povestire, de la o expozitie li se trage deja
vulnerabilitatea), oamenii au nceput a vorbi cu voce tare despre realismul socialist", n Occident
circul deja niste basme despre rscoala copiilor mpotriva printilor, care, chipurile, si-au ptat
onoarea n anii cultului personalittii. Ehrenburg a introdus notiunea ambigu de dezghet" iar
acum se anunt nghetul".
Hrusciov (ameninttor): Iar pentru dusmanii partidului va fi nghet." (Se vede treaba c ncepnd
din decembrie 1-au mbrobodit bine de tot, este de nerecunoscut. L-au fcut s-si taie cu mna lui
craca pe care st, si el taie ntr-o veselie.)
Kosghin st la fel de posac, artnd prin aceasta c el n-are nici un rost aici, c nu particip, c
nu s-ar ocupa cu o asemenea prostie. Alturi de Hrusciov se afl Brejnev: masiv, lat n umeri,
nfloritor. Suslov, ru, uscat (nu asa de slab, pe ct snt ei de grasi).
La unison cu Hrusciov, Iliciov ncepe si el s gesticuleze ameninttor: Unii tin discursuri,
demasc, dar n-au pic de talent. Se dau drept conductori ai tineretului, dar conductor al
tineretului este unul singur: PCUS." n continuare i-a elogiat pe Emst Neizvestni, pe Evtusenko,
care ntre timp au reusit s-si vad greselile. Dar cutare pictori (se pare: Andronov, Nevedov,
Gastev, Vilkovir) spunea el se plaseaz pe o pozitie belicoas si incorect. si ct i priveste
pe scriitori: i putem ntelege pe cei care scriu mult, dar nu-i putem ntelege pe cei care n
general tac." (Eu stau, notez si m gndesc hai, c ai nimerit-o cu ei! Mai nainte, eu puteam s
tac ct voiam, dar acum nici a tcea nu se mai poate!) Apoi s-a npustit asupra lui Ehrenburg (lor
li se prea atunci c el este conductorul opozitiei, o figur periculoas): n timp ce memoriile lui
povesteau despre evenimente de altdat presa noastr tcea. Iar acum cititorii
protesteaz: Ehrenburg a scos teoria tcerii". (Adic: de mult vreme se stia totul, dar nimeni nu
vorbea.)
Cum se schimb totul cu trecerea timpului! Dar n acel an nu exista problem mai acut dect

aceasta: aveau sau nu aveau cunostint toti conductorii, toate vrfurile partidului despre ce se
ntmpla n vremea lui Stalin? Iat n ce situatie idioat i pusese Hrusciov. Pentru salvarea
prestigiului nu le rmsese dect s mbrtiseze teoria necunoasterii.
Iliciov: Asa, ce rezult dup Ehrenburg: stiau si-si salvau pielea? Dar CC n hotrrea privind
lichidarea cultului personalittii a explicat de ce tcea poporul'' (si aici se folosesc de popor ca de
un paravan.) Dar, dumneavoastr, Ilia Grigorici, nu tceati, ci proslveati, n 1951 ati spus:
Stalin m-a ajutat s scriu majoritatea crtilor mele." n 1953 spuneati: Staiin iubea oamenii,
stergea lacrimile mamelor, stia gndurile si sentimentele milioanelor."
90
si Ehrenburg ce s rspund, dac 1-au si invitat? Citate: le-a ales binisor, are la ndemn zeci si
zeci, si chiar mai multe. De mnjit, e mnjit. (si nu n felul acela trebuia s-si scrie memoriile, ci
cindu-se. Ei, las, la renumele lui european, cum s se umileasc ntr-att?)
si Iliciov, stpn pe subiect, o coteste: Evidentiez cazul dumneavoastr, Ilia Grigorici, nu pentru a
v imputa proslvirea. Noi toti credeam si proslveam. Dar dumneavoastr proslveati si, se
vede treaba, nu credeati." (l pedepseau si pentru acel putin pe care avusese curajul s-1 spun.)
Asa a fost nfrnt liderul principal al opozitiei. Dar nc un nume trebuia s i se ia acesteia
Meierhold. Nici despre Meierhold nu scrieti tot adevrul. Meierhold stia s rspund la critic:
Dumneavoastr vreti s montati piesa n asa fel nct s poat fi prezentat n orice oras al
Antantei?" (Hrusciov chiar rde n hohote. si Suslov rde ntinzndu-si minile cam lungi si btnd
din palme.) Meierhold scria: teatrul meu slujeste si va sluji cauza revolutiei. Nou, ntr-adevr,
ne trebuie piese tendentioase. De aceea 1-am reabilitat."
si iar este adevrat: e de-al nostru. Cine era oare n primii ani ai revolutiei clul de pe trmul
artei, dac nu Meierhold?
n continuare si-a fcut aparitia suiul si blbitul de Mihalkov, cu trei medalii a trei premii staliniste.
M-a uimit faptul c s-a referit la scrisoarea lui Nikolai Aleksandrovici Benua:, Abstractionismul,
aceast scorneal drceasc, este sprijinit si de Biserica Catolic. Societatea occidental nu este
capabil s se mpotriveasc terorii din domeniul estetic". Mi-am notat, tot mirndu-m. Nici pn
azi nu stiu dac, unde si cnd a spus Benua asa ceva iar n privinta terorii din domeniul
esteticii, are dreptate! (De altminteri, n 1917 nsusi Benua a debitat attea naivitti.)
n continuare, Mihalkov a citit o poezie veninoas mpotriva cuiva despre care nu se stia dect c
e tnr si anticonservator. Poate c tinta era Evtusenko. Iar apoi a atins o chestiune de mare
important privind modul cum sub pretextul luptei mpotriva religiei" (nu sub pretextul!) se
distrugea arhitectura popular n lemn dar Iliciov 1-a ntrerupt: se stie, lucrurile s-au ndreptat,
peste asta se poate trece. Dati o alarm fals".
Imediat 1-au pus la punct asta nu convine. Ei nu se asteptau la o asemenea iesire din partea
unuia de-al lor. (Totusi, spiritul timpului l ptrunsese si pe acesta!)
Lista oratorilor fusese pregtit minutios', numai cohorta de fier trebuia s ia cuvntul si s bat n
acelasi Ioc, s amplifice spaima. Apru si cartoful porcesc Aleksandr Prokofiev, poetul: pur si
simplu emana venin. Cu deosebire l lu n trbac pe Andrei Voznesenski: c scrie versuri
formaliste, c, m rog, cui slujesc; mentiona, n aceast ordine de idei, Para triunghiular" (Nikita
din nou tresalt, rznd). Iat, pretindea el, am primit o scrisoare (acesta este un rspndit
procedeu oratoric sovietic: nu vorbitorul ca atare njur ci a primit o scrisoare de la Cititorul
Proletar, poftim de discut dac ai cu cine), n care se spune: tinerii vor glorie cu orice pret".
Poeziile lui Voznesenski
91
snt tiptoare si urmresc succesul facil (chiar si asa, dar n-aveau ei dreptul s critice).
Maiakovski fr Voznesenski a descris de mult America, ce se mai bag si Voznesenski n
chestia asta?
/
si n general, Prokofiev a spus c simte marea ncredere a partidului n noi". E rusinos c asa
de mult vreme ne-am temut' sa luptm mpotriva formalismului. De asemenea, Picasso mai
trebuie s se curete de multe, noi nu-1 pretuim dect pentru Masacrul de la Guernica si pentru
porumbelul pcii" a spus mruntul lingu Andrei Malsko. Iar pateticul Pettus Brovka: Noi
sntem recunosctori Comitetului Central si personal lui N^ita Sergheevici. Cum se poate afirma
c n anii cultului personalittii s-au produs opere lipsite de valoare dar pe baza cror opere au
fost educati lupttorii legendari? Adevrul e c atunci a fost creat fondul de aur!"
Asa s-a lungit pn la pauz sirul vorbitorilor numai din partea lor. Nu era prevzut pentru acum

s se ia loc la mas, dar s-a dat acces la gustri n picioare. Laureatii si activistii se mbulzeau de
mama focului: s apuce care mai de care mai mult. Pe culoar, 1-am auzit la un moment dat pe
Ermilov spunnd: Pi am fi nnebunit, dac am fi stiut" (adic dac am fi stiut despre ororile
generate de cultul personalittii). Iar roscata de seveliova s-a aruncat asupra unui fel de orator:
V multumesc c i-ati aprat pe oamenii sovietici!"
M-am ntlnit apoi cu Tvardovski, care, radiind de bun dispozitie, dar nu fr o umbr de
neliniste, mi-a spus: Circul un fel de poveste folcloric la ora actual cum c solohov, la dacea
de lng Moscova, mpreun cu 140 de colaboratori, a pregtit un discurs mpotriva lui Soljenitn."
ns eu continuam s fiu asa de sigur de mine, dar si naiv, nct i-am spus: O s se team s nu
fie ridicol n perspectiva istoriei." Tvardovski a oftat: Dar cine se mai gndeste la perspectiva
istoriei? Toti snt cu gndul numai la ziua de azi."
Mi-a fcut cunostint cu Solouhin. Ce fat cunoscut", am spus eu. Mi-era cunoscut pentru c
avea trsturi general-trnesti. EI si ncepu s-mi vorbeasc despre Matriona si despre
posibilitatea de a face cunostint cu Korin (de mult visam s vd Rusia care se duce"). Ce-i
drept, aveam eu o ciud pe Solouhin: nc anonim fiind, i trimisesem o scrisoare la gazet
mpotriva radiodifuziunii zgomotoase, mpotriva acestui dusman al linistii rurale (la el n Drumuri
de tar prin regiunea Vladimir exist un pasaj asemntor), si-1 rugam s fac ceva, s-mi
publice ceva. Dar Solouhin nu mi-a rspuns defel. Eu de zis i-am zis, dar el nu si-a amintit.
Tvardovski ns m-a pus la punct: Acum si dumneata rspunzi chiar tuturor? Cte scrisori ai,
crora nu le-ai rspuns?" (si cu ct numrul anilor ce trec este mai mare, cu att regretul meu
pentru aceast problem nerezolvat este mai mare.)
Ne-am ntors n sal dar nu numai c lista oratorilor nu s-a usurat, ci din nou a aprut Iliciov si
a nceput s citeasc niste versuri din trecut ale lui Ehrenburg (nseamn c n pauz i le
strecurase careva). Dar Hrusciov, nerbdtor, i-a luat vorba din gur; la tribun nu s-a dus, nu-mi
amintesc dac s-a urcat mcar pe podium, dar oricum scaunul lui si asa era asa de sus, si
92
de acolo a tunat ct a poftit. El, cic, a citit cu interes memoriile lui Ehrenburg pentru c este de
aceeasi vrst cu acesta, a luptat cinstit n Armata Rosie, pe cnd Ehrenburg, cnd la Don, cnd la
Crimeea, si se ntlnea cu lacheii burgheziei. Ehrenburg nu-i bucuros de revolutie, si sufer n
tcere. Pi, asa cum te porti dumneata cu noi, asa ne purtm si noi cu dumneata, tovarse
Ehrenburg. Acum, cnd dusmanul tremur vzndu-ne ct sntem de puternici, ni se propune
coexistent ideologic? S permitem s se vnd la noi ziare occidentale? Nu-i rea ideea, numai
s nu v pripiti". (Iliciov cltina din cap, zmbind dulceag.) Dumneata destul de bine ti ascunzi
gndurile. Dar viata ne oblig s citim printre rnduri." Se vede treaba c data trecut Hrusciov pur
si simplu nu ascultase pn la sfrsit interventia lui Evtusenko, de aceea nici nu reactionase.
Dumneata spui c vremurile nu mai snt aceleasi"! Dar nu mai snt aceleasi nici cele care au fost
create vremelnic la Budapesta! Moscova nu este Budapesta! si nici club Petofi nu va fi! si un
asemenea deznodmnt nu va fi! Da, mprejurrile ne oblig s citim printre rnduri." (Ca si cnd
ele au fcut vreodat altfel.) La Teatrul Mic s-a montat Prea mult minte stric, de data aceasta
sugerndu-ni-se, ca printr-o tuse semnificativ, ideea c, vezi doamne, nu trebuie s lum
nvttur de la printi. si Postul lui Ilici (filmul lui Hutiev) tot acolo bate. Tovarse Hutiev, eu nu
cred! Cteaua l salveaz mereu pe ctel (adic asa cum PCUS salveaz tineretul). Da, bine,
dati o satir. Dar exist satir si satir. Nu n sensul c din cauz c a nceput lupta cu
abstractionismul se prbuseste agricultura, se prbuseste industria. Mi-a plcut foarte mult
consftuirea trecut si-mi place si cea de azi. Dar trebuia ca nu partidul, ci voi nsiv s luptati
pentru puritatea rn-durilor voastre. stiti ce spune trnusul lui Cehov: o piulit s-o nsurubezi, pe
cealalt s-o desurubezi, ca s nu dai de necaz. Oare nu e timpul ca si n teatre s se nceteze a
se mai prezenta executarea unei nefericite regine scotiene?" (Acest lucru era mpotriva clasicilor,
nu pot s reconstitui acum toat desfsurarea discursului.) si a ncheiat pe un ton ferm: Scuzati,
noi nu vom mprti cu nimeni conducerea partidului. Partidul si poporul formeaz un tot unitar!
Dumneavoastr credeti c n comunism va fi libertate absolut? Acesta nseamn o societate
armonioas, organizat, automatic, cibernetic dar si acolo vor fi oameni nvestiti cu
ncredere si vor spune ce si pentru cine s fac." (Un tablou foarte sincer. Era putin probabil ca
acesta s apar n ziare, la fel ca si cea mai mare parte a acelui discurs. Sinceritatea este un
lucru folositor, dar rar.)
si, la drept vorbind, dup o asemenea lmurire din partea lui Nikita, dup dou interventii ale lui

Iliciov si dup cteva luri de cuvnt servile, consftuirea ar fi putut s se si termine, pentru c tot
ceea ce era important fusese deja spus. Mai trebuie adugat si faptul c n sal erau masati multi
activisti de partid, cel putin 40 la sut din cei prezenti; acestia, grup compact si puternic, aplaudau
solidar toate discursurile juste. Prezenta lor sugera c partidul este o fort a naturii, irezistibil.
93
Dar nu, mersul n gol al masinii birocratice cerea acum guvernului si ne cerea si nou tuturor s
mai stm si s fierbem nc dousprezece ore pentru ca vointa partidului s ajung mai bine la
constiinta noastr rvsit.
Apoi, urmnd la cuvnt solohov, mi-am amintit cuvintele lui Tvardovski si am avut o stringere de
inim: hai, acum o s m dea si pe mine jos de pe cal, si nici n-am mers prea mult!
n nsemnrile mele treceam ora la care ncepea s vorbeasc fiecare orator. Iliciov si Hrusciov
au nceput la 13.25, solohov la 13.50. Iar pe urmtorul 1-am trecut la 13.51. Nu exagerez n
minus cnd spun c n total un minut a vorbit geniul literaturii noastre, incluznd n acest minut si
timpul a ceea ce a urmat dup el. De la tribuna nalt, prea si mai insignifiant dect de-aproape
si mai vorbea si mormit. A fcut un gest larg cu minile lui mici ntinse nainte si a spus doar
att:,priviti, nu am arm. (Pauz.) Iat, Ehrenburg a spus c el l iubea pe Stalin, dar nu si
Stalin pe el. Dar dumneavoastr n ce relatii v aflati acum cu componenta actual a conducerii?
Noi ne iubim n conditii de reciprocitate."
si atta tot, si coborse deja cnd Hrusciov, de pe podium, si-a ntins mna spre cel care vorbise:
Noi v iubim pentru frumoasele dumneavoastr opere si sperm c si dumneavoastr o s ne
iubiti pe noi."
si-atta tot. Acest gest de pace si bun nvoire era si un indiciu c solohov nu va tine discursul
dinainte pregtit. (Apoi s-a aflat c lui si lui Kocetov li se pusese n vedere s nu ia atitudine
mpotriva mea, s menajeze gustul artistic personal al lui Hrusciov". Dar urmau s rsune dou
discursuri, banda trecea la ofensiv!)
Primul care a iesit din cohort a fost regizorul de film Romm. In ochii intelectualittii moscovite el
trecea ca un fel de al doilea lider, dup Ehrenburg, si acum, cu Ehrenburg scos din lupt,
sperantele de continuare a mpotrivirii n el se puneau. Dar el nu era deloc pregtit pentru
aceasta, i venea greu. Toat ndrzneala lui (ca si a majorittii) s-a limitat la analogii (Fascism
obisnuit"), apoi asta mai lipsea, s spun lucrurilor pe nume! El folosea ntorsturi complicate,
avea o voce de om care se scuz, si nfigea degetele n piept. Mie mi vine greu s-1 contrazic
pe primul secretar al CC." (Dar nici cu asta n-a nimerit-o pentru c Hrusciov s-a suprat: Atunci
dumneata mi iei dreptul de a da replici. Dar snt si eu cettean al trii mele!") Pe de o parte,
cinematografia noastr este pe drumul cel bun, pe de alt parte, ne ngrijoreaz tineretul.
(Hrusciov: Orientarea s fie mai clar!") Regizorul a obiectat mpotriva lichidrii uniunii
cineastilor, lichidare n legtur cu care circulau deja zvonuri. (si asa si era. Vreau ca
dumneavoastr s ajutati nu ministerul, ci partidul!") Dar Romm a tinut-o ntruna cu uniunea (i se
dduse mandat s apere casele de creatie, cursurile). si la un moment dat a cerut direct: lsati-le!
(Hrusciov: Bizuiti-v pe conducerea de partid!" Asa c n-a fost lsat s vorbeasc.) Iat deci la
ce s-a redus interventia liderului n devenire.
Imediat iesi ca dintr-un loc din care se iese greu seveliova aceea roscat si obraznic si citi nu
se stie de ce poezia Eu cred, Indie, n soarta ta".
94
Apoi a aprut obezul, huiduma de Hrennikov, presedintele uniunii compozitorilor. El a tunat si a
fulgerat mpotriva izului de liberalism din uniunile de creatie", a numit Moscova refugiu al
jazzului. (Hrusciov ncruntndu-se: Ministerul Culturii este de vin pentru c lanseaz asemenea
invitatii neserioase.")
Apoi veni la rnd tignosul de Ciuhrai, att de la mod printre progresisti, sperant a liberalismului,
si att de prudent, n primul rnd, a spus el, a lua cuvntul n prezenta membrilor guvernului este o
mare cinste. si tot el: am srit n spatele inamicului (probabil ca s-i filmeze pe partizani), am
luptat, am stat n spital, dar un prilej asa de important ca acesta nu mi-a fost dat. Lozinca
coexistentei ideologiilor este un nonsens. (Mare plcere a fcut chestia asta.) n Iugoslavia s-a
fcut aceast experient. (Hrusciov: Dar acum Tito vede lucrurile altfel!") Ciuhrai btu imediat n
retragere: Eu poate c am rmas n urm, am fost acolo acum doi ani." Exist filme occidentale,
a mai spus el, care nu ridic dect probleme sexuale, iar regizorul se mndreste cu faptul c arat
pe ecran actul sexual.

Aici Hrusciov a vrut s ne arate tabloul unui pictor sovietic. Cu aceast ocazie s-a produs
numrul cel mai bun al ntregii consftuiri: Hrusciov 1-a nghiontit cu degetul n umr pe vecinul
lui de pe podium, nimeni altul dect corpolentul Brejnev:hai, du-te si ad-1". si Brejnev pe
atunci presedinte al Prezidiului Sovietului Suprem, adic presedinte al URSS nu numai c s-a
ridicat demn n picioare ca s coboare sau s trimit pe cineva dup tablou, ci a luat-o el nsusi la
fug cu figura si cu miscrile descrise numai n literatura despre lagre nu a luat-o la fug pur
si simplu, ci cu suncile tremurnd pe el, si dnd din labele lui moi de urs, si-a artat operativitatea
si serviabi-litatea deosebit.
si nu trebui dect s intre n fug pe-o usit din spate, ntr-o clip a fost napoi, cu tabloul, si cu
aceleasi labe de urs i 1-a ntins lui Hrusciov. n momentul acesta, mutra porceasc a lui Brejnev
radia. Episodul a fost asa de puternic, nct eu n-am mai retinut nimic n legtur cu tabloul
propriu-zis, n-am mai consemnat nimic despre acesta.
Din spatele aceleiasi usi aprea din cnd n cnd un poslusnic n costum negru si aducea pe tav,
acoperit cu servetel, un singur pahar cu suc sau coca-cola pentru careva dintre sefi. si solemn l
ducea napoi gol.
Iar Ciuhrai pe un ton delcat-insinuant continua si nu mai stiai n numele cui vorbeste: al
opozitiei sau al puterii? Desigur, spunea el, un comunist trebuie s aib curajul s apere realismul
socialist. Nu este cazul s ne plngem de aceasta. Mie mi face plcere cnd m fluier dusmanii.
Eu snt de acord: pericolul formalismului este mare. Iat, am ascultat discursul tovarsului Iliciov
si m ntreb: ei, de ce-mi fac probleme? (Iliciov zmbeste.) Dar apoi mi zic: da, aici snt
motive de ngrijorare. (Iliciov se ncrunt.) n toate filmele mele unii au cutat s gseasc
dovezi cum c Ciuhrai vrea s submineze puterea sovietic... N-au gsit! Cei n deficit de talent si
inteligent au vzut n msurile actuale ale partidului un semnal de revizuire a politicii
95
acestuia. Congresul al XX-lea a proclamat principiul ncrederii n artist. Eu nu snt pentru
liberalism, dar snt pentru ncredere. Nu pot s fiu dect cu poporul. S m scarmene partidul ct
vrea. (Hrusciov: De greseli nimeni nu este ferit. Nenorocirea lui Stalin era c spusele lui
rmneau btute n cuie. Iar asupra greselii nu trebuie dect s atragi atentia. Dar dac
persevereaz n greseal atunci... Noi 1-am fcut atent pe Evtusenko c greseste, iar acum
ambasadele noastre din RFG si Franta l laud.") Ciuhrai, ncurajat de bunvointa lui Hrusciov:
Antieroismul este clutul viclean al capitalismului: dac nu exist eroi, atunci cine o s ias n
strad s rstoarne capitalismul? A crescut numrul acelora care privesc la controversele noastre
profunde ca la o aren. Trebuie s luptm pentru puritatea ideologiei comuniste! (si... si... care-i
concluzia? care-i finalitatea discursului?) Dac ne lsati uniunea cineastilor, noi ne angajm n
aceast lupt!
Dup aceea, pentru acest discurs, toti cineastii au nceput s-1 elogieze pe Ciuhrai, toat
intelectualitatea, va s zic, era multumit.
Astfel, pn la urm, n arena acestei sli, aren strin pentru mine, disputa era ntre detintorii
puterii, cohorta sprijinitorilor si intelectualitate: s nu li se ia pozitiile si bunurile pe care ei le
considerau ale lor. Iat-1 n carne si oase: tribul celor instruiti. Aici nu rsuna nici adevrul
poporului, nici vocea care s proclame c undeva jos nc mai exist o tar numit Rusia cu
istoria ei zbuciumat, de care n-au nevoie aceste uniuni de creatie. Dar toti jurau neaprat n
numele Poporului.
Apoi a luat cuvntul oribilul Vladimir Ermilov, un pitic care-si tinea capul precum broasca rioas.
(Tot timpul ct si-a tinut discursul, a primit din partea lui Iliciov semne aprobatoare cu capul.)
Deficientele noastre, spunea el, au devenit mai vizibile din cauz c literatura noastr s-a
maturizat. si a continuat: trebuie s sesizm n permanent ideologia adversarului. S le facem
instructaje speciale celor care cltoresc n strintate si apoi s le cerem rapoarte despre
aceasta, l blama pe Viktor Nekrasov: i este rusine de tara lui, i pare bine c-a plecat si vede ce e
pe-acolo. (Dar pe care dintre ei nu-1 tentau cltoriile n strintate?) S-a purtat nedemn cu
studentii ntrziati de la universitatea Columbia. Poate a si btut cu pantoful n mas!"
(Hrusciov: Se poate, se poate!") Este profund nedemocratic", a continuat el, faptul c Nekrasov
a povestit la New York despre Postul lui Ilici nainte ca acest film s intre n circuitul public (prin
nsusi gestul acesta tind posibilitatea de a-1 interzice). Nici mod s nu se creeze, nici aura
martirajului n jurul unor nume.
ntre timp am nceput s-mi dau seama c gresisem amarnic n ce priveste alegerea locului n

sal; n afar de rndurile principale, n mijloc, nc mai erau scaune si fotolii, ca niste loje, pe
inelul aflat ceva mai sus printre coloane. Acolo si sedeam. Dar n felul acesta eram foarte vizibil
ntregii sli si prezidului. Oricine se putea ntreba: ce tot scrie sta tot timpul n carnetul la pe
genunchi, la o adic justificndu-se c nu poate aplauda mpreun cu ceilalti pentru c are de
lucru cu creionul pe hrtie? si se aplauda arunci cnd vorbitorii rosteau cuvintele cele mai dure la
adresa unora si cele mai apte s
96
x

exprime devotament si credint fat de partid. Totusi prea bine se vedea faptul c nu aplaudam,
si prea bine se vedea c eram singurul din sal care ntruna scria ceva. (Nu se stenografia, nu se
fcea proces-verbal.)
Dup pauz m-am dus si m-am ascuns ntr-unul dintre locurile din fundul slii, n spatele tuturor,
lng Oleg Efremov.
Conducerea sedintei a ncput din nou pe minile guresului Hrusciov, care se simtea ntocmai ca
numrul unu al casei la o ntrunire de familie, n primul rnd s-a adresat lui Ciuhrai: Ei, dumneata,
cu discursul dumitale ai dezbinat conducerea." Adic n privinta uniunii cineastilor: ea va rmne,
s fie clar. Dar s se vad c cinematografia este un tun cu btaie lung". si din nou la tema pe
care numai el ndrznea s-o atace: Noi sntem de prere c Stalin a fost un despot, dar el tria
cu ideea c despotismul lui era n interesul partidului. Nu scuzm despotismul, desigur (o, fie asa
deocamdat), dar oamenii fr principii ar vrea ca o dat cu Stalin s aruncm si comunismul."
(Tocmai asta voiam eu de la ei.)
Pictorul lohanson: Suferintele oamenilor nu trebuie s devin un fel de ultimul rcnet al modei n
arta noastr. Dar eu le vd devenind o mod. Trebuie ca si negatia s contin ceva afirmativ.
Patosul afirmrii este cel mai frumos monument pentru aceia care nu mai snt printre noi." (Vou,
care n-ati fost n lagre, v convine.)
Hrusciov:, Just! Just! N-are rost s descriem gropile de gunoi, ele vor exista si n comunism. Asta
n-ar face dect deliciile dusmanilor."
Robert Rojdestvenski, pe-atunci poet vestit, specie de mulatru sfios, era foarte emotionat, chiar
se blbia. Partidul nostru este partidul cel mai poetic din lume. Problema nentelegerii dintre
printi si copii este o nscocire. Tineretul nu poate fi luat la grmad si apostrofat: n-o s v
mearg, bieti! Dimpotriv, tineretul nvat de la printi principialitatea." (Iliciov l aplaud. Dar
Hrusciov gsi c poetul n-a fost suficient de clar: Nu se ntelege cu cine intentionati s v bateti.
Intrati n rnd!")
n sfrsit, dintre stlpii principali ai literaturii sovietice se ridic teribilul si ctrnitul Leonid Sobolev.
Unde-i la noi libertatea criticii tinerilor" pe care o recomanda Lenin? se otra el. Nu se poate
renunta la principiile leniniste cu privire la partinitatea artei. Nu trebuie s scriem opere
crepusculare si foarte periculos lunectoare. Cine nu e cu noi, e mpotriva noastr! Nou acum a
nceput s ne fie rusine s crem un personaj pozitiv, ne este fric de reprosurile liberalilor Este
nevoie de patos ca s ne entuziasmm de noi nsine." (El, ca si oamenii lui de ndejde, a fost
aplaudat vrtos.)
Dar ndat, poate din nebgare de seam, se ddu cuvntul pictorului Plastov. Fcnd pe clovnul
si pe naivul, el a fost pe toat durata aceasta a n-tlnirilor singurul care a adus o und de
prospetime, n provincie n-or s nteleag nici realismul socialist, nici abstractionismul. Acolo te
ntreab: dar bani vi se dau? Da, uite, snt dou luni de cnd muncesc si nu m plteste nimeni."
(Nu dou, ci o sut dou! desigur, el a mai atenuat.) La tar nu-s probleme ntre printi si
copii: tatl este grjdar la cai, iar fiul este grjdar la celelalte
97
vite. Dumneavoastr la Moscova nu mai puteti de-atta bine. Pe mine m-n-treab: ct iei pentru
tabloul sta? ti se dau cinci ruble? Eu stiu c primesc cinci sute, dar spun: douzeci si cinci. Toti
se mir: ei, tu ai mini de aur! Iar un btrn st alturi si d din cap: totul de la noi, totul de la
noi." (Aici Nikita, sincer, s-a luat cu amndou minile de cap. Ar fi trebuit s se ia mai tare.)
Primiti si leafa? Vi se d si premiu?... Nu poti tri tot timpul la Moscova, aici n-ai s dai de
adevr. Aici putem auzi ceea ce trebuie s vorbim, iar acolo putem vedea ceea ce trebuie s
facem." (Hrusciov: Trebuie s dati tablourilor trsturi eroice.")
Iat, acestea snt primele lucruri pe care le-a spus Plastov, lucruri pe care le-as fi spus si eu.
Lucrurile astea spuse din suflet, pentru mine le-a spus.
si sedinta s-a ncheiat cu Ernst Neizvestni, cel cu nftisare de ministru francez, nainte de asta,

si fcuse mea culpa undeva? Acum declara: Eu privesc cu ncredere n viitor. Poate c va veni o
zi cnd se va dori ca eu s fiu numit asistent al partidului."
Dar ncheierea nu putea s-o fac dect Hrusciov: Rojdestvenski poate s doarm linistit, eu nu
spun c poezia lui este antipartinic. Dar Gribaciov a spus: n-o s v mearg, bieti!", iar el
este un soldat bun, avea dreptul s-o spun.
U-u-uf, uf, s-ar prea c se termin: au nvins, au supus, au zdrobit, se termin, mine trebuie
s mearg toti la serviciu, nu-i asa? Nu: nu este vorba dect de o ntrerupere pn a doua zi.
si a doua zi vor veni din nou toti membrii importanti ai guvernului s stea cu noi la sedinta despre
art. Dar atacul de ieri contra lui Ehrenburg, contra lui Romm si a celor vrstnici s-a epuizat.
Ziua de azi a fost consacrat intimidrii celor tineri.
si pentru aceasta a fost aranjat prima interventie a btrinei, uscatei, cle-faitoarei Vnd
Vasilevska, o comunist polonez intrat n componenta Uniunii Sovietice o dat cu Ucraina
Occidental. Ea a molfit niste vorbe din care se ntelegea c era fortat s intervin din cauza
unui interviu dat de Voznesenski n Polonia. Acesta, spunea ea, contrapusese tuturor generatiilor
literare sovietice anterioare pe Grossman, Ehrenburg si Soljenitn. Cum se pot da asemenea
interviuri, ntreba ea, n Polonia, unde exist puternice influente burgheze? Cci acolo acest lucru
este perceput ca o directiv din URSS. La ce bun s mai luptm dac dup 45 de ani
perspectivele Uniunii Sovietice snt asa de sumbre? Ceea ce se tipreste la Paris nu se poate
tipri n acele tri care nc lupt.
si mpreun cu consistentele aplauze pentru ea au rsunat si niste voci intempestive, dinainte
programate: S spun Voznesenski!... S spun Voznesenski!"
Iat pentru ce era nevoie de sedinta de azi ne distantm cu nc un pas de cea de ieri, gasca
partidului a prins curaj s renviem atmosfera anilor '30! S-i trm la tribun pe cei care nici n-au
cerut cuvntul!
98
Pirpiriul si putinul Voznesenski se ridic pmntiu. nc putin si rumoarea se potoli. Vorbi ca unul
pe care l strnge cineva de gt:
Ca si iubitul meu poet si nvttor Maiakovski, eu nu snt membru de partid.
Hrusciov a explodat (sau, poate, si-a impus s explodeze, dar foarte ameninttor): Asta nu-i o
vitejie! Ne sfidati??" si poc cu pumnul n mas. Eu nu pot s-i ascult n liniste pe adulatorii
dusmanilor nostri! Noi putem si stim s ne batem!" (Voci: Jo-os!") O fi vrnd s fac un partid al
celor fr de partid? Se d o btlie istoric, domnule Voznesenski!"
Aplauzele rsunar ca un dangt funebru.
Crispat, neobisnuit cu situatia, Voznesenski astept ndelung. Putu, n sfrsit, s ncheie:
si, ca si el, eu nu m pot imagina fr partidul comunist.
Nu stiu dac Hrusciov auzea, dar continua s tune si s fulgere: probabil, asa era piesa la ei:
Contra unor asemenea insi se vor lua msurile cele mai severe!... Noi sntem cei care i-am
ajutat pe unguri s nbuse rscoala!... Noi avem oameni cu mai mult experient, care pot s
spun asta, nu voi!... O s v trimitem din nou la scoal! Dac vreti, mine primiti pasaport si
duceti-v la mama dracului! Nu toti cei care s-au nscut pe pmnt rusesc snt rusi!... Ehrenburg
a stat cu gura nclestat, dar dup ce a murit Stalin, atta a plvrgit! si tot mai turbat de furie,
artnd tocmai spre acea loj n care m aflasem eu ieri si pe care o prsisem la timp:
Dar, uite, tinerii ia de ce nu aplaud? Uite, ochelaristul, la! (Voci S se ridice n
picioare!". Cel n pulovr rosu, s-a ridicat rosu la fat.)
ntre timp, Voznesenski avu o pauz (nu-i regsesc cuvintele printre nsemnrile mele, dar el n-a
mai reusit s-si duc ideea pn la capt):
Eu viata mea nu mi-o pot imagina fr Uniunea Sovietic. Dar Hrusciov continua s spumege:
Dumneata esti cu noi sau mpotriva noastr? Nici un dezghet! Ori var, ori ger!
Eu am avut niste iesiri nelalocul lor, cum a fost cazul si cu acest interviu din Polonia.
Hrusciov se mai nmuie:
Nu exist oameni irecuperabili. sulghin este liderul monarhistilor, dar e patriot. S-1 ascultm.
Msuri reusim noi s lum. Ar putea s-mi fie nepot! Cti ani ai dumneata?
Douzeci si nou.
Tineretul nostru apartine partidului. Nu v atingeti de el ca s nu cdeti sub pietrele de moar
ale partidului! (Acesta este deja un avertisment pentru toti cei din sal.)
Voznesenski, dorind s-si demonstreze devotamentul, a citit searbd poezie Secvoia lui Lenin".

99
Hrusciov a ascultat poezia, ncruntndu-se, mbufhndu-se, cu fruntea marcat de travaliul
gndurilor.
Dumitale nu-ti st bine dect atunci cnd esti modest. ti-au sucit capul: Te-ai nscut print. Nu
ntinde mna spre tineret! Noi, btrnii, sntem oameni perseverenti. Dumneata l invoci pe Lenin,
fr s-1 ntelegi. Bine, s fii soldat al partidului! a spus el pe un ton mai calm si i-a ntins mna
peste mas.
M voi tine de cuvnt promise Voznesenski. Faptele vor arta. (Oare atunci a
conceput Longjumeau"? Sau avea de gnd s se strecoare n electronica secolului al XXI-lea si
n antilumi?)
Imediat 1-au scos la vedere pe cel cu pulovrul rosu, graficianul Golitn. Au nceput s-1
interogheze de ce nu aplaud, cine este el si cine-i taic-su, au nteles c acesta din urm a murit
n lagr. Hrusciov se lans din nou:
si dumneata vrei s te rzbuni pe noi pentru tatl dumitale? (Dar pentru oamenii din perioada
trecut chiar ar fi meritat.)
Apoi trebui s fie scrmnat nc un tnr, Axionov. Nu stiu dac el a cerut s vin la tribun sau
a fost chemat, dar de vorbit nu 1-au lsat s vorbeasc. Din nou Hrusciov cu tipetele lui:
Dumneata de ce calomniezi partidul nostru? Noi deplngem soarta tatlui dumitale. Lupta care
se desfsoar acum este pe viat si pe moarte. Nu vom permite imperialismului s-si arunce
semintele pe ogorul nostru. La dezghet pot s creasc si buruienile. S creasc o sut de flori"
este o lozinc pe care noi n-o recunoastem!
si, n sfrsit, Axionov:
Singurul meu gnd este s fiu de folos trii mele. Hrusciov, nemultumit:
si Pasternak vorbea asa. si sulghin era pentru patria una si indivizibil". De folos patriei dar
crei patrii?
Pe tineri i-au potolit fr dificultate. Dar renvia tvlugirea din anii '30, ntreaga atmosfer a
sedintelor cu hotrri votate n unanimitate", sedinte n care se cultiva ferocitatea bestial si dup
care cei condamnati nu mai aveau de trit dect pn la lsarea noptii urmtoare. Dovad: deja se
auzeau rcnete, cereri insistente s fie ntrebat organizatia din Moscova, adic seful ei, adic
scipaciov. scipaciov mai trebuia s fie nfierat pentru teza referitoare la valorile general-umane".
Dar s-a constatat c acesta reales de dou luni lipsea si n locul lui era prezent micul si
comicul Elizar Maltev. (Instalat de fractiuni ca figur usor manevrabil.) Iesi n fat, dar fiindc
pierduse ochelarii, nu vedea nimic.
De dou luni, de cnd snt secretar, tot astept continuarea acestei consftuiri. Nu avem
indicatii. Informatii din afar de asemenea nu avem, Hrusciov, tindu-i-o scurt:
Dar dumneata esti comunist! si trebuie s-i stii pe contrarevolutionari! Pe contrarevolutionari!
nu exist contrarevolutionari care s nu se dea
de gol! Asta sun asa de ngrozitor! Aici nu mai e vorba de anii '30, ci de anii '20. Aproape de
mine, ntr-o parte sedea un ciobnas-ciobnoi, urechi
100
mari, prul vlvoi. Eu nu-1 stiam, dar un vecin mi-a soptit: sta-i Evtusenko. Am tras cu coada
ochiului la el. Se mbujorase, buzele fremttoare i trdau starea de emotie. Un trznet putea n
orice clip s se abat si asupra lui. Noroc c deja luase cuvntul la sedinta precedent, ntr-o
ambiant mai bun.
si din nou au trecut la treab devotatii. Istericul Vasili Smirnov: trebuie pus punctul pe i, Sobolev
n-a fcut dect niste aluzii, dup congresul al XXII-lea adunarea scriitorilor 1-a prelucrat pe
Kocetov ca pe pericolul principal! Noi, cei din organizatia de Moscova, sntem coplesiti. Ne
vedem nevoiti ca la congresul RSFSR s ne strduim s-i adunm pe toti din regiuni ca s ne
aleag. (Sincer) Pestele de la cap se stric, iar Uniunea Scriitorilor de la organizatia de
Moscova. S ne sprijine partidul, altminteri nu vom mai avea literatur!
Hrusciov:
Dac nu se descurc nsisi comunistii v vom institui un birou din partea CC.
(Dictatura proletariatului.)
Kocetov, slab, cu aer de jivin, dup Smirnov pare retinut. Tinerii nu snt obisnuiti cu o
asemenea ntlnire ca aceea de azi. Noi mergem rar n strintate. Dar acesti tineri poeti cutreier
Europa. Acolo le e rusine s pronunte cuvintele realism socialist".

Hrusciov: Eu v stiu pe dumneata si pe Gribaciov ca buni lupttori. Trebuie luptat!

Kocetov: n strintate oamenii asteapt crtile noastre anume pe acelea n care s-si vad
ziua lor de mine.
Dar ce spune Hrusciov nu se poate pune pe hrtie. Iat-1 trecnd brusc la altceva:
Cum a putut Ehrenburg cel fr de partid s-1 fac pe un membru supleant al CC s semneze
acest document despre coexistenta pasnic? Cu cine vreti s coexistati, tovarse Surkov?
Surkov (de la locul lui): Eu am luptat un pic. (Nu se ntelege: mpotriva lui Ehrenburg sau
mpotriva burgheziei la vremea ei.)
Hrusciov: Vai de voi, ati capitulat. Cel care depune armele n fata dusmanilor nu este soldat al
partidului. Dusmanii trebuie ntmpinati cu foc!
Kocetov aminti de organizatia scriitorilor din Moscova, ceea ce-i ddu lui Hrusciov o nou ocazie
de a interveni:
Este fals, nejust, tendinta de mutare la Moscova. Este scriitor din Siberia dati-i
apartament la Moscova. Asa cum diamantele trebuie s ptrund n masa poporului... Dar poate
pe scriitorii din Moscova s-i repatriem unul cte unul n organizatiile de partid ale uzinelor?
Trebuie s ne mai gn-dim. O s respirati aer proaspt.
Asta-i place lui Kocetov: Este o ideea constructiv. Cci la noi totul se reorganizeaz pe principiul
productiei. Organizatiile scriitoricesti nu dau productie. Fantezie: uniunea celor care scriu. Sau a
celor care umbl cu intrigi?
101
Sau poate s nfiintm o nou uniune a tuturor lucrtorilor din domeniul creatiei si s anuntm
primiri de noi membri?
Acesta era planul dinainte pregtit al cohortei n acele zile. Ei voiau ca pe aceast cale s ncurce
opozitia, s-si ntreasc propria lor pozitie.
Hrusciov: Nu aplaud, nu snt lmurit. Poate c asa si trebuie.
Asa se si desfsoar sedinta nu prin referat, ci prin dialog cu Nikita. Kocetov se plnge: a fost
n Norvegia si acolo toti vorbesc despre Pasternak.
Nikita, cu voce tare:
Dac noi am fi publicat Jivago, nu s-ar fi dat nici un premiu. Kocetov a mai tocat putin Nunta la
Vologda a lui lasin, contrapunnd unui
asemenea sat de betivi satul luminat, care asteapt reviste (Oktiabr al lui), si a ncheiat
nesatisfacut: S nu aruncm o dat cu Stalin si puterea sovietic. Eu pregtisem un alt discurs,
scuzati-m c 1-am citit pe acesta.
Se ntelege c era vorba de ceva mpotriva lui Ivan Denisovici. si pentru ei este chiar timpul de a
trece cu toate compresoarele peste el! este chiar timpul de a-1 ataca! Dar nu se poate. Iat deci
cultul personalittii"!
Apoi, dup un alt vorbitor, ia cuvntul Nalbandian, cunoscutul portretist si decorator al lui Stalin.
Iat deci o ocazie minunat de a arta cit este el de pur! Poporul nostre este indignat de
abstractionism, dar indignarea lui nu se reflect n pres. Ct o s mai tin demonstratia?"
Hrusciov, reactionnd bine dispus:
Dac n uniunea artistilor plastici exist asemenea scrinteli, atunci n general nu trebuie fcut
un congres, ci convocat o consftuire s fie adunate numai acele forte care ne snt de
trebuint. Iar celor care fac opozitie le vom da pasapoarte s plece. (Ideea asta se maturiza
la ei nc de-atunci, cum s nu se maturizeze.) Democratia este mijloc, nu scop. A fost nevoie
s se dizolve Adunarea Constituant pentru c era mpotriva Revolutiei din Octombrie si s-a
dizolvat. Sverdlov trebuia s vin la tribun, dar avea deranjament la stomac. Deci cu att mai
mult n etapa actual oare o s ne periclitm cuceririle?
Nalbandian: Dar oare snt vinovati artistii plastici, scriitorii care ntretineau din convingere cultul
personalittii? Acum ce s facem, pentru asta s-i punem la jug?
Hrusciov: Iat, 99% dintre cele cultivate n perioada lui Stalin se pstreaz intacte. Stalin, el
nsusi, nu era dusman al Revolutiei. Acum unii si fac urmtoarea socoteal: atunci m-au editat
acum am s intercalez cte ceva si am s scriu si am s spun si mai multe. Nu, nu umblati cu
soprle! Pi, scriitorul st n cabinetul lui el este si judector? Judector este partidul! Nici unul
dintre noi nu vorbeste niciodat de capul lui; nainte de a lua cuvntul ne sftuim ntre noi. Dar de
ce considerati dumneavoastr c snteti supusi constrngerii atunci cnd vi se cere s omiteti cte
ceva? Asta e grandomanie din partea dumneavoastr. Asta nu mai este democratie, ci atmosfer

de balamuc. Acum nu va fi vorba de msuri mai drastice, ci de mai mult atentie fat de
dumneavoastr.
102
n pauze am nceput s observ c aceia care n octombrie erau ahtiati 3 fac cunostint cu
mine, acum nu numai c nu m mai cutau, dar m si evitau. Ce-i drept, Simonov de data
aceasta a venit la mine si astfel am fcut cunostint.
Dar mai este si Tursun-Zade, piticul patetic: n literaturile nationale este acum tendinta de a
acredita ideea urmtoare: Soljenitn a deschis drumul adic desertati lada cu gunoi. Dar cine
critic, trebuie n acelasi timp s si afirme. Dar pentru eroii pozitivi nu ajung cuvintele. Ehrenburg
pentru Maiakovski n-a gsit coloritul...
Ehrenburg? Nikita nu poatea uzi acest nume, fr s reactioneze:
La Paris, spune Ehrenburg, scriu, respirdar gndul meu tot la Rusia este. Atunci ce-1 mai
face s gndeasc la Rusia?
Tursun-Zade: Inimile noastre apartin partidului.
Hrusciov: Uite, eu n-am fost sanctionat niciodat pe linia de partid, pentru c mi-am nsusit o
disciplin interioar. Dac si scriitorul se va comporta asa, atunci nu va mai fi nevoie de nici un
cenzor. Dar el se gndeste: cum s prezint lucrurile ca s nu mi se observe rezervele? Asta este
atitudine antipartinic.
Deci replici, numai replici. Iar acum, se vede treaba, si ncepe masivul su discurs. Nu-mi
amintesc dac s-a dus la tribun sau a vorbit de la mijlocul mesei prezidiului (se pare), nceputul
discursului a fost marcat de faptul c i s-a dat o hrtie si el a nceput s citeasc. Citea lungind
cuvintele. Parc ar fi fost o rezolutie, dar nu de noi adoptat, sau o concluzie a CC, nou doar
adus la cunostint.
Esecuri n materie de idei si de creatie nu s-au nregistrat, dar s-au fcut o serie de greseli. si
astzi mai cntm cu plcere cntecele lui Demian Bedni. Unii r-eprezentanti ai artelor judec
dup mirosurile latrinelor. (Se enumera domeniile artelor cu precizarea celor n care s-a fcut
ceva bun si a celor n care s-a fcut ceva ru.) n cinematografie situatia este departe de a fi
satisfctoare. Nou, CC-ului, n mod preliminar, ni s-a prezentat Postul lui Rid. Acolo nc mai
snt secvente inacceptabile, trebuie corectate. Dar n-truct Nekrasov a vorbit deja despre aceasta
n strintate vom vorbi si noi. ntr-o povestire cu titlu asa de simbolic, trei tineri eroi nu stiu
pentru ce triesc. Chefulete dubioase. Tatl nu poate s rspund la ntrebrile fiului cum se
poate asta? Bgm zzanie ntre printi si copii?
Nu se poate! n Uniunea Sovietic nu exist probleme ntre printi si copii! La Leningrad s-a
montat Prea mult minte stric (probabil Tovstono-gov), iar pe cortin st scris: si dracul m-a pus
s m nasc n Rusia cu inteligenta si talentul meu." Aici Griboedov este luat ca scut. Dar
Griboedov este un scriitor progresist. Nesntoas idee! Lsati-o n pace pe regina Scotiei! Mare
a fost Shakespeare dar la vremea lui. Iar dumneavoastr dati-ne lucruri care s provoace
mnia sau patosul oamenilor muncii.
Pn si Sukarno este partizan al democratiei dirijate. Iat niste opere incisive care si propun s
demaste cultul personalittii: Mai departe dect deprtarea, O zi din viata lui Ivan Denisovici, Cer
senin (filmul lui Ciuhrai)
103
si cteva poezii ale lui Evtusenko. Dar exist tendinta gresit de a concentra toat atentia n mod
unilateral asupra frdelegilor. Anii aceia nu au fost ani ai frdelegii absolute.
Ce-ar fi s comparm neajunsurile asa-zisei lustruiri cu neajunsurile acelora care stau pe
groapa de gunoi?... N-o s spun c Ehrenburg i-a fost prieten lui Stalin, dar nici dusman nu i-a
fost. Nu avem dusmani la aceast adunare... Dar, uite, Calina Serebriakova a rezistat si
imediat a intrat n lupt... De ce n-am curmat noi cultul atunci! Pentru c nu stiam c snt reprimati
oameni nevinovati (?). Dusmanii de clas nc nu fuseser lichidati fizic. Lucrul sta este artat
bine n Pmnt destelenit. Iar Stalin chema la lupt mpotriva dusmanilor.
(Te-apuc groaza, un ntuneric apstor se ngroas deasupra slii. si ce a mai rmas din
congresul al XX-lea, al XXII-lea si din pn de curnd bunul Hrusciov", omul care a desfiintat
GULAG-ul?)
Dar Stalin pierduse centrii inhibitori, dup cum spusese Lenin nc din anul 1923.
Mai departe un fel de mit delirant: CEKA nu a mpuscat nicidecum attia oameni ct se spune. Ea
difuza listele mpuscatilor, liste care contineau nume fictive, numai asa, pentru sperietura unora.

(S nu mai vorbim despre metoda sperieturii" cci despre ce sperietur putea fi vorba dac
nimeni nu le cunostea pe aceste persoane? Dac nu e team, totul se destram.) Apoi a
enumerat contributiile pretioase ale lui Stalin; enumerarea a fost un fel de panegiric al acestuia.
Prestigiul lui Stalin a crescut mai ales n lupta mpotriva opozitiilor dusmnoase. Dac ar fi nvins
Buharin-Rkov-Tomski la noi ar fi avut loc restaurarea capitalismului. Lenin vedea n Stalin un
marxist. El nu voia dect ca secretarul general s fie ceva mai politicos si s-si reprime capriciile.
Iar noi i dm lui Stalin ceea ce i se cuvine. El n-a svrsit dect niste greseli teoretice si practice.
Mi s-au umplut ochii de lacrimi cnd 1-am mmormntat.
Praful si pulberea se aleseser de tot congresul al XX-lea. Dac Nikita ar aduce acum portretul
lui Stalin si ar zice: n genunchi n fata portretului!" si toti activistii de partid s-ar prosterna, si
toat cohorta s-ar prosterna bucuroas , ce-ar face cei care nu snt nici activisti ai partidului nici
membri ai cohortei? ncearc s faci fat la o asemenea situatie!
Dar Nikita este inepuizabil, stie o sut de portite. Nici la bucurie nici la necaz nu te las s te
reculegi. Iat-1 cum, srind peste pauz, ncepe s debiteze poveste dup poveste, unai mai
trsnit dect alta, si chiar eu, dusman al lui Stalin, notez niste lucruri ca acestea.
El (Stalin) era foarte bolnav, bnuitor. Dac nu 1-ar fi temperat cei care lucrau alturi de el
procese" ar fi fost si mai multe. De exemplu, ntr-o zi i d telefon lui Nikita, care se afla undeva
pe lng Lvov: s se prezinte la el. Nikita se execut. Na scrisoarea! n Moscova e un centru
contrarevolutionar." Citeste: un derbedeu oarecare scrie c sub conducerea lui Popov s-a creat o
organizatie care-i cuprinde pe toti secretarii comitetelor raionale.
104
Am ascuns-o n seif, nu i-am mai amintit-o, spune Nikita. Dar Stalin n-a uitat de ea! Ei, cum e?"
Pi, i spun, un ticlos a scris-o. Oare?" lui Stalin nu-i plcea ca asemenea materiale s fie
puse la ndoial. Sau odat, la Suhumi, ne spune, mie si lui Mikoian: Eu snt un om pierdut,
nu cred n nimeni si nici n mine nsumi nu cred." Alt dat l las pe Mikoian la vil: S nu pleci."
Apoi m cheam pe mine: Du-te si ntreab-1 pe Mikoian ce, el n-are vil, de ce rmne aici?"
Mie nu-mi plcea s merg la el la vil: te punea s bei, s pompezi n tine vin. (Nu spune ns
ce-i comanda Stalin: Ia trage-i un joc, ucraineanule!") Sub un pretext oarecare plecam. Din
nou m suna Poskrebsev: Ati si plecat? Dar tovarsul Stalin v asteapt." Mi-i si nchipuiam:
Stalin n picioare, alturi de el. Trebuia s m ntorc la ei. De obicei nu ne ddeam mna cnd ne
ntlneam asa era mai igienic, lat-m sosit, m asez la mas. Stalin se ncrunt: Cine te-a
chemat?" Drept pentru care, eu plecam prin munti. Peste un ceas m chema: Ce zici, Nikita?
Mergem la pescuit?"
ntr-adevr, sta era nebunul ajuns pe tron. Sntem ntrebati: dar de ce nu 1-ati dat jos? Eu
snt deja btrn, pot s ies la pensie?" a ntrebat el la congresul al XlX-lea si s-a uitat s vad cine
este primul care zice da". Apoi a luat lista Biroului Politic: Cum s-a strecurat Vorosilov?" stiu,
voi nsiv 1-ati trecut pe list." Astea pe care le spun eu (Hrusciov) acum, mine nu vor aprea n
ziare... n 13 ani o singur dat a convocat congresul partidului iar Ucraina a putut s nu-1
convoace defel! Dar el era devotat statutului, avea grij s nu se ncalce linia partidului... Atunci,
dup denunt, m-am nteles cu Malenkov: hai s vedem ce facem cu Popov sta, ori l nfundm
mai mult, ori l salvm. Lui Stalin nu puteam s-i explicm. Iar Popov de colo: Unde vreti s m
trimiteti din Moscova?" Credea c fr el Moscova se prpdeste. .. Iar Kaganovici nu putea tri
fr procesul nationalistilor ucraineni. Dar noi n-am cedat si n-am permis s fie distrus
intelectualitatea creatoare a Ucrainei.
n primvara lui 1933 solohov, chipurile, si-a ridicat glasul mpotriva samavolniciilor de pe Don, sa gsit acum scrisoarea lui n arhive. Cic ar fi protestat contra batjocurilor svrsite asupra
zecilor de mii de colhoznici, ca la Korolenko asupra celor trei. Suplimentati numrul comunistilor
din raionul Viosenski! Scrisorile voastre produc o impresie de unilateralitate. Asta este numai o
latur, trebuie vzut si cealalt. Plugarii din raionul vostru au dus un rzboi surd, un rzboi de
uzur, mpotriva puterii sovietice. Stimatii plugari" nu snt niste oameni chiar asa de inofensivi.
Beria nu si-a ascuns bucuria la moartea lui Stalin. Beria si Malenkov propuneau s cedm
RDG-ul. Eu si Molotov am fost contra. Cum adic s le permitem s ajung la frontierele
Poloniei? si apoi la ale noastre? Nu-u-u!... Malenkov e complet lipsit de voint, n vara festivalului
stteam si vorbeam de una, de alta. Dar sotia i-a poruncit s-si fac injectie si acum l doare
mna.
(Notez si-mi zic n sinea mea: da, numai n conditiile unei asemenea mostre de coerent a gndirii

putea s se strecoare si Ivan Denisovici al meu.)

105
Nou ne snt strine pesimismul, deprimarea. Pe acestea pot s le zugrveasc numai cei care
se afl n afara muncii creatoare... Iat un film bun al lui Thorndyke: Miracolul rus.
Iar voi, copii, s-i respectati pe cei morti si pe cei vii. V veti acoperi de rusine dac nu veti
pstra mostenirea. Trebuie s-o pstrati! Gribaciov este un bun soldat cu prul crunt, este un om
cu experient. Acum, adversarii nostri nu mai pot s ne nving pe calea armelor, nseamn c
singura lor sperant este dezghetul", adic s sape pe dinuntru societatea sovietic... Pentru
mine ar fi astzi mai avantajos s nu bat cu pumnul n mas. Ca n perioada de dup congresul
al XX-lea, cnd s-au manifestat n public unii savanti. Noi am decis atunci: s fie exclusi din partid,
s fie tinuti sub observatie si dac nu se dezmeticesc, s fie arestati... Dar la ce dracu s tinem
oameni n nchisoare, acolo trebuie s-i hrnim... Dar uneori nu poti s te abtii de la asemenea
msuri... Iat, noi avem mult treab dar de trei zile stm cu dumneavoastr. Pentru c nu
exist problem mai complicat ca ideologia.
Nepartinitate n societatea noastr nu exist si nu poate exista. Omul se defineste nu prin
carnetul de partid, ci prin sufletul lui. Spum se strnge si la dulceat, dar gospodina o arunc. La
fel si n socialism, spuma trebuie ndeprtat... Asa s-a clit otelul va fi totdeauna cartea noastr
de cpti... Participarea la revolutie alturi de cei ce muncesc este fapta cea mai uman. Cine
nu merge mpreun cu ei, acela n mod inevitabil merge mpotriva lor. Cnd n timpul luptelor din
octombrie se trgea asupra Kremlinului, Luna-cearski ncerca s salveze comorile artei" dar
Lenin a rs de el... Tovarsul solohov este lupttor pentru fericirea celor ce muncesc. Nu se nsal
asupra prietenilor, nu se nsal cnd e vorba s-i identifice pe dusmani. Cine cunoaste nceputul,
nu trebuie s uite sfrsitul. Moscova nu e Budapesta!... S aprm acea perioad ndeprtat"?
Adic s-o restaurm? Nu se poate asa ceva!... Iar Evtusenko nu trebuie s se supun gusturilor
mic-burgheze. Hotriti-v ale cui laude v snt de trebuint... Teatrul Central al Armatei Sovietice:
idee prosteasc a lui Kaganovici, stea n cinci colturi, cldire construit n stilul cel mai aberant...
Dar iat, n ajunul Anului Nou ne-am plimbat prin pdure ce frumusete! Iat, asta este
frumusete!... Dodecafonia este o cacofonie... Ehrenburg este mare specialist n a-si impune
gusturile. Desigur, Lenin nu putea s vorbeasc despre artistii de stnga n modul pe care i-1
atribuie Ehrenburg. .. Iar Nekrasov se scandalizeaz c tinerilor li se d ca exemplu un muncitor
btrn...
Ce ndrzneti snt lucrtorii din domeniul artelor! si aceia care-i nconjurau pe Kocetov si solohov,
de altminteri n alternant cu sprijinitorii de la partid l ntrerupeau cu ndrzneal pe nsusi
primul secretar al CC! Au nceput s strige n cor:
Rusine!... Mare rusine!... Novi Mir! (Novi Mir! asta pentru Nekrasov.)
Hrusciov a ntmpinat aprobator dezlntuirea. si a tras concluzia:
106
Libertate absolut a persoanei nu va fi nici chiar n comunism!... Asta e ca atunci cnd sotul
sau sotia sforie asa c de ce m lipsiti pe mine de libertatea de a sfori?... n comunism
abaterile de la vointa colectivului nu trebuie s fie dect fenomene singulare.
Partidul nu sprijin dect acele opere care ntresc coeziunea poporului. Respingem dezghetul"
pentru c nseamn timp schimbtor, instabil, imperfect!... Nu vom lsa lucrurile la voia
ntmplrii! Frnele conducerii nu vor slbi!... La toate editurile este o afluent de manuscrise
despre nchisori si lagre. Periculoas tem! Amatorii de friptur se mbulzesc! Dar nu oricui i
este dat s fac fat unei asemenea teme. Aici trebuie msur. Ce ar fi fost dac toti ar ncepe s
scrie?
mi amintesc de procesul lui Beilis, nc de-atunci purtam pantaloni lungi... Sinoistii 1-au
mbrobodit pe tovarsul Evtusenko, au profitat de lipsa lui de experient... Apropo: mare poete,
cum stai cu sntatea? Lingusirea este o arm otrvit... Eu snt mpotriva pogromurilor... Evreii
bogati sedeau n apartamentele din anumite cartiere. Tovarse sostakovici, nici dumneata nu teai orientat! Iar Israelul si propune s prezinte simfonia dumitale. Dar la ei acolo, statul are
caracter de clas. Evreii, care au plecat acolo, scriu acum c au rmas fr loc de munc.
(Am tras cu ochiul urechile lui Evtusenko snt pe punctul de a lua foc. Cci orice chemare
adresat ameninttor de la catedr, n prezenta a cinci sute de persoane dintre care vreo trei
sute stau s te mnnce, nu poate lsa indiferent pe nimeni. Asa de stupid nu este nici procesul
de prelucrare, poate c pentru ei are un sens pierderea de vreme.)

 Poezia Babii Iar" nu este antisovietic, se spune c muzica e frumoas, am s-o ascult. E o
prostie s interzici... Iat, loctiitorul maresalului Malinovski a fost evreul Kreizer, care acum este
comandant n Extremul Orient. Printre primii care 1-au capturat pe Paulus a fost colonelul evreu
Vinokurov, comisar de brigad.
Din cltoria lui Nekrasov, Paustovski, Voznesenski n Franta am rmas cu o impresie neplcut.
Greseli a fcut si Kataev n Statele Unite. Evtusenko a cedat dorintei de a fi pe placul publicului
burghez: cic, Babii Iar" este criticat de dogmatici, n timp ce poporul o accept. Eu nu snt
pentru ca s ne izolm de cei din Occident. Teama asta Stalin o avea; el zicea c dac vom
ncepe s ne deschidem spre ei, imediat or s ne fac greutti. Dar la noi, dac nu-ti ajung
cuvintele, poti s treci la njurturi. Putem avea relatii cu ei, dar trebuie s tinem sus steagul
demnittii omului sovietic. Pentru ca relatiile respective s fie n folosul nostru.
(si acest program va fi nfptuit n chip admirabil n anii urmtori. Aceste nsemnri am nceput s
le reconstitui zmbind, ca pe o nostimad si ca pe o anecdot. Dar pe msur ce am parcurs
aceste pagini, mi-am dat seama de un lucru: si acele consftuiri aveau un sens si, cum se spune,
a nvins partidul. Acolo nu avea cine s lupte mpotriva partidului, fruntasii nostri prindeau curaj
numai dup ce o stergeau n Occident.)
107
Cu aceste ntlniri, Hrusciov ne ddea de-a rostogolul napoi nu numai n perioada premergtoare
congresului al XXII-lea ci si n cea de dinaintea congresului al XX-lea. Bila de biliard care era
propriul su cap el o ddea de-a dura spre gaura stalinistilor. nc un bobrnac si bila va intra
acolo, nuntru.
La a doua ntlnire, Lebedev n-a tinut s m vad; era preocupat si, grbit nevoie mare, mergea
din us n us pe coridorul sovietului comisarilor poporului. Cu el, dup cum o sugera mina lui, se
produsese o mutatie puternic: devenise omul care nu se bag, functionarul absolut. Dou
sptmni mai trziu mi-a rspuns n legtur cu piesa.
Dar caruselul ideologiei continua s se nvrteasc din ce n ce mai repede; s-1 opresti? deacum era mai usor s opresti soarele de pe cer. nc nu se potoliser bine valurile provocate de
cele dou consftuiri de la Kremlin c s-a pus la cale ceva si mai important: plenara CC din iunie
1963, consacrat exclusiv problemelor culturii" (n paragina asupra creia se extindea inepta sa
domnie, griji mai mari Nikita nu avea)! si cu anvergura proprie lui Hrusciov n astfel de ocazii au
fost invitati la aceast plenar mii de lucrtori" din domeniul cu pricina. De-acum trebuia ca, n
plin arsit, s merg timp de o sptmn la aceast plenar, s fac timp de o sptmn pe
neghiobul, ca si cnd as fi fost membru de partid din anul...", iar nu un zek irecuperabil, nu un
scriitor n primele luni ale unei libertti mai adineauri dobndite. Nefericita mea glorie ncepea s
m aspire n cercul oamenilor de curte ai partidului. Asta era deja o pat pe biografia mea.
A trebuit s solicit o audient la Lebedev, s-1 conving s m priveze de nalta cinste de a fi
invitat la plenar, s-1 lase pe dragul de Soljenitn n plata domnului. La CC, la etajul patru al
scrii mari (cea a lui Hrusciov), ne-am vzut astfel pentru a treia si ultima oar.
Rugmintea mea 1-a uimit la culme: invitatiile la aceste ntlniri si plenare erau ntr-adevr foarte
cutate, erau solicitate prin telefon, constituiau temeiul onorabilittii. Puteam eu s-i spun
adevrul n fat? Nu, binenteles. Am mormit ceva despre niste probleme de familie... [si dup
aceea, Tvardovski m-a dojenit: dar octom-bristii" (cei de la redactia revistei Oktiabr) or s cread
c nu ti se acord atentie, c ncepi s fii un oarecare; n nici un caz, mi-a zis el, n-aveai dreptul
s refuzi. Chestiunea era c eu nu mai eram
108
eu, c minimalizarea mea ducea si la minimalizarea lui Novi mir... Iat din ce fel de politic
fusese fcut literatura noastr, decenii de-a rndul...]
Lebedev mi-a explicat nc o dat prin ce pctuia piesa mea: n realitate, n lagre, spunea el,
oamenii se corijau si apoi ieseau din ele, or, la dumneata, lucrul acesta nu se vede. Apoi (foarte
important!): aceast pies jigneste intelectualitatea; din ea rezult c acolo unul se pleac dup
cum bate vntul, altul alearg dup avantaje materiale, dar la noi se obisnuieste s se onoreze
cu sfintenie memoria celor care au pierit n lagre" (de cnd!...) si nefiresc la dumneata este faptul
c necinstitii nving, iar oamenii cinstiti snt condamnati la pieire. (Aceast pies fcuse oarecare
vlv si chiar Nikita ntrebase: Ce pies? dac este genul lui Ivan Deniso-vici, atunci s fie
montat." Dar Lebedev i zisese: Nu, nu trebuie." Evident, pentru Lebedev era timpul ca, n ce
m priveste, s-mi pun toate frnele.) Cu aerul unui om care stie multe, el cuta s m conving:

Dac Tolstoi ar mai tri si ar mai scrie cum scria cndva (adic, altfel spus, contra statului), el nar mai fi Tolstoi."
si doar n fata mea era acel liberal convins, acel nger cultivat care svrsise minunea cu Ivan
Denisovici\ Am zbovit ndelung la el si cu ct l contemplam mai mult, cu att l gseam mai terche-berchea, lipsit de orice calitate iesit din comun. Era imposibil s gndesti c n acest cpsor
cu prul neted si lucios ar fi fost loc, nu zic pentru un ntreg program politic, ci mcar pentru un
gnd aparte, diferit de cel al partidului. Numai c, dup congresul al XXII-lea, tava s-a ncins asa
de tare nct mi s-a prins plcinta de fundul ei, s-a rumenit; era momentul s-i adaug smntn.
Dar iat c ntre timp se rcise si acum se vedea ct era de necoapt si ct de greu cdea la
stomac. si pe plcintar de nu 1-ar expedia la grajduri.
Ridicnd n permanent receptorul ca s se ntretin cu stabi din CC (subiectul fiind fleacuri,
glume, ceva despre fotbal, un articol din Komsomolskaia Pravda ridiculiznd pe cineva), el avea
un rs dezagreabil, mrunt si sacadat. M-a fotografiat de credeam c-mi plesneste capul, si-a
ludat ultimul Leica" procurat din RFG si care costa 550 de ruble. Noi am obtinut premiu pentru
carte" (adic premiul Lenin pentru reportajul privind vizita lui Nikita n America). Foarte mndru si
satisfcut, mi-a artat albumele grele, mbrcate n catifea, unde si pstra sub foi de celuloid
fotografiile
109
mari, n culori, cte un album pentru fiecare rait a lui Nikita prin strintate: Iliciov este aici
travestit n Neptun si acolo jongleaz cu o farfurie pe cap; Adjubei si Satiukov, cu expresii bufone,
lipsiti de statuia unei zeite; Hrusciov srutnd o fermectoare tnr din Birmania; Gromko tolnit
n fotoliul su din avion. Ei, ntr-ade-vr, triau n cea mai fericit societate de pe pmnt.
(Adugati c tot tratamentul cliseelor lui Lebedev se fcea n laboratorul fotografic al CC;
Lebedev, n ce-1 priveste, n orele de serviciu n-avea alte griji dect s le priveasc, s le trieze si
s claseze separat negativele si pozele.)
ntr-un album, pe fundalul acelorasi rafturi cu crti n fata cruia tocmai m fotografiase, zmbeau
solohov si Mihalkov. Mai era loc si pentru mine. Oricum, Lebedev nu bnuia ce amarnic se
nselase n privinta mea.
***
Dar m nselasem si eu, miznd pe cel putin un an si jumtate pn s se nfunde toate iesirile.
Vremea n care as fi putut fi publicat trecuse repede, neapucnd nici mcar s nceap. Onctuosul
V. Kojevnikov a primit sarcina s ncerce soliditatea protectiei pe care mi-o acorda tronul, ntr-un
articol cu dus-ntors, el sonda terenul s vad dac se poate lovi n Casa Matrionei. Or, se dovedi
c se poate. Se dovedi c nici eu nici Tvardovski n-aveam nici o protectie acolo sus" (Lebedev
ncepuse deja s-si reproseze ngrijorat c se nhmase asa de tare la carul nostru). Au nceput
atunci s-i dea fru liber unui al doilea, apoi unui al treilea, mai nti ca s scrie de ru despre
Matriona, apoi despre Denisovici cel aprobat la nivelul cel mai nalt si nimeni nu se ridica s le
ia aprarea (afar de Novi mir, care ns nu era o stavil n calea atacatorilor), n legtur cu
Denisovici a nceput s plou asupra mea cu reprosuri idioate: c de ce nu nftisez adunrile de
partid secrete" ale detinutilor din lagre si c de ce Ivan Denisovici le ignor. Moned curent
devenise ideea c el merge pe urmele lui Karataev, adic este mpciuitorist. (Dar oare se
ntelesese bine de ce ajunsese la armat Platon Karataev? C doar nu era rndul lui, ci al fratelui
su. Rzboi si pace, volumul IV, partea I, capitolul 12. Platon spuse o lung poveste despre cum
a mers el dup lemne n crngul altcuiva si s-a ntlnit cu pdurarul, despre cum a fost btut,
judecat si trimis la armat." si ce se afl n spatele acestei lungi povesti"?
110
Sau poate s-a si rtcit? Asadar, Karataev nu este un om sincer si cuminte?)
La drept vorbind, dup scoala aspr a lagrelor, aceste atacuri gazetresti nu m atingeau si nu
m deranjau ctusi de putin. Vorba aceea, n-au dect s-si strice fierea, cu noi rsul si plcerea.
Dimpotriv, n aceast pres, ceea ce m surprindea si m uimea erau laudele excesive de mai
nainte. Acum ns eram cu totul de acord cu un meci nul: mriti ncetisor, dar s nu muscati, iar
eu o s stau linistit n banca mea. Judecind cu realism, trebuie s spun c situatia mea era
excelent: cu vite/a unei rachete m primiser n Uniunea Scriitorilor si, prin aceasta, m
scutiser de scoala care-mi mnca atta timp; pentru prima dat n viata mea, aveam posibilitatea
s m duc s triesc dincolo de grl n timpul revrsrilor sau n pdurea ntomnat si s
scriu: am obtinut n sfrsit aprobarea de a lucra n rezerva special a Bibliotecii publice si m-am

aruncat cu voluptate asupra unor crti interzise. (Dar, sceptic fat de noua mea situatie,
rmneam zek: n conspectele fcute dup acele crti in-cludeam, chipurile ca din partea mea,
observatii n spiritul criticismului sovietic, pentru c voiam ca n eventualitatea unei perchezitii s
nu se gseasc dovezi c as simpatiza cu autorii proscrisi, mi mai puneam si problema ce s-ar
ntmpla cu mine daca mine ar muri Hrusciov. Soarta mea atrna de soarta lui Hrusciov.) Ar fi fost
chiar pcat s m supr c nu m public: nu mi se pun piedici la scris ce mai vreau? Snt
liber, scriu ce mai vreau?
Zilele, lunile punndu-mi-se generos la dispozitie, m-am apucat imediat s scriu cu nemiluita
patru mari lucrri: am adunat material pentru Arhipelag (n toat tara devenisem cunoscut fostilor
detinuti care-mi scriau, mi povesteau, mi furnizau detalii); pentru cartea mea capital, preferata
mea, despre revolutia din anul 1917 (desemnat conventional prin R-17); am nceput Pavilionul
cancerosilor, si mi-am pus n gnd s extrag unele capitole din Primul Cerc ca s le public n chip
de surpriz, cnd si dac se va ivi ocazia.
S tac! S tac mi se prea atu-ul cel mai puternic n situatia mea. Dar nu este asa de usor s taci
cnd esti legat de o redactie care-ti vrea binele. Cu toate acestea, mi se ntmpla s duc acolo cte
ceva pentru a-mi usura constiinta pentru a nu rata niste ocazii. Asa am dus cteva capitole
dintr-o veche nuvel n versuri soseaua entuziastilor, si ea refcut si atenuat) pe care
Tvardovski, pe bun dreptate, o refuz. Eu nteleg, a zis el, n lagr trebuie s scrii ceva,
"
111
altminteri mucegiesti. Dar..." El se frmnta la gndul c eu as putea s m supr. L-am linistit:
Aleksandr Trifonci! Chiar dac mi veti respinge zece oferte una dup alta, pe a unsprezecea
tot la dumneavoastr o aduc.
S-a nseninat la fat, era foarte multumit. Promisiunea mea s-a dovedit profetic: de zece ori
poate nu, dar aproape de zece ori, a trebuit s m trambalez cu hrtiile la el pn s devin
evident c nu mai avea nici un drept asupra mea.
n primvara lui 1963 am scris pentru revist o povestire pe care nici o necesitate interioar nu
m ndemnase s-o scriu: Pentru binele cauzei. Era, se prea, o povestire destul de percutant si,
n acelasi timp, n atmosfera de dezbateri aprinse generate de ntlnirile de la Kremlin, prea apt
s treac. Dar se nscuse cam greu (semn sigur de ratare) si n-a perforat prea adnc. Ceea ce
nu nseamn c la Novi mir nu s-a bucurat de o aprobare foarte larg, chiar unanim de data
aceasta (semn ru!). Motivul acestei atitudini era unul singur: revista si ntrea pozitia si fcea
dovada c, introducndu-m pe mine n literatur, nu svrsise nici o eroare ideologic.
Asa de sigur era revista de drepturile ei asupra mea nct n cursul verii, pe cnd m aflam n
voiaj, Zaks, fr s m consulte, i-a sacrificat cenzurii cteva expresii nteptoare (precum cele
referitoare la greva pe care vor s-o organizeze studentii). Acesta era la ei un procedeu frecvent,
pe care-1 aplicau si altor autori: trebuie s salvm numrul? trebuie, ca s triasc revista! si
dac, n cazul de fat, optica autorului iese deformat ce asa mare necaz este sta... Revenit
din cltorie, le-am fcut reprosuri amarnice. Tvar-dovski i-a luat aprarea lui Zaks. Ei, ntradevr, nu ntelegeau la ce bun atta pedalare pe principii. Ia te uit, si ce dac ti-a scrmnat
povestirea? Noi, cei publicati de Novi mir, sntem fiii acestei reviste si-i datorm toate sacrificiile.
Publicarea acestei povestiri mi-a lsat un gust neplcut, cu toate c, n climatul nostru de
prohibitie universal, si ea a generat nu putine ecouri si iritri, n aceast povestire, ncepeam s
deviez de la pozitia mea, ncepeam s dau vagi semne de acomodare.
Mi-a trebuit timp pn s-mi dau seama si s bag la cap c, si n relatia cu revista Novi mir,
prietena mea, trebuie s recurg la obisnuitele trucuri de pclire a sefului, s m dezvlui ct mai
putin, s ncep prin a constata a ce miroase. Cu prilejul acestei treceri pe la revist, n iulie 1963,
n timp ce mi fceam snge ru
112
din cauza amputrilor fcute de cenzur, A.T. a ncercat zadarnic s m fac prtas la bucuria lui.
Vorbesti de lup, si lupul la us, despre dumneata s-a discutat acolo!
Eu spun bucurie", dar el avea mai multe feluri de a fi bucuros: pur si radios cnd nu era n prada
slbiciunii sale, dar, de data aceasta, cu ochii tulburi, pe jumtate mort, inspira mil (chiar n ajun,
drogat, fusese smuls din starea lui de ebrietate pentru a fi dus la CC, la Iliciov). si mai si fuma,
fuma fr s se crute! Bucuria lui A.T. venea de data aceasta din faptul c la sedint la Iliciov el
percepuse nu stiu ce suflu nou", simtise cteva raze de cldur", (n realitate ns nu era dect
obisnuita blbneal a Agitprop-ului, o manevr. Dar cu viata de paria, cu viata umilitoare pe

care o ducea redactorul-sef al acestei reviste czute n disgratie, cu aceste bti sincere ale
inimii care se transmiteau carnetului rosu din buzunarul stng de la piept era fatal ca
Tvardovski s se demoralizeze si s se ia de butur pentru c la telefon un instructor de rangul
doi de la CC i vorbise neprietenos, si ca dimpotriv s se nsenineze pentru c seful sectiei
cultur i zmbise, fie si numai din coltul gurii.)
Iat deci ce se ntmplase acolo, n Piata Veche (piat unde era cldirea CC al PCUS). Se
pusese la punct" lista delegatiei sovietice pentru Leningrad la simpozionul COMESCO (Asociatia
european a scriitorilor) consacrat destinelor romanului. Ei bine, A.T. reusise s obtin includerea
mea n componenta acelei delegatii. (Aceast concesie fcut de Iliciov se explic prin aceea c
pentru simpozion era nevoie si de decor.)
Nici nu apucase s-si termine vorba, c n ce m priveste m si hotrsem: n-am s m duc acolo
pentru nimic n lume! Deci acesta era caruselul demersurilor din care era fcut viata scriitorului
la suprafat... Ieftin modalitate gsiser ei de a m arta Europei (si ce mai Europ se aduna
acolo sub aripile lui Vigorelli!): includerea mea ntr-o delegatie, desigur unanim n opiniile sale, o
delegatie n care orice abatere de la opinia comun ar fi nu numai o trdare de patrie, ci si o
infidelitate fat de Navi mir, matricea noastr. A spune ceea ce crezi cu adevrat este imposibil.
si este prematur. si a merge acolo ca s faci pe maimuta, este o rusine. Refuznd deja attia
corespondenti occidentali, eu trebuia s-mi continuu propria mea cale.
113
Degeaba v-ati ostenit, Aleksandr Trifonici. N-am nici un chef s merg acolo, si apoi pic si
prost chestia asta: eu tocmai ce m-am ntors de la Leningrad, nu am obiceiul s tot hoinresc prin
lume.
Iat pe unde trecea linia de demarcatie dintre noi, linie peste care nu s-a srit niciodat n toti
acesti ani ai prieteniei noastre literare: n-am putut niciodat s ntelegem si s mbrtism cu
adevrat ceea ce gndea cellalt, (n virtutea misterului cu care mi nconjuram activitatea si
obiectivele, n primul rnd el era cel care nu putea s m nteleag pe mine.)
A.T. s-a suprat. (De obicei, suprarea lui nu se arta imediat, dar apoi, n timp, fcea ce fcea si
iar revenea n actualitate. Ca de altfel si a mea.)
Sarcina mea era s apr echitatea. Iar dumneata, dac vrei, poti s si refuzi. Dar n interesul
literaturii sovietice trebuie s fii acolo.
Eu ns nu jurasem credint literaturii sovietice.
S-a ntmplat s fie de fat si Viktor Nektor Nekrasov, fcut cu ou si cu otet la ntlnirea" din
martie si care, de cteva luni, fcea obiectul unei anchete de partid la Kiev, si iat c si el ncerca
s m conving... s merg acolo! Iat c si pentru el nc mai existau attea lucruri de nenteles,
si pas de-i explic...
Acelasi impuls interior i mpingea pe amndoi spre restaurant; n ce m priveste, preferam mai
degrab s crap dect s trec acel prag. Fr a fi hotrt ceva, o luarm agale mai nti pe
bulevardul Strastnoi (care si acum se numeste Strastnoi, fost Narskinski, cci pe Strastnoi
bolsevicii l desfiintaser complet.) Cu ocazia aceasta mi-a fost dat s observ ct de stngaci si de
fricos era A.T. cnd traversa carosabilul (intersectiile astea din Moscova snt asa de periculoase,
nu-i asa..."). Era clar c pierduse obiceiul de a se deplasa pe strzi altfel dect n masin... si cine
merge n masin este incapabil s-1 nteleag pe pieton, chiar la un simpozion. A.T. a nceput s
spun c, evident, acest simpozion o s fie fr continut: nu exist romane despre care s-ti vin
a discuta; si n general la ora actual nu mai exist roman; si n vremea noastr, romanul nu
este practic posibil. (Pavilionul cancerosilor era deja n lucru, Cercul era deja gata de-un an, dar
eu nu stiam sub ce form s m ncumet a i-1 propune lui Tvardovski. si iat cum, cu minile
legate si cu clusul n gur, va trebui s merg la simpozion ca s aud proclamndu-se pe
patruzeci de voci: Romanul a murit! Romanul si-a trit traiul! Nu mai poate exista roman!...)
114
Vorbea cu tristete A,T. si despre faptul c n Occident el este bine cunoscut ca editor progresist,
dar este ignorat ca poet. Evident, la mine, versul este ritmat si exist un continut..." (Zu c nu;
nu este vorba de a face ca versul s fie modern sau nu, dar cum s redai savoarea ruseasc a
frazrii, ruralitatea, culoarea local, nobletea discret a celor mai bune versuri ale lui A.T.?) Ce-i
drept, Cosarii mei au fcut nconjurul Europei", se consola el.
Totul lua o turnur neplcut, si ancheta partidului la Kiev, si nc-ptnarea mea de a nu m
duce acolo si, prsindu-m, s-au dus s bea o limonada (vodc), l priveam deprtndu-se ca

niste oameni pierduti si-mi ziceam: n conditiile n care acest secol merge ntr-un asemenea ritm,
ei nu stiu ce ntrebuintare s dea timpului lor.
Lucrurile nu s-au oprit ns aici: ca s scap de acel simpozion, a trebuit s fug de-acas, pe
biciclet, fr s las adresa. Asa cum altdat directorul m chema la scoal, acum conducerea
Uniunii Scriitorilor, cu telegramele si curierii ei, mi cerea: du-te, nu mai discuta! Dar nu m-au
gsit.
(Tvardovski ns a scos un profit din acel simpozion: i-a dus pe participanti la Pitunda, la dacea
lui Hrusciov, unde Lebedev i-a mai fcut poetului un serviciu: a aranjat o lectur n plen a lui
Tiorkinpe lumea cealalt. Strinii n-au priceput nimic, Hrusciov a fost amuzat deci s-a aprobat,
A.T. s-a vzut cu sacii n crut*!)
Dup Tiorkin pe lumea cealalt, care zcea (de-i trecuse os prin os) de nou ani de cnd era
gata, tinndu-1 pe Tvardovski cu minile legate timp de nou ani, ei, n fond, erau acum liberi
pentru un nou risc. si n toamna lui 1963, eu am ales patru capitole din Cercul pe care le-am
propus revistei Novi mir, de prob, sub form de Fragment".
M-au refuzat. Pentru c era fragment"? Nu numai de asta. Iar tema nchisorii... (Dar este
epuizat" si, se pare, chiar rsuflat"!)
ntre timp trebuia s se tipreasc programul cu aparitiile pentru anul viitor. Le-am propus nuvela
Pavilionul cancerosilor, la care deja lucram. Un asemenea titlu nu tinea! n primul rnd, prea
* Expeditorul Adjubei a fost primul care 1-a publicat, dar cu urmtoarea introducere: cu
ctplcere asculta solohov poemul (!?...). l aveti aici pe Adjubei sut la sut, iat ce nseamn
s multumesti si pe unii si pe altii, si n plus si chestia asta: tu n-ai fcut nimic n acesti treizeci de
ani, atunci, ascult.
115
mirosea a alegorie; dar si fr alegorie, este suspect n sine, nu poate s treac".
Cu mania sa de a reboteza tot ce se aducea la Novi mir, Tvar-dovski a decis pe loc: Bolnavi si
doctori. O trecem n program.
Trud zadarnic! Bolnavi si doctori!... Eu am refuzat. Un titlu bine gsit pentru o carte si chiar
pentru o povestire nu este deloc ceva ntmpltor, este o ctime de suflet si substant, ceva
congenar, si a-1 schimba nseamn deja a rni produsul respectiv. Dac nuvelei lui Zalghin i se
d titlul amorf Pe malurile Irtsului, dac Un om viu al lui Mojaev (ce profunzime! ce densitate!) se
metamorfozeaz n Din viata lui Fiodor Kuzkin, se produce un prejudiciu ireparabil. Dar A.T. nu
voia niciodat s recunoasc acest lucru n care nu vedea dect o bagatel, iar lingusitorii din
redactie si prietenii cu vocatie de periute chiar l ntriser n convingerea c el reuseste s dea,
de la prima ochire, titluri noi, remarcabile. Ddea titluri mai putin tiptoare, mai putin expresive,
socotind c astfel scrierile respective vor trece mai usor de cenzur. si, ntr-adevr, treceau.
Nu ne-am putut ntelege, si Pavilionul cancerosilor nu a figurat printre promisiunile revistei pentru
anul 1964. n schimb, revista si-a pus n gnd s-mi obtin premiul Lenin pentru Ivan Denisovici.
Dar era deja un an de cnd fuseser ntinse toate covoarele, acum nu mai era deloc simpl
atingerea unui asemenea obiectiv. (Peste alti doi ani avea s devin clar pentru toat lumea c
acest demers era o grav eroare politic, o jignire a numelui lui Lenin si a institutiei care decerna
premiile.)
A.T. a pus foarte mult la inim aceast lupt si fiecare gest de vulpe viclean al lui Adjubei care
intervenea cnd asa, cnd asa. Este adevrat, pentru primul tur, A.T. nu era pe picioarele lui si
victoria s-a obtinut fr el. De aceea, n al doilea tur s-a angajat cu tenacitate, lund n calcul
subtilittile dezbaterii din snul comitetului (se punea problema cui s-i dea votul pentru a avea
mai multi sprijinitori), n sectia de literatur voturile nu s-au mprtit deloc ntmpltor, ci ntr-o
manier chiar profetic: pentru Ivan Denisovici au votat toti reprezentantii nationalittilor, plus
Tvardovski; contra, toti ceilalti rusi. Majoritatea a fost mpotriv. Dar, conform statutului, s-a tinut
cont si de rezultatul votului n sectia de dramaturgie si cinematografie, or, acolo majoritatea a fost
pentru". Astfel, n ciuda voturilor contra ale scriitorilor rusi, Ivan Denisovici a ncput pe lista
destinat votului secret! Acest succes i-a alarmat foarte mult
116
pe adversari si, la sedinta plenar a comitetului de premiere, Pavlov, primul secretar al CC al
Komsomolului, a luat cuvntul atacndu-m calomnios prima si cea mai inofensiv dintr-o serie
de calomnii: el a declarat c eu am stat n lagr nu ca detinut politic, ci ca unul de drept comun.
Tvardovski, desi a strigat c nu-i adevrat", a rmas si el nmrmurit: dar dac era adevrat?

Asta spune mult: de doi ani de zile, la redactie, ne mbrtisam de fiecare dat cnd ne revedeam
sau ne desprteam, dar deosebirea dintre noi a rmas asa de ireductibil nct nimic nu i-a dat
ghes s-mi cear s-i povestesc si lui pe ce motiv am fost arestat (si ca s-o spun pe-a dreapt, nam avut niciodat ocazia s-i povestesc vreun episod din viata mea de locatar al lagrului sau al
puscriei, vreunul dintre acelea pe care le povesteam n dreapta si-n stnga cui se nimerea, nici
mcar vreunul dintre acelea de pe front. Iar el mie, desi eu l sugestionam n sensul acesta, nu
mi-a povestit niciodat despre deportarea familiei sale, lucru care m interesa foarte mult. Tot
ceea ce mi povestea el erau numai episoade din viata literar oficial, din viata de la curte: cum
cinci poeti si cinci compozitori au primit sarcin de la Hrusciov s compun un imn nou; cum s-a
ntmplat cutare sau cutare caz la casa de odihn de la Barviha; cum fceau miscrile pe tabla de
sah a politicii redactorii de la Pravda, Izvestia, Oktiabr si cum le rspundea el, Tvardovski de
obicei cu miscri cam molatice, dar totdeauna pline de demnitate), l sftuisem s solicite
colegiului militar al Tribunalului Suprem o copie de pe concluzia judiciar privind reabilitarea mea.
Acum tocmai primise acest document, dar numai pentru douzeci si patru de ore. (n acest secol
de explozie a liberttii, ar fi fost firesc ca asemenea documente s fie publicate n volume
accesibile tuturor dar ele erau tinute secrete chiar si fat de cei reabilitati, si numai ntmpltor
am aflat cum s ajung la ele, anume cu ocazia unei ntlniri cu colegiul militar interesant, nu?
Un fost detinut si Tribunalul Suprem! Memorabil ntlnire, dar aici nu e loc pentru relatarea ei.) A
doua zi, la sedinta comitetului pentru premiul Lenin, naintea votului secret, Tvardovski a fcut
senzatie dnd citire documentului trimis de Tribunalul Suprem. Reiesea c eu fusesem nc din
anii rzboiului adversarul cultului personalittii" si al literaturii de propagand a minciunii.
Secretarul CC al Komsomolului trebui s se ridice n picioare si s-si cear scuze. Dar masina se
pusese deja n miscare. Pravda aprut n dimineata zilei votrii declara, cu dou
117
ore nainte de consumarea actului respectiv: avnd n vedere naltele exigente de care s-a dat
dovad pn n prezent n atribuirea premiului Lenin, o nuvel consacrat unei zile de lagr,
desigur, nu este demn de acesta. Chiar nainte de votul secret s-a mers pn la a-i lua de-o
parte pe membrii de partid din cadrul comitetului pentru a-i obliga s voteze mpotriva candidaturii
mele. (Situatia nu s-a schimbat cu nimic, a povestit Tvardovski: nimeni nu a ntrunit numrul
necesar de voturi. Comitetul a fost convocat din nou, Iliciov a venit si el si a dat ordin s se repete
votul n prezenta lui si s se voteze pentru Tronka lui Goncear. Deja laureat n mai multe
rnduri si n plus, membru al comitetului, Goncear se asezase acolo lng urn, urmrind cu
nerusinare desfsurarea votului secret.)
Deja atunci, n aprilie 1964, circula la Moscova zvonul c povestea asta cu votul era repetitia n
vederea puciului" contra lui Nikita: va reusi sau nu va reusi aparatul de partid s resping o carte
aprobat de El nsusi? n patruzeci de ani, nimeni nu ndrznise asa ceva. Dar iat c de data
aceasta cineva a ndrznit si a reusit. Asta i-a fcut pe dusmanii lui s spere c El nsusi nu
era asa de puternic.
n dimineata zilei votrii, naintea ultimului act al acestei operatiuni, Tvardovski se afla n noul su
cabinet (cldirea cu fostele chilii ale mnstirii Strastnoi). Aplecat asupra articolului din Pravda, el
arta complet terminat, de parc ar fi avut sub ochi telegrama care-i anunta moartea tatlui su.
Das ist alles mi zise el, nu stiu de ce pe nemteste. Chestia asta m-a frapat din cauza
asemnrii cu Ich sterbe al lui Cehov. Niciodat n prezenta mea nu i-a mai iesit din gur lui A.T.
vreun cuvnt strin, nici pn n momentul acela, nici dup. Pentru a obtine premiul Lenin pentru
mine, Tvardovski se zbtuse fr s precupeteasc vreun efort personal (si e de mirare c nu s-a
mbtat ca s-si nece amrciunea nfrn-gerii). Dac mi-ar fi fost decernat, premiul ar fi fost un
succes de prestigiu pentru revist, ceva ca o medalie prins pe coperta ei albstruie.* Cnd a
vzut c partida este pierdut, primul lui impuls (de altminteri, nu era nici primul, nici ultimul) a
fost s ias de* Urmrile acestui esec aveau s se resimt n curnd. Dup ce mi s-a refuzat premiul, dup cum
avea s se plng apoi A.T., revista a ajuns ntr-o situatie absolut insuportabil, cenzura a nceput
s-o tracaseze pentru orice bagatel. si pentru a se evita o ntrziere catastrofal n aparitia
revistei, a trebuit s se fac niste concesii.
118
monstrativ de data aceasta din comitetul de premiere. Dar coredac-torii si intimii si au reusit a-1
convinge c sarcina lui era s vegheze asupra revistei si s-o conduc. si, desigur, n-ar fi fost

cazul s fac gestul acela.

n ce m priveste, ntr-adevr nu stiam ce s doresc. Cstigarea premiului avea niste plusuri ce sar fi tradus prin ntrirea pozitiei mele. Dar ar fi avut si mai multe minusuri, si principalul ar fi fost
acela c ele s-ar fi tradus tot prin ntrirea pozitiei mele dar pentru ce? Cci aceasta nu m-ar fi
ajutat s-mi public scrierile, ntrirea pozitiei" m obliga la supusenie, la gratitudine, adic mi lua
posibilitatea de a scoate din sertar lucrurile ingrate, singurele de care era ntesat.
Am consacrat toat aceast iarn finalizrii romanului Primul cerc (Cercul-87), ntr-o variant
atenuat pentru redactie si pentru public. De atenuat era atenuat, dar riscul de a o arta era
aproape la fel de mare ca si cu doi ani n urm pentru Ivan Denisovici, n cazul de fat,
depseam linia peste care pn acum nimeni nu srise. Pn unde o s mai reziste si
Tvardovski? Nu cumva pn acolo unde se va transforma si el ntr-un neprieten?
n orice caz, n toate aceste luni de iarn, ct el s-a btut pentru premiu, eu nu 1-am stingherit n
lupta lui si nu i-am artat Cercul promis, n primvar a sosit momentul ca Tvardovski s-mi
citeasc romanul. Dar cum s-1 scoti, n timpul acestei lecturi, de sub influenta principalilor si
anticonsilieri si n primul rnd de sub cea a lui Dementiev? Eu aveam nevoie ca A.T. s-si formeze
o opinie personal asupra romanului meu, drept pentru care i-am zis:
Aleksandr Trifonci, romanul este gata. Dar ce nseamn pentru un scriitor s dea un roman la
o revist, dac el nu se gndeste s fac mai mult de dou n viata lui? Este ca si cnd si-ar
nsura fiul. Poftiti deci la aceast nunt la mine, la Riazan.
si el a acceptat, si chiar cu plcere. Caz unic, se pare, n viata lui de redactor-sef.
La Riazan, tocmai n noaptea de Pasti (dar e putin probabil ca A.T. s-si mai aminteasc de asta),
1-am ntmpinat cu un fast pe msura puterilor noastre, cu moskviciul" nostru. Totusi el s-a zbr-lit
putin strecurndu-se n acest automobil mic (mic, ntr-adevr, pentru statura lui): prin pozitia lui
social, el nu era obisnuit s circule n masini de grad inferior Volgi". Venise totusi ca simplu
cltor cu trenul local si-si luase singur biletul la Turnul Rotund,
119
ore nainte de consumarea actului respectiv: avnd n vedere naltele exigente de care s-a dat
dovad pn n prezent n atribuirea premiului Lenin, o nuvel consacrat unei zile de lagr,
desigur, nu este demn de acesta. Chiar nainte de votul secret s-a mers pn la a-i lua de-o
parte pe membrii de partid din cadrul comitetului pentru a-i obliga s voteze mpotriva candidaturii
mele. (Situatia nu s-a schimbat cu nimic, a povestit Tvardovski: nimeni nu a ntrunit numrul
necesar de voturi. Comitetul a fost convocat din nou, Iliciov a venit si el si a dat ordin s se repete
votul n prezenta lui si s se voteze pentru Tronka lui Goncear. Deja laureat n mai multe
rnduri si n plus, membru al comitetului, Goncear se asezase acolo lng urn, urmrind cu
nerusinare desfsurarea votului secret.)
Deja atunci, n aprilie 1964, circula la Moscova zvonul c povestea asta cu votul era repetitia n
vederea puciului" contra lui Nikita: va reusi sau nu va reusi aparatul de partid s resping o carte
aprobat de El nsusi? n patruzeci de ani, nimeni nu ndrznise asa ceva. Dar iat c de data
aceasta cineva a ndrznit si a reusit. Asta i-a fcut pe dusmanii lui s spere c El nsusi nu
era asa de puternic.
n dimineata zilei votrii, naintea ultimului act al acestei operatiuni, Tvardovski se afla n noul su
cabinet (cldirea cu fostele chilii ale mnstirii Strastnoi). Aplecat asupra articolului dnPravda, el
arta complet terminat, de parc ar fi avut sub ochi telegrama care-i anunta moartea tatlui su.
Das ist alles mi zise el, nu stiu de ce pe nemteste. Chestia asta m-a frapat din cauza
asemnrii cu Ich sterbe al lui Cehov. Niciodat n prezenta mea nu i-a mai iesit din gur lui A.T.
vreun cuvnt strin, nici pn n momentul acela, nici dup. Pentru a obtine premiul Lenin pentru
mine, Tvardovski se zbtuse fr s precupeteasc vreun efort personal (si e de mirare c nu s-a
mbtat ca s-si nece amrciunea nfrn-gerii). Dac mi-ar fi fost decernat, premiul ar fi fost un
succes de prestigiu pentru revist, ceva ca o medalie prins pe coperta ei albstruie.* Cnd a
vzut c partida este pierdut, primul lui impuls (de altminteri, nu era nici primul, nici ultimul) a
fost s ias de* Urmrile acestui esec aveau s se resimt n curnd. Dup ce mi s-a refuzat premiul, dup cum
avea s se plng apoi A.T., revista a ajuns ntr-o situatie absolut insuportabil, cenzura a nceput
s-o tracaseze pentru orice bagatel. si pentru a se evita o ntrziere catastrofal n aparitia
revistei, a trebuit s se fac niste concesii.
118

monstrativ de data aceasta din comitetul de premiere. Dar coredac-torii si intimii si au reusit a-1
convinge c sarcina lui era s vegheze asupra revistei si s-o conduc. si, desigur, n-ar fi fost
cazul s fac gestul acela.
n ce m priveste, ntr-adevr nu stiam ce s doresc. Cstigarea premiului avea niste plusuri ce sar fi tradus prin ntrirea pozitiei mele. Dar ar fi avut si mai multe minusuri, si principalul ar fi fost
acela c ele s-ar fi tradus tot prin ntrirea pozitiei mele dar pentru ce? Cci aceasta nu m-ar fi
ajutat s-mi public scrierile, ntrirea pozitiei" m obliga la supusenie, la gratitudine, adic mi lua
posibilitatea de a scoate din sertar lucrurile ingrate, singurele de care era ntesat.
Am consacrat toat aceast iarn finalizrii romanului Primul cerc (Cercul-87), ntr-o variant
atenuat pentru redactie si pentru public. De atenuat era atenuat, dar riscul de a o arta era
aproape la fel de mare ca si cu doi ani n urm pentru Ivan Denisovici, n cazul de fat,
depseam linia peste care pn acum nimeni nu srise. Pn unde o s mai reziste si
Tvardovski? Nu cumva pn acolo unde se va transforma si el ntr-un neprieten?
n orice caz, n toate aceste luni de iarn, ct el s-a btut pentru premiu, eu nu 1-am stingherit n
lupta lui si nu i-am artat Cercul promis, n primvar a sosit momentul ca Tvardovski s-mi
citeasc romanul. Dar cum s-1 scoti, n timpul acestei lecturi, de sub influenta principalilor si
anticonsilieri si n primul rnd de sub cea a lui Dementiev? Eu aveam nevoie ca A.T. s-si formeze
o opinie personal asupra romanului meu, drept pentru care i-am zis:
Aleksandr Trifonci, romanul este gata. Dar ce nseamn pentru un scriitor s dea un roman la
o revist, dac el nu se gndeste s fac mai mult de dou n viata lui? Este ca si cnd si-ar
nsura fiul. Poftiti deci la aceast nunt la mine, la Riazan.
si el a acceptat, si chiar cu plcere. Caz unic, se pare, n viata lui de redactor-sef.
La Riazan, tocmai n noaptea de Pasti (dar e putin probabil ca A.T. s-si mai aminteasc de asta),
1-am ntmpinat cu un fast pe msura puterilor noastre, cu moskviciul" nostru. Totusi el s-a zbr-lit
putin strecurndu-se n acest automobil mic (mic, ntr-adevr, pentru statura lui): prin pozitia lui
social, el nu era obisnuit s circule n masini de grad inferior Volgi". Venise totusi ca simplu
cltor cu trenul local si-si luase singur biletul la Turnul Rotund,
119
fr s se adreseze biroului rezervat deputatilor Sovietului Suprem poate c din vremea
tineretii sale petrecute la Smolensk nu mai cltorise n asemenea conditii.
n timp ce luam mpreun prima cin, A.T. m-a avertizat c oricrui scriitor i se poate ntmpla s
aib opere nereusite, c eventualitatea asta nu trebuie luat totusi n tragic. Din dimineata
urmtoare s-a apucat de lectur, nu foarte atras de text, dar, dup micul dejun si pn la masa de
prnz, a citit cu o poft nebun, a uitat si de fumat, citea si aproape c-i venea s sar n sus de
entuziasmat ce era. Eu treceam pe lng el ca din ntmplare, evalundu-i umoarea n functie de
numrul capitolului. Se ridica de la mas: Grozav!" si imediat devenea reticent: Nu m
pronunt!" (cu alte cuvinte, nu se angaja la o apreciere definitiv). Asa cum nteleg eu o lucrare si
pe cel ce-o face, el ar fi trebuit s rmn cu capul limpede pn la terminarea ei, dar ospitalitatea
cerea s scoti la dejun vodc si coniac. Rezultatul nu s-a lsat asteptat: oaspetele si-a pierdut
autocontrolul, ochii lui au cptat sticliri cam ca la nebuni, s-au albit, si a fost cuprins de o nevoie
imperioas de a sporovi ct l tinea gura. A vrut s mearg la post ca s telefoneze la Moscova
(erau n tratative, el si nevast-sa, pentru cumprarea unei noi da-cea); pn la post nu erau
dect patru sute de metri, dar distanta asta dus-ntors a trebuit s-o facem n dou ore. La fiecare
minut A.T. se oprea, ncurcnd circulatia pe trotuar, si orict l mpingeam eu s avanseze si s
vorbeasc mai ncet, el striga n gura mare: c nimeni nu datoreaz nimic nimnui; c sefii se
iubesc pe ei nsisi ntr-un mod nduiostor"; c maresalul Konev (eu 1-am vzut o dat la redactie
n civil un prostnac, n cel mai bun caz un mediocru brigadier de colhoz) c deci maresalul
Konev i-a spus odat, n chip de compliment, c 1-ar fi fcut din locotenent-colonel n rezerv
general-maior; c, stii, comisia aia de la Moscova lucreaz pe ascuns, comisia care d permise
de sedere si care decide cine are dreptul s locuiasc ntr-un anumit loc si cine nu; c exist
locuri separate (insulele din Arctica) unde snt expediati invalizii de rzboi (din gura lui Tvardovski
am auzit pentru prima dat asa ceva, dar nu m ndoiesc de adevrul vorbelor lui; lucru de
neconceput pentru oricine nu este sovietic: acesti eroi de ieri si aceste victime care ne-au adus
victoria trebuiau aruncate ct mai departe, ca s nu strice cu trupurile lor mutilate decorul
armonios al vietii sovietice si s nu-si cear prea glgios drepturile); si c Brejnev
120

a fost o victim a cultului" (1-a sanctionat Stalin pentru c si-a nsusit o grdin municipal din
Chisinu ca s-si construiasc resedinta); si c, iat, culegerile de versuri se pltesc prost
tirajele masive fiind pltite mai slab dect celelalte (am avut ocazia s observ c purica
deconturile si conturile propriilor sale publicatii feli-citndu-se pentru o editie, aduga: mi-a
adus bani frumosi", dar o spunea nu cu vocea celui avid de bunuri materiale, ci cu mndria naiv
a lucrtorului, precum tranul care se ntoarce de la trg). si i-a mai pomenit pe Bulgakov (ce
strlucit, ct finete"), pe Leonov (Gorki i-a fcut reclam, 1-a plasat mult prea sus") si pe
Maiakovski (subtil dar plat, lipsit de fibr national, desi se folosea de niste ntorsturi de fraz si
pretiozitti luate din slavona bisericeasc; nu se face ca piata Maiakovski s fie alturi de piata
Puskin").
n seara aceea am ncercat s-i explic c unul dintre adjunctii si era o nulitate si c cellalt i era
ostil, un individ apartinnd cu totul unei alte tabere. A.T. nu a fost ntru totul de acord cu mine.
Dementiev a evoluat mult n acesti zece ani." Unde vedeti dumneavoastr c a evoluat, el
care a fcut spume la gur mpotriva lui Ivan Denisovici?" E foarte lovit..." Dar, de fapt, A.T.
mi-a mrturist c el viseaz s aib la redactie, ca prim personaj", un adjunct avizat si decis,
care s fie capabil s conduc treburile singur si fr poticneli. (Acest viitor prim personaj" fcea
deja parte din redactie si ncepuse deja s urce era Laksin.)
A doua zi de lectur s-a desfsurat cu interludii stropite cu coniac; noi am ncercat s-1 mai
nfrnm, dar el insista: doar un phrel". si-a ncheiat ziua cu aceiasi ochi alb-surescitati.
Nu, n-ai putut s strici romanul n a doua lui jumtate! spunea el ntr-un amestec de
sperant si team.
Dup capitolul Criteriul lui Spiridon":
Nu, acum, la sfrsit, n-o s mai poti nicicum s-1 strici! si apoi dup un altul:
Dumneata esti teribil. Dac as fi ajuns eu la putere, te-as fi bgat la prnaie.
Asa-i, Aleksan Trifonci, asta m-asteapt si n alte variante.
Dar dac n-o s m bage pe mine nsumi la prnaie, o s-ti aduc pachete. O s triesti mai
bine dect Cezar Markovici.1 si chiar o sticlut de coniac...
1 Cezar Markovici: detinutul pisicher care gseste totdeauna o modalitate de a-si mbuntti
soarta. (N.t.)
121
Acolo, chestiile astea snt interzise.
Da, dar eu o s-i dau o sticlut lui Volkovoi1, una dumitale... Glum-glum, dar aerul de
puscrie ptrundea din ce n ce mai
mult n plmnii lui si-i contamina. Dup secretarul eliberat":
Mine o s avem o discutie n cu totul alt plan dect cel pe care-1 presupui dumneata: n-o s
mai discutm despre dumneata, ci despre mine.
(Despre posibilittile lui limitate n materie editorial?... Despre datoria lui de constiint?... despre
felul n care percepea modificrile ce se produceau n el?... Aceast discutie n-a avut loc
niciodat si nu stiu ce a avut n vedere Tvardovski.)
n timpul acestei vizite, s-a observat la el n mai multe rnduri un sentiment difuz (c, poate, nici
pe el n-o s-1 ocoleasc nchisoarea, sau mai degrab aceast usoar vibratie nostalgic a
sufletului, ca la Tolstoi la btrnete: pcat c n-am gustat si eu din viata de nchisoare, ar fi trebuit
ca si eu...) Nici n tren nu-i lipsea cartea lui lakubovici-Melsin In lumea oropsitilor2, care-1
pregtise deja. Cu mult interes se apleca asupra detaliilor vietii de dup gratii, mnat de
curiozitate ntreba: Dar de ce acolo te rade la pubis?", si de ce nu este permis folosirea veselei
de sticl?" Dac trebuie s urci pe rug, urc-te, dar s stii de ce o faci", a zis el refe-rindu-se la
filonul evreiesc din roman. De cteva ori, pierznd n abureala coniacului si tonul si simtul glumei,
s-a ntors la promisiunea de a-mi aduce pachete la nchisoare, cu conditia s-i duc si eu lui n caz
c voi rmne liber. Dar spre seara celei de a doua zile, n momentul n care firul povestirii
conducea inevitabil la arestarea lui Innokentii (ti pierzi reflexele de aprare") dar si dup trei
pahare de votc btrn, s-a mbtat crit si a nceput s-mi cear s joc" cu el de-a
locotenentul securist": eu s-1 apostrofez si s-1 acuz, iar el s stea drepti.
1 Volkovoi: paznic la puscriasi, scandalagiu si brutal, temut pn si de comandantul lagrului.
(N.t.)
2 Piotr Filipovici lakubovici (Melsin, pseudonim) 1860-1911. Poet al miscrii revolutionare
Narodnaia Volia, condamnat la optsprezece ani de ocn. si public apoi memoriile sub titlul

Lumea oropsitilor, amintirile unui fost ocnas, 2 voi. (1895-1898), reeditate n 1933. (N.t.)
122
M supra faptul c lectura romanului meu se transforma n preludiul uneia dintre aceste betii
obisnuite la A.T. si se cheam c eu nsumi mpinsesem lucrurile n directia aceasta. Totusi
sentimentul realittii pericolului crestea n el, nu sub influenta buturii, ci sub cea a romanului.
A trebuit s-1 ajut s se dezbrace si s se culce. Dar, n curnd, ne-am trezit din cauza unui
vacarm asurzitor: A.T. striga si discuta, si pe diferite voci, jucnd mai multe roluri n acelasi timp.
Aprinsese toate luminile care erau n camer (n general i place s aib n camer ct mai mult
lumin e mai vesel asa") si, numai n chiloti, se asezase la masa deja debarasat de sticle, n
curnd am s m duc si am s mor", spunea el pe un ton de jale. Cnd striga animalic: Liniste!! n
picioare! si, mnat de un resort interior, se planta n pozitie de drepti, cnd, ofensat, zicea: Ei
bine, fie, dar altfel eu nu pot..." (El se hotra astfel s urce pe rug din cauza romanului meu
exploziv!) Apoi, perplex: Smoktunovski! Ce nume! Pe Hamlet 1-a jucat mai bine dect mine."
Atunci am intrat la el n camer si am rmas amndoi pe scaune nc o or. si-a aprins tigara,
putin cte putin s-a decrispat, a nceput chiar s rd. ndat 1-am asezat din nou n pat si nu s-a
mai agitat.
Nu-i mai rmneau pentru a treia zi dect cteva capitole, dar el si-a nceput dimineata spunnd:
Romanul dumitale fr votc, imposibil de citit!" Terminnd capitolul Nu, nu tu!", si-a sters de
dou ori ochii: Biata Simocika... S-a dus ca la mprtsanie... Eu as fi consolat-o..." De altfel, la
diferite pasaje din roman, perceptia lui nu era aceea a unui redactor, ci aceea a celui mai simplu
cititor. Rdea de Priancikov sau medita n locul lui Abakumov: Asa-i, dar ce s faci cu unul ca
Bobnin?" Apropo de vilele din mprejurimile Moscovei si de frigiderele scriitorilor sovietici: Dar si
acolo existau scriitori cinstiti. La urma urmelor, si eu am o dacea."
Dup ce a terminat lectura, am plecat amndoi s vizitm cetatea din Riazan si s vorbim despre
roman. Discutia promis despre A.T. nsusi se pierduse, se vede treaba, n nisipurile
autodialogului su nocturn.
si cu un roman ca sta, dumneata nc mai poti s pleci n cutare de materiale pentru
urmtorul?
Eu: Obligatoriu, trebuie s-i dau bice. Nu trebuie s rmn la mijlocul fluviului, trebuie s
cuceresc capul de pod.
123
El: E adevrat. Dar ai terminat unul, nti ti refaci fortele, apoi te apuci de urmtorul, nu merge
altfel!
Tvardovski a ludat romanul, referindu-se la diferitele laturi ale acestuia si fcnd caracterizri
dintre cele mai viguroase. M aflam n fata unei judecti de artist, judecat foarte mgulitoare
pentru . mine. Energia expunerii narative vine de la Dostoievski... o compozitie puternic, un
roman autentic... Un mare roman... Nici o pagin de prisos, nici mcar un rnd... Excelent ironia
n autoportret; imposibil s fii erou de roman atunci cnd te extaziezi n fata propriei tale
persoane... Dumneata nu te sprijini dect pe cei mai mari (adic pe clasici), si chiar n aceste
conditii nu te pui la remorca lor, ci ti urmezi drumul... Un asemenea roman este un ntreg univers,
patruzeci, saptezeci de personaje, dumneata te afunzi n viata lor, si ce oameni!..." A ludat apoi
modul concis, fr exces coloristic, n care snt descrise natura, timpul frumos si stihiile. N-au
lipsit ns nici aprecierile oficiale ale directorului de revist: Optimism interior.. .Apr
fundamentele morale", si important: Este scris de pe pozitii partinice (.!)... cci romanul dumitale
nu condamn Revolutia din Octombrie... Or, n situatia unui detinut, lucrul acesta putea s se
produc."
Chestia asta cu pozitiile partinice" (auziti, romanul meu!...) era remarcabil la extrem. Aceasta nu
era formularea cinic a unui re-dactor-sef care se pregteste s netezeasc drumul pentru
publicarea unui roman. Aceast observatie cu privire la partinitatea" romanului meu tinea de
singura atitudine, de altminteri fundamental sincer, pe care putea s-o aib si fr de care el,
poet dar si comunist, nu si-ar fi putut propune s-mi publice romanul. Or, el si fixase un
asemenea obiectiv si m pusese la curent cu acesta.
Ce-i drept, mi-a cerut s fac unele modificri, cu totul minore, n special acolo unde era vorba de
Stalin. Mi-a cerut, cu alte cuvinte, s suprim capitolul Studiu asupra vietii unui mare om" (unde
m strduiam ca, plecnd de la psihologie si de la anumite date externe, s argumentez teza
potrivit creia Stalin colaborase cu Ohrana tarist) si s nu creez impresia de autenticitate si de

precizie n jurul unor detalii ale vietii cotidiene a monarhului pe care eu nu puteam s le cunosc
cu certitudine. (Dar eu mi ziceam: Stalin n-are dect s culeag roadele secretomaniei pe care a
semnat-o. A trit n tain de-acum oricine are dreptul s scrie despre el asa cum i sugereaz
imaginatia. Acesta este dreptul si aceasta este sarcina
124
artistului, s dea viziunea sa asupra lucrurilor si s-o inoculeze cititorilor.)
n general, despre capitolele romanului consacrate lui Stalin, el s-a exprimat corect: ar putea fi
scoase, dar absenta lor din roman ar putea fi interpretat: i-a fost fric", i-a fost team c n-o
scoate la capt." n aceste capitole s-ar putea chiar admite unele lucruri de prisos, adic ceva n
plus fat de ceea ce este necesar pentru arhitectura romanului.
Pe Spiridon l gsea prea perfid, prea viclean, cu ceva n portretul lui care mirosea a mentalitate
citadin". Prima dat m-am mirat: oare 1-am descris ca pe un om ru? Apoi m-am dumirit: n anii
'20 se spuseser attea lucruri rele despre mujic, nct pe Tvardovski l durea si atunci cnd pe
aceast tem nu se vorbea numai de bine. Era un fel de alergie, o idealizare fr voie.
In dimineata zilei a patra, am ncercat cu nendemnare s curmm rul de care suferea
Tvardovski: nu i-am dat butur tare ca s-si revin, chipurile, din betia din seara precedent.
Urmarea a fost c nu s-a atins de micul dejun, n-a putut s nghit nimic. Cu aerul unui copil
suprat si care cere ceva, zmbea: Desigur, ceremisii1 nu obisnuiesc s se dreag cu vodc.
Dar ce viat mai au si stia? Complet subdezvoltati!" A acceptat totusi s ia bere la micul dejun.
Dar, la gar, n-a stiut cum s urce mai repede scrile restaurantului, a but o jumtate de litru
aproape pe nemncate si acum, deja euforic, astepta trenul, n timpul acesta n-a fcut dect s
repete una si aceeasi rugminte: Nu mi-o luati n nume de ru."
Din respect pentru oaspetele meu, ar fi fost poate mai bine s nu dau toate aceste amnunte.
Dar atunci ar fi nsemnat s nu dau nici mcar o idee despre ct de nesigure si periodic
neputincioase erau minile n care se aflau destinele lui Novi mir, dar si ct de imens si
primitoare era inima care btea pentru aceast revist.
Asadar, mi pusesem n minte ca, n absenta lui Dementiev, s-1 cstig pe Tvardovski pentru
romanul meu, si, dup cum se vede treaba, reusisem. Tvardovski, nu numai c-mi elogiase
romanul, dar era gata s si sufere pentru acesta, nainte de a ne desprti, el chiar m-a ndemnat
s refac mai repede capitolele despre Stalin si s-i aduc varianta definitiv.
1 Veche denumire a poporului mari; luat aici ca nsusi tipul poporului napoiat. (N.t.)
125
Dar asta era chiar mai mult dect m asteptasem eu! Nu puteam s cred c Primul cerc avea
vreo sans s ias n 1964. Dar atunci de ce i 1-am dat lui Tvardovski?... Ce voiam, la drept
vorbind? Poate s reeditez experienta fcut cu Ivan Denisovici: s transfer de la mine la el
responsabilitatea pentru aceast scriere. Ca el s stie: iat, este vorba de cutare si cutare lucru.
si pentru ca s nu am a-mi reprosa c n-am fcut nimic pentru a avansa. Cci, deocamdat,
eram oarecum implicat ntr-o agitatie fals si steril si nu fceam dect s m eschivez de la ceea
ce era cu adevrat munc.
Dup dou sptmni i-am dus lui Tvardovski romanul cu modificrile respective. Ca tot ceea ce
scriam la masina din fundul pesterii mele, textul era btut pe ambele fete ale colii de hrtie, fr
intervaluri, cu margini nguste, nainte de orice altceva, trebuia s-1 recopiez n ntregime.
A.T. m-a primit la el acas asa de vioi, cu fata lui de copil simpatic, n scurta lui de velur, nct era
imposibil s-ti imaginezi c i s-ar ntmpla vreodat s trag la msea, s ti-1 reprezinti n chiloti,
mugind ca un bivol. Era singur: sotia lui era plecat s inspecteze mai de aproape dacea pe care
tocmai o cumpraser la Pahra1 (pe cea precedent i-o druise fiicei sale mai mari si ginerului).
A.T. nu numai c-si revenise din betie, dar se lecuise de entuziasmul pe care i-1 provocase
romanul meu, devenise mult mai circumspect: scurtase deja lista persoanelor crora urma s le
dea textul spre lectur. Al Grig" (Dementiev) era, desigur, primul de pe lista respectiv.
El, se ntelege, va fi contra am profitat eu de ocazie pentru a-1 preveni nc o dat. Dar n
fine, are saizeci de ani, a cunoscut si el persecutiile, ct o s mai tin n el?
Evolueaz vznd cu ochii! repet A.T.
Ce-i drept, la redactie, Laksin cstiga repede ncrederea lui Tvardovski; influenta lui, n anii aceia,
era diametral opus celei a lui Dementiev; cei doi, nu rareori, se luau la hart. Cu prilejul uneia
dintre aceste ncontrri, Laksin a spus:
Eu si Aleksandr Grigorievici sntem amndoi istorici ai literaturii si trebuie s ntelegem c,

astzi, adevrata istorie a literaturii se face aici, la Novi mir, iar nu la Institutul de literatur
universal.
1 Krasnaia Pahra, sat de vile pentru privilegiatii regimului. (N.t.)
126
Era bine spus (si, n lunile urmtoare, asa a si fost). Laksin a sustinut Cercul.
Pe msur ce se retranscria romanul, Tvardovski strngea n seif toate exemplarele si avea mare
grij s fie citit numai de ctre membrii comitetului de redactie (nici redactorilor de la sectia proz,
truditorii si vesnic subapreciati, nu le-a dat s citeasc): lucrul de care se temea el mai ales
acum era posibilitatea ca romanul s circule din mn n mn, asa cum se ntmplase cu Ivan
Denisovici.
Concursul de mprejurri a fost de-asa natur, nct el a citit la mine romanul n cele trei zile ale
Pastelui, iar de nltare, n ziua de 11 iunie, comitetul s-a ntrunit pentru a-1 examina. sedinta a
durat aproape patru ore si, deschiznd-o, A.T. a declarat el nsusi c era vorba de o prestare de
jurmnt". El a spus c pe tot parcursul acestor patruzeci de zile romanul a fost pentru el motiv
de frmn-tare sufleteasc", c l obsedeaz, evalundu-1 nu numai din punctul de vedere al
eternittii, ci si ntrebndu-se cu ce ochi va fi citit de ctre cei de care depinde decizia". Singurul
punct pe care Tvardovski l gsea vulnerabil erau detaliile privind viata cotidian a lui Stalin; el ar
fi vrut de asemenea ca eu s atenuez formulrile violent antistaliniste"; s suprim Procesul
cneazului Igor", ca fiind prea literaturizant". n ncheierea cuvntului su introductiv, a devenit
chiar solemn: Dup normele criticii, nu numai c acest roman ar trebui repudiat, dar mpotriva
autorului ar trebui pornit actiune penal. Dar cine sntem nofl Fugim de rspundere? Cine vrea
s-si spun prerea? Cine vrea s se arunce n ap mcar o dat?"
A meritat osteneala de a fi fcut ca romanul s fie citit de un Tvardovski smuls" din anturajul
loctiitorilor si! Dezbaterea principal si n prim instant", dup cum a spus A.T., avusese loc
chiar aici, n prezenta mea, si redactorul-sef a inaugurat-o printr-o asemenea invitatie solemn.
Sosind pentru dezbatere, m aranjasem n asa fel nct s-mi termin cu Dementiev turul de
salutri. Astzi m asteptam din partea lui la un atac demolator. El ns nc de la nceput, n loc
s se tolneasc lejer n fotoliu, s-a cocotat, nu se stie de ce, pe pervazul ferestrei deschise. De
dincolo de fereastr venea vuietul strzii. Tvardovski nu omise s-i fac observatie:
Ce-i cu tine? Dup asta ai s spui: pi n-am auzit despre ce s-a discutat!
Dementiev a rmas n aceeasi pozitie incomod, cu picioarele spnzurate:
127
E cald.
Tvardovski nu se ddu btut:
Asa speri tu s faci pneumonie? si apoi s stai n crpe att ct va fi nevoie?
Dementiev trebui s coboare si s ia loc ca toat lumea. Se simtea asa de nfrnt, nct nici n-a
mai avut putere s pareze cu o glum. De mult vreme presimtea el n mod just unde o s-i duc
jocul sta cu linistitul scriitor din Riazan.
Kondratovici a fost acela cruia i-a revenit rolul de a ncepe dezbaterea. Fata lui Kondratovici
este parc fcut s exprime cu convingere o prere gata fcut, deja formulat, n asemenea
situatie, el stie s injecteze cuvintelor sale o ncrctur emotional direct-e-ruptiv, potopitoare;
se pare c e si gata s moar pentru aceast prere, asa-i de credincios serviciului. Dar nu-mi
pot imagina fata lui iluminat de o convingere care s se fi maturizat n el nsusi. I-ar fi fost
imposibil lui Kondratovici s nceap aceste dezbateri, dac o familiaritate de ani de zile cu
cenzura nu i-ar fi adus mirosul la acelasi numitor cu mirosul acesteia. Asemenea binoclului militar
prevzut n interior cu o scal goniometric n care se nscrie tot ceea ce se vede, ochii lui
Kondratovici vedeau n permanent cte gradatii mai erau pn la linia rosie semnalizatoare a
pericolului.
Kondratovici constat bucuros c genul romanesc n-a murit", si c, mai mult de-att, chiar
progreseaz. si, imediat, ncepu s bolboroseasc usor-usor despre subminarea principiilor": cu
ct este mai mare forta artistic a naratiunii, cu att mai mult dezvluirile capt valoare de
simbol". (Da de unde, l linisti A.T., aici nu este vorba de ideea de comunism.") Dar n fine,
secretarul eliberat nu este, pur si simplu, organizatorul de partid stepanov ca individ, ci este un
simbol! Kondratovici propunea debarasarea textului de acele ntepturi ranchiunoase", ici si colo,
cci erau multe locuri de felul acesta. El a gsit lucruri de prisos" chiar si n capitolele despre
Marea Lubiank. l preocupau si scrile Lubianki pe care cei treizeci de ani de folosint le

tociser, cci aceasta arunc o umbr si asupra lui Dzerjinski1, nu-i asa?" A tras ns o
concluzie care putea fi convenabil n ambele sensuri, ca altdat n legtur cu Denisovici: A-l
publica este imposibil. Dar si a nu-1 publica este
1 Primul sef al Ceka si prin urmare fondator" al Lubianki; piata unde se ridic celebra
nchisoare poart, de altminteri, numele lui Dzerjinski. (N.t.)
128
o imposibilitate moral: cum s admiti c acest lucru exist si c cititorii nu au acces la el?"
Ce mai problem le pusese seful n fat! Asa era. Nu puteau s nu-1 publice. seful i zorea: se
poate! mergeti pe urmele astea!
Apoi a luat cuvntul Zaks, lent, circumspect, cenusiu. Era asa de speriat, nct din obisnuita lui
supusenie fat de Tvardovski nu mai rmsese nici urm. A nceput prin a spune c textul trebuie
citit a doua oar (adic trebuie cstigat timp); c e bucuros c toat lumea ntelege (Tvardovski, el
nsusi, nu ntelegea! Iat nenorocirea, iat n ce sens mergeau aluziile sale) dificultatea
exceptional a acestui caz; c, la drept vorbind, el nu propune nimic, dar simte ceva. si iat ce
simte el: toate capitolele care povestesc lucruri de dincolo de zidurile nchisorii snt inutile si
neinteresante, este inutil toat aceast extindere asupra ntregii societti. si este inexact c la
rzboi soldatul o duce mai greu dect corespondentul de pres: snt si printre corespondenti attia
care au fost omorti (Zaks, el nsusi, lucrase la un asemenea ziar). si-1 mai nelinisteste si
problema telefonului secret. (Flerul lui de cenzor nu-1 trda! Dar Tvardovski i-a replicat cu
simplitate: Hai, las, aici e vorba de pur fictiune! Este o gselnit foarte reusit!") A mai spus el
c nu-i place nici scena cu Agnia, si toat chestia asta cu crestinismul. si acolo unde eroii
filozofeaz, tot prost iese. si autorul se agat de extraordinar de multe lucruri, ca si cnd grija lui
special a fost aceea de a nu omite nimic. si nici noaptea lui Roitman nu i-a plcut din cale afar.
(Ulterior, el mi-a explicat acest lucru si n particular.)
Aici a trebuit s-1 ntrerup:
Asa mi-e felul, nu pot s ocolesc nici o chestiune important. De pild, chestiunea evreiasc
ce nevoie am eu de asta? Ar fi mai confortabil s-o sar. Dar uite c nu pot.
Ei se obisnuiser cu o literatur care se teme s ating fie si numai o chestiune, iar literatura
care, dimpotriv, se teme s omit fie si numai o chestiune este ca un colier care-i roade la gt.
Dar propunerea si-a formulat-o Zaks ntr-un mod foarte diplomatic:
Dac ne punem nainte de vreme contra romanului, nseamn c-1 distrugem.
El este pentru roman, da, pentru! de aceea tine el s-i suceasc gtul chiar aici, la redactie!
Dar A.T. cunostea bine aceste viraje ale redactorilor!
129
Trebuie s-ti stpnesti teama! i-a spus el lui Zaks pe un ton de povat.
Laksin s-a exprimat cu mult bunvoint, dar mi revd acum notitele privind aceast dezbatere
(le luasem cu toat viteza degetelor mele pe parcursul sedintei, nu m ocupam dect de asta), si
tinnd cont de faptul c nsemnrile mele de acum snt destul de stufoase, nu vd ce ar fi meritat
s extrag de acolo. Laksin s-a alturat punctului de vedere al lui Tvardovski si n privinta
ntregului roman, si n privinta capitolelor despre Stalin: s le suprimi este cu neputint. Dar el se
multumi s spun, anume n acelasi spirit, c mpunsturile jurnalistice tind oarecum s se
detaseze din textura general a romanului. Tvardovski l ntrerupse pe loc:
Ehei, fii mai atent! Astea snt trsturile stilului lui! Iat ce fel de redactor stia el s fie!
Mariamov a rostit cteva cuvinte binevoitoare el se ralie, lud, adug c nu vede o
subminare a principiilor.
si ce gndeste comisarul? ntreb Tvardovski cu precautie. De cte ori, pentru cte
manuscrise nu se alturase el prerii acestui comisar nainte de a-si fi format o prere a lui, ba
chiar mpreun cu el si-o si forma! dar, n prezent, tonul lsa deja s se nteleag c lui
Dementiev i va fi greu s intre n disput.
si Dementiev nu se angaja n acea lupt corp la corp pe care o asteptam eu. Deprimat cum era,
el ncepu chiar ca atare:
n detalii concrete n-am s intru... Mi-e greu s-mi adun ideile. .. (ole, cu experienta lui de zeci
de ori mai mare!...) A da sfaturi unui asa de mare artist, risti s devii penibil... Cronica, uneori,
este la limita pamfletului, a foiletonului...
Tvardovski: Dar la Tolstoi nu se ntmpl asta?
Dementiev: .,.. dar este scris la modul gigantic, desigur... Capitolele despre Stalin s fie

comprimate ntr-unul singur... Dac noi existm pe lumea asta, dac n-am renuntat s gndim si
s trim experientele vietii romanul ne las prad ndoielii si descurajrii.. . Amar, greu, strivitor
adevr... cnd ai n buzunar carnetul de partid...
Tvardovski: si nu numai n buzunar!
Dementiev: .. .ncepi s-1 pipi (carnetul)... Acest adevr era asa de adnc nct, obiectiv sau
subiectiv, depseste limitele cultului personalittii... Arta si literatura reprezint o mare valoare,
dar nu cea mai mare. (Sublinierea meaA.S. Pentru redactorii unei re130
viste literare, oare dictatura proletariatului nu este mai pretioas?)... ncepem s nu mai
ntelegem nimic: de hatrul crei cauze s-a fcut revolutia! (Iat-1 remontat! s-a ridicat n
picioare! si trece la atac!...) n plan filozofic, autorul nu rspunde la ntrebarea: ce-i de fcut1? S
fii cumsecade si atta tot? (M mpingea s m expun cu pieptul dezgolit.) Tvardovski: Asta o
spune si Camus. Dar aici este vorba de un roman rus. Dementiev: Dostoievski si Tolstoi
rspund la ntrebrile pe care le pun, dar Soljenitn nu rspunde...
Tvardovski: La ce s rspund, cum va fi cu livrarea de carne si lapte?...
Dementiev: Deocamdat, cred... Eu nu nteleg nc nimic...
nc unul care nu ntelege!... S-a asezat din nou. Le-a nchis gura seful!... n momentul acela,
Mariamov si Zaks ncepur s-si sopteasc ceva: A.T. i bombni: Ce v soptiti acolo? Ar fi mai
bine s facem un ocoli Dementiev era asa de emotionat nct se crezu vizat: Eu nu soptesc..."
Cu totul surprinztor, Dementiev reveni n linia nti a dezbaterii:
Autorul n-ar putea s fie mai bun cu oamenii si cu viata?
Ulterior, mi se va face acest repros nu o dat: dumneata nu esti bun de vreme ce nu esti
indulgent cu Rusanov, nici cu Makarghin, nici cu Volkov, nici cu greselile trecutului nostru, nici cu
viciile Sistemului nostru. (Parc ei au fost buni cu noi!...) Asta e, el nu iubeste poporul\ se
spunea cu indignare la seminariile destinate exclusiv agitatorilor, cnd regimul i-a asmutit asupra
mea n 1966.
Dar si nainte m biciuiser si pe mine si pe Ivan Denisovici si mai ales pe nefericita mea
Matrion pe motiv c sntem prea bu-nuti", bunuti fr discernmnt", c nu poti fi bun cu toti cei
din jurul tu (de fapt, ei nu erau buni cu noi!), c buntatea fat de ru nu face dect s sporeasc
rul din lume. (Mult vreme, Oktiabr, n prostia ei, si-a trimis sgetile spre fantasma adeptului
nempo-trivirii la ru", n ideea c loveste n mine.)
si toate astea la un loc? Toate astea la un loc se cheam dialectic.
Dup membrii redactiei, mi s-a dat mie cuvntul. Mi-am exprimat uimirea c unii membri ai
redactiei au impresia c romanul meu nu vizeaz cultul personalittii, acest fenomen cu foarte
multe ramificatii si ale crui rdcini nc n-au fost extirpate, ci societatea noastr care se
nzdrveneste vznd cu ochii, sau chiar nsesi ideile comunismului. Totusi cazul, desigur,
rmnea dificil. Redactiei i
131
apartinea alegerea, nu mie: romanul l scrisesem deja, si nu mai aveam nimic de ales. Dar
redactia, am mai spus eu, a fcut dou sau trei ncercri nereusite de a transa n acest sens si,
iertat s fiu pentru lipsa de tact, s-a transformat n ceva de genul Znamia si Moskva.
Am avut aceast impertinent. Dar Tvardovski, n dispozitia generoas fat de mine, nu s-a
suprat nici de data aceasta si n-a dat nimnui prilejul s se supere, declarnd c, de fapt, eu le
fcusem un compliment: ei erau mai presus de acele reviste.
Pe tot parcursul dezbaterii el urmrise si reusise s le smulg redactorilor acordul pentru romanul
meu si acum conchidea cu mare satisfactie:
Este extraordinar de plcut c, pentru prima dat (?) nimeni n-a rmas deoparte: si eu, m
rog, nu chiar ca prostul, am stat la locul meu si am tcut mlc. (Este tocmai ceea ce toti
ncercaser s fac!...) Acum c solohov este acoperit de decoratii, oamenii au uitat c eroul lui
nu este emul nostru, si c la el partidul nu este reprezentat dect de niste indivizi antipatici. Pe
Donul linistit pune problema: ct l cost pe om revolutia? Romanul pe care-1 examinm pune si
el o alt problem: ct l cost pe om socialismul, iar acest pret, omul l poate plti? Continutul
romanului nu se contrapune socialismului, numai c duce lips de acea claritate pe care am fi
dorit-o. Rzboiul" este prezentat aici n chip exhaustiv, dar pacea", bunul cel mai de pret din
acei ani, este trecut cu vederea. Unde este deci creatia istoric a maselor?... Dorinta mea
modest, ca simplu cititor: viata aceea, dac ar putea s se arate un pic, fie si ca o margine de

auror! S lumineze acea margine de cer numai att ct ar permite autorul...

Vai, eu nu aveam nimic n plus de luminat. Socoteam c si asa le-am artat un orizont nsorit, am
scos acutul subiect atomic" care-si avusese un corespondent real si 1-am nlocuit cu unul
medicinal" dintr-un film sovietic de succes n acei ani.
Dar, n aceast clip, una dintre cele mai importante din viata sa de redactor, nici Tvardovski n-a
mai insistat n nici o privint:
De altfel, dac Tolstoi s-ar fi situat pe platforma PMSDR1, oare de la el am fi primit mai mult?
1 Partidul Muncitoresc Social-Democrat din Rusia, partid marxist care avea s se scindeze
ulterior n mensevici si bolsevici. (N.t.)
132
n aceleasi zile, la insistenta lui Laskin, s-a ncheiat cu mine contractul pentru roman (precautul
Zaks s-a rzgndit, a reintrat n cochilia lui si ntr-un fel a reusit s se eschiveze: si-a aruncat
asupra lui Tvardovski obligatia de a-si pune semntura).*
si ntr-o tar normal, ce mai era de asteptat din momentul acela? S se trimit romanul la tipar
si-atta tot. La noi, ns, decizia unei redactii era zero, neant. Acum era momentul s-ti bati capul:
cum s procedezi?
Dar, n afar de obisnuita transmitere spre cioprtire cenzurii, ce putea s fac A.T. cu textul? S
i-1 trimit nc o dat aceluiasi Lebedev? Cred, zicea A.T., c dac i s-o nzri nu stiu ce n
roman, Lebedev nu se va clinti... Nu-i convine nici lui"...
Lebedev, se ntelege, nu s-a clintit, si nici romanul nu s-a clintit, n naivitatea mea mi nchipuiam
c, n cearta lor ideologic cu chinezii, orice arm le va fi de ajutor, si c si capitolele mele despre
Stalin o s vin la tanc, cu att mai mult cu ct Stalin va fi acum spunit nu de CC, ci de un scriitor
oarecare. Dar era august 1964 si, probabil, Lebedev simtea deja c pmntul ncepea s se
clatine sub picioarele sefului su. Desigur, nu o dat se caise el c-si ptase reputatia din cauza
mea.
Ca s sondeze terenul, A.T. i-a dat numai un sfert de roman, spunnd: Prima parte. La celelalte
lucreaz."
ntmplarea a fcut ca acum s se produc o ciocnire ntre A.T. si Lebedev din cauza lui
Ehrenburg. Polikarpov (sectia cultur" a CC) si Lebedev voiau ca Tvardovski s refuze n nume
propriu ultima parte a memoriilor lui Ehrenburg, adic acestea s nu fie interzise de cenzur", ci
refuzate de redactie". A.T. le-a rspuns cu demnitate: Nu eu 1-am fcut laureat, si deputat, si
lupttor pentru pace. n general, nu snt un admirator al lui. Dar din moment ce este si laureat, si
deputat, si cunoscut n toat lumea, si trecut de saptezeci de ani, nseamn c trebuie publicat
orice ar scrie."
* Tot n aceleasi zile, M.A. Lifsit, un ortodox care, ani de zile, avusese o influent foarte puternic
asupra lui Tvardovski, a dat o recenzie scris asupra romanului meu. Recenzia anticipa acei nori
ai criticii care s-ar ngrmdi deasupra romanului, dac ar fi publicat, si poate n parte 1-a fcut
pe Tvardovski s sovie. A trebuit s m apr n scris ca s contracarez un asemenea efect
asupra poetului.
133
Din cauza capitolelor romanului meu, atmosfera s-a ncins si mai tare. Lebedev le-a declarat
calomnioase la adresa regimului sovietic. A.T. a cerut explicatii. Lebedev a rspuns printr-un unic
exemplu: Oare ntmpltor ministerele noastre lucrau noaptea? si nc asta ele joac
dame.. .*" si adug un sfat: Ascundeti romanul ct mai departe, ca s nu-1 vad nimeni."
Rspunsul lui A.T. a fost ferm: Vladimir Semionovici, nu v mai recunosc. Este asa mult de cnd
tratam mpreun, dumneavoastr si cu mine, acest gen de recenzii si recenzenti?" Lebedev: Ah,
dac ati sti cine este nemultumit astzi si regret c Ivan Denisovici a fost publicat!"
(Din alte surse demne de ncredere: sotia lui Hrusciov se plngea unui general n retragere: Ah,
dac ati sti ce neplceri am avut din cauza lui Soljenitn! S-a terminat, noi nu ne mai bgm n
afacerea asta!")
Se spune c minunea nu trece de dou ori pe aceeasi crare. S i se reproseze lui Lebedev c
s-a lepdat de aceast cauz? Nu e mai just s fie admirat pentru ndrzneala pe care a avut-o
prima dat?**
Cu aceasta s-a sfrsit evolutia" Cercului. Trebuie spus totusi c n programul pe 1965 Tvardovski
a avut curajul s anunte c eu lucram la un mare roman pentru revist".
* Cu foarte putin vreme n urm mi s-a spus c Lebedev fcuse parte din Ceka. Fcnd

socoteala anilor, asta era sub Stalin. Atunci, desigur, ei nu jucau dame.
" Dup cderea lui Hrusciov, Lebedev, n virtutea noii rspunderi colective a cercurilor
conductoare, nu si-a pierdut dect functiile, dar n-a fost azvrlit n anonimat si n-a srcit. K.I.
Ciukovski 1-a ntlnit n 1965 la sanatoriul de la Barviha. Fostul boier de snge" scria niste
memorii si i-a spus lui Ciukovski c el respinge toate inexactittile mele referitoare la viata de
familie a lui Stalin (capitolele mele l deranjaser totusi). El mi-a mai trimis urri de Anul Nou
1966, ceea ce m-a frapat, ntruct eram pe punctul de a fi arestat (oare s nu fi stiut chestia
asta?), i parvenise zvonul c m-am certat cu Tvardovski si m ndemna s m mpac. Mi-era
mare lehamite la data aceea si n-am pus pret pe gestul lui, gest poate dezinteresat n modul cel
mai sincer. Ulterior, n-am mai avut nici un contact nici cu Tvardovski. si de curnd am aflat c
tocmai n acel an, 1966, Lebedev a murit la nici cincizeci de ani. La nmormntarea fostului
consilier atotputernic, nu a venit nimeni de la CC, nimeni de la partid, nimeni din partea scriitorilor,
doar Tvardovski. Mi-1 imaginez cu silueta lui viguroas, cu spatele su lat, nclinndu-se spre
sicriul micului Lebedev.
134
Voiam s tac si s scriu, voiam s-mi scutesc scrierile de niste crri asa de ntortocheate, dar nu
m puteam abtine. Pentru c era greu de priceput sensul real al conjuncturii si linia de urmat: si
dac ratam o ocazie? Cu textul Luminrii n vnt am fcut turul ctorva teatre, dar piesa n-a avut
succes la regizori. si apoi, n primvara lui 1964, abtndu-m de la tactica mea de prudent, pur
si simplu printr-un impuls de moment, mi-am dat Frmele pe mna ctorva persoane, punndu-le
n vedere c puteau s nu le ascund, dar s nu le difuzeze dect printre oameni de bine".
Aceste Frime, dimpotriv, au avut un mare succes. Ele s-au rs-pndit foarte repede n sute de
exemplare si au ajuns pn-n provincie. Pentru mine, mai surprinztor dect toate era faptul c o
pledoarie sincer pentru credint era primit cu cldur de ctre intelectualitate. (Rmsese chiar
asa de mult n urm vremea cnd o asemenea atitudine scandaliza n asa msur nct ar fi
subminat orice reputatie literar?) Samizdatul a contribuit de minune la difuzarea Frmelor si a
reprezentat o iesire destul de isteat pentru un scriitor pe care autorittile deciseser s-1
interzic. Difuzarea Frmelor a fost asa de ampl nct dup o jumtate de an, n toamna lui
1964, ele apreau n Gr ani', lucru pe care eu si Novi mir 1-am aflat din scrisoarea unei rusoaice
din emigratie.
Pentru Tvardovski, aceast rspndire ilegal a scrierilor mele, fie ele si cele mai mrunte (si deja
respinse de el!), era dureros de neplcut: era vorba aici si de gelozia de a vedea ceva de-al
meu facndu-si drum fr aprobarea lui de redactor si de temerea c acest fapt ar putea s-i
strice" romanului si, n general, activittii mele literare legale (si ce alt ru mai putea s
provoace?...) si iat ct era de schimbtor si cte fatete existau n el: nu demult se ntrecea pe
sine n efortul de a promova opera lipsit de orice sans care era romanul meu, si iat c acum,
dezgustat, punea ntrebri referitoare la una dintre Frmele mele pe care o citise mpotriva
vointei sale (cercul reunit la dacea sa de la Pahra l fortase s-o citeasc, lucru pe care poetul 1-a
fcut aproape cu repulsie difuzarea nc o dat i scpa!):
Creator, si cu liter mare? Ce-i asta?...
1 Revist de literatur, art, stiint si gndire socio-politic a emigratiei. Se publica n limba rus
la Frankfurt pe Main. {N.t.)
135
Dar nssi stirea c Frmele au fost publicate peste hotare 1-a lovit ca un trsnet. Cei cu acces
la ghidul cenzorului aflau cu groaz ce oribil revist antisovietic era acest Grani. (Ghidul ns
nu spunea nimic despre calitatea articolelor despre Dostoievski, despre Losski, care apreau
acolo...) De altminteri, o jumtate de an le-a trebuit Frmelor ca s ajung n Europa, si cu
ncetineala instantelor noastre si pn s se dezmeticeasc au trecut nc opt luni pn s se
raporteze despre cele ntmplate...
Dar ntre timp a avut loc mica revolutie din octombrie" 1-au debarcat pe Nikita. Au fost zile de
neliniste. Nu m asteptam la o asemenea formul de simpl lovitur de stat", dimpotriv, m
pregtisem pentru eventualitatea mortii lui Hrusciov. Promovat de acest om si numai de el, numai
prin el si numai prin el m mentineam si eu? Dup cderea lui, nu m astepta si pe mine o
prbusire rsuntoarei Temeri firesti pentru un fost locatar vesnic hituit al lagrului; cu
sigurant nu eram n stare nici s-mi fac o idee despre pozitia mea: o fi solid, o fi slab?
Silentios si inert pn la destituirea lui Hrusciov, intentionam acum s devin si mai silentios si mai

inert. Primul meu reflex a fost s merg de urgent la Tvardovski, la noua lui dacea. Intrasem n
panic, el era foarte bine dispus. Pentru el, hotrrea plenarei CC era just nu numai din punct de
vedere administrativ, ci si din cel moral. De vreme ce plenara CC a considerat c e cazul s-1
destituie pe Hrusciov, nseamn c ntr-a-devr experimentele acestuia nu mai puteau fi
suportate. Cu doi ani n urm, A.T. deborda de entuziasm la gndul c ne conduce un asemenea
om". Acum i gsea noii conduceri laturi extrem de promittoare (sus i se vorbise cu
amabilitate"). Trebuie de altfel s recunoastem c n ultimele luni ale domniei lui Hrusciov, viata
devenise insuportabil pentru Tvardovski. Uneori, simplu ca bun ziua, nu mai vedea cum o s
reziste revista. Moskva putea s-i publice pe Bunin (tocat mrunt), pe Mandelstam, pe Vertinski;
Novi mir, pe nimeni, nimic, si chiar Romanul teatral al lui Bulgakov fusese blocat doi ani de zile
pentru a nu-i jigni pe cei de la MHAT". Ar trebui o povestire din care s transpar
fidelitatea dumitale fat de stat si de partid" mi-a spus el trist, fr ca aceasta s fie ctusi de
putin o rugminte.
Venisem cu un proiect destul de marcat de panic: s nlocuim acest roman cu altul. Porneam de
la premisa c momentan Cercul nu era cunoscut dect lui Lebedev, care pierduse puterea. Urma
ca
136
l
eu s fac n asa fel ca acest roman s dispar din seiful revistei si, n schimb, s dau ct mai
repede Pavilionul cancerosilor, care va fi considerat ca acelasi roman", numai c rebotezat de
autor. M temeam c ntr-o bun zi o s vin s verifice seiful lui Novi mir, o s-mi ia romanul si
eu si cu Tvardovski o s ne ducem de-a berbeleacul pn-n fundul iadului. Acum consideram c
am comis o mare nechibzuint atunci cnd mi-am scos romanul din subteran si 1-am dat spre
lectur redactiei. Acum m frmntam n cutarea unei solutii: cum s m lipesc de pmnt ca s
devin inobservabil, cum s m camuflez mpramutnd din nou culoarea cenusie. Cum s reiau ca
altdat lucrul, n liniste, la masa mea de scris, spunnd adio editurilor de tot felul?
Dar eu nc nu prea l ntelegeam pe Tvardovski, de vreme ce-i propuneam o asemenea
aventur de detinut care vrea s evadeze din lagr. El avea o stim prea mare si pentru revista
sa si pentru postul su ca s adopte metoda ascunztorii" si a substituirii. si apoi ce s ascunzi,
dac n roman nu este nimic mpotriva ideii comunismului", asa cum am czut de acord la
sedinta de redactie?.. . Totusi nu puteam eu acum s dau napoi: nu ati nteles mare lucru!
Pericolul este mult mai mare!
A.T. se temea de altceva; nc din var m sonda, ncruntnd sprn-cenele: nu cumva romanul
circul pe sub mn? Circul zvonul c lumea l citeste", m punea el n gard pentru orice
eventualitate. El ar fi vzut n aceasta o trdare miseleasc din partea mea. Romanului i se
baraser toate drumurile, poate c ani de zile va r-mne ncremenit acolo unde se afl, dar eu,
autorul, s nu ndrznesc s-1 dau cuiva s-1 citeasc. Asa ntelegea A.T. contractul meu cu
revista.
De altminteri, n asteptarea represaliilor, nici mie nu-mi mai ardea de difuzare.
Mazilirea lui Hrusciov m-a costat un set complet al scrierilor mele: era vorba de al doilea depozit
integral (din cele dou) pe care-1 aveam undeva, departe de Moscova. Depozitarul (N.I. Zubov)
avea de la mine dezlegare ca n caz de pericol s ard totul. Cderea lui Hrusciov, fireste, i s-a
prut a constitui un asemenea pericol (ntr-un fund de provincie, nu-ti dai seama). Ce si-o fi zis:
mare rsturnare, o s nceap perchezitii si arestri n mas. si a ars totul. La drept vorbind, mi
fceam cte trei sau patru copii din tot ce scriam, numai
137
din Banchetul nvingtorilor aveam doar dou copii, si acum rmsesem doar cu una, la
Moscova.
Cderea lui Hrusciov ns m-a determinat s-mi pun lucrurile la loc sigur: ele se gseau aici, cu
sabia confiscrii deasupra lor. Chiar n acea lun a lui octombrie am expediat n Occident, cu
strngere de inim, Primul cerc (a fost un succes). O imens usurare. Acum n-aveti dect s m
mpuscati!
Totusi, rsturnarea lui Hrusciov a fost pentru mine si o mic binefacere mic, aproape
fantomatic. Aceasta nu se va manifesta imediat, ci mult mai trziu, dar se va manifesta: plecarea
lui Hrusciov m scutea de datoria mea de onoare. Ridicat de Hrusciov, eu, ct ar fi fost el la
putere, n-as fi avut o adevrat libertate de actiune, ar fi trebuit s-i art recunostint lui si lui

Lebedev, desi acest cu-vnt sun ridicol n gura unui fost detinut, s-i art simpla recunostint
omeneasc de care nu te poate dispensa nici un motiv politic. Eliberat acum de aceast protectie
(dar fusese o protectie?), m eliberam si de datoria de recunostint.
Credeam c vor veni zile mai bune, c mi-era scris s le apuc si eu si c va sosi o epoc a
deplinei transparente. Deocamdat mi alesesem pentru ani de zile calea tcerii si a muncii
ascunse, mi propuneam, pe ct posibil, s nu fac nici cel mai mic gest public, s m fac uitat (o,
dac m-ar uita!...). S renunt la orice ncercare de a m face publicat. Partea mea s fie scrisul,
numai scrisul. Oare e ru asa?... Mi se prea o conduit nteleapt. Dar, n realitate, era o
autodistrugere.
O jumtate de an dup aceea n-am mai dat nici pe la Novi mir, nu aveam ce s fac acolo. Toat
iarna 19641965, treburile mi-au mers bine, am lucrat cu mare spor la Arhipelag, materiale de la
fosti detinuti aveam acum din belsug. Fortnd mersul destinului, recupernd omisiunile unei
jumtti de secol, am dat o rait prin regiunea Tambov ca s adun frnturi de informatii despre
tranii rsculati pe care chiar descendentii si apropiatii lor, bine ndoctrinati, i numeau banditi.
Altor persecutii, n definitiv, n-am fost supus. Mi se pusese un clus n gur sub Hrusciov, nu mi
se va mai pune nc unul.
si din nou m-am destins, am renceput s triesc ca unul deasupra cruia nu planeaz nici o
amenintare; m gndeam s m mut laObninsk. n mprejurimile acestui oras din regiunea
Kaluga, pe malul rului Istia, aproape de satul Rojdestvo, mi-am cumprat o

138
parcel de grdin. Eram n mare zor s scriu si Arhipelagul si s ncep R-17.
De altfel, noua conducere se distingea, n generai, printr-o mare circumspectie si foarte lent
decidea sau schimba ceva. Numai n aprilie 1965 la Aghitprop"1 sau cum i-o fi zicnd, a aprut
un sef nou, Diomicev. Tvardovski traversa atunci o lung perioad de depresiune la spital si la
sanatoriu (metod pur ruseasc! Din ncrctura cea mai tenebroas, din tensiunea, din
necazurile muncii lui de redactor, el putea, pe o imposibil ax de coordonate alcoolice, s
treac, pentru dou sau trei sptmni si de data aceasta pentru dou luni, ntr-un univers,
inexistent pentru colaboratorii si functionarii si, dar pentru el pe deplin real, si de acolo s se
ntoarc cu trupul bolnav, dar cu sufletul odihnit). Abia n iulie a fost primit Tvardovski n prima sa
audient la Diomicev. Audienta s-a desfsurat ntr-o atmosfer de cordialitate, si Diomicev si-a
exprimat dorinta de a-1 ntlni si pe acest Soljenitn. Unde s m gseasc, Tvardovski nu stia, si
nu a promis nimic, dar chiar n ziua aceea ceva irezistibil m mpingea spre Novi mir s mai
spun cineva c nu exist telepatie. De la redactie, A.T. a primit imediat legtura telefonic si mia fixat audient pentru a doua zi, 17 iulie.
Aproape toti redactorii se adunaser n cabinetul lui Tvardovski. De mult nu-i mai vzusem
laolalt. M-am simtit strin si m-am plictisit printre ei. Eu aveam n cap Arhipelagul si Tambovul lui
1921, si ei mi cereau n cor o mic povestire care s poat trece", pentru c, vezi Doamne,
publicarea a ceva" de-al meu, dup o ntrerupere de doi ani (si n semn de loialitate fat de noua
Conducere) era acum foarte important.
Pentru ei si pentru loialul Novi mir, desigur, da. Dar pentru mine, o mic povestioar care s
poat trece" ar fi fost ca o pat pe numele meu, ca o suflur ntr-un metal turnat, ca o carie ntr-o
msea. Forta pozitiei mele rezida n faptul c de numele meu nu se lega nici un compromis si
aceast puritate trebuia s-o pstrez, chiar dac ar fi fost s tac nc zece ani.
Ei au insistat de asemenea toti (urmndu-1, ce-i drept, n privinta aceasta pe Tvardovski; era
frapant la ei acest zel unanim n a sustine n toate fleacurile prerea sefului) ca n vederea vizitei
de a doua zi s-mi rad barba pe care mi-o lsasem de ctva timp. Scrii1 Directia central de agitatie si propagand. (N.t.)
139
tor ras independent si fr de partid, mergnd s se prezinte sefului Aghitpropului de partid (dar n
ce problem, la drept vorbind? de ce?), era musai s-mi fac aceast min impersonal, care era
de rigoare n aparatul de partid. si cu atta seriozitate s-au apucat s m conving de chestia asta
nct ai fi putut crede c redactia treab mai serioas nici c avea. De trei, de patru ori m-am
eschivat (binenteles, fr s amestec direct aparatul de partid n motivarea atitudinii mele)
atunci ei au nceput s-mi cear s nu m duc ca un flusturatic n cmas cu guler deschis si
mbrcat peste pantaloni, ci n costum negru, cu cravat si asta n luna lui cuptor! (Desigur,
nu m-am conformat cererii lor.)

Am ncercat s stau de vorb ntre patru ochi cu A.T. aiurea, nimic. El plutea, chiar simtea c
zboar cnd se gndea ct de amabil 1-a primit Diomicev si spera foarte mult c vizita mea de a
doua zi va duce la ntrirea pozitiei mele, dar si a revistei Novi mir.
Mergnd la ntlnire, mi-am propus s fac ca aceast coexistent indecis s dureze ct mai mult.
Eu nu prezint pentru voi nici un pericol si lsati-m n pace. Eu lucrez ncet, nu am aproape
nici un material scris, afar de ceea ce este deja publicat si de ceea ce se afl la redactie. si, la
urma urmei, snt matematician si snt gata s m ntorc la aceast meserie, de vreme ce
literatura nu m mai hrneste.
Acesta era stilul obisnuit, de foarte veche traditie, aceasta era perdeaua de fum" tras de unul
familiarizat cu lagrul; si treaba a mers de minune- La nceput foarte circumspect, suspicios,
Diomicev, pe parcursul acestei conversatii de dou ore, a devenit mai cordial cu mine si a luat de
bune toate cte i le spusesem, n vocea lui voalat lipsea complet simtul realittii, dar spre sfirsitul
convorbirii acesta se dovedi a fi prezent printr-o destindere a atmosferei. El avea o figur
extrem de stears si un limbaj frust.
Era epoca n care deja ncepea s se reverse acea calomnie de la tribun", calomnie pe care
ntr-o societate deschis nimeni nu si-ar permite o, pentru c acuzatul poate totdeauna s se
apere contra ei, dar care, n societatea noastr nchis, este inatacabil si distrugtoare, n
privinta aceasta, presa noastr pstreaz tcere (ca s nu atrag atentia Occidentului asupra
persecutiilor), n timp ce n sedintele si instructajele ce se tin cu usile nchise, oratorii, la un semn
al prezidiului, debiteaz, cu sententiozitate si aplomb, orice minciun despre persoana
indezirabil. Cel interesat nu numai
140
c nu are acces la acele sedinte si instructaje si deci nu se poate apra, dar mult vreme nici nu
stie unde si ce s-a vorbit despre el; el se afl pur si simplu ncercuit de zidul nenduplecatei
calomnii.
nc nu se cnta dect preludiul acestei calomnii, forma acesteia nc nu se deslusea, dar deja se
spusese c mi-am trdat patria, c am fost fcut prizonier, c am lucrat pentru politia dusmanului.
S intentez un proces? Dar calomniatorii erau prea numerosi si ocupau posturi oficiale.
Diomicev m privea cu o severitate comptimitoare, cu un ochi si mai comptimitor si reprobator
(cellalt ochi nu era sut la sut normal).
Lund eu nsumi conducerea conversatiei, m-am apucat s rspund la o critic aprut n ziare
pe marginea Casei Matrionei. Ce stupid repros gazetresc: de ce n-am mers 20 de kilometri mai
ncolo, ca s pot arta un colhoz fruntas?* dar eu nu snt ziarist, ci cadru didactic si lucrez
acolo unde am fost repartizat. si apoi ce este exagerat n tabloul pe care-1 fac eu colhozului,
dac Izvestia, bestelindu-m, a confirmat ea nssi c nu numai satul Matrionei, ci tot ansamblul
colhozurilor, si nu numai n 1953, ci si zece ani mai trziu, este nc n situatia de a nu recolta nici
mcar atta gru ct bag n pmnf! Frumoas agricultur, n-am ce zice, o ntreprindere bazat
pe putrezirea griului de smnt!... Ce e cu tipul femeii dezinteresate care lucreaz gratuit fie
pentru colhoz, fie pentru vecini? oare nu vrem noi ca toat lumea s fie dezinteresat?
El continua s tac si eu am pus o ntrebare care nu se cuvine s fie pus de jos n sus:
Snteti de acord cu mine? Sau aveti vreo obiectie? Interpelarea 1-a luat din scurt, el nc nu-si
formase o prere (si
nici nu putea s si-o formeze de capul lui!), argumentele mele nu se potriveau nicicum cu
sistemul de fraze care aveau curs la ei.
Dumneata ntelegi totdeauna ce si pentru ce scrii? ntreb el deprtndu-se de subiect.
Usurel!... Eu, de bun seam, nteleg totdeauna; n privinta aceasta snt suficient de corupt de
traditia literar rus. Dar e de* Criticii nici nu au remarcat c eu mentionasem: presedintele de-alturi", care-si salvase
colhozul de la faliment facnd specul cu pdurile aluzie la acelasi Gorskov pe care criticul mi1 ddea ca exemplu.
141
vreme s vorbesc despre asta. Cu pasi precauti m angajez pe un drum alunecos:
Depinde n care lucruri. Pentru folosul cauzei, acolo, da: afirm valoarea convingerilor la tineri;
aminteste c trebuie construit comunismul mai nti n om si apoi n piatr. Krecetovka are intentia
clar de a demonstra c, iat, crimele nu snt imputabile numai unui anumit numr limitat de
rufctori nveterati, ci ele pot fi svrsite si de oamenii cei mai puri si mai buni si c rul trebuie

combtut n el nsusi. (De altminteri, Diomicev a spus mai trziu c el nu citise nici Folosul cauzei,
nici Krecetovka si c nu era pregtit pentru aceast discutie cu mine.) Dar n Matriona si n Denisovici, eu... mergeam pur si simplu n urma personajelor. Nu-mi fixasem nici un scop.
(Acest personaj avea s devin n ochii lui cheia convorbirii noastre, n mai multe rnduri, n
interventii publice, avea s povesteasc, mereu cu aceleasi cuvinte, cum m-a strns el cu usa cu
ntrebarea: de ce scriu? si cum eu n-am fost n stare s fac altceva dect s repet argumentul
perimat si deja dat la rebut de literatura realismului socialisteu merg n urma personajelor". Dar
personajele trebuie s mearg n urma autorului...)
Plednd pentru Denisovici, eu am fcut un dubleu: o lovitur dat crtuliei lui Diakov1 (intelectual
de nalt clas, acesta, dar de ce nu contribuie si el cu mici crmizi la construirea socialismului?
De ce, timp de cinci ani, n-a fcut dect s curete copaci de ramurile nefolositoare, treab pe care
niste femei o fac ntr-o jumtate de or?...) si o lovitur dat povestirilor lui G. selest2 (cum putea
eroul su preferat s-1 conspecteze pe Lenin si n acelasi timp s le ia pinea si mncarea celor
care trudeau din greu?). Dar Diomicev nu gsea condamnabil conduita btrnului comunist al lui
selest, dimpotriv, se grbi s-mi replice:
Dar Ivan Denisovici n-a sterpelit o portie n plus de casa?
Dar e Ivan Denisovici! El n-a ajuns la conditia de intelectual, nu-1 conspecteaz pe Lenin! Pe
el 1-a stricat lagrul! si noi l pln-gem pentru c nu stie dect s se bat pentru ratia sa.
1 Povestire t'sspre cele trite de mine. Amintirile din lagr ale unui membru al PC si victim n
1949 a represiunii staliniste; publicate n 1964.
2 Pepita. (N. t.)
142
Da, a spus, plin de important, Diomicev. Ar fi fcut bine s plece urechea la oamenii
constienti de acolo, care ar fi putut s-i explice sensul cuvintelor care se produceau...
(si tu, tu unde erai cu explicatiile tale cnd se produceau aceste evenimente? si ce-ati fi fcut voi
cu aceast biat nuvel, dac eu atunci v-as fi explicat totul?...)
Eu: Pentru a cuprinde problema lagrelor n toat amploarea ei, ar trebui nc o carte. Dar (pe
un ton expresiv) nu stiu, este oare necesar?
El: Nu este necesar! Nu trebuie s mai vorbim despre lagre! Este un subiect apstor si
neplcut.
Repetnd c nu dezavuam nimic din ceea ce scrisesem si c as scrie exact acelasi lucru dac ar
fi s-1 refac, eu ncercam s-i mprtsesc preocuprile mele: c lucrez foarte ncet si c de
aceea m gndesc s m ntorc la matematic (ideea aceasta a primit-o fr umbr de ngrijorare
pentru destinul literaturii noastre nationale); c snt foarte nemultumit de productiile mele si c
adesea distrug ceea ce am scris.
Am s v spun dincolo de orice modestie: as vrea ca operele mele s triasc douzeci,
treizeci si chiar cincizeci de ani.
El mi iert aceast lips de modestie si-1 cit cu cldur pe Gogol care a ars partea a doua a
Sufletelor moarte.
Da, da. Asa fac si eu. El era foarte multumit.
si n ct timp ati scris Ivan Denisovicil
n ctiva ani, am oftat eu. N-as putea s v spun exact. Eu tot asteptam ntrebarea n legtur
cu Cercul, care mucegia
deja de-un an n seiful lui Novi mir. Asteptam ntrebarea referitoare la Frmele, publicate n
Occident. Dar seful Aghitpropului nu stia nimic despre acestea.
n aceast atmosfer de sinceritate reciproc i-am destinuit planurile mele intime de creatie:
Pavilionul cancerosilor.
Titlul nu este prea sumbru?
Deocamdat este provizoriu. Va fi vorba despre meseria de medic. si despre mobilizarea
sufletului mpotriva mortii. Cu kazahi si uzbeci.
si nu va fi o carte prea pesimist? se nelinisti el totusi. Nu-u!
Dar dumneavoastr, n general, smteti pesimist sau optimist?
143
Eu snt un optimist incorijibil, oare nu se vede asta dup Ivan Denisovicil
Mi-a enumerat ceea ce trebuie evitat, ceea ce nu vrea partidul s apar n operele literare
(aceste amnunte erau foarte precise, deja pregtite n capul lui):

1) pesimismul; 2) nnegrirea; 3) sgeti ascunse.

(Am rmas uimit: punctul trei era exprimat asa de exact nct prea s m vizeze direct. As fi vrut
s stiu care dintre ei gsise formula...)
Am trecut peste sgetile ascunse", dar n legtur cu nnegrirea" voiam precizri. Iat, de
exemplu, mujicii din Bogucearovo, care nu permit evacuarea printesei Mria (si care, ei nsisi, l
asteapt fr ndoial pe Napoleon)1 este aceasta o nnegrire a rzboiului pentru aprarea
patriei sau nu?
Dar se vedea c Diomicev nu citise aceast carte si disputa esua. Totusi, conversatia cpta o
alur din ce n ce mai favorabil.
mi place c nu v-ati suprat pe critic si n-ati pus-o la inim, spuse el nu fr o anumit
simpatie. M temeam c o s luati n nume de ru chestia asta.
Eu nu iau nimic n nume de ru, niciodat, nici n clipele cele mai grele.
Pe parcursul convorbirii, n mai multe rnduri si fr s fie nevoie, m coplesi cu elogiile:
dumneavoastr snteti o personalitate puternic", dumneavoastr snteti un mare om", lumea
ntreag are ochii atintiti asupra dumneavoastr". Ei, chiar asa! reactionam eu uimit,
exagerati!" (El chiar c exagera: n Occident, dincolo de moda politic, aproape c nici nu se
ntelegea ce e cu mine.)
Da, da, atintiti asupra dumneavoastr si el nsusi rmase vistor. Destinul v-a jucat o
fest, dac pot s m exprim asa.
Din ce n ce mai binevoitor cu mine, ncepu chiar s m consoleze:
Nu toti scriitorii snt recunoscuti n timpul vietii, chiar n epoca sovietic. De pild, Maiakovski.
(Dar si eu vreau asta! s evitm de-acum s ne mai ntlnim, chestiunea s-o raportm n
posteritate.)
1 Evocare a romanului Rzboi si pace de L. Tolstoi. tranii nu snt deloc grbiti s-si urmeze
stpnii care fugeau din calea lui Napoleon, cci acesta, cine stie, poate i dezrobea. (N.t.)
144
mi dau seama c snteti ntr-adevr tipul rusului deschis, spuse el bine dispus.
Eu ddeam din cap fr jen. Da, as fi fost asa dac n-as fi fost expediat n Arhipelagul Gulag. As
fi fost asa dac, timp de 48 de ani, mcar o zi nu ne-ati fi mintit dac, timp de 48 de ani, de
cnd ati desfiintat diplomatia secret si nominalizrile secrete, ati fi fost, mcar o zi, cu inima
deschis fat de noi.
Eu vd c ntr-adevr snteti un om foarte modest. N-aveti nimic n comun cu Remarque.
Ah, iat deci de ce se temeau ei cu Remarque!... Dar de literatura rus s-au dezvtat s se
mai team. Vom reusi noi s-i facem s-si recapete acest nvt?
Eu, bucuros, am confirmat:
Cu Remarque, nimic n comun.
n sfrsit, dup toate confidentele din partea mea, el m-a considerat demn de o confident si din
partea lui:
n ciuda succeselor noastre, ne aflm ntr-o situatie grea. Trebuie s ducem lupta nu numai n
afar, ci si nuntru. Tineretul este cuprins de nihilism, de mania de a critica totul si unii
iresponsabili nu fac dect s-i mping si iar s-i mping pe calea asta.
Eu n nici un caz! am exclamat cu sinceritate, pentru c indiferenta crescnd a tineretului fat de
problemele generale si majore ale vietii m revolta.
Cu aceast ocazie am descoperit c amndoi ne nscuserm n acelasi an, drept pentru care a
propus s ne amintim de fremttoarea noastr tinerete, care a fost o tinerete de sacrificiu.
(A fost, tovarsi, a fost cndva... Numai c, spre deprimarea noastr, istoria nu se repet, pentru
ca din nou s... Prin asta, ea d totusi dovad de bun gust.)
Am rmas amndoi cu un sentiment de mare satisfactie.
Eu nu i-am cerut nici s m ajute s-mi public o culegere de povestiri, nici s m sprijine n
legtur cu piesele. Principalul rezultat a fost acela c, ntr-un mod cu totul neasteptat, fr efort
si fr pregtire, mi-am ntrit pozitia de lng noii conductori si, acum, puteam s scriu n tihn
de-a lungul unui anumit numr de ani.
Ei n-au mostenit un al doilea Pasternak! spuse, conducndu-m la iesire, secretarul cu agitatia.
Nu, un inginer sau un matematician mediu din secolul al XX-lea nu se va putea obisnui cu
vitezele de broasc testoas cu care acesti
145

domni din Piata Veche se misc pentru a-si strnge informatiile n cadrul propriului lor aparat.' Nu
trecuser dect nou luni de cnd apruser Frmele n Grani, de unde s le stie Diomicev?...
Polikarpov nu le stia dect de-o lun, i le artase lui Tvardovski si ntrebase dac snt ale mele.
Tvardovski rspunsese c el era sigur c majoritatea nu snt ale mele.
Tvardovski, de bun seam, nu le vzuse pe toate, cu toate acestea era sigur c nu erau ale
mele! si era asa de sigur nct, trimi-tndu-m la Diomicev, nici nu a mai amintit de acea
convorbire, nu m-a mai prevenit cci i-as fi spus c toate erau ale mele! Iat deci logica
nomenclaturist: inferiorul (eu) n-are nevoie s stie tot ceea ce stie superiorul (el). si inferiorul
(eu) nu putea s fi scris ceva despre care s nu fi fost ncunostiintat superiorul (el).
Dar, deodat, A.T. afl din ntmplare c revista Semita i skola se pregtea s publice n tar o
parte din aceast serie. Din aceast cauz pe poet aproape c-1 cuprinse panica: pi, le
garantase sefilor c Frmele nu erau scrise de mine! n plus, l rodea invidia: nimeni altcineva
(nici mcar eu!) afar de Novi mir nu avea dreptul s publice operele mele. Ct priveste Frmele,
cu trei ani n urm el le catalogase drept material brut", despre ce publicare putea fi vorba? si, n
sfrsit, din moment ce se produsese marele necaz de a fi publicate n Occident, nsemna c n
tar ele nu vor fi publicate niciodat] (Ideea c o scriere care ti s-a publicat n strintate este
pierdut iremediabil si pentru tine, ca autor, reprezint o umilire, nu 1-a prsit pe Tvardovski
niciodat n anii ct 1-am cunoscut. La nceput, la fel de tare i repugna si samizdatul. El nu
recunostea dect editurile deschise, oficiale, care colaboratorilor revistei lui le erau nchise ca
nimnui altcuiva.)
si unde nu m convoc de urgent. Probabil c si Ia alte edituri este asa, dar la Novi mir stiu
sigur c asa este si nu ncetez a m minuna de chestia asta: a fcut autorul ceva ce nu trebuia
con-voac-l la redactie! Autorul, dup cum se vede, este considerat ca prestnd pe lng revista
respectiv un serviciu de interes statal, si, ca n orice alt serviciu de acest gen, el poate fi chemat
la ordine de ctre seful su.
Dar, n acel august, n-a fost nimeni s-1 ajute pe Tvardovski s dea de mine. n acea lun a
plecat la Novosibirsk (unde, n treact fie spus, la o ntlnire cu cititorii, cineva i-a pasat un biletel?
Este adevrat c Soljenitn a lucrat pentru Gestapo?").
146
Nu pot s apreciez dect cu aproximatie ntorstura care se pregtea n tara noastr n augustseptembrie 1965. Odat si-odat o s se lumineze toate ungherele istoriei noastre si o s ni se
povesteasc exact ce si cum a fost. Deocamdat se poate spune aproape cu certitudine c, n
frunte cu selepin, zis surik cel de fier", se pregtea o ntoarcere brutal la stalinism. selepin, se
spunea, propusese ca n economie si n administratie s se strng surubul n manier stalinist,
problem n care, cic, s-ar fi ncontrat cu Ko-sghin. Dar n privinta necesittii ca n domeniul
ideologiei s se strng surubul, nu s-a manifestat nici un fel de divergent. selepin propunea s
se fac o plecciune n fata ui Mao Tzedun, s se recunoasc justetea liniei acestuia: n-o s se
fac gaur-n cer, n schimb se va realiza regruparea fortelor. Rationamentul stalinis-tilor era
acesta: dac nu n ntoarcerea la Stalin, atunci n ce const sensul destituirii lui Hrusciov?... si
cnd o s trecem la treab? n acea lun de august a fost convocat o important consftuire n
probleme ideologice si s-a proclamat: lupta pentru pace" continu, dar nu trebuie s-i dezarmm
pe oamenii sovietici (ci s-i asmutim fr ncetare mpotriva Occidentului); trebuie exaltat spiritul
combativ, trebuie luptat mpotriva pacifismului; linia noastr general n-are nimic de-a face cu
coexistenta"; singura vin a lui Stalin a fost aceea de a fi desfiintat conducerea colectiv si de a
fi reprimat ilegal cadre sovietice de partid, att si nimic mai mult; nu trebuie s ne temem de
cuvintele msuri administrative"; e timpul s reactualizm conceptul util de dusman al
poporului"; spiritul hotrrilor initiate de Jdanov cu privire la literatur era just; trebuie
supravegheat revista Novi mir, de ce o laud asa de tare burghezia? (Erau referiri si la mine: c
am deformat adevrata imagine a lumii lagrelor, unde au avut de suferit numai comunistii,
dusmanii aflndu-se acolo pentru motive bine ntemeiate.)
n conceptia oamenilor lui selepin, toti acesti pasi trebuiau fcuti n secret. Un prim asemenea
pas le-a reusit la nceputul lui septembrie 1965: arestarea lui Siniavski si Daniel. (O mie de
intelectuali" din Moscova, acesta era numrul de persoane a cror arestare o cereau acolitii lui
Semiceastni.)
n acel nceput de septembrie plin de alarme, mi-am pus n gnd s-mi retrag romanul de la Novi

mir. ce stiu eu, or s vin, or s deschid seiful si... Am plnuit totul din timp, trebuia s m
grbesc s m dau la fiind si s m camuflez n spatele matematicii.
147
Pe 6 septembrie m-am dus la dacea lui Tvardovski. L-am gsit cu boala lui n plin recidiv. Cu
pasi grei, a cobort de la primul etaj: n maiou de corp, cu ochii tulburi. Acum mi-ar fi fost greu s
m explic cu el chiar treaz de-ar fi fost, darmite n halul de betie n care era. Pedala numai pe
marile lui ofuri, pe toate celelalte nu le vedea, nu le auzea, nu ie percepea.
Eu mi risc capul pentru dumneata, si dumneata... Evident, nu-mi era greu s-1 nteleg: nu m
deschisesem ctre
el, toat reteaua proiectelor, a calculelor, a demersurilor mele i rmsese ascuns si acum, pe
neasteptate, iesea la lumin.
Din vorbirea lui A.T., confuz, nesistematizabil n jurul unui ax logic, reiesea:
c n-am voie s actionez cum vreau eu, fr s m sftuiesc cu el" (a se citi: fr s-i cer
permisiunea);
c nu ar fi trebuit s acord revistei Semiia i skola dreptul de a publica Frtmele;
si apoi si problema brbii! barba...
Era uimitor ct de mult l obseda barba mea. Imperii se cltinau, capete cdeau si el... barba-n
sus, barba-n jos... De altfel, acum, sincer ca omul la betie, iat-1 explicndu-mi:
Se spune c vrei s te ascunzi...
Cine spune asta? n gura cui v uitati dumneavoastr?
Nu snt obligat s-ti rspund... Se spune: nu poart el barb de florile mrului... Bun procedeu
de trecut frontiera...
Dar cum ajut barba la trecerea frontierei?!
Ei bine, o tai si treci de nu te stie nici vntul, nici pmntul. Clipire de ochi aposi, de betiv, clipire
vrnd s semnifice eruditie si sagacitate... A.T. las a se ntelege c la sectia cultur" a CC se
spune c, n mod cert, eu am transmis Frmele la Grani:
Am simtit c m cuprinde amrciunea. Nu pentru c asa se vorbeste despre mine la sectia
cultur", ci pentru c Tvardovski s-a lsat ptruns de aceast atmosfer si pentru c nu are forta
de a se mpotrivi.
Cu toate acestea, cum-necum 1-am fcut s nteleag: vreau s-mi retrag Cercul. Ca s-i refac
sintaxa."
Nu crede.
i spun sincer: socotesc c seiful lor nu este sigur.
Asta i se pare o nstrusnicie, ce poate fi mai sigur ca un seif ntr-o institutie sovietic oficial?!
Degeaba snt eu autorul: snt
148
legat de mini si de picioare de contract, si revista are dreptul de a nu-mi returna romanul. Cu att
mai mult cu ct eu insist s fac curtenie total n acel seif lund toate cele patru exemplare.
Dar A.T. este bun, m crede, si, orict i-ar prea de ru, promite c mine d un telefon la revist
ca s mi se restituie exemplarele respective.
Ei bine, aparent, totul mergea bine. Numai dac as fi avut rbdare pn trecea surik cel de fier"!
Prea devreme am scos nasul... Prea devreme...
Pe 7 septembrie, telefonnd de la revist, cu mare greutate obtin legtura la dacea lui Tvardovski.
Vocea lui este slab, dar normal, nu ca ieri. M roag prieteneste: nu le lua, nu trebuie! La noi
snt n sigurant, nu trebuie! Bine, ia trei exemplare, las unul.
E ca o mam care-si vede copiii prsind casa. Lsati-mi mcar unul!...
si doar e de nteles! si redactia are dreptul.
Dar eu snt obsedat: mie mi trebuie toate! (Eu vd mai bine! Vd mai departe! M-am hotrt! Miamintesc cum i-au nsfcat romanul lui Grossman1, chiar din seiful revistei Novi mir.) Febrilitatea
mea! Vesnic m mpinge, m incit s prevd cu douzeci de miscri nainte.
Le recuperez pe toate patru. Dactilografiate conform regulilor de editare, ele umplu un
geamantan mare, facnd imposibil nchiderea acestuia.
Cu vreun alt text mai secret, as fi luat imediat msuri de protectie, m-as fi uitat n dreapta si-n
stnga, as fi fcut s dispar toate urmele. Dar aici este vorba de un text purtat la lumina zilei,
pregtit pentru publicare. Nu fac dect s-1 retrag de la Novi mir, care nu mai este un loc sigur, l
iau, dar de fapt, nu pentru a-1 ascunde.

Ce-i drept, l duc ntr-un apartament periculos, un punct strategic (Teus) unde, nc recent, era la
pstrare arhiva mea principal, chiar aceea pe care n noaptea de Anul Nou o adusesem de la
Riazan. Dar partea esential a nhumrilor mele, toat comoara mea, tocmai o retrsesem de
acolo. Nu mai rmneau acolo dect lucruri secundare, semipublice, n genul Luminrii.
1 Panta rhei, povestire n care Vassili Grossman dezvluie exactiunile din timpul lui Lemn, n
special n represiunea contra trnimii, si astfel l coboar de pe soclu pe ntemeietorul statului
sovietic. (N.t.)
149
Exist momente cnd ratiunea noastr slbeste, o ia razna. Cnd prevederea excesiv se
transform n cecitatea cea mai grav, calculul se transform n perplexitate, vointa se transform
n abulie. (Fr asemenea rateuri, nu ne-am mai cunoaste limitele.) Teus, profesor de
matematic, pensionar, era un om foarte onorabil, dar cam neglijent, zpcit, nedisciplinat n
materie de conspiratie, si eu l stiam c asa este; totusi, timp de peste trei ani, cum-necum totul a
mers, desi amfitrionul era gur-spart la telefon si a scris chiar un studiu semicriminal despre
Ivan Denisovici, si chiar aveam de stire c studiul lui se afl deja la CC, ceea ce pe mine m lsa
rece! De curnd retrgndu-mi de la Teus ascunztoarea portabil (picup) cu arhiva mea, nu am
verificat continutul acesteia, n-am fcut spturi pentru a verifica dac, efectiv, Teus nu lsa
descoperite dect lucruri de mai mic important. Dar el, nclcind conventia noastr, scotea din
cnd n cnd, pentru a citi si reciti, ba Banchetul nvingtorilor (ultimul exemplar!), ba Republica
muncii, ba poeziile de lagr printr-o minune, nu si anumite alte lucruri. si din neglijent nu mai
punea nimic la locul lui! Apoi, inventariind totul fr mine, el, fr mcar s m anunte, le-a
expediat frumusel pentru var tnrului su prieten, Zilberberg.
si iat c n apartamentul lui Teuspe care-1 gsisem mai sigur dect seiful de la Novi mir miam nchis geamantanul cu cele patru exemplare ale Cercului, (n timp ce-1 tram pe strzile
Moscovei, parc m sufocam, m simteam urmrit: din cauz c, n mod cert, din spate m fixau,
ca niste ochi de bufnit, proiectoarele.)
mi vine pur si simplu s rd cnd m gndesc ct de mult mi pierdusem ratiunea: ca brbat,
decisesem s cobor n adncuri si, ca un copil, iat c am muscat din momeala stupid a lui I.
Kariakin cum c Rumiantev, seful lui foarte-foarte liberal, acum redactor la Pravda, intentioneaz
s publice dou, trei capitole inofensive din Cercul. si lsnd la Teus trei exemplare, m-am crat
cu al patrulea la Pravda. Mintea mi plecase cu sorcova.
n seara de 11 septembrie, n intervalul dintre arestarea lui Si-niavski si cea a lui Daniel, ghebistii
(securistii) au perchezitionat n acelasi timp familia Teus (de unde au luat Cercul) si, dintre toti
prietenii ei, tocmai pe Zilberberg, ca s ia restul arhivei mele.
In ultima clip nainte de a-mi ncepe coborrea n adncuri, n ultima clip petrecut la suprafat,
m-au rnit!
M-au rnit.
M-au rnit. .
150
ANIMAL RNIT
De atunci nc n-au trecut doi ani, dar n timp ce, dup douzeci si doi de ani de Ja arestarea
mea, sentimentul legat de aceasta se estompeaz, noul naufragiu 1-am trit mai dureros. socul
arestrii mele fusese amortizat prin aceea c ea m scpa de front, de lupt; prin aceea c
aveam douzeci si sase de ani; prin aceea c n afar de persoana mea nu suferea nici una
dintre operele mele finite (pur si simplu pentru c acestea nu existau); prin aceea c se punea la
cale cu mine ceva interesant, chiar pasionant; precum si prin presentimentul nc foarte vag (dar
persistent) c tocmai prin aceast arestare voi putea s influentez cumva destinul trii mele.
Dar esecul din septembrie 1965 a fost cea mai mare nenorocire a celor patruzeci si sapte de ani
ai vietii mele. Timp de mai multe luni 1-am resimtit ca pe o adevrat ran fizic greu vindecabil
ca pe o lovitur de lance care-mi strpunsese pieptul; fierul se prinsese acolo ca un crlig,
imposibil s-1 mai scoti afar. si cea mai mic miscare (amintirea cutrui sau cutrui rnd din
arhiva confiscat) mi producea o durere acut.
Lovitura cea mai dur consta n aceea c iat, dup ce absolvisem ciclu complet scoala
lagrului, constatam ct eram de prost si de vulnerabil. Timp de optsprezece ani lucrasem la
rzboiul meu de tesut literatur, verificnd trinicia fiecrui fir; o eroare asupra unei singure
persoane putea s m arunce n groapa lupilor cu tot ceea ce scrisesem dar nici mcar o dat

nu m-am poticnit, nici mcar o dat n-am comis vreo eroare; cte eforturi nu fcusem pentru a m
apra, cte sacrificii pentru redactarea propriu-zis; planul prea grandios, eram gata s mai
astept nc zece ani pn s m afirm n lume cu toat opera mea si, n deflagratia acelei bombe
literare, nu mi-ar fi prut ru s ard eu nsumi; dar iat, a fost
151
suficient un pas gresit, a fost suficient o stngcie, si tot planul, toat munca de-o viat a
naufragiat. si nu numai munca mea de-o viat, ci si testamentul milioanelor de dispruti, al celor
care nu putuser s-1 sopteasc pe-al lor, al celor care, muribunzi pe-o dusumea ntr-o barac
de lagr, nu putuser s-1 murmure pe-al lor testamentul acela, eu nu-1 executasem, l
trdasem, m dovedisem nedemn de el. mi fusese dat mie, aproape numai mie, s scap deacolo, si ei acum cranii zcnd n gropile comune ale lagrelor si puseser attea sperante
n mine, si eu m prbusisem, nu fusesem la nltimea sperantelor lor.
Perpetu contractie a mediastinului. n regiunea plexului solar te ia cu great si nu-ti dai seama
ce e asta: boal a sufletului sau presentiment al unei noi nenorociri. Arsur intern insuportabil.
Te ustur si nu gsesti leac. Mult vreme nu scapi de uscciunea din gt. Tensiune pe care nu
poti s-o faci s cedeze. Cauti salvare n somn (ca atunci cnd erai la nchisoare): a dormi, a dormi
si a nu te trezi! A te visa ntr-o lume tihnit si fericit! dar, peste cteva ore, barierele defensive
ale sufletului cad la pmnt si un sfre-del incandescent te readuce la realitate, n fiecare zi, a
cuta n tine nsuti vointa de a merge drept, de a te ndeletnici cu ceva, de a munci, crend
aparenta c acest lucru ar fi necesar si ar fi posibil pentru suflet, n timp ce la fiecare cinci minute
gndul nu-ti d pace: la ce buni De-acum, la ce bun?... ti triesti toat viata de parc ai juca un
rol: cci stii bine c n realitate totu-i pierdut. Impresia c orologiul lumii s-a oprit. Gnduri despre
sinucidere pentru prima dat n viata mea si, sper, pentru ultima dat. (O singur mn-giere:
microfilmul meu, microfilmul deci, era deja n Occident! Toat partea anterioar a operei mele
scpase!)
n aceast stare sufleteasc ce-i drept, cu ntreruperi pentru miscare si nseninare, am trit trei
luni de zile. Efectuam, dintr-un impuls, operatiuni defensive cele mai urgente, cele mai la ndemn (de altfel, uneori si gresite), dar nu reuseam s-mi fac o idee adecvat despre situatia mea
n ansamblul ei, nici s aleg un comportament adecvat. M asteptam realmente s fiu arestat,
aproape n fiecare noapte. Ce-i drept, n caz de arestare adoptasem o tactic nou, de fermitate:
voi refuza orice fel de depozitie; i voi declara nedemni s urmreasc injustitie literatura rus; le
voi cere formularul pentru depozitii autografe" (conform codului de procedur penal, am dreptul
la aceasta, si acum) si voi scrie: Constient de
152
responsabilitatea mea n fata celor care m-au precedat n marca literatur rus, eu nu pot nici s
recunosc, nici s accept controlul politienesc asupra acesteia. Nu voi rspunde la nici o ntrebare,
nici a anchetatorului, nici a tribunalului. Aceasta este prima si ultima mea declaratie." (N-or s
aib alt solutie dect s-mi coas declaratia la dosar! sta e procedeul lor.) n felul acesta, c
avea s fie condamnare la moarte, c avea s fie condamnare la nchisoare pe viat, eu eram
gata pentru orice. Dar, att ntr-un caz ct si n cellalt, asta nsemna ntreruperea muncii mele. De
fapt, ntreruperea se si produsese: catastrofa m surprinsese n toiul muncii la Arhipelag. si
materialele de mare valoare, si o parte din prima redactare deja terminat existau ntr-un singur
exemplar si reprezentau o amenintare atomic. Cu ajutorul unor prieteni fideli, inten-sificnd
msurile de precautie pentru a dejuca filajul, a trebuit s ascund totul n Tainita de departe, si
acum ntrebarea cnd o s m ntorc la aceast carte rmnea fr rspuns.
Lucrul la aceast carte, eu oricum l oprisem nc nainte de a m fi arestat.
stirea despre nenorocire m-a atins n doi timpi, nu dintr-o dat. Mai nti a venit Veronika Turkina
si nu mi-a povestit dect de confiscarea romanului dar si acest lucru mi-a fost ca un cutit n
inim; am nceput s-mi fac reprosuri: ce-am fcut eu! Nu 1-am ascultat pe Tvardovski, am luat
romanulsi eu nsumi snt vinovat de pierderea lui. n momentul acela am fost anuntat c
Siniavski a fost arestat. Romanul meu ddea oare mai putine pretexte? Dou zile mai trziu, eu
eram nc n libertate. Poate c aceasta se datora pur si simplu faptului c nc nu m gsiser la
mine n Rojdestvo? Dar ce se ntmpla n locuinta mea de la Riazan? Habar n-aveam. Viata mea,
se alegea praful de ea. Poate c ei trecuser deja pe-acolol
Era spre sear, nghesuind degrab cteva lucruri n masin si ceea ce mai rmsese dintre
manuscrise (dup plecarea noastr, de-acum ntr-o or, ei pot sosi si perchezitiona), lund-o pe

drumurile de la periferia Moscovei, ocolind orasul, am ajuns la dacea lui Tvardovski: s reusesc
a-1 pune la curent mai nainte ca eu s fiu arestat.
Nici acum nu nteleg de ce descoperirea Cercului-87 mi s-a prut mie atunci o catastrof: eu nc
nu cunosteam catastrofa principal, dar faptul c romanul meu ajunsese la Lubianka nu fcea
dect s confirme proverbul latinesc cum c au si crtile soarta
153
lor" si s marcheze debutul carierei mele literare. (Cred c ei veniser nu dup roman, care a fost
pentru ei un cadou suplimentar; aceast actiune a fost un prilej de a se conferi cuiva un ordin si
de a se jubila n instante. si numai anii vor arta dac respectivii n-au jubilat pe riscul propriului
lor cap. Romanul, ca si un ghetar n munti, poate c li s-a prut c, atta timp ct nu este mpins so ia din loc, este mai putin periculos...)
Un necaz, suprapunndu-se altui necaz, a fcut s rmn n pan de benzin pe ultimul kilometru
si a trebuit s umblu, cu o canistr goal n mn, prin Pahra, orselul scriitorilor. Tvardovski era
acas si discuta cu mesterii care consolidau gardul noii sale vile si-i mutau portalul. Acestia
cereau o arvun substantial. Am intrat si eu n vorb si, fcndu-i semn lui A.T. s vin deoparte,
i-am spus n soapt:
Vesti proaste. Au confiscat romanul. Pe loc i s-a contractat tot trupul.
De acolo?
Trebui mai nti s termine trguiala cu mesterii, s mearg dup benzin la Tendriakov, iar apoi
eu s revin cu masinan timpul acesta, A.T. reusi s se obisnuiasc si cu aceast nou idee.
n acea sear, el s-a prezentat splendid, mult mai bine dect mine. Cu o sptamn n urm, n
aceste camere, pentru o problem infinit mai mrunt, se suprase asa de tare, si dduse
drumul la toti nervii, mi fcuse reprosuri si acum, dimpotriv, nu mai reprosa nimic, desi se
dovedea c avusese dreptate. Astzi, avea o tinut brbteasc, echilibrat, nu se arta deloc
grbit s m ntrebe unde si cum s-a ntraplat asta si s discute situatia. Dacea lui era cam
sumbr si avea alur de mic castel. Ddu foc unui brat de vreascuri din semineul decorativ.
Rmseserm amndoi la gura sobei.
Primul lui reflex a fost acela c se va plnge a doua zi lui Dio-micev. Dup o or, dup ce mai
chibzuise, mi-a spus c ar fi mai bine s fac eu lucrul acesta.
M-am apucat pe loc s ntocmesc un proiect de scrisoare, dar din momentul acesta se ivi o prim
si foarte mic fisur care apoi avea s se lrgeasc: A.T. insista ca eu s folosesc expresiile cele
mai blnde si chiar imploratoare, n special nu admitea s scriu confiscare ilegal". El insista s
scot neaprat acest cuvnt, pe motiv c actiunile organelor respective nu pot fi ilegale". M-am
mpotrivit fr fermitate. (A doua zi, la Moscova, mi-a telefonat special ca s
154
m ntrebe dac am schimbat cuvntul. Spre rusinea mea, am cedat: n loc de ilegal", eu, de
data aceasta slugarnic, am scris nemeritat". Nu mi-a venit n mintea mea ntunecat un cuvnt
mai potrivit care s nceap cu aceleasi litere1, pentru a avea mai putin de corectat.)
Dup o noapte fierbinte si fr somn, noi, eu si sotia, am plecat dis-de-dimineat la Moscova.
Acolo, dup cteva ore, Teus mi-a dat de veste despre un necaz mult mai mare: n aceeasi sear
de 11 septembrie fuseser confiscate si Banchetul nvingtorilor, si Republica muncii, si poeziile
despre lagr! Nu puteam s nteleg cum de s-a putut ntmpla asa ceva, cci aceste materiale nu
se mai aflau la Teus! Asta ntr-adevr era o nenorocire, cci cele de pn acum nu fuseser dect
mici mizerii inaugurale! Se rupeau si se prbuseau podurile sub picioarele mele, fr glorie si
nainte de vreme.
(Deci asemenea ntorsturi am avut eu n vedere atunci cnd am subintitulat cu amrciune
aceast carte schite din viata literar"...)
Dar declaratia ctre Diomicev am ntocmit-o ca si cnd n-as fi fost la curent cu chestiunea
romanului. Traversam una dintre acele zile moscovite nsorite, animate si cu totul ireale; apoi,
dup un control amnuntit, am intrat din nou n somptuoasa cldire a CC, unde att de recent mi
se rezervase o primire att de reusit; am traversat vastele coridoare pustii, mobilate ca niste
camere; pe usi nu erau nscrise functiile, ci numai numele nume insignifiante, necunoscute,
fr relief; si declaratia am remis-o unui amabil secretar, o mai veche cunostint de-a mea.
De acolo m-am dus la Novi mir, A.T. nu-si gsea linistea din cauza expresiei actiuni ilegale", voia
s aud din gura mea c am suprimat-o. si mai cerea el ceva foarte important: s nu spun
nimnui c mi s-a confiscat romanul! altminteri o publicitate indezirabil ar complica foarte mult

situatia.
Fisura se lrgea. A cui situatie??... A forurilor superioare sau a mea? Indezirabil?... Dar
publicitatea era singura mea scpare! Am s povestesc oricui mi-o iesi n cale! Am s-i pndesc si
am s-i gsesc pe cei care, o dat ce le voi spune povestea, or s-o rs-pndeasc pe o arie ct
mai vast!... (Lundu-mi Cercul mpreun cu provocatorul Banchet, ei nu-mi complicaser, ci mi
usuraser
1 n ruseste nezakonnoe (ilegal") si nezaslujennoe (nemeritat"). (N.t.)
155
existenta: de-acum puteam s fac mai mult tevatur n jurul confiscrii.)
Dar a m deschide pe loc lui Tvardovski nsemna s-1 expun la un infarct! Cum poate o idee de o
insolent att de inimaginabil s se vre n capul unui autor descoperit de ctre partinicul Novi
mirii... Dup asta, ce-o s se ntmple cu Novi mir?... Nu, nu este gata A.T. s nghit cu polonicul
aceast oroare. Trebuie s i-o servesc cu lingurita.
Rezult c n-au luat numai romanul. Ci si vechea versiune a piesei Cerbul si trfa ocnei si niste
poezii despre lagr.
A.T. deveni mai sumbru:
si poeziile, ele nu snt despre tticu si mmica?...
Fcu o mutr acr. Dar era bucuros c una dintre copiile romanului scpase gratie chiar seifului
Pravdeil
n cursul acelor zile, toate au nceput s se miste, pe Rumiantev 1-au zburat de la Pravda, iar
binevoitorul meu Kariakin a trebuit s mearg s-mi recupereze romanul din forfota de acolo.
Eram deja n 20 septembrie, n sptmna ce trecuse de la arestarea lui Siniavski si Daniel,
cuprins de panic, toat Moscova", cum se spune, schimba ascunztorile unde tinea
samizdatul si crtile criminale ale emigratiei, le plimba n pachete de la o cas la alta, spernd c
asa va fi mai bine.
Dou sau trei perchezitii si cte alarme, cinte, retractri chiar! Asa de plpnd si de nesigur
era libertatea conversatiilor si a manuscriselor care ne fusese druit si care existase n vremea
lui Hrusciov.
n ce priveste romanul, 1-am rugat pe Kariakin s-1 aduc de la Pravda direct la Novi mir.
Supraestimnd vigilenta si ghearele KGB, noi nu eram convinsi c binevoitorul Kariakin va reusi
s-1 aduc. Dar 1-a adus fr s ntmpine greutti: eu 1-am pus pe micul divan din biroul lui A.T.
si acum l asteptam pe acesta. Nu m ndoiam de faptul c, la vederea exemplarului salvat, A.T.
va simti cum i bate inima si, bucuros, va pune imediat romanul n seif. Mi-1 si imaginam cum
radiaz de bucurie. Sosi si A.T, ncepu conversatia mapa groas, bine cunoscut, se afla pus
piezis pe micul divan. A.T. o zri, se apropie si, fr s-o ating, ntreb contrariat: Asta ce-i?"
I-am spus eu ce este. Iar el, ncruntat si dintr-o dat distant fat de mine, deveni de
nerecunoscut:
156
Dar de ce 1-ai adus aici? Acum, dup confiscare (iat deci confiscarea legal!) noi nu
mai putem s-1 pstrm la redactie. Acum s nu te ascunzi n spatele nostru.
Parc m-a lovit cu ceva n cap!... Nu pentru c as fi tremurat pentru acest exemplar, eu mai
aveam (aveam si n Occident unul), dar el era convins c acesta era unul dintre ultimele dou!
(Lui A.T. i plcea cnd cineva i compara revista cu Sovremennik-ul lui Pus-kin. Desigur, erau alte
timpuri, dar dac Puskin ar fi fost rugat s salveze un roman pe care-1 vneaz Sectia a treia
oare el ar fi refuzat s ia mapa, oare ar fi respins-o?)
Mai mult dect attA.T. a refuzat s publice n Novi mir scrisoarea n care eu combteam
calomniile privind biografia mea (agitatorii komsomolului si ai partidului deja colportau prin toat
tara povesti cum c eu am fost n serviciul nemtilor", c am fost politai" si gestapovist"). Cu
dou sptmni n urm, A.T. nsusi m sftuia s fac aceast scrisoare (cu enigmaticul mi s-a
recomandat. .."). Dar iat necazul: originalul scrisorii mele l trimisesem la Pravda, contnd pe
Rumiantev, n prezent debarcat, iar lui Tvar-dovski i remisesem copia.
Nu am obiceiul s rspund la scrisori care mi se trimit n copie 1-am auzit spunnd.
Asa de mult se schimbaser poetii...
si ce s combati, atta timp ct romanul este retinut?... O s se spun: nseamn c ceva
estel...
n aceste cuvinte rsuna siguranta de sine a nomenclaturistului. Simpl logic! Dac romanul

este retinut n 1965, cum se poate sustine c autorul n-a fost politai n 1943? (Problema era alta,
desigur! El n-avea puterea de a-mi publica replica si trebuia s gseasc o explicatie onorabil
pentru refuzul su: convingerile, m-nte-legeti.)
Eu, pierdut, sedeam lipit de scaun, rspundeam fr vlag, iar Tvardovski nu mai contenea cu
reprosuri fastidioase la adresa mea:
1) Cum am putut eu s adresez n aceste zile, fr s m sftuiesc cu el (!), trei plngeri la alti trei
secretari ai CC; n felul acesta l-am ofensat pe Piotr Nilci Diomicev, ceea ce acestuia o s-i
reduc dispozitia de a m ajuta.
Explicatia lui A.T. a fost urmtoarea: Dac cineva mi cere un apartament, dar numai mie, l ajut
din toate puterile mele, dar dac-i
157
scrie si lui Fedin si lui Tvardovski, atunci i spun: perfect, s te ajute Fedin."
si ce asemnare vedea el aici ntre una si alta? Ca si cnd dimensiunile evenimentului permiteau
s te gndesti la vreo ofens", la niste sentimente personale ale unor secretari ai CC. si tat bun
s-mi fi fost Diomicev si tot n-ar fi schimbat cu nimic situatia. Coliziunea era ntre stat si
literatur, iar Tvardovski vedea aici nu stiu ce jalb personal... Dac m-am grbit s trimit nc
trei scrisori (lui Brejnev, Suslov si Andropov*), am fcut-o pentru c aveam niste temeri: Diomicev
nu-mi inspira ncredere, el mi ziceam poate c e de-al lui selepin, o s-mi ascund
scrisoarea si o s spun c eu nu m-am plns, c deci m simt vinovat.
M rog, A. T. ierta omenestii mele slbiciuni aceast publicitate care era de-acum fapt consumat,
ierta faptul c nu m-am abtinut, c i-am vorbit nu stiu cui despre retinerea romanului. (Nu m-am
abtinut!... M-am dus special la conservator, la concertul lui sostakovici, si acolo am povestit
despre necazul meu.) Dar:
2) Dac m-as fi sftuit cu el ca s stiu cui s-i mai trimit plnge-rea, el, A.T., mi-ar fi recomandat
s m adresez direct si nemijlocit lui semiceastni (ministrul Securittii Statului). De ce s-l
ocolesc!
Pentru moment, am fcut o brusc miscare napoi: asta, niciodat! A te adresa lui semiceastni
nseamn a recunoaste suveranitatea Sigurantei Statului asupra literaturii!
Tvardovski nu putea si nu putea s nteleag:
3) Cum am putut eu la un moment dat s le ncredintez celor de la Sovremennik piesa mea, n
ciuda opozitiei salel...
Ct de important era pentru el ca tocmai acum s-si regleze conturile cu acesti gangsteri ai
scenei"! Ct de important era pentru el ca s-mi fac reprosuri n acest ceas al meu de cumpn!
si, n plus:
4) Cum am putut eu s pun la pstrare sacrosanctul Ivan Deni-sovici mpreun cu niste
ranchiunoase piese despre lagre? (Cci, nu-i asa, prin aceasta aruncam o umbr nu numai
asupra sacrosanctului Ivan Denisovici", ci si asupra revistei Novi miri si, n plus:
5) De ce n-am primit eu un apartament la Moscova ntr-un moment n care puteam primi chiar si
o vil? si:
* Eu nu prevedeam, desigur, c el avea s devin ulterior sefiil KGB.
158
6) Cum am putut eu permite revistei Semiia i skola s publice Frmele mele? si, n sfrsit,
extraordinar de important, foarte nou (cu un aer posac, fr zmbet si sobru sut la sut):
7) De ce am nceput s port barb? Nu cumva ca s mi-o rad cnd va fi nevoie s m fac de
nerecunoscut si astfel s trec mai usor frontiera? (Nu pierdu ocazia s-mi transmit si bnuielile
nu stiu crui personaj sus-pus: de ce m-am zbtut atta s m mut la centrul atomic" Obninsk?...)
Revenirea obsesiv la aceste reprosuri meschine avea un caracter prea putin brbtesc.
Nu m-am zbtut s m apr. Nu-mi verificasem frmghia, se rupsese si-mi meritam postura jalnic
n care m aflam.
Singurul gest amical pe care 1-a fcut A.T. n intervalul acesta de o or btut pe muchie a fost
s-mi propun niste bani. Nu i-am luat nu de lipsa banilor m prpdeam eu...
Mi-am luat la subsuoar romanul repudiat, ca un copil abandonat, si am cobort s sigilez cu
cear rosie mapa la curierul-iscoad al revistei Novi mir (tot un calcul de sclav, si de data
aceasta: cnd va veni KGB s vad c n-am dat nimnui s-mi citeasc romanul). De altfel,
douzeci si patru de ore mai trziu, mi-a venit inspiratia s-1 depun la oficiala Arhiv central de
stat pentru literatur si art".

Toat sptmna trecut necazul ca necazul, dar trebuie srit prleazul m ocupasem de
salvarea manuscriselor principale si a tot ce mai scpase, precum si de prevenirea oamenilor ca
s nu-mi mai trimit scrisori. Dup ce m-am descrcat de aceste poveri, dup ce au fost
rezolvate problemele cele mai imediate si cele mai stringente m-a cuprins acea amrciune
mistuitoare si sfsietoare pe care am evocat-o la nceputul acestui capitol. Nu stiam, nu
ntelegeam cum s triesc, nici ce s fac, si cu mare greutate m concentram ca s lucrez doutrei ore pe zi.
n acest timp, K.I. Ciukovski mi-a propus s stau la el (ti trebuia curaj pentru asa ceva), gest care
mi-a fost de mare ajutor, mi-a ridicat moralul. Mi-era team s rmn la Riazan. Acolo le era usor
s m blocheze, acolo puteau s m aresteze pe neobservate si chiar fr a se face rspunztori
de aceasta: oricnd se putea spune c a fost vorba de o nentelegere, de o greseal" a securittii
locale. La dacea lui Ciukovski, la Peredelkino, o asemenea greseal" nu era posibil. Pe sub
boltile umbroase ale coniferelor din parcela lui
159
K.I., m plimbam cu dezndejdea n suflet, ore n sir, ncercnd zadarnic s nteleg situatia mea
si, lucru si mai important, s descopr sensul superior al nenorocirii care se abtuse asupra mea.
Familiaritatea cu istoria rus ar fi putut demult s descurajeze pofta de a cuta nu stiu ce brat
justitiar, nu stiu ce superioar semnificatie cosmic n lantul nenorocirilor abtute asupra Rusiei
ct despre mine, capacitatea de a percepe n propria mea viat aceast mn care te ndrum,
acest sens foarte luminos si care nu depinde de tine, m obisnuisem s-o exersez nc din anii de
nchisoare. Nu totdeauna reuseam s nteleg la timp avatarurile vietii mele; adesea, din
slbiciune a trupului si a spiritului, le ntelegeam contrar semnificatiei lor adevrate si vzute n
perspectiva efectelor lor ndeprtate. Dar mai trziu era imposibil s nu mi se reveleze sensul
autentic al evenimentelor trecute si cu mine nu se ntmpla altceva dect c rmneam mut de
uimire. Nentelegnd drumul adevrat, multe n viat le-am fcut n rsprul scopului principal pe
care totusi mi-1 fixasem dar totdeauna ceva m-a adus pe calea cea dreapt. Aceast
redresare devenise pentru mine ceva asa de obisnuit, o posibilitate asa de sigur, nct nu-mi mai
rmnea de fcut dect un singur lucru: s nteleg ct mai corect si mai rapid orice mare eveniment
al vietii mele.
(Viaceslav Vsevolodovici Ivanov ajunsese si el la aceast concluzie, desi propria lui viat i
oferise un cu totul alt material. El o formuleaz n felul urmtor: Exist un sens mistic n viata
multor oameni, dar acesta nu este perceput de toti n mod corect. El ne este dat cel mai adesea
ntr-un limbaj cifrat si noi, nedescifrndu-I, cdem prad disperrii la gndul c viata noastr este
lipsit de sens. Reusita marilor existente tine adesea de faptul c omul a decriptat cifrul care i-a
revenit, c 1-a nteles si c a nvtat s mearg pe drumul ce i se potriveste.")
Dar eu nu-mi ntelegeam esecul! Fierbeam, m revoltam si nu ntelegeam: de ce trebuia ca
lucrarea aceasta s se prbuseasc? Nu a mea proprie, desigur, ci singura, aproape singura
care scpase ca amintire despre ceea ce a fost adevrat? De ce trebuie necesarmente ca
adevrul s le fie mai putin sau aproape deloc cunoscut urmasilor nostri (fiindc oricui va veni
dup mine i va fi si mai greu dect mi-a fost mie s-i dezgroape; iar cei care au trit naintea mea
nu mai snt n viat, n-au pstrat nimic sau au scris despre lucruri cu totul altele dect acelea de
care, nu peste mult vreme,
160
Rusia va fi nsetat)? De mult vreme si gsiser justificare si arestarea mea, si boala mea
ucigtoare, si multe evenimente personale dar iat acest esec nu-1 puteam ntelege! Acest
esec anula categoric tot sensul anterior.
(Asa-i apreau lucrurile unui sceptic ca mine! si n-au trecut mai mult de dou toamne si iat, n
iarna care a trecut, mi se pare c deja am nteles totul. De aceea m-am si apucat s fac aceste
nsemnri.) Dou evenimente politice nu dintre cele mrunte * au fost de natur s m
bucure la sfrsitul lui septembrie n timpul ospetiei mele la Ciukovski; ele, reunite sub semnul
acelorasi constelatii, s-au produs aproape n aceleasi zile. Unul a fost nfrngerea rzmeritei
comuniste n Indonezia, al doilea nfrngerea actiunii lui selepin. Se acoperise de rusine acea
Chin creia selepin chemase s i se fac temenele, si el nsusi, surik cel de fier, initiatorul
ofensivei din august a aparatului, nu reusise s rstoarne pe nici unul dintre succesorii lui
Hrusciov. Cu un avans de o jumtate de an, raportorii la congresul al XXIII-lea erau deja
desemnati dar selepin nu era printre ei. Instalarea lui selepin n vrful piramidei ar fi nsemnat

urgentarea sfirsitului meu. Acum mi se promitea un rgaz de o jumtate de an. Evident, aceasta
nc nu reprezenta o protectie sigur, ci numai o sperant, si aceea n stare embrionar. O
protectie sigur, mi se prea mie, ar fi fost dac radioul occidental ar fi anuntat confiscarea
romanului meu. Aceasta era, desigur, altceva dect arestarea unor oameni vii ca Siniavski si
Daniel, dar totusi, clcate-ar ursul, cnd i se ia unui scriitor rus munca lui de zece ani pentru a o
zvori!... Atunci, zelosii partizani ai democratiei grecesti si ai Vietnamului de Nord n-ar putea s
consacre acestui eveniment fie si numai un rndulet? Sau le este cu totul indiferent? Sau nu stiu?
M-au mai psuit dar ce era potrivit s fac eu acum? Nu puteam s pricep. Am luat atunci
decizia care nu trebuia: acum este momentul s public. Mcar ceva.
si le-am trimis celor de la Novi mir piesa Luminare n vnt, necunoscut lor pn n prezent. Dup
ce-au citit-o toti, m-am dus la redactie.
n luna n care nu ne vzuserm, Tvardovski devenise si mai abtut, se simtea incomodat,
ncercuit, chiar distrus: toate acestea pentru c acolo sus nu i se vorbise amabil. (Diomicev l
certase aspru: n momentul n care avea nevoie de el, el nu se tinea pe picioare.
161
Ar fi trebuit s mearg la Roma pentru a fi ales vicepresedinte al Asociatiei Europene a
Scriitorilor; nu era agreat acolo nici Surkov, nici Simonov.)
Totusi, A.T. l ntrebase n dou rinduri pe Diomicev n legtur cu romanul meu, telefonic, ce-i
drept. Avnd n vedere ce supliciu era pentru el acest demers, trebuie s dm o nalt apreciere
efortului su. Da, am dat dispozitie s i-1 restituie", a rspuns Diomicev prima dat. Era, evident,
o minciun. Da, am dat ordin sase clarifice problema", a rspuns el a doua oar.
Tvardovski se descurca prost n legtur cu ceea ce mai era de fcut, nici eu nu m descurcam
mai bine. si, n ce m priveste, am consimtit la o ineptie: s cer audient la Diomicev.
Reactia lui A.T. la piesa mea n-a fost de natur s m bucure. Eu stiam c este anemic si
prolix; el ns o gsea foarte scenic" (bietul A.T., pozitia lui de nomenclaturist nu-i permitea s
frecventeze teatrele din Moscova, s se tin la curent cu teatrul modern). Asadar, de ce s n-o
publice? Dar se ivi o problem:
Dumneata prezinti lucrurile sub masca nu stiu crei tri, dar, de fapt, vorbesti despre noi, lucrul
sta este prea clar, concluzia piesei este fr echivoc.
La care eu, absolut sincer, i-am rspuns:
Eu am scris asta despre viciile ntregii omeniri contemporane, n special ale celei ghiftuite.
Admiteti c pot s existe vicii contemporane universalei
El: Nu, nu pot accepta acest punct de vedere care nu face o delimitare ntre capitalism si
socialism. si nu pot mprtsi vederile dumitale asupra vietii si a mortii. S-ti spun ce-as fi fcut
eu dac torul ar fi depins n ntregime de minei De data aceasta, nu o prefat as fi scris, ci mai
degrab o postfat (nu sesizase nota de depreciere pe care o comport chestia asta) n care
as spune c noi nu putem s ascundem de cititor ceea ce scriu autorii (oh! oh! dup cincizeci
de ani!...), dar c nu mprtsim opiniile exprimate si c datoria noastr este s le combatem.
Eu: Ar fi minunat! Mai mult nici nu-mi trebuie.
El: Dar asta nu depinde de mine.
Eu: Ascultati, A.T., dac asta ar fi scris de un autor occidental, ai nostri s-ar bate pe ea, ar
monta-o imediat: vedeti bine cum autorul stigmatizeaz realitatea burghez.
162
El: Da, dac autorul ar fi un oarecare Arthur Miller... Dar, cu toate acestea, si la el personajul
negativ ar avea iesiri anticomuniste.
Dar asta s-a ntmplat numai ntr-o pies! A.T. se fcuse ru si nencreztor fat de mine; eu nu
eram acel cristal limpede pe care el ardea de nerbdare s-1 prezinte celor din Piata Veche si
ntregii omeniri progresiste.
Dar eu n-aveam nimic de pierdut si i-am ntins Palma dreapt, ceea ce pn atunci ezitasem s
fac.
O lu cu amndou minile, bucuros, aproape tremurnd. Este un gen confirmat de practica
literar, proza mea dar poate s treac?
A doua zi la telefon:
Partea descriptiv este excelent, n general este mai teribil dect tot ce ai scris pn acum.
si a adugat:
Noteaz c nu m-am angajat cu nimic...

O, desigur c nu! Desigur, revista nu se angaja! Nu m angajam dect eu: s-mi trambalez
operele pe aici si numai pe aici. Dar cte refuzuri trebuie s mai suport si totusi s continuu a m
socoti membru al echipei lui Novi miri...
Mare mngiere mi-a procurat n aceste luni lectura zilnic a proverbelor rusesti. Parc as fi citit o
carte de rugciuni. Ia ascultati:
Tristetea nu te omoar, dar te cotonogeste.
De necaz nu scapi dormind.
Vine soarta cea rea, minile ti le-o lega.
Timpul nemilos-munte prpstios: cum l masori, asa-1 cobori. (Asta se referea la greselile
mele, cnd unii m ridicau n slava
cerurilor iar eu stteam gur-casc, fceam pe modestul, ratam ocaziile una dup alta...) si n
continuare:
Necazul nu-ti pune streangul de gt.
Noi cu tristetea, Dumnezeu cu tandretea.
Totul trece, numai adevrul nu se petrece!
Ultimul era pentru mine o consolare deosebit. Un singur lucru rmnea neclar: cum s ajut eu
acest adevr? Cci
Cu jalbe nu treci marea. si stlalt, cu aluzie direct:
163
Unul de team a murit, altul de team a nviat. si unul enigmatic:
A sosit nenorocirea n-o lipsi nici pe ea de zmbetul tu. Asadar, pe mine teama trebuia s
m renvie". Asadar, voi pune
n serviciul binelui aceast nenorocire. si poate chiar n serviciul unei victorii? Dar cum? Cifrul
ceresc rmnea nedezlegat.
La 20 octombrie, la Casa Central a Scriitorilor, era srbtorit S.S. Smirnov (50 de ani). Kopelevii
m convinseser s m art si eu pe-acolo, pentru prima dat dup trei ani de zile de cnd eram
membru al Uniunii Scriitorilor: s se vad c snt bine-sntos si zmbesc. Ca s fiu cinstit, era
prima dat cnd asistam la un jubileu si-i auzeam pe confrati ludndu-se unul pe altul. Smirnov
prezidase sedinta care se ncheiase cu excluderea lui Pasternak. Dar de asta eu habar n-aveam,
cci de-as fi stiut, pe-acolo n-as fi trecut. Cu fortreata sa de la Brest-Litovsk1, el, se spunea, a
binemeritat de la patrie. Numai c eu chibzuiam n mintea mea: cum ar fi dus el trebusoara asta
la bun sfrsit dac i s-ar fi interzis s viziteze ruinele fortretei, dac i s-ar fi interzis s se apropie
de microfonul radioului central, dac i s-ar fi interzis s scrie vreun rndulet n vreun ziar sau n
vreo revist, s ia cuvntul n public fie si o singur dat si chiar s vorbeasc despre aceasta n
vreo scrisoare; si dac, ntlnindu-se cu vreun fost lupttor de la Brest, n-ar fi putut discuta cu el
dect pe ascuns, fugind ct mai departe de urechile indiscrete si derutndu-i pe cei de la filaj; si
dac dup material ar fi trebuit s mearg fr diurn de deplasare; si dac ar fi fost nevoit s nusi tin acas materialele colectate si nici propriul su manuscris; n asemenea situatie ce-arfi
iesiti Ar mai fi scris el o carte despre fortreata de la Brest, si nc asa de documentat?...
Asemenea restrictii nu snt de domeniul imaginatiei. Tocmai cu astfel de restrictii m-am confruntat
eu cnd am adunat cele 227 de mrturii pentru Arhipelagul Gulag.*
1 S.S. Smirnov a scris mai multe crti n care i glorific pe aprtorii Brest-Litovskului n cel de-al
doilea rzboi mondial: Fortreata Brestului, Eroii din Fortreata Brestului, Povestiri despre eroi
necunoscuti. (N.t.)
* De fapt, n seara aceea, mprejurrile au fost de-asa natur nct principalul srbtorit" a reiesit
c este, nu stiu de ce, maresalul Jukov, invitat s ia loc n prezidiu. La fiecare rostire a numelui
su si asta s-a ntmplat de vreo cinci sau sase ori sala a izbucnit n foarte sincere aplauze.
Scriitorii din Moscova l omagiau demonstrativ pe maresalul czut n dizgratie! Mic r164
Dup ceremonie, n vestibulul Casei Centrale a Scriitorilor (CCS) s-a produs o oarecare rumoare:
eu eram aici. si vreo zece scriitori din Moscova, urmati de functionarii CCS, au venit pentru a face
cunostint cu mine. Apropierea dintre noi s-a fcut ca si cnd eu as fi fost nu autorul amenintat al
unui roman confiscat de autoritti, ci un laureat rsftat si atotputernic. si njur, susoteli, priviri
piezise. Ce era asta? Magnetismul gloriei, chiar n disgratie? Sau deja un semn ncurajator al
vremurilor? Sau, pur si simplu, nu au cunostint despre situatia dezastruoas n care m aflu?
A participat la jubileu si Tvardovski. Clipind din ochi din cauza birturilor, el a disprut repede de la

masa prezidiului care nu-i fcea nici o plcere, s-a dus n culise sau poate la restaurant, si a
reaprut n vestibulul de la iesire. Fierbea de gelozie c n-a fost el cel care m-a adus prima dat
la CCS (si, ca s fiu drept, nu m sftui-sem cu el dac s vin aici sau nu!). Urmat ndeaproape
de Demen-tiev si de Kondratovici, scutierii si, el m-a tras imediat deoparte, rupndu-m de
prietenii mei si de aceste prezentri. Unde dispruse amrciunea de alaltieri? Vd c barba
dumitale nu mai este la Hemingway, trage deja spre Dobroliubov!" fcu el o remarc. Cei
doi, fireste, confirmar cu promptitudine, n dou zile, pentru ei, chiar barba mea se schimbase!
De fapt, iat de ce: mi se promisese o audient a doua zi la Diomicev.
Victorie! Victorie! jubila Tvardovski, reconfortat. El simtea deja mirul plcut mirositor care, n
curnd, foarte curnd, avea s se reverse dinspre cei de sus mai nti asupra mea, dar apoi si
asupra lui, si apoi si asupra revistei. Orice s-ar fi spus acolo o s mi-1 restituie, n-o s mi-1
restituie dar de vreme ce mprimea, era deja o victorie! Sun-m mine neaprat, eu am s fiu
toat ziua la telefon.
Bietul A.T.! nu se nstrinase defel de mine, sufleteste continua s fie pentru mine, numai c si
eu trebuia s-mi bag mintile n cap, s nu m obrznicesc cu Conducerea, ci s-o fac s ne fie
favorabil.
bufnire a opiniei publice... Dar va duce aceasta la ceva pozitiv? Cel care ar fi trebuit s fie si n-a
fost de Gaulle-ul nostru sedea acolo n costum civil negru si zmbea amabil. Amabil, da, amabil,
dar servil, ca toti maresalii si toti generalii. Iat deci ct de mult deczuse spiritul natiunii: nici
printre comandantii de osti nu mai exista o personalitate.
165
Dar, a doua zi, spre disperarea lui Tvardovski, mi s-a refuzat audienta la Diomicev. Adic nu mi sa refuzat direct; m-a primit asistentul" lui Diomicev, mai exact, referentul cu probleme culturale,
I.T. Frolov, dar aceasta nu putea trece drept o audient". Referentul era un om de 36 de ani.
Fata nc nu i se abrutizase, era destul de inteligent si punea mult abilitate si struint n a
mentine o linie de mijloc ntre democratismul su interior, dublat, desigur, de o extrem
amabilitate n contactul cu un scriitor respectat si constiinta respectuoas, mereu vie, de a fi n
preajma unui important om politic.
Nu puteam dect s-i repet referentului continutul noii mele scrisori ctre Diomicev, scrisoare n
care aminteam de confiscarea arhivei mele, dar n care scriam si despre faptul c multi
conductori de partid n-aveau nici cea mai mic intentie de a repeta astzi anumite afirmatii
fcute de ei nainte de congresul al XX-lea si de a rspunde pentru ele. Asta era deja culmea
obrzniciei! si obrznicie era n scrisoare si faptul c tocmai acum, cnd mi se pregtea cazarea
la Bolsaia Lubianka, eu declaram c la Riazan locuiam n conditii mizerabile si c solicitam un
apartament... la Moscova!
n lips de alt subiect, ne-am angajat, eu si referentul, ntr-o discutie pe teme literare generale.
Cu aceast ocazie, el si-a exprimat prerea c toat literatura sovietic de astzi este foarte
cenusie (era totusi odrasla lor! A cenzurii lor! Dar el explica aceast situatie printr-o penurie
temporar de talente din popor. Eu snt mai optimist dect dumneavoastr! i-am spus eu pe un
ton de repros. Talente exist, numai c dumneavoastr nu le dati voie s se afirme."); c de
aceea nu exist absolut nimeni care s m poat concura, vai, nici chiar solohov; c n mod sigur
oamenii vor citi opera mea, dar pe a concurentului" meu nu o vor citi, si iat deci singurul motiv
care interzice publicarea mea cu temele mele tragice; si nc un lucru, foarte interesant acesta:
din partea noastr, a fostilor detinuti care am ndurat attea suferinte, el vede o manifestare de
egoism n faptul c vrem s imprimm tineretului propriile noastre triri n legtur cu o epoc
revolut.
Chestia asta, pur si simplu, m-a uluit; aceast moral a Marelui Hugh din povestirea lui Oscar
Wilde! Aceste cteva perle despre egoismul acelora care vor s spun adevrul! Care va s zic,
n cercurile conductoare, formula era bine pus la punct, bine turnat, era moned curent!
Pentru ei este plcut si important s stie
166
c cei buni snt chiar ei ei, care se strduiesc s educe tineretul n minciun, uitare si sport.
La zece zile dup ce am depus scrisoarea, mi s-a rspuns prin comitetul regional Riazan c
plngerea mea a fost naintat Procuraturii Generale a URSS".
Iat c lucrurile iau o mic ntorstur! La procuratura general sosise, venind de la un
insignifiant fost detinut pe numele de Sol-jenitn (care, se pare, nici nu si-a ispsit pedeapsa pn

la capt), o plngere mpotriva atotputernicului aparat al Securittii Statului! ntr-un stat de drept,
aceasta este singura procedur corect: cine deci, dac nu procuratura, poate s-1 apere pe
cettean mpotriva actiunilor ilegale ale politiei? La noi, chestiunea mbrac ns cu totul alte
nuante: aceasta nsemna c nsusi CC refuzase s ia o msur politic, cel putin n favoarea
mea. si, de-acum, nu-i rmnea procuraturii dect o singur miscare: s fac n asa fel ca
plngerea mea s se ndrepte mpotriva mea. Mi-i nchipuiam cum dau, timizi, telefon la KGB, si
cum de la acesta li se rspunde: dar veniti si cititi documentul! Soseste o troic de procurori
(dintre care doi stalinisti nriti si unul blazat) si prul li se face mciuc: pi, n bunele timpuri
de odinioar, cnd tria Stalin, pentru o asemenea mrsvie nu exista dect plutonul de executie!
si nerusinatul sta mai are tupeul de a se plnge?... Dar, pe de alt parte, dac CC ar fi vrut s
m bage la zdup, el n-avea nici o nevoie s ncarce procuratura cu aceast treab: ar fi fost de
ajuns s-i dea dezlegare lui Semiciastni. Totusi CC a evitat s ia o hotrre. Ce-i rmne
procuraturii generale s fac? S evite si ea. (Este ceea ce s-a si ntmplat. Un an mai trziu, am
aflat c romanul meu fusese depus n seiful procurorului general Rudenko si c nu le-a fost dat
spre lectur nici mcar sefilor de sectii care erau avizi de asa ceva.) Comunicarea suna terifiant:
problema dumneavoastr a fost transmis procuraturii generale"; totusi, din acel moment,
previziunile mele au luat o turnur ncurajatoare.
Se mplineau n curnd dou luni de la confiscarea romanului si a arhivei mele dar pe mine nu
se grbeau s m aresteze. Ei detineau, pentru a m pune n urmrire penal, un sortiment de
culpe nu complet, ci pletoric, de zece ori mai consistent dect cel de care dispuneau mpotriva lui
Siniavski si Daniel si totusi pe mine de ce nu se grbeau s m aresteze? (S le fi fost totusi
jen s m aresteze la trei ani dup ce m ludaser copios?)
167
Ai ndrznit pe jumtate te-ai salvat! mi soptea crtulia mea de proverbe. Tot ceea ce m
nconjura mi spunea c trebuie s dau dovad de ndrzneal, chiar de temeritate! Dar n cel
Dar cum! Nenorocirea n-o privi cu mutr rea, ci foloseste-te de ea dar cum?
Ah, de-as fi nteles eu acest lucru n toamna aceea! Totul devine simplu din momentul n care ai
nteles, n care ai actionat. Dar, la data aceea, mintea mea nu putea s m duc asa departe.
Dac mcar n Occident s-ar fi fcut tapaj n jurul romanului meu, dac s-ar fi rspndit n cele
patru vnturi vestea privind confiscarea, probabil c as fi putut s nu-mi fac snge ru si s-mi
continuu lucrul, n pace si tihn. Dar cei din Occident tceau! Antifascisti si existentialisti, pacifisti
si simpatizanti ai cauzei africane nimeni nu sufla un cuvnt despre distrugerea culturii noastre,
despre genocidul care se comitea la noi, pentru c toti acestia se aliniau vr-fului aripii noastre
stngi, numai acolo era si forta lor, si succesul lor. si pentru c n definitiv exterminarea noastr
era o problem intern a Rusiei si nu ne privea dect pe noi. Are vecinul dureri de msele, eu mi
vd de treburile mele. Instructia n afacerea Siniav-skiDaniel se apropia de sfrsit, ghearele
jandarmilor mi rvseau arhiva si inima, si tocmai n aceast toamn a fost cptusit cu premiul
Nobel clul solohov.
Din partea Occidentului nu era nici o ndejde, de altfel nici nu trebuie s contm vreodat pe el.
Dac o s devenim liberi, aceasta nu ne-o vom datora dect nou. Dac din experienta secolului
al XX-lea se va desprinde vreo lectie pentru omenire si se va pune problema cine cui i va da
aceast lectie, atunci trebuie s se stie c noi i-o vom da-o Occidentului, iar nu Occidentul nou:
excesul de bunstare si confort i-a atrofiat vointa si ratiunea.
sase luni mai tirziu, omul care fcuse ca premiul s-i fie atribuit lui solohov si care n-ar fi putut s
ultragieze mai cumplit literatura rus Jean-Paul Sartre se gsea la Moscova si, prin
intermediul traductoarei sale, si-a exprimat dorinta de a se vedea cu mine. Cu traductoarea mam ntlnit n piata Maiakovski, dar familia Sartre ne astepta pentru cin" la hotel Beijing". Din
capul locului, eu aveam tot interesul s m vd cu el: iat-1, liderul de opinie" al Frantei si al
Europei, un scriitor independent, de renume mondial, nimeni nu ne opreste ca peste zece minute
s stm mpreun la aceeasi msut, ocazie cu care eu m voi plnge de toate mizeriile care mi
se fac iar acest trubadur al idealurilor umanitare va ridica n picioare ntreaga Europ!
168
Dar ca s faci asa ceva, trebuia s nu fii Sartre. Sartre avea nevoie de mine, putintel din
curiozitate, putintel pentru a avea apoi dreptul de a povesti despre ntlnirea noastr, poate chiar
de a dezaproba pe cineva. Eu ns nu voi avea posibilitatea s m justific. Ce rost are o ntlnire
ntre scriitori, dac unuia dintre interlocutori i se pune clusul n gur si i se leag minile la

spate?" i-am zis eu traductoarei. Pentru dumneavoastr nu este interesant aceast

ntlnire?" ,,Ar fi o ntlnire neplcut, insuportabil. Eu snt pe punctul de a m neca. Mai nti
s fac ceva ca s ne publice."
Ei i-am citat exemplul biatului schimonosit din Pavilionul cancerosilor. La fel apare literatura rus
n fata Europei: unilateral si deformat. Potentialul nevalorificat al marii noastre literaturi rmne
total necunoscut acolo.
n refuzul meu de a-1 ntlni, o fi citit Sartre ct de mare este incompatibilitatea dintre el si noi?
Totusi eu am nceput s actionez, nceput incorect, din cte mi dau seama acum. Pentru c am
actionat ntr-un mod nepotrivit cu stilul meu obisnuit, cu gustul meu. M grbeam s dau un semn
de viat ntr-un fel sau altul si, n acest scop, am atacat un articol confuz publicat de
academicianul Vinogradov n Literaturnaia gazeta. Eu, ce-i drept, de mult vreme adunam
material despre limba literar, dar aici o sluteam, expunndu-1 ntr-o manier pripit, superficial,
neconvingtoare si, n plus, pe un ton foarte polemic si sub forma unui articol de revist, ceea ce
m jurasem s nu mai fac. (si, de asemenea, trecnd sub tcere ideea esential: cei care
stricaser cel mai mult limba rus erau socialistii, cu brosurile lor agramate, si mai ales Lenin.)
Singurul interes pe care-1 prezenta acest articolas era acela de a-mi fi dat ocazia s sfidez
Securitatea statului: Iat triesc si public, si nu m tem de voi!"
Directorul de la Literaturnaia gazeta, Ceakovski, un descurcret cu fierul foarte dezvoltat, ddu
fuga s se consulte" cu Diomicev; poate s apar numele meu n pres? Diomicev, se vede
treaba, rosti un da" foarte prompt.
si nu gresea.
Dar eu am gresit pe toat linia; m-am ncurcat. Am demonstrat o dat n plus c, abandonati
liberului nostru arbitru, noi, la inspiratia acestei trtcute sferice care troneaz pe gtul nostru,
alegem mai degrab drumul gresit.
Pentru c tocmai n acele zile (9 noiembrie) inteligentul Neue Ziircher Zeitung, acest ziar
binecuvntat, anunta c mi se fcuse o perchezitie acas si c mi se confiscaser scrierile. Era
exact lucrul pe care, n cursul acestor dou luni trecute, mi-1 dorisem din
169
toat inima! Acum, aceast stire putea s se rspndeasc si s se confirme. Dar iat c
Literaturnaia gazeta a ajuns n Occident, si prpditul meu de articolas echivala cu o dezmintire
complet; pi, nu le lansasem eu sfidarea: Iat triesc si public, si-mi merge bine!"? Numai c
de data aceasta, sfidarea mea ajungea nu la KGB, ci la ziarul Neue Ziircher Zeitung, care se
vedea tras pe sfoar.
Totusi, aceste cteva rnduri pe care ziarul elvetian le-a publicat despre mine au avut darul s m
mbrbteze si s m ntreasc. De greseala mea nu mi-am dat seama din primul moment.
Socoteam atunci c si articolul din Literaturnaia gazeta mi-a ntrit pozitia.
mi regsisem echilibrul activ si am reusit s termin cteva povestiri ncepute anterior: Ce pcat,
Zaharia-Chimir si nc una. si m-am decis s le cuplez cu riscanta mea Palm dreapt si buchetul
sta de patru povestiri s-1 propun cuiva. Cuiva, dar nu revistei Novi mir. Tvardovski reusise
deja s-mi resping o duzin dintre scrieri mai mult dect mi publicase. Cci Tvardovski, n
ajun nc, se speriase de Palma dreapt, se speriase asa de tare nct nu mai artase textul nici
mcar membrilor redactiei. (si mi-a vorbit despre aceasta ca despre un merit al lui, meritul de a
m apra pe mine, de a-mi apra bunul renume"... Era renumele de care deja m bucuram la
Lubianka? Constient sau inconstient, el se apra pe sine, si apra reputatia de a nu se fi nselat
asupra persoanei celui pe care l descoperise.)
Atunci, L. Kopelev a spus n glum c eu, ducndu-m cu cele patru povestiri pe la cteva redactii
din tabra ostil revistei Novi mir, am reeditat trdarea svrsit de Hagi Murat".1 si, ntr-adevr,
din punctul de vedere al lui Novi mir, mai ales din punctul de vedere personal al lui Tvardovski,
ceea ce svrsisem eu atunci era o trdare miseleasc. (De altfel, cum era de regul prost
informat n legtur cu evenimentele neoficiale, A.T. nici nu a avut prilejul s descopere aceast
trdare n toat amploarea ei: aceast Palm
1 Cpetenie caucazian, evocat n povestirea lui L. Tolstoi intitulat Hagi Murat, n urma unor
certuri cu samil, protagonistul revoltei din Daghestan contra rusilor n anii 1840, el a trecut la
inamic n 1851, mai mult din ciud dect din convingere. Cuprins apoi de remuscri, a ncercat s
fug, dar a fost capturat si ucis. (N.t.)
170

dreapt pe care el o ascunsese si de fidelii si colaboratori, eu, fr mustrri de cuget, o

difuzasem adversarilor lui si nu mpiedicasem secretarele si curierii s-o copieze.
Aici nu vedeam si nu vd nici o trdare, si aceasta din urmtorul motiv; n ochii mei, ndrjita
rivalitate dintre Novi mir, pe de o parte, si Oktiabr si toat aripa conservatoare", pe de alt parte,
nu reprezint dect jocul fortelor unei tensiuni superficiale generale, forte care creeaz un fel de
membran comun destul de rezistent pentru a mpiedica tsnirea moleculelor vivace de
profunzime. Acel redactor-sef care nu-mi public piesa numai pentru c el nu vede n ea o linie
de demarcatie ntre capitalism si socialism; care se fereste de niste poeme n proz si strmb din
nas la ele numai pentru c prima care le-a publicat a fost o revist din emigratie; acel redactor-sef
pentru care literatura rus din strintate pur si simplu nu exist sau nu se deosebeste de o
gunoiste mai mult dect se deosebeste samizdatul nostru de traficul de stupefiante; acel redactorsef care se sperie de o povestire n care autorul nu s-a eschivat de la o judecat moral asupra
unui clu din vremea rzboiului civil; acel redactor-sef, n afar de niste bune intentii, prin ce se
distinge de dusmanii si de moarte" Kocetov, Alekseev si Sofronov? Aici se vede efectul
nivelator al carnetelor rosii! n ce-i priveste pe membrii redactiilor lor, de exemplu Krujkov, Ivanov,
de la revista Ogo-niok, ei, desi copii fidele ale lui Kondratovici si Zaks, se arat n sedintele lor n
cerc restrns, chiar mai directi si mai curajosi (nu snt terorizati). Asa se face c, despre trnimea
decimat n timpul colectivizrii, la ei s-a vorbit ceva mai direct, s-a manifestat o sensibilitate mai
fireasc fat de aceast problem, n toamna aceea, chiar M. Alekseev, preocupat n ntregime
de cariera lui, mi-a spus, ce-i drept ntre patru ochi: Ani de zile, la noi totul s-a construit pe
minciun, e timpul s nceteze chestia asta!"*
Cititorul m va opri: ncetati cu blasfemia, s nu ndrzniti s continuati comparatia. Mi se va
spune c, ani de-a rndul, Novi mir a fost, pentru publicul cititor din Rusia, o ferestruic prin care
a intrat lumina adevrului. Da, a fost. Da, o ferestruic. Dar o feres* Desigur, n viata de toate zilele, Alekseev nu construieste dect pe minciun. Printii lui au pierit
de foame n timpul colectivizrii, n scrierea sa autobiografic, Vrtejul visiniu, el a trecut peste
acest fapt ca peste un detaliu nensemnat.
171
truic strmb, nrmat ntr-un toc putred si obturat nu numai de zbrelele cenzurii, ci si de o
sit ideologic autoimpus ceva n genul ntunecatelor ochiuri de geam armat de la
nchisoarea Butrki... (Pentru a aduce un corectiv la cele ce-am spus: n discutiile acestor
octombristi" eu percepeam nu numai ura mpotriva lui Novi mir, ci si o anumit team fat de
sectia de critic de la Novi mir, un respect secret pentru aceast revist. Fat-n fat cu
anvergura nenumratelor lor coloane imprimate, fat-n fat cu concertul unanim de laude care-i
nconjura, te puteai ntreba: ce poate s le fac lor critica unei singure reviste, o revist vesnic
ntrziat, o revist cu o voce cam pierit? Dar nu! Ei se gndeau la ea tot timpul, pungasii, o
resimteau profund. Le intrase n cap o dat pentru totdeauna c numai fierul rosu al lui Novi mir
imprim un semn care rmne, n timp ce propriile lor sabloane se spal la prima ploaie. Novi mir
era, n literatura sovietic, singurul judector a crui apreciere din punct de vedere artistic si
moral asupra unei opere fcea autoritate si devenea definitiv indispensabil pentru caracterizarea
autorului. Apropo, o asemenea apreciere, si cu folos pentru el, ar fi primit si Evtusenko n paginile
lui Novi mir dac arestarea lui Siniavski n-ar fi blocat aparitia articolului deja scris n care acesta
din urm fcea o critic usturtoare emfaticului poem intitulat Centrala hidroelectric de la
Bratsk.)
si eu nu voiam dect s prind de mot aceast ocazie neexploatat: faimoasei aripi
conservatoare" (pasrea rnit a activittii noastre editoriale nu avea nici o alt arip") s-i
propun povestirile mele n frunte cu Palma dreapt cum o s le nghit? si ce-o s fie dac
divergentele lor literare cu Novi mir snt asa de suprtoare nct o s-si uite angajamentele
ideologice si o s-mi scuteasc povestirile de sicanele cenzurii, unde-si au ei oamenii lor si
aceasta numai pentru a m atrage" de partea lor? sansele erau foarte slabe, dar trebuia s m
folosesc, mi se prea mie, si de aceast mrunt ctime de libertate", fie si numai pentru a nu
avea a-mi face reprosuri ulterior. Pentru a publica Palma dreapt, nu mi-ar fi fost rusine s m
adresez chiar tipografiei KGB.
si n plus voiam s fac o verificare pentru istorie, o cresttur pe rboj pentru istorie: de ani de
zile acesti activisti se tot ludau c snt rusi, tineau s sublinieze c snt rusi. Ei bine, eu le
ddeam prima ocazie din viata lor s demonstreze acest lucru. (si dup trei zile de zvrcoliri, au

dovedit c snt comunisti, c n-au nimic rusesc n ei.)

172
n primele ore, ntr-adevr, dezertiunea lui Hagi-Murat" a produs panic acolo. Un pas nu m-au
lsat s fac pe jos au venit s m ia, m-au transportat dus-ntors, tot timpul numai cu masina.
La Ogoniok s-au adunat toti membrii echipei ca s m ntmpine. Sofronov, sosit de undeva din
afara orasului, mi aminti bucuros c sntem amndoi de la Rostov si se grbi s smulg uitrii
faptul c scrisese cndva o recenzie elogioas despre Ivan Denisovici (ntr-o vreme cnd se luau
unii dup altii, ca oile); Stadniuk, tinnd n mn manuscrisele pe care nc nu le citise nimeni, se
rug: Dea Domnul s ne reuseasc acest lucru!"; Alexeev aproba: Da, trebuie s v mutati la
Moscova si s v familiarizati cu cercurile literare." Redactorul-sef de laLitRossiia, Pozdniaev, si
el cu un debit verbal declansat parc de niste resorturi mecanice, evoc de asemeni mprejurarea
uitat acum n care avusese onoarea s-mi scrie o scrisoare si, anticipnd deja, mi face o
relatare ca s nteleg eu ct de repede pot ei s tipreasc si ct snt ei de capabili s refac o
ntreag editie cu dou zile nainte de termen.
n aceast primire plin de emotie, eu vedeam din nou un semn al vremii: nici devotamentul fat
de partid, nici amenintarea cekist nu mai erau asa de absolute ca n vremea lui Bulgakov o
reputatie literar reprezenta de-acum o fort de sine stttoare.
ns toat bucuria lor n-a tinut dect pn la prima lectur. La LitRossiia s-a citit totul n dou ore,
si Pozdniaev mi-a si telefonat:
V rog s ntelegeti c, ntr-un interval de timp asa de scurt, noi n-am reusit s ne sftuim.
(Desigur, pentru ei era important, n primul rnd, s arate c nu dduser fuga s m denunte!)
V vom vorbi deschis: n urechile noastre nc mai rsun toate cte le-am auzit la ultimele
sedinte de partid. Prerea noastr unanim: nu se poate publica dect Zaharia-Chimir.
si mi-a precizat pe loc ziua publicrii si chiar onorariul, n el supravietuiau manierele lui Stin1,
chiar dac sedintele de partid nc mai rsunau n urechile lui... L-am rugat s-mi restituie toate
cele patru povestiri, desi el a ncercat s m fac s cedez.
Cei de la Ogoniok erau asa de nerbdtori s m publice, nct la nceput n-au dat la o parte dect
Palma dreapt, retinndu-le pe toate celelalte. Apoi mi-au telefonat si ei: nici povestirea Ce pcat
nu merge. Atunci m-am lipsit si eu de colaborarea cu ei.
11.D. Stin (1851-1934) a lansat publicarea clasicilor n editii ieftine. (N.t.)
173
Este mai usor s scrii un nou roman dect s plasezi o povestire gata fcut unor editori care se
ntorc de la o Consftuire Ideologic! Dup trei zile eram stul pn-n gt de toate demersurile
mele, de toat aceast agitatie cu povestirile, nct am renuntat s merg si la Moskva; la aceast
revist n-am dat nici mcar telefon, am trimis materialul prin niste prieteni. Iar acolo au tinut
manuscrisul mai multe zile fr s scoat un cuvnt, si unde n-am nceput a m frmnta la gndul
c redactorul-sef Popovkin o fi trimis Palma dreapt ca s-o examineze cei de la Lubianka si ca s
completeze astfel dosarul cu privire la tot ceea ce fusese deja confiscat.
La 2 decembrie, m-am dus la Novi mir n ziua aceea A.T. era absent ca s discut cu crtile
pe mas cu ceilalti membri ai redactiei, pentru c A.T. nici lor nu le mai ddea voie s citeasc
ceva scris de mine sau s decid ceva n ceea ce m priveste. Lui Dementiev si lui Laskin le-am
explicat cum Tvardovski, printr-o serie de refuzuri, m-a mpins s actionez de unul singur si chiar
s m duc la ceilalti. (Cci nici articolul din Literaturnaia gazeta nu avusesem dreptul s-1 public
nainte de a-i cere sfatul^ si Dementiev, acest permanent dusman al meu de la Novi mir, pru
deodat a ntelege si a aproba totul: si demersurile pe care le fcusem de unul singur, si vizitele
pe la acei tovarsi; si opina c era chiar foarte bine s public nu n Novi mir, ci altundeva: adic
Novi mir se caracterizeaz, vezi Doamne, prin absenta oricrui spirit de gasc", prin lrgimea
vederilor.
Dar iat n ce consta misterul pe care eu nu 1-am ptruns dintr-o dat: liberalul" Dementiev
ntelegea deja mai mult dect toti acei conservatori" mai mult si dect Alekseev, si dect
Sofronov, si dect Pozdniaev; el ntelegea c vine cu pasi repezi momentul cnd va fi pur si simplu
imposibil s mai apar vreun rnd de-al meu, fie el acceptabil sau inacceptabil din punctul de
vedere al cenzurii; c deja planeaz interdictia asupra nsusi numelui meu si c bine ar fi ca Novi
mir s se elibereze de aceast povar. Le-am dat Za-haria-Chimir (dac este s-1 public numai
pe sta, atunci s-1 public n Novi mir), si Dementiev si Laksin s-au aruncat amndoi asupra
textului, dar n ideea bizar de a-1 publica nu n Nov mir, ci n alt parte. Laksin a propus

Izvestia, Dementiev tinti mai sus: Pravda. n cursul acestei seri instructive (instructiv prin aceea
c totul s-a petrecut fr Tvardovski), acest adversar al meu m-a nconjurat de
174
o rar solicitudine: a asteptat mult timp pn a obtinut legtura telefonic, 1-a cerut pe Abalkin,
eminent cenusie si sef al sectiei culturale" a Pravdei; cu voce mieroas, servit de accentul lui
seductor, a nceput s-i dea raportul: Soljenitn are o frumoas povestire patriotic, si de
actualitate, care este foarte potrivit pentru ziar, si noi v-o cedm". si imediat expedie la Pravda
plicul con-tinnd povestirea. Sarcina acestui curierat czu asupra mai tnrului redactor de la
sectia proz. Acesta, desi si terminase ziua de munc, trebui s parcurg cu propriile lui
picioruse drumul pn la ziarul cu pricina, (n toate celelalte redactii, chiar si cei angajati pe post
de curier se serveau de niste volgi".)
Huta huta! n tot cursul zilei urmtoare, povestirea mea a cltorit pe coridoarele Pravdei,
urcnd din birou n birou. Eu stiam n care loc al textului pusesem o min antichinez si mai ales
pe aceasta contam. (Mina antichinez am luat-o n calcul, dar n-am observat c prin povestirea
mea l zlogesc pe Zaharia din Kulikovo. Se spune c, scandalizat de o asemenea figur,
Furteva a dispus s fie concediat Supraveghetorul Cmpului. Asa se ntmpl mereu: n sumbra
capital se dau lupte politice, iar mujicilor de departe le zboar capetele de pe umeri.) Dar ei,
poate, nici n-au remarcat-o (sau ea nici nu le era de trebuint?), nu au remarcat dect cuvntul
mongolii". si Abalkin mi-a explicat la telefon: la noi s-a format opinia (ce mndrete de expresie!)
c publicarea lui Zaharia chiar n Pravda ar fi interpretat pe plan international ca o schimbare n
politica noastr fat de Asia. ntre Mongolia si Uniunea Sovietic s-au statornicit relatii speciale,
ntr-o revist, desigur, se poate publica asa ceva, dar la noi, nu".
Iat, n asta eu credeam: credeam c ei asa gndesc, c acesta este orizontul lor. Dar la Novi
mir, toti mi-au rs n nas, spunnd c asta nu este dect o manevr, un pretext.
n ziua aceea, am avut pentru prima oar impresia c din cauza frecventelor si lungilor sale
absente de pe santier, A.T. ncepea s-si vad descrescnd soliditatea pozitiei sale n fruntea
revistei: aceasta nu putea s hiberneze si s amorteasc timp de dou sau trei sp-tmni, asa
cum o fcea seful ei! Cu o zi nainte, membrii redactiei, mpotriva opiniei lui A.T., si impuseser
propria opinie cu privire la povestirile lui V. Nekrasov (s le publice), ieri ei manevraser ndrznet
cu povestirea mea, iar astzi nici nu i-au dat s-1 citeasc
175
pe Zaharia, pentru c acesta nu exista dect ntr-un exemplar care era de trebuint n
continuare.* Tvardovski, buimcit, sta deoparte.
Ne-am salutat cu rceal. Dementiev l informase deja despre explicatiile mele de ieri si despre
revendicrile mele fat de Novi mir, nstrusnice si surprinztoare pentru A.T.: el nu concepea ca
vitelul s aib niscaiva revendicri fat de vac. Eu nu intentionam s m angajez ntr-o
ciondneal cu A.T. n prezenta membrilor redactiei, dar exact asta s-a ntmplat si, apoi,
zgomotul a fcut s se ngroase rndurile asistentei. De altfel, nu voiam nicicum s-i fac reprosuri
lui Tvardovski (c-mi respinsese deja attea scrieri; c refuzase s pstreze exemplarul salvat de
la confiscare al romanului meu; c refuzase s publice rspunsul dat de mine unor calomnii)
eu nu voiam dect s-i art limita la care se opresc obligatiile mele. ns A.T. era deja gata s
resping, unul dup altul, argumentele mele; vehement, a nceput ndat s m ntrerup, eu am
nceput s reactionez ca si el, si conversatia noastr deveni haotic si reciproc ofensatoare. Pe el
l supra ingratitudinea mea, pe mine tutela asta obtuz care nu avea la baz o filozofie
superioar.
Toat toamna, el m bombardase cu reprosuri si acum nu numai c nu renuntase la ele, ci ndrjit
le relua iarsi si iarsi:
cum am putut eu, fr s-i cer sfatul, s-mi las lucrurile n pstrare la acel antropozof';
cum am ndrznit eu ca alturi de sacrosanctul" Ivan Deniso-vici etc. etc. (pentru mine orice
referire la aceast nereusit din 11 septembrie, orice referire la locul, modul, lucrul nsusi pe care,
spre nenorocirea mea, l tineam la Teus era ca un abces cronic, un abces care-mi puroia n gt
si el, el rsucea cutitul n ran);
si cum am putut s nu-1 ascult si s retrag romanul de la redactie;
si cum am putut eu s pasez Frmele la revista Semiia i skola;
si iarsi, extrem de important; cum am putut eu s trimit pln-geri pe adresa a patru secretari ai
CC si nu numai lui Piotr Nilci1?? (Se auzea scrsnetul de fier al istoriei si el continua s nu vad

dect ierarhia meselor de scris!);

* si Laksin va reusi s-1 paseze Izvestiei, unde va fi cules, si numai dup ce zatul va fi desfcut
acolo, Novi mir va trebui s-si ia sarcina de a-1 publica. 1 Prenume si patronim al lui Diomicev.
(N.t.)
176
si o dat n plus: de ce mi-am lsat barb? Nu pentru ca s...? Dar n suita aceasta repetitivfastidioas rsunau si reprosuri
noi, ca o lamentatie:
eu te-am descoperiti!
vedeti bine, cnd i-au confiscat romanul, n primul rnd la mine a venit! Eu 1-am linistit, 1-am
adpostit, 1-am nclzit (adic nu m-a aruncat n strad n puterea noptii).
si toate astea n auzul ntregii redactii! si n sfrsit pe urme proaspete:
cum am putut eu s merg cu sru' mnuta" la Alekseev, pe care-1 vor face tndri n numrul
urmtor al lui Novi miri
As fi putut s-i dau un rspuns de s-1 usture. Dar cu toate ofensele cu care a fost presrat
aceast discutie, eu nu m-am suprat pe el: ntelegeam c aici nu era vorba de o ceart cu
caracter personal, de un dezacord ntre dou persoane, ci de cu totul altceva: ajunseserm la
captul unui drum comun, scurt de altfel, un drum pe care-1 strbtuserm ca aliati literari si de-a
lungul cruia nc nu se iviser muchiile ascutite ale ideologiilor care s ne zgrie si s ne
ndeprteze pe unul de cellalt. Dezacordul dintre noi era dezacordul dintre literatura rus si
literatura sovietic; la mijloc nu era deci nimic personal.
n ce m priveste, m-am limitat la aspecte practice:
Cnd s m sftuiesc cu dumneavoastr? Vin la Moscova pentru o zi sau dou si
dumneavoastr nu snteti niciodat de gsit.
si, la un moment dat, n acest dur si grav dialog, A.T. a exclamat cu important:
Eu am fost dou sptmni pe malurile Senei! n loc s spun simplu: am fost la Paris.
si nc, dac ar fi fost numai aceast not fals! Cea mai mare falsitate consta n aceea c pe
malurile Senei el vorbise despre mine, fapt pe care acum mie mi-1 ascundea. Fiu credincios al
partidului su, el se bizuia n acest caz pe filtrul foarte sever prin care trebuiau s treac, dac
treceau, informatiile pentru opinia public din tara noastr! Dar eu deja fcusem rost de
traducerea notei din Le Monde cu privire la interviul lui. Dup semnalul de alarm dat de Neue
Ziircher Zeitung, lui i se puseser, desigur, ntrebri referitoare la mine. si dac pentru el destinul
unui artist care deja nghitea ap srat si cu mare greutate si mai tinea capul deasupra valurilor
ar fi fost mai important dect teza cu privire la imperialism
177
ca ultim stadiu al capitalismului, el, cu tactul lui plin de noblete, ar fi putut, fr vreun risc
personal, s dea cumva un rspuns evaziv si incomplet, s pstreze un moment de tcere din
care lumea ar fi nteles c, realmente, eu nu stteam pe roze, c eram n pericol. Dar Tvardovski
le-a spus ziaristilor c extraordinara mea modestie (pe care el o pretuieste foarte mult!...),
conduita mea, asa zicnd, monahal i interzic lui, ca editor al scrierilor mele si ca prieten, s destinuie ceva despre planurile mele de creatie si despre mine nsumi. Dar i-a asigurat pe ziaristi c
vor mai avea ocazia s citeasc nc multe pagini minunate" scrise de mine.
Adic i-a asigurat c lucrez n conditii excelente, c scriu si c singurul lucru care-mi face viata
grea este excesiva mea modestie de tip monahal. Cu alte cuvinte, el dezmintea cele scrise de
Neue Ziircher Zeitung.
Cu gura plin de ap srat, eu nu puteam s strig dup ajutor, si el, cu gafa lui, venea s-mi dea
un brnci ca s m bage cu capul sub valuri.
Din cauz c-mi voia rul? Nu!! Din cauz c partidul i face pe poeti s fie asa... (El mi voia
binele: voia s-mi creeze o imagine de om asa de supus nct s-1 nduplece pe Piotr Nilovici!...)
Dar temperatura acestei altercatii crescuse asa de mult nct A.T., iritat de categoricul meu
dezacord si de ncptnarea mea, sri n picioare si strig furios:
l scuip n ochi s-i prisoseasc, dar pentru el e rou cereasc! Tot timpul m strduisem s nu
pierd din vedere c el era un
om rtcit, neputincios. Dar n clipa aceasta, pierzndu-mi autocontrolul, i-am rspuns si eu la fel
de furios:
S nu m jigniti! Astea-s grosolnii de gardian. El si deschise bratele:

 Pi, dac-i asa...

nc un pic, si ne-am fi certat de-a binelea. Asta nu rezolva ns nimic, asta nu fcea dect s
escamoteze o realitate grav: schisma a dou literaturi. Dar cei prezenti mpiedicar producerea
exploziei pe care n-o dorea nimeni (afar, cred, de Dementiev).
Confruntarea dintre noi s-a terminat printr-o rece strngere de mn.
mi rmnea o or pn la plecarea trenului, si mai trebuia s-mi dau barba jos, da! Ce-ar mai fi
srit n sus Tvardovski, dac ar fi aflat de asta! Un ceas pn la plecarea trenului, dar nu a
trenului
178
spre Riazan, si nici spre vreun punct de trecere a frontierei, ci spre
0 ascunztoare ndeprtat, unde s petrec cteva luni fr corespondent si unde m astepta,
salvat prin dosire, Arhipelagul, n toat aceast toamn, pe cit mi-a stat n putere, am fcut tapaj,
demersuri, m-am artat; trebuia rupt cercul acestei vnzoleli absurde. Plecam ntr-un loc unde s
nu se mai stie nimic despre mine, unde s nu se poat pune mna pe mine. Cu sufletul eliberat,
m rentor-ceam la acea lucrare pe care Securitatea Statului mi-o ntrerupsese si mi-o
dezorganizase.
De data aceasta, am reusit! Din ascunztoarea mea, urmream, cu ajutorul unui tranzistor,
procesul Siniavski-Daniel. n tara noastr, de-a lungul a cincizeci de ani, avuseser loc batjocuri
de o sut de ori mai grave si de un milion de ori mai sinistre, dar toate acestea le-au alunecat
occidentalilor pe lng ureche, asa cum alunec apa pe pana gstei, ei n-au remarcat nimic din
cele ntmplate la noi sau cele pe care le-au remarcat, ni le-au iertat, pentru Sta-lingrad. Dar
acum, nou semn al timpului, Occidentul progresist" ncepuse s se agite.
n sinea mea estimam c acest tapaj i va constrnge pe securisti s ncerce cu mine alt metod.
Ei ezitau. La sfrsitul lui decembrie si n ianuarie, dup cum mi s-a povestit ulterior, gradatii lor au
explicat n cursul mai multor sedinte c arhiva pe care mi-o confis-caser fusese regrupat n
vederea expedierii ei n strintate". Dar au abandonat aceast versiune nu pentru c de la
apartamentul lui Teus nici un drum nu ducea spre cele strintti (pentru niste virtuozi ai
falsificrilor ar fi fost o joac de copii s demonstreze c exista un asemenea drum) ci pentru
c dup procesul care tocmai avusese loc, un al doilea de acelasi tip ar fi fost prea bttor la
ochi.
Ceea ce fcuse cndva Pasternak, trimitndu-si romanul n Italia, reeditau acum Siniavski si
Daniel, pltind, fr s se ciasc, pentru dublul lor joc literar: deschideau cile literaturii si le
nchideau pe cele ale dusmanilor ei. Se ngusta cmpul de actiune al obscuran-tistilor si se lrgea
cel al literaturii.
La Leningrad, la o ntlnire a KGB cu scriitorii (specialitti nrudite: si unii si altii snt, nu-i asa,
ingineri ai sufletelor omenesti), Granin a ntrebat: Este adevrat c lui Soljenitn i s-a confiscat un
roman?" Cu ncnttoarea ingenuitate a cekistilor bine dresati
1 s-a rspuns: Un roman? Nu, nu i s-a luat. De altminteri, nici el
179
nu ne-a adresat vreoplngere n acest sens. A fost acolo un roman Primul cerc, dar nu se stie al
cui este." (Pe pagina de titlu figura numele meu.)
Explicatia era simpl: nc nu se decisese cum s se procedeze cu mine.
Dar cnd a fost luat, decizia s-a dovedit a fi stranie; urmau s fie editate, n tiraj cu circuit nchis,
toate scrierile ce-mi fuseser confiscate! Ei se asteptau, probabil, ca acestea s nu strneasc
dect dezgustul si indignarea tuturor oamenilor cinstiti.
Cnd, n martie 1966, m-am rentors la viata trit la lumina zilei si mi-a parvenit prima informatie
c cineva din CC i dduse lui Mejelaitis s citeasc romanul meu si nu ntre patru pereti si nu
sub luare de semntur, ci n masin, fr nici o msur de precautie pur si simplu nu mi-a
venit s cred: oare ntr-atta le-a luat Dumnezeu mintile nct s se preteze la acest joc cu focul?
n curnd focul sta n-o s-1 mai puteti stpni nici cu mnusi ignifugate, cci se propag! Chiar si
n timpul lecturii romanului, focul asta va lucra mpotriva lor; dusmanilor mei, acestor frunti de
granit incasabil, le va rpi cel putin un dram de certitudine; pe aceste minti ntunecate le va
strpunge cel putin cu o raz de lumin. Atentie, dup aceast lectur va rmne pe gnduri unul,
apoi un al doilea, apoi un al treilea.
Totusi, n primvara lui 1966, cu trecerea sptmnilor si lunilor, din gura unuia si a altuia,
povestirile ncepur s prind consistent: au publicat si romanul, si Banchetul nvingtorilor\

Amndou snt date spre a fi cititei De ctre cine snt date? Evident, de ctre CC. Aici le-a
transferat Ceka pe toate. Cui snt date? Marilor stabi ai partidului (dar acestia, lenesi si lipsiti de
curiozitate, nu snt foarte avizi de lectur) si mai marilor de la uniunile de creatie. Iat-1 pe
Hrennikov care, dup ce le-a citit, amenint enigmatic la o sedint a compozitorilor: stiti
dumneavoastr ce piese scrie el? Alt dat, pentru o asemenea pies 1-ar fi mpuscat!" Iat-1 pe
Surkov care, dup ce le-a citit, explic edificator cum c Soljenitn este dusman de clas
(dusmanul crei clase?). Iat-1 pe Kocetov asezndu-se s-mi studieze romanul, poate fur si el
vreo idee. Romanul le-a fost, de asemenea, dat spre lectur redactorilor-sefi ai editurilor, pentru
ca fiecare dintre acestia s organizeze un cordon sanitar n jurul numelui meu si al oricrui rnd
scris de mine.
180
Nu, asta nu era gselnita unui cap ptrat: n tara n care nu se poate face publicitate dect cu
aprobare de la stpnire, s nbusi o personalitate nu cu ajutorul politiei secrete, ci printr-o
publicitate restrns si controlat si numai, ca s zic asa, pentru uzul nomenclaturii. Erau de
asteptat aceleasi rezultate si fr scandalul unei arestri: l nbusi pe cel incomod, dar treptat.
si totusi n felul acesta se persevera ntr-o gaf! Un caz de piraterie literar fr mine si
mpotriva mea, s-mi editezi propriile mele crti! O editie cu circuit nchis, destinat uzului intern
al autorittilor, nu este considerat, n tara noastr, o editie" si deci nu-ti este permis s intentezi
un proces pentru nclcarea drepturilor de autor! Chiar si ntr-o asemenea tar, tritoare n afara
legii si a dreptului, dar n care o opinie public era pe punctul de a se naste, si n care rsuna
deja un slab ecou al opiniei publice internationale, gheara lor se nfipsese putin cam prea adnc,
obrznicia lor mersese putin cam prea departe. si ce-ar fi s n-o mai poat scoate de-acolo?
Cndva, aceast tactic se va ntoarce mpotriva lor.
Cu aceast editie cu circuit nchis, ei m mpingeau si pe mine s ntreprind ceva, dar eu, greu de
cap, nc nu puteam s-mi dau seama ce aveam de fcut, n legtur cu mine, un singur lucru
era clar: n aceast masinatiune, eu nu vedeam nici o primejdie, ea chiar mi plcuse. O s-i atte
pe nomenclaturisti mpotriva mea? stia si asa m urau. Dimpotriv, asta nsemna c,
deocamdat, n-aveau intentia s m ia.
Iat ce surprinztor si uimitor evolueaz istoria: cndva ne bga la rcoare, amrtii de noi, pentru
o nimica toat, pentru o jumtate de cuvnt, pentru un sfertulet de gnd subversiv. Acum, KGB
avea mpotriva mea un buchet judiciar complet (dup codul lor, se ntelege) si singura consecint
era c de-acum aveam minile dezlegate, dobndisem exteritorialitate ideologic! La o jumtate
de an de la esecul cu arhivele mele, devenea clar c acest esec mi adusese o deplin libertate
de gndire si de confesiune: nu numai c puteam s-mi proclam credinta n Dumnezeu, eu,
membru al Uniunii ate-ist-marxiste a Scriitorilor, dar puteam s si profesez orice idee politic.
Cci orice as gndi eu de-acum ncolo este ceva ce nu poate fi, n nici un caz, mai ru si mai tios
dect toat aceast mnie pe care o exprimasem n piesa mea inspirat din viata lagrelor. si
dac nu m bag la zdup din cauza ei, nseamn c n-o s m bage nici pentru vreuna dintre
convingerile mele actuale. Puteam
181
de-acum, n scrisorile mele, s le rspund orict de sincer corespondentilor mei, s le spun orice
interlocutorilor mei or, acestea n-ar fi putut fi mai acide dect piesa aceea! Acum puteam s-mi
notez orice n jurnal nu mai aveam de ce s-mi ncifrez nsemnrile si s m ascund. M
apropiam de o frontier nemaivzut, de acea linie de unde nu mai este nevoie a se recurge la
ipocrizii! niciodat si fat de nimeni!
Ajungnd n primvara lui 1966 la concluzia c mi se acordase un lung rgaz, am nteles n plus
c trebuia ceva vizibil, accesibil tuturor, care s arate clar c deocamdat eram n viata, c
lucram, si care s ocupe n constiinta societtii acel spatiu n care nu rzbiser scrierile mele
confiscate.
Foarte potrivit pentru acest rol era Pavilionul cancerosilor, nceput cu trei ani n urm. M-am
apucat atunci s-1 continuu.
KGB nu astepta, nu dormea, tactica mi cerea si mie s m grbesc cu Pavilionul dar cum s
te grbesti cnd scrii? Mi-a venit atunci ideea s scot deocamdat partea nti, fr a doua.
Nuvela* nssi nu avea nevoie de asta, dar tactica m mina de la spate cu biciul s-o iau prin
acest defileu.
Ce-as mai fi vrut s lucrez fr grab! Ce-as mai fi vrut sa fac s alterneze n fiecare zi scrisul cu

gimnastica lingvistic, tihnit si dezinteresat. Ce-as mai fi vrut s rescriu de zece ori cutare text,
s-1 pun deoparte si s m ntorc la el peste ani de zile si, ndelung, n fata locurilor rmase
goale, s aleg si iar s aleg cuvintele cele mai adecvate. Dar toat viata mea a fost si continu s
fie o goan, o tensiune peste msur, si n-am reusit dect s le schitez n linii mari pe cele ce
erau de mare urgent! si poate nici s le schitez...
Attia scriitori s-au grbit! De obicei din cauza contractelor cu editurile, din cauza termenelor
presante. Eu as fi putut s-mi zic: la ce bun s m grbesc? Cizeleaz si iar cizeleaz! Dar nu.
Au existat ntotdeauna ratiuni imperioase care m-au zorit necesitatea de a ascunde, de a
dispersa exemplarele, de a profita de un ajutor, de a m elibera de alte sarcini si astfel nu
exist
* Dac, la nceput, am botezat-o nuvel, am fcut acest lucru numai ca s nu creez confuzie cu
romanul confiscat, ca s nu se zic: ah, i 1-or fi restituit? Abia mai trziu s-a lmurit c nssi
esenta ei impunea, ca mai potrivit, denumirea de nuvel.
182
nici o scriere pe care s fi putut, n tihn, s-o las s plece de la mine, nici una creia s fi avut
rgazul de a-i da ultimul retus.
Terminnd prima parte a Pavilionului, mi ddeam, desigur, seama c nici un editor nu mi-o va lua.
Eu contam mai ales pe samiz-dat, dar niste amici m-au sftuit atunci s-o dau spre examinare la
organizatia din Moscova a Uniunii Scriitorilor, sectia proz, si la Mosfilm, si astfel s-i consfintesc
si s-i legalizez libera difuzare. Pentru toate acestea era ns necesar ca eu s am dreptul, fr
s-mi atrag reprosuri, de a dispune de propria mea oper or, eu eram obligat s-o duc mai nti
la Novi mir. Dup toate pe care Tvar-dovski deja mi le refuzase, nu puteam nicicum s sper c el
o va publica. Dar n cazul acesta, pierderea a vreo treizeci de zile era inevitabil.
De la acea disput nu ne mai revzusem. ntr-o scrisoare reve-rentioas (si ca si cnd nimic nu sar fi ntmplat), eu l preveneam pe A.T. c n curnd am s-i propun o jumtate de nuvel si l
rugam insistent s nu m fac s astept prea mult decizia redactiei.
Inima lui A.T., binenteles, avu o tresrire. Probabil, nc spera s ajungem la o aliant literar.
Sfada dintre noi o explica prin caracterul meu ru, prin gesturile mele precipitate, prin
perseverarea mea n greseli, dar toate aceste cursuri si chiar ceva pe deasupra, el era gata s mi
le ierte cu mrinimie.
Problema de a ierta sau a nu ierta nu se punea ns pentru nici unul dintre noi. Unul din doi avea
nevoie s se limpezeasc la cap. Al meu se limpezise deja n primii ani de puscrie. Dup
discursul tinut de Hrusciov la congresul al XX-lea, A.T. s-a lsat si el antrenat ntr-o evolutie
asemntoare. Dar, ca la ntreg partidul, aceasta n curnd a nceput s se ncetineasc, s se
mpleticeasc si chiar s se poticneasc. Tvardovski, ca si Hrusciov, era prizonier, prin legmnt
si pe viat, al ideologiei pe care o mbrtisase. La unul ca si la cellalt, bunul-simt natural se lupta
inconstient cu ideologia si, cnd acesta iesea nvingtor, nvingea, de fapt, ceea ce era mai bun si
mai nobil n ei. Mujicul Hrusciov a atins una dintre asemenea culmi n ziua cnd a renuntat la
ideea de a declansa prin rzboi revolutia mondial.
Manuscrisul Pavilionului a devenit, chiar din clipa sosirii lui la Novi mir, document secret; asa
decisese Tvardovski. Exista acolo temerea ca nu cumva manuscrisul s fac picioare, s-o ia din
loc, ceea ce a fcut s se ia msuri de precautie care frizau ridicolul:
183
n-a fost dat spre lectur... nici mcar celor de la sectia proz a revistei! In timpul acesta, datorit
chiar mie, nuvela circula deja prin Moscova, batalioanele samizdatului se puseser n miscare!
La 18 iunie, la doi ani dup dezbaterea atunci foarte promittoare asupra romanului meu, a avut
loc dezbaterea asupra primei prti a Pavilionului. Au aprut divergente, chiar dintre cele mai
stridente. Ruptura n-a luat proportii numai datorit manierei profesioniste de a turna ap de
trandafiri n cele exprimate. Se poate spune c fractiunea tnr" a redactiei, sau cea de la
baz" prin pozitia ei n ierarhia serviciului se pronunta energic pentru publicare, iar cea btrn",
cea de la vrf' (Dementiev-Zaks-Kondratovici), se mpotrivea la fel de hotrt. Intrat de foarte
curnd n componenta colectivului redactional, sincerul Vinogradov a spus: Dac nu publicm
aceast scriere, atunci trebuie s ne ntrebm care este ratiunea existentei noastre." Berzer:
Cancerul, pn acum tabu, a devenit obiect legitim al artei." Mariamov: Datoria noastr moral
este s-o punem n minile cititorului." Laksin: O asemenea grmad de eroi pozitivi eu n-am mai
ntlnit de mult n literatura noastr. A tine sub cheie aceast nuvel pentru a o mpiedica s

ajung la cititor eu unul n-am s-mi ncarc constiinta cu un asemenea pcat." Zaks ncepu
s problematizeze si s ncetoseze lucrurile cele mai simple: Autorul se las invadat de
puseurile urii... Tolstoismul este introdus ntr-un mod foarte rudimentar... Aduce prea mult material
inflamabil, iar aici mai este si tema dureroas a deportatilor cu regim special. Ce este n spatele
acestor lucruri?... Scrierea este total nefinisat!..." Kondratovici, cu aplomb, sustinu aceeasi
idee: Este total nefinisat!... Conversatia asupra blocadei Leningradului si alte mici zone chinuite
de mncrime." Dementiev ncepu trgnat: Desigur, am dori (cine ar dori? el?) s publicm
nuvela lui Soljenitn... Ca specimen al talentului artistic, ea nu atinge nivelul unui roman... (Dar
tocmai romanul era ceea ce nu accepta el! Acum, cnd nu greva asupra nimnui obligatia de a
publica romanul, acesta putea fi si ludat.) n locul scriiturii obiective se instaleaz brusc o
naratiune fatis-ten-dentioas... Apoi, enervndu-se si mniindu-se: La Tolstoi, la Dostoievski,
exist o conceptie interioar care prezideaz la scrierea operei, dar aici, asa ceva nu exist,
nuvela nu este finisat n resorturile ei interioare! (De fiecare dat aceeasi plac: el trage de mine
s spun tot ce am pe suflet, pentru ca apoi s-i fie mai usor s loveasc. Mai pune-ti pofta-n cui!)
Gnditi-v un pic, oameni
184
buni, cum triti1 e cam putin. Lips de organicitate, si prin urmare, nu se poate publica n
aceast form. (Ca si cnd tot suvoiul de maculatur tiprit ar depsi acest nivel de
organicitate! ...) si din ce n ce mai mnios: Cum nu s-a dat dovad de prevedere n legtur cu
Leningradul? Ce vreti mai mult prevedere ca asta: au mpins mai ncolo frontiera finlandez!"2
Iat ce se cheam afinitate literar! Poftim, mai f-te prieten cu Novi miri Superb argument:
mpinseser mai ncolo frontiera finlandez! M-am vzut fcut mat, nuvela mea era calomnioas.
Eu nu puteam totusi s ridic ultimul vl de pe conceptia" mea interioar" potrivit creia atacul
asupra Finlandei fusese totusi o agresiune"! Aici nu era vorba numai de o obiectie din partea lui
Dementiev; n continuarea discutiei, Tvardovski m va ntrerupe si el:
Nici vorb nu poate fi ca dumneata s faci concesii n materie de principii. C doar nu esti
mpotriva puterii sovietice, c de-aifi nici n-am mai sta de vorb cu dumneata.
Iat deci cum se comporta acea revist liberal, acea fclie a gndirii libere! Se pedala pe
aceast putere sovietic" si nu era chip s-1 convingi pe vreunul dintre ei c, ncepnd din anul
1918, nu mai exista putere sovietic. Chestiunea asupra creia au czut cu totii de acord a fost
aceea de a o condamna pe Avieta3 si stilul foiletonistic al capitolului, si, n general, afirmatiile cu
privire la literatura sovietic, attea cte erau n nuvel: nu este locul lor aici". (Dar unde este locul
lor? Oare se va putea da replica vreodat cuiva, undeva, pentru tot acest vacarm de orcieli
mincinoase?) Ceea ce m uimea de data aceasta era lasitatea unanim (sau ndobitocirea, sau
nconvoierea sub biciul regimului) a celor de la Novi mir. tinnd cont de perioada lor grea din anul
1954, cnd Tvardovski fusese destituit din cauza articolului Despre sinceritate"4 al lui
1 Citat aproximativ din titlul capitolului 8 al Pavilionului: Ceea ce-i face pe oameni s triasc".
(N.t.)
2 Prin anexarea Careliei finlandeze n 1940. (N.t.)
3 Avieta, fiica lui Rusanov, din Pavilion. Cap. 21 povesteste despre vizita Avietei la tatl ei. Ea
confirm presentimentele acestuia n urma unui cosmar (cap. 16): la Moscova ncepe o revizuire
masiv a proceselor. (N.t.)
4 Despre sinceritate n literatur", n Novi mir m. 12/1953. n acest articol, Pomerantev critica pe
bun dreptate literatura de dup rzboi, dar propunea criterii subiective n aprecierea operelor
literare" (Mica Enciclopedie Literar). Tvardovski a fost nlocuit prin C. Simonov din 1954 pn n
1958. (N.t.)
185
Pomerantev, eu le ddeam ocazia s se revanseze prin mine, intrat acum n rolul istoricului care
priveste din afara taberelor, dar ei toti, solidari, n frunte cu Tvardovski, o tineau ntruna: nu
trebuie! Nu trebuie fcut referire la coperta albstrie"! Nu trebuie s ni se ia aprarea!
Eu crezusem pn atunci c, n perioada respectiv, ei se ciser doar asa pentru pres, pentru
CC, pentru a primi note bune. Dar, se vede treaba, ei se ciser din tot sufletul: nu era voie s se
scrie despre sinceritate
si s-a mai discutat despre o chestiune important" (important n conditiile impuse nou): cum s
se procedeze, avnd n vedere c nuvela nu era terminat, c era vorba numai de prima parte?
Unii spuneau: bine, o s-o indicm ca atare. Dar Tvardovski, cunoscn-du-si bine tutorii ierarhici,

opri discutia: Nu, nu avem posibilitatea s declarm c aceasta nu este dect prima parte. O s
ni se spun: nu are dect s scrie si pe a doua si s ne-o prezinte, atunci vom decide. Sntem
nevoiti s-o publicm ca pe un lucru terminat."
Dar nuvela nu era terminat, toate firele intrigii nc atrnau!... N-aveam ce face, astea erau
conditiile.
Astfel, pe tema lui a publica sau a nu publica nuvela mea, opiniile celor de la baz" se separar
de cele ale celor de la vrf. Cea care trebuia s ncline acul balantei era opinia lui Tvardovski.
Ce schimbtor era acest om! De la o zi la alta si chiar de la o or la alta a uneia si aceleiasi zile.
El vorbi ca un artist, fcu remarci si propuneri care n-aveau nimic comun cu preocuprile unui
redactor si care, pentru un membru supleant al CC, erau de-a dreptul imposibile:
n lumea asta pmnteasc, arta nu exist ca o arm a luptei de clas, ndat ce devine
constient c este o arm, arta nu-si mai atinge tinta. Noi avem toat libertatea s emitem
judecti despre aceast oper: sntem, ca s zic asa, ca pe lumea ailalt, nu avem a calcula
dac va trece sau nu va trece... Noi pe dumneata te citim cu ochi nu de redactori, ci de cititori.
Aceasta este situatia fericit a unui suflet de redactor: pentru el, lectura este o ntreprindere pe
care vrea s-o duc la bun sfrsit... Actualitatea acestui text const n aceea c nssi constiinta
popular se trezeste si reclama un bilant moral... Nu este terminat? Marile opere snt totdeauna
ca niste edificii la care s-ar mai fi putut aduga o arip sau un etaj: nvierea, Demonii, dar unde
nu s-ar mai fi putut face asemenea adugiri?...
186
Nuvela aceasta, noi vrem s-o publicm. Dac autorul mai lucreaz un pic la ea, noi o vom lansa
si o vom publica n limita puterilor noastre si chiar dincolo de aceast limit.
Astfel, el fcu ca, brusc, decizia s ncline n favoarea tinerilor" (acestia l impresionar cu
nflcratele lor luri de cuvnt) si mpotriva adjunctilor si (desi, evident, le promisese contrariul).
Dar n acelasi timp, n cursul aceleiasi sedinte, iat-1 si n alt ipostaz: ba spunnd c puterea
sovietic asa si pe dincolo, c o s suprimm titlul", fr a face confruntare de preri, ba ntrerupndu-mi rspunsul prin replici autoritariste, cu acest ton de superioritate care-i era propriu si n
materie de politic si n materie de meserie. Era absolut convins c, n toate chestiunile
examinate, se orienta mai bine dect cei prezenti, c numai el cunostea cile de dezvoltare a
literaturii. (El stia s vorbeasc asa de elevat! Ce dac azi nu s-a abtinut de la acel bombnit:
si-a lsat barb ca s...", nu stia el c aceast barb era deja a doua... Aici nu era vorba pur si
simplu de un bombnit, ci de faptul c opinia lui personal se subordona opiniei organelor
competente.}
Le-am rspuns btrneste la toti, dar numai pentru c reusisem s-mi notez bine toate
interventiile lor: i aveam pe toti pe list. Numai n legtur cu o mic problem m-am ambalat: ce
concesii vor ei de la mine? Exist milioane de Rusanovi, nimeni n-o s-i cheme n fata justitiei, cu
att mai mult trebuie s-i judece literatura si societatea. Dac nu se face asta, atunci eu nu mai
am nevoie de literatur, nu mai vreau s scriu.
Nici n discutia despre delirul lui Rusanov, nici n cea despre industria chestionarelor", nici n cea
despre moravurile noii clase"1, nu intentionam s cedez, n rest, n orele ct a durat aceast
discutie, m-am surprins n postura celui pe care nu-1 intereseaz problema de pe agenda
sedintei, ca si cnd n-ar fi fost vorba despre cartea mea, ca si cnd mi-ar fi fost indiferent decizia
pe care aveau s-o ia.
1 Rusanov, unul dintre bolnavii Pavilionului, este un influent functionar sovietic, reprezentant tipic
al noii clase" a privilegiatilor regimului; specialitatea sa const n a elabora numeroasele
chestionare cerute de administratie, n delirul su (cap. 16), el viseaz c este chemat n
judecat la tribunalul suprem. (N.t.)
187
Ce-i drept, batalioanele samizdatului erau deja n mars... Iar n publicarea n conditii legale
ncetasem s mai cred. Dar att timp ct marsul batalioanelor nu ajunsese pn la cabinetul lui
Tvar-dovski, trebuia fcut ncercarea. Cu att mai mult cu ct partea a doua eu o prevedeam si
mai putin susceptibil de a trece".
Nu, ei nu-mi cereau s scot industria chestionarelor, nici trsturile noii clase, nici comisia pentru
epurri, nici deportrile de populatii. Iar rspunderea pentru blocada Leningradului puteam s-o
mpart ntre Stalin si Hitler. Cu oarecare strngere de inim puteam s scot deocamdat capitolul
despre Avieta. Mai absurd si mai suprtoare dect toate era ideea de a schimba titlul. Nici un

alt titlu nu i se potrivea.

M-am supus totusi si, peste o sptmn, am retrimis la Novi mir manuscrisul, de data aceasta,
coafat; ntre paranteze i-am indicat lui Tvardovski, n caz de extrem necesitate, un titlu de
rezerv (ceva n genul Pavilionul de la captul aleii, ceea ce concorda cu felul lor de a mnji totul).
Dup nc o sptmn a avut loc o nou dezbatere la redactie, ntmpltor sau nu, fapt este c
de data aceasta n-a mai fost prezent nici Laksin, cruia constiinta i soptea c ar fi fost un pcat
ca acest manuscris s fie tinut sub cheie; nici Mariamov, care vedea o datorie moral n a face ca
acest manuscris s ajung la cititor, n schimb, dintre adversari n-a lipsit nici unul. Astzi erau cu
totii foarte rezervati, nu manifestau nici un fel de nervozitate: reusiser s nving rezistenta lui
Tvardovski, acolo, n culise.
De data aceasta, A.T., asezat ntre dou scaune, ncepu deconcertat. Mai nti m-a acuzat, fr
mare convingere, de a fi fost zgrcit cu cosmeticalele" pentru toaleta manuscrisului (n schimb,
de data aceasta, Dementiev, pe un ton foarte calm, interveni pentru mine, o, vulpea!
Toaleta, spuse el, a fost foarte substantial si opera este ncheiat... prin amputarea unui
capitol!). A.T. mi cerea acum s elimin cu totul si discutia, desi atenuat, despre blocada
Leningradului, si discutia despre sinceritate. Brusc ns, puse capt tuturor ocolisurilor verbale si
spuse:
Circumstante exterioare favorabile pentru publicare momentan nu exist. Este imposibil, este
riscant s iesim n lume cu acest text, cel putin n acest an. (Ca si cnd avea s fie mai usor n
anul viitor,, jubiliar", la a 50-a aniversare a lui Octombrie!...) Noi dorim s avem un manuscris
cruia s-i putem justifica orice pasaj,
188
luat izolat. (Cerint foarte mpovrtoare: autorul nu trebuie nicicum s se distanteze de redactie?
El trebuie ca anticipat s poarte haine pe msura acesteia?) Iar Soljenitn, vai, nu s-a schimbat
deloc...
si chiar prezenta temei lagrelor, prezent plannd asupra pavilionului cancerosilor, pe care ultima
dat el o declarase perfect natural, acum devenise artificial, ca atunci cnd Grossman, scriind
despre lagr, nu fcea dect s cnte dup ureche". (Deci, eu, scriind despre lagr, cntam dup
ureche!) Apoi, redactia trebuia s dea drumul unor scrieri care erau nc blocate". (Era vorba de
romanul lui Bek despre Tevosian1 si despre Jurnalele" lui Simonov. De-mentiev si Zaks nutreau
sperante c Jurnalele" vor trece. Dar si acestea au fost respinse.) n contradictie cu tot ceea ce
spusese pn atunci, A.T. spuse c redactia consider n fond manuscrisul ca aprobat, c se va
semna imediat un contract pentru 25% si, n caz c voi avea nevoie de bani, se va mri la 60%.
Scrie partea a doua! O s asteptm, o s vedem."
De scris partea a doua, o scrisesem si fr ei. si pn una alta mi se propunea s primesc niste
bani pentru a nmormnta partea nti n sicriul seifului si, se ntelege de la sine, pentru ca, potrivit
regulilor de la Novi mir si potrivit pretentiilor personale ale lui A.T. fat de mine, s nu dau
nimnui nici un rndulet, s nu suflu nimnui nici un cuvnt, s nu las Pavilionul cancerosilor s-si
triasc viata, si asta pn ce ntr-o zi nenorocit colonelul de la Securitatea Statului va descinde
si-1 va lua cu sine.
Mrturisesc sincer c o asemenea decizie a redactiei mi-a fcut viata mai usoar: se puteau
anula imediat toate corecturile, nuvela se putea restabili n forma n care iesea deja de la
dactilografiere, n forma n care se transmitea din mn n mm. Scpm de grija gsirii unui
mijloc de a neutraliza noua explozie a lui A.T. cnd va afla c textul este deja n circulatie. Eram
liberi unul fat de altul!
Dar toate acestea m-am ferit s le proclam pe un ton dramatic, cci scoala lagrelor te nvat s
nu-ti anunti dinainte intentiile, ci
1 Destinatie nou, Tevosian era nsusi tipul tehnocratului stalinist. Publicarea romanului a fost
interzis n urma pretinselor insistente ale vduvei lui Tevosian. Aceasta ar fi considerat c
romanul respectiv era injurios pentru memoria sotului ei. Publicat n rus n Occident, editura
Posev, n 1971. (N.t.)
189
s actionezi imediat si fr a scoate un cuvnt. si n-am spus dect c deocamdat nu semnez
contractul si c-mi iau manuscrisul.
Se pare c din conexarea acestor dou gesturi redactia ar fi putut s nteleag ceva! Dar ei nau nteles nimic. Ceea ce au nteles ei era c eu m supuneam, c mi puneam cenus n cap si

c voi lucra mai departe, socotindu-m chiar nedemn de contractul ce mi se oferea. si din nou am
devenit pentru ei mielul blnd al lui Novi mir\
Nu trecu totusi o lun c Tvardovski, prin Veronika Turkina, rud a sotiei mele, m si convoc de
urgent. Ca de obicei, nu m-a gsit", dar la 3 august m-am nimerit la Moscova si am aflat ce s-a
ntmplat: A.T. fusese informat c Pavilionul cancerosilor circul si furia lui nu mai cunostea
margini; acum, binenteles, el voia doar sa se asigure c nu eu ddusem lumin verde textului
(oare s fi ndrznit eu?!...) si s stie pe cine d afar de la redactie! (Bnuiala cdea pe clutul
cel mai credincios al lui Novi mir, pe vrednica Berzer, care trgea constiincios la cruta revistei.)
Poetul nu era numai poet, ci si om al Comitetului Central; gn-direa lui era impregnat de
conceptele legate de existenta statului: o carte nepublicabil, riscant" chiar si pentru cel ce ar
semnala-o cenzurii, scris totusi sub cerul sovietic, era deja proprietate a statului! si nu putea fi
lsat s fie citit de oameni, pur si simplu asa, dup bunul plac al autorului ei descreierat!
Dar eu, eu gndeam exact invers! Iat s-a si mplinit anul de cnd cu confiscarea arhivei mele si,
pn si cu mai putin receptivul meu cap, m-am lmurit asupra situatiei noastre, a mea si a lor: c
eu n-aveam nimic, dar nimic, absolut nimic de pierdut! C a da n dreapta si-n stnga Pavilionul,
la lumina zilei, fr s m ascund, fr s m dezic, nu m expunea deloc unui pericol mai mare
dect acela legat de piesa despre lagre, care de un an de zile lncezea la Bolsaia Lubianka.
Dumneata l difuzezi? Da, eu l difuzez! Eu 1-am scris si eu l difuzez! Duceti-v dracului cu
toate editurile voastre! Cartea mea, se bate lumea pentru ea, este citit si tiprit noaptea,
devine fapt literar mai nainte ca s apucati voi a deschide gura! S ncerce si ai vostri, laureatii
premiului Lenin s-si difuzeze n felul acesta manuscrisele!
Iat deci, iat deci sensul zicalei: A sosit nenorocirea n-o lipsi nici pe ea de zmbetul tu"!
Nenorocirea ne poate deschide calea liberttii! Dac vom sti s-o descifrm.
190
n ce const forta mea, m-a lmurit cndva Diomicev, dar atunci eu nc nu ntelegeam lucrurile
pn la capt. Acum, prin anul lor de inactivitate, autorittile mi-au artat, n mod concret, aceast
fort.
n ce m priveste, n-am rspuns la convocarea lui Tvardovski, dar i-am scris n felul urmtor:
... Dac v nelinisteste faptul c aceast nuvel a devenit cunoscut nu numai redactiei lui Novi
mir, atunci ... eu ar trebui s-mi exprim uimirea... Acesta este dreptul oricrui scriitor si ar fi straniu
dac ati intentiona s m lipsiti de el. n plus, nu pot ad-niite ca Pavilionul cancerosilor s repete
experienta trist a romanului: mai nti asteptarea de o durat nedeterminat, rugmintile redactiei
ca autorul s nu dea nimnui s citeasc romanul, apoi acesta se pierde si pentru mine si pentru
cititori, dar se difuzeaz dup o anumit list secret..."
Scriind acestea, nu credeam c dau dovad de cruzime. Dar pentru A.T. a fost un lucru de mare
cruzime. Se spune c a plns pe aceast scrisoare. Din cauz c-si pierduse credinta
copilreasc? Din cauz c pierduse o prietenie? Din cauz c pierduse nuvela care acum avea
s cad n minile unor editori-gangsteri?
De-acum nainte, eu piciorul n bttura lui Novi mir n-am mai pus, telefon nu i-am mai dat;
stpn pe miscrile mele, m zvrco-leam si m rsuceam cutnd rspuns la ntrebrile care numi ddeau pace: Ce nc? Ce s mai ntreprind mpotriva dusmanului care-si nfipsese att de
adnc gheara impertinent n romanul meu, n arhiva mea? Un protest pe cale judiciar n-ar fi
avut nici o perspectiv. Se impunea un protest public.
Eu citisem cu admiratie nc din primvara lui 1966 protestul a doi preoti, lakunin si Esliman. Era
un glas cinstit, curat si ndrznet n aprarea bisericii care niciodat n-a putut, nu poate si nu vrea
s se apere pe ea nssi. Am citit si m-a cuprins invidia c eu n-am procedat la fel, c mie nu mia trecut prin minte asa ceva. Totusi, probabil c aceast idee zcea n mine, zcea si se rsucea,
silentioas si nebnuit. si acum, cu claritatea surprinztoare a deciziilor infailibile, rzbtea la
suprafat: ceva asemntor mi trebuie si mie!
Cndva, cnd priveam de departe la Uniunea Scriitorilor, aceasta, n totalitatea ei, mi fcea
impresia unui iarmaroc rizibil n templul literaturii, un iarmaroc care nu merita altceva dect biciul
din frn-ghii mpletite. Dar iarba, simbol al vietii, creste fr zgomot, oco191
lind grinzile de otel ngrmdite unele peste altele si, dac n-o calci, acoper pn la urm chiar
aceste grinzi. Lujeri sntosi si pe deplin curati, crescnd imperceptibil, strbteau acest trup
putred de bolnav. Dup dezvluirile lui Hrusciov, cresterea lor a devenit deosebit de rapid. Cnd

am aterizat eu la Uniunea Scriitorilor, am descoperit acolo cu uimire si bucurie multi oameni

adevrati, iubitori de libertate, veniti pe lume cu aceste trsturi, sau care nu avuseser timp s
se corup, sau care se refcuser moralmente. (O dovad n plus c niciodat nu trebuie s
judeci la grmad.)
Acum nu-mi era deloc greu s gsesc o sut sau dou sute de scriitori cinstiti si s le trimit
scrisori. Dar, de regul, acestia nu detineau n Uniunea Scriitorilor nici un post-cheie. Alegndu-i
dup un criteriu care nu era cel al functiei ci cel al inimii, i-as fi expus loviturilor si nu m-as fi ales
cu nici un folos pentru scopul pe care-1 urmream eu: s fac s se aud vocea opozitiei. A
nainta proteste la conducerile unional si rus ale Uniunii Scriitorilor lume mult si talente
putine era o actiune deprimant de inutil. Dar pentru decembrie 1966 se profila congresul
scriitorilor, prevzut initial pentru iunie, ns de curnd amnatprimul congres de cnd fceam si
eu parte din Uniunea Scriitorilor, si poate ultimul pentru mine. Deocamdat era o ocazie? n
momentul congresului, vechea conducere nu mai are puteri, cea nou nc nu este aleas, si eu
am toat latitudinea s-i identific pe delegatii care, dup priceperea mea, merit ncredere. A
apela la congres nu este o tactic leninist? Chiar el este cel care ne-a nvtat: s prinzi
momentul dintre deja nu mai este... si nc nu este...
Dar mai era pn la congresul din decembrie, si pe mine ceva m mpingea s protestez ntr-un
fel contra a ceea ce se fcuse cu scrierile mele. si deocamdat am hotrt s m adresez nc
o dat, ultima Comitetului Central. Eu nu snt membru de partid, dar orice om al muncii are
dreptul s adreseze o rugminte acestei institutii semidivine. Mi se transmisese deja c acolo
chiar se astepta o scrisoare din partea mea, o scrisoare sincer, se ntelege, adic una care s
exprime cinta, una care s implore a mi se da ocazia s arunc cu noroi asupra trecutului meu si
s demonstreze c snt un autentic om sovietic".
La nceput scrisoarea am vrut s-o redactez pe un ton destul de agresiv: mi ziceam c ei n-o s
mai repete cele ce spuseser nainte de congresul al XX-lea, c se vor rusina si vor renunta s
mai
192
fac asa ceva. E. Henry m-a convins s nu fac asta: n afar de agia-varea relatiilor, o asemenea
scrisoare, practic, nu s-ar solda cu nici un alt rezultat nici cu un cstig de timp, nici cu o
garantie de coexistent. Am refcut-o n sensul c, de data aceasta, reprosurile le-am ndreptat
spre oamenii de litere, nu spre conductorii partidului, n rest, m-am strduit s pornesc de la
fapte n explicatiile meie, dar s m exprim ascultnd numai de dicteul propriei mele constiinte.
Probabil c lucrul acesta nu mi-a reusit ntru totul: n tara noastr nc nu exista o traditie a unui
asemenea ton, nu era usor s-o creezi.
Scrisoarea adresat lui Brejnev a fost expediat la sfrsitul lui iulie 1966. N-a fost urmat de nici
un rspuns, de nici un ecou, niciodat. Nici lectura clandestin a operelor mele n-a ncetat, nici
persecutiile dezlntuite de instructorii partidului nu s-au rrit, poate s fi cunoscut pentru o vreme
o oarecare stagnare. Dar iat c se lu, si nc pe neasteptate, hotrrea de a organiza la Casa
Central a Scriitorilor discutarea primei prti a Pavilionului (n orice caz, aceast parte se gsea
de dou luni oarecum n stare de arest la V.N. Ilin, general-locotenent de KGB si secretar al
biroului din Moscova al Uniunii Scriitorilor).
Discutia a fost anuntat n buletinul-program interior al Casei Centrale a Scriitorilor, si astfel,
pentru prima dat, n ciuda lui Novi mir, s-a cules tipografic acest titlu deja nemodificabil:
Pavilionul cancerosilor. Dar s-a constatat c erau prea multi doritori de a participa la aceast
discutie; atunci conducerea Uniunii Scriitorilor s-a speriat, a schimbat data si a fixat o or mai pe
lumin. De data aceasta nu s-a mai fcut un anunt public si, la intrare, s-a instituit un control
sever asupra invitatiilor distribuite prozatorilor.
Era 16 noiembrie. Timp de trei luni de zile, multi dusmani l citiser si ei; unii nu se multumiser
s-mi cspeasc prin articole de revist biata mea filozofie, biata mea metod artistic, ci chiar
(V. Pankov) consacraser capitole ntregi de manual acestei cspiri. Dar, minune: din toat
aceast band, n afar de Z. Kedrina (acuzator public" al lui Siniavski si Daniel) si de Asanov,
fost detinut, acum om cu respect fat de autoritti, nimeni n-a ndrznit s se prezinte. Era un
semn care revela dou lucruri: forta unei opinii publice deja n devenire (cnd n-ai argumente, nu
te angajezi n polemic, iar teama de denunturi dispruse) si forta unei birocratii nc sigur de ea
(de ce s vin aici s dea din gur si s se fac
193

de ocar, cnd si asa aceast nuvel o vor rade pe tcute si n-o vor lsa s apar?).
si discutia nu s-a transformat ntr-o btlie, cum se asteptau unii, ci ntr-un triumf si ntr-un prilej
de a vesti nasterea unei noi literaturi pe care nc nimeni n-o definise, nimeni n-o analizase, dar
pe care toti o asteptau cu nerbdare. Aceast literatur, dup cum a . declarat Kaverin ntr-un
discurs de o ndrzneal remarcabil (dar iat c de ani de zile se putea vorbi cu ndrzneal,
ceea ce ei asteptau!), va lua locul literaturii reptiliene de mai nainte. Kedrina nici n-a fost lsat
s ia cuvntul: demonstrativ, dup Viktor Ne-krasov, asistenta a nceput s se buluceasc la
iesire, (n ce-i priveste pe cei de la Novi mir, A.T. le-a interzis s asiste la discutie! A plecat vaca,
poti s dai de pmnt cu sistarul.)
Nu un plan dinainte gndit, ci un concurs de ntmplri a fcut ca luna noiembrie a acelui an s fie
pentru mine foarte agitat, n viata fiecrui om exist asemenea perioade uimitoare, cnd diverse
forte exterioare neasteptate se pun deodat toate n miscare. si numai n aceast miscare, deja
luat de valul ei, am nteles eu, dup nsusi sensul ei, cum trebuia s m comport: cu ct mai mult
ndrzneal, interzicndu-mi orice restrictie voluntar. M abtinusem nainte de la declaratii
publice? Acum acceptam toate invitatiile. Am refuzat tot timpul s acord interviuri? Ei bine, n
prezent acord oricui.
Pentru c nu mai aveam nimic de pierdut. Ei nu puteau s gn-deasc despre mine mai ru dect
gndeau deja.
Nu snt eu cel care s-a atins primul de arhiva mea, nu snt eu cel care, primul, a umit-o din locul ei
de pstrare: KGB-ul este cel care a pus gheara pe ea. Dar nici Securittii Statului nu-i era dat s
ghiceasc sensul misterios al lucrurilor, forta misterioas a evenimentelor, n desfsurarea lor,
noi, Securitatea Statului si eu, nu mai eram dect niste executanti.
Consimtmntul pentru prima mea interventie public mi 1-am dat pe neasteptate: la o ntlnire
ntmpltoare am fost ntrebat din mers dac nu m duc s iau cuvntul la o anumit cutie
postal".1
1 Una dintre aceste numeroase institutii sovietice protejate de secret, a cror adres, din motive
de securitate, nu este divulgat, si care, de obicei, nu snt cunoscute dect printr-un numr de
cutie postal. Aici este vorba de Institutul de Fizic. (N.t.)
194
Dar de ce nu? M duc. Totul se aranjase n mare vitez, fortele de ordine nu reusiser s ia
seama la tot ce se petrecea. Astfel, la fizicienii institutului Kurceatov se ntrunir sase sute de
persoane (trebuie spus c peste o sut dintre ele veniser de prin alte prti, indivizi pe care nu-i
cunostea nimeni, la invitatia comitetului de partid")- Erau, binenteles, si securisti n numr
respectabil, precum si cte cineva de la comitetul raional sau orsenesc de partid.
Era prima ntlnire la care m duceam nu veneam s tin un discurs, ci numai s citesc ceva
si trei ore si jumtate am citit si n-am rspuns dect la un mic numr de ntrebri, si la acelea
superficial. Am citit cteva capitole percutante din Pavilionul, un act din Luminarea n vnt (despre
scopurile stiintei, ca s captez atentia acestui auditoriu format din oameni de stiint), si apoi miam luat nasul la purtare si am anuntat c voi citi cteva capitole (ntrevederea de la Lefortovo) din
Cercul din acelasi Cerc tinut acum sub lact la Lubianka: dac ei i-1 dau spre lectur drojdiei
nomen-claturiste atunci de ce autorul nu poate s-1 citeasc poporului? (n fond, nu eu
ncepusem s desfac nodul interdictiei; n acest fapt si gsea consolare fatalismul meu de fost
locatar al lagrului.)
Nu, timpurile nu mai erau aceleasi, si nici noi nu mai eram aceiasi! Nu mi-au acoperit vocea, nu
m-au ntrerupt, nu mi-au rsucit minile la spate, nici mcar nu m-au chemat la KGB pentru
explicatii sau pentru vreo mustruluial. Altceva s-a ntmplat: Semiceast-ni, ministrul KGB, a
nceput s-mi rspundl public si n lips, n postul pe care-1 ocupa, dnd chix n serie cu
retelele lui de subversiune si spionaj din Africa si Europa, el si concentra toate fortele asupra
luptei ideologice, n special mpotriva scriitorilor, principal amenintare pentru regim. El lua
adesea cuvntul la consftuirile ideologice, la seminariile cu agitatorii, n interventiile sale din acel
noiembrie, si-a exprimat indignarea fat de insolenta mea, care mi permitea, de la nltimea unei
scene, s citesc dintr-un roman confiscat. La aceasta s-a redus tot rspunsul KGB!
Fiecare dintre pasii lor mi arta c pasul pe care eu tocmai l fcusem nu era de ajuns.
Acum cutam o ocazie s-i rspund lui Semiceastni. Se rspn-dise zvonul c eu luasem
cuvntul la institutul Kurceatov. ncepur s-mi vin numeroase invitatii unele ipotetice, altele

ferme si precise, si cum veneau le acceptam, afar de cazul c se suprapuneau, n aceste

institutii, directorii preau s fi aranjat totul, s fi
195
rezolvat totul, anunturile erau afisate, invitatiile tiprite si distribuite dar mai era ceva! Undeva
nu se dormea n front, n ultima or, uneori si n ultimul minut, suna telefonul; era comitetul
orsenesc de partid Moscova: Organizati o ntlnire cu Soljenitn s predati carnetul de partid!"
si desi institutiile organizatoare nu erau niscaiva asezminte din vreun fund de provincie
(institutele de cercetri stiintifice Nesrneianov, Karpov, Cernogolovka lui Se-mionov, Facultatea
de Mecanic si Matematic a Universittii de Stat din Moscova, Institutul Bauman, Institutul
Central de Studii Aero-hidrodinamice, Marea Enciclopedie), nimeni nu avea forta de a protesta, si
academicienii-protectori1 nu aveau nici curajul pentru asa ceva. La institutul Karpov,
contramandarea a venit asa de trziu nct existase timpul ca s fiu adus aici, dar se si afisase
anuntul: ntlnirea se amn din cauza mbolnvirii scriitorului". Iar directorul Bibliotecii Centrale
de stiinte Sociale, cuprins de spaim, a amnat-o el singur: i se telefonase c la ntlnire va asista,
incognito, un general KGB si c, n consecint, acestuia va trebui s i se rezerve un loc.
Trziu mi-am dat seama c m artasem prea rezervat cu cei de la institutul Kurceatov; acum
cutam un loc de unde s-i rspund lui Semiceastni, dar toate usile mi erau trntite n nas: antrcat blaia, puiule! O sedint, n-aveam nevoie dect de o sedint pentru ca mcar o dat s i-o
spun de la obraz dar era trziu! n viata mea n-am resimtit att de acut lipsa de libertate a
cuvntului!
si deodat, de la Institutul de Orientalistic Lazarev, unde cndva mi se interzisese s iau cuvntul
(apoi toti grangurii partidului s-au delimitat de acest gest cic nu de la ei plecase interdictia),
am primit o invitatie presant: s fiu acolo, c nu se amn! Cobornd din trenul de Riazan m-am
dus direct la ntlnirea respectiv. si, ntr-adevr, n-au amnat nimic (30 noiembrie).
De data aceasta venisem s vorbesd De data aceasta venisem cu un discurs pregtit si nu
trebuia dect s prind momentul cnd s intervin. Am citit dou capitole din Pavilion, s-au strns
cteva zeci de nsemnri, si, pornind de la una dintre ele, m-am grbit, nainte ca vreunul s m
dea jos de pe acest podium, s clamez si s dezvlui tot ceea ce fusesem mpiedicat s spun n
nou locuri. Al1 Membrii Academiei de stiinte desemnati ca presedinti de onoare ai acestor institute. (N.t.)
196
turi de mine. pe scen, se asezaser ctiva ipochimeni de la comitetul de partid oare nu pentru
a scoate din priz microfonul si pentru ca astfel s m reduc pe mine la tcere, dac lucrurile ar
lua o ntorstur foarte proast? Dar nu li s-a ivit prilejul s intre n actiune: cei care sedeau n
sal erau minti ascutite si le era suficient s le vorbesti la modul general, nu era nevoie s insisti.
Reusisem de asemenea s prind de veste c n sal era nu stiu ce mrime de la KGB, poate
chiar cu un magnetofon portativ. Pe seful securittii mi-1 imaginam cum iese n relief pe fundalul
tnarmorean al strvechilor pereti ai lui Lazarev si el, seful, deocamdat nu putea s m
contrazic, n schimb eu puteam s-1 contrazic pe el! si cu o voce sonor, cu un sentiment de
triumf sau, mai simplu, de bucurie, m-am explicat publicului si am trimis cteva sgeti lui Semiceastni. Puscrias amrt n trecut, si poate si-n viitor, nainte de a cunoaste alte celule de izolare
si alt proces cu usile nchise iat c mi se oferea un auditoriu de vreo cinci sute de persoane si
libertatea cuvntului!
Trebuie s v explic de ce, dup ce am refuzat interviurile si interventiile publice, am nceput s
acord interviuri si de ce m aflu aici n fata dumneavoastr. Ca si nainte, eu socotesc c treaba
scriitorului este s scrie, si nu s fac hopa-topa la tribun, si s nu dea explicatii ziarelor. Dar
mie mi s-a administrat o lectie: nu, scriitorul nu trebuie s scrie, el trebuie s se apere. Mi-am
nsusit aceast lectie! Vin aici, n fata dumneavoastr ca s m apr! Exist o Organizatie care nar trebui defel s dirijeze creatia literarsi totusi ea o dirijeaz. Aceast organizatie mi-a
confiscat romanul si arhiva, lucruri care n-au fost niciodat destinate publicrii. Cu toate acestea,
am tcut, am continuat s lucrez n liniste. Dar iat c folosind fragmente extrase tendentios din
arhiva mea, ei au nceput mpotriva mea o campanie de calomnii, calomnii de un tip nou
calomnii de la nltimea tribunei n timpul instructajelor cu usile nchise. Ce-mi rmne de fcut?
S m apr! Atunci iat-m! Priviti: nc triesc\ Priviti: acest cap nc mi st pe umerii (vedeti:
descrie o miscare aproape circular pe axul gtului si totusi fr stirea mea si contra vointei
mele, romanul meu este editat n mod clandestin si difuzat printre oameni alesi pe sprincean ca,

de pild, Vsevolod Kocetov, redactorul-sef al revistei Oktiabr. Atunci, spu-neti-mi, de ce ar trebui

s renunt eu la un lucru care este al meu?
197
De ce n-as putea eu, autorul, s v citesc astzi capitole din acest roman, din acelasi romani
(Strigte: Da!")
Trebuie s fi trit o ndelungat viat de sclav, s te fi plecat nc din fraged copilrie n fata
sefilor, s fi fcut cu toat lumea sus-jos, sus-jos, pentru false aplauze, s fi dat aprobator din cap
n fata minciunii flagrante, s nu fi avut niciodat dreptul de a obiecta, si toate acestea mai nti
ca sclav-cettean, dar apoi ca sclav-pus-crias, cu minile la spate, sub interdictia de a ntoarce
capul, de a iesi din rnd deci trebuie s fi trit aceste experiente pentru a pretui un asemenea
ceas, cnd de la nltimea unui podium te adresezi liber unei asistente de vreo cinci sute de
persoane, uluite si ele de o asemenea libertate.
Pentru prima dat, mi se pare, pentru prima dat n viata mea, simt, vd cum eu nsumi fac
istorie. Mi-am propus s citesc din Cercul capitolele despre demascarea spionilor (patria trebuie
s-si cunoasc spionii), despre nulitatea si pretentiozitatea delegatilor operationali de care se
fcea atta caz. Aproape fiecare replic are n sal efectul unei pulberi care se aprinde! Cu ct
nostalgie a adevrului au trit oamenii acestia! Dumnezeule! Ct nevoie de adevr aveau ei! Mi
se transmite un bilet: aveti n capitolul pe care 1-ati citit o fraz care spune c Stalin nu a permis
Crucii Rosii s se apropie de prizonierii de rzboi sovietici'.'; explicati-o. Contemporani si actori ai
unui nefast rzboi atotcuprinztor, lor nu le-a fost dat s stie dup cuviint cte ceva despre el. n
ce birou existase o minte asa de obtuz nct s nu fi priceput necesitatea acestei cunoasteri?
si iat, n aceast sal, cinci sute de umanisti dintre cei mai luminati, dar ei n-au avut dreptul s
stie. Dragi tovarsi, aceast istorie este, din pcate, putin cunoscut. Molotov, ministrul de
Externe, conformndu-se deciziei lui Stalin, a refuzat s semneze, din partea Uniunii Sovietice,
conventia de la Geneva privind prizonierii de rzboi si s fac vrsmintele respective ctre
Crucea Rosie international. Ai nostri erau n felul acesta singurii prizonieri din lume care erau
abandonati de patria lor si care, hrniti numai cu ciorba lung nemteasc, erau condamnati s
moar de foame.. .*
Oh, mi se pare c ncepe deja s-mi plac situatia nou n care m aflu dup ce mi-am pierdut
arhiva! Aceast mpotrivire deschis
* n rspunsul" su, Semiceastni va declara c eu afirmasem calomnios c noi i-am lsat pe
prizonierii germani s moar de foame.
198
si mndr, acest drept recunoscut de a gndi cu propriul meu cap! Mi-ar fi poate chiar penibil,
aproape chiar imposibil s mai fiu calm ca nainte. Acum mi s-a revelat sensul superior si
misterios al acelui ru cruia eu nu-i gseam justificare, al acelui zvcnet al Ratiunii Supreme pe
care noi, cei mici, nu-1 puteam prevedea: aceast nenorocire nemaipomenit mi fusese trimis
pentru a-mi rpi posibilitatea de a m ascunde si de a tcea, pentru ca din disperare s ncep a
vorbi si a actiona.
Cci se apropiau scadentele...
Mi-am nceput aceste relatri evocnd modul n care dintr-un om ca toti oamenii devii conspirator,
putin cte putin, pe neobservate, pn ce ntr-o bun dimineat te trezesti: he, he, dar eu snt
deja... si tot asa a fost si pentru mine, datorit acestui dureros esec care m adusese n pragul
arestrii sau al sinuciderii, si apoi, punct cu punct, cuant cu cuant, de la o sptmn la alta, de
la o lun la alta, m-am dumirit, m-am tot dumirit ferice de cel n stare s dezlege mai repede
cifrul ceresc, asta la mine a mers ncet, asta la mine a durat si ntr-o bun dimineat, m-am
trezit si eu om
liber ntr-o tar liber!!!
***
Astfel m-am afirmat cu a doua interventie, chemnd la lupt ca si cnd de-acum ncolo n-aveam
s mai fac altceva dect s m produc si chiar n acele zile, fr s las urme, dar totusi fr ami tia barba de data aceasta, m-am afundat din nou n ndeprtata mea ascunztoare, ntr-un
fund de provincie s lucrez! s lucrez! deoarece scadentele se apropiau si eu nu eram gata
sa le fac fat, nc nu-mi fcusem datoria pe de-a-ntregul.
Socoteam c acum cu tot deranjul acesta mi-am asigurat trei luni de liniste, pn la primvar.
Asa s-a si ntmplat. Din decembrie pn n februarie am fcut ultima redactare a Arhipelagului

completnd, refcnd si redactilografiind 70 de coli de autor n 81 de zile pe deasupra mai fiind

si bolnav, singur fcndu-mi focul la sob si pregtindu-mi mncarea. Astea nu le-am fcut eu,
astea au fost opera minilor mele!
Dar n calculul meu intra si faptul c de Anul Nou 1967 va exploda o alt grenad, primul meu
interviu, un interviu acordat corespondentului japonez Sedze Komoto. Mi-1 luase la jumtatea lui
noiembrie si trebuia s-1 publice de Anul Nou, dar zilele de ianuarie treceau si tranzistorul din
brlogul meu troienit nu-mi aducea
199
nici un ecou despre acest interviu, nici de la postul japonez, care se auzea de minune, nici de la
posturile occidentale, nici chiar de la postul de radio Svoboda".
Interviul fusese realizat n noiembrie: pe neasteptate si, potrivit criteriilor oficiale, ntr-o manier
insolent. Existau niste reguli bine stabilite pe care trebuiau s le respecte si corespondentii
strini, dac nu voiau s-si piard postul la Moscova, si, cu att mai mult, cettenii sovietici.
Scriitorii trebuiau s aib dezlegare de la sectia relatii externe a Uniunii Scriitorilor (toate sectiile
de relatii externe" ale tuturor institutiilor snt filiale ale KGB). Aceste reguli, a fost o vreme cnd nu
le cunosteam deloc si, n prezent, nu tineam defel s le cunosc. Noul meu rol presupunea
extrateritorialitate si impunitate.
Dup cum era obiceiul, S. Komoto trimisese n dou exemplare cererea de interviu: unul mie si
unul sectiei relatii externe, n privinta mea, acolo nu si-a fcut nimeni nici o problem: se stia c
renuntasem de mult vreme la orice interviu. Dar eu, de mai bine de un an, voiam s pun capt
acestei renuntri; voiam, chiar din ziua acelei confiscri, s vorbesc ntr-un interviu despre cele
ce se ntmplau cu mine. si, iat, ajutorul se ivi pe neasteptate: un corespondent japonez (nu de
genul acestor occidentali rufctori, dar n acelasi timp perfect occidental el nsusi) m ruga, n
caz c nu doresc s-1 ntlnesc personal, s-i rspund n scris la cinci ntrebri, mi ddea adresa
si numrul su de telefon din Moscova. Chiar numai aceste cinci ntrebri pe mine m aranjau din
plin: era printre ele una referitoare la Pavilionul cancerosilor (cu alte cuvinte, zvonul ajunsese
pn destul de departe) si una referitoare la planurile" mele de creatie". Am pregtit deci un
rspuns scris [1]. Totusi nu m-am hotrt s merg pn la a crea o situatie exploziv, pn la a
anunta lumii ntregi c mi se puseser sub lact romanul si arhiva. Dar am enumerat cteva dintre
scrierile mele, spunnd c nu puteam s le gsesc un editor. Dac n urm cu trei ani era btaie
pe acest autor si era editat n toate limbile si dac n prezent, n propria lui patrie, el nu putea
gsi editor", atunci nu cumva ceva era nc neclar?
Dar cum s-i transmit corespondentului rspunsul meu? S-1 expediez prin post? Probabil va fi
interceptat si nici mcar nu voi sti c n-a ajuns la destinatar. S rog pe careva dintre prietenii mei
s mearg s vre scrisoarea n cutia postal de pe palierul corespondentului? Probabil c
acesta locuia ntr-o cas special, su200
pus nc de la intrare supravegherii si fotografierii (eu nc ru stiam: acolo era militie, si de
altminteri nu era permis nimnui s intre). Deci, trebuia s ne ntlnim, si, dac tot ne ntlneam,
de ce s nu dau un interviu prin viu grai? Dar unde s ne ntlnim? La Riazan n-o s-1 lase pe el
sa vin; la Moscova, nu puteam s expun represaliilor locuinta cuiva. si atunci am ales varianta
cea mai ndrzneat: la Casa Central a Scriitorilor (CCS)! n ziua dezbaterii asupra Pavilionului
cancerosilor, dup ce am inventariat destul de bine ncperile, 1-am sunat pe japonez prin
telefonul automat si i-am propus interviu pentru a doua zi la amiaz la Casa Central a Scriitorilor
(CCS). O asemenea invitatie suna foarte oficial si el s-a gndit probabil c eu obtinusem toate
autorizatiile de acolo de unde trebuia. Mi-a telefonat traductoarea lui (controlat, desigur, de
KGB), aceasta a retinut de la Agentia de Pres Novosti (APN) un fotograf care s nregistreze pe
pelicul interviul la CCS, toate acestea sunau de asemenea foarte oficial si nici la APN nu puteau
s se iveasc ndoieli.
Eu am sosit la CCS cu treizeci de minute nainte de ora stabilit. Era o zi lucrtoare, dintre
scriitori nu era prezent nici unul, din animatia si tensiunile de ieri, nici o urm; niste lucrtori
duceau niste scaune intrnd si iesind pe usile exterioare larg deschise, n locul unui japonez
negricios apru o tnr rusoaic blond care se ndrept spre micul birou al administratorului;
am auzit pronuntn-du-mi-se numele, am prins-o ca din zbor si am rugat-o s-i cheme pe japonezi
(cci, n realitate, erau doi si asteptau ntr-o masin). Portarii erau aceiasi de ieri, cnd m
vzuser n vestibul n centrul atentiei tuturor, si le-au sunat autoritar vorbele mele: Dnsii snt

pentru mine." (Am aflat ulterior c pentru intrarea strinilor n CCS este nevoie de fiecare dat de
o aprobare special din partea administratiei.) I-am invitat n foaierul linistit, garnisit cu covoare si
cu fotolii si sofale moi, si mi-am exprimat speranta c modestia cadrului nu va afecta ntlnirea
noastr de lucru, n acest moment, reporterul fotograf de la APN sosi si el ntr-un suflet, tr mai
aproape de noi imensele lmpi-reflector pe care le gsise aici la CCS, si interviul nostru de
douzeci de minute se derula n lumina bli-turilor. Administratia casei si-a dat seama c aceast
actiune nu figura n program, dar n-avea motive s-i pun la ndoial caracterul respectabil,
important si, prin urmare, licit.
201
Komoto vorbea destul de bine ruseste, asa c traductoarea nu era dect de form, nu traducea
nimic. La sfrsitul ntrevederii se lmuri si aceast particularitate: Komoto mrturisi c si el
petrecuse trei ani n lagrele noastre din Siberia! Atunci, dac si el este un fost detinut, poate c
a fcut o strpungere magistral prinperdeaua de fum din cursul conversatiei noastre! si cu att
mai mult trebuie s fi nteles el tot ceea ce rmsese nespus. Ne-am desprtit cordial.
Iat ns c a trecut o sptmn, au trecut dou dup Anul Nou, si tranzistorul n-a adus pn n
singurtatea mea nici un sfert de ecou, nici o ct de mic fraz despre interviul meu! Totul n-a fost
dect o pierdere de timp? Ce s-a ntmplat deci? I-au pus bete-n roate lui Komoto, 1-au
amenintat? Sau redactorul-sef al ziarului su n-a vrut s strice atmosfera general de destindere
din relatiile japono-sovietice? (Postul lor de radio n limba rus se exprima edul-corat-lingusitor.)
Nu exista dect un singur lucru pe care eu nu-1 puteam admite: ca interviul meu s fi fost publicat
n termenul prevzut si n integralitatea lui, n cinci milioane de exemplare, pe un sfert de pagin,
m rog, fie si n hieroglife japoneze, si ca n Occident s nu-1 fi remarcat nimeni! n legtur cu
revolutia cultural" din China, n fiecare zi, toate posturile de radio din lume i citau pe
corespondentii japonezi, deci le parcurgeau ziarele dar de interviul meu nu pomenea nimeni!
Era aici vorba de un semn cum c gloria pe aceast lume este att de trectoare si c de mult
vreme pe occidentali i durea n cot de un rus oarecare care, timp de dou sptmni, i gdilase
cu un best-seller prost tradus despre viata din lagrele de concentrare staliniste? Era vorba si
despre asta, desigur. Dar dac s-ar fi auzit undeva, fie si n Polinezia sau n Guineea, c un
publicist grec de stnga nu-si gsea n Grecia un editor care s-i publice un paragraf iesit din
pana lui, imediat Ber-trand Russell, Jean-Paul Sartre si toti laburistii de stnga ar fi fcut pur si
simplu un tapaj monstru, si-ar fi exprimat nencrederea n premierul englez, 1-ar fi nfierat pe
presedintele american, ar fi convocat ndat un congres international pentru anatemizarea
clilor greci. Dar faptul c unui scriitor rus, pe care Stalin nu-1 sugrumase complet si care se
afl cu un picior n groap, continua, n epoca, nu-i asa, a conducerii colective, s fie sugrumat,
acest fapt nu putea s le ofenseze filozofia lor de stnga: dac te sugrum n tara comunismului,
nseamn c asa o cere progresul!
202
ntr-o deplin singurtate de mai multe luni de zile, ce spornic lucrezi, ce limpede gndesti!
Adevratele dimensiuni, ponderi si corelatii ale lucrurilor si problemelor ies asa de bine la iveal,
n nclestarea muncii nentrerupte din iama aceea, am descoperit c, apropiindu-m de vrsta de
cincizeci de ani, voi fi terminat n-1" din opera mea tot ceea ce intentionasem s scriu de-a
lungul unei vieti, afar de ultima si cea mai important carte: R-171. Liceul l terminasem cu
treizeci de ani n urm. Acest roman ncepuse nc de-atunci s se elaboreze, s se
limpezeasc, s se maturizeze si s se acumuleze n mine, totdeauna reprezentase scopul
esential al vietii mele, dar practic nc nu m apucasem de treab, totdeauna survenise cte un
obstacol care m obligase s-o amn pentru mai trziu. Iat ns c se apropia n sfrsit vremea s
m apuc de lucrarea visurilor mele; de-abia m-am asezat s sortez acele crti si acele nsemnri
c palmele ncepur s-mi ard de nerbdare.
si iat acum, n Ascunztoare, ntr-o liniste aproape de necrezut n secolul nostru, contemplnd
brazii mpovrati ca de boboteaz cu o zpad ncremenit, urma s fac una dintre alegerile cele
mai importante ale vietii mele. O cale era aceea de a crede ntr-o bunstare neutr, pe msura
mprejurrilor exterioare (acestea nu m ating) si, n anii putini la numr ce-mi vor mai fi ngduiti,
de a continua s-mi tin gura ct mai mult si s scriu, s scriu cartea mea capital care pn n
prezent nu i-a fost dat nimnui s-o scrie si cine nc si cnd o va mai scrie? Dar, pentru
aceast lucrare, aveam nevoie de sapte sau zece ani.*
Calea a doua era aceea de a ntelege c pot s-o duc asa un an, doi, dar nu sapte. De a-mi

submina eu nsumi si mai departe aceast nseltoare bunstare exterioar. De a nu mai face pe
strutul, de a-mi scoate capul din nisip. De bun seam, surik cel de fier", nici el nu doarme, se
fofileaz acolo, pe ci lturalnice, spre putere, si unul dintre primele sale gesturi va fi acela de a
m descptna. Iat deci c, n ajunul angajrii mele la lucrarea cea mai drag mie, trebuie s
pun deoparte pana si s risc. S risc a-mi pierde si pana, si mna, si vocea, si capul. Sau s-mi
stric att de iremediabil si att
1 Opera pe care autorul proiecta s-o scrie despre revolutia din 1917. (N.t.) ' Estimarea mea este
nentemeiat. Lucrarea aceasta nu se poate face nici
in douzeci de ani. si, n general vorbind, nici nu poate fi dus pn la capt.
(Adnotare din 1978)
203
de zgomotos relatiile cu puterea, pentru ca prin asta s m consolidez? Nu acolo m mpinge
destinul? S nu-1 oblig s repete avertismentul. Noi toti, de-a lungul attor decenii, cu calculele
noastre personale si cu treburile noastre foarte importante, ne-am menajat gtlejurile si n-am fost
n stare sa slobozim un strigt nainte de a ne vedea bgati n sac.
Eu stiam nc din toamn c s-a amnat din nou congresul scriitorilor, de data aceasta pentru
luna mai. Asta venea la tanc! (Dac ar fi fost n decembrie, nu m-as fi rupt de Ascunztoare, de
Arhipelag si nu as fi adresat scrisoare congresului.) Pentru c interviul nu m ajutase cu nimic,
nu-mi rmnea dect s adresez o scrisoare congresului. Nu trebuia dect s fiu mai explicit de
data aceasta si s strig mai cu fort.
Infinit de grele snt toate aceste nceputuri, cnd simplul cuvnt trebuie s urneasc din loc blocul
inert al materiei. Dar n conditiile n care toat aceast materie nu mai este a ta, nu mai este a
noastr, alt cale nu exist. si totusi si de la un singur strigt se pornesc uneori avalansele n
munti.
Da, n-are dect s m zguduie si pe mine. Poate c numai prin efectul acestor zguduiri voi
ntelege sufletele zguduite ale anului 1917?
Nu soarta caut capul, ci capul si caut soarta.
Scopul meu cel mai nemijlocit era s dau un plus de trinicie pozitiei mele terminnd si difuznd
partea a doua a Pavilionului cancerosilor. Plecnd pentru iarn, o lsasem aproape terminat.
Rentorcndu-m n lumea glgioas, trebuia s-o duc la bun sfrsit.
Dar o datorie de onoare mi cerea n plus ca, nainte de a o lansa la samizdat, s i-o art totusi lui
Tvardovski, desi era clar dinainte c prin aceasta se pierdea o lun de zile, n situatia n care pn
la congres nu mai era prea mult timp. Ca s cstig timp, i-am rugat pe ctiva, mai apropiati mie,
s-i duc lui Tvardovski, cu o lun mai devreme, o variant intermediar, incomplet finisat,
nsotit de o scrisoare pus pe hrtie, chipurile, n pdurea de la Riazan:
Drag Aleksandr Trifonovici!
Mi se pare just s v propun s fiti primul... cititor al prtii a doua, dac doriti acest lucru... Textul
va fi supus si unei slefuiri; deocamdat nu propun ca nuvela s fie citit de ntreaga redactie... M
folosesc de ocazie pentru a v asigura c, iat, colaborarea noas204
tr ratat pentru prima parte nu mi-a influentat cu nimic atitudinea fat de Novi mir. Eu, ca si
nainte, urmresc cu deplin simpatie pozitia si activitatea revistei... (Aici am exagerat, desigur)...
Dar atmosfera general a literaturii este prea nbusitoare pentru mine pentru ca s-mi pot
permite s m mentin n continuare pe pozitia de pasivitate pe care m-am situat timp de patru
ani..."
Altfel spus, nu-i ceream s-mi spun dac m poate publica. Dup disputa noastr si dup
aceast ruptur de o jumtate de an, nu-i propuneam lui Tvardovski dect s-si arunce o privire.
n ce priveste ncadrarea n timp, lucrurile s-au aranjat de minune: n martie 1967, dup ce m-am
ntors si am fcut ultimele retusuri la partea a doua, am constatat c la Novi mir aceasta fusese
citit nu numai de A.T., ci si de toti ceilalti; n acest caz nu-mi r-mnea dect s iau not de
refuzul lor, de renuntarea lor la orice pretentii ulterioare asupra nuvelei mele. ntr-un an, cinci
reviste sovietice refuzaser s publice pn si capitolul cel mai inofensiv din prima parte: Dreptul
la tratament" (o revist din Taskent n-a vrut s-i fac loc nici mcar ntr-un numr de binefacere,
fr remunerare pentru autori); apoi partea nti, n totalitatea ei, a fost ntmpi-nat de acelasi
refuz de Prostor (prin trgnri lase) si de Zvezda (n portretul lui Rusanov e mai mult ur dect
miestrie" si ura, nu-i asa, n-a avut niciodat acces n paginile crtilor sovietice!; ntoarcerile

asupra trecutului dau senzatia c, de pild, cultul personalittii a acoperit complet tot ceea ce a
fcut bun poporul sovietic" furnalele nalte, nu-i asa, compenseaz din plin moartea a milioane
de oameni si pervertirea general; si ar fi de dorit s se vad mai clar deosebirea dintre pozitiile
autorului si cele ale tolstoismului" cu att mai mult n-ar fi publicat ei nici mcar un rndulet din
Lev Tolstoi!)
Fiecare dintre aceste refuzuri tia una dup alta sforile cu care era legat aerostatul nuvelei mele.
Rmsese ca ultima sfoar s-o taie Tvardovski, si atunci nici o piedic nu va mai sta n calea
nuvelei mele, nerbdtoare s-si ia zborul.
Ne-am ntlnit pe 16 martie, n ce m priveste, m-am prezentat vesel si foarte radios, el m-a
ntmpinat abtut, sovielnic, n mod normal ar fi trebuit s vorbim despre partea a doua, dar ntro or si jumtate de conversatie ntre patru ochi aceast tem a fost cel mai putin abordat.
205
n forul meu interior, mi alesesem drumul si, plin de elan, mergeam la ntlnire cu destinul. Vznd
starea de deprimare a lui A.T. m simteam ndemnat s-i ridic moralul, n ultimul timp, el suferise
cteva nfrngeri pe linie de partid si de serviciu: la congresul al XXIII-lea nu-1 mai aleseser n
CC; n prezent, nu i se mai admitea candidatura la Sovietul Suprem al RSFSR (poporul 1-a
respins", dup cum a explicat Diomicev); pierznd aceste posturi, el devenise si mai neputincios
n fata unei cenzuri agresive care-i sf-sia, dup cum i se nzrea ei, foile gata culese ale revistei;
se strn-gea latul si n jurul lui Tiorkinpe lumea cealalt: Teatrul de satir prezenta piesa din ce n
ce mai rar si se pregtea s-o scoat complet din repertoriu; si de curnd, CC, printr-un gest
intempestiv si de nenteles, trecnd peste Tvardovski, fr mcar s-1 previn, l lsase fr doi
dintre adjunctii cei mai fideli Dementiev si Zaks: asa cum odinioar de la KGB oamenii nu se
mai ntorceau acas, tot asa si acestia doi nu s-au mai ntors de la CC la locul lor de munc
anterior.* Din punct de vedere administrativ, aceast msur era un scuipat aruncat n obrazul lui
Tvardovski si al ntregii redactii, dar n esent era si un fel de a tia sforile, de a lsa pist liber
pentru decolare, fiindc victimele acestei destituiri erau n acelasi timp, n interior, doi gardieni
foarte vigilenti care ferecau energia lui Tvardovski. Dar A.T. obisnuia asa de mult s se sprijine pe
Dementiev, credea asa de tare n calittile de om de actiune si n diplomatia lui Zaks, era asa de
legat de ei, iar forma n care se fcuse concedierea acestora era asa de grosolan, chiar pentru
ceilalti colaboratori ai redactiei, nct acestia au fost ct p-aci s demisioneze n bloc n semn de
protest; A.T., el nsusi, n-a fost niciodat att de aproape de a renunta la responsabilittile legate
de redactie, (n fond, adversarii fcuser un calcul destept. si poate c nc fceau acest
rationament: fr zvoarele interioare care s-o tin n fru, infanteria lui Novi mir va trage toate
cartusele si se va autodistruge.)
Eu percepeam altfel retragerea lui Dementiev si Zaks: o purificare a revistei, si nimic altceva. Dar
era pierdere de timp ncercarea de
* De altfel, nc mult vreme si cu un aer de mai mare jalea, Dementiev, cu vocea necat n
lacrimi, va mai trece pe la redactie. Aici, el niciodat nu lucrase pentru salariu, el ducea la
ndeplinire o sarcin obsteasc, iar acum, cu sigurant, s-ar fi nhmat la treab fr nici o
pretentie bneasc.
206
a-l convinge de aceasta pe Tvardovski. Nici ncercarea de a-i convinge pe colaboratorii lui n-a dat
mai multe rezultate, n toate celelalte privinte m strduiam acum s-1 remontez pe A.T.: i
spuneam c scoaterea lui din CC si din Sovietul Suprem nu nsemnau pen-tru el o cdere n
dizgratia societtii, ci o eliberare n sensul do-bndirii unei mai mari independente sufletesti. si
A.T. rspunse imediat c el nu-si regret ctusi de putin scoaterea din acele functii si c aceasta
chiar l bucur. (Era deja bine c vorbea n felul acesta. Chiar ntr-una dintre acele zile, aflndu-se
n stare de ebrietate pe aleea Stolesnikov, l oprise pe un oarecare colonel Rba, cruia i se
plnsese, bietul de el, de toate cte le ndura.)
Eu: Cu att mai bine! Snt bucuros s vd c o luati asa, c ati dobndit deja libertatea
interioar. (O, dac!)
El (fr s-i suflu eu): Sau faptul c nu mi-au dat mica medalie!1 (Cu o lun n urm, steaua
de aur fusese acordat lui so-lohov, Fedin, Leonov, Tcina, iar lui, primul poet al Rusiei cci,
m rog, lucrurile erau astfel fixate dup tabelul rangurilor nu i s-a dat nimic; n cazul lui tabelul
a fost nesocotit din cauza gesturilor ndrznete pe care le fcuse n mod public.) Sobolev
boceste, dar eu m bucur c nu mi-au dat. Ar fi fost o rusine pentru mine. (Nu sun sincer.)

Eu: O rusine, desigur, ntr-o asemenea companie!

Astfel, n ciuda faptului c nu ne vzusem de opt luni si rm-seserm aproape certati, n ciuda
aerului ofensat cu care m ntm-pinase la nceput, n ciuda temerii pe care o aveam amndoi de
a nu ne deranja din nou unul pe altul, a temerii de a nu ne stingheri din nendeninare
conversatia se desfsur liber de data aceasta, interesant att pentru el ct si pentru mine: nu
ncercasem eu ntotdeauna s-i fac s-si scoat mcar botnita pe care si-o puseser de bun
voie si nesiliti de nimeni?
A.T. ncepu s-mi povesteasc de-a fir a pr de ce nu si-a dat demisia n legtur cu Dementiev
si Zaks; cum chiar acestia 1-au deconsiliat de la asa ceva; cum acolo sus i s-a spus: demisia
dumneavoastr ar fi un gest antipartinic. si-mi mai povesti cu candoare ct de inspirat si de
judicios reorganizase el redactia revistei si cum Doros, Aitmatov si Hitrov gsiser exact aceiasi
termeni (?) m voi considera onorat" pentru a accepta propunerea lui de
..Steaua de aur", insign a distinctiei de Erou al Uniunii Sovietice". (N.t.)
207
a face parte din colectivul de redactie. si de asemenea, cum se des-fasurase n ajun, la
secretariatul uniunii, o dezbatere asupra revistei (dup un articol injurios aprut n Pravdd): n
ciuda asteptrii generale, decent si pasnic.
si, dup un asemenea tur de orizont, din toate acestea se degaja nu amrciune, ci bucurie: de
cte ori nu-si dovedise revista capacitatea de a-si tine capul deasupra apei! Altminteri, ce s-ar fi
n-tmplat? Altminteri, valurile s-ar fi mpreunat deasupra ei si fclia s-ar fi stins.
Dar, pe acest fundal de cer trandafiriu, iat ce-1 nelinistea pe A.T.: ieri, la secretariat, G. Markov
spusese c Pavilionul cancerosilor era deja publicat n Occident. si unde nu-mi arunc o privire
ameninttoare Redactorul-sef. (si-a lsat barb... Frmele nu el nsusi si le-a strecurat peste
hotare?...) n acest moment, A.T., n virtutea dreptului celui mai vrstnic, mi aminti c, iat, chiar
un oarecare (n-o f avut si el nume) organ burghez (mai aproape de conceptia mea de ins fr de
partid, organul cu pricina avea autoritate mai mare) scrisese c felul de a actiona al lui Siniavski
si Daniel era, desigur, nedemn de Soljenitn.
Iat care a fost rspunsul meu: Eu nsumi nu intentionez s trimit ceva n strintate. Dar crtile
mele nu le voi ascunde de compatriotii mei. Lor le-am dat s le citeasc, le dau si le voi da!
A.T. oft. Dar recunoscu cu ntelepciune:
La urma urmelor, acesta este dreptul autorului.
(Dac e s-o spunem p-a dreapt!!)
Dar de unde putea s vin acest zvon? Am ncercat s-i explic. Un capitol din Pavilion, respins de
multe reviste sovietice, fusese ntr-adevr publicat n strintate si anume de ctre organul
central al partidului comunist slovac Pravda. Da, apropo! Am dat un interviu zilele acestea unor
corespondenti slovaci, vreti s v povestesc? Da, trebuie s spun de asemenea c n noiembrie
am acordat un interviu unui japonez, nu v-am povestit... (Am auzit spuse Tvardovski dnd
posomorit din cap. Ai transmis ceva ilegal la ambasada japonez...") Da! Nu-i asa, nu ne-am
vzut de opt luni, si mine A.T. pleac n Italia, trebuie s fie informat despre noua mea manier
de a actiona: cci n prezent m comport cu totul altfel! Haideti s v povestesc!...
Dar A.T. nu manifest nici un fel de interes fat de conversatia noastr. Se apuc s-1 sune pe
secretar, s ia legtura cu Surkov,
208
cu Bajan, cu toti aceia despre care, cu o jumtate de or n urm, spusese c el n-ar paste
vacile cu ei...": de fapt, chiar cu acestia urma s plece mine ca s salveze COMESCO.1 mi
aminteam cum, prin interviul acordat de el la Paris n toamna lui 1965, A.T. dduse de nteles c
nu era cazul ca lumea s-si fac griji n legtur cu soarta mea. Acum i-am spus foarte rspicat
ct de mult l uram pe Vigorelli pentru faptul de a fi mintit n Occident cum c de curnd se
ntretinuse amical cu mine si c aflase din gura mea c romanul si arhiva mi-au fost restituite, n
felul acesta, el ajutase regimul s m reduc la tcere. (Cu alte cuvinte: dumneavoastr, mine,
acolo, s nu dati un asemenea ajutor!...)
Dar iat ce fac eu acum: dau manuscrisele spre examinare la sectia proz...
A.T. d din cap: Nu trebuia s le dai.
... dup care fac lecturi n public...
A.T. se ncrunt: Foarte ru. La ce bun? Cu abruptele dumi-tale luri de pozitie pui n pericol
revista Novi mir. Mereu ni se reproseaz: iat pe cine ati educat, iat pe cine ati scos n lume!

(Dar, Dumnezeule, nu numai eu, ci toat literatura rus trebuie s tac si s se subordoneze,
numai pentru ca Novi mir s nu primeasc reprosuri si s nu ajung n situatia de a fi trimis la
fund?...)
Eu v apr si pe dumneavoastr! De la nltimea podiumului, explic cu voce tare, ca s stie
lumea de ce numerele dumneavoastr ntrzie cte dou-trei luni: din cauza cenzurii!
Nu trebuie s explici! spuse el si mai ncruntat. Mi s-a spus c, n general, dumneata faci
afirmatii contra mea...
Contrai si ati putut s credeti asa ceva?
Fie! Dar eu n-am s-i fiu adversar mi-am zis eu atunci. (El crezuse! Numaidect crezuse!
Bietul Trifonci! Dar se va
purta mai nobil!... n asta si const prietenia.)
Dar unde era n toat aceast conversatie Pavilionul cancerosilor! Era totusi, n doze mici: dou
fraze aci, dou paragrafe acolo.
Pentru partea a doua a Pavilionului, el avu cele mai alese cuvinte de laud; dup prerea lui,
aceasta era de trei ori mai bun dect partea nti. Dar, vedeti dumneavoastr...
(stiu, la ora actual, tocmai la ora actual, conditiile snt de-asa natur, situatia este de-asa
natur... Dragul meu Aleksandr Trifonci!
1 Asociatia european a scriitorilor. (N.t.)
209
stiu! si nici nu v cer s-o publicati! Aprati-v revista! V-am dat nuvela, dar numai pentru ca s nu
v suprati! Nu am dat-o si redactiei!)
... Dar, vezi dumneata, am s-ti spun un lucru: chiar dac publicarea ar depinde n ntregime
numai de mine eu tot n-as publica acea scriere.
Iat, deja m doare s aud chestia asta, Aleksandr Trifonci! Asadar, pentru ce?
Din ceea ce scrii rezult c dumneata nu accepti puterea sovietic. Nu vrei s-i ierti nimic
puterii sovietice.
Aleksandr Trifonci! Acest termen de putere sovietic" a nceput s fie ntrebuintat gresit. El
nseamn puterea deputatilor oamenilor muncii, numai a lor, puterea aleas n mod liber de ei si
controlat n mod liber de ei. Eu snt cu toat fiinta mea pentru o asemenea putere!... Dar, uitati,
secretariatul Uniunii Scriitorilor cu care dumneavoastr n-ati vrea s pziti vacile mpreun... si
el este puterea sovietic?
Da, spuse el cu un amestec de tristete si demnitate. ntr-un anumit sens, si ei snt puterea
sovietic si de aceea trebuie s te ai bine cu ei si s-i sprijini... Dumneata nu vrei s uiti nimic!
Dumneata ai o memorie prea bun!
Haideti, A.T.! Memoria artistic este baza creatiei artistice! Fr aceast memorie, cartea nu
mai e carte, este minciun!
Dumneata nu dai dovad de o autentic grij pentru poporl (Ce-i drept, eu nu snt bun cu
autorittile^ Lasi impresia c nu vrei ca treburile n colhozuri s mearg mai bine.
Dar, A.T. n toat cartea nu e nici un cuvnt despre vreun colhoz. (De altfel, nu eu le-am
inventat, de ce ar trebui s le port de grij?...) Dar ceea ce planeaz cu adevrat asupra nuvelei
este sistemul concentrationar. Este adevrat! Nu poate fi sntoas acea tar care are n trupul
ei o asemenea tumoare! stiti c aceast tumoare, ct pe-aci s se resoarb n anii 1954-'55, a fost
din nou zgndrit de Hrusciov, si anume chiar n anii congreselor al XX-lea si al XXII-lea? si cnd
vrsa lacrimi pe Ivan Denisovici al nostru, Nikita Sergheevici tocmai nfiintase niste lagre cu
nimic mai blnde dect cele staliniste.
Continuu s povestesc. El ascult atent. si, totusi:
210
Dar ce propui dumneata n locul colhozurilor? (Pi nu era asta problema" pus de
Matrional...) Trebuie s crezi n ceva. Dumneata nu ai nimic sfnt. Trebuie s faci niste concesii
puterii sovietice! La urma urmelor, n-are sens s fii contra. Nu exist bici cu care fierul toporului
s-1 despici.
Atunci, topor contra topor, A.T.!
Dar n tara asta nu exist opinie public!
V-nselati, A.T.! Ea deja exist! Ea creste!
M tem s nu-ti confiste Pavilionul cancerosilor, asa cum ti-au confiscat romanul.
E trziu, A.T.! Pavilionul deja si-a luat zborul! n cele patru

zri!
(nc nu. Pentru partea a doua trebuie s stau n banca mea si s astept nc dou luni de zile.
Dar acesta este exact timpul ct a mai rmas pn la congresul scriitorilor.)
ncrncenarea deja duneaz miestriei dumitale. (Dar de ce partea a doua a iesit de trei ori
mai bun" dect aceea pe care el voia s-o publice?) Pe ce mizezi? Nimeni n-o s te publice.
(Da, cu toat conduita mea, ,mai demn dect aceea a lui Siniavski si Daniel". Frumoas
capcan!...)
Degeaba, A.T.! Eu voi muri si orice cuvintel va fi cules, asa cum este, si nimeni nu-1 va
corecta!
si iat, chestia aceasta l jigni profund:
Asta este deja ngmfare. Nimic mai usor dect s-ti imaginezi c tu esti ndrznet si toti ceilalti
snt niste lasi, accept compromisul.
De ce generalizati? Aici nici nu se poate face o comparatie. Eu snt un solitar, snt propriul meu
stpn, iar dumneavoastr sn-teti redactorul unei mari reviste...
Pstrati revista! Pstrati revista... Literatura cumva si fr dumneavoastr. ..
Acestea n-au fost ultimele cuvinte ale convorbirii noastre, care nu s-a terminat nici cu cearta, nici
cu insulte. Ne-am desprtit sobru (el deja cu mintea n alt parte), plngndu-ne unul altuia de
faptul c ideile si educatia noastr erau asa de nereformabile. Un asemenea final era mai la
nltime dect toate celelalte si am fost fericit c totul s-a terminat ntocmai asa: ceea ce ne
desprtea erau nu temperamentele si nici personalittile. Redactor sovietic si prozator rus,
211
:iT3t
noi nu mai puteam s mergem mpreun, pentru c brutal si ireversibil se desprteau drumurile
literaturilor noastre.
A doua zi, el a plecat n Italia, unde n curnd avea s dea un interviu n fata unui vast auditoriu
(spera oare si de data aceasta c eu n-am s aflu?). I s-au pus ntrebri despre mine: dac este
adevrat c o parte dintre scrierile mele circul din mn-n mn, dar nu se public; dac este
adevrat c am scrieri pe care nu ndrznesc s le scot din sertar.
Eu prin sertarul lui n-am umblat a rspuns popularul redactor (ntr-adevr, cu umblatul prin
sertare se ocup KGB). Dar, n general, el nu are nici o problem. L-am vzut chiar n ajunul
plecrii mele n Italia (dovad a prieteniei care ne leag si a autenticittii cuvintelor lui!). A
terminat partea nti a unei noi opere importante (cnd, A.T.? cnd?...), care a fost foarte bine
primit de ctre scriitorii din Moscova (nu trebuia s li se dea"!), actualmente continu s
lucreze. (Dar partea a doua s-a pierdut, A.T.? si cum e cu memoria excesiv"? si cu faptul c el
nu are nimic sfnt"? De ce s nu-i spunem acestui popor catolic c Soljenitn nu are nimic
sfnt"?)
Eram susceptibil de a fi sugrumat n aceste luni si el i ajuta pe cei ce m sugrumau...
Nu rmne nepedepsit un poet cu un stagiu att de ndelungat
n partid.
***
M gndeam la un text de trei ori mai mic. Dar, vai, s-a lbrtat.
Dac am scris, n-am fcut-o dect pentru c n cteva zile scrisoarea mea ctre congres [2] si va
lua zborul si nu stiu ce va iesi din asta, nu stiu nici mcar dac voi mai fi n viat. Va ceda sau
gtul, sau latul.
si este dureros c nu se va mai gsi nimeni pentru a descurca toate astea, pentru a le explica.
Nu eu am imaginat, nu eu am ales tot acest drum el a fost imaginat pentru mine, el a fost ales
pentru mine.
n ce m priveste, eu m apr.
Vntorii stiu c animalul rnit este uneori periculos.
7 aprilie 7 mai 1967 Rojdestvo-pe-Istia
PRIMA COMPLETARE
Noiembrie 1967
LAtUL RUPT N DOU
Iat deci ce aluat gonflabil snt memoriile: pn dai ortul popii, s tot scrii si tot nu termini. Cci tot
timpul se produc evenimente noi de unde necesitatea completrii. si blamndu-m pe mine
nsumi pentru aceast fastidioas minutiozitate, mnnc din timpul cititorului si dintr-al meu.

Nu pot compara cu nimic aceast stare: usurarea de a fi spus ce ai pe suflet. Cci trebuie s-ti fi
ndoit sira spinrii, o dat si nc o dat si tot asa aproape o jumtate de secol, s fi tcut, s fi
tcut la nesfrsit si apoi s-ti fi ndreptat sira spinrii, s fi rcnit nu de pe acoperisuri, nu n
pietele publice, ci n fata lumii ntregi ca s simti n sfrsit cum universul potolit si armonios se
ntoarce din nou la pieptul tu. De-acum, gata cu ndoielile, cu frmntrile, cu remuscrile, deacum, lumina pur a bucuriei! Asta trebuia! Asta trebuia de mult vreme! si perceptia despre lume
s-a luminat ntr-att nct optimismul d pe din afar, desi nc nu s-a realizat nimic.
De altfel, cum se poate spune c nu s-a realizat nimic? Cci aproape o sut de scriitori m-au
sustinut: optzeci si patru ntr-o scrisoare colectiv adresat congresului, si vreo cincisprezece prin
telegrame si scrisori personale (nu le socotesc dect pe acelea ale cror copii se afl n posesia
mea). Nu e uimitor? Nu ndrzneam nici mcar s sper acest rezultat! O revolt a scriitorilor! La
noi! Dup ce trecuse de attea ori nainte si napoi, nainte si napoi, compresorul stalinist!
Nefericit intelectualitate instruit n umanitti! Nu esti tu hidra principal pe care, chiar din anul
1918, au nceput s-o distrug s-o toace, s-o coseasc, s-o otrveasc, s-o strpeasc, s-o
prjoleasc? Se pare c au fcut curtenie radical! Ce ochi enormi si ddeau peste cap, ce
mturi agitau! si tu esti din nou vie?
213
si iat-ne din nou n cresterea ta, neprotejat, dezinteresat, disperat! Tocmai tu, din nou tu,
si nu fratii ti privilegiati, constructori de rachete, atomisti, fizicieni, chimisti, cu salariile lor
asigurate, cu apartamentele lor moderne, cu viata lor cldut! Ar fi cazul ca ei, protejatii, s preia
pe contul lor destinul tu amar, s-ti mosteneasc soarta fr sperant dar nu, cavaleristul nu1 poate ntelege pe infanterist! (Unii dintre ei ntrebau: dar ce lucruri a spus el pe care noi nu le
cunosteam? si de ce numai despre probleme literare, iar nu n generali) Ei ne pregtesc pieirea
prin foc, dar pentru pmn-tul nfloritor face s pieri!
Printre semnatarii scrisorii celor 84 erau putine nume-surpriz; despre acestia si asa se stia c o
fac din frond. Dar cu totul surprinztoare a fost telegrama lui Valentin Kataev (oare pentru o
clip s fi avut si el viziunea unei mutatii ireversibile?), apoi a fost scrisoarea lui Pavel Antokolski
ctre Diomicev lansat prin samizdat, scrisoare care desi nu iesea din cadrul terminologiei de
partid, era totusi strbtut de pulsatiile unei inimi cinstite, si, atac virulent la adresa cenzurii,
scrisoarea adresat congresului de ctre Serghei Antonov (perspicace, el m corecta nc deatunci subliniind c cenzura moral nu poate fi suprimat). Dar ceea ce a ncoronat toate aceste
gesturi a fost curajoasa si necruttoarea scrisoare a lui Gheor-ghi Vladimov, care mergea si mai
departe dect mine n imnul lui dedicat samizdatului.
si din nou cutia rotund de pe axa girului meu s-a dovedit neputincioas s prevad consecintele
cele mai imediate! Eu scrisesem si difuzasem scrisoarea mea ca unul care urc de bun voie pe
esafod. Le nfruntasem ideologia, dar, mergnd contra lor, duceam la subsuoar propriul meu cap.
mi vedeam n aceasta sfrsitul vietii mele, cu o parte a ei nc neintrat n demolare si rvsire,
era smulgerea ultimului segment al acestei existente mijlocite fr de care noi toti am fi niste
orfani. M dusesem la sacrificiuun sacrificiu inevitabil, la care consimtisem fr bucurie si fr
ntelepciune. Dup cteva zile 1-am auzit pe V. Kaverin spunnd: Scrisoarea du-mitale, ce
superb miscare pe tabla de sah!" si am constatat cu uimire: Da! Iat surpriza! n realitate, nu era
nicidecum un sacrificiu, ci o miscare pe tabla de sah, o combinatie care, dup doi ani de
persecutii, fcea ca pozitia mea s capete soliditatea unei stnci.*
* Abia dup un mare numr de ani am nteles eu ce fel de pas era acesta n realitate: cci
Occidentul m remarcase si ncepuse a m urmri foarte atent
214
Fericit situatie! n sfrsit m aflam pe o pozitie potrivit firii mele, potrivit originii mele! n sfrsit
puteam s nu m mai agit, sa nu mai caut, s nu mai fac plecciuni, s nu mai mint, ci s exist
fr a depinde de cineva!
Oare eu nu-i ntelegeam pe marii literaturii noastre si pe mai marii ideologiei? Asa s-ar prea. si
totusi le subapreciasem slbiciunile si ezitrile: m temusem s-mi difuzez scrisoarea prea
devreme, s le dau posibilitatea s contraatace. Nu trimisesem exemplarele respective dect n
ultimele cinci zile, dar as fi putut s le trimit si cu o lun nainte, n mrginirea lor, ei si-asa n-ar fi
gsit ce s-mi rspund, si-asa s-ar fi pierdut cu firea.* De aceea, multi oameni de treab au
primit scrisoarea prea trziu, s-au petrecut cu ea pe drum (pe ansamblu, cenzura interceptase o
treime dintre exemplare)** astfel nct nu s-au strns attea semnturi cte s-ar fi putut strnge, si

sub plafonul slii unde se tinea congresul nu s-a iscat nici o vlvtaie.
La Moscova, scrisoarea mea s-a propagat cu rapiditatea focului. si n Occident a fost publicat la
timp la 31 mai n Le Monde, imediat dup nchiderea congresului, cnd amintirea acestei mari
rusini era nc vie. si, vestit cu putere de clopotele publicittii, a continuat s se rspndeasc n
tot Occidentul, ntrecnd din nou asteptrile mele. (N-avea nici o legtur cu faptul c interviul
acordat japonezilor se soldase cu un esec, ci cu faptul c orice interviu cntreste putin n ochii
opiniei publice, dup cum nteleg eu acum.
datorit nu textului denaturat al lui han Denisovici, ci datorit numai acestei scrisori de rsunet.
Cu un an si jumtate nainte de aceasta, devastarea arhivei mele trecuse absolut neobservat.
Iar acum mi se nota fiecare gest fcut mpotriva Uniunii Scriitorilor. (Adnotare din 1978.)
Mi-a fost necesar mult timp ca s fac lista destinatarilor, stergnd si rescriind fiecare nume.
Scrisoarea trebuia s-o trimit n toate republicile nationale si, pe ct posibil, nu celor mai mari
canalii (de altfel, speranta pe care mi-o puneam n ajutorul nationalittilor din zonele periferice s-a
spulberat nu s-a gsit nici o mn, nici o voce); tuturor scriitorilor autentici; tuturor membrilor
socialmente influenti ai Uniunii Scriitorilor. si, n sfrsit, pentru ca aceast list s nu aduc a
denunt, am mpnat-o chiar cu cteva nume de stabi si de turntori.
Se tinuse totusi cont de aceast eventualitate, se difuzaser n diferite cartiere ale Moscovei, se
puseser n diferite cutii postale, nu mai mult de cte dou scrisori la un loc. Mi-au dat ajutor
cteva persoane (vezi Completarea a cincea).
215
Scrisoarea pe care am adresat-o congresului a fost ns un eveniment n viata noastr intern.)
Chiar si acele rnduri ale scrisorii care contestau experienta european au fost ntelese pe ici pe
colo, ca s nu mai vorbim de cele referitoare la noi, care au fost subliniate si retinute ca atare. si
n timpul unei ntregi perioade prima decad a lui iunie alternnd cu informatiile arztoare
privind rzboiul israelo-arab de sase zile, mai multe posturi de radio din diferite prti ale lumii au
citat, au expus, au citit cuvnt cu cuvnt si au comentat (uneori ntr-o manier foarte mioap)
scrisoarea mea.
Dar mai marii nostri tceau ca mormntul.
si astfel am nceput s am senzatia unei victorii neasteptate, chiar rsuntoare!
Asa stnd lucrurile, mi s-a transmis la un moment dat c Tvardov-ski vrea s m vad de urgent.
Era 8 iunie, n gara Kiev, cu cteva minute nainte de plecarea trenului spre Naro-Fominsk; iatm cu minile ocupate cu sacose ncrcate cu provizii, cu saizeci de ou cumprate mai ieftin
si, la telefon, o voce cunoscut pe care n-o mai auzisem de mult mi soptea cu bunvoint, plin
de subntelesuri, c este foarte important, c s las imediat totul si s vin la redactie, mi venea
foarte greu s-mi schimb planurile, s ratez trenul, s m car cu proviziile la redactie (viata
noastr, de simpli muritori, cum o s o nteleag cei crora li se aduce totul pe tav?), dar mai
repede si mai presus de toate astea mi-a picat o fis: de ce avea el atta nevoie s m vad?
Numai ca s m fac s-mi pun cenus n cap spre folosul lui Novi mir dar simpla punere a
unei astfel de probleme era o pur zdrnicie. Dac ns, lsnd s treac vara, acum se reped
s culeag ciuperci de sub zpad, dac s-au hotrt s m publice dup attia ani atunci s
astepte pn luni, s astepte tocmai acele zile n cursul crora BBC (acesta si anuntase deja
programul) va citi n trei reprize scrisoarea mea, ca s aud si mai marii nostri, n felul acesta,
dorinta lor de a m vedea va fi mai fierbinte!
I-am rspuns lui A.T. c pn n ziua de 12 mi-era absolut imposibil s vin la redactie. S-a suprat
foarte tare, vocea i-a pierit. Dup aceea, se spune, a luat-o de colo pn colo prin birourile
redactiei, ctrnit si abtut. Asa-i el totdeauna cnd ia foc mort-copt, s te duci la el cnd te
cheam, el nu poate s astepte. A.T. se nclin cnd sefii snt cei care-i zic nu", dar nu poate s
nghit un asemenea rspuns din partea subordonatilor. si mai era ceva: gsise
216
o bun modalitate de a-mi fi util iar eu i respingeam mna ca^e voia s m ajute.
Orbitele noastre erau asa de diferite, nu era chip s ne ntelegem.
De altfel, n ziua aceea, mi trecu pe la ureche (se pare de la Berzer) ceva care m-a uimit nc
o surpriz total: Tvardovski nu era nicidecum scandalizat de scrisoarea mea ctre congres, ba
dimpotriv, era chiar multumit de ea! Nu, eu nu 1-am nteles pe acest om! Patru capitole din
amintirile mele i le-am consacrat lui, dar de nteles nu 1-am nteles, mi imaginam c o s urle de
furie, c din cauza neascultrii mele o s m trimit pentru vecie la toti dracii. (Dar gndindu-m

mai bine, totul devine clar: doar eu nu Occidentului m plngeam, nu Occidentului i ceream
protectie aici, la noi, n interior, ddeam peste bot. Asta, dup conceptia lui A.T., puteam s mio permit. Este pur si simplu ceva conform cu regulile pugilatului: nou, celor de la Novi mir, ni se
pun bete-n roate, ni se meneste un an de zile esec dup esec acum e rndul nostru s-i
pocnim peste bot!)
La 12 iunie, 1-am revzut la redactie pentru prima dat dup acea convorbire din martie pe care
de-atunci ncoace o considerasem a fi ultima. Da de unde! A.T. mi-a strns mna cu oarecare
retinere, dar bucuria fcea s-i luceasc ochii.
Snt foarte fericit, Aleksandr Trifonci, c nu ati avut o atitudine negativ fat de gestul meu.
El (ncercnd fr succes s se arate sever): Cine ti-a spus dumitale c eu n-am avut o
atitudine negativ? Eu nu aprob fapta dumitale. Dar orice ru e spre bine. Poate c dumneata teai nscut cu cit, dac treaba asta o s-ti ias asa. Exist o sperant.
Pe un ton incantatoriu, ncerc apoi s m sugestioneze; am nteles c nu mai era posibil ca
prietenia noastr s renasc:
Dumneata trebuie s te porti n asa fel nct s nu nbusi sub cenus acest loc de unde ai
iesit, singurul loc unde arde o flacr.
Argumentatia cea mai penibil pentru mine, reprosul cel mai grav pe care-1 avea a-mi face... Dar,
prieteni, de la voi am iesit eu? si ntr-adevr nici o flacr nu mai arde nicieri?... si dup toat
zarva care s-a fcut, mai pot s mai fac eu fie si cea mai mrunt concesie?
Cum poate cineva s nu nteleag atta lucru?
Cum se face ntreb el cu aceeasi seriozitate ncruntat c scrisoarea dumitale a ajuns
s fie cunoscut n Occident si s provoace asemenea tevatur?
217
si cum vreti dumneavoastr, n secolul n care informatia se rspndeste peste tot cu atta
rapiditate: democratia s functioneze si nimic s nu se cunoasc peste hotare? n Anglia nu-i
reproseaz nimeni lui Bertrand Russell faptul c articolele lui snt publicate nURSS!
A.T. fcu un gest cu minile lui lungi si durdulii:
Te rog s nu le servesti tmpeniile astea celor de la secretariatul Uniunii Scriitorilor! Uite ce smi spui mie: te-ai adresat cu adevrat congresului sau ai urmrit s faci tevatur n Occident?
De ce vorbiti asa, Aleksandr Trifonci? Binenteles, numai congresului.
Bine, atunci s mergem la secretariat si s le confirmi si lor chestia asta. S le spui c
tevatura asta din Occident te deranjeaz si pe dumneata.
(Salvatorul meu, la vederea cruia jubilez?!)
A.T. De-acum nu voi abandona si nu voi modifica nici un cuvnt din scrisoarea mea. Dac ei
VOT s scriu ceva, s m scuze dar...
Dar nu! ddu el din nou din mini. Nimeni nu-ti cere s scrii ceva! Dumneata numai s
confirmi ceea ce mi-ai spus adineaori, nimic altceva! si s nu le spui c lupti mpotriva puterii
sovietice! zise el, nepierznd prilejul de a rde, prilejul de a ncheia cu una dintre glumele lui
favorite.
Dar iat ce s-a ntmplat. stabii Uniunii au resimtit scrisoarea mea ca pe o lovitur sub centur"
(regulile snt n minile lor, ei le stiu) si tribunii au chemat ca la lovitur s se rspund cu
lovitur". Dar vznd c o sut de scriitori m sprijineau si, mai ales, vznd cum se rspndea
ecoul n strintate (la asa ceva nu se asteptaser!), n curnd att ei ct si cei de la vrfo lsar
mai moale. Tvardovski ddu ns dovad de o agilitate si de o vigoare diplomatic neobisnuite la
el. El si n prezenta lui saura (care reprezenta, n locul lui Polikarpov, sectia cultur") reusi s-si
spun prerea (Ce prere aveti, primul scriitor rus este cine? Mihail Alexandro-vici?1 V
nselati!") si s-i fac pe cei din secretariatul Uniunii s nteleag c nu trebuia procedat asa, c
se dezavantajau pe ei nsisi: c mfimdndu-m pe mine, se nfundau si pe ei. si-i convinse s
ntocmeasc un alt proiect de comunicat n care: s se confirme c
solohov. (N.t.)
218
eu mi-am fcut serviciul militar ntr-o manier ireprosabil; s se recunoasc, iat, c n
scrisoarea mea era ceva care merita s fie examinat; si s m condamne sever" pentru goana
mea dup senzational". si tinnd cont de faptul c nimeni din secretariat nu avea o idee mai
inteligent, c propunerea le prea destul de salvatoare si c, dup toate indiciile, era imposibil
s se tac n continuare (n perspectiva deplasrilor n strintate si a ntrebrilor prilejuite de

acestea), nclinau si ei s propun la vrf 'tocmai o asemenea variant de rezolutie. si tocmai ntrun asemenea moment n-am fost de fat ca s-1 ajut pe Tvardovski si deci nu i-am dat
posibilitatea s duc pn la capt una dintre operatiunile lui cele mai bune!... (De altfel, si asa nar fi fost dus pn la capt, pentru c sefii erau ocupati cu nfrngerea scandaloas a arabilor, or
n capetele lor nu ncpea mai mult de o problem pe aceeasi unitate de timp.)
Pentru ce deci secretariatul Uniunii nu m-a convocat de-a dreptul pe mine? Pentru ca, dup
scrisoarea mea, nu erau siguri c eu am s accept s m prezint la ei. S zicem c s-ar fi
ntmplat s nu m prezint. Atunci ei, neavnd indicatie de sus ca s m exclud, cum ar fi iesit
din aceast ncurctur?... Dup cum aveam s m dumiresc treptat, lucrurile stteau n felul
urmtor: trebuiau s arunce o privire asupra mea ca s se conving c eu continuu s stau de
vorb cu ei. Altminteri, comunicatul lor n-avea nici un rost.
Iat pe ce stnc srisem cu abila mea miscare pe tabla de sah".
Am ajuns la celebra vil cu colonade pe Povarskaia1 si A.T. m conduse la secretari. Erau
secretarii-contopisti K. Voronkov (falc), G. Markov (vulpea obez), S. Sartakov (butuc, n parte
comic), scriitori mici de doi bani. Dar sase mii de membri ai Uniunii tocmai acestora le
ncredintaser" sarcina de a reprezenta toate interesele mari si importante ale Uniunii Scriitorilor.
Am intrat, teapn ca o prjin cu cap de robotnici miscare uman, nici expresie uman.
Voronkov fcu un gest de respect: silueta ndesat de huidum si-o slt din fotoliu, falca si-o
mpodobi cu un zmbet. ncepea, se pare, una din zilele lui faste. Ocazia pe care o avea de a-mi
da ntietate la intrarea pe o us, apoi pe o a doua, i fcea deja o plcere evident. In hemiciclul
nnobilat de cariatide si stucaturi, Markov, cu fata lui sireat si suav, cam feminin, ls s-i
cad receptorul din mn, vznd n sfrsit sub boltile Uniunii pe musafirul cel mai scump si
Lanr. 52 al strzii Povarskaia: sediul Uniunii Scriitorilor. (N.t.)
219
cel mai asteptat. De dup nu stiu ce us ascuns care nu se observa imediat, se ivi Sartakov.
Acesta ns nu ddu nici un semn c ar fi fost bucuros s m vad si, de fapt, atitudinea lui
rmase tot timpul una de indiferent posac. Dar nu venise nc Sobolev, care se impacienta la
el, pe cheiul Sofiiskaia: n momentul acela nu exista masin disponibil care s-1 aduc ncoace,
iar el nu cunostea alt modalitate de a se deplasa. Am ntrebat dac pot s primesc o can cu
ap de la robinet si, ntr-o clip, aceeasi us ascuns se deschise si, de undeva din rundul unui
cabinet secret, o bufetier ncepu s aduc pe imensa mas lcuit sucuri de fructe si ap
mineral, apoi ceai tare cu fursecuri scumpe, tigri si bomboane de ciocolat (b-nisorii
poporului...). ncepu o conversatie de salon despre una si alta: c aceasta a fost casa Rostovilor
si cum au ei grij de ea; si cum contesa Olsufieva, venind din strintate, ceruse s-o viziteze
(Voronkov pronunta cu voluptate cuvntul contes"; mi-1 imaginez cum fcea reverente n fata ei,
desi n 1917 ar fi trimis-o n fata plutonului de executie pe zisa contes); si ce tapiserii cu
portretele lui Tolstoi (18 milioane de noduri), Puskin si Gorki mpodobesc peretii acestui
hemiciclu. Din spatele meu pn la fereastra deschis spre ziua torid, fr nici o adiere de vnt,
erau vreo sase metri. Dar protejarea pretioasei mele vieti l preocupa ntr-atta pe Voronkov nct
m ntreb pe furis dac nu m deranjeaz curentul, cci aceast ncpere este perfid".
n timpul acestei trncneli mi-am scos pe mas dou sau trei vechi scrisori adresate de mine lui
Brejnev si ziarului Pravda. Foile albe, acoperite de un text dactilografiat necunoscut, se etalau
inocent pe masa maro, dar l nelinisteau la culme pe Markov, care se asezase vizavi. El, de bun
seam, si-nchipuia c eu venisem acolo ca s mai pun vreo bomb, c ndat o s le dau o veste
n sensul acesta, si nerbdarea i rpea forta de a astepta explozia: era musai s citeasc
scrisorile! Stricnd ambianta decent a acestei conversatii, el si ntorcea capul si se holba n
toate prtile.
Sosi Sobolev si Markov ncepu prin a spune c la congres n-a fost posibil s se examineze
scrisoarea mea, c, m rog, congresul a avut un program ncrcat, c, din pcate, scrisoarea a
devenit un fapt de nsemntate nu intern ci international, si afecteaz interesele statului nostru,
c trebuie lmurit chestiunea si gsit o iesire. (Cu ct se nainteaz, cu att aceasta devine
melodie do220
minant: Cura s iesim din aceast situatie? Ajutati-ne s gsim o iesire!)
El vorbi concis si m fix cu niste priviri nelinistite. Pe acelasi ton salonard pe care vorbiserm si
despre vila Rostovilor, eu i-am ntrebat dac n-ar fi interesant pentru ei s afle istoria acestei

scrisori". Se pare c da, foarte interesant. Atunci am nceput s le povestesc cu de-amnuntul

istoria tuturor calomniilor debitate la adresa mea, si care a fost riposta mea, si cum am trimis
scrisori (i zglti re ei, ceea ce lui Markov i lu o piatr de pe inim). Am spus c apoi la toate
acestea s-a adugat raidul asupra romanului meu si asupra arhivei mele...
Sobolev (artgos): Ce raidl
Eu (amabil): ... al Securittii Starului.
Apoi plngerile mele repetate ctre CC, toate rmase fr rspuns. Apoi debutul editrii
clandestine" a scrierilor mele, croindu-se n felul acesta toate conditiile pentru plagiat. si calomnia
care se rspndeste din ce n ce mai mult. (Patetic.) Cui s m adresez? Normal: instantei
supreme a Uniunii noastre congresului! E cumva ilicit? (Markov si Voronkov mpreun: pe
deplin licit. Sartakov si Sobolev stau mbufnati.) Congresul era prevzut pentru iunie 1966; eu
pregtisem deci o scrisoare (mint, nc nu-mi venise ideea aceasta). Dar congresul, dup cum
stiu persoanele aici de fat, a fost am-nat pentru decembrie (ei ncuviinteaz din cap). Ce-i de
fcut? Atunci m-am hotrt s m adresez direct lui Leonid Ilici Brejnev. n scrisoarea mea
vorbeam deja despre situatia scriitorului n societatea noastr si explicam cum s-ar fi putut face
s nceteze la timp cultul lui Stalin. si ce s-a ntmplat? La scrisoarea aceasta nu s-a dat nici un
rspuns. (Ei ntre ei, repede, ca niste complotisti, ca niste actori ntr-o ndelung repetat scen de
mas: Leonid Ilici n-a primit-o... n-a primit-o, Leonid Ilici!... Leonid Ilici, desigur, n-a primit-o!...")
Am asteptat deci s vin decembrie, ca s-i scriu congresului. (Mint, m-am retras n
Ascunztoarea mea ca s termin redactarea Arhipelagului.) Dar congresul a fost amnat din nou
pentru luna mai. (Semne cu capul.) Bine. Am asteptat pn n mai. Dac s-ar mai fi amnat
nc o dat, as fi asteptat n continuare. (Pesemne, n sinea lor regretau c nu 1-au amnat si mai
mult.)
Sartakov: Dar de ce patru sute de exemplare?! (Cifr dat de BBC.)
221
Eu: De unde ati scos astea, patru sute? Dou sute cincizeci. Iat, tocmai pentru c scrisorile
trimise ntr-unul sau dou exemplare se ngroap undeva, m-am vzut nevoit s trimit cu sutele.
Ei: Dar acesta nu este un procedeu normal!
Eu: Dar a edita pe ascuns un roman autorul fiind n viat este normal, nu?
Sobolev (cu artag): Dar unde-i logica? De ce s-o trimiti delegatilor, dac ai trimis-o prezidiului?
Eu: Pentru mine era important s primesc sprijinul scriitorilor de prestigiu. L-am primit din
partea a o sut dintre ei si snt pe deplin satisfcut.
Markov: Dar de ce s-o trimiti la nu stiu ce Georgie literarSl
Eu: si de ce organul unei republici-surori s nu stie de scrisoarea mea?
Markov: Din toate prtile ni se trimit exemplare ale scrisorii dumitale. si s nu crezi c toti snt
pentru dumneata, multi snt categoric contra.
Eu: Tocmai de aceea vreau o discutie deschis.
Markov (plngret): Da, numai dac asta n-ar fi ajuns la cunostinta dusmanilor nostri, (n
materie de coexistent", ei n-au alt termen: toti de jur mprejur snt dusmani!)
Eu: Este foarte suprtor. Dar este vina dumneavoastr, nu a mea. De ce s-a ntmplat asta?
Pentru c timp de trei sptmni nu mi-ati rspuns la scrisoare! De ce s-a pierdut atta vreme?
Eu, eu m asteptam ca, nc din prima zi a congresului, prezidiul s m cheme si s-mi dea
posibilitatea s dau citire scrisorii mele sau, n orice caz, s organizeze o discutie.
Markov (ngrijorat): Dar, n fine, astea snt reprosuri. Or, principalul este: ce facem acum?
(si toti, n ecou n cascad: ce-i de fcut?)
Markov: Dumneata, care te gsesti n viitoarea politicii, d-ne si nou niste sfaturi!
Eu (uluit): Ce politic? Eu snt artist!
Voronkov: si cum o retransmit! De dou ori n cursul aceleiasi emisiuni! (Minte, dar nu pot s-1
contrazic: eu, nu-i asa, nu ascult radioul occidental.) Israel! scrisoarea dumitale! Israel
scrisoarea dumitale! si cum o citesc! Maestri ai dictiunii!
Markov (veninos): si totusi n scrisoare este o mic inexactitate.
222
O mic inexactitate? ntr-o scrisoare unde-i pun cu capul pe butuc? Unde nu las piatr pe piatr
din ce au fcut ei decenii de-a
rndul?--__Care, deci?

Markov: Ei bine, iat: Novi mir a refuzat s publice Pavilio-ul cancerosilor. Asta nu nseamn
c de-acum ncolo n-o s-ti fflai publice nimic.
Un asemenea rspuns le dduse Tvardovski. Asa si-1 aminteste el Fr s lase vreun dubiu
asupra cinstei si sincerittii sale, asa si-1 aminteste el. Despre asta, chiar astzi am discutat cu el
la redactie: A-I-> cmd te-am refuzat eu?" A-T.! Chiar dumneavoastr ati luat n mn partea a
doua, ati ridicat-o si ati spus: chiar dac totul ar depinde numai de mine.,." Nu, nu-si aminteste!
Nici c mi-a spus c eu nu vreau s uit nimic", si c nu am nimic sfnt" a uitat si pace.
Poate c era vorba de vreo pagin! Dar eu n-am refuzat toat partea a doua..."
Acum, Tvardovski st deoparte, fumeaz si, cu un aer serios si atent, urmreste spectacolul
nostru. Vine un moment cnd toate privirile se opresc asupra lui.
Tvardovski: Ei bine, ne-am nfierbntat amndoi; dar cte nu ne-am spus noi unul altuia! A fost
asa, o discutie, dar redactia nu te-a refuzat.
Asa, o discutie", dar care a fost ct pe-aci s pun capt tuturor relatiilor noastre...
Tvardovski: Acum, toat redactia e de acord s publice integral Pavilionul cancerosilor.
Divergentele noastre cu autorul se refer la o pagin si jumtate-dou, asa c nici nu merit s
vorbim despre asta...
O pagin si jumtate-dou? Eu mi-aduc aminte c erau scoase capitole ntregi, personaje
ntregi... Dar totul s-a schimbat: pe nvingtori nu-i judec nimeni. Pentru prima dat n viata mea,
acest proverb puteam s mi-1 aplic mie nsumi.
A.T. mi-a simtit nemultumirea si atunci ce as! De unde i-or fi venit promptitudinea si abilitatea
asta? subit, pe un ton printeste sever, cu solemnitate:
Ascult, A.I., dar exist o ntrebare important pe care eu, la redactie, nu ti-am pus-o: spune,
dup prerea dumitale, Pavilionul cancerosilor si Primul cerc pot s ajung n Europa si s fie
publicate acolo?
223
Asta-i o drglsenie! Dati-i nainte cu ntrebri d-astea inocente!
Eu: Da, Pavilionul cancerosilor a cunoscut aici o difuzare de o amploare extraordinar. Nu mar mira s apar si n strintate.
Cineva (comptimitor): Cu sigurant, o s-1 desfigureze, o s-1 masacreze (nu mai mult dect
cenzura voastr!).
Sobolev (tremurnd de fric s nu se trezeasc ntr-o asemenea situatie disperat): si, n plus,
ce reguli au ia acolo: primesc la tipar pn si manuscrise sosite prin al treilea intermediar, iar
autorilor, vedeti dumneavoastr, le pstreaz onorariile!
Cineva! Dar cum se face c Pavilionul a avut o asemenea difuzare?
Eu: Eu 1-am dat spre dezbatere scriitorilor, apoi ctorva redactii si, n general, tuturor celor
care mi 1-au cerut. De ce s nu le dau compatriotilor mei s-mi citeasc scrierile?
si ei nu ndrznesc s replice! Iat ce vremuri...
Tvardovski (de parc tocmai si-ar fi reamintit): Da! Vigorelli mi-a trimis o telegram disperat:
Asociatia european a scriitorilor st s se prbuseasc. Membrii ei cer explicatii n legtur cu
scrisoarea lui Soljenitn. Pentru moment, eu nu am trimis dect o telegram evaziv.
Voronkov: Provizorie. (Rde cinic.)
Tvardovski: Pi fr noi, Asociatia european nu poate s existe.
Markov: si chiar pentru noi a fost creat.
(Apoi iat ce am aflat din gura lui A.T.: n iunie, el trebuia s mearg la Roma la plenara
prezidiului Asociatiei ca s discute situatia grea a scriitorilor din... Grecia si Spania. si totul a
esuat pentru scriitorii greci din cauza scrisorii mele.)
Eu: Dar Primul cerc eu mult vreme nu 1-am lsat din mn. Dup ce am aflat ns c e pus n
circulatie fr consimtmntul meu, mi-am zis c autorul nu are mai putine drepturi asupra
propriului su roman. si am cutat s nu-1 mai refuz celor care mi-1 cereau. Asa a ajuns si
romanul acesta s se rspndeasc, dar mult mai putin dect Pavilionul.
Tvardovski (Agitat, s-a ridicat n picioare si a nceput s umble de colo pn colo):
Iat de ce spun: Pavilionul cancerosilor trebuie publicat fr ntrziere! Asta o s pun imediat
capt tapajului care se face n Occident si astfel o s dispar motivatia publicrii acestei nuvele
224
acolo. si peste dou zile trebuie dat n Literaturnaia gazeta un extras o dat cu anuntul c
urmeaz publicarea integral a nuvelei...

__(nduiostor de ezitant) ... sau, m rog, n revista care-i este

mai aproape.
si nimeni n-a obiectat! Nu s-a discutat dect problema dac Literaturnaia gazeta va reusi n dou
zile s fac acest lucru, avnd n vedere c era deja culeas. Poate Literaturnaia Rossiial
n ziua aceea ei se zpciser complet, nu, e prea putin spus: erau fcuti knock-out, si nu din
cauza acestei ntlniri, ci din cauza bombardamentului radio care o precedase. si cel mai neplcut
n situatia lor era faptul c, dup cte se pare, li se sugerase ca de data aceasta s se descurce
singuri (CC se eschivase; scrisoarea nu-i era adresat lui!) dar tocmai asta este ceea ce nu le
st lor n putint; n viata lor n-a existat niciodat vreo problem pe care s-o rezolve ei singuri. si
exploatnd anchiloza lor intelectual, Tvardovski, eternul cunctator, luase initiativa.
Markov si Voronkov mi multumeau care mai de care dar pentru ce? Pentru c am venit la ei!...
(Acum si eu m mblnzisem si le multumeam de a se fi interesat, n sfrsit, de scrisoarea mea.)
n acea zi, pentru prima dat n viata mea, am simtit lucru pe care pn atunci nu-1
ntrezrisem dect dintr-o parte ce nseamn s dai dovad de fort. si ce bine nteleg ei
limbajul fortei ! Numai acest limbaj! Acest singur limbaj ncepnd chiar din ziua n care s-au
nscut!
La ntoarcere ne-am servit, eu si Tvardovski, de ncptoarea masin neagr a ziarului Izvestia.
El era foarte multumit de modul cum decurseser lucrurile, presupunea c n prealabil secretarii
se struiser acolo sus: altminteri, de unde atta maleabilitate? Unde era deci consemnul de a
rspunde cu lovitur la lovitur"? A.T. decise pe loc din ce capitol s ia fragmentul pentru
Literaturnaia gazeta si i-a pus el nsusi titlul de Fragment din romanul Pavilionul cancerosilor".
Memoria lui sincer, dar cu sincope, nu retinuse ctusi de putin faptul c el, cu un an n urm,
respinsese, ca inadmisibil si imposibil, nsusi acest titlu, nainte de orice publicare, toat lumea se
pusese pur si simplu de acord c romanul se va numi Pavilionul cancerosilor.
Mersul firesc al lucrurilor.
225
Dar toate acestea erau prea frumoase ca s fie si adevrate. Ulterior, binenteles, totul s-a blocat:
sus, sefii cei mari, n primul rnd Diomicev, au fcut ca lucrurile s treneze, (ntr-unul dintre
apartamentele unde, spre hazul ctorva cunoscuti, povestisem cum l luasem peste picior cnd ma primit n audient, exista un microfon al KGB foarte probabil la Teus. Lui Diomicev i s-a pus
banda acestei nregistrri. Dac tragi cu urechea la us si, la un moment dat, aceasta te izbeste
n nas, n-ai dect s te superi pe tine nsuti, nu-i asa? Ei bine, nu! Diomicev si-a revrsat toat
furia asupra mea, mi-a devenit pentru totdeauna dusman de moarte. si acestui grav conflict i s-a
suprapus, ani de-a rndul, vindicta lui personal. Prin persoana lui, Conducerea Colectiv a fcut
o ncercare, una singur, de a m cunoaste iat ce a iesit...)
N-a mai aprut, se ntelege, nici comunicat al secretariatului, nici fragment n Literaturnaia
gazeta: bombardamentul radio venit din Occident ncet si stabii deciser c incidentului
respectiv i se poate supravietui si fr a se lua msuri. A.T. avea informatii cum c la 30 iunie eu
fcusem obiectul unei dezbateri la vrf. Dar nici de data aceasta nu se lu nici o hotrre. n ce-1
priveste, Diomicev imagin un plan dup care secretarii (Tvardovski: treizeci si trei de viteji,
patruzeci si doi de secretari") trebuiau s citeasc volumele mele: si Cercul, si Pavilionul, dar mai
nti si mai imperativ Banchetul nvingtorilor (le prea ru s se dea jos de pe acest clut docil!).
Dac se tine cont de faptul c printre secretari erau unii care nu numai c nu stpneau condeiul,
ci si la citit se poticneau, atunci sistemul de frne avut n vedere putea s functioneze o jumtate
de an si promitea s retin cruta pn dincolo de zilele jubiliare (jumtatea de secol a Marelui
Octombrie"), cnd avea s se poat sta de vorb n mod mai brutal.
Toate acestea, eu le-am auzit din gura lui A.T., cnd am trecut pe la redactie la nceputul lui iulie.
El era acru si sumbru, n fie care lun se izbea de aceast stnjenitoare fort obtuz dar nici
n o sut cincizeci de luni nu reusise s se deprind cu ea. Cenzura i refuza pn si nuvelele cele
mai edulcorate (ale lui E. Ghera-simov). Chiar si Voronkov, care de curnd mi fcuse impresia
unui om att de prompt n a-ti ridica mingea la fileu, nu venea totdeauna la telefon si-i rspundea
arogant. Totusi, datorit faptului c eu eram de fat, A.T. se ambitiona si telefona nc o dat.
Voronkov binevoi s ia receptorul si s spun c secretarii tocmai citesc, dar c nu
226
stiu de unde s-si procure Pavilionul cancerosilor (ce-i drept, Ceka nu-l luase, si nici la CC nu
era...) A.T. prinse din nou viat; li-1

trimit!
Sperant! Decise s trimit acel unic exemplar al redactiei, curtel, nesifonat, corectat, cel pe
care i-1 ncredintasem nu de mult. Treaba asta m-a revoltat; Nu vreau s-1 dau pe minile acelor
cini! O s-1 sfsie, o s-1 ferfeniteasc!" A.T., la rndul lui, se mbtos si el: n joc este capul
dumitale! Iar dumneata i dai ntruna cu o s-1 sfsie!..." Singura lui rugminte a fost aceea de
a suprima pginuta despre metastaze" evident, aceasta si era o pagin si jumtate-dou"
care constituiau o problem. El mi amintea (cineva din colectivul de redactie i-o soptise,
Dementiev n mod sigur, si de data aceasta, nainte de a pleca), c exista acolo ceva ca o lung
teorie cum c lagrele proliferaser, ca niste metastaze, n trupul trii (ca si cnd ar fi nevoie s
ntind chestia asta pe o pagin!). Cnd A.T. si-a fcut din capul locului o convingere eronat, este
foarte greu a-1 face s se dezbare de ea. L-am asigurat c nu exista o asemenea pagin;
degeaba. I-am artat un paragraf unde se gsea o fraz oarecum asemntoare cu cea cutat;
foarte bine, pot s-o tai, de acord. Nu, este o pagin, undeva! n momentul acesta se ivi pe us
micul Kondratovici si, febril, ncepu s-si vre nasul printre pagini: asta sulubin o spune, sulubin!
Am nceput s parcurg n fata lor paginile cu sulubin si i-am dat si lui Kondratovici, ca unui aliat,
rgazul s priveasc, fr s m tem c o s-mi pun piedic s cad. Dar pupilele i se dilatar a
vigilent nu, nu mai erau pupilele lui, erau, plantate n orbitele lui, cele ale cenzurii venite n
substituire, si nici nrile nu mai erau ale lui, ci cele ale cenzurii nzestrate cu antena exploratoare.
Cu bucuria celui intrat n posesia unei certitudini, el musc o bucat:
Iat! iat!
Unde?
Iat:
Pentru stihiile toate, omul
E-un trdtor, un zbir sau un captiv!
Adic asta este despre metastaze? N-are important c e sau nu despre metastaze. Este chiar
mai ru dect att!
227
Toate astea nu snt o poveste despre Kondratovici, ci una despre revist si despre Tvardovski.
Chinuit si speriat, Tvardovski se ralie avertismentului dat de Kondratovici:
Reiese c spusele despre Rusia lui Nicolae I ni se aplic si nou?...
Dar nu este vorba despre Rusia lui Nicolae; este vorba de Anglia care se pregtea s-1
extrdeze pe decembristul Turghenev.
C i-o fi fost rusine c nu stia motivele poemului puskinian, sau pur si simplu c ridicase mna
asupra lui Puskin, fapt este c A.T. se nvoi:
Bine, scoate ns fraza care spune c Kostoglotov este de acord.
Aceasta era, de obicei, problema care le ddea palpitatii: n afar de ceea ce se va spune despre
toat compunerea respectiv, trebuia s se prevad din ce bucat se va decupa curelusa.
Curelusa o vor atasa cnutului si cu cnutul citatelor i vor plesni pe nedisciplinati peste bot.
Pentru linistea sufleteasc a lui A.T. am scos si aceast fraz. El si regsi buna dispozitie si
decise s m consoleze": c iat Egorcev* a fost pus pe liber, iar eu n-amfostpuspe liber, c mam comportat bine la secretariat: fr s m cert cu ei si fr a-mi pune n vreun fel cenus n
cap.
El nu voia pentru nimic n lume ca eu s-mi pun acum cenus n cap! n mod sigur, i plcuse
ideea mea cu scrisoarea. Ba chiar se pare c pentru prima dat, de cnd ne cunosteam, ajunsese
la convingerea c eu aveam capacitatea de a m folosi la mers de propriile mele picioare.
Am nceput s vorbim despre Banchetul nvingtorilor: despre modalitatea de a-1 sustrage
examinrii n secretariat si despre faptul c Simonov, urmnd exemplul lui Tvardovski, refuzase
s-1 citeasc.
Nici mie nu mi 1-ai fi dat? ntreb el.
A.T., pe cuvntul meu! N-aveam dect un singur exemplar si, iat, si pe acela mi 1-au umflat.
Eu nsumi am rmas fr nici un exemplar.
* Secretarul comitetului orsenesc Moscova al PCUS; l criticase pe Brejnev.
228
La unna urmelor spuse el, ngduitor si meditativ , Bunin este prezent cu Zilele
blestemate. Piesa dumitale, cu sigurant, nu este mai antisovietic! Noi i publicm si celelalte
opere...

Fr discutie, Tvardovski se schimbase! Se schimbase, si nc foarte repede. Trecuse oare asa

de mult timp de cnd m ntrebase cum de-am ndrznit s pun lng sacrosanctul Ivan
Denisovici" nu stiu ce piesute despre lagre? Trecuse oare asa de mult timp de cnd respinsese
capitole ntregi, chiar din Pavilionul cancerosilor! Iar acum, pe deplin reconfortant, scrie:
Voi reusi eu nsumi s-mi descopr Greselilor si sursa si-nceputul.
Singurul lucru pe care-1 cerea era:
- Mcar pe suflet s nu-mi stati,
Mcar s nu v simt suflarea-n ceafa!
si, cu candoare, mai spuse:
Ei, mi permit si eu s vorbesc contra puterii sovietice, dar numai n cerc foarte restrns.
(Trebuie s-1 ntelegem bine pe Tvardovski cnd spune zmbind candid: contra puterii sovietice".
Asta nu este n sensul tios gazetresc, asta nu atinge fundamentele si nici obiectivele partidului,
ci numai faptul de a fi de acord cu tot ce zice si ce face partidul; trebuie totusi s avem si noi
punctul nostru de vedere, ce naiba!) dar, de exemplu, dac m duc n strintate, acolo mi rd
de ei, acolo totul este invers.
Desigur, asa cum se cuvine, asa cum au fost educati.
Mai trecu o lun si jumtate totul rmase ca nainte, nici o veste-poveste de nicieri. La drept
vorbind, eu nu asteptam nimic, nu aveam nevoie de nimic terenul era solid sub picioarele
mele! Dar teama de a nu rata vreo ocazie m-a fcut s-i propun lui Tvardovski s ncheiem acum
un contract pentru Pavilionul: cci, cum s-ar zice, restabiliserm relatiile. si n aceast mlastin,
n acest moment de echilibru instabil, cnd nu se spune nici da", nici nu", cnd toat lumea se
eschiveaz de la luarea unei hotrri un mic bobrnac, unul singur, poate e de ajuns? Hai s-1
dm. si cu att mai ru dac, m rog, cineva se opune la acest contract! n caz contrar, asta poate
s contribuie la promovarea manuscrisului. Trebuie ns s ncercm!
229
Acest mic plan l lu pe Tvardovski prin surprindere: nu se astepta ca eu s fiu primul care s
pun pe tapet problema contractului, nici ca eu s-1 incit la rebeliune, nu altfel dect sfidnd el
nsusi vointa sefilor. Impresia mea a fost urmtoarea: n interior, n el, totul s-a lmurit
instantaneu: nu poate, nu ndrzneste, nu va face acest gest. Dar dac oamenii duri transpun
imediat n cuvinte sentimentul care tocmai a scprat n ei, oamenii mai delicati nu se decid s se
exprime asa de abrupt. si, n linii mari, el promise, dar lucrurile trebuiau precizate, si dup zece
zile de precizri, dup dou vizite inutile ale mele la redactie n conditiile n care el n-a dat pe
acolo (i se instalau gaze la daced) si apoi dup telefonul dat de el de la dacea lui, totul se lmuri:
n orice caz, eu nu pot ncheia cu dumneata contractul pentru Pavilionul, pn nu primesc
dezlegare pentru aceasta."
De cnd o redactie are nevoie de o dezlegare pur si simplu pentru a semna un contract? (Dar, ia
stai, redactia oare nu refuzase" Pavilionul!) Tvardovski redevenise fricosul de alt dat. n aceste
cderi si nltri, n hiatusul dintre biografia si sufletul su, n aceste ntunecri si nseninri era
sfsiat viata lui. El nu era nici dintre aceia care se tem si de umbra lor, nici dintre aceia care
merg drept la tint. Dintre toti, el avea parte de ceea ce era mai greu.
Pentru mine ns, refuzul lui avu mai degrab un efect eliberator: cci n timpul acesta n mine
prindea deja contur un nou plan un mare impuls, nu un bobrnac, era necesar pentru un
contract care n-ar fi fcut dect s-mi lege minile.
mi parveniser niste zvonuri (care ulterior aveau s se dovedeasc mincinoase) cum c n Italia
se pregtea deja publicarea Pavilionului cancerosilor. si la noi era zbav! Atunci m-am gn-dit
s-i previn, s le atrag atentia: iat, s nu ziceti c nu v-am spus, de azi nainte voi rspundeti!
Era si prea mare timpul s li se dea peste mini acestor procesomani care sugrumau literatura.
Date fiind cenzura si arbitrariul care domnesc la noi, dat fiind refuzul guvernului de a recunoaste
conventia international a dreptului de autor, oare nu sefii nostri trebuie s rspund pentru
crtile aprute n Occident? De ce s rspund autorii?...
Ca si cu ocazia primei mele scrisori, m gndeam acum s trimit nc 150 de exemplare din
aceasta, nereducnd dect numrul celor destinate republicilor nationale. Dar am fost ndemnat s
nu fac nitam-nisam prea mult tapaj, s nu-mi rup hainele de pe mine
230
strignd n gura mare, ci numai s amenint cu acest tapaj. Sugestia mi se pru rezonabil. si mam hotrt s nu difuzez a doua mea scrisoare dect celor patruzeci si doi de secretari" si

secretariatului ca atare si s fac n asa fel nct s nu cad n minile altora, ca s nu ajung la
samizdat si n strintate.
Trebuia de asemenea ales momentul cel mai bun. Desi acum nu m mai zorea nimic, cci aveam
timp berechetera totusi mai indicat s fortez nota pn s se consume fastuosul Jubileu al
Revolutiei.1 si, n loc de sase luni ncepnd cu data scrisorii ctre congres, am optat pentru
termenul de trei luni ncepnd de la data ntlnirii la sediul din strada Povarskaia al Uniunii
Scriitorilor. [3]
Dar eram din nou legat de mini si de picioare: trebuia, nu-i asa, s-1 consult" pe A.T., cci
redevenisem prieteni. si putea el oare s aprobe un asemenea gest?... si puteam eu oare s
renunt la proiectul meu?...
Am fixat ziua cnd urma s merg la redactie. A.T. a promis c va veni la ntlnire si n-a venit, l
nelinistea ideea c eu am s-1 ntreb despre contract! si evita s m ntlneasc. Astfel,
povestioara asta excesiv de frivol a contractului se ncadra si ea n schema general a
ntelegerilor dintre noi: eu m duceam val-vrtej s m consult cu el! Iar el ia-1 de unde nu-i! si n
seara lui 12 septembrie, cele patruzeci si trei de scrisori se gseau deja n cutiile postale ale
Moscovei! S-a dovedit a fi fost mai bine si pentru A.T. si pentru mine c nu ne-am ntlnit.
Dar cum avea s reactioneze el acum? n fata acestei noi impertinente o s sar n sus?
Secretarii se scandalizar de parc i-ar fi clcat cineva pe coad, Mihalkov strig, url ceva la
telefon la adresa lui Novi mir, ncepnd din 15, secretariatul se ntruni n sedint pregtitoare
pentru un prim concert de ltrturi, deocamdat fr stenogram. si n aceeasi zi, mi s-a transmis
convocare pentru 22. si n aceeasi zi, Tvardovski si puse curierii pe urmele mele.
M-am nfiintat la el pe 18: cuprins de ndoieli, m ntrebam dac nu m agit si de data aceasta n
zadar. De ce s zgndresc eu acest viespar? Cci, n sfrsit, mi-am consolidat pozitia, timp am,
si zu c as putea s lucrez n tihn. Oare e mai important s m iau cu ei la btaie dect s
lucrez?
1 Adic 7 noiembrie 1967. (N. t.)
231
n acea zi, i-am mrturisit si lui Tvardovski ndoielile mele, la care el mi-a zis: Trebuie! Ai nceputo, du-o pn la capt!
nc o dat m uimi, nc o dat se ivi omul tuturor surprizelor posibile. Unde dispruse omul
acela abtut si obosit, omul rspunsurilor evazive? Era din nou energic si vioi; a doua mea
scrisoare, ca un sunet de trmbit, l mobilizase la lupt, si pe 15, la secretariat, el deja
participase la aceast lupt la aceast avanpremier a luptei, la acest sevardino.1 Mi-a spus
c 1-au sprijinit (pentru publicarea Pavilionului cancerosilor) Salnski si Bajan, dar c au fost si
unii ezitanti. Situatia nu este disperat!" si fcea curaj siesi si mie.
Era suficient o sedint de felul acesta, mi se prea mie, ca s-mi deranjeze ritmul de lucru si
felul tririi sufletesti, ca s m lase prad deprimrii si ndoielilor. Dar el, n cursul carierei sale
poetice, mer-gnd ca pe un lung si ntunecos drum de pdure cte de-astea nu suportase? Trei
sute? Patru sute? Ce era de mirare aici? Faptul c s-a supus reconditionrii creierelor? Sau
reconditionrii sufletului, fapt ce i-a permis s le suporte si s le supravietuiasc!
M-am plns c m-a convocat pentru flecreal, ceea ce nu fcea dect s-mi mnnce din timpul
de lucru. Ei bine, s-ar putea ca n curnd s nu mai rmn nici un fel de timpi" fulger el
ameninttor. El se temea de cu totul altceva: l chem pe priceputul si cumptatul Laksin, si,
mpreun cu el, si propuse s m conving si s m nvete s fiu retinut acolo, s nu m
ambalez, s nu m iau la ceart din cauza ntrebrilor, s nu-mi las mnia s devin exploziv
pentru c o s sar cu ciocurile si, n acest caz, snt pierdut, ei toti snt cocosi cu experient.
Este atta vreme de cnd ne frecventm, A.T. si cu mine, si nu ne cunoastem absolut deloc unul
pe altul...
Am s v dezvlui un secret i-am spus eu. Eu n-am s-mi ies niciodat din fire, de asa ceva
snt pur si simplu incapabil, cci am trecut prin scoala lagrelor. Nu voi exploda dect dac
programul prevede acest lucru, dect dac ne-am pus de acord s explodez: o singur dat, de
pild n al nousprezecelea minut, sau de un anumit numr de ori n cursul sedintei. si daca
programul nu prevede atunci, v rog frumos, nu.
1 Numele unei redute n apropiere de Borodino, unde a avut loc un preludiu la marea btlie.
(N.t.)
232

Dar A.T. nu m crezu. stia el cum ti se scoate vlaga din tine la aceste sedinte, cum ti se pun
piedici, cum te nteap n spate, cum te musca de clci. Dezavantajul pozitiei consta pentru noi
n faptul c ei citiser Banchetul nvingtorilor, c examinau Banchetul, c nu voiau s vorbeasc
dect de Banchet si s loveasc n Banchet si, prin Banchet n mine. Trebuia deci s-i
constrngem s treac sub tcere Banchetul si s vorbeasc despre Pavilion.
Noi am pus totusi la punct modalitatea n care eu trebuia s lichidez Banchetul, fr s ntrerup
vreun orator.
Timp de dou zile, am mai avut un pic de timp, de rgaz dar mental eram deja n lupt. Ce vor
putea s-mi spun, s m ntrebe, cum s-i atac toate acestea mi veneau din toate prtile ca
din vzduh, m sciau prematur, m provocau s dau rspunsuri. Mi-am notat cteva ntrebri
posibile si, n functie de ele, mi-am formulat rspunsurile.
De exemplu: Dumneata speli rufele murdare n public!" Rspuns: Orice provocare trebuie
demascat si adus la cunostinta ntregii lumi. Ridicndu-ne mpotriva publicittii pe care ne-o
face Occidentul, ne dm acordul s trim permanent ascunsi de ochii si urechile lumii. O
asemenea situatie genereaz samavolnicii."
De exemplu (pcat, ntrebarea asta nu mi-au pus-o): Din ce triesti dumneata?" Rspuns: Opt
ani de zile m-am hrnit cineste cu zeama lung a lagrului si nici unul dintre dumneavoastr nu
m-a ntrebat atunci din ce triesc. Ca nvttor am trit cu 60 de ruble pe lun si nimeni dintre
dumneavoastr nu m-a ntrebat din ce triesc. si acum, cnd mi s-a editat o carte de pe urma
creia, la cerintele mele modeste, se poate tri zece ani vin eu si v ntreb: dumneavoastr ce
faceti cu banii poporului care cu atta drnicie v snt repartizati n fiecare an?"
Treptat, din ntrebri disparate, a nceput s se nchege un posibil discurs. Niciodat n viata mea
nu-mi pregtisem n scris un discurs cuvnt cu cuvnt, dispretuiam acest sistem al fituicilor si
iat, acum mi fcusem si eu un discurs scris. Binenteles, nu puteam s prevd cu exactitate
toat argutia cu care aveau s m regaleze, dar, la sedintele noastre nici nu se obisnuieste ca
interventiile s-si rspund exact una celeilalte, cel mai adesea se vorbeste n afara subiectului,
n functie de ce consider fiecare c este mai important pentru el, si nimeni nu se mir de chestia
asta.
La drept vorbind, mie nu mi-a fost greu s m pregtesc pentru aceast prim ciocnire (de
treizeci de ani asteptam momentul!): si
233
pentru c aveam un punct de vedere foarte clar asupra a tot ce putea s le treac prin scfrlie,'
si pentru c n realitate aceast apropiat sedint a secretariatului nu era pentru mine instanta
unde s se decid soarta nuvelei mele: fie c aveau s dea und verde Pavilionului cancerosilor,
fie c n-aveau s deaei oricum pierduser. Acest secretariat mi-era la fel de inutil si ca
auditoriu: n-avea nici un rost s ncerc cu adevrat a-i face s-si schimbe convingerile. Tot ceea
ce-mi trebuia nu era dect un singur lucru: s m ntlnesc fat-n fat cu dusmanii, s fiu drz si s
se consemneze totul ntr-un proces-verbal. La urma urmelor, cum s nu m urasc ei? Cci eu
eram negatia nu numai a minciunii lor, ci si a ntregii lor vieti alunecoase, trecute, prezente si
viitoare.
si totusi, pregtindu-m pentru aceast ncrucisare de spade, pn la urm m-am simtit obosit si
am vrut s ies din starea aceasta de tensiune excesiv, necreatoare, cu totul inutil pentru mine.
Dar cu ce? Cu medicamente? Idee simpl: spre sear, un pic de vodc. si ndat contururile
lucrurilor se ncetosau, si nimic nu m mai mpingea s rspund si s musc, si dormeam linistit. si
iat nc un punct n care l ntelegeam pe Tvardovski: el, timp de treizeci si cinci de ani, cu ce ar
fi putut s scape de aceast tensiune suprtoare, chinuitoare, umilitoare si steril, dac nu cu
vodc?... Cine se crede ireprosabil, s arunce cu piatra n el. (Tare neplcut i era s-i vorbesti
despre betiile lui. Dac-i ziceai: Ar trebui s v menajati, A.T.!" nemultumit, schimba imediat
subiectul. si despre obiceiul lui de a fuma tigar dup tigar am ncercat s-i vorbesc, s-I sperii
cu pavilionul cancerosilor degeaba.)
Planul meu era urmtorul: singurul lucru pe care-1 astept de la aceast sedint este s-i
consemnez ct mai amnuntit desfsurarea. Aceasta mi va da posibilitatea nici s nu ridic capul
cnd vor tbr asupra mea cu ntrebri ncuietoare: spune drept, dumneata esti pentru socialism
sau contraW, spune drept, ti nsusesti programul Uniunii Scriitorilor?" Asta nu poate s nu-i
sperie: n ce scop mzglesc eu toat hrtia asta? Asta, cu sigurant, o s mearg undeval Ei o s
nceap s-si aleag expresiile cu ceva mai multa grij nu snt obisnuiti cu ideea c

discursurile lor confuze ar putea s nimereasc Ia soarele notoriettii publice.

Am pregtit niste foi albe, le-am numerotat, am trasat marginile si la ora stabilit, 13.00, n ziua
de 22 septembrie, am intrat n vestitul hemiciclu cu cariatide. La ei, un aer greu, viciat, saturat de
234
fum de tigar> lumin electric asemenea celei diurne, pahare de ceai goale, cenus mprstiat
pe suprafata lustruit a mesei sedinta ncepuse cu dou ore nainte de sosirea mea. Nu toti cei
patruzeci si doi erau de fat: pentru solohov ar fi fost njositor s vin; pentru Leonov ar fi fost o
alterare a imaginii sale n fata posterittii, el miza pe celebritatea de dincolo de mormnt. Nu era
prezent veninosul Ceakovski (poate tot din prevedere), nici nversunatul Gribaciov. Dar peste
treizeci de secretari tot se strnseser, si trei stenografe luaser loc la msuta lor. Cu retinere, am
salutat ntr-o parte si n cealalt si am pornit s-mi gsesc un loc. si tocmai unul era liber,
ntmplarea a fcut ca acela s fie chiar lng Tvardovski.
Dup ce am ascultat cu rbdare ofensatul cuvnt introductiv al lui Fedin (Dare de seam" a
secretariatului [4]), am profitat de cele cinci secunde nu mai mult de discontinuitate, n care
el si nghitea saliva si se pregtea s cheme pe altcineva s ia cuvntul, pentru a cere pe un ton
onctuos:
Konstantin Aleksandrovici! mi permiteti s spun dou cuvinte pe tema discutiei noastre?
Nu proclamatie! Nu declaratie! Numai dou cuvinte inofensive! si chiar pe tema discutiei
noastre... Ct era de important s-i smulgi din rutina lor! Am cerut cu atta inocent s mi se dea
cuvntul nct Fedin, galant, nu putu s m refuze.
si atunci m-am ridicat solemn, am scos o foaie dactilografiat si, cu fata impenetrabil, dar cu
vocea declamnd n fata istoriei, i-am trsnit cu prima mea declaratie care lsa deoparte
Banchetul nvingtorilor, dar nu pe tonul cintei, ci pe cel al acuzrii acu-zndu-i pe toti c
trdeaz de ani de zile poporul!!!
Ei mi-am dat seama de asta ulteriorstabiliser deja niste lucruri: cine dup cine s ia
cuvntul si cum s nceap a sri cu pliscurile pe mine. Ei se aflau deja n ordine de btaie, dar,
iat c nainte de semnalul lor convenit, eu le-am trimis o salv din o sut patruzeci si patru de
piese, si n norii de fum m-am asezat modest la locul meu (dup ce le-am ntins stenografelor,
peste umr, copia declaratiei mele).
Acum sedeam pe scaun, gata s notez, dar, nu stiu din ce motiv, nimeni nu lua cuvntul. Fcusem
s le cad din mn tot ceea ce era mai important Banchetul nvingtorilor, pe care veniser
s-1 fac praf. Ei ncepur s freamte, s-si revin si Korneiciuk cobor n aren cu o
ntrebare.
235
Eu nu snt un scolar, ca s sar n picioare la fiecare ntrebare, am rspuns. O s iau ndat
cuvntul.
Dar iat o a doua ntrebare! A treia! Au gsit formula: pe loc o s m bage n cofa, o s m
bombardeze cu ntrebri, o s m transforme n acuzat! Se pricep ei la asta, jigodiile!
Eu refuz, pentru c ndat voi lua cuvnrul.
Aha, nseamn c au lovit unde trebuie! lat-i n crescendo: murmure, ropote, urlete.
Secretariatul nu poate ncepe discutia nainte ca dumneata s fi rspuns!" Dumneata poti la
fel de bine s refuzi dialogul, dar spune-o!"
lat-le rupte si rndurile noastre, pn mai adineaori nchegate, ei de asemenea mi dau planul
peste cap cum s mai iei notite la rece? Dar ce nulitti, ce nulitti! Cum de v-am stiut cu
anticipatie aceste ntrebri ale voastre? Cum se face c la toate ntrebrile voastre orale eu am
rspunsuri detaliate n scris"? Un singur lucru de sacrificat: s-mi tai discursul n bucti si, cu
aceste bucti, s m dezangajez pe voi.
M ridic, mi scot foile si, prsind vocea de sihastru al istoriei si nsusindu-mi vocea celui ce
cultiv libertatea, le citesc, ntocmai ca un artist dramatic, rspunsurile gata fcute.
si le transmit stenografelor.
Snt uluiti. De treizeci si cinci de ani de cnd exist odioasa lor uniune, n-au mai avut, probabil, un
asemenea caz. Dar rezervele revin, esalonul doi, puterea ntunericului intr n joc! si mi se pun
nc trei ntrebri.
Ah, lua-v-ar dracu n timp ce v notez spusele! Ce bine c am gata toate rspunsurile. M ridic si
extrag foile urmtoare. si n-tr-un mod din ce n ce mai liber, din ce n ce mai expansiv, fixnd eu
nsumi limitele luptei, nu att dup ntrebrile lor, ct dup planul meu, i fugresc si-i fugresc pe

toat cmpia de la Borodino pn la cele mai ndeprtate fortificatii.

si linistea, confuzia, zpceala., indecizia invadeaz spatiul. si, pe flanc, se detaseaz cteva
rnduri, dar acestia nu snt cu adevrat dusmani, acestia snt pe jumtate ai nostri. Iau cuvntul
Salnski si Simonov; desi nu snt cu totul pentru noi, ei snt mcar pentru Cancerosi. Dusmanul
este la pmnt, nimeni nu cere cuvntul, si ntrebri nu mai snt. Ce se ntmpl? Nu este asta o
victorie? Ca un dragon greoi, Tvardovski ncepe s msoare si s nconjoare cmpul de lupt:
atunci, s lum decizia! Publicm Pavilionul. si, fr n236
trziere, un extras n Literaturnaia gazetal Dar noi pregtiserm un comunicat, unde este
comunicatul, Voronkov?
Vicleanul Voronkov ns nu se grbeste. Sau, mai degrab, caut comunicatul, l caut, dar nu-1
gseste imediat. (Cu o clip nainte, avusesem nevoie de Scrisoarea mea ctre congres pentru a
da un citat, dar el se descurcase naintea mea si mi-a ntins Pof-tijjji" o foaie editat de
Posev; am avut inspiratia s-o refuz.) jsf-or s mai reziste mult, n-or s mai reziste mult! Dar unde
snt rezervele imperiului?... Ici si colo se obiecteaz: De ce s votm? n definitiv, nc nu s-a
hotrt nimic! C doar snt si unii mpotriv!"
si iat-o venind, garda neagr! Korneiciuk (scorpion furios ridicat pe labele de dinapoi)!
Kojevnikov! si pe cai albi, cavaleria oportunist a lui Surkov! si mai departe, si mai departe, iesind
din adncuri, noi si noi capete ptrate Ozerov, Riurikov, Baruzdin, cu aerul lui de hocheist.
(Baruzdin st lng mine, de fiecare dat cnd cineva ia cuvntul l ntreb pe el: cine este
dumnealui? si acela? si numeste vecinul. Nu, nu acela, mi spune numele altui vecin. Nu, acela
dintre ei! Un cap care seamn cu un posterior durduliu bine ngrijit, echipat cu niste ochelari
luciosi. A, acela este tovarsul Melentiev, de la sectia cultur a CC. Dirijorul din umbr! Asezat pe
un scaun, scrie de zor. Scrie, dragul meu! F cunostint cu fostii detinuti!)
si apoi toate batalioanele nationale (Abdumomunov, Brovka, Kerbabaev, lasen, saripov) la
ei, n republicile lor, se desfsoar campania de destelenire a pmnturilor virgine, se construiesc
baraje ce Pavilion al cancerosilor! Ce Soljenitn? De ce scrie el despre suferinte cnd noi nu
scriem dect despre lucruri mbucurtoare?
si ce multi snt! Lista lor este nesfirsit! Numai balticii tac, stau cu capetele n jos. si dau seama
c si-au ratat sansa. Nici un rgaz n parada de combativitate, nici o ruptur n curgerea frazelor
nvtate de pe rost. S-a umplut de dusmani tot cmpul, tot pmntul, tot vzduhul! Cmpul de lupt
va rmne n stpnirea lor. n aparent, noi am fost cei mai ndrzneti, tot timpul am atacat. Dar
cmpul de lupt rmne al lor...
Borodino. Va trebui timp ca prtile s se dumireasc cine pe cine a nvins n ziua aceea.
Pe fata lui Fedin s-au imprimat toate compromisurile, trdrile s1 josniciile multor ani, unele dup
altele, etap cu etap si fr
237
ntrerupere (el a nceput prigoana mpotriva lui Pasternak, el a propus judecarea lui Siniavski). La
Dorian Gray, toate acestea se ncheag ntr-un portret, Fedin a reusit, cu propria lui fat, s fac
acelasi lucru. si cu aceast fat de lup vicios, iat-1 conducnd sedinta noastr, iat-1 propunnd
stupid ca eu s ncep a ltra mpotriva Vestului, eu, care suport cu plcere - nu-i asa?
scielile si afronturile Estului. Prin stratul de vicii care face s-i pleasc fata, el tot zmbeste si d
din cap la spusele oratorilor: dar nu cumva el chiar crede c eu am s le cedez?...
E mult vreme de cnd am reusit s intru n ritm scriu ntruna la procesul-verbal. Stau smerit
o, lupi, voi nc nu-i cunoasteti pe fostii detinuti! O s v par ru pentru discursurile voastre
imprudente!
n ultima mea interventie, deja a patra, mi permit chiar s amenint spre sectia cultur a CC
(pentru Banchetul nvingtorilor va rspunde acea organizatie care...") si s joc teatru cu Fedin;
dar, binenteles, i salut propunerea! (Toat lumea zmbeste! Snt terminat! ...) Dar, desigur, eu
snt pentru publicitate! De ajuns cu ascunderea stenogramelor si a discursurilor!... Publicati-mi
Scrisoarea, si mai vedem!...
Rumoare si strigte. Riurikov se ridic si, ncruntndu-si ntristat fruntea dogmatic, spune:
Aleksandr Isaevici! Nici nu-ti nchipui ce blestemtii scrie presa occidental despre dumneata.
ti s-ar face prul mciuc. Treci mine pe la Inostrannaia literatura, ti vom da niste tieturi din
ziare.
M uit la ceas.

Vreau s v amintesc c domiciliul meu nu este n Moscova. Va trebui s plec imediat la gar,
asa c n-o s m pot folosi de amabilitatea dumneavoastr.
Rumoare si strigte. Fedin, pclit si furios, nchise discutia care durase cinci ore. Eu mormi,
dup cuviint, de dou ori cte un la revedere", spus peste umr si plec. Cmpul de lupt rmne
al lor. N-au cedat nici ct negru sub unghie.
Dar a cui este victoria?
n ziua aceea n-am reusit s m vd cu A.T. El mi-a trimis o scrisoare: N-am putut s nu te admir
si am fost fericit pentru dumneata si pentru noi... Ascendent clar al adevrului asupra tuturor
trucurilor si asupra politicii... Judecind dup aparente, exist
238
impresia c treaba n-a avansat... Dar, n realitate, treaba a naintat incontestabil n favoarea
noastr... Practic, concluzia mea este c sntem n msur s ncheiem un contract cu dumneata,
si atunci se va vedea ce e de fcut mai departe."
Dar, nu mai putin dect Tvardovski, m-a uluit BBC. sedinta se terminase vineri seara. Weekend-ul
trecut, iar n cursul zilei de luni, englezii transmiteau deja stirea despre convocarea mea la
secretariat si ddur sedintei o interpretare destul de pertinent.
Nu mai snt acul n carul cu fn; acum nu m mai pierd!
Casa Central a Scriitorilor vuia de zvonuri. Scriitorii care m sustinuser la congres cereau
acum explicatii din partea secretariatului.
La cteva zile dup aceasta, la conducerea Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-a dat citire unei
scrisori a lui solohov: el cerea s nu fiu lsat s m mai apropii de vreo unealt de scris (nu de
tipografii, ci de vreo unealt de scris! Asa i se interzisese cndva lui Taras sevcenko). C el nu
poate s fie membru al unei uniuni artistice din care face parte si un element antisovietic ca mine!
Fra-tii-scriitori rusi ncepur s urle la conducere: Nici noi nu putem! Adoptati o rezolutie!"
Sobolev intr n panic (cci nu existau indicatii!); tovarsi, ar fi incorect s punem chestiunea la
vot! Cei care nu puteti v rog s scrieti declaratii individuale.
si-i cuprinse spaima. Nici unul nu ddu curs sugestiei lui Sobolev.
Reactie printre scriitorii din Moscova: dar dac nici noi nu mai acceptm s fim colegi cu ei?
n definitiv, se poate oare fora n granit? Exist oare asemenea sfredele? Cine ar fi fost n stare
s prevad c n regimul nostru cineva ar putea s strige n gura mare adevrul si s rmn
n picioare?
si iat c se poate, nu?
Frul memoriei mele de detinut m trage de zbale de-mi snge-reaz gura: n pragul noptii s
lauzi ziua si-n cel al mortii viata.
Noiembrie 1967 Riazan
COMPLETAREA A DOUA
Februarie 1971
Stranie e opera ce se-nfirip aici. Neprevzut n planurile initiale si ctusi de putin obligatorie:
poti s-o scrii, poti si s n-o scrii. Trei ani nu m-am atins de ea: o ngropasem adnc. Nu stiam dac
am s revin la ea, nu stiam dac va fi posibil acest lucru. Are fluent, neaprat s-o continui! mau ndemnat niste prieteni apropiati care o citiser. lat-m revenind la ea, n pauza dintre dou
Noduri1 ale crtii mele capitale (terminasem August).
si primul lucru pe care-1 nteleg: nu s continuu se impune, ci s scriu pn la capt despre cele
ascunse, s explic mai convingtor acest miracol: faptul c merg liber prin mlastin, m tin drept
si nu m cufund n smrcuri, traversez vltori, m mentin n aer fr proptea. De departe, s-ar
putea pune ntrebarea: excomunicat de guvern, ncercuit de securitatea statului cum de nu se
alege praful de mine? Cum de rezist de unul singur si nc mai si depun o munc ntr-adevr
colosal, cum se face c uneori ajung s scormonesc prin arhive si biblioteci si s introduc
corecturi, s verific citate, s chestionez oameni btrni, si s scriu, si s recopiez la masin, si s
recitesc, si s fac pe legtorul, cci crtile pleac una dup alta la samizdat (dar un exemplar din
dou va face s sporeasc rezerva) prin ce forte? Prin ce miracol?
1 n planul general al operei sale istorice asupra Revolutiei din Octombrie, asupra originilor si
urmrilor sale, desemnat n aceast carte sub codul R-l 7, Soljenitn numeste nod fiecare dintre
volumele distincte pe care le consacr momentelor cruciale ale acestei istorii. August
Paisprezece are astfel ca subtitlu: Primul Nod"; nodul urmtor va fi Octombrie saisprezece. (N.t.)
240

A ocoli aceste explicatii, imposibil; a te apuca s le dai, si mei jmposibil. Cndva, de-o vrea
Dumnezeu, vom tri si noi n sigu-rant atunci voi scrie despre tot ce am pe suflet.*
Deocamdat simpla idee de a schita, pentru memorie, planul pe un cpetel de hrtie, mi inspir
team; s nu cad acest cpetel de hrtie n mi-nileKGB.
Dar, recitindu-m, vd deja c n cursul acestor ani m-am consolidat, am devenit ndrznet si
ndrznesc din ce n ce mai mult s-rni scot cornitele; si astzi m decid s scriu lucruri care, cu
trei ani n urm, mi preau aductoare de moarte. Devine din ce n ce niai clar traseul evolutiei
mele spre victorie sau spre pieire.
Aceast oper este stranie si din urmtorul punct de vedere: pentru oricare alta, ntocmesti un
plan arhitectural, o mbrtisezi dintr-o privire nainte de a fi scris, si te strduiesti ca fiecare parte
s-o pui n slujba ntregului. Dar aceasta seamn cu o ngrmdire de constructii anexe, nu stii
nimic despre urmtoarea, nu stii ct de mare va fi si unde va fi amplasat, n fiecare minut cartea
este att terminat ct si neterminat, poti s-o lasi, poti s-o continui att timp ct mai esti n viat,
sau pn ce vitelul si va frnge gtul n ncontrarea cu stejarul, sau pn ce stejarul va ncepe s
prie si se va prbusi.
Putin probabil s se ntmple asa, dar eu tin foarte mult la aceast ipotez.
* Vezi Completarea a Cincea, Invizibilii.
241
STRPUNGEREA
Da, analogia cu Borodino se confirma: de la data btliei trecuser dou luni, nici un sau aproape
nici un foc de arm nu se trsese din nici o parte nici un ziar nu o mentionase, de la nici o
tribun nu se emisese nici o sudalm cci ncet-ncet se apropia a Cinci-zecea Aniversare si ei
erau interesati ntr-o desfsurare a evenimentelor ct mai lipsit de incidente, ct mai lin. Cu
nclinatia mea spre mpciuire, nici eu c am fcut bine, c n-am fcut bine, nu stiunu mi-am
pus n circulatie Notitele" despre btlie [4], tinndu-le n rezerv pentru atacul combinat ce urma
s-1 ntreprind cndva. Nu se producea nici o deplasare perceptibil a maselor literare, iar cmpul
de btaie, ne amintim, rmnea n minile adversarului, Moscova i rmnea tot lui dar eu
simteam c dincolo de aceast acalmie, undeva, inaudibil, invizibil, ceva se eroda, se surpa si
nu ne chema oare pmntul mpurpurat s ne ntoarcem la el fr s ne mai ncieram unii cu
altii?
Cu aceast senzatie am sosit la Moscova, o dat trecut marele jubileu, si cu gndul de a pune la
cale niste lucruri nainte de a m da la fund pe toat durata iernii. Pentru aceast punere la cale
mi-era necesar prezenta lui Tvardovski, dar am aflat c el de mult vreme nu a mai dat pe la
redactie, c s-a mplinit luna de cnd a czut prad sfrselii lui obisnuite, c a petrecut ca un
spectator anonim mult trmbitatul jubileu (de la care occidentalii, n naivitatea lor incurabil,
asteptau amnistie mcar pentru Siniavski si Daniel si pentru Gerald Brooke, europeanul lor cu
nervii la pmnt dar, se ntelege, din partea sovietic nu i s-a aruncat nimnui nici o firimitur
de la masa festiv). Mie asa mi se ntmpla mereu cu A.T., lucrurile trebuiau s ias mereu cs:
cnd el avea nevoie de mine imposibil s m gseasc pentru a m chema n vederea vreunei
discutii, cnd eu aveam nevoie de el imposibil s-1 contactez.
242
Zile la rnd 1-am asteptat zadarnic la redactie, i-am telefonat la jacea lui pn la urm s-a
stabilit ca pe 24 noiembrie s merg la Pahra, si Laksin, hop c merge si el. Am plecat amndoi de
dimineat n volga" neagr a ziarului Izvestia, pe o ninsoare deocamdat slab. Eu aveam ceva
urgent de citit pe drum, dar n-a fost chip; autoinvitatul meu tovars m tinu de vorb. Multura
lucrul acesta li se prea bizar, dar pentru mine, o dat ce m-am apucat de o treab, forta inertiei
m mpinge irezistibil s-o duc la bun sfr-sit conform planului meu, chiar dac se iveste o ocazie
poate unic, ca de exemplu, aceea de a vorbi cu Laksin, un om cu care, nu stiu de ce, nu m-am
potrivit niciodat. si apoi ce s discuti n prezenta unui sofer necunoscut? Multe nimicuri ne-am
spus unul altuia, dar, cu toate acestea, instalat pe scaunul din spate, el mi-a povestit n soapt
ceva interesant: n 1954, cnd s-a pus problema destituirii lui A.T. din functia de redactor-sef al lui
Novi mir, acest lucru ar fi putut s nu se produc dac mpricinatul s-ar fi lsat de butur. sj se
si reusise aducerea lui pe calea cea dreapt, dar n chiar ziua sedintei, el a nselat vigilenta lui
Marsak si s-a mbtat. sedinta de la CC a luat o turnur favorabil lui Novi mir. Pospelov a fost
fcut de rusine, Hrusciov a spus c pur si simplu intelectualittii nu i se explicaser problemele
legate de cultul personalittii si echipa de redactie a scpat de o dizolvare n bloc; dar pe

redacto-rul-sef, care nici mcar nu era prezent la aceast sedint a CC cum s nu-1 fi
destituit?
Aceast nclinatie, care ducea uneori salvator la detensionare, ducea uneori si la nenorocire.
Un dog englez bltat ne-a ntmpinat dup ce am trecut de portit. Am intrat fr dificultate n
cas si am strigat ca s ne aud gazda. A.T. cobor agale scara, n acest moment, el era nru
suferind, mai neputincios, mai deprimat ca niciodat (apoi n cursul discutiei si-a mai revenit, a
mai prins ceva putere). La ochi avea cearcne mari. Neputinta i se citea mai ales n acesti ochi
de un albastru pal. Fr s se adreseze anume unuia dintre noi, spuse cu o imens tristete:
Vezi, prietene Mak1, unde am ajuns.
Tvardovski se gndeste probabil la personajul unui roman neterminat al lui N. Leskov (l 8311895), Ppusile diavolului, a crui actiune, conventional situat n Germania, vizeaz n mod clar
viata din Rusia epocii respective.
243
si-1 podidir lacrimile. Ca s-1 mbrbteze, Laksin n mbrtisa trecndu-si mna pe dup umerii
lui.
Am intrat ntr-un hol care, din cauza ninsorii dese de dincolo de fereastra ct peretele, era
ntunecos si la ora aceasta. Ne-am asezat nu departe de semineul unde arseser niste vreascuri
n memoria romanului disprut.1 n timpul acesta, Trifonci, cu pasi mari si nervosi, umbla de colo
pn colo. Pret de cteva clipe noi n-am spus nimic, lsndu-1 s-si revin, dar acest scurt interval
lui i se pru foarte apstor.
S-a ntmplat ceva? ntreb el si minile i tremurau, tresreau chiar, nu numai de slbiciune, ci
si de team.
Da de unde! m-am grbit eu s strig absolut nimic. Uitati, v amintiti ce figur sumbr am
fcut noi atunci ei bine, acum totul este invers!
El se linisti putin, minile aproape c nu-i mai tremurau deloc, si rsuci o tigar, dar n-o aprinse.
si, asezndu-se pe divan, ntreb, pe jumtate nelinistit:
Spuneti-mi, ce se mai ntmpl prin lume?
ntrebarea m atinse la coarda foarte sensibil. Mi-am amintit cum, scolar fiind, dup ce lipseam
de la clas dou sau trei zile, m simteam foarte deprimat si-mi spuneam cu constiinta oarecum
vinovat: ce s-o fi ntmplat acolo n absenta niea? Ca si cum, n acele zile, aceast riscant lume
exterioar n-af fi putut s devin dect si mai ameninttoare. Fr ndoial c acelasi lucru simtea
si el cnd i se ntmpl ca o lun ntreag s se desprind n felul acesta nu numai de revist, ci
de toat lumea exterioar.
n Lumea Nou2 sau n restul lumii? am glumit eu.
n lumea ntreag, rug el pe un ton linistit.
Versiunea pe care i-o ddu Laksin suna astfel: dup jubileu, nimic nu s-a mbunttit, dar nici nu
s-a nruttit. Eu ns voiam chiar s-1 conving c situatia tindea spre mai bine: n Anglia a fost o
emisiune de televiziune despre procesul Siniayski-Daniel, un nou val de sustinere se ridic n
favoarea lor, astfel ci lucrurile nu stau
Mak este tipul prietenului fidel si al artistului autentic care refuz s cedeze la tentatiile vulgarului
ca si la capriciile tiranului. (N.t:)
1 n seara confiscrii Cercului si a arhivei lui Soljenitn. (N.t.)
2 Soljenitn face un joc de cuvinte, pornind de la faptul c titlul revistei Novi mir nseamn Lumea
Nou. '(N.t.)
244
ru..- Dar aceast argumentatie i lsa cu totul reci pe amndoi: nu-i interesa pe ei afacerea
SiniavskiDaniel.
Pentru a nu o lungi, am nceput s-i expun problema mea: sesizez la inamic un punct slab. Cea
mai bun metod de verificare a acestui lucru ar fi urmtoarea: fr a cere ceva din partea cuiva,
s dm la cules cteva capitole din Pavilionul cancerosilor. Chiar dac nu va trece, cel putin, cnd
PC (Pavilionul cancerosilor) va aprea n strintate, eu voi putea pe bun dreptate s fiu
indignat pe Uniunea Scriitorilor. Altminteri, 1-am prevenit eu, gnditi-v bine: PC o s apar,
fatalmente, n strintate, si rspunderea o vor arunca asupra dumneavoastr si asupra mea, ne
vor reprosa c n-am ncercat nimic, c n-am fost n stare s ne punem de acord.
A.T.: Trebuie s ne mai gndim, la asta nu se poate rspunde pe loc.
Or, tonul acesta, eu l cunosc deja: este cel al refuzului, ncerc s-1 conving: n ambele cazuri

fie c-1 resping, fie c-1 las s apar noi sntem n cstig!
A.T.: Ar fi o insolent ca, dup toate cte au fost, s te prezinti cu asa ceva, ca si cnd nimic nu
s-a ntmplat. Mai nti trebuie mers unde trebuie si vorbit, dar eu nu mai pot, ntelege-m.
(Ceva mai trziu, Laksin mi va explica: ultima dat, la sectia cultur", saura i ceruse din nou lui
Tvardovski s citeasc Banchetul nvingtorilor si A.T., nc o dat, dduse dovad de o
demnitate inflexibil: n-a vrut s pun mna pe un lucru furat, difuzat mpotriva vointei autorului!
Dar i rspunsese prea dur lui saura si nu mai putea s dea pe-acolo.)
Eu: Dar nu trebuie s ne ducem s cerem! S-1 dm asa cum se d de obicei si s
asteptm. De ce nu se poate?
Laksin (concentrat, gnditor): Eu nu i-am spus-o pe drum lui Aleksandr Isaevici...
(si de ce n-a spus-o? N-a avut timp? Pi tocmai de aceea a si venit, acum nteleg, s-o spun n
prezenta sefului.)
... dar exist varianta urmtoare. Hitrov a fost la sectia lui saura, au examinat una si-alta, apoi a
venit vorba despre Soljenitn. Ceea ce-i uimeste este faptul c 24 de scriitori i-au spus s scrie
declaratie antioccidental, iar el si permite s n-o scrie. S-o scrie
si totul va fi n ordine. Dar nu neaprat n Pravda sau n Lite-raturnaia gazeta... De ce nu n Novi
mir, n definitiv...
245
Da-a-a? Deci ei bat n retragere, ncep s bat n retragere. Nu snt obisnuiti s ntlneasc
fermitate!)
Astfel, Laksin propune: trebuie efectiv culese cteva capitole din Pavilion si, n acelasi numr, la
nevoie, la posta cititorilor... o declaratie oarecare a lui A.I. cum c se mir si el de tapajul fcut
de occidentali..."
Destept biat (la 35 de ani)! a venit balansndu-se cu mine pe scaunul din spate, pentru a aduce
capitularea si mie nu mi-a ar-tat-o. Era foarte bine n ce priveste aceast ptrtic, dar
esichierul are saizeci si patru de ptrtele, si trebuia vzut c adversarul era zdrobiti
Eu ns nici n-am reusit s-i rspund lui Laksin, s-i dau dreptate lui Trifonci; acesta se burzului
si, deodat, ncepu a bodogni:
Dar ce poate s scrie el? Despre ce, dac au blocat totul? A existat scrisoarea ctre congres,
aceasta nu poate fi modificat!
si Laksin tcu; era n criz de argumente: prerea lui A.T. era pentru el mai important dect
prerea CC. Tcu, desi n sufletul lui nu era de acord.
ntr-adevr, nici eu nu am insistat mai mult. Am vorbit de una, de alta. Am but un ceai gros si
negru cum e cerneala. A.T. se ridic din nou, ncepu s umble de colo pn colo, s se aseze;
putin cte putin si regsi demnitatea maiestuoas, si nvinse slbiciunea. La un moment dat,
Laksin a pus pe mas un teanc mic de mici volume de Tvardovski, aprute recent, si eu am
comis gafa de a-i ntinde lui A.T. stiloul meu:
Un autograf pentru biblioteca mea.
El nici mcar nu s-a atins de stilou, nici n-a ncercat, i tremurau minile! Scuzndu-se:
n momentul sta nu snt n stare s scriu... Mai trziu, eu... Pentru a nu-1 face pe A.T. s-si
piard interesul pentru publicarea
PC, eu nu intentionam s-i povestesc nainte de vreme despre August Paisprezece. Dar mi s-a
prut asa de deprimat nct m-am hotrt s-1 mbrbtez: nchipuiti-v c relatez catastrofa lui
Sam-sonov; poate voi reusi s-o termin pn la vara viitoare. A.T. regsindu-si simtul ironiei:
N-a fost nici o catastrof si nici nu putea s fie. n prezent e un fapt stabilit c Rusia de
dinainte de Revolutie nu era deloc napoiat. Am citit de curnd un articol de economie, articol n
care situatia iobagilor n ajunul anului 1861 este descris n culorile cele
246
mai favorabile: aproape c mosierii le ddeau si de mncare, b-trnii si invalizii lor aproape c
erau asigurati...
(Partea cea mai nostim este c aceast nou versiune oficial este mult mai exact dect
versiunile revolutionare" anterioare...)
Am stat mai putin de o or; masina astepta (soferii de la Izvestia totdeauna fceau nazuri si-i
zoreau pe redactorii de la Novi mir), ne pregteam de plecare. Lui A.T. i veni ideea de a merge
la plimbare, si trase pe el un fel de bluz marinreasc foarte simpl, si puse o sapc, lu un
baston ce-i drept, nu unul gros ca s se sprijine n el, si, prin ninsoarea linistit, ne conduse

pn la portia avea tot ce este propriu unui mujic, poate cu, s zicem, un pic de instructie, si
scoase sapca: zpada i se anina de rarele fire de pr ale capului su mare si lucios, si el tot de
mujic. Fata lui ns avea o paloare bolnvicioas. Am avut o strngere de inim. L-am mbrtisat
primul pentru a-mi lua la revedere de la el de mult vreme ntre noi nu se mai respecta acest
ritual, din cauza disputelor si a izbucnirilor noastre. Masina a demarat si el a rmas plantat acolo
n ninsoare, un mujic cu baston.
La redactie, am turnat eu nsumi ap de trandafiri n conversatia Kostoglotov-Zoe pe tema
blocadei Leningradului, pentru ca ei s nu mai aib vreun motiv serios de a fi reticenti.
si am plecat. Dar, abia ajuns la Riazan, am primit o scrisoare de la Voronkov [5]; acesta voia s
stie: cnd deci m voi delimita eu, n sfrsit, de propaganda occidental? ncepuser ei s se
miste?! Nestnd mult pe gnduri, am contraatacat pe loc printr-o salv de zece ntrebri: si ei cnd
se vor corija? n definitiv, si eu astept un rspuns! [6]
si, usurat, am plecat mai departe, ntr-un loc dosnic, la Solotcea, n izba rece si ntunecoas a
Agafiei (alt Matriona), izb pe care, n zilele de dezghet, reuseam s-o nclzim pn pe la 15 C,
iar n cele de nghet m trezeam cel mai adesea cu dou sau trei grade. Dup planul pe care mi1 fcusem pentru mai multe luni, trebuia acum s petrec aici o iama. M nconjurasem de
portretele generalilor lui Samsonov si m-am hazardat s ncep cartea capital a vietii mele. Dar
timiditatea n fata acesteia m paraliza, m ntrebam dac am s reusesc s fac saltul. Liniile,
anemice, rmneau n sus-pans, mna mi sovia. si, n conditiile acestea, am descoperit c in
Arhipelag erau multe omisiuni; trebuia nc s studiez si s scriu istoria proceselor publice si
acest lucru le ntrecea n important
247
pe toate celelalte. O treab neterminat este ca si cnd n-ai nceput-o, este vulnerabil la cel mai
mic soc. si, n conditiile acestea, mi-a parvenit o scrisoare alarmant cum c Pavilionul
cancerosilor era pe cale de a fi vndut englezilor si nc n numele meu, ceea ce era o
imposibilitate, eventualitate mpotriva creia fcusem uz, cred, de toate scuturile mele! Astfel,
munca mea se vzu dat peste cap, iar, dup cteva zile, o nou alarm: de la Moscova, de data
aceasta, Tvardovski, deja pe picioare, fcu s zbmie telefonul la Riazan: vino si m
contacteaz! Urgent maxim! Dar ce era urgent, asta nu mai spunea, era desigur ceva inventat.
Poftim de munceste cu ei, lua-i-ar muma pdurii! n sil, trgnnd, bombnind, m-am pregtit
de drum. M simteam deranjat la culme cnd mprejurrile exterioare mi ddeau peste cap planul
de lucru.
Tvardovski, la rndul lui, se mira c nu m catapultez de ndat la locul convocrii: eram invitati
amndoi la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS ca s discutm cu crtile pe fat; l sunase
Voronkov, era nelinistit: i pltise Novi mir lui Soljenitn mcar un avans pentru Pavilionul
cancerosilor! omul trebuie s aib si el ce s rontie! (A ronti" acesta era la ei termenul
curent pentru a desemna nevoile autorilor.)
Ah, ce mai paraziti snt stia!! De altminteri, nu m mir deloc: din moment ce eu m-am vindecat
de orice ezitare acum e rndul vostru s ezitati! Ceea ce m uimeste pe mine este faptul c
ntr-o jumtate de secol nimeni pe lumea asta nu a nteles un lucru foarte simplu: ei nu se tem
dect de fort si de fermitate, dar pe cei care le zmbesc si le fac plecciuni pe aceia ei i
zdrobesc.
La 18 decembrie 1-am gsit pe A.T. la redactie: plutea deja pe perne moi de nori, la mare
altitudine. Fiind el nsusi lipsit de informatii precise, Tvardovski dedusese fr gres, din mici indicii
secundare, c cineva din sferele nalte mai stii, poate chiar El (Brejnev) nu c a dat direct
ordin s se publice Pavilionul cancerosilor, nu, fr ndoial c nu (indiciile ar fi fost altele), dar a
scpat o fraz traductibil prin ntrebarea: trebuie neaprat s-1 interzicem? si aceast fraz,
lansat undeva n aer, dar fr s ating solul, aceast fraz pe care nimeni n-o consemnase, a
fost totusi prins imediat din zbor, se propag de la unul la altul, i survola, le trecu pe la urechi sii fcu s rmn muti pe cei din aparatul lui Diomicev si pe toate marionetele literaturii, ns cei
de felul lui Voronkov, nzestrati cu mai mult vioiciune si adaptabilitate, se gr248
bir s dea din coad n fata ei. Astfel, absolut nimic nu se decisese, dar ntorstura intervenit
dup septembrie era asa de brusc nct fvardovski, pe bancheta volgi" (de la Izvestia) care ne
ducea n strada Vorovski, ncepu din nou, cum o fcuse si cu sase luni n urm, s viseze cu ochii
deschisi: nu numai o publicare n revist; musai ca un capitol s plece nentrziat la Literaturnaia

gazeta nentru a ne ntri pozitiile... si cumpni din nou ce capitol s dea, de care buctic de
muschi" s se lipseasc. Concesiv si candid, se oprise deja asupra penultimului capitol
(Kostoglotov prin oras si la grdina zoologic), dar si lu vorba napoi:
.__Nu n-am s-i dau eu lui Ceakovski dreptul primei nopti.
Eram noi n ajunul unui miracol al cenzurii? Lumea birocratic este uimitoare prin aceea c ntrun scurt interval de timp poate s abroge n interiorul ei nsesi toate legile fizicii obiectele grele
se avnt spre nltimi si electronii se precipit la catod. n ce m priveste, de data aceasta, nu
asteptam vreun miracol si, mi-amin-tesc, nu doream foarte tare asa ceva: cci din nou aveau s
nceap s stoarc rndurile si paragrafele, ticlosie mrunt, n timp ce prin samizdat Pavilionul
se rspndea asa de nestingherit, fr nici cea mai mic mutilare! Drumul de independent pe
care-1 descoperisem era de-acum preferatul meu. Nu am pus piedici n calea scurtei fericiri a lui
A.T., nu am obiectat.
Voronkov, cameleon bondoc si flcos, redevenise atent si amabil, desi mai putin comunicativ
dect fusese dup scrisoarea mea ctre congres, dar nu mai era acea specie de huidum care-mi
vra pe dedesubt mica foaie a lui Posev. Ne-am asezat toti patru ca la jocul de crti: eu fat-n fat
cu Tvardovski, Sartakov vizavi de Voronkov, dar numai trei dintre noi sedeam la msut, cci
Voronkov era separat de noi prin masivitatea biroului su, iar propria lui masivitate corporal,
totusi destul de mobil, ocupa un fotoliu pe msur, n ce m priveste, n-am spus dect strictul
necesar, nu m-am crispat ctusi de putin, nepercepnd realitatea ntregului joc; Sartakov, cu
acuratetea sa rutcioas, nu strecura dect rar cte o carte, dar duelul, pe care cuvintele rostite
erau departe de a-1 traduce, se desfsura ntre Voronkov si ofensivul Tvardovski. Voronkov voia
s mearg cu conversatia pn la capt, fr s se angajeze cu ceva, fer s promit ceva, si cu
toate acestea s lase impresia de om binevoitor. Tvardovski, dup treizeci si cinci de ani de
busculad 111 mediul literar sovietic, cunostea bine toate aceste miscri; el
249
voia s-1 strng cu usa pe Voronkov si s-i smulg mcar acordul verbal pentru publicarea
Pavilionului.
Asta e treaba revistei spuse uimit Voronkov. Faceti cum vreti.
Dar dumneavoastr, cel putin, nu obiectati, nu-i asa?
Dar ce legtur are cu treaba asta Uniunea Scriitorilor? ntreb Voronkov, tot mai mirat.
(Oare la noi face cineva presiuni asupra editurilor?)
Nu-u, cu tramvaiul n-am obiceiul s cltoresc fr bilet! se apr Tvardovski, rostind o
fraz care nu fcea parte din repertoriul vietii sale cotidiene, dar pe care o pusese la punct
Uniunea Scriitorilor.
si cnd Voronkov trecu la ofensiv, spunnd c trebuiau dezavuate (eu, Occidentul si scrisoarea
mea), c nu se putea totusi trece sub tcere toat aceast istorie, eu m-am multumit cu un gest
de eschivare; m sturasem s-mi tot bat gura, n timp ce Tvardovski, sigur de sine, nu ceda:
Se poate! S pstrm tcerea si totul va fi n ordine.
Dar cum se poate pstra tcerea?? ntreb, cuprins de uimire, Voronkov, iubitorul de
transparent.
Pi iat cum sublinie Tvardovski, cu tlc si fermitate, p-rnd a trage cu urechea la partea de
sus a peretelui.1 Pe Hrus-ciov 1-au debarcat a urmat tcere, si viata merge nainte! Or,
acesta a fost un eveniment ceva mai important dect scrisoarea lui Soljenitn.
De fapt, cum ajunsese Voronkov s ocupe acest fotoliu? De fapt, de ce conducea el sase mii de
scriitori sovietici? Fcea el figur de mare clasic printre ei? Mi s-a povestit c ntr-o bun zi,
Fadeev si-a luat ca amant pe una dintre secretarele de la Uniunea Scriitorilor, dintr-o dat, ea nu
mai putea s ndeplineasc o simpl functie tehnic si, atunci, pe locul rmas vacant, a fost
angajat slugarnicului Kostea Voronkov. ncepnd din momentul acela, el s-a nsurubat, s-a
consolidat si a avansat. Dar ce scria el? Circula gluma cum c, de bun seam, crtile lui majore
snt repertoriile de adrese ale Uniunii Scriitorilor, n rest, cu foarte putin timp n urm, Tvardovski,
nu se stie de ce (pentru a mbuntti soarta lui Novi miri),
1 Unde Tvardovski are toate motivele s cread c snt ascunse microfoane.
250
tocmai lui Voronkov i-a ncredintat... adaptarea scenic a lui Torkin. Cine stie ce negru anonim a
fcut treaba asta pentru Voronkov iar Voronkov s-a trezit peste noapte dramaturg.
Aceast convorbire a durat o or si jumtate si totusi masivul j alunecosul Voronkov nu s-a lsat

prins n labele grsune ale lui tvardovski: fcea avansuri, apoi btea n retragere, dar nu promitea
nimic si nu a rezolvat nimic. Am plecat pe jos, eu si Tvardovski, lund-o pe niste strdute pn la
Portile lui Nikita si de-acolo mai departe pe bulevardul Tver pn la redactie. si n intervalul
acestei jumtti de or pe o usoar geruial sub soarele timid al iernii, tinn-du-1 de brat pe A.T.
si avnd o grij deosebit de el la acea miscare cu totul nefamiliar lui care era traversarea
strzilor, am observat cum n interiorul lui se elabora, se mplinea, se maturiza pentru a-1 lua
din nou n stpnire acea euforic stare initial, stare care nu se mai bazeaz, pe un vis, ci pe
o autentic fermitate. Am intrat amndoi la Novi mir el ddu ordin s se convoace redactia iar
mie mi spuse cu o solemnitate retinut:
Dm Cancerosii la cules! Cte capitole?
Ne-am nteles pentru opt. A.T. urcase n tramvai fr s ia bilet"!
O, putere a opiniei fr chip! Dnd dovad de din ce n ce mai mult fermitate (nscris, de altfel,
si n numele lui1, si dea Domnul s fie asa toat viata!), Tvardovski a trecut peste orice
considerent de orgoliu si s-a dus el nsusi la tipografia ziarului Izvestia. Acolo a dat de nteles unui
sef oarecare c n legtur cu Pavilionul nu este vorba de ambitia cuiva, ci exist o opinie n
acest sens, si trebuie s ne grbim. si seful, membru de partid, neimaginndu-si c poate s
existe un asemenea tupeu la un alt sef membru de partid, atta s-a grbit desi asta nu s-a
fcut n cele cteva ore ale unei singure nopti, ca atunci cnd s-a cules Ivan Denisovici nct a
doua zi spre sear a fost adus la redactie un pachet de spalturi; si, eu nc nereusind s m
ascund n brlogul meu, le-am corectat pe loc. si tot pe loc am dat o lupt nversunat cu
Tvardovski: cu ochii albi de mnie, el mi-a interzis s pun n fat tabla de materii*
si nssi ideea, si caracterul literei, si punerea n pagin, totul
% Autorul apropie numele lui Tvardovski de adjectivul tviordi (ferm"). (N. t.)
Asa cum s-a fcut n cazul Cercului. Eu presupuneam c asa va fi si cu
Pavilionul, mai trziu am renuntat, poate c n zadar. (Adnotare din 1986.)
251
i repugna, cci, spunea el, nimeni nu face asa!" Dar eu am rmas pe pozitia mea orict
ceart si oricte divergente ar strni lucrul acesta, n-are dect s arunce tot ce s-a cules! n felul
acesta, Tvar-dovski se mentinea simultan la mai multe niveluri. Dar, e drept, si eu eram pentru
A.T. un aliat incomod din toate punctele de vedere.
Se consumase actul culegerii" pentru rvsirea creia sceleratii nostri supremi vor constitui nc
mult vreme tinta reprosurilor din partea presei occidentale se consumase n conditiile unui
plus de slbiciune la CC si ale unui surplus de fermitate la editor. Din chestia asta m-am ales cu
bani pentru aproape doi ani de viat, doi ani hotrtori. Dar, foarte repede, cei de la CC si-au
revenit, s-au corijat (identitatea celui care spusese acea fraz imprudent a rmas necunoscut,
dar poate c nimeni n-a spus-o, poate c a fost prins din zbor fr a fi nteleas bine si deci a
fost denaturat; identitatea celui care o interzicea acum era de asemenea necunoscut, din nou
cineva cam ca Brejnev) si totul s-a uscat de la rdcin.
I-a lipsit Dumnezeu de orice suplete, de supletea care este proprie creatiei vii.
Iar pentru mine lucrurile se simplificau mi se asternea din nou nainte un drum, unul
neexplorat, dar drept si mi spuneau simturile mele sigur. Regretul acestei publicri ratate
nu m abtea de la scopul meu.
Nu acelasi lucru se putea spune despre Trifonci. El a resimtit acest esec ca pe o mare
nenorocire. Cci el crezuse deja! si ct de mult l nsufletea disperata lui vitejie! Dar elanul su se
mpotmolise n pasta friabil a prostiei. El ns trebuia s ntreprind ceva n acele zile si i veni
chef s-mi mprtseasc gndurile lui si ncepu s-mi trimit telegrame la Riazan, spunnd c are
urgent nevoie de mine (probabil pentru a pregti unele ndulciri ale textului). Dar eu nu voiam
asemenea ndulciri si mai ales nu voiam s plec la drum; dou ore pn la Riazan, plus trei ore
pn la Moscova dar cum s-i explici acestui tran uituc c n ajun de Anul Nou, din cele zece
famelice gubernii nconjurtoare se vine la Moscova pentru a cumpra de-ale gurii, c se st la
coad pentru bilete, c aceast cltorie este dificil si c nu m-as supune acestui chin. I-an1
trimis o telegram de refuz. Atunci i veni alt idee: s merg imediat dup Anul Nou! Dar n-am s
m duc nici dup Anul Nou, pi cnd s mai lucrez, stia te bag n pmnt cu attea convocri!
Dar
252
l nu ntelege: este lupta noastr comun, cum pot rmne indife-ent? D31" unde-i el? S-i trimit

un elicopter?!" LaksinKondrato-ici &1 special, gsir de cuviint s-si dea poalele peste cap:
Cnd sc'riere este dat la cules, autorul are datoria s fie prezent la lo-ul acestei operatiuni chiar
si dou sptmni, dac e nevoie!"
si am fcut bine c nu m-am dus: cei de la sectia cultur nce-miser din nou s fac presiuni
asupra lui Trifonci pentru ca eu s trimit o scrisoare de retractare, fie si ntr-o form atenuat:,J
c-fl mers n ntmpinare, i s-a publicat Ivan Denisovici, si care-i recunostinta lui? Banchetul
nvingtorilor1?..." N-ai cu cine sta de vorb, i spunea Trifonci sotiei mele, oftnd tare mhnit.
Ei nu spun chiar Pavilion, ci Fortreata cancerosilor... si vistor: Dar dac s-ar publica
astzi Pavilionul s-ar schimba din nou toat situatia din literatur!... Ce pasi nainte am face!..."
Mai trecur dou zile, si unde nu se apuc prea loialul nostru Trifonci s redacteze el nsusi o
scrisoarel o secol al scrisorilor! ce-i drept, una adresat exclusiv lui Fedin, dar de o
ntindere atingnd aproape o coal de autor; A.T. a scris mult la ea, chiar si numai la schitarea
planului ei i-a trebuit mai mult de o sptmn, a scris-o la dacea lui, n orele de lucru cele mai
bune, adunnd pentru ea gnduri si fraze n timp ce-si curta zpada din curte.
Scrisoarea nu numai c nu era n ritmul luptei care se desfsura, dar. nu era nici n maniera
acesteia, nu era efectiv o scrisoare deschis" si dac A.T. ar fi fost prevenit c ea se va
rspndi n cele patru zri, nici n-ar fi scris-o. n aceast zbav propice intrrii n amnunte, n
aria larg a evocrii boltilor de verdeat de la Barviha" el nu se gndea nicicum la samizdat. si
se vede cu ce urias consum de energie sufleteasc finiseaz aceast scrisoare chinuitoare
pentru el si doar o scrie fr a-si pune mari sperante ntr-un rezultat favorabil", dar a o scrie
era pentru mine o datorie si o chestiune de constiint". Numai din aceast scrisoare, noi (si eu)
aflm c la secretariatul Uniunii Scriitorilor se crease de mai multe luni un caz Soljenitn", caz
care generase o lung serie de sedinte n cerc restrns, lrgit si larg la secretariat" (Trifo-mci nu
mi-a relatat nimic despre acestea), o problem a proble-melor activittii de astzi a Uniunii
Scriitorilor". Tot de aici aflm CUln i se cerea lui A.T. s-si foloseasc influenta asupra lui
Solje-'In , s-I determine pe acesta s ia pozitie antioccidental; si Cum la momentul potrivit
(evident, n vara lui 1967) A.T. ntocmise
253
deja un comunicat" pentru secretariat, si cum Fedin 1-a finisat si 1-a aprobat, si acum acest
comunicat este respins; si c la ultimele ntlniri cu Fedin (adic spre sfrsitul toamnei lui 1967)
A.T. i-a adresat cuvinte dure, poate chiar jignitoare... dnd dovad de insuficient de autocontrol,
apt s-i duneze". Dar pe tot parcursul ultimelor luni, Tvardovski prinsese curaj n viata social,
si deja n acele sedinte si acum n aceast scrisoare, le spune: da, dup Ivan Denisovici, nimeni
nu mai poate s scrie ca nainte si tocmai aceasta provoac rezistenta cea mai mare; Soljenitn
a complicat foarte mult viata literar... el se gseste la intersectia a dou tendinte opuse ale
constiintei sociale". A.T. nu-si aminteste ca secretarii Uniunii Scriitorilor sa fi ncercat s resping
fie si unul dintre punctele scrisorii lui" ctre congres, aceste puncte snt inatacabile. .. eu le-as
subscrie cu amndou minile"(!!) da, si la secretariat si la CC, A.T. se pronuntase chiar mai
dur dect Soljenitn", si despre cenzur, si despre destinul personal al acestuia. si chiar din
procesul meu verbal despre sedinta din septembrie a secretariatului, proces-verbal nepublicat
nicieri si prezentat numai lui A.T., reiese c acesta din urm i-a citat fr team lui Fedin si
despre pmntul patriei pe care eu toat viata 1-am simtit sub tlpile mele, si despre Banchet, si
despre cum m-am exprimat eu acolo textual; si din ultima mea scrisoare ctre nsusi A.T. rezult
c starea mea sufleteasc mi-este mai scump dect soarta operelor mele". si Tvardovski
mprtseste toate aceste lucruri! Le resimtea si el asa, drept pentru care a si scris aceast
scrisoare si, riscndu-si tomul al cincilea al seriei din operele sale, a refuzat s suprime mentiunea
despre Soljenitn. El si termin scrisoarea ctre Fedin cu totul depinde numai de
dumneavoastr", permiteti tiprirea mcar pentru a da revistei Novi mir posibilitatea s-o
analizeze" dar, pentru Tvardovski, sensul major al scrisorii rezida nu n aceste rugminti, ci n
redresarea lui sufleteasc.
Iar mai departe, el a dat scrisoarea la doi sau trei prieteni apropiati si careva dintre acestia,
nerezistnd ispitei, a azvrlit-o n ograda samizdat-ului. Lui Tvardovski nu i-a rmas dect s ofteze
dup ce faptul se consumase.
n ce m priveste, am continuat la Solotcea s fac ultimele retusuri la Arhipelag, rsfatndu-m
seara cu emisiunile radioului occidental, si n februarie am avut surpriza de a-mi auzi citit
scrisoarea pe care o adresasem n noiembrie lui Voronkov surpriz,

254
pentru c eu n-o lsasem nicicum din mn; s-o fi manipulat-o eu n afara relatiei cu Uniunea
Scriitorilor, n-ar fi avut nici un sens ___ si cic s-ti pstrezi documentele n rezerv... (Este
evident c scurgerea s-a produs la Voronkov, i s-a tiat data ca la o fotografiere efectuat n
grab, dar ani de-a rndul mie mi se vor imputa cele ntmplate.)
Ctre luna lui martie am nceput s am cumplite dureri de cap, congestii purpuriiprime asalturi
ale tensiunii, prim avertisment al btrnetii. Dar ducerea la bun sfrsit a Arhipelagului, ea singur si
nimic altceva, era suficient ca s m fac s nu m pot ridica de la masa de scris nici mcar
pentru o or n aprilie si mai. Doar de n-ar surveni vreun eveniment intempestiv, vreo piedic n
aceste dou luni!... Speram din tot sufletul s-mi revin fortele cu ocazia sejurului n scumpul
meu Rojdestvo-pe-Istia, n contactul cu pmntul, cu drgutul de soare, cu verdeata.
Pentru prima dat n viata mea, un petec de pmnt al meu, o sut de metri de ru ai mei, o
insertie n imensitatea naturii nconjurtoare! Csuta era inundat aproape n fiecare an, dar
totdeauna m grbeam ntr-acolo de cum ncepea descresterea apelor, cnd podeaua era nc
jilav si cnd, seara, limba de ap din mica rp mai c ajungea pn-n pridvor, n noptile reci,
toat apa curge spre un pru, lsnd pe pantele mbibate si n rp acoperisuri de gheat de un
alb cristalin. Gheata atrn, fragil, deasupra golului, apoi se frnge dimineata n bucti mari ca si
cnd cineva ar clca pe ea. Dar, n noptile calde, apa nu scade n albia rului, nu se retrage:
sonor, lrmuitoare, ea susur toat noaptea. si chiar n timpul zilei, zgomotul masinilor de pe
sosea nu reuseste s acopere freamtul rului primvratec; poti s stai ceasuri ntregi s-i
asculti sunetul ntelept al murmurului su, n timp ce din or n or, simti c prinzi vigoare. Cnd
ceva glgie puternic, amplu, cnd ceva trosneste straniu (a czut o creang care se prinsese ntro salcie cnd apele erau mai nalte), si din nou clipocitul egal, multisonor. Un soare mat, filtrat de
nori, se oglindeste tandru n apa repede curgtoare. Apoi, dmburile ncep s se zvnte: e timpul
s mngi cu grebla pmntul cald, curtindu-1 de iarba moart si fcnd astfel loc vegetatiei care
sta s izbucneasc. Apa scade de la o zi la alta si iat c a venit timpul s pui mna pe furc si s
debarasezi de mrcinisuri si de ouruienisuri malul rpos. si pur si simplu s stai si, fr s te gnti la ceva, s te nclzesti la sfntul soare pe o veche banc de
255
stejar. Cresc n ograda mea arini si, alturi, este o pdure de mesteceni; n fiecare primvar mieste rezervat sarcina de a descifra semnele anului: dac arinul nverzeste naintea
mesteacnului, vom avea o var umed, dac mesteacnul o ia naintea arinului, va fi secet. (si
n fiecare an o nimeresc! si cnd si unul si cellalt nverzesc n acelasi timp, atunci vara va fi
capricioas.)
Perfect! Iat, pe o asemenea primvar, cu un an n urm, a fost fcut n aceste locuri partea
principal a acestor nsemnri. Iar peste o lun, cnd timpul se va nclzi, cnd totul va nverzi,
cteva perechi de mini vor recopia aici textul definitiv al Arhipelagului: ne vom da peste cap ca s
terminm n mai, ct nc n-au sosit vile-giaturistii, ct nc nu este asa de bttor la ochi si ct
nc nu ne aude nimeni tcnitul masinilor de scris.
De la Riazan la Rojdestvo trebuie s treci prin Moscova. La Moscova nu se poate s nu treci pe
laNovi mir. Bun ziua, Alek-sandr Trifonovici!" De fapt, de ce bun ziua"? n prezent, toate se
rciser de-a binelea, altceva avea el n cap. Trecuser aproape trei luni de cnd i trimisese
scrisoare lui Fedin, se ntlniser si la Jubileul lui Gorki", si ce a fcut Fedin? S-a pupat cu Tvardovski: Multumesc, multumesc, drag A.T.! Am asa o piatr pe inim..." Este adevrat, K.A.,
c ati fost la Brejnev?" Da, tovarsii din jurul meu au stabilit c trebuia s ne vedem." si sa vorbit despre Soljenitn?" (Cu un suspin:) A fost vorba si despre el." si dumneavoastr
ce ati spus?" Pi, si dumneavoastr ntelegeti foarte bine c nu puteam s spun nimic de
bine." Completndu-se: Dar nici de ru n-am spus." (? Atunci ce ati spus?...)
Ca ntotdeauna la Novi mir, ascult mai degrab din politete, nu discut. Desigur nu e ru c
Trifonci a trimis o asemenea scrisoare (eu as fi preferat-o de patru ori mai scurt), si este si mai
bine c a ajuns la urechile multora...
Pe Trifonci nobletea firii sale l face s-si rezerve un bob zbav: dusmani are multi, lupte a dat
multe, nici nu le poti numra pe toate, asa c n-are nici un motiv s se zbuciume, si cu timpul
totul va fi depsit, cauza noastr dreapt va triumfa. Deocamdat s servim un ceiut cu covrigi
proaspeti.
Da! Iat si rana, proaspt: cum se face c circul prin Moscova, nu stiu ce nou oper de-a mea

 si el, A.T., este scurtcircuitat, de ce? De ce nu am adus-o eu, de ce n-am spus nimic? Nu
stiu care
256
literati la Pahra au avut obrznicia s i-o ofere lui A.T. spre lectura: eu, binenteles, am refuzat!"
(Ah, cum s explici totul! Chestiunea e c dac o aduc, cu sigurant ai s-o retii, ai s spui c nu
trebuie s-o dau! Dar eu trebuie s-o dau; las-o s se plimbe. Este vorba despre Citindu-lpe Ivan
De-nisovici1, fost capitol Am. Arhipelag, desprins din acesta la ultima prelucrare; si-mi prea ru
s-o las s se piard, asa c am pus-o n circulatie...)
__Uite, A.T., aceasta nu este opera mea, de aceea nici n-am
adus-o, eu snt compilatorul, acolo 85% snt citate din cititorii mei. Nici prin cap nu mi-a trecut c
aceast culegere o s se rspndeasc si c o s aib chiar succes. N-am fcut dect s creez
pentru dou btrnele, foste detinute, posibilitatea s-o citeasc.
__Unde snt aceste btrnele? m ntrerupe el ameninttor.
__Ne urcm imediat ntr-o masin, mergem la ele si le lum textul cu pricina. Cum s-a putut
produce aceast scurgere?
si scrisoarea dumneavoastr ctre Fedin cum a putut s se scurg? C doar n-ati dat-o
nimnui!
Iat ceea ce era derutant pentru el. Cci n legtur cu aceasta, el stia precis c nu o dduse
nimnui.
Trebuie s-ti pstrezi calmul, acum! mi sugereaz el. Acum, da, de acord. Dar l previn
totusi n mod cinstit: dac PC
va fi publicat n strintate, am s trimit scriitorilor comentariile mele. (Care comentarii nici pe
astea nu pot s le spun. Dac i le spun nainte de vreme, o s pun laba pe ele, si adio Notitele"
mele. Astfel, cel care mereu interzice se condamn singur la a nu afla niciodat adevrul la timp!)
Cu asta si plec s m mentin calm. Era 8 aprilie. si chiar n ziua aceea, la Frankfurt-pe-Main,
si redacta Grani telegrama ei exploziv... n acel an nu aveam s savurez mult vreme farmecul
domeniului" meu la nceput de primvar. Era tocmai sptmna dinaintea Floriilor, dar o
sptmna rece. Smbt 13 czu chiar z-pad, zpad abundent, din aceea care nu se
topeste repede. si n cursul serii am aflat de la BBC c suplimentul literar al lui Times tcuse loc
pentru ample extrase" din Pavilionul Cancerosilor. soc! Tunet si bucurie! S-a pornit! Hoinresc
si iar hoinresc pe
Culegere de reactii ale cititorilor sovietici alctuit de Soljenitn si difu-zatprinsamizdat. (N.t.)
257
poteca de promenad, sub ninsoarea primvratic s-a pornit! M asteptam la asta si nu m
asteptam. Orict le-ai astepta, asemenea evenimente se declanseaz mai devreme dect le-ai fi
asteptat.
Pavilionul era tocmai scrierea pe care eu n-o transmisesem niciodat n Occident. Mi se
propusese chestia asta, existau filiere, dar nu stiu de ce, o refuzasem, fr a-mi face vreun
calcul. Dac ns aceast chestie a ajuns prin ea nssi la un asemenea deznodmnt, nseamn
c asa trebuia s se ntmple, nseamn c s-au mplinit scadentele divine. si ce-o s ias din
asta? La un an dup procesul Siniavski-Daniel este posibil o asemenea obrznicie? Dar
presentimentul c snt purtat pe un drum extraordinar: si totusi nimic nu se va ntmpla!
n timp ce m plimbam prin ninsoarea de aprilie, am fost surprins de sotie, care tocmai sosea de
la Moscova. Agitat. N-avusese de unde s primeasc stirea care doar ce se difuzase. Nu, ea
venise cu alt stire: snt deja patru zile de cnd m caut Tvardovski, care tun si fulger dar
unde s dea de mine? La Riazan, nu; rudele mele de la Moscova nu stiu" (tin secret Rojdestvoul meu tocmai de cei de la Novi mir, cci este singura modalitate de a m asigura c nu voi fi
deranjat, altminteri ei m-ar fi smuls de aici de zeci de ori pn acum). Ne-am vzut luni si ncepnd
de miercuri deja tun si fulger"? Niciodat n-a fost vorba de ceva asa de important?" La ei (la
noi) toat ziua bun-ziua: un moment exceptional, asa de important!" si destup-ti bine urechile!
Ei vor astepta. Nu trebuie s strigi toat ziua bun-ziua lupul!", cnd nu e nici un lup prin preajm;
atunci or s te cread. Nu pot s m rsucesc de fiecare dat cnd se rsucesc conditiile
exterioare. Hai, am s m duc peste trei zile. N-o s moar Tvardovski. Este lips de omenie fat
de ei? Dar ei nu snt mai grijulii fat de mine: dac n acesti ani as fi dat curs tuturor
convocrilor lor, mi-as fi pierdut calitatea de scriitor.
O informatie mai proaspt dect a mea ei nu pot s aib: Pavilionul apare n Occident! si dac e

s ne facem griji, s ni le facem nu de faptul c apare acolo, ci de modul n care va fi receptat

acolo. si lucrul asupra cruia trebuie chibzuit nu snt motivele pentru care a intrat n panic Novi
mir, ci altceva: oare n-a venit timpul loviturii pe care trebuie s-o dau eu? Cci documentele mele
mu-cegiesc pe fundul unui sertar, de btlia mea borodinian nu stie nimeni nimic nu e oare
timpul de a o revela? mi doresc liniste
258
__(jar trebuie actionat! S nu astept ca ei s se adune pentru atac
Cj5 imediat, s-i atac eu!
*Mu m conduc dup un calcul amplu, ci dup intuitia celui ce strbate tunelul.
Cu aceast idee m si duc marti 16: s-mi lansez Notitele"! Asta are multe pagini, cincizeci de
pagini deja dactilografiate nc din timpul iernii (Litvinov si Bogoraz pe-ale lor le-au si pasat direct
corespondentilor de pres, dar eu nc mai fac exces de prudent, snt un animal hituit, m
ascund n spatele a cincizeci de scriitori), acum nu mai rmne dect s termin repede
dactilografierea scrisorii de nsotire [7]; este fitilul bombei, pentru ca prtile disparate s
explodeze toate o dat si la termenul care s fie de-acum pe ntelesul tuturor:
... Eu n mod insistent am prevenit Secretariatul asupra pericolului ca operele mele s ajung n
strintate, ntruct ele circul intens si de mult vreme din mn n mn... S-a pierdut un an,
inevitabilul s-a produs... Este clar responsabilitatea Secretariatului."
n ultimul moment, prietenii mei moscoviti m trag de mnec: trebuie asteptat! La ora asta, ntrun asemenea moment aceasta este reactia lor general, ei frng vointele... nu trebuie iritate
sferele nalte...
Dar tocmai de aceea trebuie s m pun n miscare imediat!!!
Pentru asta am si venit la Moscova. si, printre altele, pentru a arunca o privire si la Novi mir. ce
panic i-a apucat?
Extrem suprare! sumbru amestec de mnie si ciud pe fetele lui Laksin si Kondratovici dar
nici un cuvnt inteligibil: ierarhie si disciplin nainte de orice, n absenta lui A.T., nimic de fcut!
Dar el nu reuseste s ajung de la dacea sa: pe drum are pan de cauciuc, mbuibatul sofer de la
Izvestia nu are nici mcar o cheie s demonteze roata. Dup trei ore se iveste A.T., ncordat
sufleteste, dar si terminat, terminat de ctre minei Acum, colegiul principal, ca o comisie de
anchet inchizitorial-sever, s-a adunat n sedint plenar n cabinetul redactorului-sef. Ei pun n
fata mea cu un aer asa de dezgustat nct le repugn si s-o tin n mntelegrama murdar,
mrsav, a trdtorilor odiosi de la revista Grani (Ce titlu bun totusi pentru oameni care gndesc!):
>,Frankfurt-am-Main, 9. 4., Novi mir
V aducem la cunostint c comitetul securittii statului a tri-11118 *1 Occident prin Victor Louis
nc un exemplar al Pavilionului
259
.
cancerosilor pentru a bloca n felul acesta publicarea lui n Novi mir. De aceea noi am hotrt s
publicm imediat aceast oper.
Redactia revistei Grani."
Chestia asta este att de neasteptat, contine attea contradictii, chiar enigme nct eu nu pot
ntelege, nu-mi intr n cap. Dar nici nu mi se cere s nteleg! provocare! si ca cettean
sovietic trebuie s... Nici pentru ei nsisi aproape nimic nu este clar aici, dar le lipseste simpla
maturitate civic de a ncepe cu clarificarea a ceea ce nu este clar. Care este singurul lucru cu
care s-au obisnuit sovieticii? A riposta! Cum s descurci, cum s cercetezi, cum s gndesti ceva,
cum? Prin a ripostai Rezultatul multor decenii de ndoctrinare. Chiar tnrul, criticul, ingeniosul
Laksin se altur, fr s gndeasc, celorlalti pentru a alctui mpreun cu ei acelasi zid
ameninttor: a ripostai
O, marea mea feblete, Novi miri O, marea mea vulnerabilitate! Cu nimeni nu mi-este greu a sta
de vorb, numai cu voi mi-e greu. De mult vreme nu mai datorez nimic nici unei institutii
sovietice, doar vou v snt ndatorat; dar tocmai prin voi m rpeste si m nghite masa
vscoas a sistemului: E datoria lui! Datoria lui! E al nostru! Al nostru!
Tvardovski (sententios si chiar triumfal):
Iat c soseste momentul s dovedesti c dumneata esti un cettean sovietic. C cel pe care
noi l-am descoperit este dintre ai nostri, c Novi mir n-a gresit. Dumneata trebuie s te gndesti
la toat literatura sovietic, trebuie s te gndesti la tovarsi. Dac nu vei avea o conduit
corect, ei pot s ne interzic revista...

Permanent amenintare ei pot s interzic... si eu nu snt pur si simplu eu, ci ori o piatr de
moar, ori un balon de gtul lui Novi mir...
Dup Borodino, mi-am nchipuit c snt un om liber. Dar nu, ctusi de putin! Cum se mpotmolesc
picioarele, ce greu e s le despot-molesti! ncerc s m justific cu aceea c:
Grani a ntrziat. Times deja 1-a publicat...
Times n-are nici o important, Grani conteaz! Ceea ce conteaz este principialitatea sovietic si
riposta!...
i strecor lui A.T. scrisoarea mea de nsotire, o copie lui Laksin (lui Kondratovici nu-i dau, el citeste
peste umrul lui Laksin). Nu, asupra lui A.T. n-are nici un efect. si nici asupra celorlalti (dup o
ochead spre A.T.).
260
Times, asta nu e n ruseste...
Laksin... Foarte important, Aleksandr Isaevici, n fata istoriei. Cci, n lucrrile de referint, se
mentioneaz totdeauna prima aparitie n limba autorului. si dac se va mentiona Grani, ce
rusine!...
Deodat, A.T. se trezeste si, apropo de scrisoarea de nsotire, spune:
si dumneata ai intentia s-o difuzezi? Nu-i momentul! Acum stii n ce umoare snt ei... te poate
costa capul... Ei snt pe cale s adauge un articol nou la Codul Penal...
Eu: Pe mine toat povestea cu Codul Penal nu m priveste; nu mi-e team.
A.T. si deja ai nceput s-o difuzezi?
N-am nceput deloc, dar i trag o cacealma: Da. (Ca s fie mai ireversibil.)
Nu aprob si nu aprob. Nici n sertar nu vrea s-si pun o hrtie cu attea greseli, asa de
nesbuit. Nu acesta este lucrul cel mai important la ora actual! Unanimi si severi, m
mpresurar din nou. si Tvardovski mi dicteaz direct:
Interzic categoric revistei voastre neoemigrante, ftis ostile... Voi lua toate msurile..."
Care msuri? Guvernul nu ne apr drepturile, dar ne cere s ne aprm noi nsine! Iat ce
mod-i prin prtile noastre.
Altminteri, Aleksandr Isaevici, noi nu mai sntem tovarsi pentru dumneata!
si, pe fetele lui Laksin-Hitrov-Kondratovici, aceeasi expresie pietrificat: noi nu vom mai fi tovarsi
pentru dumneata! Noi sntem patrioti si comunisti.
O, ce greu e s nu cedezi prietenilor]... si apoi, realmente, n-am poft s vd Grani publicnd PC;
ei nu vor face dect s rasoleasc treaba, mai ales c e pe cale de a se realiza o editie ntr-o
limb european. si ce-i de fcut... bine, am nteles... bine, voi da o telegram. (Am cedat?... Asa
de repede?...) ncerc s compun, dar cuvintele nu vor s se nlntuie. Lsati-rn s reflectez! M
vd dus n biroul lui Laksin. Dar eu m simt de parc m-ar fi arestat: atta timp ct nu voi scrie
aceast telegram de interzicere, ei nu-mi vor da voie s ies din redactie.
Dar trebuie s reflectm mereu! S lum mereu seama celor ce ne-nconjoar. si pe verso-ul
aceleiasi telegrame, scris cu creionul - ce vd? Un bruion:
261
cancerosilor pentru a bloca n felul acesta publicarea lui mir. De aceea noi am hotrt s publicm
imediat aceast operg
Redactia revistei Granit
Chestia asta este att de neasteptat, contine attea contradictii chiar enigme nct eu nu pot
ntelege, nu-mi intr n cap. L)a]! nici nu mi se cere s nteleg! provocare! si ca cettean
sovietic trebuie s. . . Nici pentru ei nsisi aproape nimic nu este clar aici, dar le lipseste simpla
maturitate civic de a ncepe cu clarificarea a ceea ce nu este clar. Care este singurul lucru cu
care s-au obisnuit sovieticii? A riposta! Cum s descurci, cum s cercetezi cum s gndesti ceva,
cum? Prin a ripostai Rezultatul multor decenii de ndoctrinare. Chiar tnrul, criticul, ingeniosul
Laksin se altur, fr s gndeasc, celorlalti pentru a alctui mpreun cu ei acelasi zid
ameninttor: a ripostai
O, marea mea feblete, Novi miri O, marea mea vulnerabilitate! Cu nimeni nu mi-este greu a sta
de vorb, numai cu voi mi-e greu. De mult vreme nu mai datorez nimic nici unei institutii
sovietice, doar vou v snt ndatorat; dar tocmai prin voi m rpeste si m nghite masa
vscoas a sistemului: E datoria lui! Datoria lui! E al nostru! Al nostru!
Tvardovski (sententios si chiar triumfal):
Iat c soseste momentul s dovedesti c dumneata esti un cettean sovietic. C cel pe care

noi l-am descoperit este dintre ai nostri, c Novi mir n-a gresit. Dumneata trebuie s te gndesti
la toat literatura sovietic, trebuie s te gndesti la tovarsi. Dac nu vei avea o conduit
corect, ei pot s ne interzic revista. . .
Permanent amenintare ei pot s interzic. . . si eu nu snt pur si simplu eu, ci ori o piatr de
moar, ori un balon de gtul lui Novi mir. . .
Dup Borodino, mi-am nchipuit c snt un om liber. Dar nu, ctusi de putin! Cum se mpotmolesc
picioarele, ce greu e s le despot-molesti! ncerc s m justific cu aceea c:
Grani a ntrziat. Times deja 1-a publicat. . .
Times n-are nici o important, Grani conteaz! Ceea ce conteaz este principialitatea sovietic si
riposta!...
i strecor lui A.T. scrisoarea mea de nsotire, o copie lui Laksin (lui Kondratovici nu-i dau, el citeste
peste umrul lui Laksin). Nu, asupra lui A.T. n-are nici un efect. si nici asupra celorlalti (dup o
ochead spre A.T.).
=
260
__. Times, asta nu e n ruseste...
Laksin... Foarte important, Aleksandr Isaevici, n fata istoriei. Cci n lucrrile de referint, se
mentioneaz totdeauna prima aparitie n limba autorului. si dac se va mentiona Gr ani, ce
rusine!...
Deodat, A.T. se trezeste si, apropo de scrisoarea de nsotire,
spune:
__si dumneata ai intentia s-o difuzezi? Nu-i momentul! Acum
stii n ce umoare snt ei... te poate costa capul... Ei snt pe cale s adauge un articol nou la Codul
Penal...
Eu: Pe mine toat povestea cu Codul Penal nu m priveste; nu mi-e team.
A.T. si deja ai nceput s-o difuzezi?
N-am nceput deloc, dar i trag o cacealma: Da. (Ca s fie mai ireversibil.)
Nu aprob si nu aprob. Nici n sertar nu vrea s-si pun o hrtie cu attea greseli, asa de
nesbuit. Nu acesta este lucrul cel mai important la ora actual! Unanimi si severi, m
mpresurar din nou. si Tvardovski mi dicteaz direct:
Interzic categoric revistei voastre neoemigrante, ftis ostile... Voi lua toate msurile..."
Care msuri? Guvernul nu ne apr drepturile, dar ne cere s ne aprm noi nsine! Iat ce
mod-i prin prtile noastre.
Altminteri, Aleksandr Isaevici, noi nu mai sntem tovarsi pentru dumneata!
si, pe fetele lui Laksin-Hitrov-Kondratovici, aceeasi expresie pietrificat: noi nu vom mai fi tovarsi
pentru dumneata! Noi sntem patrioti si comunisti.
O, ce greu e s nu cedezi prietenilorl... si apoi, realmente, n-am poft s vd Grani publicnd PC;
ei nu vor face dect s rasoleasc treaba, mai ales c e pe cale de a se realiza o editie ntr-o
limb european. si ce-i de fcut... bine, am nteles... bine, voi da o telegram. (Am cedat?... Asa
de repede?...) ncerc s compun, dar cuvintele nu vor s se nlntuie. Lsati-m s reflectez! M
vd dus n biroul lui Laksin. Dar eu m simt de parc m-ar fi arestat: atta timp ct nu voi scrie
aceast telegram de interzicere, ei nu-mi vor da voie s ies din redactie.
Dar trebuie s reflectm mereu! S lum mereu seama celor ce ne-nconjoar. si pe verso-ul
aceleiasi telegrame, scris cu creionul ce vd? Un bruion:
261
Mult stimate Piotr Nilovici!
Consider c Soljenitn trebuie s trimit la aceast revist neo-emigrant (ei pun n acest neo
ceva deosebit de acuzator), ftis ostil trii noastre... ncerc s-1 convoc de urgent la Moscova
pe Soljenitn, a crui resedint deocamdat n-o cunosc. Astept
indicatiile dumneavoastr. Tvardovski.
11 aprilie"
(n urma acestui demers, Tvardovski nu a primit nici un fel de directive; s-a plictisit s mai astepte
si, dup douzeci si patru de ore, 1-a sunat el nsusi pe Diomicev. Acesta: A, a, s procedeze
cum vrea." Iar dumneavoastr, a zis el, descurcati-v. Tvardovski s-a simtit si mai obligat de
constiint s m caute.)
Dar cuvintele telegramei nu voiau nicicum s se nlntuie. Ceva am nsilat eu, dar fr nici o
urm de insult; m-am dus s-i art A.T. s-a nfuriat: slab, nu e ceea ce trebuie! Eu 1-am btut

usor pe spate, dar el si-a iesit din fire si mai tare:

Eu nu snt nervos! Dumneata esti nervos!
Bine, fie. Nu iese totdeauna cum trebuie. Noaptea e un sfetnic bun: lsati-m s m mai gndesc,
o voi trimite mine dimineat, promit.
Cum-necum, mi-au dat drumul.
Dar sufleteste eram la pmnt.
s
; L.K. Ciukovskaia, deconcertat:
Nu nteleg. Asta-i jocul cu focul. Mai bine s stai deoparte. si de fapt, ce-i cu vraja asta? Cum
am putut eu s le promit?
Dar oare trebuie lmurite lucrurile? Un lant de enigme:
1) n general, cum s-a putut ntmpla ca o asemenea telegram s le fie remis? Este vorba sau
de o gafa a aparatului, sau de o provocare a KGB;
2) Cine este acest Louis?
3) Jnc un exemplar"? si primul, unde si de ctre cine a fost predat? (si unul ca si cellalt, desigur
nu pe gratis! si banii pentru Pavilionul meu au plecat deja s consolideze conturile Securittii
Statului!)
n timp ce se pregteste neabtut salva mea de cincizeci de Notite", trebuie aflat cine-i acest
Louis si imediat se iveste o fost detinut (N.I. Stoliarova, vezi Completarea a Cincea), care
aduce niste informatii trsnet: nu exist nici un Louis, ci un Vitali Levin, bgat la prnaie nainte de
a-si fi terminat facultatea, pentru
262
o afacere cu valut cu turisti strini; n lagr, el era un turntor notoriu; dup lagr, nu numai c
nu i s-a interzis sederea la Moscova, dar a devenit corespondent al unor ziare engleze de destul
de marcat orientare de dreapta"; este cstorit cu fiica unui bogtas englez, pleac si vine cnd
vrea n si, respectiv, din strintate, are valut din belsug si o dacea de vis n rezervatia
generalilor, la Ba-kovka, unde e vecin cu Furteva1. Iar manuscrisul fiicei lui Stalin, Allilueva, nu 1a dus n Occident nimeni altul dect el.
Totul este clar. Telegrama este autentic (a fost remis printr-o eroare, printr-o minune), KGB
face comert cu Pavilionul meu, Grani l previne cu bun credint pe Tvardovski. Pentru aceasta,
eu trebuie, n bun traditie sovietic, s-i mprosc cu noroi pe cei de la Grani; ct despre KGB, el
poate continua s fac negot cu sufletul meu, cci el este la putere, el este al nostru, el are
dreptul.
si o semiduzin de frunti de redactori de la Novi mir, timp de o semiduzin de zile, se ncrunt n
birouri, si fac confidente n legtur cu indignarea care le-a cuprins vizavi de Soljenitn: ct este
de ticlos si de ascuns fat de redactie! n fata redactorului-sef, indiferent ce face sau ce spune
acesta, ele se nclin servil, iar el m calc si pe mine n picioare, se cciuleste n fata lui
Diomicev si tremur pentru soarta lui Novi mir. ncolo, nimeni nu se apleac asupra telegramei si
nimeni nu ia legtura cu telegraful ca s afle: telegrama, este ea autentic? Exist un asemenea
Louis? n ce tar? Cine este el si cu ce se ocup?
Iat deci educatia sovietic: loialismul gregar, acest hibrid de servilism si lasitate, n spiritul cruia
totul e s ripostezi n directia n care nu este nici un pericol!... Este de-a dreptul rizibil c, n
ajun, am putut s m las tras pe sfoar si s sovi.
A avut Dumnezeu grij de mine s nu m dezonorez cu ei. Din spirala vrtejului, el m urc pe
cal: Notitele" au nceput s-si fac drum ctre lume! si imediat n urma lor si-a luat zborul noua
mea scrisoare pe tema Louis! [8] Dac Victor Louis n-ar exista, ar trebui inventat; el mi-a czut n
mn ntr-un moment asa de potrivit! KGB va rspunde de acum nainte de tot ce tine de
publicarea Pavilionului, nu eu! Pentru ca A.T. s se rusineze i las la redactie dou note la interval
de o zi si, eliberat, plec la Rojdestvo al meu.
1 E. A. Furteva, ministru al Culturii al URSS ncepnd cu anul 1960, decedat n octombrie 1974.
(N.t.)
263
Toate loviturile au fost aplicate, si la momentul cel mai potrivit acum, zgomotul n-are dect s
continue fr mine, n ce m priveste, eu voi lucra.
Dar, nainte de orice, trebuie s ntmpinm blinda, calda srbtoare a Pastilor. Biseric n
apropiere nu e; cea care se vede, decapitat, din micul meu balcon, n satul Rojdestvo, este
biserica Nasterii lui Cristos. Cndva, dac nu n timpul vietii mele, atunci dup ce voi fi murit,

aceast biseric va trebui renovat. De data aceasta, nu voi sta n picioare o noapte ntreag n
biseric, ci voi asculta emisiunea nocturn a BBC. n smbta Pastilor, pe o pasnic zi nsorit,
cald, cu copacii nc nenfrunziti, degajez cu plcere locul de mormanele de vreascuri aduse de
revrsarea apelor, m las ptruns de tihn. Cu ce ntelepciune si cu ce fort m cluzesti,
Doamne!
Deodat, pasi de brbat, rapizi si puternici. Este scriitorul Boria Mojaev, minunatul meu prieten,
gata oricnd s-ti ntind o mn de ajutor. Iat-1 apropiindu-se cu pasi mari, purttor al unei noi
vesti proaste: din Cehoslovacia, slovacul Pavel Licko, cu de la sine putere, vinde englezilor
Pavilionul cancerosilor.
Nu, nu stii niciodat de cine s te feresti mai nti.
Tihn nu-i! Acelasi soare pasnic strluceste peste aceeasi pdure desfrunzit, prul susur si
siroieste mereu la fel de ntelept, dar sufletul meu tihn nu are, si totul s-a schimbat. Acum o or,
acum o zi, era triumfal galopul calului meu dar iat-1 c si-a rupt un picior, iar noi ne prvlim
n prpastie.
Ce pot s fac? S retez de la rdcin si aceast amenintare. S mentin acest echilibru fragil pe
creasta sau chiar n punctul de maxim gravitate al pericolului, acolo unde m-au mpins ultimele
zile. Prea multe scrisori n cteva zile, dar ce zile; trebuie s mai scriu una! Poate c orice ru e
spre bine: a te apra mpotriva alor ti este n acelasi timp o bun ocazie de a le da o lectie
acestor sacali de editori occidentali care mi 1-au schimonosit pe Ivan Denisovici pn a-1 face de
nerecunoscut, pn la a-1 transforma ntr-un pamflet politic.
Este propriu omului s-1 loveasc pe cel slab, s fie vehement cu cel lipsit de aprare. Cti
scriitori sovietici si-au fcut o plcere (si n mod cu totul gratuit) din a-i trage o copit Bisericii
ruse, preo-timii ruse (fie si numai n cele Dousprezece scaune), sau lumii occidentale" n
ansamblul ei, stiind ct de neprimejdios le este acest
264
gest, fr risc de ripost si ct de mult i face s fie bine vzuti de ctre guvernanti. Putin mai
lipseste ca aceast nclinatie las s pun stpnire si pe mine, scrisoarea mea (ctre Le Monde,
Unit si Literaturnaia gazeta) e prea pornit mpotriva editorilor occidentali ca si cnd n afar
de ei as avea si pe altii! (N.I. Stoliarova m corecteaz la timp...)
si iat-m deja (25 aprilie) cu scrisoarea dactilografiat [9] psind n redactia lui Literaturnaia
gazeta. Singurul lucru care-mi produce sil este ntlnirea cu Ceakovski, dar, din fericire, el nu
este prezent, n ce-i priveste pe cei doi adjuncti ai si (desigur, ctusi de putin mai buni dect el),
acestia, consternati de sosirea mea, m ntmpin cu circumspectie politicoas. Ca si cnd nimic
nu s-ar fi ntmplat, ca si cnd as fi unul de-al casei, le pun pe mas scrisorica mea. M uit la ei
cum se precipit, cum se ntrec n a o citi, cum ncep s tremure:
si deja ati trimis-o la Le Mondel
Uite-acum m duc s-o trimit.
Asteptati! Poate... ntelegeti, asta nu depinde de noi... Sprncenele spre plafon. Dar
dac...
Eu nteleg perfect. Bine, astept dou zile telefonul dumneavoastr.
n acelasi fel, la Literaturnaia Rossiia, l sperii cu aceeasi hr-tiut pe chelul, abilul, obraznicul si
prudentul Pozdniaev apoi plec.
Orele trec si deodat simt c mi se las pe suflet umbra cenusie a ndoielilor: nu cumva am
comis eu vreo ticlosie? Nu cumva snt prea dur cu Occidentul? Nu cumva o s dau impresia c
snt un nfrnt, c ncerc s m dau bine pe lng ai nostril...
Am o stare sufleteasc foarte proast. Iat primejdia cea mai grav: mustrrile de constiint,
petele pe numele pn de curnd onorabil nici o amenintare, nici o moarte fizic nu se compar
cu acestea.
Prietenii mei au reusit s-mi rstoarne convingerea si s m fac s cred c nu-i nimic
dezonorant n scrisoarea mea.
Dar eu tot nu vreau s m sune cei de la Literaturnaia gazeta s-mi spun c ei snt de acord.
si nici nu m sun. Le-a luat Dumnezeu mintile ca s-i piard, le-a luat demult (dar ei tot nu
pier...), n politica international, ei se descurc destul de bine pentru c Occidentul mai c n265
genuncheaz n fata lor, pentru c toti progresistii se ntrec n a-i curta dar n politica intern, ai
nostri aleg aproape totdeauna, dintre toate solutiile posibile, pe cea mai rea pentru ei. n absenta

unor interlocutori liberi, nici nu poate fi altfel.

lat-m trimitnd la Le Monde o recomandat cu confirmare de primire. (Inutil, pentru c de
confirmat n-o s confirme.) Dar la Unit"? Se spune c Vittorio Strada, criticul literar comunist, e
la Moscova, c zilele astea pleac s-1 rugm pe el. (Prin Kopelev.)
Dar e clar c l-au luat la bani mrunti... avea mult bagaj si au avut tupeul s-1 verifice, da!
dar unde este amorul propriu al comunistilor liberi si independenti"? L-au scuturat si l-au teslat ca pe ultimul turist burghez. si o dat ajuns n Italia, ce-a fcut? A scris n revista sa
Rinascita? S-a plns la CC-ul su? CC-ul lor a trimis vreun protest la al nostru? Nici pomeneal
de asa ceva, au tcut; aici se opreste toat independenta lor: cci atunci cnd vor veni la putere,
n acelasi fel vor proceda si ei.
Dar, la Rojdestvo: verde crud peste tot, primele privighetori, aburii zorilor deasupra Istiei. De cum
se lumineaz si pn se ntunec, se corecteaz si se bate Arhipelagul, de-abia reusesc s m
mentin n ritmul n care lucreaz ajutoarele mele la cele dou masini de scris. Uneori se mai
defecteaz cte o masin: cnd o sudez eu nsumi, cnd o duc la reparat. Punctul nostru cel mai
vulnerabil: avem cu noi singurul original, cu toate copiile Arhipelagului. Dac d peste noi KGB-ul
n acest momentvaietul unanim, murmurul dinaintea mortii al milioanelor de oameni, toate
testamentele rmase nerostite ale celor care au pierit toate cad n minile lor; de-acum nainte
n-as mai putea s le reconstitui, capul nu m-ar mai ajuta. Attea decenii, norocul le-a surs, deattea ori apa Sivasului1 s-a retras din fata lor oare Dumnezeu o s-i lase s treac si acum?
Oare dreptatea este cu totul irealizabil pe pmntul Rusiei?
Se afirm n efuziuni sonore psrelele cu mii de voci, orcie broastele, tot mai des devine
frunzisul copacilor, tot mai groas umbra si nici tipenie de om, vecinii nostri de vilegiatur nc
1 n 1920, n cursul expeditiei Armatei Rosii mpotriva lui Vranghel pentru eliberarea Crimeei,
niste conditii atmosferice favorabile ar fi permis trupelor s traverseze aceste golfuri putin adinei
care constituie Sivasul sau Marea Putred. Autorul ironizeaz relatrile epice despre eveniment,
relatri care fac din acesta o nou trecere prin Marea Rosie. (N.t.)
266
n-au sosit, nici un fel de spioni nu ne dau trcoale ei s nu stie, s nu ne vad, s dea gres!
Ce-i drept, zvonul a ajuns pn aici c vama 1-a controlat la snge pe V. Strada. Un scandal la
granit este, pentru un cettean sovietic, un lucru teribil, dar eu am devenit imun la chestia asta,
nct nu m mai tem: ncep s am sentimentul altitudinii pe care am atins-o si al fortei. si apoi,
scrisorica este nevinovat, n plus este adresat unui ziar comunist si mai duc-se dracului.
Noi ne continum treaba! si deodat pe adresa dacei mele, unde nu vine nici o scrisoare
(nimeni n-are voie s scrie sau s vin aici), o scrisoare de la vam! ... n legtur cu
necesitatea care s-a ivit... pentru o chestiune care v priveste...", snt invitat la vama de la
sereme-tievo, la un anume Jijin. (Unde a disprut natiunea rus? stim unde: a nghitit-o pmntul
Arhipelagului. Iar la suprafat s-au ivit acesti indivizi alde Jijinii, Cecevii, skaevii1...)
Astfel, deasupra noastr nu este un cer senin, ci reflectorul urias al KGB, care a tsnit precum
Capul din Ruslan2: stia sntem noi! Adu-ti aminte cine esti tu... Ei vd totul, toat foiala noastr
iar noi sntem n minile lor.
Ne ngheat sngele n vine. Dar s fim calmi! S nu ne pierdem cu firea, s reflectm cteva ore.
Probabil c dac n-ai trecut prin scoala lagrelor, tu, cettean liber, vei da fuga acolo unde te
cheam vama. Dar n-ar fi cazul s-i punem la punct? O s le scriem astfel:
... Eu nu vd necesitatea de a ne ntlni pe care o invocati dumneavoastr. De regul, literatura
nu are nimic n comun cu vama. Dac, totusi, aceast necesitate v pare real reprezentantul
dumneavoastr poate s vin la mine..."
La apartamentul steinilor, la Moscova; data: zece zile mai trziu dect aceea la care m convoac
ei, si-i voi astepta timp de trei ore.
Expediez rspunsul. Urmeaz dou sptmni de lucru n ritm nebunesc! rezistm, nimeni nu
si-a artat coltii pe-aici, nimeni n-a dat buzna peste noi. si iat c lucrarea mea ia sfrsit, nc vreo
cteva zile de btut la masin. Plec la Moscova. lat-ne n apartament, trece o or, steinii rid: si tu
ai crezut c ei o s vin? I-ai
1 Autorul ironizeaz pe seama acestor nume ce sun caraghios si nu par a fi rusesti. (N.t.)
2 n Ruslan si Ludmila, poemul Iui Puskin, un urias cap fr trup se iveste n mijlocul cmpiei si
arunc priviri dezaprobatoare ctre oameni. (N.t.)
267

luat de prosti! Ferestrele dau spre scuarul n care am s m duc s fac o plimbare cu un prieten,
si-1 rog pe lura stein, amfitrionul meu, s-mi fac urmtorul serviciu: dac vin ei, s deschizi
fereastra aceasta. Dar, dup ce am ajuns n scuar, m-am luat cu vorba, am uitat c trebuie s fiu
atent la fereastr. lura se vzu nevoit s fluiere hoteste dup mine prin tot cartierul. (Ce si-or fi zis
bietii vamesi? C au czut ntr-o curs!) M-am ntors degrab:
Scuzati-m c v-am fcut s asteptati.
Ei, plini de amabilitate, si-au scos impermeabilele si snt nc n picioare si foarte alarmati
dup o asemenea fluiertur. Par a se ntreba: atentie, acum noi o s fim cei cu ctusele la
mini?
Un maior, saizeci de ani, cu o subtire serviet goal si, dup nftisare, poate un adevrat vames.
Un locotenent tinerel un secu-rist, fr doar si poate.
Lum loc, conversm o jumtate de or si nimeni nu observ c lng mine, pe divan, se
etaleaz n liniste si pace Pavilionul cancerosilor, proaspt sosit de la editura Mondadori
contraband flagrant!
Tnrul: Permiteti s nchidem usa, s nu deranjm pe cineva.
(Acolo, n spatele usii, se trage cu urechea la cei doi ciraci ai mei.)
Eu: Credeti c deranjm pe cineva? Aici snt toti oameni de-ai nostri.
Vrstnicul: Totusi exist cazuri exceptionale cnd vama are de-a face cu literatura.
si deschide subtirea lui serviet, scoate de-acolo un dosar subtire si, cu un amestec de grab si
malitie, mi paseaz Notitele" mele! Snt Notitele" mele, dar din prima privire mi dau seama c
nu snt scrise la masina mea, nu snt scrise la vreuna dintre masinile noastre.
Eu: Dup continut, snt ale mele, dar dup caracterul literei, nu; dar cum au ajuns astea la
dumneavoastr?
Au fost retinute la frontier.
Eu (foarte dojenitor): La frontier?! (Dau din cap.) Dar astea-s pentru uz intern.
El: Iat, tocmai!
Pauz; consternare si de o parte si de alta. Eu ns nu stiu nimic, nici despre Strada nici despre
altcineva, nu trebuie fcut nici o miscare gresit, dac-ti pierzi cumptul, poti s-i pui cruce.
268
n acest moment, vrstnicul, cu o sprinteneal elegant, scoate din buzunar un plic si, extrem de
amabil, mi-1 ntinde:
si asta?
M simt tinta a dou perechi de ochi! Dar si eu am vedere bun: scrisul de pe plic este al meu, si,
chiar adresa expeditorului din Riazan cu att mai bine: nseamn c nu m-am ascuns. Dar
acum trebuie s-mi reiau rapid poza, altminteri va fi din nou ceva nefiresc (sau eu mpreun cu
multi altii 1-am trimis?), pronunt eu nsumi numele:
Cum, lui Vittorio Strada? Dumneavoastr 1-ati luat?... Dumnezeule, ce ati fcut! Ce ati fcut!
De ce ati fcut asta?
Vrstnicul (cu noblete): Am facut-o n conformitate cu regulile noastre, ntr-adevr, plicul era
desigilat. Daca ar fi fost sigilat noi n nici un caz nu am fi ncercat s-1 deschidem!
si atunci, ce-ati fi fcut?
I-am fi spus pasagerului: dati-i drumul n fata noastr n cutia postal...
(si din acea cutie postal, un tunel merge, desigur, la ei n ncperea din spate.)
.. .Bun, dar din moment ce plicul era desigilat, ne-am uitat la el si am vzut chestia asta care
vine de la dumneavoastr... Trebuie lmurit...
Dar eu i flutur Notitele":
Spuneti-mi, de acest material ati luat cunostint? Vrstnicul, nu chiar asa de sigur:
Mda.
La dumneavoastr lucreaz multi oameni? Dorinta mea este ca de acest material s ia
cunostint ct mai multi! Ca s fiti la curent cu viata literar.
n fine, nu toti ai nostri 1-au citit totusi maiorul m consoleaz, adugind c a fost o btaie
pe materialul respectiv.
si iat strng eu tot mai tare cercul n jurul lui acum ntelegeti ce se ntmpl? Ceea ce se
petrece aici este un joc tenebros: anumite forte obscure mi-au vndut n strintate opera. Acum,
eu ncerc s pun capt acestei prostituri a literaturii noastre...
De ce aceast prostituare?

 Pi cum altfel? Creatia noastr este vndut, acolo este desfigurat, cu ce cuvinte se poate
caracteriza chestia asta? si mie nu mi se permite s protestez! Scriu si eu la un ziar, scriu la
altul,
269
mi se promite c se public, dar nu se public! Atunci vreau s protestez n Le Monde, pun
scrisoarea la post... recomandat cu confirmare de primire... mi-este interceptat...
De unde stiti c v este interceptat?
Pi dac nici dup o lun nu mi-a venit confirmarea de primire, eu ce s cred? Speram n
Unita la Unit, nu stiu de ce, tot tcere. Dar acum, nteleg! Acum nteleg totul... Ce-ati fcut
acolo?... Al cui joc l faceti?...
Lucrurile trebuie clarificate imediat si fcut n asa fel ca aceast scrisoare sa-i parvin lui Vittorio
Strada, cu scuzele de rigoare, pentru ca ei s-o poat publica.
El nc rezist:
Nu, scuzati-m, noi avem niste reguli...
Eu (degajat, binevoitor, pur si simplu ca ntre niste cetteni ai Uniunii Sovietice, membri de
partid):
Tovarsi! Iat, eu nu vreau s v spun functionari, ntelegeti? n gndul meu nu vreau s v
asociez cu niste lucruri asa de rele. Cci, n afara obligatiilor dumneavoastr de serviciu, snteti
niste cetteni ai societtii noastre! Nu puteti ns s v cantonati ntr-o atitudine precum
urmtoarea: iat, asta este treaba mea si ceea ce e n afara ei nu cunosc, nu m intereseaz.
Regulile dumneavoastr, da, bine, dar regulile postei? Snt si ele obligatorii? De ce o scrisoare,
expediat conform regulilor postei, nu ajunge la destinatie? M rog, n-am s m refer la
constitutie... Dar, logic vorbind, dac o scrisoare este avantajoas pentru tara noastr, pentru
literatura noastr, de ce trebuie s fie retinut? Aceasta este ultima prostie...
Dar noi nu ne putem amesteca n activitatea postei...
Chiar dac snteti cettenii Dumneavoastr trebuie s cu-prindeti toat realitatea
nconjurtoare! O scrisoare ndreptat contra unor editori-tlhari este n drum spre un ziar
comunist italian. Este ceva benefic pentru partidul comunist italian! De ce ati reti-nut-o? Oare
numai din cauza aversiunii generale pe care o inspir numele meu?
si, deodat, vamesul vrstnic zmbeste ca si cnd s-ar scuza pentru epoletii de pe umerii si, ca si
cnd pentru o clip ar fi fr ei (Ast-sear, nu cu aceast expresie i va povesti familiei sale
totul?):
Nu la toti. Nu la toti.
Menajndu-1 n fata tnrului, m fac c nu-i observ rectificarea:
si iat trei sptmni pierdute!
...
270
Dar dumneavoastr nu v-ati prezentat!
Nu v suprati, dar ce convocare este asta? O scot, i-o vr sub nas: Este necesar s v
prezentati..." pe cine convocati n felul acesta? Asta este convocare la militie! O btrn a fost
convocat n felul acesta si ct p-aci s moar, si, de fapt, era vorba de reabilitarea sotului ei
defunct, era vorba de o veste plcut!
Maiorul, jenat:
Ce vreti, n scrisoare nu puteam s scriem asa direct... Eu, neputnd s-mi reprim rsul:
A fost interceptat? A fost citit? Dac n-o interceptati dumneavoastr, atunci cine?...
Vamesul face un ultim efort pentru a reveni la programul cu care a fost trimis aici, dar, de fapt,
asta nu este o chestiune esential:
Dumneavoastr nsiv i-ati dat-o lui Vittorio Strada?
Nu, eu nu 1-am ntlnit personal... (Eu nu 1-am vzut n viata mea.)
Pe un ton si mai usor, si mai neutru:
Atunci, prin cine?
Dar, pentru aceast ntrebare foarte usoar, snt pregtit mai mult ca pentru oricare alta! Cu un
gest, amestec de miere si fiere, plim-bndu-mi degetul pe formularul lor:
Spuneti-mi, v rog, este adevrat ce scrie aici, c apartineti de Ministerul Comertului Exterior?
Da, desigur. (Ei nc n-au sesizat.)
M las pe divan, asa de bine m simt cu ei:
Dar pentru Ministerul Comertului Exterior nu snt prea multe probleme?

Amndoi percuteaz pe loc:

Noi nu sntem komitetcicil (membri ai Comitetului Securittii Statului). S nu credeti c noi
sntem komitetcicil Auzi vorb la ei. Ei nu zic kaghebisti". Astfel, ntelegerea dintre noi este
deplin.
Dac este asa, restul nu poate s v intereseze! Convorbirea e pe sfrsite, sntem n clar de
ambele prti, numai
eu mai insist:
Insist! V rog foarte mult s-i expediati aceast scrisoare ct mai curnd lui Vittorio Strada!...
Iat, reprezentantii nostri tocmai pleac la Comesco, la Roma, si dac scrisoarea aceasta ar fi
publicat le-ar veni si lor mai usor s rspund la ntrebri!
271
Vom raporta... vom raporta... Nu putem noi singuri. Eu, perfect dezinvolt:
Vd c n-are timbre. Dac e nevoie, eu i lipesc imediat timbrele necesare.
si, plcut impresionati, ca si cnd ar fi fost foarte multumiti de aceste clarificri, plecar fr s-mi
propun ntocmirea vreunui act si fr s profereze vreo amenintare.
Iat cum trebuie vorbit cu voi! Mare veselie la martorii mei.
Peste cteva zile, Arhipelagul e gata, microfilmarea ncheiat, pelicula rulat n cartus si chiar n
aceast zi, n 2 iunie, Stoliarova si Ugrimov (Completarea a Cincea, schita 9) sosesc la Rojdestvo
cu vestea c n Occident a aprut Primul cerc. Deocamdat este vorba de un mic tiraj n ruseste
care revendic un copyright; editia englez poate s apar peste vreo dou luni. si mi se vinde
un pont: zilele acestea mi se va ivi posibilitatea s expediez Arhipelagul.
De-abia ce ncepuserm s ne mai relaxm si noi, o dat treaba terminat c deja btu
clopotul! Btu clopotul!!! n aceeasi zi si aproape n acelasi ceas! Nici o planificare omeneasc
nu poate face ca lucrurile s se mbine n felul acesta! Bate clopotul! Bate clopotul destinului si al
evenimentelor bate asurzitor! si nc nimeni nu-1 aude n pdurea mpodobit cu verdele
fraged al lui iunie.
Expedierea va fi o aventur, plin de riscuri; dar n conditiile reduselor noastre posibilitti, alt
modalitate nu se ntrezreste. Deci l expediez... Inima mea de-abia ce s-a linistit si iat-o cuprins
din nou de neliniste. Nu exist rgaz.
Dar aparitia dintr-o dat a dou romane de-ale mele n Occident este o lovitur dubl!\ Ca pe
talazul hawaian al lui Jack London, iat-m stnd n picioare pe o scndur neted, fr s m tin
de ceva, neasigurat prin nimic, pe creasta celui de al noulea val, cu plmnii sfsiati de rafalele
vntului intuiesc! Presimt: da, asta va trece! Da, asta va reusi! Da, asta, ai nostri vor trebui s-o
nghit!
Dar ce sptmn lugubr, apstoare. Coincidente pguboase care complic expedierea. Totul
se concentreaz la apropierea lui 9 iunie, srbtoarea ortodox a Rusaliilor. si lucrurile se
nlntuie n asa fel nct deznodmntul esec sau succes nu-1 voi afla dect peste cteva
zile. Snt deja angajat n alt lucrare, n redactarea ultim a adevratului Cerc, Cercul-96 (din 96
de capitole si cu subiectul nedenaturat) pe care nu-1 cunoaste nimeni (n Occident apare Cercul87), dar n-am spor, nu pot s lucrez. Cnd te simti slab
272
si-ti merge ru, ce bine e s te faci mic la picioarele lui Dumnezeu, n tandra pdure de
mesteceni, s rupi ramuri si s-ti mpodobesti cu ele draga ta dacea din lemn. Ce va fi peste
cteva zile deja nchisoarea sau lucrul entuziast la roman? Asta, numai Dumnezeu o stie. mi
fac rugciunea. As fi putut asa de bine s m destind, s m odihnesc, s m dezmortesc, dar
datoria fat de morti nu ngduie o asemenea relaxare: ei au murit, iar tu triesti f-ti datoria,
ca lumea s afle toate cte au fost.
Dac este esec, se pot cstiga totusi cteva zile, cteva sptmni, chiar cteva luni, si se poate
lucra nc putin, se poate face un ultim ceva numai c trebuie s dispar din casa n care snt
reperat, n care vor descinde ei. si n ajunul Rusaliilor, spre sear, fug din dacea (strngndu-mi
lucrurile n grab, nu-mi mai stiu de cap, nu este prima dat cnd fug de la mine de-acasfug
amar din casa printeasc si, desigur, n timpul rzboiului civil cte d-astea n-au fost?!), m duc
s dorm ntr-un apartament secret, fr telefon.
si o zi ntreag, si nc o zi, si nc o zi, toat perioada Rusaliilor n incertitudine. Nu mai lucrez
deloc. N-am aer, n-am spatiu. si nici de ferestre nu pot s m-apropii, m ia la ochi careva. Snt
deja prizonier voluntar, att c n-am gratii la ferestre si c ratia nu este limitat. O, Lubianka... ct

de mult i repugn ea celui care a cu-noscut-o... n general, pozitia mea este solid; mie mi se
trec cu vederea multe. Dar Arhipelagul, ei nu mi-1 vor trece cu vederea! Nimeni nc nu-1
cunoaste. Dac mi-1 confisc la iesire, nseamn c-1 vor suprima si o dat cu el m vor suprima
si pe mine.
De-abia n a treia zi de Rusalii s-a aflat despre succes. Libertate! Elan! mi vine s-mbrtisez
ntreaga lume! Snt eu oare nctusat? Snt eu un scriitor oprimat? ntr-adevr, cile mele snt
deschise n toate directiile! Snt mai liber dect toti realistii socialisti, beneficiari ai tuturor
ncurajrilor! Deocamdat, n trei luni trebuie s termin Cercul-96, apoi s m achit de cteva mici
datorii si m voi elibera de tot ceea ce m-a mpovrat de-a lungul anilor, fcnd s creasc
ghemul mereu n miscare; si se va deschide cmp larg pentru opera capital a vietii mele R-17.
si, aproape ca o dovad de umor, nor de var mrisor, dar nu ameninttor, a trecut marele articol
contra mea, publicat de Literaturka1
1 Porecl dat revistei Literaturnaia Gazeta (Gazeta literar); i se mai spune Litgazeta,
Litgazetha. (N.t.)
273
(26.6.68). L-am parcurs repede, cutnd loviturile inteligente si nu am gsit nici una! Ce putin
inventivi snt, ce lipsiti de conceptii clare, ce li se mai clatin dantura mbtrnit! n lasitatea lor, ei
contest chiar si faptul c mi s-a confiscat arhiva: nu, zic ei, nu s-a confiscat nici o arhiv! Nici
mcar n-ai de ce s te superi pe un articol att de lipsit de nerv. si, dup una si-alta,
autoflagelndu-se, ei au scos cu nou luni ntrziere scrisoarea mea din aprilie care interzicea
Cancerosii. si discutaser si corectaser, nu glum, articolul la secretariatul Uniunii Scriitorilor, la
sectia de agitatie si propagand a CC, dar nimeni nu mi-a observat punctul vulnerabil: de fapt eu
n-am obiectat la publicarea Cercului, n-am protestat de ce as fi fcut-o?
Lupttor nu este cel ce a biruit, ci cel ce s-a descurcat.
Samizdat-ul scoase dou rspunsuri serioase la articolul din Lite-raturnaia gazeta. V.F. Turcin l
nfier n termeni rspicati pe Cea-kovski, pentru c este un falsificator si un calomniator si
faciliteaz, prin trgnarea publicrii scrisorii mele, aparitia Pavilionului n Occident si, pe
deasupra, pentru niste insinuante fraze gazetresti apte s arunce n general o umbr asupra
reabilitrilor. L.K. Ciu-kovskaia ridiculiza anchilozata lor terminologie ideologic din care era
nsilat toat partea zgomotoas a articolului de gazet; dezvluia c era dat comanda
discret de a face ca trecutul nostru s se piard n ceat"; acuza Literaturnaia gazeta de
participare la rapt, de vreme ce reia o pies furat. Deci acum asa se rspundea la noi ziarelor
sovietice oficiale, dup care nu-ti rmnea dect s te eclipsezi si s taci.
si iat c n lunile toamnei urmtoare, cele dou romane ale mele trebuiau s apar n
principalele limbi ale lumii. Dup isteria din jurul lui Pasternak, dup procesul lui Siniavski si
Daniel eu ar fi trebuit, se pare, s m fac mic si s m resemnez n asteptarea dublei lovituri
ca rspuns la insolentul meu dubleu. Dar nu, timpurile se schimbaser, ele oricte stavile li s-ar
fi pus, oricte praguri li s-ar fi ridicat n cale curgeau tot mai liber, tot mai amplu! si toate
drumurile, toate itinerariile scrisorilor si crtilor mele parc n-ar fi fost concepute de mintea unui
om si aprate, desigur, numai de scutul meu.
Cndva trebuia totusi ca apele Sivasului s se afle pentru prima dat n situatia de a nu se
retrage!...
274
O perioad mai fericit ca vara aceea nici c s-ar fi putut imagina; m aflam ntr-o stare
sufleteasc asa de bun si naintam cu pasi asa de repezi spre finalizarea romanului meu. Ar fi
fost perioada cea mai fericit, dac n-ar fi fost Cehoslovacia...
Considernd c nebunia alor nostri nu atinsese chiar nivelul de sut la sut, mi ziceam c n-o s
mearg ei pn acolo nct s ocupe o tar. La o sut de metri de dacea mea, zi de zi rulau pe
sosea, ctre sud, tancuri, camioane, masini speciale eu continuam s cred c ai nostri nu fac
dect niste miscri de intimidare, niste manevre. Dar ei, ei invadar o tar si reusir s
zdrobeasc un proces de rennoire. Adic, dup conceptiile secolului al XX-lea, ei au dovedit c
dreptatea e de partea lor.
Acele zile, 21, 22 august, au fost pentru mine cruciale. Nu, s nu ne ascundem n spatele
destinului: deciziile capitale ale vietii noastre, totusi, noi nsine le lum. Destinul meu mi 1-am
ales din nou eu nsumi n acele zile.
Inima mea dorea un lucru s scriu cteva cuvinte, s-1 parafrazez pe Herzen: e o rusine s fii

sovietic!1 n aceste cuvinte se cuprindea toat morala afacerii Cehoslovaciei, morala ntregii
istorii a ultimilor nostri cincizeci de ani! Textul a fost gata imediat, mi ardeau tlpile s alerg, s
pornesc la drum. mi puneam deja masina n miscare (cu manivela).
Fceam urmtorul rationament: diferite celebritti, de calibrul academicianului Kapita, de calibrul
lui sostakovici, caut s m ntlneasc, m invit la ele acas, mi fac curte, dar aceste practici
de salon nu m fac ctusi de putin s m simt onorat, m dezgust. E ceva superficial, e ceva
care nu duce la nimic, e o pur pierdere de timp. Asadar, am s trec rapid cu masina pe la ei
precum si pe la Leontovici, un apropiat al lui Saharov (la data aceea, eu nc nu-1 cunosteam pe
Saharov), si pe la Rostropovici (cu un an n urm, acesta a trecut ca o vijelie pe la mine la
Riazan, ca s m cunoasc, si, la a doua noastr ntlnire, m-a invitat s vin s locuiesc la el), ca
s nchei cu Tvardovski acest turneu al meu; si n fata fiecruia mi voi pune textul din sase
cuvinte, morala mea din sase cuvinte:
1 E o rusine s fii rus": este, sub diferite forme, laitmotivul atacurilor lui A. Herzen, n exil la
Londra, mpotriva puterii tariste cu ocazia reprimrii sngeroase a insurectiei poloneze din 1863.
(N.t.)
275
e o rusine s fii sovietic! Iat alegerea vietii dumneavoastr: semnati sau nu?
Asadar, cu sapte asemenea semnturi s lansm acele sase cuvinte prin samizdat! Peste
dou zile trece la BBC! n ciuda tuturor tancurilor lor, ai nostri o s-nghit n sec, o s clntne
n gol, o s se poticneasc!
Dar n timp ce nvrteam n disperare manivela capriciosului meu Moskvici", am simtit fizic c nu
voi reusi s-i mobilizez pe acestia sapte, c nu voi reusi s-i urnesc: nu vor semna, ei n-au fost
educati n felul acesta, n-au acest mod de a gndi! Geniul captiv al lui sostakovici se va zvrcoli ca
un rnit, va bate aerul cu bratele, va scpa pana printre degete. Kapita, dialecticianul pragmatic,
va improviza o teorie oarecare cum c actionnd astfel, noi nu facem dect s dunm
Cehoslovaciei si, fireste, si patriei noastre; n caz extrem, si dup o sut de corectri, peste o
lun, se va putea scrie pe patru pagini: cu toate succesele constructiei noastre socialiste... exist
totusi zone de umbr... recunoscnd sinceritatea nzuintelor spre socialism ale partidului
comunist frtesc...", adic, n general, poti s sugrumi pe cte cineva, dar nu e frumos s faci
chestia asta cu fratii ti ntru socialism. si, probabil, cei patru gndesc si ei oarecum asemntor si
vor cuta s-mi masacreze textul. Dar un text astfel iesit din mna lor eu nu-1 semnez.
Motorul a nceput s urle dar eu nu am plecat.
Dac trebuie semnat un asemenea text, o voi face singur. Cinstit si corect.
Este momentul ideal de a-mi pierde capul: acum, n huruitul tancurilor, ei o s mi-1 reteze si faptul
ca atare va trece neobservat. Din ziua publicrii lui Ivan Denisovici, acum, n zgomotul general, li
se iveste prima ocazie adevrat de a m rade de pe fata p-mntului.
si eu m aflu tinnd n brate Cercul neterminat, ca s nu mai vorbesc de R-17, pe care nici nu 1am nceput.
Totusi, aceste accese de disperare eu le nteleg, le mprtsesc, ntr-un asemenea moment, snt
n stare s strig! Da, dar iat ntrebarea: este acesta strigtul esentiaft A striga acum si a te
epuiza prin aceasta nseamn: de cnd snt pe lume n-am vzut o asemenea oroare. Dar eu am
vzut si cunosc ceva care este mult mai ru, tot Arhipelagul vine de acolo, despre aceasta nu
strig? Cincizeci de ani btuti pe muche vin de acolo si noi tcem? A striga acum
276
nseamn a renunta la istoria patriei, nseamn a contribui la fardarea ei. Trebuie s ne pstrm
coardele vocale pentru strigtul esential. Nu mai este mult de asteptat. Iat c se va ncepe
traducerea n englez a Arhipelagului...
Justificarea lasittii? Sau argumente rationale?
Eu am tcut, ncepnd din aceast clip, o povar n plus pe umerii mei. Pentru Ungaria, nc nu
m bucuram de notorietatea necesar ca s strig. Despre Cehoslovacia, am pstrat tcere. Cu
att mai rusinos cu ct fat de aceast tar aveam o responsabilitate personal deosebit: toti
recunosc c la ei s-a nceput cu congresul scriitorilor, iar acest congres a nceput cu scrisoarea
mea citit de Kohout*.
n ce m priveste, am continuat, am finalizat Cercul-96. si, din nou, o coincident a datelor a crei
programare nu s-ar putea efectua n vreo cutie cranian uman: n septembrie, am reusit s
termin si totodat s salvez Cercul-96. si n aceleasi sptmni, falsificat, trunchiat, Cercul-87 a

nceput s apar n limbile europene.

Era a treia aniversare a confiscrii arhivei mele de ctre Securitatea Statului. Cele dou romane
ale mele circulau prin Europa si, se pare, aveau succes. Cortina de fier fusese strpuns! Iar eu
hoinream pasnic prin pdurea autumnal de pe malurile Istiei fr escort si fr ctuse.
Diavolul ratase momentul cnd ar fi putut s-mi rontie capul ntre flcile lui infernale. Animalul
rnit se ntremase si redobndise puterea de a se ridica n picioare.
Aici ar fi de povestit si multe lucruri amuzante: cum efeminatul Louis luase obiceiul s vin cu
brigada lui la mica dacea de pe
* Aceast rusine n legtur cu Cehoslovacia a fcut apoi s-mi ard obrazul asa de mult vreme
si asa de tare, nct n anii care au urmat, cnd am conceput ceea ce s-a numit/l nu tri n
minciun, am scris indignat: un mare popor al Europei, trdat de noi, nselat de noi poporul
cehoslovac". Privind lucrurile ntr-o perspectiv mai larg, se pune ntrebarea: cine pe cine a
nselat si de ce noblete sufleteasc s-a dat dovad atunci cnd legiunile cehoslovace au
dezorganizat rezistenta lui Kolceak, predndu-1 pe nsusi Kolceak ca s fie mpuscat de bolsevici,
si s-au retras prin Siberia cu aurul furat din Rusia? (si legiunile respective n-au fost silite s fac
aceasta sub amenintarea glontului, cum a fost cazul cu soldatii nostri n 1968.) Acesta este unul
dintre exemplele frecvente n istorie, cnd, ntr-o orbire dement, oameni, grupuri s' chiar natiuni
ntregi si nenorocesc propriul lor viitor. (Adnotare din 1986.)
277
malul Istiei pentru a clarifica relatiile dintre mine si el, si cum eu, meserias jerpelit si morfolit,
ieseam de sub masin ca s-1 n-tmpin. Cum m fotografia el pe furis cu teleobiectivul si vindea
fotografiile n Occident cu legende perfect antisovietice, si, n bun traditie sovieto-cekist, fcea,
dup cuviint, rapoarte despre mine, si chiar, se pare, planta microfoane n micul meu domeniu.
si cum vecinii mei de vilegiatur, educati n spiritul vigilentei sovietice, credeau c eu aveam o
statie radio ngropat n pdure: altminteri s-or fi ntrebat ei de ce m-as fi dus eu asa de des
n pdure, si, unde mai pui, cu vizitatori, adic, evident, cu rezidenti ai spionajului strin? Cum,
ndeplinind contractul pe care Mosfilm-ul, n generozitatea lui, mi-1 impusese cu un an si jumtate
n urm, m-am strduit s-i dau scenariul comediei cinematografice Parazitul (pe tema
alegerilor" noastre), si cum acesta a fost transmis imediat sus, la Diomicev, de unde a primit o
viz de interdictie absolut. si cum Tvardovski, cu voluptatea redactorului-sef, mi-a cerut acest
scenariu n speranta secret c, mai stii, ntr-o zi, pe neasteptate, se va spune c poate fi
publicat, si cum, cu sursul lui blajin, mi 1-a returnat: Nu, dumneata esti bun de bgat la zdup, si
ct mai repede!"
Eu mergeam pe cile blestemate ale literaturii interzise si aveam aplombul provocator al
literatului sovietic recunoscut. si mergea. Cei de la secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR sau interesat la E. Safonov, secretarul nostru de la Riazan, despre modul n care am rspuns eu la
critica din Literaturnaia gazeta si din Pravda, ar fi vrut s vad acest document care lor le
scpase ei nu puteau s cread c eu nu rspunsesem nicicuml Evident, asa ceva nu poate
intra n capetele sovietice, crora de o jumtate de secol li se inculc ideea c dac te critic,
trebuie s-ti pui cenus n cap, s-ti recunosti greselile. si eu deodat nu.
n acel decembrie am mplinit cincizeci de ani. Pentru predecesorii mei din deceniile de
ncremenire, cte asemenea aniversri trecuser ntr-o tcere nbusit n asa fel nct pn si
prietenii apropiati se temeau s fac o vizit, s trimit o scrisoare. Dar iat c, de data aceasta,
cordoanele sanitare se rupeau, zona interzis se ciuruia! si cu o sptmn avans, telegrame
curgeau la Riazan, pe adresa unui proscris, a unui excomunicat; apoi si scrisori, cteva dintre ele
pe linie", cele mai multe trimise prin post, unele fr mentionarea expeditorului, dar toate
semnate, n ultimele zile, pos278

tasii mi-au adus cte cincizeci, saptezeci o dat, si de mai multe ori pe zi! Au fost n total peste
cinci sute de telegrame, aproape dou sute de scrisori si o mie cinci sute de semnturi personale
distincte, puse fr team, rar deghizate (ca sulubin, Nerjin, Ida Lubianskaia, copiii lui Sim1).
Dumnezeu s v tin asa..."
... amintiti-v de momentul penibil care a fost discutia de la Uniune".
... fie ca noi s fim nc mult vreme, foarte mult vreme cititorii dumneavoastr si fie ca s
dispar obligatia de a fi editorii dumneavoastr".
Fiecare si alege propriile sale drumuri si este credinta mea c dumneavoastr nu v veti abate

de la drumul pe care vi 1-ati ales... m bucur c generatia noastr cel putin a fcut posibil ca din
suferint s ias asemenea fii."
S triti nc pe-att ca s le faceti n ciud tuturor canaliilor; fie ca practicarea scrisului s v
vin pe-att de usor pe ct le vine lor icnitul."
V rog, nu abandonati scrisul. Credeti-m, nu toti snt capabili s iubeasc numai mortii."
... si s continuati a nu fi autorul dect al unor opere pe care s nu v fie rusine a le semna..."
Tot ce ati fcut este o sperant pe drumul depsirii strii de buimceal a spiritului, stare n care
a ntepenit o tar ntreag..."
A fi contemporan cu dumneavoastr este si o durere si o bucurie..."
Slav Domnului c n ziua aceasta nu va trebui s ascultati nici mcar un nceput de cuvnt
nesincer, fals..."
V citim crtile dactilografiate pe foit de tigar; aceast conditie a lor ni le face mai dragi.
Pentru marile ei pcate, Rusia plteste un pret foarte ridicat, care n mod sigur se traduce prin
marile ei suferinte; si motivul pentru care ati fost trimis dumneavoastr n Rusia este acela de a
ne feri de o consecint a rusinii: totala prbusire sufleteasc."
1 sulubin si Sim, personaje din Pavilionul', Nerjin, unul dintre eroii Primului cerc. Ida Lubianskaia
ar echivala cu Ida de la Lubianka", aluzie la celebra nchisoare din Moscova. (N.t.)
279
Cnd trebuie s reflectez asupra comportamentului meu la locul de munc, m cluzesc dup
faptele dumneavoastr... cnd m simt deprimat, m cluzesc dup viata dumneavoastr..."
... te trezesti fat-n fat cu constiinta ta si constati cu amrciune c taci cnd nu mai este
ngduit s taci..."
Nu-i iubesc pe trdtori. ti-ai srbtorit ziua de nastere, iar noi, peste zece zile, vom srbtori
ziua de nastere a tovarsului Stalin. n cinstea acestei zile vom ridica paharele pline!!! Istoria i va
pune pe toti si pe toate la locul ce li se cuvine. Meritndu-ti recunoasterea din partea Occidentului,
ti-ai atras dispretul poporului dumitale. Salutri lui Nikita, prietenul dumitale" (dactilografiat, fr
semntur, depus n cutia postal de la usa mea)1.
Prin glasul dumneavoastr au prins grai nsisi cei muti. Nu cunosc scriitor mai ndelung asteptat
si mai necesar dect dumneavoastr. Acolo unde cuvntul n-a pierit, viitorul este salvat. Crtile
dumneavoastr amare rnesc si vindec sufletul. Dumneavoastr ati redat literaturii ruse puterea
ei de stihie. Lidia Ciukovskaia."
... ti urez s triesti nc cincizeci de ani, fr s pierzi forta minunat a talentului dumitale. Totul
trece, nu rmne dect adevrul... Mereu al dumitale Tvardovski."
Am s spun fr mofturi: n sptmna aceea m-am simtit mn-dru. Mi s-a exprimat recunostint
nc din timpul vietii si, se pare, nu pentru niste lucruri de nimic, n ziua de 11, n mijlocul
teancurilor de sute de telegrame, au nceput s se formeze, s se maturizeze rndurile
rspunsului meu, chit c n-aveam unde s le trimit dect la samizdatul salvator, dar viznd
Literaturka [10]:
1 si, prin samizdat, mi-au parvenit si urri de genul urmtor: ...Uluiti de capacitatea
dumneavoastr, ajuns la cincizeci de ani, de a scrie adevrul. V rugm s ne mprtsiti din
experienta dumneavoastr, n paginile ziarului nostru.
...n anul celei de a 50-a aniversri a dumneavoastr, prin cantitatea si calitatea productiei
realizate, noi am ocupat primul loc n lume. Sperm s colaborm cu dumneavoastr n urmtorii
50 de ani
SAMIZDAT"
Calega! Dragule! Multumesc mult de a preciza diferite detalii ale biagrafiei mele remarcabile. Nu
e ru, nu e ru de loc, felicitri.
losif Djugasvili"
(Ortografia pretinsului mesaj ridiculizeaz un viciu de pronuntare a lui o la georgianul Stalin.)
(N.t.)
280
... Unicul meu vis este acela de a m arta demn de sperantele Rusiei care citeste."
Eu nu stiam atunci ct de aproape era ziua cnd acest jurmnt avea s se constituie ntr-un
obstacol n calea mea.
SUGRUMAREA
M avnt nebuneste, continundu-mi linia, planurile si actiunile, si nu-mi scap faptul c am

neglijat linia lui Tvardovski, desi ea a intrat organic n textura acestei crti. Despre aceast linie
ns nu pot spune dect ceea ce am retinut din ntlnirile noastre.
Pentru Tvardovski, tot anul 1968, inaugurat printr-o lung scrisoare ctre Fedin, a fost un an de
evolutie rapid, de neasteptat lrgire si aprofundare a conceptiilor si chiar a principiilor lui, pe
care ai fi putut s le iei ca fiind statornicite definitiv cci poetul merge de-acum pe cincizeci si
opt de ani! Nici drept si nici neted nu era drumul acestei evolutii (de n-ar fi s amintesc dect acea
telegram de la revista Gr ani) dar ea continua!
Cnd 1-am vzut pe A.T. n vara lui 1968, am fost uluit de schimbarea care se produsese n el n
interval de patru luni. El m convocase din nou printr-un strigt osndit a se pierde n neant,
cci si-asa, bietul de el nu stia unde eram eu (de la dacea lui pn la mine, la Rojdestvo, este mai
putin de o or de mers cu masina si, n aceste conditii, el nu o dat m-ar fi vizitat!) si dac, la
urma urmelor, m-as fi prezentat. Cnd o s se termine conspiratia asta?!" btea el din picior
prin redactie. si-i pot ntelege iritarea, disperarea chiar: ntr-adevr, cum s se pun de acord cu
mine si s actioneze mpreun cu mine? Probabil c nu o dat se hotrse s m oblige printr-o
legtur ferm, dar apream eu si-1 dezarmam prin solicitudinea si amabilitatea mea. n aceast
situatie, el se nmuia si nu mai insista asupra unor conditii rigide n niste ntelegeri pentru viitor.
Poate c nu m-as fi artat nici de data aceasta, dar, sub semnul secretului, mi se comunicase de
la redactie n ce consta noutatea: la sectia cultur" a CC li se spusese, lui Laksin si lui
Kondratovici, c pentru Soljenitn, sfrsitul bate la us Mondadori public
282
Banchetul nvingtorilor", Beliaev: Or s-i fac de petrecanie!" Ati nteles cine o s-mi aplice
acest tratament: patriotii indignati. Melentiev: Las, n-o s-i fac de petrecanie, exist o lege la
noi. Dar or s-1 bage la zdup." Tvardovski s-a speriat foarte tare si, mai ales, si punea ntrebarea
dac nu cumva eu am fcut deja ca piesa s ajung n strintate. Lui tot nu-i venea s cread
c eu nu mai aveam Banchetul, pe care numai ei, puteau s-1 pun n circulatie. (si ce sete le
era s vad acest Banchet n Occident! de cte ori n-avuseser mncrime la degete ca s-1
strecoare ei nsisi dincolo, dar erau nehotrti, prpditi, pentru c prin ricoseu i-ar fi atins asa de
tare; acest banchet", putea s le fac mai mult ru si mai mult pagub dect mie.)
Am rupt-o din loc si am sosit la dacea lui A.T. imediat, mult mai devreme dect se astepta el s
m vad. Tare mult s-a bucurat el de o asemenea surpriz si m-a primit cu bratele larg deschise.
Ne-am asezat din nou n acelasi hol ntunecat unde, cu trei ani n urm, la un foc de vreascuri, se
consumaser linistea si indecizia mea. M-am prefcut, fireste, c nu stiu pentru ce m-a convocat,
si A.T. mi-a povestit totul de-a fir-a-pr; n ce m priveste, spre marea lui usurare, fr s mint, iam confirmat pentru a zecea oar c nu aveam exemplare ale Banchetului; c la mijloc era vorba
de o provocare a Agitprop-ului. (Atunci Trifonci: si deci cum as putea s-1 citesc si eu?" Eu:
Luati-1 de la ei, ce naiba, spuneti-le c e cu acordul meu." Nu, chestia asta n-a facut-o.) Dar eu
1-am pus si n fata unui contraargument: bietii" stia ai lui, Laksin si Kon-dratovici, asa de
descurcreti cnd era vorba de a apra revista, ar fi putut s aib si alt reactie dect aceea de a
intra n panic si de a da fuga s se plng la pieptul lui A.T. n asa fel nct acesta s bat din
picior si s m convoace la el; imediat acolo, la sectia cultur", ei ar fi trebuit, ncruntnd sever
din sprncene, s rspund asa: Nu v suprati, aceasta este o informatie extrem de important.
Pentru a actiona, redactia are nevoie s cunoasc sursa si credibilitatea acesteia." Altfel spus,
dac este un ziar occidental, indicati-ne data; dar dac snt lucruri pe care le-ati aflat pe ci
secrete, atunci nu snteti voi, drglasilor, cei care le-ati vndut?... Era oare greu s ia o atitudine
ferm? Dar, pentru aceasta, trebuia s fii ptruns de spiritul liberttii. Educati ns n disciplina
sovietic, ei, ca si n cazul lui Louis, cu Grani, nu stiau si nu puteau s fac altceva dect, conform
codului manierelor sovietice, s ncaseze
283
reprosuri de la superiori si s le deverseze asupra inferiorilor. A.T. si de data aceasta a fcut
urechea toac la argumentul meu, soco-tindu-1 ca fiind unul dintre cele mai slabe.
Dar, n legtur cu toate celelalte, el mi-a fcut o bucurie extraordinar. L-am gsit aplecat
asupra lucrrii lui Jores Medvedev, Despre relatiile cu strintatea. Nu si-a ascuns sentimentul de
admiratie pentru acest text: Percutanti mai snt cei doi frati!"1 si, n general, n legtur cu
samizdatul, lundu-si capul ntre mini, plin de entuziasm: Dar este o ntreag literatur! si nu
numai beletristic, ci si gazetreasc si stiintific!" Nu era mult n urm vremea cnd i repugna tot
ce nu era tiprit legal, tot ce nu trecuse prin aprobarea vreunei redactii si nu purta stampila Glavit-

ului (Directia central pentru problemele literaturii si ale editurilor) despre care el, totusi, nu avea
deloc o prere bun. Nu vedea dect contraband periculoas n attea dintre operele mele care o
apucaser pe calea samizdatului si deodat un asemenea reviriment! si, gelos, urmrea, se
vede treaba, rspunsurile samizdatului la ltrturile mpotriva mea, publicate n Literaturka. Pe un
ton foarte aprobator: si Ciukovskaia, ai citit-o? Scrie bine!"... n ce-i priveste pe Riurikov si
Ozerov (presupusi a fi autorii articolului contra mea din Literaturka), A.T. decise c el n-avea
nimic de-a face cu ei si c va merge la Lausanne nu n compania lor, cum se preconiza, ci
separat.
Dar ce se ntmpl? sedeam pe scaune acolo n hol, la taifas deodat l vd c sare cu
sprinteneal, n ciuda corpolentei sale, amintindu-si brusc, fr a face din asta un mister: Am
ratat trei minute! Hai s ascultm BBC!" Ct p-aci s nu-1 mai recunosc pe A.T.! BBC!?... Am
simtit c ametesc. Psi, iute si mrunt (ce pi-cioroaie avea!) spre spidola"2. Aceast miscare, el
o fcu cu aceeasi
1 Cei doi frati gemeni Jores si Roy Medvedev s-au nscut n 1925 la Tbilisi. Jares, biolog, este
autorul crtilor Mretia fi cderea lui Lsenko (Gallimard, 1970), si Savantii sovietici si relatiile
internationale (Julliard, 1973). Dup internarea sa ntr-un spital psihiatric, public n colaborare cu
fratele su (Cine este nebun?, tradus n francez sub titlul Un caz de nebunie (Julliard, 1971).
Instalat la Londra dup 1973, public acolo o lucrare despre Soljenitn (Grasset, 1974).
Roy, istoric, a publicat n revista sovietic Kommunist articolul Trebuie s-1 reabilitm pe Stalin?"
(revist a scrierilor consacrate lui Stalin n URSS ntre 1956 si 1965) si Despre Stalin si stalinism.
(N.t.)
2 Marc de tranzistor. (N.t.)
284
vioiciune, cu aceeasi impetuozitate cu care o fac si eu de ani de zile cnd e s m lipesc de
aparatul de radio, la or fix. Tocmai acest elan al lui m-a fcut s-1 simt mai apropiat ca
niciodat, ca niciodat! nc vreo cteva verste cot la cot si s-ar putea naste ntre noi o prietenie
sincer, fr ascunzisuri.
Ati nceput s ascultati radio...? Dar despre scrisoarea dumneavoastr ctre Fedin ati auzit?
Nerbdtor, dar cu circumspectie:
Dar n-au difuzat textul n toate detaliile lui?
Iat, cu sigurant, de unde a pornit! Scrisoarea lui a fost aceea care i-a dat primul impuls s
asculte respectivul post de radio. Cale fireasc. Dar prima etap a fost aceea a asumrii riscului,
a depsirii unei frontiere printr-o liber manifestare de voint a trimiterii scrisorii nsesi! Trebuie
s ne amintim c ncepnd chiar din primvara lui 1968, autorittile ncepuser s fac presiuni
asupra opiniei publice care prinsese curaj, s fac, foarte primitiv dar foarte eficient, presiuni
asupra acesteia: prin convorbiri" cu semnatarii1, n sistemul cinci contra unu, la comitetele de
partid si n birourile directorilor, prin excluderi ici si colo din partid si din institute, si, cu o rapiditate
uimitoare, miscarea de protest a fost redus la zero, oamenii, crora asemenea situatii le bgau
frica n oase, si-au reluat tcuti postura de supusenie. Tvardovski ns, dimpotriv, a nceput
chiar din acel moment s opun rezistent acolo unde ar fi putut si s cedeze: nu numai facnd
concesii n privinta revistei lucrul acesta l fcea mereu dar si sacrificndu-si, din cauza unor
fraze despre mine, articolul despre Marsak2 si ntrziindu-si publicarea unui ntreg tom din
culegerea de opere.
Dup emisiunea BBC:
Este ntr-adevr un post de radio serios, absolut neprtinitor. Recent, Tvardovski se dusese la
Roma si-1 prevenise pe Diomicev: Dac voi fi ntrebat despre Soljenitn, am s spun ceea ce gndesc". Diomicev, cu un
aplomb cinic: O s te descurci dumneata!" Dar A.T. spune c n strintate cei de acolo s-au
purtat cu el asa cum te porti cu un bolnav pe care eviti s-1 ntrebi de sntate: nimeni n-a rostit
nici o vorb despre Novi mir si despre Soljenitn...
1 Semnatari de petitii, mai ales n urma interventiei n Cehoslovacia. (N.t.) Marsak (1887-1964) sa remarcat mai ales prin poeme, povestiri si cn-tece pentru copii, precum si traducerile lui din
englez. (AU.)
285
De data aceasta, i-am explicat cum s-si asigure copii ale textelor scrise cu pixul cu past. Mare
i-a fost bucuria:, Asta nseamn c nu dai totul pe mna dactilografei."

Desprtirea ne-a fost mai cordial ca oricnd.

Eram n 16 august. si pe 21 s-a produs evenimentul care a zguduit lumea: ocuparea
Cehoslovaciei.
Iar eu nu m-am mai dus cu hrtia mea la Tvardovski. Nu, n-ar fi semnat-o si, probabil, ar fi
vociferat. Iat totusi cum s-a comportat el. sefii cei mari ai Uniunii Scriitorilor, pentru a mnji mai
amplu si mai sigur obstea scriitoriceasc, i-au trimis n acele zile la semnat lui A.T. dou scrisori:
1) pentru eliberarea unui oarecare scriitor grec (manevra diversionist favorit) si 2) o scrisoare
ctre scriitorii cehoslovaci: cum de nu le e rusine s apere contrarevolutia? Rspunsul lui
Tvardovski a fost urmtorul: prima este nelalocul ei, iar pe a doua refuz s-o semnez.
ntoarceti-v cu o sut de pagini napoi: Tvardovski cel de-acum este una si aceeasi persoan cu
cel de-atunci?
n septembrie i-am spus: Dac aceast scrisoare va aprea sub semntura impersonal a
secretariatului Uniunii Scriitorilor", li se poate povesti altora c dumneavoastr v-ati disociat?
El, burzuluindu-se: Nu intentionez s fac din asta un secret.
(Cu trei ani n urm: publicitate de nedorit"!)
Eu snt foarte bucuros, Aleksandr Trifonci, c ati luat o asemenea pozitie!
El, cu demnitate: si ce alt pozitie puteam s iau?
Cum ce alta? Aceea... aceea pe care a luat-o n aceste zile, n mod cu totul impardonabil si
absurd, redactia lui Novi mir. aprobm cu mult cldur invazia! Cuvinte din vocabularul unei
birocratii oribile transferate n coloanele vecine ale Literaturkiunele si aceleasi la Oktiabr si la
Novi miri...
n ochii cehilor, asta nseamn c toti rusii, fr exceptie, snt niste cli, dac pn si revista de
avangard aprob...
S amintim: n acele zile, n multe institute moscovite de cercetri stiintifice s-au gsit totusi si
rzvrtiti. La Novi mir, nici vorb de asa ceva. Ce-i drept, la sedinta preliminar a grupei de
partid, Vinogradov a refuzat s semneze aceast murdrie, dar, n ntelepciunea lor, LaksinHitrov-Kondratovici 1-au trimis acas. S-a obtinut astfel unanimitatea partinic, rezultat cu care a
fost creditat adunarea general a redactiei. De altfel, teatrul Sovremennik a vo286
tat si el n unanimitate. Dar cine n-a votat? Cine nu a cutat s-si apere pielea? N-am pstrat
tcere eu nsumi? Pot eu s arunc cu piatra n ei?
si totusi, eu consider c ziua aceea a marcat moartea spiritual a lui Novi mir.
Da, desigur, s-au fcut presiuni: nu secretariatul Uniunii Scriitorilor, secretariat cu care lumea era
obisnuit, ci comitetul raional de partid (problem de partid important^ suna la Novi mir din
dou n dou ore cernd o rezolutie. Ce asteptati? Dar Tvardovski nu era la redactie: teoretic, el
era n concediu. si Laksin s-a dus cu Kondratovici s-1 viziteze la dacea pentru a-i obtine acordul.
Tvardovski si ndrepta deja arcuita sa sir a spinrii, se pregtea deja pentru prima dat n
viat! ntr-o chestiune de o asemenea important! s reziste, tcut si neexplicit, naltelor sfere. Cu
ce misiune veneau la el, lund soseaua n piept, adjunctii lui? Ce argumente aduceau? Dac ei,
venind la acest nou Tvardovski, ar fi fost nsufletiti de vreun elan arztor: mprtit cu altii, si
moartea e frumoas, dar poate c vom rezista eroic!" (si ar fi rezistat! simt asta, o vd!)
decizia ar fi fost luat instantaneu, si este clar care ar fi fost aceasta: plus, nmultit cu plus, d
numai plus. Dar dac pozitia lui Tvardovski era plus stim asta iar nmultirea a dat minus,
atunci algebric putem afla care a fost pozitia lui Laksin. Este clar c sosind, el i-a spus lui
Tvardovski: trebuie s salvm revistal"
A salva revista! A-ti da girul pentru o rusinoas declaratie public atitudinea personal a
redactorului sef, rezistenta sa solitar si mndr nu mai era din momentul acela dect un scuipat
aruncat n praf. Picioarele o luau unul pe pmnt, cellalt pe plut. A rezista cu sufletul si a ceda
public! Oare aceasta va salva pentru mult vreme revista? Oare sefii cei mari cu memorie
ranchiunoas vor uita c el personal a spus nu ocupatiei si c numai din lips de abilitate nu si-a
fcut public aceast atitudine?
A salva revista! Un strigt care nu putea s nu aib ecou n sufletul lui Tvardovski! ncepnd cu
anii n care tot mai rar ieseau de sub pana sa poeme si versuri, el si iubea tot mai ptimas
revista o minune de bun gust, ntr-adevr, printre toate aceste sperietori de ograd care erau
celelalte reviste, o voce ponderat si uman printre ltrturi, chipul cinstit al unui iubitor de
libertate Printre mutrele cinice ale unor mscrici. Treptat, revista a devenit

287
nu numai principala preocupare, ci viata nssi a lui Tvardovski. Revista era copilul lui, pe care-1
proteja cu trupul lui lat n umeri, gros n solduri, lund asupra lui toate pietrele, toate ghionturile toti
scuipatii; pentru revista sa, se expunea umilirilor, pierderii posturilor sale de supleant al CC, de
deputat al Sovietului Suprem, pierderii functiilor sale de reprezentare, radierii de pe diferite liste
onorifice, lucru pe care 1-a resimtit dureros pn n ultima zi a vietii sale. Se mndrea cu meritul
de a fi publicat Ivan Denisovici si de a m fi aprat, precum si cu evolutia lui din ultimele luni. si
sacrifica amicitii, pierdea relatii cu care se mndrea, se detasa de ceilalti devenind tot mai
enigmatic si mai solitardeczut din naltele sfere sclerozate, nu cuta ns s se apropie de
generatia noua si dinamic. si iat c, plin de energie, de brio, de stiint, tnrul su adjunct vine
nu din rndurile acestei generatii? la el si-i spune: trebuie cedat, forta frnge firul de pai.
Firul de pai! ea nu frnge dect firul de pai. S presupunem c si uscturile. Dar forta nu biruie
o tuf de lstari tineri.
M ntlnisem de multe ori cu Laksin, dar totdeauna pe fug, la modul expeditiv, n grab (din
cauza mea), iar de rezolvat probleme cu el n-am rezolvat niciodat, pe toate ale mele le rezolvam
cu Tvardovski. si cum si el, si eu sntem firi nchise, ntre noi nu aveau loc nici mcar discutii
generale ct de ct consistente. Asadar, eu nu am o documentatie solid ca s pot face unele
aprecieri asupra convingerilor, aspiratiilor si nclinatiilor sale. Dar dac veni vorba, ceva totusi
trebuie s spun despre el. si voi risca, bizuindu-m pe fapte evidente, s-i creionez nu att
portretul fidel, ct trsturile generale.
Eu vd n Laksin un foarte nzestrat critic literar de nivelul celor mai buni critici ai nostri din
secolul al XlX-lea, si chestia asta i-am spus-o nu o dat. Recunoastea aceast traditie n el nsusi
si o pretuia foarte mult si fcea dovada unei voci limpezi de mare bariton cnd articula: Do-bro-liubov.1 Ca multi altii de la noi, nici el nu-si ddea seama ct pctuia din punct de vedere estetic o
critic, asadar, care nu se emancipase niciodat de o orientare ctre social, care nu reusise
niciodat s ating nivelul cel mai nalt al intuitiei, ca atunci cnd un mare artist scrie despre un alt
mare artist, asa cum scrie Ahmatova despre Puskin. Cci darul de mare
1 N.A. Dobroliubov (1836-1861), critic literar, democrat-revolutionar. (N.t.)
288
critic este ceva rarisim: s simti arta asa cum o simte un artist, fr ca tu nsuti culmea s fii
un mare artist.
Laksin descinde n linie dreapt din critica rus a secolului al XlX-lea. Aceast descendent
reiese din urmtoarele fapte: de obicei, articolele lui nu contin o analiz estetic propriu-zis, ci
una social, expliciteaz subiectul, lumineaz pn la capt componenta moral a personajelor
(ceea ce este foarte util si necesar cititorului sovietic slbticit); Laksin este temeinic familiarizat
cu scrierile predecesorilor din care citeaz copios si atunci cnd trebuie; are un fel al lui de a
angaja un dialog viu cu cititorul, se simte atasat de maniera domoal, foarte savuroas a
expunerii, ceea ce face din simpla lectur a articolelor lui o plcere, iar aceasta este totdeauna o
calitate important al oricrui produs literar, desi, prin cadent si densitatea gndirii, aceast
manier de expunere ncetinit a lucrurilor nu mai reusesete s tin pasul cu epoca noastr.
Trebuie adugat c Laksin scrie uneori ntr-o rus excelent, ceea ce, n zilele noastre, a devenit
o raritate: multi autori de articole si chiar de crti nu au nici o idee de ceea ce este limba rus si
mai ales de ceea ce este sintaxa rus. De exemplu (este amuzant s vezi ce-si poate permite
cineva s scrie ntr-un gen literar secundar: cnd autorul l analizeaz critic pe propriul su critic),
articolul despre Ivan Denisovici. Relund si comentnd nuvela, criticul se strduieste s-i pstreze
fundalul lexical corespunztor a trata cu necazurile", cu coada ntre picioare", boboc" ,
procedeu de artist si nu de critic. si alt procedeu de artist: Laksin se introduce pe el nsusi n
articol fie pentru a-si caracteriza generatia (ei trec pe lng viat, au lumin verde"1), fie
pentru o direct autoacuzare politic, dar exprimat fin de tot, cu o delicatete de artist: n zilele
cnd Ivan Denisovici merge la schimbarea grzii n plin iarn, tnrului Laksin i plcea s
priveasc la zidurile Kremlinului, frumoase, inaccesibile, acoperite de o spoial de brum" si
tocea cursul de teoria stalinist a limbii". Asemenea atitudine nu este ceva care se afiseaz dintrun calcul, ea are la origine elanul sincer din acele cteva luni de provizoriu dezghet hrusciovist,
ntr-o vreme cnd te puteai lsa cuprins de entuziasm si de credinta ferm c asta nu se va mai
repeta".
1 Autorii de articole sau crti inofensive care obtin cu regularitate lumina verde" a cenzurii. (N.t.)

289
Dac tinem seama si de srguinta criticului care, este clar, nu o dat si citeste materialele, cnd n
lung, cnd n lat; dac adugm si admirabila sa abilitate de a spune n scris, n conditiile cenzurii
lucruri multe si importante, de a mnui polemica si ironia, n ciuda faptului c cenzura este de
partea adversarului su si minile, si dintii, si buzele i snt imobilizate, atunci trebuie s
recunoastem un lucru: acest critic a primit multe de la natur, n plus, dezvoltarea capacittilor
sale a fost benefic influentat de lungi boli pe care-le-a fcut n tinerete si care i-au prilejuit
bogate lecturi si reflectii.
Dar contextul social-politic, acele semafoare cu lumin verde" si crenelurile inaccesibile ale
Kremlinului" si-au pus si ele pecetea pe personalitatea, talentul si destinul criticului. Universitatea
a nsemnat pentru el nu numai un curs sistematic de limba si literatur, ci si un enorm curs de
marxism-leninism, si, ca s poat lua diploma, a trebuit s-i comprime pe dragii lui critici dm
secolul al XlX-lea n favoarea clasicilor ismismului. (Altminteri, aceast comprimare nu este un
chin chiar asa de cumplit: n multe privinte, ei nu se contrazic deloc unii pe altii, si, din punct de
vedere al utilitarismului, al partizanatului social si mai ales al ateismului perseverent pozitiile
lor snt foarte apropiate. si acolo unde ei snt n divergent, un spirit suplu poate lua n
consideratie o formul de compromis. Din acel moment, toat Teoria Progresist va fi perceput
nicidecum ca un lucru mort, ci ca un izvor pentru potolirea setei spirituale.) Alt conditie pentru a
reusi la universitate, pentru a te nscrie la doctorat, era aceea de face parte din Komsomol, si nu
ca un membru de rnd, ci ca o persoan cunoscut ca atare la facultate. Snt multi cei care s-au
conformat acestei cerinte, printre ei aflndu-se, tineti-v rsul, chiar si autorul acestor rnduri, desi
nu pentru doctorat dar aceasta era legea reusitei pentru tinerii sovietici, n anii '30-'50.)
Dar se punea problema ce s faci dup terminarea studiilor, oricare ar fi fost felul acestora. Cci
n fata oricrei hrtuiri politice, criticul literar este mai vulnerabil dect artistul. Cum s ai calitti
iesite din comun si, cu toate acestea, s le gsesti spatiu de manifestare? Natura si protejeaz
ea nssi creatiile, le nzestreaz cu calittile necesare supravietuirii. Generatia care a terminat
scoala medie n preajma glorioasei date (1949) la care Stalin mplinea saptezeci de ani nu
disocia n ea mentalitatea functionreasc si sinceritatea, acestea contopindu-se si era
capabil s respire
290
si acolo unde aerul lipsea cu desvrsire. n orice caz, vedem c Laksin nu s-a sufocat: a condus
seminare la universitate, a devenit un critic mai mult dect onorabil, a fost chiar seful sectiei de
critic la Litgazeta; apoi, prin intermediul comisiei nsrcinate cu gsirea unui succesor pentru
sceglov, pierdut de ctre Novi mir, s-a apropiat din ce n ce mai mult de aceast revist, se
mprieteneste cu comitetul de redactie; Tvardovski l remarc, si opreste alegerea asupra lui si
decide iat s fac din acest biat o stea pe firmamentul literaturii.
si s-a fcut stpn pe el, cu nerbdarea geloas cu care se apropia de achizitiile lui cele mai
bune, si a fcut astfel rost de un condei apt s confere revistei un spor de frumusete. Corect s-a
dovedit si alegerea fcut de Laksin: el gsise unica posibilitate din o sut de a se afirma n anii
acestia n tara aceasta aprat cu credint de aripa robust a lui Tvardovski. si, repede,
conlucrarea dintre ei s-a ntrit, pe un dublu plan, artistic si social, dou linii pe care lui
Tvardovski i venea totdeauna foarte greu s le armonizeze, ai fi zis c le percepea cu organe
diferite, n schimb, la Laksin totul concura mereu la pregtirea terenului pentru acord si conciliere.
Lenin era o permanent surs de citate care, prin punti fragile, legau ntre ele lucruri ce nu se pot
lega. Constat c n aprilie 1964 am notat urmtoarele: VI. lakov1 este primit de Tvardovski cu
mai plcere dect ceilalti membri ai redactiei, are us deschis la cabinetul sefului." Apropierea
dintre Tvardovski si Dementiev data de mult vreme. Orict de mare ar fi fost ns aceast
apropiere, Tvardovski, cu flerul lui de artist, simtea c formulele acestui colaborator al su erau
deja prea sclerozate, c trebuia s lege destinul revistei de cel al tinerei generatii, mai suple si
mai receptive. Pe de alt parte, att ct mi amintesc si pot s compar azi lucrurile, opinia lui
Laksin, observator atent si sagace, coincidea totdeauna cu cea a lui Tvardovski, devansnd
uneori pe baz de argumente solide si ceea ce nc nu fusese exprimat. (De altfel, fata
deschis a lui Tvardovski anunta anticipat gndurile care-1 frmntau. Mi-amintesc nu numai c
nici o disput, ci si c nici mcar vreun nceput de obiectie nu-1 opunea pe unul celuilalt. Astfel,
nlocuirea primului adjunct fusese pregtit psihologic nainte de a fi declansat organizatoric de
sus n jos si, n felul acesta, socul ei s-a atenuat

1 Vladimir lakovlevici Laksin. (N.t.)

291
si s-a dovedit suportabil pentru Tvardovski. n acelasi an 1966, Lak-sin a intrat, cum nu se poate
mai oportun, n PCUS si, desigur fr ca acest gest s contravin n vreun fel conceptiei lui
fil0_' zofice despre lume si viat (desi, n acel an, deja multi intelectuali nu stiau cum s-o ntind
mai repede din acel partid) si numai ostilitatea secretariatului Uniunii Scriitorilor 1-a mpiedicat pe
Laksin s devin n mod oficial prim adjunct. Lumea se obisnuise s-1 considere prim" pe
negociatorul principal cu cenzura, pe nulitatea din punct de vedere literar, purttoare a numelui
de Kondratovici (A.T., ca unul care-1 crease, nu mprtsea o asemenea opinie), dar n realitate,
Laksin a fost cel care a devenit primul.
Noi nsine nu ne dm seama cu anticipatie de msura n care ne vom schimba atunci cnd vom
ocupa noi functii, cnd ne vom angaja n noi activitti. Nu este vorba numai de aspectul exterior
tinuta, o alt fat, mustcioare fm-rsucite, alt fel de mers, folosirea pronumelui de reverent
dumneavoastr" n relatia cu cei cu care alt dat ne tutuiam. Dar si talentul tu de critic literar,
care oarecum se metamorfozeaz, degenereaz n talent administrativ, n talent al
circumspectiei, al contabilizrii pericolelor ntr-un cu-vnt, pentru o revist liberal, n talentul
mergerii pe frnghie, conditie sine qua non pentru ca o asemenea revist s poat aprea.
Redactorul sef, poet si copil, si poate permite ingenuitti si cnd e mnios, si cnd e blnd, si cnd
face promisiuni generoase primul adjunct ns nu trebuie s actioneze la primul impuls al
sentimentului, ci, prudent, trebuie s-1 corecteze pe sef, trebuie s nlture pericolul. Pn acum,
predecesorul tu era cel care ndeplinea aceast nobil sarcin, iar tu puteai s-ti ngdui o mai
mare libertate; dar, acum, cercurile coroanei lui Vladimir Monomahul1 ti strng pielea capului
pentru a te chema la ordine. si dac ti se aduc manuscrisele a dou surori: incandescentul
Puskin siPugaciov al rposatei Marina si pelteaua searbd si inofensiv a memoriilor scrise de
supravietuitoarea Anastasia2, tu, dup ce vei fi apreciat
1 Coroana garnisit cu blan, zis a lui Vladimir Monomahul, mare cneaz al Kievului (1053-1125),
insign si simbol al suveranittii ruse. Ea se gseste expus la Palatul Armurilor la Moscova.
(N.t.)
2 Marina tvetaeva, mare poet rus, nscut n 1892, care a trit mult vreme n emigratie, a
revenit n URSS n 1939 si s-a sinucis n 1941; Anastasia, sora ei, n-a scris dect amintiri despre
Marina si despre alte personalitti literare. (N.t.)
292
c amndou surorile snt talentate, vei pune de-o parte manuscrisul spleidid prin periculozitatea
lui, iar de pe cel netejor vei mai nltura niscaiva asperitti si, oricum, se cheam c s-a fcut
un pas nainte. Cci Novi mir, nu-i asa, este unica fclie n tenebrele vietii noastre si nu o putem
lsa s se sting. Pentru o asemenea revist ce n-ai sacrifica? La ce n-ai recurge? Numai aici
este locul unde se dezvolt literatura noastr, gndirea noastr, valori crora ideologia marxistleninist, nteleas cum trebuie, nu le face nici un fel de greutti, n timp ce samizdarul, anumite
grupuscule de tineri, anumite petitii si demonstratii, toate acestea nu snt dect baliverne.
Extraordinara complexitate a sarcinii vine tocmai din faptul c acestor rzvrtiti iuti la fire nu li se
d posibilitatea s se exprime n fata unui public de o sut patruzeci de mii de abonati. Iat de ce
este mai bine ca tu nsuti, lund-o naintea cenzurii, s opresti scrierile prea biciuitoare, tioase,
s remodelezi convingerile, s mai tai pe ici, pe colo. De-acum, aceasta nu mai este numai
revista noastr, ci, ntr-un anumit sens, si a ta; nu exist si nu va exista pozitie mai nalt pentru
un critic care stie s scrie ruseste, iar tu ai ajuns s ocupi asa ceva la o vrst cnd nici Puskin nu
realizase o asemenea performant, prin urmare fii mai circumspect dect snt oamenii la vrst ta
si, tocmai pentru cauza comun a literaturii, fereste aceast revist de trupa redactorilor nesbuiti
care nu caut dect s fac n asa fel ca materialele s treac, fie ele si cu iz antisovietic, s le
trimit de prob" la cenzur, expunnd revista unui pericol mortal.
Dup cele ce am scris mai sus despre Dementiev ce usurat trebuie s fi respirat redactia
dup nlocuirea lui! Dar iat ce spune Doros: Cu Aleksandr Trifonci poti s stai de vorb ca de la
om la om, dar este suficient ca Laksin s intre n cabinet, c presiunea atmosferic se schimb
imediat si-ti piere pofta de a mai discuta."
O nou generatie nu aduce totdeauna o primenire a formelor de viat (se vede destul de bine
acest lucru si la echipa conductoare a trii noastre), dimpotriv: cu gndul de a face o carier
lung, se simte obligat s caute stabilitatea.

si criticul nsusi? El se schimb? Da, o dat cu omul se schimb si criticul, dar, se ntelege, n el
exist si ceva care nu se schimb: axa Unicei Conceptii stiintifice despre lume si viat. Ceea ce,
pentru Laksin-ul de alt dat, nu erau dect umbre suprtoare (credinta baptistului, naiv si
neputincioas" n comparatie cu bunul simt
293
al mujicului; dar nici suhov1 nu este n msur" s cuprind, n ansamblul ei, situatia de la tar)
acum apare n culori negre.
Iat-1 c se apuc s evalueze rolul violentei. Este firesc s se remarce c tocmai violenta, si nu
autoperfectionarea, conduce la momentele culminante ale istoriei. Desigur, pentru personalittile
nobile, violenta nu este totdeauna usor de digerat. Asemenea oameni blnzi si delicati ca Uritki
soptesc2 vistor ntre dou executii: Totu-n drum e-o neclintire, / Frunza-n codru adormi.../ Ai
rbdare, cci ca mine, / si tu te vei odihni".. .3 Acesta este modul necritic n care criticul preia
toat mitologia mincinoas a istoriei noastre recente. si aceasta este msura n care se ntelege
de ctre unii istoria a dou secole. Dac Alexandru al II-lea a consimtit la nu stiu ce eliberare a
tranilor si la alte cioturi de reform (cele mai mari din toat istoria Rusiei), atunci el a fost un
liberal, fr voie", iar pentru faptul de a fi nbusit rscoala polonez din 15 ianuarie 1863
(aceasta deja cu deplinul lui acord), de a-1 fi condamnat pe Cernsevski si pe cteva sute de
revolutionari, este un clu care si-a binemeritat bomba. Dimpotriv, Nikita Hrusciov, cu istoricul
su congres al XX-lea, el, care nu i-a eliberat pe trani, care n-a introdus nici cea mai mic
reform emancipatoare ct de ct consecvent, el, care a nbusit (fr voia lui) rscoala
maghiar si pe cea din Novocerkassk4, el, care a trimis mii de oameni n lagre ctusi de putin
mai blnde dect cele staliniste si a reluat prigoana cumplit mpotriva religiei este initiatorul
marii miscri progresiste contemporane n care revista Novi mir, fr a-si precupeti eforturile, s-a
integrat si ea.
Omul nu remarc niciodat cum frmntrile sale sufletesti transpar prin nftisarea sa exterioar.
Nu remarc nici modul n care i
1 Ivan Denisovici suhov, mujic autentic, eroul din O zi din viata lui Ivan Denisovici. (N.t.)
2 Crud ironie: M.S. Uritki a fost presedinte al Ceki la Petrograd.
3 Celebr poezie, imitat dup Goethe, de M. Lermontov. (N.t.)
4 Novocerkassk, oras industrial din regiunea Rostov pe Don. Provocat n iunie 1962 de o
penurie alimentar extrem, aceast rscoal a fost dur reprimat. Comandantul trupelor
regulate trimise mai nti s restabileasc ordinea a refuzat s trag asupra multimii si s-a sinucis
n fata trupelor sale. A trebuit s fie trimise tancurile si unitti speciale ale KGB... Martorii vorbesc
de cinci sute de morti si de mai multe mii de rniti. Primelor relatri despre aceste evenimente leau trebuit trei luni ca s ajung n afara URSS. (N.t.)
294
se modific felul de a scrie. Cum te pregtesti de mult vreme, cum te-ai fofilat pentru a ajunge
s scrii articolul despre Maestrul si Margareta, articol care-ti st la inim.1 si iat, ai reusit, usa e
deschis, poti s scrii dar nssi pana ta mpleteste si despleteste ornamentele reticentelor
concepute pentru orice eventualitate, n interesul pentru Mihail Bulgakov exist, desigur,
ingrediente de senzational". Hai s vorbim despre slbiciunile lui" (acesthai" red foarte bine
nuanta colocvial a exprimrii). Ce face deci acest Bulgakov? ,subiectivismul criteriilor sale
sociale si ale emotiilor sale i ngusta sensibil orizontul artistic", descrierea concretului social este
latura cea mai vulnerabil a talentului su" (! sublinierea mea. La drept vorbind, cine ne-a
zugrvit Moscova primilor ani ai puterii sovietice n culori att de sterse si de palide, asa cum a
facut-o Bulgakov?!...) si apoi din punct de vedere artistic s admitem c nu totul (n roman) este
finisat bine si pn la capt". si din punct de vedere filozofic: aceast legend crestin", ca si
cnd ar fi vorba de un real episod al istoriei. Cci se stie bine c, la Lermontov, Judecata lui
Dumnezeu"... nu exprim nicicum un sentiment religios". Desigur, vreun cititor superstitios" si
va face poate semnul crucii" (aceasta este grimasa drgut care-i inspir cititorului o ncredere
binevoitoare). Dar linia noastr este n acord cu vechea traditie marxist..."; morala nu numai c
nu este dispretuit de comunism, ci este conditia necesar a victoriei lui finale"... Pentru un
asemenea roman alctuit n ntregime din piruete ale fanteziei, din explozii de rs, n mod
tragic tinut ascuns timp de treizeci de ani, ct p-aci s fie distrus era acesta un articol pe
msur? Din nou se manifestau ncetineala de mod veche, ncetineal mirosind a imitatie,
parafraza sinuoas, excesul manierist de motto-uri s-a fcut depozit de motto-uri unde s-1

amplasezi?) dar gnduri sltrete precum cavaleria lui Woland2 lips! Aceast conditie de
om vrjit de ctre o fort malefic
1 Maestrul si Margareta, de Mihail Bulgakov, mult vreme retinut de cenzur, a fost publicat n
URSS n revista Moskva" (1966/11 si 1967/1, deci la douzeci si sase de ani de la moartea
autorului), cu numeroase tieturi. Vduva scriitorului a difuzat prin samizdat pasajele suprimate;
acestea au ajuns astfel n Occident, unde au fost publicate n culegere. Textul integral a aprut n
cele din urm n URSS n 1973. (N.t.)
2 n Maestrul si Margareta, magicianul Woland si suita sa prsesc Moscova lundu-i pe
Margareta si pe Maestru pe cai naripati. (N.t.)
295
nc nu n prima carte, si aceast asemnare cu Cogol prin attea trsturi si nclinatii ale
talentului, de unde veneau ele? De ce? si ce modalitate uimitoare de a trata istoria evanghelic,
cu aceast umilire a lui Cristos, ca si cnd aceast istorie ar fi vzut cu ochii Satanei spre ce
tinteste ea, cum trebuie nteleas?...
Ce povestiti acolo, ce rost are asta? obiecteaz Laksin. si totusi pentru acel articol, cu
reverentele sale, el a fost ct p-aci s intre cu capul n gura monstrului. Ah! Adevrul, Adevrul...
Dar iat prudenta: fie, dac te multumesti s scrii asa, n conditiile n care te afli cu gtul ndoit
dar dac din ntmplare gndurile tale nu merg mai sus, nu merg mai departe? n noiembrie 1968
i-am spus toate acestea lui Laksin n legtur cu articolul lui si el mi-a rspuns:
Nu vreau s m refer la faptul c cenzura m-a mpiedicat s spun nu stiu ce. Eu snt capabil
s spun totul, chiar cu cenzura.
Deci asta este ceea ce numeste el totul!...
si ce se va ntmpla acum, dac aprobarea pentru tiprirea articolului este din 19 august, iar n
noaptea de 21 ncepe urgia mpotriva Cehoslovaciei si pe 23, cnd nc nu exist un exemplar de
semnalizare, n-ar fi deloc greu s se dea la distrus tot tirajul; deci ce se va ntmpla dac n
aceast conjunctur, printr-un telefon de la comitetul raional de partid se cere un fleac de
formalitate, o rezolutie care nu angajeaz la nimic, ci nu face dect s sprijine ocupatia, care,
oricum, si fr asta s-a desfsurat victorios de ce s nu se adopte aceast rezolutie? De
partea cui vei nclina cnd te vei duce la dacea lui Tvardovski?
Poate c Laksin nu gndea chiar asa dar asa actiona.
Iar Tvardovski care, pn mai ieri, gndea si credea ntocmai asa, a nceput deodat s oscileze,
s se ndoiasc, s intre n derut.
si din acele luni ale lui 1968, cnd am terminat Arhipelagul si cnd Tvardovski fcea un asa de
vizibil efort de aprofundare, de cercetare am simtit cum creste n mine tentatia de a i-1 da s-1
citeasc. El avea nevoie de acest lucru ca de un sprijin de ndejde; acesta 1-ar fi scutit de
cavalcade lungi si drumuri cotite prin istoria noastr recent. Dar existau obstacole:
minor: s scot Arhipelagul din ascunztoarea lui adnc si n cele cinci zile, cte i erau
necesare lui A.T. ca s-1 citeasc, s locuim mpreun, s nu pierd cartea din vedere;
296
major: ndat ce va fi but un pahar n plus, el nu va mai ps -tra secretul, va ncepe s
mprtseasc si altora impresiile sale si taina tainelor mele va rsufla, va rsufla. [Bnuind-o,
nu stiu de CQ de aceeasi slbiciune omeneasc, de incapacitatea de a pstra un secret, n-am
putut s-i dau s-mi citeasc operele clandestine (mcar Cercul s i-1 fi dat) nici mcar
Ahmatovei unei asemenea poetese! Unei contemporane! Mi-a fost fric. Astfel, ea a murit fr
s fi citit vreun rnd din cele scrise de mine.]
Cu privire la Arhipelag convenirm totusi ca n noiembrie s i-1 duc lui Trifonci. ns, sosind la el,
mi-a fost dat s constat c nu se putea tine pe picioare; si-a fcut aparitia, a nceput din nou s-si
toarne coniac pentru nu stiu ce aniversare, 1-a cuprins iarsi sfirseala. Apoi n-a mai dat pe la
redactie pe motiv c-si amenaja la dacea nu stiu ce camer bibliotec.
Asa stnd lucrurile, mi-am ascuns Arhipelagul.
M-am ntlnit cu A.T. cteva zile mai trziu, pe 29 noiembrie. Tocmai iesea de la o adunare a
organizatiei de partid a redactiei. Destul de cherchelit, foarte afabil, m mbrtisa pe loc.
Ce, s-a terminat adunarea?
Pi nu snt eu presedinte acolo. M-au vzut c am venit, am stat ct am stat este suficient!
Binenteles, s-a luat de barba mea. si apoi, dintr-o dat autocritic:
Cnd ai s fii celebru si bogat, s nu-ti instaleze camere-du-lapuri... Dar, pe de alt parte, ce s

faci cu crtile ce ti se ofer? ti se trimit, ti se trimit, cu nemiluita... toti sper s li se fac o

recenzie n Novi mir. Rspunsul meu pentru ei este urmtorul: stiti cum a ajuns Ivan Denisovici
la redactie? Prin ghiseul registraturii, n plus, autorul, din neatentie, nu si-a scris adresa si a
trebuit s-1 caut prin militia judiciar."
Legend nou, si nu fr tendint.
In aceste zile au avut loc alegeri la Academia de stiinte. La sectia de limba rus a candidat si
Tvardovski, dar, urmare a presiunilor venite de sus, i s-a mpiedicat alegerea. Foarte mhnit.
Totusi:
Pentru amorul propriu este suficient c despre candidatura ^ea s-a scris la gazet.
De la mine a aflat c, la votul general, fizico-matematicienii 1-au Wmis la plimbare pe Leonov.
Multumit.
297
Dar iat o nou alarm: alaltieri, la BBC, a fost o emisiune provocatoare", care schimb tot
tabloul". Despre ce este vorba? Au transmis extrase din scrisoarea lui ctre Fedinsi cu o
exactitate absolut! Cum a putut s transpire asta?"
Cnd te gndesti c este o chestiune de acum zece luni!...
ntr-adevr, cum? Nici mie nu mi-ati dat-o s-o citesc dect tinndu-m zvorit aici n cabinet,
interzicndu-mi s-o scot afar!
A.T. (copilreste multumit de gselnita sa): Nu puteai totusi s copiezi toate cele
saptesprezece pagini!
(Exact, nu copiasem atunci dect patru, un rezumat.)
Totusi mai sper: Poate c nu le au pe toate saptesprezece!
Eu:La samizdat este toat scrisoarea. La Riazan mi-au adus-o niste oameni care nu apartin
nici unui cerc literar; snt niste medici.
si totul este exact?
Absolut exact!
A.T. este uluit de ct de inavuabile snt aceste ci, dar mai mult cu plcere dect cu spaim. Acum
ns el aprob BBC-ul si faptul c acesta d citire Pavilionului cancerosilorperfect, s
citeasc", ncepu s ofteze, dar fr urm de gelozie:
n Europa, gloria dumitale este deja mai mare dect a mea. Pentru aceasta aveam traducerea
mea: astzi n armat dac te
prinde cu caietul albastru al lui Novi mir adus din civilie", te duce la loctiitorul politic, ca pentru
colportare de literatur clandestin. Iat, aceasta este adevrata glorie. El, schimbnd subiectul:
Totusi dulapul arat bine, cu toate c este din materialul cel mai ieftin, din frasin! Data viitoare
cnd ai s vii la mine, dac n-o s te grbesti...
Cnd s-a ntmplat s nu fiu grbit... Cnd s-a ntmplat asta?... mi propune din nou bani:
O mie? Dou mii? Trei mii?... Alt dat se spunea: punga mea e punga dumitale, acum se
spune: carnetul meu de economii e carnetul dumitale de economii!
Eu am refuzat din nou. Mcar dac as primi 60% pentru Cancerosi, n loc de 25%. mi snt
necesare ncasri sigure pe ani, ca s stiu din ce triesc.
Se tulbur. Acest lucru e mai greu pentru el. Chestiunea este c trebuie s treac din nou pe la
sefi, pe la contabilitatea Izvestiei
298
si, nainte de a ajunge acolo, pe la tnrul Hitrov, colaboratorul su reticent si circumspect.
. Iat c vine Hitrov, poate c are vreo idee.
(A.T. va aranja s mi se fac si aceast ultim plat La toate relele, acelasi leac" n ciuda
lui Laksin si Kondratovici care obiectau c asta ar putea s-i duneze revistei.)
Apoi, aflnd c predasem un scenariu la Mosfilm, ncepu s-mi cear, cu insistenta betivului
reclamnd phrelul la care nu mai are voie, s-i dau scenariul, si imediat!
Am nceput s-1 caut n serviet; A.T., imediat, cu un aer de om gelos:
Te ai mai bine cu parterul dect cu primul etaj?
(La primul etaj se gseau principalii membri ai colegiului de redactie; la parter, toti functionarii
ceilalti si sectia proz; totdeauna aici mi lsam servieta, drept pentru care totdeauna A.T. m gelozea.)
Am subtilizat foile subversive (numerotate numai cu litere), acelea despre alegeri, iar pe celelalte
i le-am adus lui A.T. La o or dup ce s-a terminat adunarea de partid, echipa n plen era deja

aplecat asupra Parazitului meu, si deja A.T. cerea.

Dreptul primei nopti ne revine nou! S-i previi pe cei de la Mosfilm c dreptul primei publicri
i revine revistei Novi miri
Asta era nainte ca ei s-1 fi citit n amnunt.
Dar iat un lucru interesant, notat n carnetul meu: desi chiar n acele zile Pravda m atacase,
acest fapt nu si-a gsit nici mcar o vag reflectare n convorbirea mea cu Trifonci! Chiar si
pentru el sudlmile proferate de Pravda erau de-acuma egale cu zero!... Ce timpuri!...
Dup aceea, am convenit cu A.T. ca runda urmtoare de citire a Arhipelagului s aib loc n patru
zile din mai 1969 (ziua Victoriei cdea ntr-o vineri si deci se fcea o punte pn luni), la csuta
mea de vntoare" (era numele dezmierdtor pe care el, fr s fi vzut-o, l gsise pentru dacea
mea modest de pe malul Is-tiei). Dar cnd s ne rentlnim, A.T. a avut din nou o cdere", nu
prea jos, nc treac-mearg. Aflnd c Laksin urma s-1 viziteze la Pahra, am dat o fug pn la
apartamentul lui Laksin, i-am n-ntfnat un mesaj de mbrbtare pentru Trifonci si, lui Laksin
nsusi, '-am adresat aceast rugminte: insistati pe lng el, convingeti-1 sa vin la mine, cci
asta l va ajuta s reziste, s apere revista. (Nu
299
gsisem pn atunci rgazul de a privi mai atent lucrurile si de a reflecta: de fapt, pentru scopurile
cuminti ale lui Laksin, influenta mea asupra lui A.T. era ruintoare, n virtutea unui vechi obicei
datnd din vremea lui Ivan Denisovici, eu vedeam n Laksin un aliat natural. Or, de mult vreme
lucrurile nu mai stteau asa.) Politicos amical, dar, poate, cu gndul n alt parte, Laksin mi-a
fcut semn c se altur preocuprii mele. Am priceput: nu, n-o s ncerce el s-1 conving n
sensul dorit de mine. Cu att mai mult cu ct Tvar-dovski ar zbovi la mine si luni si cu ct, n acea
zi de luni, s-ar primi la redactie un telefon important de la Voronkov, si toate considerentele unei
diplomatii calculate l obligau pe sef s fie la postul lui n momentul n care se va da acel telefon.
(Pe tcute se strngea cercul njurai lui Tvardovski, se aplica acum o tactic nou: se fcea
presiune asupra lui ntre patru ochi pentru a-1 determina s se retrag de bun voie.)
Numai c rtcind prin labirinturi ntortocheate, diplomatia ignor cerul. Tvardovski, tocmai pentru
aceast rezistent ascuns, avea nevoie de o fermitate ireductibil precum aceea n care te
educ scoala din Arhipelagul lagrelor.
Nu, A.T. nu a venit. De florile mrului trsem cartea dup mine. si am ascuns-o din nou lui
avea s-i rmn necunoscut pentru eternitate.
Asa triam noi: ne frecam unul de altul, dar el nu putea s m
citeasc1.
1 n zorul permanent al luptei mele si din cauza permanentelor noastre divergente n materie de
tactic, eu cu el niciodat nu ne-am aplecat cu seriozitate asupra fenomenului literar n toat
ntinderea lui din trecut pn n viitor. Tvardovski era foarte credincios traditiei clasice si avea o
atitudine foarte ostil fat de inovatiile scamatoresti: el parc prevedea cum n curnd tnra
generatie de scriitori nu se va da napoi de la nimic ca s dinamiteze nssi literatura rus. De ce
la vremea aceea n-am fost mai uniti n fata acestui pericol? Pentru c eu nu vedeam asa de
departe, eram angajat cu totul n lupta cu bastioanele minciunii sovietice, dar si pe el l hrtuiau,
n principal, niste gunosi clasici" sovietici; la data aceea nc nu existau simptome ale unei noi
deteriorri. Toate acestea erau tancuri ale acelui lant muntos pe care de-acum ncolo urma s-1
strbat constiinta rus care trebuia s aib grij s nu se prvleasc nici n hul coltilor de
stnc ai national-bolsevismului, nici n mlastina unei confuze utopii populiste internationaliste
(fr apartenent national). (Adnotare din 1986.)
300
Din htisul deceniilor sale de functionar-deputat-laureat, Tvar-dovski evada prin lungi si
ntortocheate ocoluri. si, nainte de toate, fireste, se strduia s strbat acest drum clare pe
omologatul clut de plugrie al poeziei sale. n lunile sufocante de dup reprimarea
Cehoslovaciei, a scris n primul rnd poezii disparate: nfnrie, care au luat apoi amploarea unui
poem Dreptul memoriei. L-a terminat chiar n acele luni ale primverii lui 1969, cnd eu n-am
reusit s-1 fac s vin pentru a citi Arhipelagul. El tria, srcutul, cu impresia sincer c era pe
punctul de a rosti un cuvnt nou, important, de a sfsia vlul de deasupra unor domenii cunoscute
pn atunci doar de ctiva, de a aduce eliberarea gndirii nu numai lui nsusi, ci si milioanelor de
cititori nsetati (care pseau deja de mult vreme cu un avans de kilometri fat de el!...). Cu mare
dragoste si sperant corecta el acest poem deja n spaltul respins de cenzur si, n vara lui 1969,

se pregtea din nou s-1 promoveze pe undeva pe sus. (Destin al unui redactor sef. n revista lui
n-avea dreptul s-si publice poemul la care tinea asa de mult!) n iulie mi-a dat spaltul si m-a
rugat insistent s-mi relatez n scris impresiile. L-am citit si m-a cuprins descurajarea, am
rmas perplex: ce s-i scriu? Ce s-i spun? Evident, din nou Stalin (totul se ncheie cu el?), si
fiul nu rspunde pentru tatl lui", dar apoi si eticheta de fiu de dusman al poporului",
si tara nssi se prea c n-are
Un numr suficient de fii purtnd stigmatul;
si pentru prima dat n treizeci de ani! Apropo de propriul su tat si de pietatea lui filial fat
de acesta Hai! Hai! nc putin! dar nu, el n-avea elan si ndat si ddea n petic: n acelasi
bou-vagon cu chiaburii, spre locul de deportare, tatl autorului
Se tinea mndru si distant De cei cu care-avea aceeasi soart... Doar el slvea puterea sovietic
Printre acei ce-o dusmneau.
Rezultatul a fost reabilitarea propriei sale familii; si atunci, cei cincisprezece milioane ei n-au
dect s piar n tundr si taiga? Cu Stalin, Tvardovski nu se mai putea mpca, dar:
Mereu parc-i aveai alturi... Acel ce ce voia ovatii...
301
Al crui chip trieste vesnic... Acel n care, smerit, al meu Printe vedea nvttorul...
Cum as putea reactiona la acest poem si ce as putea spune despre el? Pentru anul 1969,
Aleksandr Trifonovici, era de asteptat mai mult substant, mai mult vigoare, mai mult curaj!
n general, Tvardovski si colegiul redactional condus de el si fceau o idee exagerat despre
msura n care ei reprezentau pulsul gndirii de avangard, despre msura n care cluzeau si
comandau viata social a ntregii tri. (De mult vreme miscrile de autentic protest si de lupt se
desfsurau impetuos ignorndu-i.) La redactie, dup ce grupuri-grupuri tineau sedinte de cteva
ore, se completau si se convingeau reciproc n asa fel nct se crea aparenta c ei, membrii
colegiului redactional, erau un centru spiritual dinamic, exclusivist n posesiunea adevrului, n
aceast viziune, autorii erau nvtcei ai colectivului redactional, de la ei nu era de asteptat vreun
semnal luminos.
n iarna 1968-1969, aflndu-m din nou n izba ntunecoas de la Solotcea, m-am tot codit cteva
luni, mi-era fric s m apuc de R-17; prea nalt mi se prea prleazul din fata mea, si mai era si
frig, trebuia s stai cu sapte haine pe tine, nu puteai, s te faci comod, n aceste conditii m
plimbam ore ntregi prin pdure si, din mers, citeam Novi mir, am citit pagin cu pagin un ntreg
pachet, peste douzeci de numere la rnd pe care pn atunci, presat de treburi, nu reusisem s
le citesc si asa am ajuns s-mi fac o idee de ansamblu asupra revistei. Desigur, lectur mai
agreabil si mai plin de folos intelectual nu exista n URSS. Lectur apt s mprospteze
gndirea, s-i imprime o miscare brownian. Supl gimnastic intelectual. O revist totdeauna
nobil, cinstit, constiincioas (dac iertm, dac srim sute de pagini sterile sau dezgusttoare,
semnate de publicisti obtuji, revolutionari cu voie de la autoritti, internationalisti si patrioti n
serviciul autorittilor).
Dar aceast caracterizare este valabil numai dac se face comparatie ntre Novi mir si tot ceea
ce se tipreste. Dac ns se pune problema alegerii ntre revista n chestiune si ceva din
samizdat cine nu va prefera samizdatul? Pe msur ce n anii '60 se dezvolta, neautorizat,
productia de texte dactilografiate, viata adevrat le iriga tot mai mult pe acestea, fenomen pe
care, n mod tragic, re302
dactia lui Novi mir nu-1 ntelegea; si adjunctii, adunndu-se n cabinetul lui Tvardovski, planificau,
fr s clipeasc, strategia gn-dirii nationale. Poate c cea mai nereusit dintre asemenea
ncercri a fost articolul lui Dementiev (NM 1969, nr. 4, aprut ns n iunie) al acestui
Dementiev care nu mai era de mult membru al redactiei creia ns continua s-i fie foarte
apropiat surs de inspiratie n materie de ideologie si prieten zelos, om de-al casei.
Povestea acestui nefericit articol trebuie fie s-o trecem cu totul sub tcere, fie s-o puricm mai n
detaliu. Ea s-ar prea c ne abate de la axul acestei crti, dar eu am un anumit motiv s n-o
eludez.
n 1968 au fost publicate n Tnra gard dou articole de Cealmaev, publicist mediocru si obscur
(dar n spatele lui exista, probabil, cineva un pic mai inteligent), care au declansat o lung
polemic n coloanele ziarelor si ale revistelor. Fr cap si fr coad, aducnd o grmad de
materiale puse cu lopata (luate din toate locurile pn la care a putut el s-si ntind bratele),

agramate ca nivel, strident declamatoare ca manier, peticite haotic cu citate trase de pr,
pretinznd rizibil c traseaz contururile esentiale ale procesului spiritual", o orientare n cultura
universal" si o perspectiv global a miscrii gndirii artistice"; nu fr motiv totusi aceste
articole si-au atras un val de indignare venit din diferite prti: pe gura mpnat cu dintii falsi ai
dogmei a iesit nu un discurs, ci mormitul unui mut dezobisnuit a mai vorbi, un mormit de
nostalgie pentru ideea national confuz amintit. Desigur, aceast idee era toars si ntoars n
spiritul politicii oficiale si detestabil creditat cu o important pe care n-o avea. Se fcea acest
lucru prin elogierea excesiv a caracterului rus (numai nou ne st n caracter s cutm
adevrul, s cultivm cinstea si dreptatea!... Numai la noi se afl izvorul sacru" si torentul
luminos al ideilor"), prin ponegrirea Occidentului (cantitate neglijabil, se sufoc de preaplinul
su de ur" n timp ce la noi abund iubirea!...), mergnd pn la a denunta n el
parlamentarismul prematur", pn la a-1 chema n sprijin pe Dostoievski (ei sustin c
Dostoievski, blamnd socialismul, blameaz, de fapt, Occidentul burghez"). Binenteles, aceast
idee era gtit n straiele ponosite ale comuno-patriotismului; autorul repeta la tot pasul jurmntul comunist, se prosterna cu fruntea pn la pmnt n fata ideologiei, proslvea revolutia
sngeroas ca pe o frumoas fapt srbtoreasc" si chiar prin aceasta intra ntr-o
contradictie ruintoare, pentru c esenta comunismului reprezint negatia violent a oricrei idei
nationale (asa cum s-a verificat acest lucru pe solul nostru), pentru c nu poti s fii si comunist si
rus, si comunist si francez trebuie s alegi.
Dar iat ce este uimitor: din acest mormit ieseau laude la adresa sfintilor si preafericitilor,
zmisliti din asteptarea miracolului, a binelui mngietor", si chiar ctiva dintre acestia snt
nominalizati, gresindu-se pe ici, pe colo: Serghei
303
din Radonej, patriarhul Hermogen, loan din Kronstadt, Serafim din Sarov1-si este pomenit
Rusia care se duce" a lui Korin2 (se ntelege, lipsit de sentimentul religios"); si nostalgia
popular a unei fete morale"; si Dostoievski, citat cu simpatie n unele dintre pasajele sale destul
de pioase; si chiar, o dat Din adncimf, dar incognito; si alt dat o aluzie direct la Hristos
spu-nnd c el si scuturase vesmintele deasupra poienii"; se percepea chiar cum rzbate (era
cel mai bun pasaj) avertismentul, greu de ntelesuri, de a nu face pcatul s rspundem cu
violent la violent; si mpotriva cruzimii, si mpotriva nstrinrii reciproce a inimilor iat ceva
ce nu mai era dup Lenin! si nu era nicicum pozitia leninist aceea de pe care ei i obiectau lui
Gorki (!), aprind cuvntul spiritului mpotriva celui al bazarului; se fcea chiar o aluzie la
dimensiunea istoriei milenare a Rusiei, istorie n care se neac formatiunile", mentionndu-se c
totusi cteva dintre ele se instaleaz n aceasta (din lasitate, nu se mentiona socialismul); si se
spunea un cuvnt chiar despre faptul consumat al nimicirii natiunii ruse numai c, reiesea, vina
pentru aceasta n-o purta Ceka si nici Ceon4 ci dezvoltarea burgheziei" negustorii rusi, poate;
si pentru pauperizarea satului nostru contemporan se arta cu degetul la cele de ordin spiritual
cnd stenii se nghesuie la cinematograf, precum se nghesuiau alt dat la priveghiul de
vecernie; ici-colo se aplica, n treact, cte o lovitur palatelor de aluminiu", lui Bazarov5...
Asadar, putem evidentia, enumera si aprecia unele idei continute n acest articol sau n alte
articole din Tnra gard, scrise n acelasi spirit, absolut surprinztoare pentru presa sovietic:
1 Sfntul Serghei din Radonej (1314-1392), una dintre figurile monahale rusesti cele mai
venerate. Patriarhul Hermogen, patriarh al tuturor Rusiilor din 1606 la 1612, n Epoca Tulburrilor;
victim a uneltirii boierilor din Moscova si a polonezilor care 1-au lsat s moar de foame. loan
Sergheiev (1829-1908), protopop de Kronstadt, precursor n materie de liturghie si de apostolat
social" si autor de lucrri de teologie precum Viata mea ntru Hristos; el a dobndit din timpul
vietii o popularitate extraordinar. Serafim Mosnin, clugr care a trit ca anahoret n pustiul" de
la Sarov nainte de a deveni staretul celebru al timpurilor moderne (1760-1833). (N.t.)
2 Serie de pnze, destul de conventionale, consacrate bunelor vremi de odinioar". Korin,
discipol al lui Nesterov, a trit din 1892 pn n 1967. (N.t.)
3 Din adncimi, culegere de articole asupra revolutiei ruse. Datorat n cea mai mare partea
acelorasi scriitori ca si Vehi (Jaloane). Prima editie, realizat clandestin n 1921, a fost confiscat.
(N.t.)
4 Ceon: Ceast osobogo naznaceniia (Unitate cu destinatie special); detasamente militare de
represiune. (N.t.)
5 Bazarov, personaj din Printi si copii, de Turgheniev; tipul clasic al nihilismului n manier

ruseasc. (N.t.)
304
1) Preferinta moral dat pustnicilor", cavalerilor spiritului", crestinilor de rit vechi" asupra
democratilor revolutionari; felul n care primii atrgeau pe multi, de la Cernsevski la Kerenski.
(Sincer s fiu, m altur.)
2) n discutiile de la revista Sovremennik1, valorile culturale ale anilor '30 ai secolului al XlX-lea
au degenerat si s-au acoperit de cocleal publicistic. (Au avut ele vreodat valoare de eternitate!
au degenerat, desigur.)
3) Peredvijnikii2 (Itinerantii") n-au exprimat nostalgia popular a unui ideal de frumusete, a unei
morale, n timp ce Nesterov si Vrubel au fcut-o s renasc. (Nu se poate contesta.)
4) n anii' 10 ai secolului al XX-lea, cultura rus a fcut pasi noi n evolutia artistic a umanittii
si reprosuri lui Gorki (!) pentru faptul de a fi scuipat asupra acestui deceniu. (Nici o ndoial n
aceast privint.)
5) Poporul vrea s fie nu numai stul, ci si vesnic. (si dac nu mai este asa, atunci noi nu mai
valorm nimic.)
6) Pmntul este valoarea etern si obligatorie: te-ai rupt de el, ai terminat cu viata. (Da, tot asa
simt si eu, asta este si convingerea mea. si Dostoievski a exclamat: Dac vreti ca omenirea s
evolueze spre mai bine... atunci mproprietriti-o cu pmnt! Pmntul are ceva sacramental... O
natiune trebuie s se nasc si s se nalte pe pmntul, pe solul pe care cresc griul si copacii."*)
7) Satul este reazemul traditiilor nationale. (Trziu. Astzi, vai, satul nu mai este acest reazem,
pentru c a fost omort. Dar a avut un asemenea rol. A fost un asemenea reazem SanktPetersburgul tarilor? Sau este asa ceva Moscova cincinalelor?)
8) Negustorimea exprima si ea cu strlucire spiritul national rus. (Da, nu mai putin dect
trnimea. Negustorimea a fost cel mai mare cheag de energie national.)
9) Graiul popular este hrana poeziei. (La aceasta subscriu si eu.)
10) La noi a aprut o mic burghezie cultivat. (Da! si este o clas execrabil acest strat
imens, care si-a nsusit o cultur substandard, acest trib instruit care si-a arogat titlul de
intelectualitate; or, intelectualitatea n-ar putea fi dect o autentic elit creatoare, foarte putin
numeroas, individualist pn n mduva oaselor. si n acest trib intr tot aparatul de partid.)
11) Tnrul din tara noastr este supus unui proces de despersonalizare prin: limbajul gunos
care ruineaz gndirea si simtirea; vacarmul televiziunii; avalansa filmelor.
ntr-un cuvnt, n anii '20 si '30, autorii unor asemenea articole ar fi fcut imediat cunostint cu
GPU si ar fi fost mpuscati fr ntrziere. Pn ctre 1933, pentru o adiere de sentiment rus (sau
cum se spunea atunci sen1 Revist ntemeiat de Puskin. (N.t.)
2 Pictori realisti de avangard din a doua jumtate a secolului al XlX-lea care organizau expozitii
artistice ambulante. (N.t.)
Jurnalul unui scriitor, 1876, iulie-august, cap. IV, 4.
305
timent albgardist", sau, injurios la adresa mujicilor, rusoneaosist") te executa, te prigonea, te
deporta (s ne amintim fie si numai de articolele denunttoare ale lui Osip Beskin mpotriva lui
Kliuev si Klcikov)1. Apoi, putin cte putin, s-a dat fru liber acestui sentiment, dar revopsit n rosu,
nvluit n pnz rosie, obligatoriu marcat cu fierul unui ateism prjolitor, ns copiii de trani (si de
negustori? si poate si de preoti?), deci acesti copii ajunsi cu bine la vrsta adolescentei, dar
murdriti, nselati, vnduti pentru carnetul rosu de partid, erau totusi cuprinsi uneori, ca de o
nostalgie a paradisului pierdut, de un autentic sentiment national care nu se lsase distrus. Pe
careva dintre ei acest sentiment l mpinsese s scrie aceste articole, s le ajute s rzbat prin
redactie si cenzur si s vad lumina tiparului.
si se ntelege c n lunile acelea, presa sovietic oficial, ncepnd cu Kom-munist, a dojenit
aspru Tnra garafa pentru aceste articole. Dezaprobarea a fost unanim", dup cum scrie
Dementiev, si aprut evident c nu avea sens s se continue dialogul". Dar comuno-patriotii de
la Tnra gard au ncercat, si dup scandalul provocat de articolele lui Cealmaev, s sustin
combinatia nefireasc dintre a fi rus" si a fi comunist", aceast mperechere dintre dulu si
scroafa, de aceeasi valoare ca si dialogul" dintre comunisti si crestini atta timp ct comunistii nau preluat puterea.
Dar, despre toate acestea, poate c nu s-ar fi stiut nimic, nu s-ar fi fcut nici o mentiune, si

eseurile mele s-ar fi redus cu cteva pagini stufoase, dac redactiei lui Navi mir nu i-ar fi venit
nitam-nisam ideea nefericit de a se ralia la hituiala" general, ba mai si ncredintndu-i
dezafectatului Dementiev sarcina de a scrie un nou articol.
Dac vom readuce n memorie deceniile de literatur sovietic, suvoiul de lturi deversat de
diversii nchintori la altarul puterii, cum au fost napos-tovienii, litfrontovienii si rappienii2, de
Enciclopedia literar a anilor 1929-1933, si apoi de clica oficial a Uniunii Scriitorilor atunci
ntr-adevr, articolele lui Cealmaev nu se vor mai nftisa ca specimenul cel mai ru. Ce i-a
suprat si i-a revoltat deci asa de tare pe cei de la Novii miri
Impulsul emotional 1-a dat dorinta lor de a se rzbuna pentru vesnica hr-tuial la care erau
supusi: dintre toti cinii care muscau n permanent revista Novi mir, unul comisese o greseal,
prsise haita si acum era muscat de ai si. Sesiznd despre ce este vorba, cei de la Novi mir siau zis c era momentul s loveasc si ei. Ce arm aveau la dispozitie"7 marxismul, desigur,
nvttura revolutionar cea mai pur! Lui Dementiev, asta-i venea foarte
1 Articole aprute n 1930 n diverse reviste si care-i nvinovteau de spirit chiaburesc", ntre altii,
pe scriitorii N.A. Kliuev (1887-1937) si S.A. Klcikov (1889-1940), reprezentanti ai miscrii zise
neotrnesti". (N.t.)
2 Napostovieni, membri ai redactiei revistei Na literaturnom postu (La postul de lupt pentru
literatur"). Opozitia de stnga" a efemerului Front literar (litfrontovienii) a atacat n 1930 si
aceast revist si RAPP (Asociatia rus a scriitorilor proletari), care a aprut din 1925 pn n
1932. (N.t.)
306
la ndemn! Dar n redactie exista cel putin o persoan Tvardovski care ar fi putut s-si
aminteasc si s nteleag proverbul: nu chema lupul s te apere de dini. Nici ca s te apere de
furia crinilor dezlntuiti s nu chemi lupul marxismului, mai bine loveste-i cu un bt cinstit, dar s
nu chemi lupul. Pentru c pn la urm lupul te haleste si pe tine pe nemestecate.
Dar chestiunea consta tocmai n aceea c, pentru Novi mir, marxismul nu era un balast pe care
cenzura i-1 pusese n crc; marxismul, dimpotriv, era conceput ca Unica Doctrin Adevrat, cu
singura conditie de a fi luat n puritatea ei originar". La fel si ateismul, element foarte necesar
pentru aceast interventie, era convingerea intim, sincer a ntregului colegiu redactional al lui
Novi mir, inclusiv, vai, a lui Tvardovski. si de aceea argumentatia si tonul acestei interventii
dezonorante a revistei nu asa de putin timp nainte de sfrsitul ei nu erau ntmpltoare si nu
le-au aprut n toat falsitatea lor. (Se spune c Doros a fost mpotriva acestui articol.)
n proiectul initial, nc neasternut pe hrtie, nc n discutie la cabinet, cei de la Novi mir aveau,
evident, si considerente pe deplin juste: pe un ton isteric, aceast band" ponegreste Occidentul
nu numai ca Occident capitalist (de ponegrirea acestei ipostaze a Occidentului marxistilor nu le
pare ru, nici lui Dementiev), ci si ca pseudonim a tot ce aspira la libertate n tara noastr (n
contrast cu ceea ce ne nvat marxismul, aceste aspiratii progresiste snt sustinute, nu stiu din ce
motive, chiar de ctre blamatul Occident), ca pseudonim al intelectualittii si al lui Novi mir
nsusi, n articolele Tinerei grzi se pedaleaz ntr-un mod prea suspect pe temeliile populare,
micile biserici, satul, pmntul. Dar n tara noastr domneste o asemenea confuzie si o asemenea
ncordare nct este suficient s pronunti laudativ cuvntul popor" ca s fie ndat interpretat ca
arde-1 pe intelectual!" (vai, cu 80%, este vorba de tribul instruit, dar din ce este alctuit poporul,
asta este marea necunoscut...); dac pronunti laudativ cuvntul sat" nseamn c ameninti
orasul, cuvntul pmnt" nseamn repros la adresa asfaltului". Asadar, mpotriva acestor
amenintri secrete, neexprimate, adpostindu-te sub pseudonimul internationalismului si
folosindu-te de toate subterfugiile marxismului dialectic la lupt, Aleksandr Grigorici!
si iat, cu eruditie profesoral, identificnd cu usurint ceea ce era agramat si ridicol n articolele
semidoctilor de la Tnra gard (ce vreti dumneavoastr, s-au tiat capete pe douzeci si cinci de
etaje n acest popor, cum s te mai miri de acest mormit de liliputani?), criticul novomirian a tintit
ca un berbec n bresa bine explorat, deminat, lipsit de pericole, n care, ncepnd din anii '20,
se tot tintise la sigur, si n legtur cu care puterea este nc si astzi foarte bucuroas c
lucrurile stau asa cum stau.
Criticul nu uit misiunea pentru care a fost lansat n aren s loveasc si s demoleze, fr asi pune prea mult problema dac pe undeva pe-acolo nu exist niscaiva urme de viat, el
cluzindu-se astfel de considerente care tin nu de adevr, ci de tactic, ncepnd cu istoria de
demult, el, fr s freamte, nu poate s aud vorbindu-se de pustnici, de patriarhi..."; nici s

tolereze
307
laude la adresa anilor ' 10, de vreme ce acestia au fost condamnati cu asprime de ctre tovarsul
Lenin si de ctre tovarsul Gorki; deja sus de elan, de forta obiceiului, desi aceasta n-are nici o
legtur cu discutia, trebuie ca de dou ori s-i ia la refec pe cei de la Vehf: enciclopedia
apostaziei", culegere infam"; trebuie s dea cu copita, la grmad, n Leontiev, n Aksakov si
chiar n Kliucevski2, n ideea de glie"3, n slavofilie", si ce-o s le contrapunern? stiinta noastr.
(Ah, si curcile rid de stiinta voastr"! Ct fac doi ori doi dup prerea Comitetului Central?...)
De altfel partidul ne nvat (dar numai ncepnd din 1934) s nu renuntm la mostenirea
trecutului, si n aceast mostenire, Dementiev i cuprinde cu generozitate si pe Cemsevski, si pe
Dosto-ievski" (unul chema oamenii s pun mna pe topor, cellalt i chema s se pociasc, ar
trebui fcut o alegere), si chiar, dac vreti Treimea lui Rubliov" (ncepnd din 1943, si acest
lucru este posibil).
Din tot ce tine de biseric, elementele care i dau criticului comunist cei mai multi fiori snt
elocventa ecleziastic" vicioas (poezia cea mai elevat!), templele primitoare", bisericile triste"
la poetii Tinerei grzi. (Oricum ar fi versurile respective, durerea este indubitabil, compasiunea
sincer: biserica dispare sub ap.
Voi rezista, o voi salva, dar dac
Valu-nspumat ne va ameninta,
M voi lipi de ea si pe-amndoi ne va-nghiti adncul...)
Dar reactia lui Dementiev este rece si fals: Evenimentul nu este deloc dintre cele vesele",
starea de exaltare" nu este de trebuint, tema bisericeasc reclam o abordare mai bine
gndit, mai sobr". (O abordare mai bine gn-dit dect aceea a bisericilor de la noi care au fost
demolate? Asta s-a fcut sub Hrusciov, cu buldozerele. Oricum ar fi fost Tnra gard, ea apra
acolo religia, fie si numai indirect. Iar liberalul Novi mir, ateu din convingere, se complace ntr-o
atitudine de sprijinire a asaltului post-stalinist mpotriva Bisericii.)
si la ntrebarea ce este patriotismul, Dementiev ne d rspunsul exact: patriotismul nu este
iubirea de trecut si de mnstiri, el este inseparabil", m ntelegeti dumneavoastr, de
internationalismul proletar". si la ce bun atasamentul primitiv fat de mica patrie" (fat de locurile
unde te-ai nscut si ai crescut), atunci cnd si Dobroliubov si PCUS au explicat c trebuie s fiu
atasat fat de patria mea (n asa fel nct frontierele iubirii de patrie s coincid
1 Vehi (Jaloane): Culegere de articole despre intelectualitate" publicat la Moscova n 1909 de
N. Berdiaev, S. Bulgakov, P. Struve, S. Frank etc. (N. t.).
2 Leontiev, Aksakov si Kliucevski mbrtiseaz n modalitti destul de diverse ideile slavofile.
(N.t.)
3 Curent reprezentat de F.M. Dostoievski, A. Grigoriev, N. Strahov, n anii 1860, si exaltnd ideea
de glie (pociva) national ca baz si matrice a dezvoltrii sociale si culturale a Rusiei. (N.t.)
308
exact cu frontierele statului, ceea ce simplific si problema serviciului militar). si pentiu ce ar
trebui ca expresiva limb rus s se pstreze tocmai la tar (c, toat viata, Dementiev a scris n
jargonul socialist asta nu conteaz)? Ptiu-ptiu, oamenii acestia care mujicizeaz ndrznesc
nc s ne prezic nou c
...ntinznd mna
Vom reveni la propriile noastre obrsii
nu, nu vom reveni! Dementiev o stie. Dac vreti neaprat s dedicati imnuri satului, atunci
dedicati-le satului celui nou, care a cunoscut mari schimbri", artati sensul spiritual si poezia
muncii colhoznice si a trasformrii socialiste a satului" (du-te si munceste acolo, profesor rosu,
cnd o s te expedieze la Morloci1; du-te!)
De vreme ce tactica ne cere s aprm Europa, ce vede Tnra gard ru n mugetele de
magnetofon de la primrie? sau n faptul c ntr-o mahala din Voronej,, jazul sun ca toti dracii",
si pe Koltov nu-1 mai citeste nimeni? Cu ce este muzica pop mai rea dect cntecele rusesti?
Prosperitatea sovietic duce la mbogtirea culturii" (pasionati de domino, cartofori, betivi i
vedem la tot pasul!) O s ne dea nou lectii Tnra gardl ncearc ea s ne conving c Esenin
a fost persecutat? C a fost asasinat? Esenin a fost iubiti afirm cu nerusinare Dementiev (nu de
el, desigur, care era atunci un activist al Komsomolului, nu de comitetele de partid, nu de
comitetele locale, nu de ziare, nu de critici, nu de Buharin, ci de...).

Dar principalul este c: s-a nfptuit marea revolutie!", a aprut ornduirea socialist",
potentialul moral al poporului rus s-a ntrupat n bolsevici", putem privi cu ncredere spre viitor",
vntul secolului sufl n pnzele noastre"...
si lucrurile astea snt asa de deprimante nct mna refuz s le mai transcrie. si de rigoare
citatele din Gorki, si de rigoare cele din Maiakovski, si tot ce-ai citit de cte o mie de ori... Exist
vreo amenintare? Exist, desigur, dar iat care anume: infiltrarea conceptiilor idealiste" (si,
imediat, din cealalt parte, ca s ne deruteze) si vulgar-materialiste", revizioniste" (si pentru a
contrabalansa) dogmatice... care denatureaz marxism-leninismul". Iat deci de unde vine
amenintarea! Nu spiritul national este n pericol, nu natura noastr, nu sufletul, nu moralitatea,
ci marxism-leninismul este n pericol; iat cum vede lucrurile progresista noastr revist!
si aceast fiertur gazetreasc, aceast rece si inert banalitate, ne-o ofer, si nc, iat, ca
program al lui, iubitul nostru Novi mir, fclia unic. V va fi usor s acceptati c asa ceva nu
provine de la Pravdal
Astfel, n tara noastr, n epoca noastr, n nici una dintre probleme (si foarte multe dintre ele snt
supuse distorsiunii) nu-i posibil s te pronunti nestresat,
In Masina timpului de H.G. Wells, rasa Morlocilor este subjugat de cea a Elohilor lenesi si
ignoranti, dar, n schimb, se hrneste cu carnea crud a opresorilor ei. (N.t.)
309
clar, curat. In aceste dou reviste aflate n conflict, ideile nu numai c nu erau limpezite, ci erau si
mbibate cu terminologie si saliv comunist, si necrofagii cei mai prompti Ogoniok1 au
venit degrab n ajutor si au tras asupra lui Novi mir nu stiu a cta salv scrisoarea celor
unsprezece"... scriitori despre care pn atunci nimeni nu auzise vorbindu-se. si aceasta nu
pentru a apra tara printilor" sau nu stiu ce cuvnt inspirat", ci pentru ca, necnd ultimele urme
ale disputei ntr-o strident politic, s se ajung la acuzatiile calomnioase cele mai josnice:
tactic provocatoare a construirii de poduri! Diversiune cehoslovac! Integrare cosmopolit!
Atitudine capitulard!
si cum se strig unele pe altele. Cci si Dementiev scrie: n pericol este marxism-leninismul, nu
altceva. Nu chema lupul s te apere de cini!
n acel moment, trgnd de sfori, au fcut ce-au fcut si au inserat, nu stiu de ce tocmai n
Sotialisticeskaia industriia, scrisoarea adresat de un oarecare strungar lui Tvardovski:Am vrea
s mergem cu totii n aceeasi cadent" (ote-lari si literati), vrem un rspuns partinic; un altfel de
rspuns, clasa muncitoare (vorbeste n numele ei strungarul Zaharov) nu va accepta".
Discutia a luat o turnur specific sovietic! Tipic prin stupiditatea ei, aceast contrafacere
ofensatoare, imaginat de o pres niciodat criticat, iresponsabil! Ce soart umilitoare s fii
redactor sef al unei reviste oficiale si ce rbdare de elefant pentru a-1 asculta, fr a izbucni n
ris, pe un cretin agramat dndu-si cu prerea despre literatura ta dar de cte ori n viata sa nu
trecuse Tvardovski prin asemenea momente!... De data aceasta, el s-a descurcat magistral: a
rugat Sotialisticeskaia industriia s-i trimit^?e fi o fotocopie a acestei contrafaceri si s-i dea fisa
personal a misteriosului Zaharov. De altfel, Zaharov s-a dovedit a fi o persoan real era
strungarul deputat n Sovietul Suprem si membru al CC si care, acum, lansa avertismente
profetice: cel care n-are ncredere n clasa muncitoare, nu se va bucura nici el de ncrederea
clasei muncitoare". si fituica respectiv public si fotocopia, iat miracolul dar ce fotocopie!
Obrznicie sigur de ea nssi (si nu fr motiv) a ziaristilor sovietici: cititorul de la noi n-o s se
apuce s verifice ziarul de-acum zece ani si ei nici mcar nu si-au dat osteneala s pun sub
form de articol de ziar fragmentul de pagin pe care-1 reproduseser!
(pe fotocopie)
Stimati tovarsi de la ziarul Sotialisticeskaia industriia! de mult aveam intentia s ridic n pres
(nimic)
(n ziarul aprut cu 10 zile mai devreme) Stimate Aleksandr Trifonovici\
de mult aveam intentia s v scriu
Dar am tot amnat:
la uzin e mult de lucru, si, n plus, esti n permanent solicitat de sarcini
1 Revist sptmnal ilustrat pentru marele public, de o ortodoxie suta la sut. (N.t.)
310
obstesti (ce autentic muncito^este sun chestia asta!)
Dar o discutie

a avut loc de curnd n sectie

un tovars de-al meu m-a ntrebat, un muncitor de-al nostru
a avut loc de curnd
un tovars de-al meu m-a ntrebat (tovars la CC? la Sovietul Suprem)
A fost suficient prima pagin pentru a ne da dovada contrafacerii lor; restul... s si-1 imagineze
fiecare.
si nu s-a ridicat nimeni, din nici o parte, pentru a-i combate! asta este presa noastr
incoruptibil, care nu depinde de sacul cu bani.
(Visez de mult vreme un fotograf care s realizeze un album despre Dictatura Proletariatului.
Fr explicatii, fr text, numai cu niste chipuridou-trei sute de mutre arogante, ciupite de
vrsat, somnoroase sau furioase cum se asaz ele n masini, cum se urc ele la tribune, cum
troneaz ele la birourile lor fr explicatii, doar dou cuvinte: Dictatura Proletariatului!)
Ce viat era asta pentru Tvardovski? ce viat era asta pentru toat redactia lui Novi miri Dac, n
aceast carte, pe ici, pe colo, i scarmn cam prea aspru, corectati-m: tinnd cont de suferintele
lor, de restrictiile ce li se impuneau, de neputinta la care erau redusi.
n ce m privea, nu stiam nimic despre aceste atacuri. La mine, n dacea mea de pe malul Istiei,
am citit cu mare ntrziere articolul lui Dementiev si am oftat, si am nceput s urlu, si m-am
revoltat mpotriva revistei Novi mir. Am supus-o chiar unei analize pe care am asternut-o pe o
buctic de hrtie. n 2 septembrie am sosit la redactie. Cei de aici triau numai din amintirea
acestei discutii (sigur, cazul acestei altercatii publice era mai vesel dect cel din primvar, cnd
lui Tvardovski i se aplica, n cabinetul su cu usile nchise, tratamentul pumnului n gur) si a
micului rspuns pe care l dduser revistei Ogoniok, rspuns cruia, n ciuda unei luni de
tergiversri si de piedici puse de cenzur revistei, reusiser totusi s-i fac loc n ultimul numr si
s-1 scoat la lumin. Succesul lui Tvardovski era modest:
Rspuns demn!
(Dar nimic deosebit. De o finete moderat. Spiritul contondent al lui Dementiev, din fericire, era
absent.)
Demn. Dar, n general, A.T., articolul lui Dementiev m-a durut. Nu din flancul acela i vei bate.
Acest dogmatism scorojit al lui Dementiev...
311
Deveni numai ochi si urechi:
nchipuie-ti c jumtate din acest articol 1-am scris eu nsumi. (Nu cred. Tvardovski are
aceast trstur care nu este sovietic: nu abandoneaz o lucrare pe motiv c altii o vorbesc de
ru, ci o va iubi mai mult ca nainte.) Cci ei snt o band!
Nu contest. Dar dumneavoastr oricum nu din flancul acela. V amintiti, la Riazan, cnd citeati
romanul: s te urci pe rug, dar s ai pentru ce s-o faci".
stiu se nfierbnta el pentru disput si trgea fum dup fum , dumneata ns esti pentru
bisericuta din deal! Pentru bunele timpuri de odinioar!... (Dar asta ar fi bine si pentru un poet de
origine trneasc...)
Dar iat, ei nu te atac.
Dar nu e vorba c nu m atac pe mine; n-au voie nici mcar s-mi pomeneasc numele.
Pe dumneata, eu te iert. Dar noi noi aprm leninismul, n situatia noastr, asta este deja
foarte mult. Marxism-leninismul pur este o doctrin foarte periculoas (?!), ei nu-1 accept. Bine,
scrie-ne un articol s vedem cu ce nu esti de acord.
Ceea ce aveam asupra mea nu era material pentru un articol, ci paginile precedente, deja
creionate n linii mari pe o coal de hr-tie. Desigur, n-aveam s m apuc s scriu un articol n loc
de relatarea despre catastrofa de la Samsonov, dar puteam s-o spun! Dup o jumtate de secol
n care orice tentativ de explicare a fost reprimat, n care au fost retezate de pe umeri toate
capetele gndi-toare se instalase o asemenea harababur general nct nici cei mai apropiati
nu se ntelegeau ntre ei. Iat, lor, prietenilor, li se putea vorbi deschis despre aceasta! Este
adevrat c laNovi mir, am dat ntotdeauna peste o atmosfer asa de cald, nct adesea nu m
lsa inima s le spun lucruri dezagreabile.
Aleksandr Trifonci, ati citit Vehil
De trei ori m-a pus s repet! cuvntul Vehi e scurt, si necunoscut.
Nu.
si Aleksandr Grigorci1 le-a citit vreodat? Cred c nu le-a citit. Atunci de ce s se vorbeasc

ru de ele, absolut inutil?

A.T. se ncrunt, amintindu-si:
Dementiev. (N.t.)
312
- Lenin a scris ceva n aceast privint.
N-are important ce a scris Lenin... n toiul luptei, m-am grbit eu s adaug; fr asta, as fi fost
brutal, fr asta, as fi provocat sciziune!...
Tvardovski nu mai are ca altdat siguranta de sine a omului partidului. Noile lui cutri i
transpar pe fat sub forma a ceva adu-cnd a riduri:
__Dar de unde s-ti procuri revista Vehil Este interzis?
Nu este interzis, dar st ncuiat n biblioteci. Totusi, bietii dumneavoastr or s v fac rost
de ea.
Apoi am intrat ntr-un alt birou, unde se aflau chiar bietii respectivi Hitrov, Laksin.
Tvardovski, cu o voce candid-rsuntoare, dar si ntepat:
Ascultati, el, se vede treaba, este al doisprezecelea la scrisoarea celor unsprezece"; pur si
simplu, n-a reusit s-o semneze!
Dup ce s-a potolit rsul, am intervenit eu:
A.T., asa nu se poate: cum adic, cine nu e cu noi 100%, e mpotriva noastr? Vladimir
lakovlevici!' Dumneata ai obligatia s gsesti Vehi pentru A.T. Dumneata le-ai citit?
Nu.
Trebuie s le citesti!
Laskin, destul de rezervat, destul de rece:
Pentru mine, acum, asta nu este ceva indispensabil.
(Ar fi interesant de stiut ce crede el n forul lui interior despre articolul lui Dementiev. Aceste
imprecatii care miros a rnced nu pot s nu-i contrarieze gustul. Dar dac ele i plac sefului, nu
trebuie s te pui contra.)
Atunci, de ce le vorbiti de ru? Tot rspicat, expresiv baritonal:
Eu nu vorbesc de ru. Binenteles, nu el, ci Dementiev!... Eu: - Marile crti trebuie citite
mereu.
si deodat, A.T., punndu-si n valoare talia lui nalt, aproape fr s se miste n mijlocul
cmrutei, deschizndu-si bratele si cu un fermector rs denotnd sinceritate:
Te rog, scuteste-m de marxism-leninism, mai trziu va fi altceva. Dar, deocamdat, ne bazm
pe el.
1 Laksin. (N.t.)
313
Iat rzbind afar strigtul minunat al unui suflet! Acesta era de-acum vectorul evolutiei lui
Tvardovski! Ce departe se aventurase el ntr-un an si jumtate!
Dac ar fi fost o tar liber, s-ar fi putut ntr-adevr ntemeia o alt revist, s-ar fi putut ncepe cu
ei o discutie public de pe cealalt pozitie, i s-ar fi putut demonstra lui Tvardovski nsusi c e] navea nimic dintr-un Dementiev. Dar, n tara noastr, laba cenusie dispusese altfel: ea se abtuse
asupra mea, se abtuse si asupra lor.
Erau cincizeci de ani de cnd aceast lab apsa, apsa si iar apsa
tot ceea ce crestea.
***
Dup furtunoasa primvar a lui 1968, m-au lsat poate cam mult n pace, trecuse atta
timp de cnd nu se mai atinseser de mine, de cnd nu m mai atacaser.
Mi s-a atribuit premiul francez pentru cea mai bun carte a anului" (succes dublu: premiu si
pentru Cancerosi si pentru Cerc) de la ai nostri nici mcar o soapt. Am fost ales la academia
american Arts and Letters ai nostri... urechea toac. Apoi la o alt academie american, Arts
and Sciences (Boston), creia i-am rspuns c acceptai nostri... n-aude n-a vede. Pe ndelete
si la adpost de orice deranj, ncepeam s m urnesc, iar din primvara lui 1969 s intru n ritm
pentru R-17 si chiar s lucrez la Muzeul de Istorie, la doi pasi de Kremlin mi se dduse
aprobare oficial n acest sens. Singurul amnunt de semnalat este c cekistii veneau s se
binocleze Ia mine: cum era posibil ca eu s fiu acolo? si am cutreierat tara liber si nestingherit.
S fii lsat n pace atta vreme... te si sufoci de-atta bine.
Nu stiu a cui a fost ideea, a KGB sau, n exclusivitate, a vreunui aventurier inventiv, dar fapt este

c n timp ce eu m ascundeam prin tainitele mele, prin Moscova se afirma zgomotos un pseudoSoljenitn, cu un comportament foarte scandalos: fcea chefuri prelungite la bazarul Slavianski",
striga la betie c el este mare scriitor, se lua de femei si-si aranja ntlniri cu actrite frumusele. si
eu ce puteam s fac? i multumesc lui Kopelev c m-a ajutat s-1 demasc pe impostor. Dar cum
s mpiedic pe viitor crearea unor asemenea situatii? Unde s scriu? [11]
n vara lui 1969, niste informatori (eu nu am mai putini informatori care actioneaz din simpatie
fat de mine dect au ei agenti cu plat) m puseser n gard c mi se pregtea excluderea din
314
Uniunea Scriitorilor dar, dintr-un motiv oarecare, lucrurile s-au ncurcat, a intervenit si aceast
telegram bizar: sedinta s se arnne pn la sfrsitul lui octombrie". Socoteal pe termen lung!
Sectia din Riazan a Uniunii Scriitorilor era asa de nestiutoare de cele ce se pregteau la centru,
nct, cu o sptmn nainte de excludere, mi-a eliberat cartelele necesare pentru viata de
fiecare zi. Cheia cheilor pentru ntreaga problem a fost faptul c n a patra joi a lui octombrie s-a
anuntat premiul Nobel pentru literatur si laureatul nu eram eu! Era singurul lucru de care se
temuser ei. De-acum aveau minile libere. De la Moscova a venit Sobolev (Uniunea Scriitorilor
din RSFSR), 1-a convocat pe Ernst Safonov al nostru, masinria a nceput s se nvrteasc.
Lucrurile se nsumaser n asa fel nct pe tot parcursul anului 1969 eu lipsisem din Riazan, si
acum de-abia ce soseam aici pentru ca, s zic asa, cam treizeci de zilisoare ploioase, s
elaborez acas, cu ajutorul bibliotecii publice, paginile despre Lenin. Tocmai instalaser portretul
lui Lenin (pentru eternitate) pe strad, exact n dreptul ferestrei mele. si treaba a nceput bine!
Asa de bine c, n noaptea de 3 spre 4 noiembrie, m-am trezit: iat c ideile aflueaz de la sine,
noteaz-le mai repede, dimineata nu le mai prinzi din urm. Cum s-a luminat de ziu m-am
nhmat cu voluptate la treab; si, simt acest lucru, merge! n sfrsit! Chestia este c acest
proiect este vechi de treizeci de ani, o treime de secol si iat abia atunci cnd...
Dar Personajul1 meu stia s se bat; el nu era somnoros niciodat. La ora 11 m sun cineva la
us: era o secretar de la Uniunea Scriitorilor. A venit fuga, este foarte grbit, si cam ascunde
ochii si, agitat, mi paseaz un capt de hrtie dactilografiat: astzi, la ora 3 dup-amiaz,
consftuire despre educatia ideologic a scriitorilor. lat-o plecat; s-ar mai putea lucra trei ore si
jumtate, dar: ce e cu chestia asta asa de intempestiv? si unde mai pui c e vorba de educatia
ideologic. Nu, mi zic, aici e ceva n legtur cu mine. si, ca si cnd nu s-ar fi ntmplat nimic,
ncerc s-mi continuu lucrul dar nu, se ncinge, ceva se ncinge n mine, simt o primejdie. Las
balt romanul, mi iau vechea map pe care am mtitulat-o Eu si Uniunea Scriitorilor Sovietici";
am n ea tot felul de hrtoage privind lupta mea, reprosurile reciproce si informrile
1 Lenin. (N.t.)
315
pe care mi le-au trimis diferiti cititori: unde, cine ce-a spus despre mine de la nltimea cutrei sau
cutrei tribune. Toate acestea snt claie peste grmad, mi zic c trebuie s m pregtesc. si de
urgent: foarfece, lipici, montez totul pentru orice eventualitate, snt si materiale elaborate acum
doi ani n vederea btliei de la secretariat si care n-au fost folosite atunci le relipesc acum, le
rescriu.
Apropo de aceast educatie ideologic, m-am pregtit n mod deosebit s le dau peste nas ntr-o
manier amintind putin de Di-derot: Ce nteles are afirmatia c un om decide s fie scriitor?
ntelesul este c el are nerusinarea de a declara c si propune, ca s spun asa, s fac educatia
ideologic a celorlalti oameni si c o face prin crtile sale. Dar ce nseamn a face educatia
ideologic a scriitorilor? Dubl nerusinare! Asa c nu mai ridicati problema asta, nu mai organizati
sedinte; scrieti mai bine o carte, ne va emotiona pn la lacrimi, ne va ilumina: ah, iat cum
trebuie scris, iar noi, prostii, orbecim prin ntuneric!..." Eu am pregtit aceste lucruri, dar n grab
le-am uitat; au fost foarte zgrciti n ce priveste timpul ce mi 1-au acordat.
Am sosit la Uniunea Scriitorilor cu cinci sau sapte minute nainte de ora fixat, ca s nu
trebuiasc s scriu pe genunchi, dac va fi s scriu ceva, si ca s ocup un loc la singura msut
rotund de-acolo la care s m instalez cu toate stilourile mele colorate. (De mult vreme m
asteptam la excludere si intentionam s aduc un magnetofon la sedint, si 1-as fi adus! Dar nu
era vorba de excludere, ci mi s-a spus de educatie ideologic".) Dar si cu stilourile, se
pare, m-am grbit degeaba: totdeauna scriitorii din Riazan snt cu totii n pr la locul sedintei cu
un ceas naintea nceperii acesteia, cci si-asa n-au ce face pe-acas. Dar de data aceasta, mica
ncpere este goal, singurul prezent, asezat pe pervazul ferestrei, este Vasili Matuskin, cu aerul

lui asa de venerabil, cu fata lui rotund, respirnd o buntate ruseasc. Deja pensionar, el este cel
care, n zilele boom-ului hrusciovist, m-a descoperit, a tras de mine s m duc la Uniunea
Scriitorilor ca s completez chestionarele si s-a bucurat asa de tare de Ivan Denisovici nct a
spus c aceast nuvel a fost pentru el o important lectie de limb, i strng mna:
Salut, Vasili Semionci! Se tine, nu se tine?
El rspunde cu un aer important, fr s coboare de pe pervazul ferestrei:
316
Cum adic? Se tine.
__si cnd o s ne strngem?
__O s ne strngem...
E cam abtut, evit s m priveasc-n fat. Sntem numai noi doi, nimeni altcineva; ce 1-ar costa
s-mi sopteasc, s-mi spun? Dar ti-ai gsit, licheaua nu sufl un cuvnt. Din politete, mi caut
de vorb cu el: se aude c ai scris o pies nou si c, si de data asta, ti-o monteaz teatrul
regional... Masa, am impresia, nu e pentru mine, dar eu, pentru orice eventualitate, am ocupat un
loc.
Dar nu vine nimeni. Pn n ultimul minut! si brusc toti deodat, si chiar mai multi dect att, si
fac, n mare vitez, intrarea n sajj^ iar eu nu observ c deja s-au dezbrcat cu totii, c toti siau scos si paltoanele, si cciulile, desi de obicei acestea nu se scot dect aici1. Vin unul dup
altul; si desi ar putea s m ocoleasc, toti
1 Cum i-au strns pe toti, cum i-au pregtit nu mi-a fost dat s aflu dect mai trziu. Emst
Safonov, secretarul organizatiei scriitoricesti (din sapte persoane) din Riazan, presimtise exact simi vorbise ntr-o tonalitate pesimist nc din var cum c toat procedura o vor trece prin el. La
Uniunea Scriitorilor din RSFSR, el se mpotrivise excluderii mele. Dar sestopalov, adjunctul
sectiei de propagand a comitetului regional de partid Riazan, s-a dus dup el si la spital,
ncercnd zadarnic s-i smulg acordul. (Pentru aceast mpotrivire, Safonov a rmas apoi pentru
ctiva ani de zile ncondeiat cu mustrare pe linie de partid.) Pe 4 noiembrie, dis-de-dimineat,
sestopalov convocase, unul cte unul, patru scriitori la comitetul regional si-i lmurise pe fiecare n
parte c eu trebuie s fiu exclus. Dar cifra 7" prezint dezavantajul c 4" nu este egal cu dou
treimi din ea. Asadar, pentru cvorum era necesar s-1 pun la numr pe al cincilea scriitor
Nikolai Rodin din Kasimov. Localitatea aceasta este la 200 km de Riazan, drumurile pn acolo
fiind proaste, iar n ce-1 priveste pe Rodin, acesta zcea cu febr mare, evident din cauza unei
pneumonii. si la ordinul telefonic al comitetului regional, secretarul comitetului raional Kasimov 1a silit pe Rodin s se urce n masina comitetului raional si s plece acolo unde era nevoie de el.
Dar Rodin s-a ntors din drum spunnd c el poate s moar n timpul deplasrii (nclcmd
disciplina de partid, soferul se lsase impresionat de starea pasagerului su). Secretarul
comitetului raional s-a nfuriat: Pe traseu snt patru spitale, treceti pe la unul din ele!" -s' '-a
mnat din nou la drum. Rodin a reusit s ajung la sedinta grupei de partid" a cinci scriitori
membri de partid (adic toti, afar de mine), unde Kojevnikov, secretarul cu propaganda al
comitetului regional, nc i mai Prelucra, i ndruma si se asigura c totul e n regul. De acolo,
peste o or, s-au precipitat cu totii n sala de sedint. (Adnotare din 1978.)
317
scriitorii vin si-mi strng mna si Rodin (descompus la fat, foarte suferind, peste 38; l ntreb, l
cinez: dar de ce ai venit?), si Bara-nov, aceast specie de vulpe (de curnd: pot s transmit
salutul dumneavoastr la Rostov? cei de-acolo m invidiaz c v ntl-nesc") si Levcenko un
suflet deschis, un flcu naiv, cam cenusiu, si Jenia Markin un tnr, un poet prea de stnga si
prea avangardist pentru Riazan. Dar iat-1 si pe Taurin, reprezentantul secretariatului Uniunii
Scriitorilor din RSFSR... se opreste n fata mea: se prezint reverentios, mi strnge mna
reverentios. Nu, nu va fi nici o excludere. Dar iat c vine un netrebnic radios, euforic cu fata
botitvine la mine si unde nu-mi scutur mna de-a dreptul triumftor; pentru el astzi este o
srbtoare deosebit! i strng si eu mna. Dar cine-i sta, nu stiu. Ceilalti nu m salut. Au luat
loc pe scaune, iac, dousprezece persoane, dar numai sase snt membri ai Uniunii Scriitorilor,
ceilalti snt de alt brans.
Eu m-am instalat, dar s scriu se vede c nu voi avea prilejul. Este totusi unul care mzgleste
ceva pe genunchi, m ntreb dac nu-i un kaghebist n civil. Taurin, pe un ton plictisit, blazat, si
citeste raportul: iat c Anatoli Kuznetov a fugit1, este un caz rusinos, Uniunea Scriitorilor din
RSFSR a adoptat o rezolutie, chestiunea a fost dezbtut la organizatia din Tuia, toti snt profund

indignati (fr s se fi exprimat n vreun fel), s-a decis s se dezbat chestiunea n toate
organizatiile. Binenteles, vor fi ntrite msurile de control fat de scriitorii care merg n
strintate, precum si msurile educative...
(E mult vreme, pare-mi-se, de cnd hainele de sclav mi-au rmas mici; nu mai am strngere de
inim la gndul c m vor lua de guler si-mi vor spune: Acum s auzim prerea tovarsului Soljenitn..." hai c m-am ndreptat de spate, hai c nu o s m las tras de limb, n rest, ce situatie
stupid: mi se propune s votez pentru condamnarea sever a lui Kuznetov. si eu ce s fac s
aprob?)
.. .n cadrul organizatiei din Moscova, sedinta s-a tinut la un nivel nalt, la un nivel corespunztor.
Au fost tinta unor acuzatii concrete Lidia Ciukovskaia, Lev Kopelev, Bulat Okudjava...
1 Scriitorul Anatoli Kuznetov a ales libertatea" cu ocazia unei cltorii n Anglia, n ultimele zile
ale lui iulie 1969. (N.t.)
318
(Nu pot evita va trebui s le iau aprarea. Dar timp de o secund, nc un gnd de sclav: ce-ar
fi s tac de data aceasta? Cci nu sntem la Moscova, sntem la Riazan; pe cine ce
intereseaz.. .si dac n-ar fi prieteni apropiati, dac n-ar fi dect niste scriitori libejgji__poate c m-as fi conformat punctului de vedere oficial, poate
c as fi suportat mai calm toat povestea asta. Dar, m-am hotrt ferm: voi vorbi n favoarea lor!
Iat un motiv s nu votez pentru rezolutie n ansamblul ei".)
Taurin, cu delicatete, evoc si alt chestiune, cu prere de ru si ca pe ceva lipsit de important:
__He... s-a vorbit ceva si despre unul dintre membrii dumneavoastr, despre tovarsul Soljenitn.
Asta-i tot. Raportul s-a ncheiat. Ceva". Evident, nimic serios.
Cine ia cuvntul? Matuskin. Btrnul se d jos de pe pervazul ferestrei, sovie. I se acord cele
zece minute regulamentare. Eu (prevznd c si mie o s-mi trebuiasc niste minute n plus):
Dati-i mai mult, ce naiba!" Toti (prevznd c si mie o s-mi trebuiasc niste minute n plus): Nu,
zece, zece!
Deplasndu-se cu lente ntoarceri ntr-o parte sau alta, Matuskin ncepe s m atace. (Textul e
cunoscut.) Eu tot mi notez, mi notez si singur m minunez: cum ns s-au hotrt? Eram
aproape convins c n-or s se hotrasc si, n ideea c n-or s m pedepseasc, mi luasem
nasul la purtare. Dar nu, mi-e clar: ei n-au totusi nimic de cstigat n chestia asta, de ce s-si fac
dureri de cap, la ce bun? Rutatea le-a luat mintile.
Unul dup altul, n flux continuu, iau cuvntul fratii scriitori: si afabilul Baranov, si cumsecadele
Levcenko, si sufleteste imaculatul Rodin, si pletosul si nelinistitul Markin. Markin ezit foarte
vizibil n luarea sa de cuvnt: Nu snt de acord cu aceast pendulare astzi l excludem pe
A.I., apoi l reprimim, apoi l excludem din nou si iar l reprimim", si voteaz pentru excludere.
(Ar fi fost de-ajuns s i se dea o mn de ajutor, s fi intervenit eu naintea lui, cine stie dar iat
ce s-a ntmplat: dup doi ani obtinea o camer si i se promitea c mine primeste repartitia. si
Levcenko de cti ani era fr locuint? si Rodin de cti ani cerea s vin la Riazan si nici lui nu i
se aproba. Experienta i-a nvtat pe sefi un lucru: pe scriitori asa i tii n mn mai bine.)
Eu: Permiteti s pun o ntrebare.
Nu mi se permite: Nu! Imposibil.
319
Eu: Stenografa nu e. Proces-verbal nu va fi! Nu-i nimic, lor nu le trebuie!
Burtosul sta, victorios ca un Napoleon, flecrea nu stiu ce, la care eu:
Scuzati-m, cine snteti dumneavoastr ca s fiti aici, la adunarea scriitorilor...
De uimire, acesta izbucneste n rs:
Cum cine? Ha-ha! Dumneavoastr nu stiti? Reprezentantul comitetului regional!
si ce-i cu asta, ce reprezentant? Dar cine anume?
Secretarul comitetului regional!
Care anume secretar? nu-1 slbesc eu.
Insistenta mea chiar i ntunec bucuria btliei cstigate: ce victorie mai e si asta, dac
adversarul nici mcar nu te recunoaste?
Secretar cu agitatia.
Permiteti, cum v numiti?
Hm! Nu stiti cum m cheam? Evident ofensat, umilit chiar: Kojevnikov!!!
Nu-i posibil! De fapt, este ridicol; as rde si eu, dar n-am timp. Dup canoanele sovietice, este

chiar ceva din cale afar: el este tatl ocrotitor al tuturor activistilor care lucreaz la Riazan, pe trmul ideologiei, el este fr ntrerupere la Riazan, eu, snt si eu de sapte ani unul dintre scriitorii
din Riazan, si ntreb cine este el!... Este ntr-adevr suprtor.
Da, spune el ca un ntelept, noi nu ne-am vzut niciodat.
Ba da, ne-am vzut, i spun eu; numai c memoria mea vizual este slab. (Cte feste nu mi-a
jucat ea.) Ne-am vzut atunci cnd m-am ntors eu de la Kremlin si am povestit despre ntlnirea
cu Hrusciov; dumneavoastr veniserti ca s m ascultati.
n epoca n care eu cunoscusem gloria, el mi telefonase la scoal ca s m cheme la regionala
de partid, dar eu i rspunsesem c snt obosit si nu pot. n perioada mea de glorie, sub Hrusciov,
el se tinuse docil de turm, sttuse n banca lui. Apoi, cte instructaje n-a fcut el cu scriitorii
dar eu am absentat mereu de la ntrunirile cu asemenea obiect. (Bine fac ei c m exclud: n
realitate, ce am eu dintr-un scriitor sovietic, dintr-o slug a partidului?!) Acum un an mi-a telefonat
acas: Cum reactionati la faptul c ntr-un articol din Sovetskaia Rossiia se vorbeste de ru
despre dumneavoastr?" Dar eu nu 1-am citit." Cum? Articolul despre
320
ce vuieste presa iugoslav este despre dumneavoastr!" Dar eu n general, nu citesc
Sovetskaia Rossiia. Cum asa?" Uite asa bine." Iat-1 stupefiat: Fiti atent, vi-1 citesc la
tele-Lon_ Nu, nu asa nu pot." Veniti s stm putin de vorb." __t5La o convorbire secret
n biroul dumneavoastr? Nu vin! Adunati toti scriitorii, s discutm cu voce tare." Nu, miting
nu vom organiza."
Ei bine, de data aceasta, si vedea visul cu ochii, pentru el era o srbtoare; de aceea era el asa
de radios.
S-a hotrt s fiu exclus; dar cum s fac s notez totul? Iat, mi se d si mie cuvntul, dar
discursul meu nu este gata... fragmente lipite la nimereal... nu le-am recitit nici mcar o dat.
Abia ncepusem s prind elan c-i si aud strignd:
Zece minute! Gata!!
Ce nseamn zece? E o chestiune vital! Dati-mi att ct mi trebuie.
Maruskin, onctuos, btrmeste: S-i mai dm trei minute.
Am reusit s smulg nc zece. Mi-am desfsurat argumentatia. Am facut-o cu debit de mitralier:
cci stiam c numai ceea ce voi reusi s spun, va circula mine prin lume, iar ceea ce va rmne
nespus, orict de percutant ar fi, nu va avea efect, nu-si va face simtit forta de izbire. N-are
important, n douzeci de minute am reusit s spun multe. si mi dau seama c Markin este pur
si simplu fericit, ascult cum i ciomgesc; si Rodin la fel, pe el boala si febra nu-1 mpiedic s
guste acest spectacol: le face plcere c mcar unul se mpotriveste.
Dar la vot s-au conformat directivei.
si eu, cu plcere, votez mpotriva rezolutiei n ansamblul ei (despre mine nu este acolo dect un
punctulet).
Veseli, se mprstie pe culoare: au ce discuta, mi strng creioanele si o iau din loc. Taurin m
prinde din mers si, afabil, comptimitor:
V implor, mergeti imediat la secretariat; chiar mine se ntruneste n plen, e n interesul
dumneavoastr!
Eu: Nicieri n statut nu scrie s excluzi pe cineva n douzeci s1 patru de ore: asta se poate
face si cu acordarea unui rgaz.
(In forul meu interior: cel putin de-as reusi s dau sfoar-n tar, sa-rni lansez ct mai repede
nsemnrile", si atunci mai vedem ni ce sedint o s tineti voi. Eram convins, cu toate acestea,
c
321
era imposibil s m exclud n lips dar mai stii, la noi totul e posibil!)
Ascultati Taurin m ia de mnec , nimeni nu vrea sa v exclud! Dumneavoastr nu aveti
dect s completati aceast hrtiut, este singurul lucru care vi se cere, iat, aceast hrtiut cum
c snteti indignat c acolo, n Occident...
Poate c ntr-adevr ei contau pe asta? Un cadou pentru aniversarea lui Octombrie?... Fr de
care excluderea mea n-avea absolut nici un sens; asta nu mai era dect pur rzbunare. Att timp
ct nu m excludeau, situatia, se prea, era n favoarea lor: exist blocul celor sase mii1, acestia,
de mil, nu m zdrobesc, dar dac ntr-o bun zi le vine pofta s m zdrobeasc atunci,
aleluia! Dar ca s m exclud si eu s rmn teafr si nevtmatce sens are asta?

Tot pe coridor m-a agtat si Jenia Markin, cerndu-si iertare n auzul tuturor (asta este n traditia
bunului Dostoievski, de mai multe ori se va ci, va regreta, va ngenunchia si iarsi m va
renega, i vine ntr-adevr greu, cu sufletul este ntr-adevr lng mine, dar ce s te faci cu trupul
sta pctos?*) dar eu snt interesat s ajung repede, ct mai repede, la telefon. La Riazan
snt n situatia celui czut ntr-o capcan, la Riazan nu le este greu s m sugrume definitiv;
trebuie ca stirea s se mprstie, s se mprstie de-a lungul si de-a latul Moscovei este
singura mea salvare. La noi, la Riazan, nu s-a dat n folosint dect o singur cabin telefonic
interurban, de n-ar fi deranjat n momentul acesta... Nu... si nici coad nu e... Fac un numr.
Nimeni. Fac alt numr. Nu rspunde nimeni. Unde s sun? La Novi mir\ nc nu e cinci dupamiaz, ei nc n-au plecat. Asa am si fcut. (Apoi se face auzit o interpretare de sclav: De
aceea s-a si desfiintat Novi mir")
De-acum deja calm, m-am ntors acas si m-am apucat s-mi trec pe curat nsemnrile". La 6
dimineata m-am trezit, am prins,
Este vorba de cei sase mii de membri ai Uniunii Scriitorilor Sovietici.
* Un an mai trziu, el va izbuti s strecoare n Novi mir (cu noua conducere) o poezie despre
balizorul Isaici", care se bucur de mare respect n zona fluviului si care stie totdeauna drumul
de urmat scandalul ns a izbucnit ulterior, cnd s-a aflat despre cine-i vorba! si bietul Jenia s-a
vzut exclus din Uniunea Scriitorilor. (Adnotare din 1978.)
322
ca de obicei, Vocea Americii", fr s-mi fi propus s aflu ceva anume, si trsnet:
Potrivit unor informatii neoficiale provenind de la Moscova, ieri, la Riazan, n orasul su de
resedint, Aleksandr Soljenitn a fost exclus din organizatia scriitorilor"!
Nu m-am putut mpiedica s sar n sus. Ce va s zic secolul informatiei! Asa de instantaneu
nu, la asta nu m asteptam!
stirea a fost difuzat de patru ori n buletinele de informatii rezumate, de patru ori n informatiile
detaliate. Bu-u-un! Am iesit la nviorare n scuar, la ora cnd nc nu e nimeni pe strad. M uit, si
ce vd: acoperit de zpad, un camion cu caroserie, pe care 1-am reperat deja o dat n cursul
unui alt filaj; n cabina ntunecoas: doi insi. Trec pe la foarte mic distant de cabina lor, le arunc
o privire; ei n-au radio, nu stiu c deja ocazia le-a trecut pe sub nas.
Totusi n-am liniste: nu cumva or s m nhate? E de-ajuns s faci un pas n afara Moscovei ca s
constati c ai nimerit ntr-o fundtur, nu ntr-o tar: e o nimica toat s ti se astupe unica gur de
aerisire.
Cu precautiile de rigoare am expediat la un loc sigur un exemplar din nsemnri". [12]
S-a luminat de ziu; ridic storurile si de pe panoul de afisaj, tainicul meu Personaj m priveste
vioi, voios, de sub sepcut. Dar mi pierise cheful s mai scriu despre el si, n principal, asta m
durea de la scrisul unor asemenea pagini m-au smuls! (De atunci a trecut un an si jumtate si
eu tot nu m ntorc la ele. Personajul meu a stiut s se apere.)
La comitetul regional din Riazan, mare agitatie! Iat ce rezult: BBC anunt deja c Soljenitn a
fost exclus! Este clar c au agenti la Riazan; ei ne pndesc viata ideologic si, instantaneu,
transmit la Londra!" si au gsit solutia: s-1 pun de permanent la telefon pe acelasi Levcenko
care n-are unde locui. Tuturor celor care sun de la Moscova le va rspunde c el se afl
ntmpltor la telefon, c nu stie nimic, c nu a fost exclus nimeni. Corespondentii occidentali, ntradevr, au sunat, au dat peste el, 1-au crezut si, la radioul occidental au nceput dezmintirile. Dar,
n aceeasi zi de 5 noiembrie, la Moscova, secretariatul Uniunii Scriitorilor din RSFSR m-a exclus
totusi; s-a descurcat si fr mine!
Eu nsumi, timp de nc dou zile, n-am stiut nimic de chestia asta si, n afar de nsemnri", nu
intentionam s mai scriu si s
323
mai difuzez ceva. Numai cnd am aflat de cele ntmplate am nceput s fierb de mnie, si din
amnarul acelei clipe au scprat rndurile cele mai rele pe care le-am aruncat vreodat n obrazul
Uniunii Scriitorilor Sovietici lucrurile au evoluat asa prin ele nsele, n-a existat din partea mea
nici plan preconceput, nici manevr. (Planul n msura n care a existat, a fost unul accesoriu: si apr pe Lidia Ciukovskaia si pe Kopelev, care erau amenintati. Cazul lor s-a inserat bine n
textul meu si, se pare, aprarea a reusit: sotnia diabolic a intrat n derut.)
Am fcut n asa fel ca nsemnrile" s ajung naintea mea la Moscova si, tot la Riazan, am
ncercat din nou s lucrez asupra lui Lenin, dar deja pierdusem calmul si gustul, iar rndurile

ameninttoare ale scrisorii mrsluiau soldteste prin lumea gndurilor mele, sreau din pieptu-mi
direct n lupt. S-au terminat srbtorile de noiembrie, s-au mai degajat trenurile si iat-m din
nou n drum spre Moscova, nc nu m gndeam c asta era pentru totdeauna. C tinea de
destinul meu s nu mai locuiesc la Riazan, c, excluzn-du-m, ei mi zvoriser cu drugi de fier
portile Riazanului. (O dat, cnd, mnat de nenorocire, m-am mai dus acolo, m-am apropiat de
mas; prin fereastr, de la nltimea panoului su din strad, se chiora la mine, ca si mai nainte,
sapcaliul de Lenin; el a rmas astfel expus tuturor ploilor si ninsorilor, un an ntreg, apoi nc un
an si iar un an, n dreptul ferestrei mele prsite n acest exces de glorie este ceva de
neinvidiat. Eu am plecat din nou, el a rmas tot acolo.)
ntre timp, la Moscova, Trifonci nu avusese rbdare s m astepte! (Apropierea dintre noi
devenise mai strns si prin aceea c n octombrie el citise dousprezece capitole despre
catastrofa cu Samsonov1 pe care i le comunicasem cu titlu de specimen si rmsese
arhisatisfcut de ele; le acoperise de laude si, ca un bun redactor, savura cu anticipatie finalul pe
care aveam s-1 gsesc eu si totul va putea s treac; totul va fi patriotic si, de aceea, nimeni
nu ne va opri, si Soljenitn va publica n Novi mir, si ce mai veselie o s fie pe capul nostru! Cci
eu nu-i spusesem ce spini vor avea trandafirii lui August, cum va arta capitolul despre Lenin. El
nu putea nicicum s admit si s cread c autorul descoperit de el, autorul lui preferat, este
condamnat pe vecie s nu treac...) n ajun, Tvardovski insistase ca eu s sosesc ct mai repede:
avea nevoie
1 Care urmau s fac parte din August 14. (N.t.)
324
s stea de vorb cu mine, de altfel mai mult despre el dect despre mine. Din nou acest exces de
prudent, ca si dup citirea Cerculuil...
Pe 11 noiembrie, de la gar m-am dus direct la redactie. Tot colegiul redactional luase loc n
biroul lui A.T. nsemnrile" mele se aflau n fata unuia dintre ei, de-abia ce fcuser obiectul
lecturii cu voce tare si al dezbaterii. Toti, ca la comand, s-au ridicat si 1-au lsat pe sef numai cu
mine (aici se mpmntenise regula conform creia nimeni nu astepta pn s spun A. T: vreau
s vorbesc ntre patru ochi cu cutare sau cutare"). A.T. comand ceai cu fursecuri si biscuiti
forma cea mai nalt a ospitalittii novomiriene.
Imaginndu-mi-1 pe Trifonci la un nivel de constiint civic inferior celui la care se gsea, m-am
apucat s-i explic de ce nu putusem s ajung la timp la secretariat: nici mcar nu mi se trimisese
o convocare, ci doar o nstiintare telefonic indirect, si nc si asta tardiv. Dar era clar c A.T. navea nevoie s fie convins de chestia asta: el considerase c si pentru sine ar fi fost dezonorant
s participe acolo, si nu se dusese. (Zvonurile-zvonurile! Zvonul care circula prin Moscova era c
el, totusi, a fost acolo si m-a aprat cu nversunare.)
n realitate, cea ce-1 ngrijora pe el (si nu era prima dat!) erau banii din Occident: nu cumva este
adevrat c eu primesc bani pentru editiile occidentale ale romanelor mele?
Cumplit anatem sovietic: cel care nu gndeste asa, cu sigurant s-a vndut pe bani
dusmanului; dac nu ti se dau bani sovietici mai bine s mori ca patriot dect s primesti bani
occidentali!
Eu: Nu numai pentru romane; mi-au venit bani de la norvegieni pentru Denisovici si
deocamdat nu reusesc s-i ncasez. Pur si simplu, un pungas de la Uniunea Scriitorilor nu-si
poate imagina c e n puterea omului s triasc si modest.
A.T. radiaz. Face elogiul nsemnrilor". Dar din nou: cum s-a putut ntmpla c asear, deja,
niste cititori-admiratori" i-au adus chiar aceste nsemnri"?
Dar eu le-am pus n circulatie.
El e cam nspimntat: cum e posibil? Or s se nfurie! (Adic cei de la vrf.)
Or, gata finisat, Scrisoarea" mea deschis" ctre secretariat se afl deja la mine n serviet,
asteptnd s-i vin ora. si iat: A.T. este receptiv, bine dispus; sntem n aceeasi umoare! si
totusi
325
m tem s-i art scrisoarea, amintindu-mi toate rezervele si interdictiile lui dintr-un trecut mai
ndeprtat, ncerc totusi o apropiere:
A.T.! Dumneavoastr tineti la mine si-mi vreti binele, dar n sfaturile pe care le dati, porniti de la
experienta altei epoci. Dac' de exemplu, la un moment dat as fi venit la dumneavoastr pentru a
v cere prerea: trebuie s trimit scrisoarea la congres? S pun n circulatie Pavilionul

cancerosilor si Cercul! dumneavoastr ati fi fcut tot posibilul ca s m determinati s renunt la

aceast idee, (Exprimarea mai delicat. . m-ar fi izbit cu placa de geam de pe birou.) si totusi
eu aveam dreptate!
El accept vechiul. Dar s-i vorbesc despre nou, nu ndrznesc. Pot s-i spun doar att:
ntelegeti-m. Asa trebuie. Experienta lagrelor arat un lucru: cu ct se procedeaz mai aspru
cu turntorii, cu att se reduce numrul riscurilor. Nu trebuie creat aparenta unui acord. Dac am
s tac, n cteva luni ei m vor nghiti n asa fel nct s nu stie nici vntul, nici pmntul pentru
sejur ilegal", pentru parazitism", pentru te miri ce alt motiv. Dar dac faci glgie, pozitia lor
slbeste.
El: si pe ce te bazezi dumneata? Toti acesti cititori-admiratori nu fac dect s simuleze c te
ajut. Ofteaz ipocrit c ai fost exclus si trec imediat la alte subiecte. Eu cred c nu joci teatru
cnd spui c esti gata s-ti dai viata. Dar asta nu serveste la nimic, n-ai s urnesti nimic din loc.
Dac nu m nsal memoria, nu este prima dat cnd facem huta-huta pe aceast brn
minuscul. Numai c astzi o facem fr s ne nflcrm, o facem ntr-o dispozitie trist-amical.
Mai mult: o cordialitate asemenea cu cea de astzi n-a fost ntre noi de cnd ne stim. Ba nu,
cordialitate a existat, dar nu pe un asemenea fundal de egalitate. Pentru prima dat n cei opt ani
de cnd ne cunoastem snt ntr-adevr n fata unui egal, snt ntr-adevr n fata unui prieten.
Eu: Dac este asa, asa s fie, nseamn c sacrificiul meu va fi deocamdat zadarnic. Dar
ntr-un viitor ndeprtat, el tot o s dea roade. De altfel, cred c acest sacrificiu va gsi sprijin nc
de pe acum.
(Da, asa credeam eu. Rsftul meu se baza pe sprijinul pe care o sut de scriitori l acordaser
scrisorii mele ctre congres. Cu obisnuitul meu surplus de optimism, m asteptam si de data
aceasta s-i vd pe scriitori punndu-se masiv n miscare, constituindu-se
326
ntr-o fort combativ, iesind poate din Uniunea Scriitorilor. Dar nimic din toate acestea. N-a
avut loc o represiune n adevratul nteles al cuvntului, nu s-au semnalat arestri, nu s-a fcut
tapaj, dar, obositi, oamenii pierduser orice elan de a mai rezista. Cu o vigoare si o causticitate
variind ca grad de la un caz la altul, saptesprezece membri ai Uniunii Scriitorilor au redactat
proteste, iar opt dintre ei Mojaev, Maximov, Tendriakov, Iskander, Okudjava, S. Antonov,
Voinovici, Vansenkin s-au dus la Voronkov ca s-1 intimideze, dup care au fost trti unul cte
unul la spuneal la CC.)
A.T. Acum e reflux, n urma lui rmn pe plaj busteni, alge; spectacolul este dezolant.
Eu: Unde a fost ap, va mai fi.
si discutia despre el, Trifonci? n sfrsit, iat-o. Pentru mine a spune adio Uniunii Scriitorilor este o
formalitate, o usurare chiar. Dar Tvardovski se ndreapt spre o tragedie mult mai mare, care-1
va afecta sufleteste: se apropie fatalmente momentul cnd va trebui s se despart de puiul lui,
Novi mir. n excluderea mea, el vede ultimul brnci spre acest deznodmnt. Penultimul:
instructorul CC a anuntat telefonic c vrea s vin pentru o prelucrare" cu colectivul de redactie
(pentru ce?), si aceasta n conditiile n care nu-1 chemase nimeni; evident, pentru a-i debarca pe
Laksin, Hitrov, Kondratovici.
Precum oamenii credinciosi si profunzi care de-a lungul ntregii lor vieti, si mai ales atunci cnd
vine ceasul suprem, mediteaz asupra mortii lor iminente, ineluctabile de cte ori nu abordase
A.T. cu mine aceast tem a retragerii sale, o abordare nc atunci cnd putin lipsise ca s mi se
acorde premiul Lenin, nc atunci cnd valul hrusciovist prea s ne poarte pe amndoi pe creasta
lui. si de fiecare dat, dar astzi n mod deosebit de energic (ocolind marea sa mas
prezidential si plantndu-mi scaunul acolo, lng fotoliul lui), ncercam s-1 conving: Novi mir
pstreaz traditia cultural, Novi mir este singurul martor cinstit al timpului nostru; n fiecare
numr are dou-trei articole foarte bune, si chiar de-ar avea numai unul, tot ar rscumpra prin
acesta orice eventual pcat. si i-am citat, ca exemplu, articolul Viitorul literaturii" al lui Lihaciov.
A.T. si-a redobndit pe loc buna dispozitie, s-a nviorat, si am avut o discutie agreabil despre
articolul lui Lihaciov. Dar la ce trebuie s se renunte! De pild, exist amintirile unui participant
la rscoala trneasc din Siberia din anul 1921. (si o s mi le dati s
327
Ie dati s le citesc?" Am s ti le dau." si iat-ne din nou legati printr-o prietenie ca aceea pe
care ne-o prilejuise Denisovici.)
Dar sublinia A.T. nu pot s m cobor la a-1 corecta pe Rekemciuk. Am rezistat ct am

putut, dar acum m clatin, snt frnt m-au dobort.

Eu: Deocamdat rezistati, nc nu v-au dobort! De ce vreti s le faceti un serviciu s plecati
de bun voie? S-si ia asupra lor aceast treab murdar.
Ne-am nvoit: dac nu se ating de Laksin-Hitrov-Koridratovici__
el rmne; dac-i destituie, el pleac.
Dup aceast discutie confidential, mi-am luat rmas bun de la el si mi-am strecurat la
carmb cutitul, scrisoarea ctre secretariat. Dac i-as fi artat-o, totul s-ar fi prbusit imediat. Miam luat inima-n dinti si i-am spus:
Aleksandr Trifonci, n orice caz, dac m vor forta la niste gesturi extreme, chestia asta s n-o
puneti la inim. S le rspundeti c nu v-ati pus capul garantie pentru mine, c eu nu snt fiul
dumneavoastr!
Am trecut si pe la Laksin, pentru amortizarea socului:
Vladimir lakovlevici! V rog: pe ct v st n putint, linistiti-1 pe A.T. n caz c...
Prin ochelarii de felul celor pe care-i poart tinerii, Laksin arunc o privire ferm. D din cap a
ncuviintare.
Nu, n-o va face. El are problema lui el este si mai vulnerabil. Oare va fi el alturi de A.T. ntr-un
moment cnd acesta este asa de suprat? Drumul meu nu este si al lui; eu nu-i snt aliat.
A doua zi lovitura! Cu o ntrziere de o sptmn (nepunnd la socoteal aniversarea lui
noiembrie), secretariatul si-a anuntat decizia referitoare la mine.
si eu, fr a ezita lovesc! Doar data a mai rmas s-o trec. mi dau drumul!!! [13]
Boris Mojaev (a avut o comportare minunat n acele zile, ca si n toate zilele dificile pe care le-a
traversat Novi mir), cu toat anvergura sa interioar de corsar nestiutor de restrictii, obisnuit de
ani de zile s caute si iesiri subtile, m prinde de pulpana hainei si nu-mi mai d drumul: nu
trebuie s trimiti o asemenea scrisoare! De ce s tai odgoanele? Nu-i mai bine ca decizia
secretariatului Uniunii Scriitorilor din RSFSR s-o ataci, n bun si cuvenit for328
m, la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URSS, s mergi acolo ca s lmuresti problema?
__Nu, Boria, acum nici mcar cu o locomotiv nu m mai
opresti!
Rde:
__Tu esti artgos ca un nobil polonez; pentru tine cearta este
un scop n sine.
Ei bine, dup prerea mea, iat ce este o atitudine eminamente ruseasc: a ridica bratul si a lovi!
Numai ntr-un asemenea moment te simti fiu demn al acestei tri. Snt eu ntr-adevr ndrznet?
Snt cum nu se poate mai fricos: am Arhipelagul tac; nu suflu un cuvnt despre toate cte le
stiu n legtur cu lagrele la ora actual; despre Cehoslovacia am tcut; fie si numai pentru att,
acum trebuie s vorbesc. Lidia Korneevna1 a zis bine apropo de protestele politice:
Dac nu fac asta, nu voi mai putea s scriu esentialul. Atta timp ct nu voi smulge aceast
sgeat nfipt n mine, nu voi putea s scriu despre nimic altceva!
Nici eu. Dac, la ora cnd frica a pus stpnire pe toti, nu ies trn-tind usa, nseamn c nu mai
snt om! (Cei care au nevoie s se justifice vor contrapune un zvon: el este cel care, prin
impulsivitatea lui, ne-a mpiedicat s-i fim alturi, noi eram pe punctul de a interveni, dar el a
trntit usa si a stricat totul. Dac a luat n der-dere lupta de clas", efectiv nu se mai poate face
nici un demers, n fond, toate acestea nu snt dect niste scuze cine voia s ajute, avea tot
timpul s-o fac.)
Am trimis scrisoarea si, ca prin farmec, mi-am recptat linistea sufleteasc. Desi n ziua aceea
am fost urmrit, pe strzile Moscovei, de doi poterasi zelosi, am avut totusi impresia c acestia nau venit dup mine si n afara orasului, n adpostul binecuvntat pe care mi-1 oferise
Rostropovici (n plin centrul zonei speciale, la doi pasi de vilele tuturor conductorilor). Aici, mi se
prea mie (desi n-am putut s nu observ foindu-se niscaiva instalatori" si electricieni"), m
sustrsesem tuturor privirilor, nu m cunostea nimeni. De aici, mi ziceam eu, nu m voi arta, nu
voi telefona nimnui. Acolo scrisoarea mea n-are dect s strneasc furtun; aici, aerul este asa
de tmduitor, asa de linistit si emisiunile radio se aud
' Ciukovskaia. (N.t.)
329
asa de bine; capteaz deci ecourile scrisorii tale si te bucur n continuare de ceea ce ai fcut.

Apoi ncepe s si lucrezi.

Nu-mi amintesc ca n viata mea s-mi fi fcut cineva un dar mai de pret dect Rostropovici cu
acest adpost. El m invitase nc din anul precedent, din 1968, dar avusesem oarecare team
s nu cumva s-1 deranjez, n mprejurrile date era imposibil s gsesti alt loc unde s te
instalezi att de convenabil si de oportun. Ce-as fi fcut eu acum n capcana de la Riazan? Cum
s umblu haihui prin vacarmul si mbcseala Moscovei? Ct oare as mai fi putut s-mi mentin
moralul? Aici ns, n linistea incomparabil a zonei speciale (la ei nici urlet de megafoane, nici
huruit de tractoare), pe sub boltile curate ale copacilor, pe sub stelele curate ce usor e s fii
ferm, ce usor e s fii senin.
Nu este prima dat cnd Rostropovici este prezent n spatiul acestor nsemnri. Dar nu se mai
poate: cercurile povestirii plesnesc deja, si fr asta au plesnit. si n ce priveste rezerva de viat
si culoare, Rostropovici are ct zece, asa c ar fi pcat s-i fac n fug un portret.
n toamna aceea, el a vegheat asupra mea n asa fel nct eu s nu stiu c pmntul se crpa sub
picioarele mele, c un nor aductor de grindin tindea s se ngroase deasupra capului meu. Se
dduse deja ordin s se trimit un detasament de militie pentru a m evacua, iar eu nu stiam
nimic, m plimbam linistit pe micile alei.
Uneori miopia nestiutoare de griji este salvarea inimii noastre. Uneori, fereste-ne, Doamne, de
darul previziunii prea exacte.
De altfel, pentru cazul c militia ar fi dat de mine, mi pregtisem o aprare pe cinste: o rachet
asa de eficace, nct chiar mi pare ru c n-am avut ocazia s-o lansez.
si deodat agitatia ia si o asemenea ntorstur ca aceasta: n Occident scriitorii protesteaz
vehement mpotriva excluderii mele. Comitetul national al scriitorilor francezi (si printre ei multi
fani ai Uniunii Sovietice si Aragon, si Triolet, si Sartre, si Picasso) public un protest n revista
comunist Lettres frantaises cic, veniti-v n fire, dragi tovarsi, asta-i o greseal enorm,
reeditarea afacerii Pasternak, doar nici Nicolae al Il-lea nu 1-a reprimat pe Cehov pentru Sahalin.
Apoi si Penclubul International public n Times o scrisoare ctre Fedin: sntem zguduiti, apelm
la dumneavoastr s-1 reprimiti pe Soljenitn. si nc o scrisoare n Times din partea unui
numeros grup de scriitori occidentali: scandal international! O nou vntoare de vrjitoare! Un
scriitor de o asemenea anvergur... ncetati persecutiile, n caz contrar vom chema la boicot
international mpotriva URSS! si nc n Le Monde, din par330
tea Uniunii Scriitorilor din Franta, si, pare-se din partea si a altei uniuni protest mpotriva
ncercrilor de a publica n Occident Banchetul nvingtorilor (foarte periculos plan al alor nostri\
dar iat c a esuat).
si iat ntrebarea pe care mi-o puneam cu spaim: ce-o s se ntmple dac ai nostri acum vor da
asa de mult ndrt nct la secretariatul Uniunii Scriitorilor din URS S se va proceda la revizuirea
deciziei secretariatului Uniunii Scriitorilor din RSFSR si eu voi fi repus n drepturi? si eu ce-o s
fac: tcnd, supus, m voi ntoarce ca fiul rtcitor? Am nceput s redactez proiectul unei noi
scrisori:
Neasteptata hotrre a biroului Uniunii Scriitorilor din URSS nu reprezint nicidecum o rezolvare
a problemei. Ea nu exonereaz de rspundere Litera-turnaia gazeta pentru calomniile pe care lea debitat la adresa mea n articolul nesemnat din 26.06.68. Aceast hotrre nu ia pozitie fat de
spectacolul regizat care a fost excluderea mea din organizatia din Riazan a scriitorilor, si fat de
actiunile pripite ntreprinse de biroul Uniunii Scriitorilor din RSFSR n absenta mea, si, vorbind Ia
modul mai general, ea ocoleste problemele ridicate n scrisoarea mea ctre congresul al IV-lea al
scriitorilor, si nssi acea scrisoare. Ea ocoleste marile neajunsuri ale statutului Uniunii Scriitorilor,
unde printre sarcinile acesteia din urm nu figureaz dect construirea comunismului si prietenia
dintre popoare. Acolo nu snt prevzute sarcini referitoare la primenirea moral a societtii
noastre, nu snt mentionate obligatiile scriitorului fat de om ca individ. si o ntrebare cu un
caracter si mai general: este posibil s se nscrie asemenea sarcini n statutul oricrui fel de
uniune? Actuala Uniune a Scriitorilor, cu aparatul ei pletoric, cu organizarea ei care face ca
scriitorii s fie condusi, nu se stie de ce, de niste functionari ncadrati uneori n servicii specifice,
unde se petrec nemaiauzite abuzuri administrative, unde se msluiesc voturile si componenta
congreselorasadar, o asemenea Uniune corespunde ea sarcinilor unei literaturi care s se
dezvolte nestingherit? si Literaturnaia gazeta, organul Uniunii, nu este deloc literar, ci o
publicatie cu nuant de brf politic. Nu este nevoie de nici un fel de uniune, situatia scriitorului

pu-tnd fi pe deplin asigurat prin calitatea de membru al Fondului Literar..."

N-am ajuns s termin aceast scrisoare n-a mai fost nevoie.
Eu nutream speranta c de vreme ce nu m plngeam Occidentului", de vreme ce A.T. nu voia
s pzeasc vacile..." cu acest secretariat poate c pentru un moment el, A.T., ar primi
favorabil aceast ultim scrisoare a mea. Atunci ni s-ar deschide amndurora calea spre o real
ntelegere.
Dar prea multe voiam eu de la Tvardovski! El si asa, n recon-versia, evolutia, perceptia si
conceptia lui, se lsase cucerit de extrema amplitudine a scrnciobului politic; scrisoarea mea, att
de grosolan la adresa sfintei lupte de clas, scrisoarea mea care-i des331
coperea o boal grav" celei mai progresiste societti din lume, aducndu-1 brusc la greutatea
real, l trgea n jos si napoi.
A fcut trboi n redactie; a rupt scaune, strignd: Trdtorul!!" A asasinat-o!!" (adic, a
asasinat revista Novl mir...). si, desigur Chemati-1 aici!!"; desigur eu nu snt de fat si
nimeni nu stie". Sare pe telefon, o sun pe Veronika Turkina, o copleseste cu un potop de injurii;
ea ascult cu calm si nu are dect ndrzneala de a spune:
A.T.! Dar ce scrie A.I. este purul adevr. ' Nu-u! ncepe el s urle n aparat. Este un
pamflet antisovie-tic! Este o minciun! si eu am s semnalez asta acolo unde trebuie!!
Nu el este cel care a clamat aceste cuvinte nefericite, ci natura noastr josnic a anilor '30,
aceast limb sovietic opresiv-incul-cat, acest fiu foarte loial care nu rspunde pentru tatl
su". Eu am difuzat o scrisoare deschis, iar el, srmanul, va semnala acolo unde trebuie.
Veronika a avut ideea pguboas de a merge la redactie; Sat, personaj ndoielnic si servil,
camarad al lui Lunacearski, a vzut-o si a dat fuga s-i raporteze lui A.T. c, dup toate
probabilittile, ea a venit s rspndeasc scrisoarea lui Soljenitn" printre redactori; mintea lor
nu reusea s se ridice pn la a ntelege c parterul" revistei citeste de obicei hrtiile samizdatului
nainte ca ele s ajung la etajul nti". si Tvardovski a nceput s-si verse necazul pe Veronika:
Cine o las s intre aici? Cine-i d ei recenzii?" (ea avea cte o colaborare la ei). S nu-i mai
dati!"
si au avut loc unele discutii cu Uniunea Scriitorilor, n cursul crora Tvardovski m-a renegat, si
altele cu Diomicev (si acesta 1-a nfricosat, spernd, probabil, ca prin A.T. s m mpiedice s
difuzez scrisoarea). Ieri dispus s prseasc Novi mir nu, Tvardovski nc nu era gata pentru
aceasta, nc se nfoia ca o gin n speranta de a-si salva puiul din ghearele uliului. Un telefon
indirect m-a prins la dacea lui Rostropovici: A.T. este ntr-o situatie foarte grea! Vrea s m vad!
Este gata s astepte pn la noapte!
Dar pot eu s-i usurez situatia? Dac m duc acolo si ne lum nc o dat la ceart, cui i va fi
mai usor? Oricum, scrisoarea a plecat deja. si n-o voi renega. si nu snt din echipa de prim ajutor.
M ascund de KGB. Nu vreau s fiu uite-1 nu e prin Moscova si s-i plimb peste tot pe urmritorii
mei.
Nu m-am dus.
332
La cteva zile dup ce i-a mai trecut mnia, i-am trimis o scrisoare de linistire: ...Sntem ntr-o alt
epoc nu mai este aceea n care ati avut dumneavoastr nefericirea de a v tri o mare parte
a vietii literare, si manierele se cere a fi altele. Manierele mele snt cele ale unui ocnas, ale
unui locatar al lagrului. Voi spune, fr floricele stilistice, c literaturii ruse i apartin nu mai mult
dect i apartin ocnei rusesti, la ocn m-am format, si pentru totdeauna. si cnd decid s fac un
pas de important vital, trag cu urechea nainte de orice la glasul tovarsilor mei de ocn, dintre
care unii snt deja morti, de boal sau de glont, si aflu precis cum ar fi actionat ei n locul meu.
.. .Prin aceast scrisoare: 1) am artat c m voi mpotrivi pn la capt, c nu glumesc atunci
cnd spun c mi voi da viata; c la fiecare nou lovitur, voi rspunde cu o lovitur, cu una
poate mai viguroas. Asadar, dac snt inteligenti, se vor gndi de dou ori nainte de a se lua de
mine. n aceast pozitie pot s m apr independent de atitudinea lumii literare; 2) am profitat
de ocazia unei zile irepetabile: deja nu mai am obligatii fat de statut si de terminologie, dar nc
am dreptul s m adresez lor; ct priveste secretariatul, acesta este un destinatar foarte comod;
3) toat viata mea mi-o percep ca pe o treptat ridicare din postura de ngenuncheat, ca pe o
treptat evolutie de la postura celui nevoit s tac la cea de om care si-a dobndit libertatea de a
vorbi. Acesta este contextul n care scrisoarea adresat de mine cndva congresului si aceea de

astzi au constituit asemenea momente de nalt delectare, de eliberare a sufletului..."

si, treptat, Tvardovski nsusi s-a potolit, n miscarea lui smucit, scrnciobul l aruncase n spate,
facndu-1 acum s revin n fat. Da, el are dreptul s scrie asa; cci el era n lagr n timp ce
noi sedeam n redactii" spunea A.T. oftnd. si... l recitea pe Ivan Denisovici. (Era un an btut
pe muchie de cnd si scria memoriile, si n ele vorbea despre mine. Cum si eu vorbeam despre
el. Acesta era felul nostru de a ne juca de-a v-ati ascunselea.)
Trei luni de zile nu ne-am vzut; joc de copii, si acesta. La redactie mi sosise o parte dintre
scrisorile de felicitare cu ocazia zilei Mele de nastere, apoi cu ocazia Anului Nou. El nu a dat
dispozitie s-mi fie transmise. La rugmintea mea, Liusa Ciukovskaia i-a ce-rut scrisorile ca s mi
le transmit ea, dar a fost refuzat. Nu-i obligatoriu s vin el personal la mine, dar ca s-si ia
scrisorile tre333
buie s vin personal" a zis A.T. De ce trebuia s vin personal? Pi, pentru c voia s se
mpace cu mine. O, ce greu i venea!.. (Iat cum am procedat eu cu felicitrile de Anul Nou pe
care i le-am adresat lui si redactiei: le-am scris n mprejurimile Moscovei, au fost duse la Riazan
si acolo li s-a dat drumul n cutia postal. Uite, poate c m aflu totusi la Riazan, si acesta-i
motivul pentru care nu m art.)
Jocul ca jocul, dar pentru mine s-au ivit noi motive de ngrijorare: nitam-nisam a aprut o
primejdie poate mai teribil dect toate cele care o precedaser: n Die Zeit din 5 decembrie a
aterizat, n mod inexplicabil, un fragment din Noptile prusiene cu promisiunea publicrii n curnd
a ntregului poem! S-a reusit stoparea acestei afaceri, pentru c din toamn, multumescu-ti tie,
Doamne, m asigurasem de un avocat n Occident. (Dar si chestiunea cu avocatul ar fi trebuit s
i-o explic lui Tvardovski: de ce 1-am luat fr s-1 consult pe el? De ce un avocat burghez? Nu
se procedeaz asa!) ndat s-a rspndit zvonul c si la Moscova se citea poemul. M-am aruncat
asupra focului ca s-1 sting.1
***
Apsat de aceste motive de ngrijorare si cufundat n R-l 7, n-am stiut s vd, nu am observat de
departe cum se adunau norii de furtun deasupra lui Tvardovski si a lui Novi mir. Flerul lui A.T.
nu-1 nselase: sugrumarea nu era un simplu episod, ci o campanie premeditat.
n Posev, revista sor a lui Grant, a aprut (desi nu circulase deloc prin samizdat) poemul Dreptul
memoriei, poem funest, neterminat, respins si de autoritti, si de public, mndria si amrciunea
tardiv a autorului. Poemul a fost de natur s-1 rvseasc, s-1
1 Eu consider c am blocat poemul att la samizdat ct si la Die Zeit si c nu am lsat KGB
posibilitatea de a-i da de urm. Care nu mi-a fost mirarea cnd, mult mai trziu, am aflat c
poemul ajunsese la KGB ndat ce ncepuser s-1 citeasc scriitorii din Moscova; chestiunea
ajunsese la cei de la revista Stern gratie corespondentului lor de la Moscova pe nume Dietmar
Steiner, amicul lui Victor Louis. Nannen, redactorul sef al lui Stern, i-a pasat-o, spre urgent
publicare, sptmnalului Die Zeit, insistnd asupra faptului ca, dintr-o surs foarte serioas se
stie c aceasta este rugmintea autorului (Adnotare din 1978.)
334
descurajeze, s-1 deprime pe A.T. desigur, el nu voia! Desigur, el nu stia! Desigur, el nu-1
trimisese! si nici nu-1 difuzase!
n ianuarie 1970 au nceput s-1 scie cu convocrile pe la sefii cei mari, s-i cear s dea
explicatii, s-si exprime indignarea si s se dezic, asa cum era de asteptat din partea unui
scriitor sovietic cinstit; nu se punea problema ca el s fie contra, dar o dezicere din partea lui era
deja prea putin pentru autoritti; ele nici nu mai voiau s ia not de o simpl dezicere; ceea ce le
trebuia lor era distrugerea unei reviste care le devenise odioas. Cte luni si cti ani nu salivaser
ele la perspectiva acestei decapitri! Cte sptmni si luni nu cheltuiser nerozii si parazitii de la
Aghitprop-ul CC ca s fac planuri, s pun la cale manevre, atacuri si nvluiri! Cu creierele
lor chircite nu-si ddeau seama c toat epoca lor era pe cale de a expira complet, c toate cele
cincizeci de etaje erau pe cale de a se prbusi cu planseurile lor cu tot ei n-aveau dect
0 tint: s ia n stpnire acest unic palier. Inunda tara samizdatul, aceast expresie a liberttii,
plecau n Occident, vedeau acolo lumina tiparului romane rusesti care se ntorceau n patrie pe
calea undelor radio aceste mucegaiuri aveau impresia c era suficient s ia n stpnire
aceast cas a scrilor inamic si c atunci se va instaura, ca n vremea lui Stalin, ceva scump
inimii lor: uniformitatea gndirii, obligativitatea ca toti s se ncadreze n corul unic; si c atunci va

disprea si ultima voce care ar fi putut s-i ridiculizeze.

De-acum, pozitia lui Tvardovski, vinovat pentru un poem devenit arm n mumie dusmanului, se
subrezise! I se propunea din nou, ca si n primvara anului trecut, s schimbe colegiul redactional
s scoat un membru, apoi doi, trei, patru! La una dintre nenumratele plenare ale scriitorilor,
pentru a mri presiunea, un oarecare Ovcearenko, un lup viclean si apuctor (n-are n comun cu
oieria dect numele)1, a luat cuvntul si 1-a etichetat pe Tvardovski drept poet de origine
chiabureasc. si n fiecare zi, ca la armat, Voron-kov l convoca la el, pentru discutii, pe poet, si
Tvardovski, coplesit, supus, vinovat, ddea curs acestor convocri. si propunerea care
1 se fcea era aceea de a-1 lua la redactie tocmai pe acest Ovcea-renko\ (Recidivau anii '30!)
Numele de Ovcearenko vine de la ovcearnia (stn, oierie). (N.t.)
335
Acum, naintea sfrsitului, se vedea cu o claritate deosebit de dureroas c aceast revist
liberal* era cldit, n structura ei interioar, pe un model la fel de birocratic ca si tot sistemul
care o respingea: trind dintotdeauna n lumea nomenclaturii, Tvardovslci simtea si el nevoia de
a face distinctie, n cadrul institutiei sale, ntre nomenclaturistii cu functii (colegiul de redactie) si
masa celorlalti Dar, la Novi mir, acea mas" era cu totul neobisnuit: aici nu gseai colaboratori
indiferenti, adic niste simpli salariati lucrnd pentru bani; aici fiecare redactor, corector si
dactilograf de rnd fcea din orientarea ansamblului o problem de interes vital. Dar asa cum n
zilele bune redactorul sef si sfetnicii lui cei mai apropiati nu-i asociau la merite, tot asa si acum, n
aceste zile grele nici prin cap nu le trecea s-i informeze despre cum merg treburile, s-i adune si
s le spun: Prieteni! Snt doisprezece ani de cnd lucrm mpreun. Eu nu pun nimic la vot, dar
este important s v cunoastem prerea: dac vor fi destituiti ctiva membri ai colegiului
redactional vom rmne toti ceilalti sau nu vom rmne? Vom rezista sau nu? si eu ce s fac:
s m pensionez sau s astept pn m vor da afar?" Nu! Rspunznd distrat la saluturi,
Tvardovski, fr s spun un cuvnt, se retrgea n biroul lui, membrii colegiului se buluceau
acolo si, ore ntregi, n spatele usilor nchise, dezbteau nouttile si planurile, si fiecare era pus
s-si dea cuvntul de onoare c nu va divulga nimic! si redactorii subalterni, n totalitatea lor femei
al cror destin personal era nu ntr-o msur mai mic n joc si crora nu mai mic le era
strngerea de inim n legtur cu destinul revistei, se adunau la secretariat s aud ce se
spunea dincolo de us, s prind frnturi de fraze si s le comenteze. Unuia dintre scriitorii care
locuiau n satul de vile, Tvardovski i se destinuia mai pe larg si apoi de la acel scriitor transpira
cte ceva la redactie.
Circula prin Moscova zvonul c Novi mir va fi bgat cu capul sub ap si tot mai multi autori
afluiau la redactie; si slile, si coridoarele gemeau de lume, toat literatura era aici n pr" (dac
n general exista o literatur sovietic, atunci nu exista dect aici),
* Laksin, cluzit de canoanele traditionale ale intelectualittii, se ofusca: revista noastr nu este
liberal, ci democrat", adic mult mai de sting. Orict ar prea de paradoxal, el era octombrist,
nu n sensul n care era acest bandit de Kocetov, ci n sensul terminologiei Rusiei
prerevolutionare: el voia ca acest regim s existe, dar s nu ias din spiritul si litera constitutiei.
336
scriitorii, n frunte cu Mojaev, s-au apucat s nsileze o scrisoare colectiv tot ctre acelasi
Brejnev, dar oricum destinul acestei scrisori, ca si acela al miilor de alte scrisori, era de a rmne
fr rspuns. Colegiul redactional nu subscria la aceste tentative ale scriitorilor! Prestnd
constiincios servicii sistemului sovietic, acest colegiu nu putea s se asocieze, fr aprobare de
sus, la o rebeliune deschis, si nici chiar s se plng cuiva.
ntr-o asemenea zi, 10 februarie, atunci cnd deja se luase hot-rrea cu privire la concedierea lui
Laksin-Kondratovici-Vinogradov, am sosit si eu n aceast babilonie. Toate fotoliile deveniser
suporturi pentru paltoanele scriitorilor, toate coridoarele erau ntesate de grupuri de scriitori, n
biroul su (Kosolapov va fixa n perete un basorelief al lui Lenin, ceea ce va face s se vad ce
lipsea la Tvar-dovski), A.T., care nu buse, sedea acum trist, nu fcea nimic. (Nu fcea nimic,
dac a fuma cu atta lcomie, una dup alta, n sir interminabil, niste tigri tari, grosolane,
nseamn a nu face nimic.) Era prima noastr ntlnire dup furtuna din noiembrie. Ne-am strns
minile, ne-am mbrtisat. Venisem s-1 conving c atta timp ct mai rmneau n redactie patru
vechi membri printre care si el, lupta putea fi continuat chiar din interiorul acesteia, numere
puteau fi pregtite si puse n circulatie nc dou sau trei luni, si demisia putea fi luat n
consideratie numai atunci cnd i se va cere ncuviintarea pentru un numr cu totul detestabil.

Rspunsul lui A.T. a fost urmtorul:

M-am sturat de attea umiliri. Ca s m mai asez cu ei la aceeasi mas si s discut serios...
Au bgat oameni pe care nici nu i-am vzut vreodat; nu stiu dac snt bruneti sau blonzi.
(Ba mai ru: nici mcar nu erau scriitori. Pentru a conduce o revist liberal fuseser desemnati
oameni care nu tinuser niciodat pana n mn. Trifonci avea dreptate; dac as fi fost n locul
lui, as fi plecat de mult dar eu i fceam sugestii n spiritul acelei rbdri prin care si rezistase
n toti acesti ani.)
Dar cum v imaginati, A.T., c puteti s v dati din proprie initiativ demisia? Filozofia
crestinismului interzice sinuciderea, iar ideologia partidului interzice demisia!
Dumneata nu stii cum se procedeaz la partid: mi se va spune s-o dau si eu o s-o dau.
Cu mai mult insistent si fermitate am ncercat s-1 conving s nu dezavueze publicarea
poemului su n Occident, s nu-1 vor337
beasc de ru. Eu nc nu stiam c el o si dezavuase si c, acum, astepta, ca pe o favoare, ca
pe un gest de clement, s nu i se refuze s publice n ziar aceast dezavuare... (Bietul A.T.! N-o
s fiu asa de ranchiunos s-i amintesc cum evident, eu n persoan am fost" cel care pasase
Frmele" spre Gr ani altfel, cum ar fi vzut ele lumina tiparului?...) Nu mi-a artat nici acea
scrisoare de dezavuare, nici scrisoarea lui ctre Brejnev (Eu nu snt Soljenitn, ci Tvar-dovski, si
voi actiona n alt mod" a scris el. si este foarte pcat, pe calea aceasta va fi perdant...) Nam copii." (n aceste scrisori era ceva care-1 punea ntr-o situatie penibil fat de mine.) si totusi,
cam timid dar plin de sperant:
si poemul meu, dumneata nu 1-ai citit?
Cum s nu-1 citesc! Dumneavoastr mi 1-ati dat, 1-am citit... (Dar de spus, nu pot, nu vreau
s spun nimic n aceast privint
si nc ntr-o asemenea zi...)
Simte c trebuie s fac o precizare: Ceea ce ai citit dumneata nu este ultima variant, ulterior
am mbunttit poemul...
(M tem c ultima...)
Devenit din nou prada unei ntrebri nelinistitoare: oare am s triesc pe banii Occidentului,
murdrindu-m n felul acesta? Pentru a n-a oar mi deschidea punga lui.
Am cutat s-1 mbrbtez:
Haideti, v-ati descrcat de-ale dumneavoastr, acum o s v odihniti. Uitati, o s trecem pe la
dumneavoastr eu si Rostropo-vici, o s v ducem la castelul lui, acolo o s v dau s cititi
cartea aceea.
(Plafonul are urechi, asa c sub el nu e de pronuntat cuvntul Arhipelag?)
Interlocutorului meu deja i radia fata; i surdea perspectiva. El rosti atunci aceste cuvinte foarte
stranii:
Uite, dumneata ai si un motiv pentru care ai venit astzi la redactie: trebuia s-ti iei scrisorile
de felicitare.
Asta nu era sub form de repros, de ncercare de a m compromite; nu, era mai degrab o
reminiscent ntunecat a anului 1937.
Dar ce vreti s spuneti, A.T.? Ce motiv? Fat de cine?
Ei bine, spuse A.T., lsnd ochii n jos, dac ncepem s te ntrebm de ce, ntr-o asemenea
zi...
Pe mine, Aleksandr Trifonci! V spun cinstit, n patria mea nu dau nimnui socoteal!
338
Sau nu stia c toate coridoarele de la parter erau ntesate de scriitori?
Dar iat ce era nduiostor:
A.T.! n date exist ceva mistic. Ieri a fost aniversarea arestrii mele, chiar a douzeci si cincea.
(Dar mai important: pe 9 februarie stil nou a murit Dostoievski.) Astzi este ziua mortii lui
Puskin, este un secol si o treime de-atunci. (si mine, 11, este ziua n care a fost cioprtit
Griboedov.) si chiar n aceste zile v-au atacat pe dumneavoastr...
si el, deodat, din tot sufletul:
Ei bine, vrei mistic? Ast-noapte n-am reusit s dorm. Am but cafea, apoi am luat un
somnifer; frmntat de griji, am adormit. Deodat aud vocea nbusit, dar perceptibil, a Sofiei
Hana-novna (secretara lui A.T.): Aleksandr Trifomci! A venit Aleksandr Isaici." si este exact ceea

ce s-a ntmplat n timpul zilei.

Lucrul acesta m-a miscat profund, nseamn c astzi el a venit cu o asemenea sperant. A cta
oar fcea s ias n evident faptul c pe el nentelegerile noastre l afectau mai mult dect pe
mine?
n acea zi s-au tot fcut presupuneri n legtur cu ce o s apar mine n Literaturka, iar
informatorii raportau cnd una, cnd alta: ba c va fi pus n pagin scrisoarea lui A.T. de
dezavuare, ba c nu va fi; ba c lucrurile vor fi msluite n asa fel nct s reias c el este de
acord cu remanierile din redactie, ba c nu va fi nici o msluire.
Litgazeta n-ar mai fi fost Litgazeta, dac n-ar fi trisat. A doua zi, avurm de toate; si msluirea,
desigur, ca fapt mplinit, si verdictul ireversibil de excludere a patru membri din colegiul de
redactie, si scrisoarea pe care A.T. se si sturase asteptnd s-o vad publicat si care mare cinste
nu i-a fcut:
.. .poemul meu... pe ci cu totul necunoscute mie, se ntelege, contra vointei mele... n Posev,
revistuta emigratiei,.. .denaturn-du-1... Insolenta acestei actiuni... falsitate cinic... un titlu
provocator. .. ca si cnd ar fi interzis n Uniunea Sovietic..." (Dar oare nu este interzis? Dar oare
nu v ntrebati prietenii: mi-ati citit poemul?" Dar oare scrisoarea aceasta i va garanta poemului
dumneavoastr publicarea n URSS?)
si pentru ce ati pltit acest pret? Pentru faptul c v-a dizolvat redactia, Aleksandr Trifonci?...
339
Era terminat...
Msura fusese depsit, si a umilirilor si a rezistentei, si pe 11 februarie Tvardovski si-a pus
semntura pe care de attia ani cuta-ser s i-o smulg: rog s fiu eliberat din functie"...
si noi nc nu stiam: n aceeasi zi de 11 februarie, el a fost convocat la consftuirea membrilor
Prezidiului Comesco" m rog, a fost convocat el si nelipsitii nostri reprezentanti n slugarnica
organizatie vigorellian care acum, totusi, se zbrlise putin la ai nostri din cauza mea. si
Tvardovski ca pret a ce de data aceasta, astzi? a semnat declaratia care i s-a dictat,
declaratie prin care renunta la functia de vicepresedinte al Comesco adic a cedat nc o
pozitie, s-a cedat pe sine si m-a cedat pe mine, desi acest gest a fost fr urmri. si a doua zi ma mbrtisat n modul cel mai sincer, fr s pomeneasc ceva despre evenimentele de ultim
or, si chiar fr s le nteleag. Ce vreti, dac asa s-a dat indicatie de la partid, trebuie s
semnezi.
Pe 12 m-am dus din nou la redactie. Deja totul era altfel redactia nu mai astepta hotrrea
destinului, scriitorii nu mai ncercau s se bat. Se fcea curtenie pe mese. Autorii ddeau
nval, si recuperau manuscrisele (apoi vor veni cu unele de alt factur). Alte manuscrise erau
ndesate n cosuri, n saci; parchetul era presrat cu hrtii rupte. Aceasta te fcea s te gndesti la
o arestare n mas a redactiei sau la o plecare n deportare, la o evacuare. Ici si colo se servea
vodc si autorii schimbau toasturi funebre cu redactorii, ns ca ntotdeauna, scriitorii nu aveau
acces n cabinetul lui A.T. Ctiva dintre ei, asigurati cu vodc si crnati, s-au dus n biroul lui Laksin
si 1-au rugat pe acesta s-1 invite pe Trifonci, dar, n numele lui A.T., Laksin s-a scuzat si a
refuzat. Era penibil pentru un sef, fie el si unul eliberat din functie, s-si fac, printre autori
nemultumiti, o aparitie att de nepartinic.
n cabinetul lui, 1-am gsit pe A.T. din nou singur, dar n picioare n fata dulapurilor deschise,
ocupat si el cu trierea dosarelor si a hrtiilor. Mi-a spus c se simtea usurat ca urmare a faptului
c-si dduse demisia, n acelasi sens m-am exprimat si eu: era de-acum imposibil s mai rmn
n postul respectiv. Dar iat c n scrisoarea de ieri exist o fraz (dac ar exista numai una!)...
Ca si cnd poemul ar fi fost interzis?
340
Trifonci a nceput s protesteze cu trie, apoi s-a plns de puti natatea ntelegerii mele (s-a
plns pentru c si ddea seama de greseal):
Dumneata n-ai nteles nimic! Aceasta este o fraz, foarte subtil Tocmai din cauza ei nu voiau
s publice scrisoarea! Cci eu i vestesc ntregii Uniuni Sovietice c exist un asemenea poem si
c este blocat.
N-am cutat s-1 contrazic, n-am vrut s nveninez atmosfera.
Am fcut o aluzie la cea de a saizecea lui aniversare, care se apropia. Din calculul lui rezulta c
el a condus Novi mir n dou rnduri, n total saisprezece ani btuti pe muchie, n timp ce nici o
alt revist ruseasc nu a trit vreodat mai mult de zece ani.

__Pn la saptezeci de ani, A.T., nc mai puteti s scrieti mult

si bine! 1-am ncurajat eu.
si Mauriac are optzeci si cinci, si iat cum scrie! M priveste dintr-o parte: uite Bunin, n
viata lui n-a fcut elogiul nimnui, afar de al lui Tvardovski si de-al lui Mauriac.
Dar iat un amnunt delicat:
A.T.! Pentru cei mari nu snt probleme: Laksin, Kondratovici, lor li s-au pregtit deja posturi, vor
fi pltiti n continuare. Dar pentru cei mici ce se va face?
Pentru Vinogradov? Dar el se va aranja chiar mai bine.
Nu, pentru aparat.
N-a sesizat. N-a nteles! Ca atunci cu Vehi pur si simplu, nu a nteles notiunea asta de
aparat", nc douzeci de persoane care...
Pentru autori? Ei nu vor fi publicati n Novi mir. Trebuie spus c n ziua urmtoare, pe 13, A.T.
a nceput s fac
turul tuturor ncperilor de pe cele trei etaje, unde nu pusese niciodat piciorul: a fost vizita de
adio. Cu greu si-a retinut lacrimile, era rscolit, emotionat; a avut pentru fiecare un cuvnt
prietenesc, i-a mbrtisat... dar de ce nainte nu-si strnsese n plen cele dou duzini de
oameni? si de ce astzi nu luptau, de ce se predau ei ntr-o manier att de tulburtoare, att de
tragic-ntristtoare?*
Mi s-a povestit aceast scen n zilele cnd m pregteam s descriu
momentul n care Samsonov si luase adio de la trupele sale si asemnarea
acestor scene, dar n acelasi timp si marea asemnare a caracterelor mi-a
ant m ochi! acelasi tip psihologic si national, aceeasi mretie interioar,
341
Apoi membrii colegiului de redactie au cinstit cte un pahar n vastul birou al lui Laksin, s-au
asezat cteva minute pe scaune, apoi au plecat. Dar, n aceast ultim zi, mai mrunteilor nu prea
le venea s elibereze locul. Fiecare puse la btaie cte o rubl, gest la care se asociar si ctiva
dintre autorii mai modesti; n felul acesta se mai aduse vin si zacusca si se veni cu ideea de a se
merge n cabinetul lui Tvardovski. Se ntunecase deja, aprinser lumina, aranjar farfuriile,
paharele si se instalar acolo unde rar avuseser acces si niciodat mpreun. si-au luat mna
de pe noi." Nimeni nu s-a asezat la biroul lui Tvardovski; i s-a pus si lui un pahar.
A doua zi era asteptat sosirea noului sef. Dar nu si asta tot n manier sovietic , hrtiuta
vrt n gtlejul aparatului, nu se stie de ce, n-a fost nghitit imediat, ntr-un asemenea ritm, ceas
dup ceas, se efectua sugrumarea si deodat minile s-au nmuiat, totul a ncremenit. Nu le
mai rmnea secretarilor Uniunii Scriitorilor dect s ias n grab din cele cinci birouri vecine
pentru a se ntruni si a decide dar, evident, nc nu sosise prin telefon ncuviintarea instantei
supreme, masina ntepenise si ei erau cu totii blocati n birourile lorsi Tvardovski, ntr-al su din
piata Puskin, astepta sentinta, si astfel trecur zile, trecu a doua sptmn si Tvardovski, fr
s fi nghitit vreo pictur, nelinistit, continua s vin la birou, asteptnd anuntul telefonic, aparitia
succesorului, destituirea dar telefonul continua s tac, succesorul se lsa asteptat... Pn la
urm ddu el telefon, vrnd s grbeasc socul dar dac ncerci s-i barezi puterii malefice
drumul, ea dispare: Vo-ronkov se ascundea, nu rspundea la telefon; la birocratii sovietici,
aceast tehnic este perfect pus la punct: mai usor faci aripi ca s zbori pn la ei si s le spargi
acoperisul cu capul dect s afli de la secretarele de la captul firului niste lucruri simple ca
acestea: dac n general sefii lor se mai afl printre cei vii, cnd snt ei de gsit, cnd i poti suna.
si ntr-o sear cnd Tvardovski deja plecase dar secretara lui mai zbovise putin la birou (si, de
bun seama, de-abia astepta si ea s plece!), Voronkov telefona el nsusi, pe un
aceeasi anvergur, aceeasi puritate, si aceleasi carente de ordin practic, si aceeasi
incapacitate de a tine pasul cu epoca. si apoi si aristocratismul, firesc la Samsonov, contradictoriu
la Tvardovski. Am nceput s mi-1 explic pe Samsonov prin Tvardovski si invers si i-am nteles
mai bine si pe unul, si pe cellalt.
342
ton jumtate jucus, jumtate dramatic: A plecat deja? Ah, ce ru mi pare... Probabil c e
suprat pe mine... Dar problema nu depinde de mine. Eu am trimis totul la Comitetul Central. si
eu, personal, ce pot s fac? Fr Comitetul Central nu pot s misc un deget." si, la redactie, sa nteles destul de bine: Voronkov a nceput s se clatine, poate o s si zboare, o fi fcut vreun
pas gresit.

Decizia rmnea n suspensie, decizia putea nici s nu depseasc stadiul de intentie. Desi
aceste trgnri interminabile cu securea deasupra capului snt foarte departe de a crea o
atmosfer propice pentru reflectii, toti si puneau acum ntrebri precum cele ce urmeaz: dac
nu se denunt la Tvardovski, atunci poate c revista nc exist? Tvardovski exist, deci exist si
revista? Putem s r-mnem si s luptm? Dar ntruct presa anuntase deja scoaterea lui Laksin,
Kondratovici si Vinogradov, chestiunea, potrivit normelor sovietice, era ireversibil, ireparabil,
cci nici cea mai puchinoas si galben-maronie gazetut sovietic nu poate s greseasc n
aceast materie. Fostii adjuncti ai lui Tvardovski deja si luaser n primire noile functii, dar n
fiecare zi treceau si pe aici si, n aceast situatie destul de inedit, a devenit clar c favoritii lui
A.T., adjunctii si, nu voiau ca Tvardovski s rmn asa, dintr-o dat, fr ei, c nu concepeau
ca Novi mir s existe fr ei.
Poti pieri n mai multe feluri. Dup prerea mea, Novi mir a pierit fr frumusete, fr s se fi
ndreptat de spate. Nici mcar o ncercare ct de slab de a angaja lupta la lumina zilei ntr-o
vreme cnd altii o fceau si reuseau! Oh, ce s mai vorbim: nici mcar o dat n-au ndrznit, cnd
revista nc mai tria, s difuzeze prin samizdat vreun articol sau niscaiva paragrafe suprimate de
cenzur, gest pe care ns E.S. Bulgakova 1-a fcut cu Maestrul. O s mi se spun: asta ar fi
nsemnat distrugerea revistei. Dar si asa au dis-trus-o; revista mergea deja spre acest
deznodmnt, avea de-acum vocea rgusit, dar mcar de n-ar fi rmas n genunchi, n aceste
zile de februarie nici o singur scrisoare deschis ctre samizdat (din simplul motiv c membrii
demisi si riscau carnetul de partid si cariera ulterioar?), timiditate chiar n demersurile fcute la
comand, dou scrisori umilitoare ale lui Tvardovski ctre Litgazeta. Mai ru dect att: Tvardovski
si Laksin au asistat, fr s li se aplece, la mizerabilul congres al scriitorilor din RSFSR, congres
care s-a tinut putin dup aceea. Tvardovski a venit si a luat loc n prezidiu, ocazie cu care a fost
imortalizat zmbind n fotografii de grup
343
cu niste nemernici, dnd impresia c voia n mod special s arate ntregii lumi c pe el nu-1
persecuta si nu-1 ofensa absolut nimeni. (Te-ai dus acolo, atunci ia cuvnrul!) Iar Laksin, n felul
acesta, s-a fcut remarcat prin loialismul su, dar pe culoare, i oprea din drum pe autorii
novomirieni si-i convingea s mearg s-si ia manuscrisele napoi.
E clar c actionnd n acest fel, vechea redactie nu ddea dovada de noblete. si n general nu poti
s-i obligi pe altii s se sacrifice; poti s le adresezi un apel n sensul acesta, dar cu conditia ca n
prealabil s le fi artat tu nsuti cum se face un sacrificiu de sine. Membrii colegiului redactional
care plecau nu se mpotriviser, nu luptaser; ei, n afar de Tvardovski, capitulaser cu umilint
si nu sacrificaser nimic, luau n primire posturi confortabile, dar tuturor celor care rmneau n
urma lor le cereau cu trie s se sacrifice: dup noi praful si pulberea! noi am czut, nici unul
dintre voi s nu triasc! Mai repede si mai pregnant s tresar universul vznd c se stinge
fclia noastr: toti autorii, negresit si nentrziat, trebuie s rup relatiile cu Novi mir dup ce si-au
recuperat manuscrisele; cine procedeaz altfel, este un trdtor! (Dar unde s publice?) Tot
aparatul, redactorii, secretarii, dac ncearc s fac ceva bun dup noi, snt trdtori! Cu att mai
mult membrii colegiului care nc n-au fost exclusi, trebuie s-si dea imediat demisia, s plece cu
orice pret! (Cu pretul excluderii din Uniunea Scriitorilor? Al mortii civile? Conformndu-se acestui
consemn, Doros, cu cei saizeci de ani ai si si grav bolnav, si-a dat demisia dar nu 1-au lsat s
plece e un trdtor!)
Dar dac toat istoria revistei Novi mir este alctuit din permanente compromisuri cu cenzura si
cu linia partidului, atunci cum se putea interzice autorilor si aparatului s prelungeasc aceast
linie de compromis si s-o continue att ct va fi posibil? Ca si cnd Novi mir, acoperit acum de
noroi, devenea mai detestabil dect toate celelalte reviste de mult vreme imunde. N-ati stiut s
prentm-pinati catastrofa, n-ati stiut s pstrati nava intact lsati-1 deci pe fiecare s se
blceasc, asa cum ntelege el, printre epave. Dar nu! n privinta aceasta, ei erau inflexibili.
Aceasta si pentru c, asa cum se ntmpl, ei vedeau cu totul altfel lungul traseu politic al vietii lor
nu-1 vedeau nicidecum ca pe o perpetu ncovoiere sub presiunea compromisurilor (sub un
asemenea regim, traseul revistei nici n-ar fi putut fi altul!). Ei aveau
344
o cu totul alt viziune orgolioas si demn si aceasta s-a manifestat n ziua n care au
ndrznit totusi s se apropie de samizdat, cnd au avut temeritatea de a lansa dou panegirice
anonime si exclusiv partinicei n memoria revistei disprute. (si de ce ns o asemenea

manevr timid: nu-i nici un pericol, de ce anonimatul? Probabil pentru c autorii trebuiau s nusi dezvluie strnsele lor legturi cu vechea redactie; dar se stia deja ce rmsese n portofoliul
celei vechi, precum si cum mergeau lucrurile cu cea nou. Nici nu era greu s ghicesti, era deajuns s privesti la chipurile lor.) Era deja deranjant felul n care semnau: Un literat, Un cititor
n cel mai ru stil al ziarelor sovietice. Cititorul plasa un motto explicit, lent-curgtor (deci din nou
era usor de recunoscut maniera) dar un motto din cine? din Marx! si aceasta n 1970! si
aceasta pentru samizdat! si mai ncolo este citat si Lenin o, mentalitate a omului clrit de
cenzur, cum ti dai tu arama pe fat!... n aceeasi lun a lui februarie, cnd a fost desfiintat Novi
mir, n urma unui proces infam, Grigorenko1, primul general sovietic cinstit, a fost internat ntr-o
cas de nebuni; pe foile ei subtiri ca foita de tigar, nglbenite, uzate de ct de citite erau, o
duzin de numere ale Cronicii citase deja sute de eroi care, pentru libertatea gndirii, renuntaser
la libertatea lor personal, care pltiser acest gest cu pierderea slujbei, cu nchisoarea, cu
deportarea, cu casa de nebuni si iat c acesti anonimi prezentau lichidarea lui Novi mir ca pe
un extrem de important eveniment al vietii interne", si care va avea grave consecinte politice"
(ca sa aib consecinte, ar fi trebuit ca niste oameni s se angajeze ei nsisi cu ceva mai mult
ndrzneal); ei exagereaz n lauda lor de sine: gurile noastre, cele mai cinstite dintre toate"
(mai cinstite dect cele pe care le-a nchis puscria?), invincibilitatea Adevrului novomi1 P. Grigorenko, general de brigad. S-a evidentiat n timpul celui de-al doilea rzboi mondial,
cnd a fost rnit de mai multe ori; profesor la celebra Academie Militar Frunze. Arestat prima
dat pentru vina de a fi luat aprarea unor tineri scriitori, el si-a consacrat toate eforturile pentru a
determina autorittile s le dea ttarilor din Crimeea, deportati n Siberia n timpul rzboiului,
dreptul de a reveni n patria lor. Arestat la 7 mai 1969 si acuzat de activitate subversiv si de
calomnie antisovietic, el a fost condamnat la 27 februarie 1970 de tribunalul din Taskent.
Declarat iresponsabil pe baza avizului Institutului Serbski din Moscova, a fost internat ntr-un
spital psihiatric special". (N.t.)
345
rian" (si cel din memoriile maresalului Konev? si din cele ale com-internistilor?), cel mai
important factor al nsntosirii societtii sovietice", vocea constiintei populare" (care a aprobat
ocuparea Cehoslovaciei). L7 si numai el a perseverat n aprarea miscrii purificatoare de dup
congresul al XX-lea" (n ce const purificarea1? n a arunca n crca lui Stalin vina pentru toate
relele regimului?). Autorii snt sinceri cnd vd n aceast linie de fidelitate fat de congresul al
XX-lea al PCUS sensul problemelor fundamentale. .. n care se nscrie tot destinul nostru istoric".
N-ar mai fi de nvins dect fanatismul pozitiv" al extremistilor stalinisti" precum si, binenteles,
fanatismul negativ"... atitudinea critic nihilist nestiutoare de probleme si rutatea" dar astea
puteti s le dati la Pravda, la ce bun anonimatul, frtiorilor? Aceast declaratie de loialitate
frapeaz mai ales prin aceea c este anonim si n samizdat! n paginile lui Novi mir, ea putea fi
justificat mcar prin cenzur... Asadar, care este nenorocirea principal care ni se trage de la
desfiintarea lui Novi mir de-acum le va fi mult mai usor dusmanilor nostri s lupte mpotriva
influentei ideologice a miscrii comuniste din ntreaga lume". Dar lucrul cel mai important,
desigur, este socialismul. numai el poate oferi o alternativ istoric progresist lumii
capitalului" (direct din paginile teslate de cenzur), aptitudinea, niciodat nbusit n popor, de
a lupta pentru un socialism autentic" (oau, oau, oau! Cutati, aflati, unde a rmas ea? n orice caz
nu n tara noastr). si cine-i vinovat de esecurile socialismului? Cum cine? Rusia, ca
ntotdeauna: denaturrile socialismului si au rdcinile n mostenirea multisecular a
feudalismului rusesc" e oare posibil, tovarsi, s admitem c socialismul este n el nsusi
viciat, c nu este realizabil n buntate?!
Un mai meschin discurs funebru nici c puteau s rosteasc pentru Novi mir sj, concomitent, ssi dea n vileag ideea meschin pe care si-o fceau ei despre o cauz cu adevrat mare.
De altfel, samizdatul nu este un imbecil, nu este lipsit de glago-rie: panegiricele acestea nu 1-au
cucerit, n-au fost puse n circulatie, s-au pierdut pe drum; mie nu mi-au parvenit dect prin
intermediul celor de la redactie. si mhnirea pe care mi-au produs-o nu a fost mai mic dect
aceea pe care mi-a produs-o articolul lui Dementiev.
Membrilor destituiti nu le-am ascuns c eu condamn toat tactica folosit de ei n criza si
falimentul lui Novi mir. Asa i-a si fost
346
relatat lui Tvardovski reactia mea (snt convins c de ctre Laksin), dar fr toate aceste

motivri pe care le-am dat adineaori.

si din nou pentru a cta oar? fragila mea prietenie cu Tri-fonci s-a dizolvat n neant. Sub
apsarea acelorasi cizme care ne striveau pe amndoi, am tcut si eu, si el fiecare n ungherul
lui.
Singurtatea mea, de altfel, nu era singurtate, ci cadrul n care am lucrat din plin la August. si
faptul c am rmas pe dinafar Uniunii Scriitorilor nu m-a fcut s-mi pierd din vigoare, si faptul
c am rmas fr revist nu mi-a redus capacitatea de creatie; dimpotriv, rezultatul n-a fost altul
dect acela c m simteam mai independent si mai puternic nemaiavnd de-acum cui s dau
socoteal, nemaifiind legat prin nici un fel de consideratii accesorii. Der Starke ist am mchtigsten
allein1, cnd n-are aliati slabi, cel singur are minile mai libere.
Dar singurtatea lui Trifonci era plin de amrciunea de a fi fost trdat, dup cum simtea el, de
toti: ani de zile se sacrificase pentru toti, dar pentru el, n prezent, nimeni nu voia s se sacrifice:
colaboratorii si nu prseau revista Novi mir, numai ctiva autori demisionaser. Toat aceast
zarv cu redactia din umbr", cu nentreruptele discutii din cadrul acesteia pe tema a ceea ce se
fcea n cadrul celei reale, nu avea s aib alt rezultat dect acela de a-1 exaspera si de a-i
agrava boala perfid la originea creia se aflau vexatiunile ndurate.
La un moment dat, aprarea lui J. Medvedev2, arestat ntre timp, ne-a apropiat din nou, chiar
dac toat aceast chestiune a rmas ntre noi. Eu, ca de obicei, am scris pentru samizdat, dar
Trifonci s-a dus la spitalul psihiatric din Kaluga (trecnd prin fata dacei mele de la Rojdestvo pe
care n-avea s-o descopere niciodat, pe care n-avea s-o vad niciodat), unde, vzndu-1, acei
medici cli au rmas cu gura cscat.
Se apropia jubileul celor saizeci de ani ai lui A.T., ceea ce oferea ocazia unui nou schimb de
salutri. Eu i-am trimis o telegram cu urmtorul continut:
1 Vnjosul de e singur, cel mai tare este"citat din Wilhelm Teii de Schiller. (N.t.)
2 J. Medvedev a fost arestat la el acas n ziua de 29 mai 1970 si internat ntr-un spital psihiatric
de unde interventiile prietenilor si sovietici si strini au reusit s-1 scoat dup nousprezece
zile. (N.t.)
347
Dragul meu Trifonci! V urez viat lung, reusite exceptionale, fericit inspiratie creatoare n anii
maturittii! Cel care n dispute si dezacorduri permanente v iubeste cu statornic tandrete, al
dumneavoastr recunosctor, Soljenitn."
Se spune c s-a bucurat foarte mult la primirea telegramei mele, c s-a nchis cu ea n cabinet. Ar
fi putut si s nu-mi rspund, cci pentru srbtorit asta nu este o treab usoar. Dar el mi-a
rspuns:
ti multumesc, drag Aleksandr Isaevici, pentru frumoasele cuvinte ce mi-ai adresat la a saizecea
mea aniversare. Desi vederile noastre nu coincid, eu cu statornicie te iubesc si te pretuiesc ca
artist. Al dumitale, Tvardovski."
si, avnd n vedere relatiile noastre, probabil c peste cteva luni ne-am fi rentlnit. Eu i-am trimis
o scrisoare cerndu-i permisiunea de a-i arta, n octombrie, romanul pe care-1 terminasem.
stiam c asta o s-i fac plcere.
Dar nu mi-a rspuns. si s-a aflat c avea cancer (si c i se ascundea acest lucru). Cancerul este
partea tuturor acelora care, vexati si oprimati, se aprind si-si fac snge ru. Strmtorarea, oamenii
o suport, dar suprarea le scurteaz viata, n felul acesta, la noi, multora li s-a scurtat viata:
dup un esec n plan social nu trece mult timp si te trezesti c persoana n cauz nu mai este
printre cei vii. Oncologii sustin c celulele canceroase dormiteaz toat viata n fiecare dintre noi,
dar c ele intr ntr-un proces de crestere ndat ce, s zicem, spiritul... ncepe s se clatine.
Numai constitutia lui robust i-a permis lui Tvardovski ca, n ciuda tuturor greselilor grosolane ale
medicilor de la Kremlin, s mai triasc nc multe luni de zile, fie si n asteptarea mortii.
Exist multe modalitti de a-i ucide pe poeti. Tvardovski a fost ucis prin aceea c i s-a retezat firul
care-1 lega de Novi mir.
Februarie 1971 Jukovka
COMPLETAREA A TREIA
Decembrie 1973
NOBELIANA
Nobeliana" nu este o inventie de-a mea, este scurta adres tele-orafiat a Fundatiei Nobel
(Nobelianum); s-a mpmntenit ns obiceiul ca aceast denumire s se dea oricror triumfuri

prelungite, oricror pregtiri somptuos-orchestrale. Cu mine triumful n-a fost triumf, chinul n-a fost
chin, dar aceast pregtire febril s-a ntins pe parcursul a doi ani ntregi.
Ce reprezint atribuirea premiului Nobel unui scriitor dintr-o tar liber? Un triumf national. si
pentru scriitorul nsusi? Cucerirea unei cote, trecerea ntr-o nou etap a vietii. Camus spunea c
el nu era demn de asa ceva, Steinbeck c, de bucurie, era gata s rag precum un leu. (Ce-i
drept, Hemingway avea alte treburi dect s se lase acaparat de o asemenea bagatel; el a
rspuns c era mai interesant s scrii cartea pe care o ai n proiect ceea ce este de asemenea
adevrat, chiar dac n aceasta este si un pic de cochetrie.)
Dar ce este premiul Nobel pentru un scriitor din tara comunismului? Sau o ncercare nereusit;
sau o comoar ce nu poate fi atins; sau o palm rusinoas.1 Aceast situatie se explic prin
aceea c, n tara noastr, puterea nssi si nimeni altcineva a fcut ca, nc din zilele tineretii ei
sngeroase, s intre toat literatura beletristic n jgheabul politic, cioplit cu toporul, nici mcar dat
la rindea pre1 A. Soljenitn face succesiv aluzie la cei trei laureati rusi ai premiului Nobel pentru literatur care
1-au precedat. Bunin, 1933, preferat n defavoarea lui Gorki, candidat propus de sovietici; dar
Bunin tria deja n emigratie; Pas-ternak, 1958, care n-a putut s mearg la Stockholm ca s-si
primeasc pretul; solohov, 1965, propus de sovietici pentru un roman care l celebra de apt pe un
dusman al bolsevicilor, pe un ofiter cazac; candidatura lui solohov, e spune Soljenitn, a fost
retinut de suedezi pentru considerente care nu erau strine politicii: triumf putin mgulitor pentru
laureat. (N.t.)
349
cum acelea care se fabricau din trunchi de lemn verde pe santierul canalului de la Marea Alb.
Puterea nssi le-a bgat n cap scriitorilor c literatura este o parte a politicii, puterea nssi
(nceptKj cu Trotki si Buharin), prin vocea rgusit a politicii, emitea toate aprecierile n materie
literar si a blocat astfel orice posibilitate de a judeca si n afara cadrului oficial. si de aceea
atribuirea premiului Nobel unui scriitor de-al nostru este perceput mai ales ca eveniment politic.
De la Stockholm era imposibil, n anii '20, '3Q '40, s se discearn, prin viscolul vrjitoresc, cine
era scriitor autentic la noi. si primul rus care a primit acest premiu a fost emigrantul Bunin care,
fr s cunoasc cenzura si constrngerea, si-a publicat operele n strintate exact n forma n
care le scrisese. Dar se ntelege, un asemenea premiu, o institutie care atribuia asemenea
premii, nu putea suscita n URSS dect injurii si dispret. S-a decis o dat pentru totdeauna c
aceste premii nu fac nici ct o ceap degerat, c ele nu merit nici mcar o mentiune cu
caractere mici n ziare. In schimb, premiilor Stalin li se rezervau coloane ntregi de pagini de ziar.
si noi toti aproape c uitaserm c mai exist premiul Nobel. si deodat, dup douzeci si cinci
de ani, Academia Suedez ajunge cu reflectoarele ei la Pasternak si hotrste s-1 premieze. Se
stie ct s-au mniat pe chestia asta partidul comunist (Hrusciov), Komsomolul (Semiceastni) si
ntregul popor sovietic. si undele seismice ale acestei mnii au lovit asa de tare n fundamentul
Academiei Suedeze nct aceasta s-a vzut obligat s se reabiliteze n ochii omenirii progresiste,
si ct mai repede. si res-pectnd termenul de sapte ani pe care-1 impunea decenta, a decernat
premiul de data aceasta unui al treilea compatriot de-al nostru dar cui si pentru ce? Pentru o
carte creia compatriotul nostru n-a putut s-i confirme niciodat paternitatea, pentru o carte
publicat deja cu o treime de secol n urm si apreciat pentru valoarea ei nc nainte ca Bunin
s-si fi primit premiul.1 Pentru c numele lui solohov era pe placul regimului sovietic, Academia
Suedez s-a grbit s-i perie putin pe oficialii de la Moscova. si aceast grab, si aceast
ncetinire, si tot acest mod de netezire a asperittilor, si satisfactia de partid si de stat a alor
nostri, toate acestea au lsat pe cel de-al treilea premiu o amprent eminamente politic.
' Rste vorba de Pe Donul linistit de solohov. Primul volum al acestei crti blicatn 1928. (N. t.)
350
Academia Suedez era acuzat tot timpul c face politic. L-trii nostri erau aceia care fceau
totul pentru a ne pune n impo-sibilitate de a-i face o alt caracterizare institutiei respective. Asa
e-a ntmplat si cu cel de-al patrulea premiu, si dac Rusia nu se trezeste, aceeasi soart o va
avea si al cincilea.
si ntruct nici savantii nostri care primiser acele premii venite de dincolo de Marea Baltic nu
erau teribil de multi, numele lor nu era pomenit aproape niciodat; pn la furtuna pastemakian
rari erau aceia care stiau c aveam si noi asemenea laureati. Eu am aflat acest lucru, nu-mi aduc
aminte exact de la cine, cred c de la cineva din lagr. si, n spiritul care se cultiv pe meleagurile

noastre, am luat pe loc o decizie sut la sut politic: voi face cutare si cutare lucru pentru
viitoarea mea Lansare. Mare lansare, dar, deocamdat, eu nu snt n stare s realizez nici mcar
una mic. Desigur, n-am nici un chef s rmn n exclusivitate un autor de opere postume; vreau
s public ct snt n viat, apoi pot s mor linistit! Dar, din fundul lagrului, acest lucru prea un vis
irealizabil: unde s gsesc aceast posibilitate ct snt n viat? Doar n strintate. Dar si dup
lagr voi fi un vesnic surghiunit: acolo nici nu voi ajunge, nici nu voi putea s-mi trimit operele.
Totusi, n perioada surghiunului meu, am reusit s-mi ascund ntre copertile unei crti (cu piesele
lui B. Shaw, n englez) toate lucrrile din timpul ct am fost detinut n lagr. Acum, cineva care ar
pomi ntr-o cltorie la Moscova, ar putea, ntlnind acolo pe strad un turist strin, s-i strecoare
acestuia scrierile mele; si acesta, evident, le va lua, lesne le va scoate din tar, va descoperi
despre ce este vorba, le va prezenta unui editor care va fi bucuros s-1 publice pe necunoscutul
Stepan Hlnov (pseudonimul meu) si... Lumea, binenteles, nu va rmne indiferent! Lumea
se va ngrozi, lumea se va mnia, ai nostri se vor speria si vor desfiinta Arhipelagul.
Dar n-aveam pe cine s rog s le duc la Moscova; n anii aceia eram singur-singurel si
moscovitii nu veneau n vizit la noi, la Kok-Terek.1
ns n 1956, cnd m-am dus eu nsumi la Moscova si am ncercat s gsesc vreun turist
occidental cruia s-i pasez cartea, am
' Trgusor din Kazahstanul de Sud unde autorul a fost surghiunit la iesirea din lagr. (N.t.)
351
constatat c fiecare turist era nsotit de un traductor de la securitatea statului. si apoi, acest gnd
uimitor la un fost detinut: pe acesti turisti asa de bine hrniti, spilcuiti, ncntati de veselul I0r voiaj
prin Uniunea Sovietic de ce s-i pui n situatii neplcute?
si am plecat la Torfoproduct, apoi la Riazan, ca s lucrez mai departe. Mai departe si mai
multe voi scrie, si mai tare m vor putea zglti. Dar exist si lucruri mai nfricostoare ce mi se
pot ntmpla: un mai mare volum nc risc s piar fr s fi fost vreodat artat cuiva. Un singur
pas gresit si totul este pierdut. Timp de zece ani, timp de douzeci de ani, s tii acest secret n
tine . si la un moment dat s transpire ceva pe undeva, s se afle ce si cum: poti s pui cruce
ntregii tale vieti si tuturor secretelor si vietilor celorlalti ncredintate tie.
n 1958, pe cnd eram profesor la o scoal din Riazan, ce mult l invidiam pe Pasternak: iat cui ia revenit soarta la care visam eu! El este cel cu care se va mplini acest vis! Va pleca imediat
mi ziceam eu, dar cum si va rosti discursul, dar cum si le va publica pe toate cte le mai are, pe
toate cte le ascunde si pe care nu putea s le riste atta timp ct tria aici! Este clar c nu pleac
pentru trei zile. Este clar c nu i se va permite s se ntoarc, dar, ntre timp, el va schimba
ntreaga lume si ne va schimba si pe noi si va reveni, dar ca nvingtor!
Dup scoala lagrului, eu, o declar sincer, nu eram n stare s-mi imaginez posibilitatea ca
Pasternak s aleag un alt mod de a actiona, s urmreasc alt scop. Eu l msurm cu arsinul
propriilor mele scopuri, dup criteriile mele si mi venea s intru n p-mnt de rusine pentru el
de parc ar fi fost pentru mine: cum era posibil s te sperii de niste invective gazetresti, cum era
posibil s cedezi n fata amenintrii cu expulzarea, si s te njosesti implo-rnd guvernul si
mormind nu stiu ce despre greselile si rtcirile" tale, despre vinovtia ta personal" implicat
n romansi s-ti renegi propriile tale idei, spiritul tu numai ca s nu te expulzeze? si apoi
acest prezent glorios" si mndria pentru epoca n care triesc", si, binenteles, credinta n
viitorul luminos", s1 astea nu le debiteaz vreun profesor la vreo universitate de provincie, ci
Nobelul nostru n fata lumii ntregi, nu-i asa? Nu-u, sntetn niste neseriosi!... Nu, dac te cheam
la lupt, si nc n asemenea mprejurri exceptionale, du-te si te pune n slujba Rusiei! Eu 1-affl
condamnat cu cea mai mare severitate, negsindu-i nici o scuza.
352
Locotenentul major Soljenitn aplecat asupra manuscrisului Povestii feminine. La siparia, ntr-un
adpost subteran, febr. 1944
Detinutul Soljenitn la construirea unei case la bariera Kaluga. Moscova, iunie 1946
saraska Marfino", locul unde se petrece actiunea romanului Primul cerc. Detinutul Soljenitn a
lucrat la saraska din 1947 pn n 1950
Matriona Vasilievna Zaharova n poarta casei ei din Miltevo, regiunea Vladimir. La Miltevo, A.I.
Soljenitn a locuit si a lucrat ca nvttor din august 1956 pn n iunie 1957
Casa din Riazan (aleea Kasimovski), unde A.I. Soljenitn a locui1: din iulie 1957 pn. n februarie
1966

n exil. Kok-Terek, 1954

nvttorul exilat prednd o lectie de mate- t matic. Kok-Terek, primvara 1954
W
**
din chirpici la marginea Kok-Terekului, strada Pionerskaia, unde exilatul oiienit,n a iocuit din
septembrie 1953 pn n iunie 1956
n curtea casei din aleea Kasimovski, la o msut improvizat. Aici a fost scris Ivan Denisovici.
Riazan, mai 1958
N.A. Resetovskaia si A.I. Soljenitn. Vara 1962
\
Aleksandr Trifonovici Tvardovski. Februarie 1964. Foto V.S. Lebedev
N.S. Hrusciov si A.T. Tvardovski la Pitunda. Foto V.S. Lebedev
Vladimir Semionovici Lebedev
Cu Kornei Ivanovici Ciukovski la dacea acestuia de la Peredelkino
A.I. Soljenitn cu Boris Andreievici Mojaev. Solotcea, 1963
Intlnire-interviu
cu S. Komoto
(al doilea din stnga).
Moscova 1966
Colegiul de redactie al lui Novi mir. Pe scaun (de la stnga la dreapta): B.G. Zaks, A.D.
Dementiev, A.T. Tvardovski, A.. Kondratovici, A.M. Mariamov. n picioare: M.N. Hitrov, V.I. Laksin,
E I. Doros, I.I. Vinogradov, LA. Sat. Februarie 1970
Jores Aleksandrovici Medvedev la A.I. Soljenitn la Rojdestvo-pe-Istia. 1968
Veronika Valentinovna Turkina si Iuri Ghenrihovici stein
Viaceslav Vsevolodovici Ivanov cu tatl lui, Vs. Ivanov, la Peredelkmo. 1963
hri Titov si A.I. Soljenitn alturi de Aleksandr Men. Skorotovo lng Zvenigorod, septembrie 1968
n gara de la Vologda. Iulie 1969
La capela Artemie cel Drept lng satul Verkola, regiunea Arhanghelsk. Iulie 1969
Csuta cu grdin
a lui A.I. Soljenitn la
Rojdestvo-pe-Istia
Igor Rostislavovici safarevici
Heinrich Boli
Galina Pavlovna Visnevskaia si Mstislav Leopoldovici Rostropovici
La funeraliile lui Tvardovski. Mria Illarionovna Tvardovskaia, Iun stein, A.I. Soljenitn. Moscova
decembrie 1971
F"?
Andrei Dmitnevici Saharov
Elena Aleksandrovna si Nikolai Ivanovici Zubov. Kok-Terek, 1956
A.I. Soljenitn cu sotia si fiul Ermolai
Anatoli lakovlevici Kuklin
Irina Valerianovna Kuklina
Gheorghi Pavlovici Tenno
Natalia Konstantinovna Tenno
Cu Nikolai Andreevici Semionov la Riazan. 1957
Susanna Lazarevna si Veniamin Lvovici Teus
Natalia Milievna Anicikova
Arnold Suzi cu fiica Heli
Nadejda Grigorievna Levitskaia
Elizaveta Demsovna Voronianskaia (Q")
nc de tnr am considerat ntotdeauna c este de neiertat si de ne--nteles s-ti pui simpatiile
personale mai presus de datorie, cu att mi mult pentru un zek experimentat ca mine. (Nimeni nu
mi-ar fi bgat n cap atunci c Pasternak deja publicase, c deja vorbise cjj acel discurs de la
Stockholm ar fi putut s fie la fel de nein-cisiv ca si justificrile lui din ziare.)
Eu cu att mai clar ntelegeam, concepeam o idee n legtur cu care voiam s-i smulg viitorului
niste asigurri: mie acest premiu mi este de trebuint! Ca o etapa n cucerirea unei pozitii, n
desfsurarea btliei! Cu ct l voi primi mai devreme, cu ct m voi consolida mai mult, cu att mai

tare voi lovi! Cu sigurant, voi actiona atunci ntr-un mod cu totul opus celui al lui Pasternak: cu
temeritate voi accepta, cu temeritate voi pleca, voi tine discursul cel mai temerar. Asta nseamn
c mi vor bara drumul de ntoarcere, n schimb, eu voi publica totul] Voi spune totul] Voi folosi
toat dinamita acumulat ncepnd de la boxele de la Lubianka, trecnd prin scoaterile la raport n
lagrele de step n plin iarn, n numele tuturor celor sugrumati, al tuturor celor mpuscati, al
tuturor celor morti de foame, al celor morti de frig! S m ridic pn la tribuna premiului Nobel
si s provoc deflagratia! C-mi atrag pentru toate aceste fapte osnda unei vieti de proscris nu
este un pret prea mare! (De altfel, practic, m vedeam ntors dup un mic numr de ani.)
La drept vorbind, Ivan Denisovici, asupra cruia se aruncase ntreaga lume, vaznd n el, din
partea lui Hrusciov, un gest politic de senzatie, nu altceva (travestit n englez la Moscova de
lingul si crpaciul R. Parker), nu m apropiase prea mult de premiul Nobel. Totusi, n forul meu
interior, amestecnd proiecte si presentimente, nu stiu prea bine de ce, eu credeam n acest
premiu si-1 asteptam ca pe ceva care nu putea s nu vin. si aceasta n ciuda faptului c
Pasternak, prin renuntarea lui si apoi prin moartea lui, care urmase curnd, nchisese drumul care
i-ar fi permis laureatului urmtor s vin din Rusia s ia premiul: cum s mai acorzi rusilor un
premiu care-i omoar?...
si anii treceau, si eu continuam s-mi scriu operele, dar de publicat nici vorb... asa ceva era de
natur s te pun cu capul pe butuc; era din ce n ce mai greu s te dosesti si din ce n ce mai
suprtor s le blochezi accesul la oameni dar ce iesire putea s aib un swiitor subteran?...
369
n toti acesti ani am nutrit o convingere pe care nu mi-am schirn-bat-o asa m formasem n
lagr, asa gndeam mpreun cu prietenii mei de lagr: valorificnd ceea ce ne nvtase viata de
ocnasi, lovitura cea mai puternic trebuia s-o aplicm atmosferei sttute de la noi, dar atacnd de
acolo. Atunci, tot arsenalul meu mi-ar fi la ndemn, nici un cuvnt n-ar mai fi ascuns, deformat,
stlcit. mi nsusisem att de temeinic aceste idei, nct n 1968, cnd Alia (Na-talia Svetlova)1,
stupefiat, a ncercat din rsputeri s m determine chiar s mi le schimb, a fost rndul meu s
rmn stupefiat. Ea sustinea c, plecate de acolo, toate cuvintele mele vor ricosa de crusta de fier
care s-a format pe trupul trii noastre si c, atta timp ct eu m aflu n interior, masa poroas si
receptiv le absoarbe, com-pletnd si rotunjind ceea ce n-a fost spus deloc sau a fost spus numai
aluziv. Pentru mine era clar: ea judeca asa pentru c nu cunoscuse viata de lagr.
Totusi, ea nu era pentru mine un interlocutor ntmpltor, ntlnit o singur dat. Ctre 1969 am
hotrt s-i las ei toat mostenirea mea, tot ceea ce scrisesem, si redactrile definitive si cele
intermediare, schitele, notele, copiile, materialele auxiliare, tot ceea ce ar fi fost pcat s fie ars;
ct priveste posibilitatea de a le pstra, de a le transporta, de a le memora, de a tri n postur de
conspirator capul meu nu mai era suficient pentru asa ceva, nu mai erau suficiente nici fortele,
nici timpul, nici locul. Tocmai trecusem atunci de cincizeci de ani si aceast dat marcase o nou
etap n activitatea mea: nu mai scriam despre lagre, terminasem totul; acum m astepta o
lucrare urias cu totul nou un roman despre anul 1917 (care, cum credeam eu la nceput,
avea s-mi ia zece ani). Ajuns n acest punct, era timpul s dispun n legtur cu tot trecutul, s
fac un testament si s iau msurile necesare pentru ca toate acestea s se pstreze si s se
realizeze chiar si fr mine, chiar si independent de mine, prin contributia unor mini de
mostenitor, ferme si credincioase, si a unui cap care s mprtseasc vederile mele. Pentru
mine, faptul de a fi gsit toate acestea strnse buchet, era o fericire, era o usurare si, pe tot
parcursul lui 1969, ne-am ocupat de acest transfer de probleme. Tot atunci am gsit mpreun
modalitatea de a-i da procur avocatului Heeb pentru a-mi apra interesele n Occident si pentru
a ne crea un punct de sprijin n stri1 A doua sotie a lui Soljenitn. (N. t.)
370
ntate, apt s ne fie filial si prelungire n eventualitatea c am disprea si unul, si cellalt. si un
canal" sigur pn acolo pentru comunicare n ambele sensuri. Pe neauzite, pe nevzute,
ntreprinderea mea literar se transforma n lucrri de fortificatie.
n conditiile acestei activitti, chestiunea de a sti unde voi fi si ce se va ntmpla cu minepeste
un an, peste doi ani nu avea deloc un caracter teoretic; ea conditiona, la fiecare pas, decizia
ce urma a fi luata, n plus, mai existau si alte planuri, foarte concrete: nc din 1965 m preocupa
ideea unei reviste cnd pentru viitor, ntr-o Rusie liber, cnd n samizdat si ncepnd din
prezent. (Subtitlu: Revist de literatur si de problematic social", cu sectii avnd ca obiect

proza, critica n materie de literatur si art, istoria Rusiei din secolul al XX-lea, omenirea si
contemporaneitatea, organizarea viitoare a Rusiei, revista crtilor.) n vara lui 1969, instalat
mpreun cu Alia la Krasni Rucei pe malul Pinegi, am elaborat mpreun un sistem foarte
complex pentru a edita revista, n cadrul acestui sistem, ea urma s fie publicat aici n samizdat
(un serviciu de difuzare o redactie mai subteran, n activitate o si mai subteran redactie
ocult, gata s preia treburile dac redactia n activitate se prbuseste si gata s-si creeze o a
doua redactie ocult); n ce m priveste, eu voi fi poate aici, poate si acolo, dar, si n acest caz,
semnez revista (colaborez de-acolo). Totusi, n timp ce puneam la cale toate aceste lucruri, ne
reuseam s ne ntelegem n problema capital: Alia socotea c trebuie s triesti si s mori n
patria ta, indiferent de ntorstura pe care ar lua-o evenimentele, iar eu, ocnasul perfect, mi
ziceam c n-au dect s moar ei, imbecilii, eu opera vreau s mi-o public n timpul vietii. (A tri si
a publica totul n Rusia era atunci ceva prea riscant, ceva imposibil.)
Ca o ironie a sortii, tocmai n aceste zile Anatoli Kuznetov a fugit n Occident. stirea ne-a parvenit,
prin tranzistor, la Pinega. A fost panic mare la vrf; el jubila ns, creznd poate c de-acum o s
schimbe tot cursul istoriei. Ole! Greseal de transfug, extrapolare a proportiilor. si mai ales: aici la
noi, n URSS, n clasa cultivat, aproape nimeni nu 1-a aprobat, si nu numai pentru supusenie
tat de KGB, pentru jocul de-a turntoria, ci si pentru nsusi faptul c-a fugit: el a tras numrul
cstigtor! Unui om oarecare, hr-turt, i se poate ierta; dar unui scriitor? Atunci ce fel de scriitor
de-al mai esti tu? Noi sntem oameni irationali: rtcim zeci de
371
ani si lipim prin zoaie, bombnim c lucrurile merg prost. si nu ne dm osteneala s ne
despotmolim. Dar dac unul reuseste s se deznoroieze si-si ia lumea n cap, ncepem s
strigm: Trdtorul! nu mai e de-al nostru!" (Totusi, n curnd situatia s-a schimbat radical: ndat
ce s-a deschis ct de ct supapa emigrrii nu putini scriitori au plecat spre alte zri, iar clasa
cultivat a ncetat s mai condamne acest fapt.)
si cum gndea guvernul? Snt convins c la fel ca si mine. Ct snt aici, snt n cusc nu-i sperii
dect pe jumtate, oricnd pot fi clcat n picioare. Dar de-acolo i ngrozesc, reusesc (atta
tirnp ct nu mi-au nfipt un cutit n spate, ct nu m-au otrvit, ct nu mi-au tras un glont n cap, ct
nu m-au aruncat dintr-un tren n miscare)1, reusesc s aduc la lumina zilei tot ceea ce au
camuflat ei timp de o jumtate de secol! si dup ce le voi trage aceste bice pe spinare, viata o
s le devin imposibil sau or s arate ca niste epave (asa mi se prea mie).
n timpul lui Stalin, conceptia era urmtoarea: toti cei care nu erau de acord trebuiau legati
fedeles. Dar, se vede treaba, n ultimii ani, unele adieri noi rzbiser chiar si prin calota groas a
craniilor lor obtuze: ntemnitarea lui Siniavski si Daniel a provocat un scandal international la care
autorittile nu se asteptaser; ndat ce 1-au expediat pe Tarsis n strintate, toate s-au linistit,
neplcerile au ncetat. (C eu nu eram chiar Tarsis, asta depsea puterea lor de ntelegere.) si
iat c Diomicev, n convorbiri n tete--tete ca acelea pe care le avea cnd cu un scriitor, cnd cu
altul, ncepuse s trncneasc:
l vom trimite pe Soljenitn n strintate, la stpnii lui, s vad paradisul capitalist o s se
ntoarc de-a busilea acas.
Mi s-a povestit despre acest lucru, nu i-am dat important. Procedeu obisnuit al Aghitprop-ului,
mi-am zis. Deodat, la zece zile dup perdaful pe care 1-am tras secretariatului Uniunii
Scriitorilor, n seara de 25 noiembrie 1969, deschid la Vocea Americii" si aud: Scriitorul Soljenitn
este expulzat din Uniunea Sovietic." (Ei au transmis eronat informatia din Ligazeta de a doua
zi.)
Asta se ntmpla la dacea lui Rostropovici, n primele luni ale sederii mele acolo; tocmai m
aranjasem. M-am ridicat n picioare. Aproape c m-au trecut fiorii. Poate c peste cteva ore
peste
1 Aluzie la asasinarea unor personalitti ruse rmase n Vest. (N.t.)
372
cte anume? vin s m ridice. Pentru manuscrise, pentru materiale* pentru crti pe loc
trebuiau inventate multe, nemsurat de tnulte! Degeaba te pregtesti toat viata, totdeauna ceva
te poate lua pe nepregtite. Am iesit s m plimb pe micile alei ale pdurii. Era o sear
neobisnuit pentru anotimpul n care ne gseam: cald, umed, ntunecoas, punctat de un vnt
ameninttor. M plimbam, mi ncrcm pieptul cu aer proaspt. si nu m suprindeam nici de
lupte sfsiat, nici de ndoieli framntat: totul se derula dup un plan prestabilit.

Una dintre figurile mele preferate este tareviciul Gvidon al lui Puskin.1 Pruncul trebuia s moar.
Ca s fie siguri c asa se va ntmpla, 1-au bgat mpreun cu mama lui ntr-un butoi bine clftuit pe care 1-au aruncat n valurile mrii. Dar butoiul nu s-a scufundat. Pruncul de-o schioap
crestea din or-n or. La un moment dat, se opinti putin, se ndrept de spate,
Sparse fundul si iesi afar!
pentru a esua, ce-i drept, pe un trm strin. Iesi singur si, s notm, si scoase mama la lumin.
Nu este necesar ca imaginea s se potriveasc pn la detaliul trmului strin, si nemsurat de
mare este onoarea de a-ti repune n libertate Mama, dar c fundul butoiului prie sub tlpile
mele si doagele se rostogolesc peste mine, iat ce simt de ctiva ani. Singurul neajuns este c eu
n-am prins momentul precis cnd tocmai am desfundat butoiul; faptul deja s-a consumat? n chiar
momentul cnd excluderea mea din Uniunea Scriitorilor s-a transformat ntr-o nfrngere
rsuntoare pentru prigonitorii mei si ai nostri? Cnd zidul de treizeci si unu de scriitori occidentali,
manifestnd unitatea literaturii mondiale, a declarat ntr-o scrisoare publicat de Times c nu va
permite nimnui s se ating de mine? Sau asta este nc problem de viitor? si acum cnd scriu
este nc problem de viitor?
Ceva din pritul sta a ajuns si la urechile acestei instante care a ndrznit s ngenuncheze
Cehoslovacia, dar nu pe mine; vreo aschie ascutit din aceast lemnrie crpat a zburat pn la
ei cci nu m expediau n strintate, nu (peste o or mi s-a adus Litga-zeta de a doua zi; era
un exemplar subtilizat din redactie), ci singurul gest pe care-1 fceau era c m invitau, mi
permiteau s plec,
n povestirea n versuri tarul Saltan. (N.t.)
373
Dar asta-i alt combinatie. Dac ar fi fcut propunerea asta zek-ului oropsit de la Ekibastuz, o
clip n-as fi stat pe gnduri. Dar omul care eram astzi, s i se fac o asemenea propunere? Learn rspuns rspndind prin Moscova un cuvnt", ca samizdat oral:
Ei mi permit s-mi prsesc casa printeasc, o, ct snt de binevoitori! Ei bine, si eu le permit
lor s plece n China.
Ei m-au gratificat cu o nteptur ntr-o revist. Apoi n alta. n Occident, asta a avut un ecou
minunat. si norvegienii, oameni cu spirit inflexibil, singurii din Europa care un minut n-au iertat si
n-au uitat invadarea Cehoslovaciei, mi-au propus chiar un azil la ei, resedinta de onoare a
Norvegiei. Era vorba de resedinta care se atribuia unui scriitor sau unui artist. Soljenitn s-si
instaleze n Norvegia masa de scris!" Mi-am petrecut cteva zile n aceast atmosfer. O tar se
oferea ea nssi s-mi fie a doua patrie, gata s m primeasc la ea cu bratele larg deschise.
Nordul. Iarna, ca si n Rusia. Uneltele trnesti, vesela de lemn, ca n Rusia.
Pauz. Sferele nalte se linistiser. si eu tceam.
Nu este usor de abandonat proiectul ambitios al unui zek; operele nepublicate si strig vointa de
a tri. Dar, lund contururi triste, crestea si o alt idee nscut n mijlocul umilirilor vietii de lagr:
am ajuns noi s ne confundm asa de tare cu broastele sau cu iepurii nct s trebuiasc s
fugim de toat lumea? De ce trebuie s le cedm cu atta usurint pmntul nostri/! Cci ncepnd
din anul '17, noi cedm totul, toat lumea cedeaz totul pare mai usor asa. Cti au czut deja
n aceast eroare au supraestimat fortele celorlalti, le-au subestimat pe-ale lor. Dar au existat
oameni ca Ahmatova, ca Palcinski, care n-au plecat, n 1923, acestia au refuzat s semneze
declaratia care le-ar fi facilitat emigrarea.1
Sntem noi chiar asa de slabi nct s nu putem lupta aici! n orice caz, autorittile luau deja n
calcul ideea de a se debarasa de indezirabili expediindu-i n strintate idee a lui Dzerjinski si
a lui Lenin, plan stabilit pentru noua, a treia" emigratie, lucru pe care noi nici nu puteam s ni-1
imaginm atunci, la sfirsitul lui 1969-n-ceputul lui 1970. La diverse seminarii secrete se striga n
gura mare: Soljenitn, duc-se din tara noastr!" Totdeauna informat
1 La sfrsitul lui 1922 si la nceputul lui 1923, un numr de intelectuali si de artisti au fost expulzati
din Rusia, conform ordinelor lui Lenin care vedea n ei niste contrarevolutionari. (N.t.)
374
naintea celorlalti, Louis se nfiinta pe la receptiile corpului diplomatic, fcea oferte personalittilor
occidentale: Nu-i asa c o s-1 invitati pe Soljenitn s tin conferinta?" Dar o s-i dea voie
s plece?" ntrebau ei mirati. O s-i dea-a!"
Dar, public, nu se spunea nimic n plus. Criza mea de toamn, care se cam prelungise, prea s
fi trecut. Nu m-au expulzat de la dacea lui Rostropovici, unde locuiam fr nici o form legal,

fr viza militiei si, pe deasupra, si n zona guvernamental, de unde oricine te poate scoate la o
simpl ridicare a degetului mic; n acest refugiu al meu nu m-au controlat, nu m-au deranjat. si
putin cte putin m-am reechilibrat interior si exterior, am grbit lucrul la Au-gust-\\\ meu si, n tot
acel an '70, as fi tcut ca pestele, un piuit n-as fi scos... dac n-ar fi avut loc, la nceputul verii,
nefericitul incident cu Jores Medvedev. Tocmai n acele luni, cnd terminam prima redactare si o
ncepeam pe a doua, cnd trebuia s se contureze reusita sau nereusita ntregii forme a lui R-17;
si era asa de necesar s fie o reusit! Dac era nevoie de o relatare sistematic si consistent,
apoi aceasta era tocmai despre revolutie: cci n curnd, de pe ambele prti ale baricadei, se va
ntreprinde escamotarea ei, astfel c nici un om al condeiului nu va mai reusi s afle adevrul.
Niste prieteni, care ncercau s m descurajeze, mi-aduceau argumente logice privind ursita
scriitorului.
Dar aici nu mergea s te folosesti de cntarul ratiunii: ndat ncepe s te ard sub tlpi, ti dai
seama c este o tigaie si nu pmn-tul cum s nu ncepi a dansa? Este rusinos s te vrei autor
de romane inspirate din istorie cnd, sub ochii ti, autorittile reprim oameni. Halal autor al
Arhipelagului as fi eu dac n legtur cu prelungirea acestuia pn n zilele noastre as pstra o
tcere diplomatic. Internarea lui J. Medvedev ntr-o cas de nebuni era, pentru intelectualitatea
noastr, chiar mai periculoas dect evenimentele din Cehoslovacia si mai grav din punct de
vedere al principiilor: era propria noastr gtuire. si m-am hotrt s scriu. Primele redactri le-am
nceput pe un ton foarte ameninttor:
AVERTISMENT
(adic i vizam pe ei toti, pe cli. La nceput m ambalez foarte tare, apoi devin mai moderat.)
De-a lungul anilor mei de lagr, am nvtat s-i cunosc si s-i nteleg pe dusmanii omenirii: ei
respect Pumnul si nimic altceva; cu ct i lovesti mai zdravn cu pumnul,
375
cu att esti mai n sigurant. (Occidentalii nu vor ntelege niciodat acest lucru, ei sper mereu si mbuneze prin concesii.) ndat ce deschideam ochii dimineata, simteam n mine o pornire nu s
reiau lucrul la roman, ci s rescriu nc o dat Avertismentul; gndul acesta era mai puternic dect
mine, nu-mi ddea pace nicicum, ncepnd cu redactarea a cincea, formularea s-a mai mblnzit:
I At CUM TRIM [l 4]
n noiembrie 1969 mi se reprosase c, prin repeziciunea cu care srisem s rspund Uniunii
Scriitorilor, mpiedicasem pe fratii mei scriitori si opinia public s-mi ia aprarea, i speriasem cu
vehementa mea. Acum, ca s nu-i dunez lui Medvedev cu aceast vehement, mi-am pus fru,
m-am retinut, i-am lsat pe academicieni s se exprime si numai n ziua de Rusalii, la mijlocul
lui iunie, am dat und verde scrisorii. Pentru afacerea Jores, poate c n realitate ea era de-acum
superflu autorittile se speriaser si fr ea. ns eu aduceam acuzatii grave n legtur cu
casele de nebuni. Chiar dac nu pe Lunt1, pe unii i bgasem totusi n sperieti. Drept urmare, pe
viitor unii vor avea o strngere de inim n fata unor asemenea cazuri.
Scrisoarea aceasta nu mi se putea ierta. si n msura n care exist informatii demne de
ncredere, putem spune c hotrrea cu privire la expulzarea mea din tar a fost luat n aceste
zile de iunie. Fruntatii realismului socialist (n numr de doisprezece dup exemplul apostolilor, se
pare) au pus la cale un demers pe lng guvern. Ei cereau ca aceast canalie de Soljenitn s fie
expulzat dincolo de fruntariile sfintei noastre patrii, n privinta aceasta, ideea nu era deloc nou,
dar, oficial, operatiunea se declansase. Markov si Vo-ronkov, atelaj alert, au transmis chestiunea
la Litgazeta cu, n completare, se spune, decretul deja gata prin care Sovietul Suprem m priva
de cettenia sovietic.
Dar, o dat n plus, masina nu a functionat, undeva o rotit sau un surub nu s-a supus comenzii.
Eu gndesc c rationamentul autorittilor a fost urmtorul: legtura cu povestea lui Jores este
prea evident, prea strns, este jenant s-1 alungm din cauza aceasta, mai amnm chestiunea
dou-trei luni, pn atunci se mai face el vinovat de ceva...
1 Unul dintre psihiatrii" celebrului spital-nchisoare Serbski. (N.t.)
376
jn timpul acesta, Mauriac Dumnezeu s-1 aib n paz! porni1 campania sa menit s m
fac laureat al premiului Nobel. Si din nou tot jocul alor nostri a fost dat peste cap: expulzarea
mea n acest moment ar fi avut aerul unui rspuns ctre Mauriac, ceea ce ar fi fst stupid. si
dac, n caz c as fi primit premiul, m-ar fi expulzat din cauza premiului, ar fi fost la fel de stupid.
si atunci si-au camuflat planul: mai nti s fac n asa fel ca povestea cu premiul s fie

nmormntat, apoi s m expulzeze.

(si eu, n aceast toamn, tocmai terminam, terminam August.)
nmormntrile de acest gen erau la noi specialitatea casei. A fost convocat o important comisie
de scriitori (n fruntea ei, Kon-stantin Simonov cel cu multe fete si liberal nobil persecutat si
conservator venerabil care avea peste tot us deschis). Comisia trebuia s mearg la
Stockholm s lmureasc n manier socialist opinia public suedez care, rusinat, trebuia s
nteleag c nu era bine s fac jocul fortelor ntunecate ale reactiunii mondiale (n Occident nu
exist om care s reziste n fata unor asemenea argumente). Totusi, ca s nu se plteasc niste
diurne de prisos, s-a dat indicatie comisiei s plece la jumtatea lui octombrie, tocmai la termen.
Dar iat c Academia Suedez stabileste ca actiunea s aib loc cu dou sptmni mai
devreme, adic nu n a patra, ci n a doua joi a lunii! Ah, unde n-au nceput s urle ai nostri,
muscn-du-si degetele!...
Pentru mine, 1970 era ultimul an n care premiul Nobel mi mai era necesar, mai putea s majute. O dat ce-ar fi trecut acel moment, lupta as fi nceput-o de unul singur, fr premiu. Sosise
timpul ca Arhipelagul s explodeze n Occident, ncepusem deja s pregtesc ncetul cu ncetul si
o declaratie public (s-a pstrat prima schit): .. .De ce internarea oamenilor de aici n spitale
psihiatrice nu str-neste indignarea Occidentului asa cum au strnit-o experimentele medicale ale
nazistilor?... i trdm pe morti si ne facem de ocara prin tcerea noastr. Dar va veni o vreme
pentru judecat si rsplat si fie ca aceast carte s-si asume rol de martor..."
Premiul s-a abtut asupra mea ca o ninsoare benefic! A venit ca n acel episod cu Hemingway:
m-a deturnat de la romanul meu, mii mai lipseau doar dou biete sptmni ca s termin
Augustl... De-abia am reusit apoi s-1 duc la bun sfrsit. A sosit! si norocul Weu a fost c a
sosit, de fapt, devreme: 1-am primit atunci cnd prac-"C nu artasem lumii tot ceea ce scrisesem,
ci numai Ivan Denisovici,
377
(r
Pavilionul si Cercul (varianta inofensiv), toate celelalte tinndu-le n rezerv. Acum, de la aceast
nltime, puteam s fac s alunece crtile una dup alta la vale ca niste corpuri sferice, cstignd
pondere prin efectul gravitatiei: cele trei tomuri ale Arhipelagului, Cer. cul-96, Captivii, stiu
tancurile adevrul, poemul despre lagr.
A sosit premiul si a netezit toate erorile anului 1962, erori de tergiversare, de secretomanie.
Acum era ca si cnd acestea n-ar fi existat niciodat.
A sosits-a abtut ca o avalans de apeluri telefonice la dacea lui Rostropovici. De-un veac nu
m mai sunase nimeni acolo - si brusc attea telefoane n cteva minute. O femeie cam
napoiat cam prostat chiar, locuia n camera de serviciu a dacei; la fiecare trit al telefonului,
ddea buzna peste mine, care eram pentru ea vecinul", m prindea de brat si-mi smulgea
receptorul:
Spuneti-mi, v rog, vorbiti cu un corespondent! Numai o clip, s-i reclam pe-stia care nu-mi
dau si mie o locuint!
Ea credea c la captul firului este corespondentul Pravdei, ne-imaginndu-si c exist si alt fel
de corespondenti.
Era norvegianul Per Egil Hegge, un excelent vorbitor de rus, ceea ce rar se mtlneste printre
corespondentii occidentali de la Moscova. Dduse undeva peste numrul meu de telefon si acum
m chestiona: voi accepta premiul? M voi duce la Stockholm?
Am rmas pe gnduri, apoi m-am dus dup creion si hrtie; Hegge putea s cread c m-am
zpcit, n realitate eu mi fcusem un plan: timp de o sptmn s nu reactionez nicicum si s
astept s vd cum vor ncepe ai nostri s latre, de ce se vor lega mai nti. Dar telefonul
corespondentului mi ddea socotelile peste cap. A pstra tcerea, a m eschiva, nsemna deja a
aluneca pe o pant funest. si, dup planul pe care mi-1 fcusem demult, eram hotrt s nu-l
imit n nici o privint pe Pasternak, s procedez n toate invers de cum a procedat el: nu-mi
rmnea dect s declar ferm: Da! Accept! Da, m voi duce negresit, n msura n care aceasta va
depinde de minei (Chestia e c la noi repede te trezesti cu ctusele la mini.) si voi mai aduga
ceva: sntatea mea este excelent si nu m mpiedic de la un asemenea voiaj! (Pentru c, la
noi, toti indezirabilii snt invariabil bolnavi, de aceea nu cltoresc ei.)
n clipa aceea nu m ndoiam defel c am s m duc.
Apoi, n telegrama mea de rspuns ctre Academia Suedez, affl spus: Consider premiul Nobel

ca pe un omagiu adus literaturii ruse

378
, Desigur nu sovietice, se ntelege de la sine) si apstoarei noastre istorii"
Iniediat au nceput s m ncolteasc surprizele. Cci orict ar fi de tiate firele de comunicatie cu
Occidentul, curentul trece totusi 3' Pe c*" indirecte au nceput s-mi parvin diferite semnale. Mai
nti reprosuri: de ce aceast aluzie la apstoarea istorie, o s se spun c mi s-a dat premiul pe
considerente politice! (Dar eu nici n-am nevoie de premiu dac nu se tine seama de aceast
apstoare istorie. Dac istoria noastr ar fi roz, atunci ne-am descurca j gr voi!) Apoi, pe dou
ci ocolite, una si aceeasi ntrebare: n-as vrea eu s evit vlva n jurul cltoriei mele la
Stockholm? n special Academia si Fundatia se tem de manifestatii ostile la adresa mea din
partea unor studenti de tendint maoist asa c n-ar fi mai bine s renunt eu la Grand-Hotel,
unde se cazeaz totdeauna laureatii, si s fiu de acord ca gazdele s m ascund ntr-un
apartament linistit?
Asa deci se pune problema! Care va s zic, drumul de la locul de adunare a efectivului lagrului
la locul de atribuire a premiului I-am parcurs pentru a m ascunde ntr-un apartament linistit din
Stockholm si pentru a m lsa condus n masin n compania unor detectivi, ca s scap de niste
mucosi sclivisiti!
Prin posta paralel, n-am rspuns nimic atunci au nceput s-mi parvin informatii si prin posta
obisnuit: de la Fundatia Nobel, o telegram pe aceeasi tem: noi ne vom strdui s gsim
pentru sejurul dumneavoastr un loc mai linistit si mai discret"; de la Academie, o scrisoare: ei
consider c dumneavoastr nsiv ati dori ca vizita pe care o veti face la Stockholm sa se
desfsoare ntr-o atmosfer ct mai calm", si ei vor face tot posibilul ca s v asigure o cazare
bine protejat. Permiteti-ne s adugm c, n ce-1 priveste, cstigtorul premiului nu este ctusi
de putin obligat s aib contacte cu presa, radioul etc."
Ct mai calm"! nu vreau asa ceva pentru nimic n lume! S nu am contacte cu presa si cu
radioul?" Atunci s m duc la naiba?
Suedezii avuseser curaj pn la un moment bine definitpn a momentul n care deciseser
s-mi atribuie mie premiul. (si ct recunostint le datoram mult, mult, ct ncape ntre cer si
p-fliint!) Dar mai departe de asta, ei nu merg se tem de scandal, se tem de politic.
379
Da, aceasta si trebuie s fie conduita lor, o cere decenta. Dar ere ierul meu de ocnas incorijibil nu
se astepta deloc la aceasta. P0r nesti la drum gnduri duium, poticnindu-te intri n coloan d
cinci, cu minile la spate, si-ti spui: ei acolo nu asteapt dect s ne aud. Dar ei nu asteapt
deloc. Ei decerneaz premiul pentru Hte ratur. si, fireste, nu vor politic. Or, pentru noi, aceasta
nu este politic", aceasta este viat pur si simplu.
Astfel, evolutia lucrurilor urma o linie. Dar, urmnd o alt linje la cteva zile dup anuntarea
premiului, m fulger un gnd: iat momentul cnd pentru prima dat pot s vorbesc cu guvernul,
cum s-ar zice, de la egal la egal. Nu este nimic rusinos n chestia asta-am cucerit o pozitie de
fort si de pe aceast pozitie voi vorbi. Eu nsumi, nimic nu cedez, dar le voi propune lor s
cedeze, s ias decent din ncurctur.
Era clar cui trebuia s-i adresez propunerea: lui Suslov! De ce m-a salutat.el asa de cordial atunci
n foaier, cu prilejul ntlnirii de la Kremlin? Cci unde mai pui c prin apropiere nu era Hrus-ciov,
nu 1-a vzut nimeni din biroul politic nseamn c nu era vorba de o manifestare de servilism.
Pentru ce deci? Expresia unor sentimente sincere? Un liberal conservat n biroul politic?
Ideologul principal al partidului!... Sau se gndea cum s m atrag spre partid?... (Apropo, cu
patru luni nainte, n iulie 1962, tocmai Suslov a fost acela care-1 convocase pe V. Grossman n
legtur cu romanul care-i fusese confiscat: prea mult politic, iar despre lagr dumneata
vorbesti din auzite; cine ns scrie asa, d dovad de superficialitate. Se lsase cu toat
greutatea n fotoliu, era sigur de sine: nu, nu din auzite romanul respectiv nu va aprea
niciodat; a fost nmormntat. si apoi, subit, o asa mare bucurie pentru el: Ivan Denisovici\...)
Asta mi-a rmas ani de zile ca o enigm, ca o poveste niciodat lmurit. Dar nici drumurile
noastre nu s-au mai ncrucisat. si acum, n octombrie 1970, ceva m mpingea ctre el! [15]
Aici ar fi suficient s se dea curs propunerilor mele (amnistierea cititorilor arestati, publicarea fr
ntrziere si vnzarea liber a Pavilionului, ridicarea interdictiei pentru scrierile anterioare, apoi si
publicarea lui August). Dac s-ar lua aceste msuri, s-ar produce o schimbare nu numai n ce m
priveste pe mine, ci si n ce priveste tot climatul literar si, n continuare, nu numai climatul literar.

s1 desi inima arde de nerbdarea de a ntreprinde ceva de anvergura,

380
eva hotrtor istoria totusi se schimb sub actiunea celor care, par-. nj aj politicii pasilor mrunti,
nu sfsie urzeala evenimentelor. Dac ar fi posibil s schimbm lin situatia de la noi, atunci ar
trebui ne mpcm cu aceast idee, ar trebui s-o si materializm. si acest lucru ar fi mult mai
important dect s mergem s dm explicatii Occidentului.
Dar nimic nu s-a clintit. Nu s-a dat niciodat nici un fel de rs-nuns. si, aceast chestiune ca si
n toate celelalte, n aroganta si deruta lor, ei au lsat s treac toate scadentele pn la care ar fi
putut s ndrepte ceva.
ntre timp, suedezii mi trimiteau listele privind desfsurarea ceremoniei: pe ce dat are loc cutare
banchet, unde se vine n smo-king, unde cu papion alb, n frac. Mi se spunea c speech-u\
trebuie rostit n timpul banchetului (n timp ce toat lumea bea si mnnc veselindu-se eu s
vorbesc despre tragedia noastr?), c s nu dureze mai mult de trei minute si c e de dorit s
contin numai cuvinte de recunostint.
n culegerea Les Prix Nobel mi-a aprut n fata ochilor privelistea exasperant a unei cohorte de
laureati adusi la acelasi numitor: toti cu zmbete jenate si cu mape doldora de diplome.
Previziunile mele se prbuseau a cta oar? , fermitatea deciziilor mele se dovedea inutil.
Apucasem s triesc pn la incredibila minune, dar habar n-aveam cum s-o exploatez, mi
ddeam seama c a fi amabil cu cei ce-mi decernaser premiul se traduce nu printr-un discurs
rsuntor, ci prin a tcea, a fi decent, a zmbi protocolar, a te prezenta ras si frezat. Binenteles,
poti s compui si s citesti un discurs pentru premiul Nobel. Dar dac si cu aceast ocazie ti-e
team s spui lucrurilor pe nume, atunci la ce bun s mai apari n fata respectivei Academii?
n aceste luni de iarn urma s vin pe lume primul meu copil1, si iat c premiul aducea
desprtirea dintre mine si Alia; si eu plecam asa cum deja hotrsem ntre noi. Fr speranta de
a-mi vedea mcar o dat fiul pe cale de a se naste.
Plecam pentru ca sufletul meu de scriitor s ncerce sentimentul e'iberrii si s prind puteri
pentru lucrarea care urma. Plecam s conving Occidentul? S-1 zgudui? S-1 activizez?
Ermolai, primul copil al Nataliei si al lui Aleksandr Soljenitn. (N.t.)
381
si n tar? Cine va citi toate acestea, si cnd? Cine si cnd va ntelege c pentru crti, a pleca
era o solutie mai bun?
Eu, la cincizeci de ani, jurasem: unicul meu vis este s m arat demn de sperantele Rusiei care
citeste". si la cincizeci si doi de ani mi s-a ivit ocazia s plec si eu am fugit?...
Dar ce altceva, la drept vorbind: s rmn n tar si s m bat pn la capt? si fie ce-o fi?
nc o dat obsesia asta cu a te prezenta ras si frezat si cu papionul alb...
Ca printr-o ironie pedepsitoare, pentru a m fi pripit n a-1 condamna pe Pasternak, predecesorul
meu, eu, aflat la momentul suprem al deciziilor, am amutit si am nceput s sovi.
Iat cum voiam eu s procedez: s-mi nregistrez pe magnetofon discursul pentru ceremonia n
cadrul creia urma s mi se nmneze premiul Nobel, s trimit banda acolo si s-o asculte ei la
Stockholm. Iar eu s fiu aici. Asta e ceva grozav! Mai grozav ca orice!
Dar n aceste sase sptmni ncordate (pentru mine, un interval suprancrcat cu probleme
familiale) n-am mai fost n stare s-mi ntocmesc discursul.
Iar la Saratov sau Irkutsk, viitorului laureat, urmtorului, i va crpa obrazul de rusine pentru acest
Soljenitn: de ce st sta asa, ca unul care nici nu muge, nici nu fat? De ce nu se duce acolo s
trnteasc un discurs de s le mearg fulgii\
Ai nostri de-abia asteptau s plec, pndeau momentul! Plecarea mea ar fi fost conform cu
regulile unei partide de dame: traversam, se pare, toat tabla de joc, luam n trecere cteva piese
dar tocmai prin asta pierdeam! Adevrul 1-am aflat ulterior: era deja gata decretul prin care mi
se anula calitatea de cettean al URSS. Nu mai rmnea dect s mi se fac vnt dincolo de
granit. Exist termene pentru depunerea cererilor si formularelor; odat expirate aceste
termene, e prea trziu; nimeni nu cunoaste aceste termene, dar la Serviciul Vize si Pasapoarte, la
KGB si la CC se crede c toti le cunosc si unde nu se mirau de mine: cum de poate s le
rateze? n aceste sptmni, campania de pres lansat mpotriva mea s-a mai potolit si ea, ba la
un moment dat a ncetat complet-Numai pe la anumite sedinte de instructaj mai aveau loc unele
rbufniri, pe unii i mai lsau nervii; secretarul comitetului municipal Moscova al partidului si, dup
el, si aceste javre de internationa-

382
Tsti"1 ^e mu't vreme nu mai exista luare de cuvnt n probleme . ternationale" fr a se face
referire la mine) constatau:
"__Domnul Soljenitn, nu stim de ce, pn n prezent n-a depus
cerere de plecare din tar.
si Tvardovski, mi se spunea, n spitalul Kremlinului, suferea si l nentru mine si se ntreba
ngndurat: cum ar putea s primeasc remiulfr s mearg acolo? Zcea la pat, cu capacitatea
de a vorbi redus la jumtate, cu mna dreapt inert, dar ntelegea, putea s citeasc, urmrea
aventura mea nobelian si cnd recpta darul vorbirii, le spunea, strignd chiar, surorilor si
infirmierelor:
__Bravo! Bravo! Victorie!*
Dar eu aveam deja, pe mas, scrisoarea de refuz si n fiecare dimineat corectam ba o liter, ba
o virgul. Am stabilit exact intervalul de timp cu care scrisoarea mea s anticipeze declansarea
procedurii legate de nmnarea premiului: dou sptmmi. Cu toat inflexibilitatea n exterior a
statului nostru, n interior initiativa nu mi-a scpat din mini: de la primul pn la ultimul pas, m-am
comportat ca si cnd ei pur si simplu n-ar fi existat, i-am ignorat. Deci-sesem eu nsumi,
declarasem c m voi duce, iar ei nu ncercaser s m descurajeze; acum tot eu decideam,
declaram c nu m voi duce, dnd n vileag rusinoasele lor secrete politienesti si ei din nou au
nghitit glusca, nu s-au avntat s m deconsilieze.
Dar cum s expediez aceast scrisoare? Posta o va retine. Trebuie s-o duc eu nsumi celor de la
ambasada Suediei si s m nteleg cu ei: s-mi nmneze diploma si medalia la Moscova. Iat
ideea: strngem vreo cincizeci de intelectuali moscovitisi aici trntesc discursul! A vorbi de aici
va avea un efect si mai puternic, si nc ce puternic!
Dar cum s rzbesc la ambasad? Norocul mi surde: n fata ambasadei suedeze nu este nici un
militian! Intru n mica vil agreabil din pasajul Borisoglebsk. Un cotoi dolofan se lfie pe un
fotoliu.
' Personalittile autorizate a lua parte la manifestatii internationale si a apra cu aceste ocazii
interesele URSS. (N.t.)
Mai trziu n emigratie, B.G. Zaks mi-a spus c n decembrie 1970,1-a vizitat pe A.T. la spital. A.T.
se exprima greu, monosilabic, cum e?", cum s acolo?", dar asculta cu interes ceea ce i se
povestea, era foarte vesel, vioi, ndea mult (tusind ngrozitor n timpul acesta). si cnd i s-a relatat
despre aven-^ mea nobelian, a rostit tare si rspicat: Asa-i trebuie!" (Adnotare din 1986.)
383
La fiecare dintre usile pe care trebuie s intru m ia n primire un alt suedez (i prevenise Hegge).
Tocmai se ntorsese la Moscova G. Jarring, ambasadorul Suediei si, mai mult dect att, mediator
ntre arabi si israelieni, si, lucru nc si mai important, dup cutn fusesem prevenit, pretendent la
functia de secretar general al ONU detinut de U Thant, care ns se retrgea. De aici
preocuparea lui Jarring de a fi n gratiile guvernului sovietic. Era deja de sapte ani ambasador la
Moscova; era deci n post cnd premiul i-a fost decernat lui solohov, cu care de altminteri era
prieten la cataram si pe care-1 frecventa.
Impenetrabil, dur, zvelt, negru (n-ai fi zis c e suedez!), m-a ntmpinat cu oarecare retinere. Mam instalat confortabil ntr-un fotoliu si, fiuturnd scrisoarea, dar fr s-1 invit s-o citeasc, i-am
spus:
Iat, am scris o scrisoare ctre Academia Suedez cu privire la cltoria mea, dar m tem c,
prin post, va ajunge cu ntrziere si este important ca decizia mea s fie cunoscut nc din
acest moment. N-ati vrea s-o expediati dumneavoastr? [16]
El ntelege rusa, dar pe mine m-a ntrebat prin atasatul cultural Lundstrom pe post de interpret:
Ce decizie ati luat?
S nu m duc.
Avu o tresrire de satisfactie.
Mine dimineat va fi la Stockholm, mi spune el pe un ton mai linistit.
nseamn c merge prin curier diplomatic. Bine. mi expediez si autobiografia. Dar diploma si
medalia? Nu s-ar putea organiza o receptie la ambasada dumneavoastr?
Imposibil. Nu s-a vzut niciodat asa ceva.
Dar nici un caz ca al meu nu s-a vzut vreodat. Nu o luati naintea deciziei Academiei,
domnule Jarring. Lsati-o pe ea s reflecteze.

Sigur de el, Jarring rspunde: sau prin post, sau vi le nmnm noi n biroul meu, ca acum, fr
asistent.
Fr discurs? Asa nu-mi convine. Atunci s si le tin Academia.
Nu 1-am invitat s-mi citeasc scrisoarea n prezenta mea, am lsat totul si am plecat. Dar i
smulsesem promisiunea.
Am lsat s treac trei zile pentru ca Academia, primindu-mi scrisoarea, s decid ce are de
fcut. M hotrsem ca, la expirarea
384
celor trei zile, s-o public n samizdat. Academia mi-a trimis o telegram prin care-mi spunea c nu
vrea s dea publicittii scrisoarea dect n cursul banchetului. Dar pentru mine era trziu; trebuia
s dezvlui pe loc c nu m voi duce. Totusi, suedezii n-au resimtit efectul exploziv al
samizdatului rus: ceva le scpase printre degete, se pare la traducerea n suedez, si chiar si n
varianta deja publicat, si mi-au trimis o a doua telegram care s-o prind din urm pe prima: se
scuzau, erau dezolati c treaba a esuat si m ntrebau dac le mai trimit ceva pentru banchet.
Nu-mi fcusem nici un proiect: deocamdat spusesem unele lucruri la modul moderat, dar
esentialul era rezervat pentru discurs. Telegrama m-a impulsionat!
Asta nu era n planul meu, dar de ce, n fond, s nu scot un paragraf din discursul pentru premiu
si, sprjinindu-m pe nlntuirea datelor, s-1 nlocuiesc cu textul urmtor:
Majestate! Doamnelor si domnilor! Nu pot s las s treac neobservat ntmplarea remarcabil
care face ca ziua nmnrii premiului Nobel s coincid cu Ziua Drepturilor Omului..."
Domnilor, aceasta este ranchiuna mea de barbar contra dumneavoastr: de ce snteti asa de pusi
la patru ace sub lumina reflectoarelor? De ce este obligatoriu papionul alb si de ce nu se poate
veni n pufoaic de lagr? si ce obicei este acesta: discursul laureatului, un bilant, bilantul unei
vieti ntregi, s-1 asculti mncnd? Cum gem mesele ncrcate cu de toate; si ce feluri de mncare,
si cum acesti oameni neobisnuiti cu asa ceva si le trec masinal de la unul la altul, fr mcar s
le dea atentie, si le ngrmdesc, si le mestec, si le savureaz... si inscriptia cu litere de foc pe
ziduri mane, tekel, fares n-o vedeti?...
.. .Asadar, la acest banchet, s nu uitm c astzi niste detinuti politici se afl n greva foamei
pentru a-si apra drepturile si asa stirbite sau cu totul clcate n picioare."
Nu spun ai cui detinuti, nu spun unde, dar este clar c e vorba de situatia de la noi. si asta nu
este o nscocire; eu am cunostint de faptul c, pe 10 decembrie, zek-ii nostri, n nchisoarea
central din Vladimir, si ctiva la Potma, si ctiva n casele de nebuni, vor intra n greva foamei. Cu
ntrziere o s se dea de veste despre aceasta dar eu o fac exact atunci cnd trebuie.
(Printre mesajele de felicitare cu ocazia premiului, mi-a parvenit s1 unul, colectiv, din lagrele de
la Potma; si nc acolo este relativ
385
mai simplu s strngi niste semnturi, dar cum naiba au reusit cei de la nchisoarea din Vladimir
s fac s treac nousprezece semnturi prin zidurile de piatr? si dup cteva zile mi s-a adus
cel mai scump dintre mesajele de felicitare:
Ii contestm cu trie Academiei Suedeze prioritatea n a aprecia ndrzneala scriitorului si
cetteanului... l aprm cu zel... pe prietenul, pe vecinul de celul, pe cel cu care mpreun am
fost purtati din post n post.")
Fr ezitare voi trimite aceast scrisoare! M simt deja usor ca o pasre, de ce s nu-mi
permit aceast strengrie? Cum s-o trimit? Ei bine, tot prin ambasad.
S-a obisnuit ulciorul s mearg la ap.
Data trecut, temndu-m de piedici, m-am dus fr s telefonez. Acum am numrul:
Domnul Lundstrom?... Iat, am primit dou telefoane de la Academia Suedez, as vrea s m
sftuiesc cu dumneavoastr...
(Nu trebuie s-i spun c vin s-i pasez ceva.)
Bietul Lundstrom, vedeam ce tare i tremurau minile. Nu voia s-1 jigneasc pe laureat printr-un
refuz grosolan, or Jarring nu era, dar (aveam s aflu mai trziu) ambasadorul interzisese de a se
mai primi ceva de la mine, dup acea scrisoare insolent pe care el n-o citise la timp: Miajunge medierea ntre israelieni si arabi, ca s mai mediez si ntre Soljenitn si Academie."
Lundstrom era de paisprezece ani n post la Moscova, interval n care, evident, n-avusese
probleme; era legat prin toate firele de acest oras iar acum si periclita cariera sub presiunea
brutal a unui fost zek. Nu stia cum s m refuze. stergndu-si fruntea, fumnd nervos si

scuzndu-se ntr-un fel care-i angaja toat fiinta, vocea si continutul vorbirii, spuse:
Domnule Soljenitn... Dac-mi permiteti s v spun prerea mea... Dar trebuie s vorbesc ca
diplomat... ntelegeti, scrisoarea dumneavoastr [17] contine teme politice...
Politice?? am ntrebat eu complet stupefiat. Dar care? Unde?
Iat, iat si cu degetele, mi arat ultima fraz.
Dar asta nu este ndreptat mpotriva nici unei tri, mpotriva nici unui grup de tri! Ziua
International a Drepturilor Omului nu este o manifestare de natur politic, ci pur etic.
386
Dar, vedeti dumneavoastr, o asemenea fraz... nu este n traditia ceremonialului.
__Dac as fi fost acolo, as fi pronuntat-o.
.__Dac ati fi fost personal acolo, fireste. Dar n absenta dumneavoastr, organizatorii pot s
obiecteze... Probabil c l vor consulta pe rege.
S-1 consulte!
Dar trimiteti-o prin post!
. E trziu; risc s ntrzie pentru banchet! -Atunci, prin telegram!
Imposibil: se va deconspiral si mi se cere s pstrez secretul. Pentru el au fost un chin cele
cincisprezece minute. Continund s se scuze, m-a pus s completez formularul pentru
ambasad (despre expedierea unei scrisori). M-a prevenit c s-ar putea ca demersul s nu
reuseasc. M-a prevenit c era pentru ultima dat si c n nici un caz nu-si ia rspunderea pentru
discursul la premiul Nobel...
Nenduplecat pn la capt, i-am lsat micul meu speech si am plecat.
Iat ce s-a ntmplat: pe propriii lui bani, sacrificndu-si week-end-ul, el s-a dus, ca persoan
particular, n Finlanda si, de acolo, a fcut trimiterea.
Iat ce nseamn s fii european: nu a promis, dar a fcut mai mult dect dac ar fi promis.
De altminteri, nu am nici o mustrare de cuget: cei care fac greva foamei n nchisoarea din
Vladimir merit acest sacrificiu din partea unui diplomat.
Suprtor este altceva: ei au scos fraza n chestiune, n-au citit-o la banchet! Pentru cele
ntmplate, una din urmtoarele dou explicatii este posibil: ori n-au vrut s altereze atmosfera
ceremonialului, ori, dup cum se spune, s-au temut pentru mine. (Cci ei toti m comptimesc.
Cum spusese academicianul suedez Lundkvist, comunist, laureat al premiului Lenin: Lui
Soljenitn, premiul Nobel i va duna. Scriitorii, ca el, s-au obisnuit cu srcia si trebuie s-o
suporte."
Aceast sear neobisnuit seara Nobelului meu iat cum am petrecut-o cu ctiva prieteni
apropiati: ne-am asezat n taverna" care era mansarda lui Rostropovici, n jurul unei mese
antice, nici mcar vopsite, avnd n fata noastr niste pahare fistichii, la lumina ctorva brate de
candelabru, si din cnd n cnd ascultam la diferite
387
posturi informatiile despre ceremoniile premiului Nobel. Iat c la un moment dat veni rndul
discursurilor la banchet. Bruiajul a acoperit emisiunea, dar eu am rmas cu impresia c ultima
mea fraz nu mai figura n discurs. Am asteptat s fie retransmis n ultimele buletine de stiri, dar
degeaba!
Ehe, ei nu cunosc samizdatul rusesc! Mine, cu noaptea n cap ce-o s-si mai ia zborul foitele
cu textul salutului meu n banchet
si din nou se va ncinge hora instructajelor: n fine i s-a dat posibilitatea s plece si n-a plecat! A
rmas aici s fac ru! Face totul pentru a lovi ct mai tare n puterea sovietic!" Dar, de data
aceasta, campania de pres mpotriva mea (ca ntotdeauna cnd ti arti forta) n-a avut vigoare
sau eu, din obisnuint, nici n-am bgat-o n seam? M smulsesem deja n asa msur din
cercul terminologiei lor rudimentare nct ncetasem s-i mai observ, n Pravda a aterizat un
articol n care se spunea c eu snt un emigrant intern" (dup ce refuzasem s emigrez!), strin
si ostil fat de tot ce nseamn viata poporului", c alunecasem n mocirl", c romanele mele
erau pamflete defimtoare". Articolul purta aceeasi semntur ca si articolele anticehoslovace
care instigaser la ocuparea unei tri strine. Era firesc s m astept acuma la persecutii si
huiduieli. Dar nimic din toate acestea nu s-au ntmplat. De asemenea, n presa generalilor mai
fidel ideilor partidului dect nsusi partidul, li se explica instructorilor politici ai armatei c premiul
Nobel este stigmatul lui Cain pentru cel ce si-a trdat poporul".* De asemenea, la sedintele de
instructaj, ca trgnd de sforile unei marionete: El, de altfel, nu este Soljenitn, ci Soljeniter1..."

De asemenea, un cntret de estrad american, un rtcit, mi ddea n Litgazeta lectii de

patriotism rusesc...
Hituiala mpotriva mea, ca orice lucru la ei, ca si scrisoarea mea ctre Suslov, se sfirsi prin a se
dilua n maiaua lor inert, lipsit de fermentul cresterii. Nemiscare n toate sensurile, ntepenire
brej-nevian.
Planul meu de a gsi o iesire pasnic esuase. Dar, dup aceste slabe convulsii, criza nobelian,
care amenintase c m dezrdcineaz, c m arunc peste mri si tri sau c m ngroap sub
straturi groase, s-a potolit.
* Comunistul Fortelor Armate, 1971, Nr. 2. 1 El este deci de origine evreiasc... (N.t.)
388
si totul a rmas la locul lui, ca si cnd nu s-a ntmplat nimic. De cte ori nu venisem pn la
marginea prpastie! ca s constat nu era dect o rp mic. Dar hopul principal sau prpastia
principal este mereu nainte, tot nainte.
***
Anul urmtor, anul 1971, nu mi 1-am petrecut deloc cu bratele ncrucisate; 1-am resimtit totusi ca
pe o trecere printr-o zon de umbr, ca pe o eclips a faculttilor mele de decizie si actiune.
Sentimentul acesta se explica n mare msur prin ivirea subit, coplesitoare, strivitoare a acelei
laturi a vietii, latur pe care, n tensiunea miscrii mele nentrerupte, o neglijasem, o
abandonasem, pe care n-o privisem n fat, n-o ntelesesem si care, n prezent, mi sugea mai
mult vlag dect oricrei alte persoane aflate n situatia mea si m deranja aproape mai mult
dect hrtoapele de pe drumul destinului meu. n ultimii sase ani, eu traversasem o profund,
abisal, criz familial si tot amnam cutarea unei iesiri din ea de fiecare dat, din lips de
timp pentru a isprvi o lucrare sau o parte a lucrrii, de fiecare dat fcnd concesii, netezind
asperittile, sa-tisfacnd capriciile, pentru a cstiga nc trei luni, o lun, dou sp-tmni de
munc linistit si pentru a nu m rupe de ceea ce era principal pentru mine. n virtutea legii
suprapunerii crizelor, ceea ce amnam pentru mai trziu a izbucnit chiar n lunile care au precedat
premiul Nobel si s-a prelugit apoi pe durata unui an, a doi ani si ceva. (Starul n-a ratat ocazia
de a-si nfige ghearele n divort ca ntr-o prad, sustinnd-o n asa fel pe sotia mea n atitudinea ei
necooperant, nct m-am vzut trt n patru procese si adus n-tr-un asemenea hal de
vulnerabilitate nct, orice s-ar fi ntmplat cu mine, sprijinitoarea muncii mele, mama copiilor mei1,
nu putea nici s plece cu mine, nici s m viziteze la nchisoare, nici s m apere pe mine si
crtile mele, toate acestea rmnnd la discretia dusmanilor.)
si apoi mai era, probabil, si un alt motiv: nu exist resorturi vesnic ncordate, orice efort este
condamnat ca ntr-o bun zi s slbeasc.
Eu asteptam acest mare eveniment obtinerea premiului Nobel ca pe cucerirea unei cote de
unde s pot ataca, dar este ca
' Natalia Svetlova, a doua sotie a lui Soljenitn. (N.t.)
389
si cnd n-as fi realizat nimic; oare nu rmsese totul n coad de peste? Nici mcar discursul nam apucat s-1 mai trimit.
Discursul meu pentru premiul Nobel mi se contura cu anticipatie ca niste bti de clopot
purificatoare si ca explicatie de baz asupra considerentelor care m determinaser s primesc
distinctia respectiv. M-am apucat de el, 1-am scris chiar, dar a iesit ceva greu inteligibil.
As fi vrut s vorbesc numai despre viata social si national a Estului, dar si a Vestului, n msura
n care trtcuta mea de ocnas putea s-1 nteleag. Dar, trecnd n revist discursurile
predecesorilor mei, am vzut c al meu o rupea si contrasta violent cu o ntreag traditie: nici
unuia dintre scriitorii din lumea liber nu i-ar fi trecut prin cap s vorbeasc despre ceea ce voiam
s vorbesc eu, cci pentru aceasta la ei exist alte tribune, alte locuri, alte ocazii; dac scriitorii
occidentali tineau un discurs, apoi acesta era despre natura artei, a frumusetii, despre natura
literaturii. Camus o fcuse cu marele brio al elocintei franceze. Evident, si eu trebuia s fac
acelasi lucru. Dar a diserta despre natura literaturii si despre posibilittile ei, ar fi nsemnat pentru
mine a cdea ntr-un dureros epigonism: cele ce-mi stau n putere, le voi arta mai bine; cele ce
nu-mi stau n putere, nu le voi aborda. Un asemenea discurs, ema-nnd de la mine, cum ar fi citit
el de ctre fratii detinuti? De fapt, pentru ce i s-au dat o voce si o tribun? s-ar ntreba ei. S-a
speriat? S-a molesit de-atta glorie? I-a trdat pe cei morti?
Am ncercat s mbin tema societtii cu cea a artei degeaba, nu iesea nimic; dou axe foarte

contorsionate care disjung, care pleac fiecare n directia ei. Am supus textul unei probe: 1-am
dat unor prieteni apropiati s-1 citeasc. Rspunsul lor a fost: nu merge. si le-am trimis
suedezilor o scrisoare n care le-am explicat cinstit lutreste c, pentru cutare si cutare motiv,
vreau s renunt la discurs. [18]
Ei s-au bucurat nespus: Ceea ce pare natural pentru un savant poate s se dovedeasc
nenatural pentru un scriitor mai ales n cazul dumneavoastr... Nu trebuie s rmneti cu
impresia c ati nclcat traditia."
si cu aceasta am pus punct final discursului. S-a produs si o nentelegere n privinta aceasta:
directorul Fundatiei Nobel a trebuit s anunte public c eu renuntasem. Dar, temndu-se probabil
s nu-mi fac ru, n-a spus care era adevratul motiv al refuzului meu,
390
: a fabricat unul din propria lui fantezie, unul perfect convenabil
gjitru Occident, fr s-si dea seama (ruptur fatal a constiintelor'titre Occident si Orient!) c n Est, un asemenea motiv era dezorant pentru mine: dac eu nu-mi trimit discursul, lsa el s se "nteleag, este pentru c nu stiu
pe ce cale s-1 expediez: pe cale leeal l va retine cenzura; pe cale ilegal autorittile trii
mele l vor considera drept crim. Adic, primind premiul Nobel, am devenit un sclav
conformist?... Asta m-a rnit, a trebuit s tri-mit o dezmintire care ns s-a mpotmolit pe drum.
Poftim de d din mini de-acolo, din fundul gropii noastre, cci drepturi n-avem, voce n-avem, faci
ce vrei din noi. (Dup un an si jumtate, era deja dup discurs, chestiunea apru n New York
Times, dar ntr-o form exact pe dos de cum era n realitate: reiesea c eu redactasem mai nti o
variant edulcorat, pur literar, a discursului meu si c apoi trebuise s m plec rusinat n fata
prietenilor mei, care-mi cereau mai mult incisivitate.)
n toat povestea asta de altfel ntmpltoare de adormit copiii era totusi si un smbure de
adevr: slbise acea voint ote-lit gratie creia rzbisem prin toti anii acestia de dup arestarea
mea si fr de care mi-ar fi imposibil s merg pn la capt.
Nu am intervenit n favoarea lui Bukovski1, arestat n acea primvar. Nu am intervenit n
favoarea lui Grigorenko. Nu am intervenit n favoarea nimnui, mi urmream calculul de lung
perspectiv al scadentelor si al actiunilor. Pcatul capital care-mi tulbura linistea sufleteasc era
cel privitor la Arhipelag.
Prima dat mi propusesem s-1 public de Crciunul lui 1971. Dar Crciunul veni si se topi, iar
publicarea a trebuit s-o amn din nou. (De altminteri, n limbile europene nc nu este tradus, nc
nu este gata.) La ce bun ne-am grbi n mijlocul attor riscuri si primejdii? Detin deja premiul
Nobel si amn pentru mai trziu? As fi putut etala oricte explicatii, dar, pentru cei care, din
furgoane de cte patru, erau aruncati, ca niste busteni nghetati, n gropile lagrelor, argumentele
mele nu erau nicicum argumente. Oare n 1971 nu era timpul pentru a vorbi despre cele ce s-au
ntmplat n 1918 si n 1930, si n 1945? Nu era timpul pentru a le renvia fie si numai Povestindule?...
1 Tnr intelectual disident. (N.t.)
391
Dac as fi plecat, acum deja as fi stat aplecat asupra spalturilor Arhipelagului. L-as fi dat la tipar
ncepnd din primvara lui 1971 si iat-m cutnd s justific ndeprtarea, amnarea momentului
cnd buzele mele vor lua contact cu ineluctabila cup.
Nu, nu este vorba de o justificare! desi pentru rigoarea supunerii la obiect, este mai bine s-o
recunosc. Nu este vorba de o justificare, pentru c nu numai eu snt n cauz, ci si multi dintre cei
227 de zeki care au adus mrturii pentru cartea mea. Acestia pot suferi cumplit n urma publicrii
ei. si, pentru ei, ar fi mai bine ca ea s apar ceva mai trziu. Dar pentru ceilalti, pentru cei
ngropati nu! Cartea trebuie s apar ct mai curnd!
Nu este o justificare, pentru c Arhipelagul nu este dect mostenitorul, nu este dect copilul
Revolutiei. si dac pe el l nvluim n mister, atunci ea devine si mai misterioas, si mai
inexplorabil, si mai susceptibil de denaturri. A vorbi de ea ct mai curnd este si mai necesar:
acest lucru nu este deloc mai putin urgent. si soarta a vrut ca tocmai eu s vorbesc despre ea.
Dar cum poate un om singur s duc totul la bun sfirsit?
n literatura pasnic a trilor pasnice, pe ce se bazeaz autorul pentru a stabili ordinea aparitiei
crtilor sale? Pe maturitatea sa. Pe gradul lor de finisare. Pe succesiunea n timp cum le-a
scris, sau n functie de subiectul lor.

La noi ns aceasta nu este deloc o problem de literatur, ci una de strategie ncordat. Crtile
snt ca diviziile sau corpurile de armat. Ele trebuie: cnd, ngropndu-se n pmnt, s nu trag
nici un foc de arm si nici s scoat nasul afar; cnd, pe ntuneric si fr zgomot, s treac
poduri; cnd, mascndu-si pregtirile, cutnd s nu provoace nici o modificare a terenului dintro latur neasteptat, ntr-un moment neasteptat, s ias la atac concertat. si autorul, ca un
comandant de osti, cnd i lanseaz pe unii, cnd i readuce pe altii pentru a-i tine n asteptare.
S-ar putea ca dup Arhipelag s nu mi se mai permit sa scriu R-17. n acest caz trebuie s
ncerc s scriu o ct mai mare parte nainte de o asemenea interdictie.
Dar, chiar si asa, aici este vorba de o actiune lipsit de sens: douzeci de Noduri, socotind cte
unul pe an, nseamn douzeci de ani. Dar, de exemplu, August 1-am scris n doi ani atunci de
unde patruzeci de ani? Sau cincizeci?
j
392
Putin cte putin, aceast hotrre a prins contur. Criteriul este aparitia lui Lenin la lumina zilei.
Atta timp ct el nu intervine dect cu cte un capitol pe nod si nu este legat direct de actiune
snt posibile unele lucruri: lsarea de spatii albe pentru aceste capitole, escamotarea acestora din
urm, punerea Nodurilor n circulatie fr aceste capitole. Asa se poate proceda cu primele trei;
n al Patrulea Mod, Lenin este deja la Petrograd si actioneaz magistral. A dezvlui ns
atitudinea autorului fat de Lenin nseamn a face exact ceea ce face Arhipelagul. Asadar,
trebuie s scriu si s lansez cele trei Noduri si, apoi, s mping tot restul ntr-un ultim atac.
Dup calculele mele se prea c aceasta va fi pentru primvara lui 1975.
Omul propune...
Aceast decizie definitiv, aceast scadent definitiv, mi-a adus usurare si lumin. Deocamdat
trebuie s amn pe mai trziu si s lucrez, s lucrez. Apoi, dimpotriv, sfirsitul va fi absolut
inevitabil, fr nici un fel de portit de scpare. Ce bucurie: inevitabil? Cu att mai simplu!
Deocamdat trebuie s public August, care este deja gata. Noutatea situatiei: va fi ceva pe fat,
la un editor occidental, n numele meu, fr nici un fel de ocolisuri viclene: cineva s-ar folosi de
manuscrisul meu, 1-ar rspndi fr stirea mea, si eu, de, n-as avea bratele suficient de lungi ca
s-1 opresc. Cu toate acestea, iat o binevenit ocazie de a m mai ndrepta putin de spate; cu
toate acestea, iat o miscare n aceeasi directie. Ceva se va spune pe sleau si despre
Dumnezeul pe care ateii l sparg n dinti ca pe semintele de floarea soarelui. si, pentru publicatiile
viitoare, nu este indiferent de vzut cum va fi primit August n Occident.
Pe sefi, dac ar fi fost rezonabili, nu i-ar fi mpiedicat aproape nimic s permit publicarea n tar
a unui August expurgat de capitolul referitor la Lenin. Dar prea mult m urau, prea mult se
temeau de mine si prea suspect le eram (nu fr motiv) pentru ca ei s se fi decis a-mi consolida
aici pozitia editndu-m. Eu ntelesesem lucrul acesta si nu mi-am dat osteneala s trimit
manuscrisul lui August la vreo editur sovietic (de altfel, ar fi fost un pas napoi n comparatie cu
scrisoarea suslovian": s nceap deci prin a publica Pavilionul cancerosilor), n prezent nu mai
era Novi mir, 'ar eu n-aveam nici o obligatie fat de nimeni, n martie deja tri-misesem la Paris
manuscrisul cruia Nikita Struve se angajase s-i
393
asigure culegerea n termen de trei luni. n timpul acesta, Rostro-povici, n stilul strlucitelor sale
miscri pe tabla de sah, mi-a sugerat s trimit totusi manuscrisul si la o editur sovietic, pentru a
avea dovada lipsei lor de bunvoint. Nu le dau eu lor s-mi strice nici mcar un exemplar! N-am
pus de-o parte dect unul, pentru samizdat!" Nici s nu le dai. Trimite-le o hrtie prin care s-i
anunti c ai terminat un roman; s ti-1 solicite ei nsisi!" Asta mi-a plcut. Nu o hrtie am
dactilografiat, ci sapte, pentru sapte edituri, n diferite variante: v aduc la cunostint c am
terminat un roman de attea pagini, pe tema cutare. Le-am trimis. Joc riscant totusi: dac, din
ntmplare, mi vor cere manuscrisul? Va trebui s li-1 dau si, n acel moment, s stopez
operatiunea de culegere de la Paris. De publicat tot nu-1 vor publica si, n plus, m vor pune n
situatia de a pierde un an ntreg. Dar la noi prostia este asa de ndrtnic nct si aceast
miscare a rmas nevalorificat de ctre oamenii stpnirii: nici o editur n-a dat vreun semn c ar
fi auzit ceva din partea mea, nici un ecou de nicieri. (Dar poate c au fost chiar dezamgiti c eu
scriu despre 1914, c, vezi Doamne, m eschivez de la judecata definitiv ce m asteapt.) De
altminteri, manuscrisul 1-au dibuit pe alt cale si 1-au ncredintat lui Langen-Muller, n RFG, spre
publicare ntr-o editie pirat nainte ca originalul s apar la Paris.1 De unde s fi luat ei textul? C
doar nu 1-am dat la samizdat. Credinta mea este c 1-au nregistrat pe band de magnetofon n

apartamentul meu, unde se citeau cu voce tare foile dactilografiate, c doar se stie c snt
microfoane peste tot. Sau, poate, s-a produs o scurgere de la vreunul dintre primii mei cititori" (n
iama 1970-1971 mi citiser manuscrisul vreo treizeci dintre ei. Dat fiind noutatea subiectului
un roman istoric , i rugasem s completeze un chestionar pentru uzul autorului, s m ajute la
lmurirea unor probleme). si nu este cu totul exclus ca, m rog, cineva s fi fotografiat acel
exemplar care, din februarie pn n mai, se aflase la Tvardovski si fusese mprumutat mai multor
cititori necunoscuti mie.
1 Editia original n rus a lui August 14 a aprut n mai 1971 la Paris, la YMC A Press. O editie
pirat german a aprut la editorul vest-german Langen-Muller dou luni dup editia rus, cu mult
nainte de iesirea editiei germane autorizate de autor la Luchterhand. (N.t.)
394
Tvardovski! Tvardovski! Atta astepta el s publice acest roman cndva n revista sa. Acum,
mcar de-ar apuca s-1 citeasc nainte de a muri!
n februarie 1971, la exact un an de la desfiintarea lui Novi mir, a fost externat din spitalul
Kremlinului. Ca urmare a tratamentului incorect si a iradierii, devenise un infirm. I-am fcut o
vizit mpreun cu Rostropovici.
Ne asteptam s-1 gsim n pat, dar el fcnd efort din cauza noastr? sedea ntr-un fotoliu,
purta ca la spital o vest cu dungi violete si verzi peste o pijama si mai era si nvelit cu un pled.
M-am aplecat s-1 srut, dar pentru aceasta el tinu neaprat s se ridice; fiica si ginerele su l
ridicar fiecare de cte un brat, era paralizat de partea dreapt iar mna sting i era tare umflat.
Am m-b-tr-nit a rostit el, cu greu, dar distinct. Zmbetul su, incomplet din cauza miscrii
buzelor, exprima regret, mhnire chiar.
Scurtimea frazei (aceasta s-a dovedit a fi aproape cea mai lung si cea mai dens din toat
conversatia noastr!...), insuficienta intonatiei si a mimicii m-au mpiedicat s nteleg dac el se
scuza pentru faptul c mbtrnise sau era uluit de ct mbtrnisem eu.
Fu ajutat s se reaseze n fotoliu si noi am luat loc n fata lui. Tot n acelasi hol memorabil, la un
stnjen de semineu, si chiar n acelasi loc unde, pentru prima dat, prin vioiciunea gesturilor si a
cuvintelor sale, m uimise cu interesul lui pentru samizdat si BBC. Acum, cu fata la fereastra ct
un perete, sedea aproape nemiscat, aproape fr grai. Prin ochii si albastri, nc pe deplin
expresivi, dar deja si absenti, care preau a-si fi pierdut facultatea de a se concentra asupra
esentialului exprimau ei continuitatea sau sincopele ntelegerii? el tria totusi mai intens
dect prin vorbire.
Curnd deveni evident c n general nu mai era capabil s pronunte o fraz de la nceput pn la
sfrsit. ncepe ncordat gata, va vorbi dar nu," nu exist dect o nsirare de interjectii, de
cuvinte auxiliare care-i ies din gur fr cuvintele semnificative esentiale!
Dar cum... tocmai... asta... iat...?
Totusi, servindu-se de stnga valid, fuma, fuma ca un incorigibil.
Sotia lui A.T. aduse al cincilea si ultimul volum al colectiei operelor lui. Am spus c-mi amintesc:
era volumul pe care A.T., n obstinatia lui de a nu sacrifica paragrafele n care vorbea despre
mine,
395
l tinuse sub obroc. (Dar n-am ntrebat care era situatia n prezent; probabil c trebuise s le
sacrifice.) A.T. face semn cu capul, ntelege, confirm. Apoi am scos un exemplar din August, text
dactilografiat, legat n dou volume si, ncetinind fr s vreau ritmul vorbirii, simplificnd
cuvintele, i-am artat si i-am explicat lui Tri-fonci, ca unui copil, c aceasta era o parte dintr-un
vast ansamblu si ce hart anexam, si pentru ce o anexam la acest ansamblu. Cu o ncordare
mereu egal si chiar mai mare a atentiei si interesului, desi concentrarea i-a slbit ntr-o anumit
msur, el ddu din cap.
Ct/..? ntreb el.
Cuvntul urmtor se ls asteptat n zadar, dar ntrebarea era foarte clar n gura unui redactor
sef: cte coli editoriale? (n cte numere ale lui Novi mir ar ncpea asta?...)
I-am citit de asemenea, cu pauze ntre cuvinte, scrisoarea mea ctre Suslov; i-am explicat
manevrele mele si obstacolele ntlnite n Nobeliana, si cu Jarring, si cu banii de premiu toate
acestea el le nregistra cu mult atentie si seriozitate, si prin miscrile fcute cu capul, prin
mimica sa ncetinit, si dovedea atitudinea sa departe de a fi indiferent. Amintindu-si cum mi
fcuse cunostint cu Suslov, el ddu, struitor si ironic, din cap. Adesea rdea, chiar se sprgea

de rsdar numai cu ochii si cu semnele fcute cu capul, nu cu gura; aceast reactie a lui nu mai
avea nimic dintr-un rs sonor. Vznd harta anexat \aAugust, si exprim mirarea ntr-un muget
ca acela pe care-1 scot mutii, n acelasi mod se manifest si la vestea c ntre timp eu fusesem
exclus pe sest din Litfond.1 Ai fi zis c ntelegea totul, dar nu: nu totul, avea momente n care era
absent, ntelegea numai cnd se concentra.
Am avut ocazia s stau de vorb cu persoane lipsite partial de facultatea vorbirii suferinta lor
se transmite interlocutorului, care deci la rndul lui ptimeste si el. La A.T. nu este asa. Convins
de neputinta lui de a se exprima si refuzat de memoria care nu-i mai sopteste cuvntul potrivit, el
nu are orgoliul de a se supra pe chestia asta, ci, prin toat expresia cald-receptiv a ochilor si,
si manifest supunerea n fata unei stihii superioare creia si noi toti, interlocutorii lui, i
recunoastem prezenta deasupra noastr, dar care nu ne mpiedic defel s ne ntelegem unul pe
altul si s fim de aceeasi
1 Fondul literar": fond de ajutor creat n 1934 n beneficiul membrilor Uniunii Scriitorilor din URSS
si gestionat de U.S. (N.t.)
396
prere. Facultatea lui A.T. de a reactiona activ este blocat, dar aceasta emanatie cald a ochilor
nu este n scdere si fata lui, torturat <}e boal, si pstreaz expresia copilreasc de
odinioar.
Cnd Trifonci simtea o nevoie deosebit de a spune ceva si nu reusea, eu i veneam n ajutor
lundu-1 de mna stingcald, vie, j^er si, ca rspuns, el o strngea pe-a mea: era modul
nostru de a ne ntelege.
. .De a ne ntelege c ne iertasem unul pe altul pentru tot ceea ce putuse s ne afecteze relatiile.
Ca si cnd n-ar fi fost niciodat nimic ru ntre noi nici jigniri, nici certuri pentru nimicuri...
Am fcut o sugestie membrilor familiei: de ce n-ar scrie el cu mna stng? Asta e la ndemna
oricui, chiar fr s fi primit lectii n scopul acesta: cnd eram elev, eu scriam cu stng ori de cte
ori m durea dreapta. Am luat o foaie de hrtie pe care am fixat-o pe un carton ca s nu alunece.
I-am scris cu caractere mari:Aleksandr Trifonovici". Acum adugati dumneavoastr
Tvardovski" i-am propus eu. Cartonul i-1 puseserm pe genunchi, el lu un pix pe care-1 tinea
aparent fr dificultate, dar din anemica mzgleal abia-abia au rezultat cteva litere. si desi era
loc destul pe foaia de hrtie, cele cteva litere ale lui le nghesui peste ale mele. si, mai ales, nu a
iesit un cuvnt ntreg, coerenta era n mare suferint:
Tr s i...
Ce ecou va avea romanul meu n sufletul lui? Ce poate gsi el acum n aceast lectur? I-am
propus s se foloseasc de dou semne de carte unul de o anumit culoare pentru pasajele
bune" si altul de alt culoare pentru pasajele rele".
Cte alte lucruri i vor rmne necunoscute! Dintre acestea nu va cunoaste pe cele mai
interesante ce se vor petrece n Rusia secolului al XX-lea. Avea el aceast presimtire:
Moartea totdeauna d pe dinafar, Viata niciodat nu-i ct am dori.
Dar care este boala care-1 macin, asta el nu stie. l doare n piept, tuseste e de la fumat, si
zice el. Capul? Eu am boala pe care a avut-o Lenin", le spunea el alor si.
Apoi ncepur pregtirile pentru servitul ceaiului, A.T. fu ajutat s-si mbrace pantalonii si s se
apropie de mas. n special pe covor, cu piciorul paralizat, cu greu fcea fie si cea mai mic misCare, se tra. Cei din jurul lui trebuiau s trag de el. Dup ce 1-au
397
asezat pe scaun, 1-au luat cu scaun cu tot, cu toat greutatea lui si 1-au apropiat si mai mult de
mas.
La ceai, Rostropovici, cu un umor adecvat situatiei, a povestit o multime de lucruri. A.T. asculta
din ce n ce mai distrat, nu mai era deloc n stare s intre n rezonant cu anturajul. Era n el
nsusi Sau poate cu un picior era deja n lumea de dincolo.
Apoi noi 1-am dus din nou n fotoliul su, cu fata la fereastr. De aici vedea curtea, unde cu trei
ani n urm, curtind zpada, si compunea scrisoarea ctre Fedin. si mai vedea crarea pe care
de data aceasta, o degajaser altii pn la portit si pe care aveam s plecm n curnd eu si
Rostropovici.
Ah, Aleksandr Trifonovici! V amintiti cum v-ati exprimat despre Casa Matrionefl M-apuc jalea
cnd m gndesc cine ati fi putut fi si n-ati fost din cauz c s-a produs Revolutia din Octombrie!
Ei bine! Iat cine ati fi putut fi: un poet popular, mai mare dect Koltov si Nikitin. Ati fi fost liber s

scrieti ce vreti, nu ati mai fi fost nevoit s stati n patru sute de sedinte plictisitoare, nu ati mai fi
avut nevoie s v cutati salvarea n vodc, nu v-ati mai fi mbolnvit de cancer ca urmare a
persecutiilor nedrepte.
Dar cnd, trei luni mai trziu, la sfirsitul lui mai, mpreun cu Boris Mojaev, m-am dus nc o dat
s-1 vd, Trifonci, spre uimirea mea, arta sensibil mai bine. sedea tot n acelasi hol, n acelasi
fotoliu; privea la fel spre crarea pe care oamenii veneau din lumea de-afar si plecau n lumea
de-afar, n timp ce el nu putea nici mcar s se trasc pn la portit. Dar se putea folosi de
piciorul stng si de mna sting (cu care ntr-una lua si-si aprindea tigri), avea o mimic a fetei
mai degajat, aproape la fel ca altdat, si, mai ales, se exprima mai usor, asa nct despre
cartea mea (o citise! o ntelesese!) putu s-mi spun deslusit: Remarcabil", o apreciere pe care
o complet cu o miscare a capului, cu un murmur.
Holul se sclda n lumina vesel a amurgului, psrelele ciripeau n grdin; Trifonci era, ca
aspect exterior, mult mai aproape de ceea ce fusese nainte, ntelegea tot ce i se povestea si ai fi
zis ca era pe cale s se nsntoseasc... Dar nu scria cu mna stng si nu mai lega cuvintele n
fraze logice.
Vai, si de aceast ultim dat, ca adesea n trecut, a trebuit sa pstrez niste secrete fat de el si
nu am putut s-i dezvlui c, dou sptmni, cartea va aprea la Paris...
398
Cu att mai putin puteam s-i dzvlui, cu att mai putin puteam ga-i spun n fata alor si cellalt
lucru care m preocupa asa de mult n acea primvar (n pauza dintre Noduri, n intervalele
activittii mele principale tsneau nencetat noi proiecte; se discuta deja n-tj-.un cerc larg
posibilitatea publicrii n samizdat a unei reviste de literatur si de probleme sociale"; autorii
urmau s semneze cu numele lor adevrat; exista deja ceva si n portofoliul redactional).
n primvara aceea, n-a existat pentru mine, n exterior, dect un singur eveniment: publicarea lui
August, fcut deschis n numele meu. (Cu ocazia aceasta, mi propuneam s public scrisoarea
mea ctre Suslov, explicnd c eu le fcusem propuneri si c ei erau cei care respinseser toate
solutiile pasnice. Dar apoi m-am rz-gndit: n sine, iesirea unei crti are un efect mai puternic
dect orice scrisoare. Dac ei atac, atunci o public.)
Nu s-au npustit dintr-o dat asupra lui August, si-au lsat rgaz pentru o pregtire complex a
terenului, ntre timp, cum se ntmpl n conditii de acalmie a ostilittilor, se desfsura fr
ntrerupere un rzboi subteran, un rzboi de subminare si distrugere, plin de capcane, de griji, de
tensiuni extremeva tine sau nu va tine figura? esec sau succes? dar, n exterior, nu transpira
nimic din toate acestea; din exterior nu se vedea dect inertie, somnolent, singurtatea unui
refugiu n afara orasului. Noi fceam fotocopii ale acelora dintre scrierile mele care nu ajunseser
nc n Occident; erau nc multe guri de astupat si profitnd de o filier despre care voi vorbi
cndva (Completarea a Cincea), noi, eu si Alia, am expediat cu bine totul n Occident, am creat
astfel un sez/inaccesibil dusmanului. Era o foarte mare victorie care avea s se repercuteze
asupra tuturor celor ntmplate ulterior. (A trebuit s refacem o copie a Arhipelagului, s-1 trimitem
nc o dat. Exemplarul expediat de Rusalii ntr-un mod att de riscant a mrit apoi numrul
lucrurilor omenesti rmase nefmalizate; eu ncetasem s-i mai fiu stpn absolut si a trebuit s-i
asigur avocatului meu un exemplar al lui. Cndva voi vorbi si despre asta.) Numai din acest
moment, din iunie 1971, am fost cu adevrat gata si s lupt si s pier.
Nu, nu chiar din momentul acela, ci dintr-un moment care a ve-M ceva mai trziu. Testamentul
meu principal (pe care era imposibil sa-l prezint la un birou notarial sovietic) fusese trimis
avocatului Heeb n 1971, dar nc nu fusese autentificat. A trebuit s astept P'n n februarie
1972 pentru ca Heinrich Boli, venit la Moscova,
399
s ateste cu semntura sa incontestabil fiecare foaie si numai dup ce am expediat acest
testament n Vest am putut s m linis-tese, la gndul c mi-am asigurat si destinul viitor al crtilor
mele si ndeplinirea postum a vointei mele.
Testamentul ncepea printr-un program destinat a fi publicat separat:
.. .Prezentul testament intr n vigoare ntr-unul din urmtoarele trei cazuri:
faptul mortii mele este manifest;
dispar din ochii opiniei publice rusesti, fr s las urme (n. tr-un interval de dou sptmni);
snt nchis n puscrie, ntr-un spital psihiatric, ntr-un lagr sau condamnat la deportare n
interiorul URSS.

n oricare dintre aceste cazuri, avocatul meu, domnul F. Heeb, mi public testamentul care, prin
aceasta, intr n vigoare, n acest caz, nici o obiectie formulat de mine n scris sau oral, n
puscrie sau ntr-o alt situatie de constrngere, nu abrog, nu modific n acest testament nici un
punct, nici un cuvnt. Unele detalii secrete ale testamentului, precum si numele organizatorilor,
ordonatorilor vor fi divulgate de avocatul meu numai dup ce va fi venit acea zi mult asteptat
cnd, n patria mea, vor fi respectate liberttile politice elementare, cnd persoanele mentionate nu
vor mai avea a se teme de amenintarea pe care ar constitui-o aceast divulgare si cnd se va ivi
posibilitatea legal ca acest testament s fie executat fr riscul atragerii unor represalii..."
si mai departe repartizarea Fondului cu destinatie social (eu nu mentionam cifrele, ci
obiectivele la realizarea crora voiam s particip, n speranta c ele vor atrage si alte persoane
doritoare s ajute si c astfel sumele insuficiente vor fi completate). Un asemenea act de
publicitate constituia n sine nsusi si el singur o lovitur viguroas.
Toate acestea cer timp, mult timp: s pregtesti pentru lupt corpurile de armat, s le asiguri
munitia pn la ultimul cartus si s le instalezi pe pozitiile de plecare.
n acest duel ndelungat si istovitor, eu am ratat multe lucruri importante. De mult vreme bolea
Aleksandr lasin si m chema insistent la el la spital, simtea c-i eram necesar nainte s moara,
desi aproape c nici nu ne cunosteam. Eu ns de mult vreme intentionam s-1 vd, dar cnd
eram ocupat, cnd, ca s m pot duce
400
acolo, trebuia s golesc ascunztorile. n sfrsit, mpreun cu acelasi Mojaev, m-am dus la el
ne-am oprit la usa salonului, unde ni s-a SPUS s^ asteptm. Oare s nu ne dea drumul nuntru?
M-am asezat pe ceva si, folosindu-m de genunchi ca de un suport, i-am compus o scrisoare.
Dup o jumtate de or ni s-a permis s intrm n salon. El a murit chiar n aceast jumtate de
or ct noi ne-am aflat dincolo de pragul ncperii respective. Era culcat. Fata-i nc si mai pstra
expresivitatea. Alturi plngea vduva lui.
Cu Fiodor Abramov am refuzat s discut nc de mult, de la No-vi mir. Motivul: mi se spusese, si
nu de ctre un singur om, c ar fi fost anchetator KGB. Dar s-a dovedit c nu era adevrat, de
unde se vede c 1-am jignit degeaba.
Ei erau oamenii cu care chiar era necesar s discuti.
Totusi, dusmanii si desfsurau propriile lor actiuni de subminare despre care, fireste noi nu stiam
nimic, n Germania Occidental si n Anglia, n 1971, se pregteau editii pirat ale lui August cu
scopul de a compromite drepturile avocatului meu si de a mpiedica, din partea aceea, eventuala
publicare a operelor mele n Occident.* n URSS, pe baza textului lui August, se declansaser
cercetri asupra originii mele sociale. Aproape toate rudele mele erau deja n pmnt, dar KGB
mi-a dibuit o mtus care nc mai era n viat, drept pentru care a trimis la ea o echip de trei
insi pentru a-i stoarce niscaiva date compromittoare" despre mine.
Or, n vara aceea, eram lipsit de Rojdestvo-ul meu; pentru prima dat dup un mare numr de
ani, nu mai aveam spor la scris, eram nervos si, la mijlocul verii, desi asta nu m ajuta cu
nimic, am hotrt s plec n sud, la locurile copilriei, ca s ncep culegerea de materiale chiar cu
aceast mtus pe care n-o mai vzusem de vreo opt ani.
* De aparitia lui August n Occident se leag si unele episoade comice, n Novoe Russkoe Slovo
au aprut, sub semntura prof. N. Ulianov, emigrant, un articol intitulat Enigma lui Soljenitn".
Autorul n chestiune descoperise c n natur nu exist nici un Soljenitn, c August este opera
unui colectiv KGB, c nu e posibil ca un om s stie si s descrie asa de detaliat si procedurile de
penitenciar, si tipurile de tratament oncologic, si evenimentele militare si istorice, plus c limbajul
difer de la o carte la alta! Iar M. Glanny, traductorul n englez a lui August, justificndu-si
traducerea pripit si pguboas, a spus ntr-un interviu c August este asa de prost scris n
ruseste nct el, Glanny, a trebuit s schimbe fraze ntregi.
401
tine pe deplin de natura unui rzboi subteran ca uneori galeriile s se ntlneasc bot n bot. Dac
as fi ajuns pn la mtusa mea echipa de kaghebisti ar fi sosit atunci cnd m aflam eu acolo. Dar
n timpul cltoriei m-am ars ntmpltor (cum credeam eu atunci vezi [46]) si, cu arsura, m-am
ntors la Tihoretkaia, n conditiile n care mai aveam putin si ajungeam la destinatie. Admiratorii"
mej din KGB i-au fcut mtusii o vizit nu tar folos pentru ei, au obtinut de la ea (pentru Stern)
note, relatri orale, si ce mai jubilatie pe ei! n anii '20 si '30, aceste acuzatii ar fi fost ucigtoare;
toata viata, eu si mama ascunsesem toate astea, tremurnd si ghemuin-du-ne n cocioabe

drpnate. Totusi, cealalt galerie a lor se surp: profitnd de ntoarcerea mea subit (tot regulile
rzboiului subteran), am rugat un prieten (Gorlov) s dea o fug pn la Rojdestvo pentru a-mi
aduce o pies de masin. El ar fi putut s plece n oricare alt zi, dar ntmpltor a plecat ndat
ce am revenit eu din sud, pe 11 august, si a sosit la tanc ca s dea peste nou kaghebisti care se
instalaser n mica mea dacea\ Dac n-as fi revenit din sud, operatiunea lor s-ar fi desfsurat fr
nici o poticneala cne a cstigat mai mult, cine a pierdut din cauz c eu am revenit? n vara
aceea, la Rojdestvo locuia fosta mea sotie; ea era supravegheat de prietenul ei (omul lor), si
kaghebistilor li se dduse asigurarea c, n ziua aceea, ea era la Moscova si va rmne acolo. si
c eu eram n sud. Delsarea lor a fost att de mare nct nici mcar nu si-au pus un om s-i
pzeasc si Gorlov i-a surprins n toiul activittii sau poate numai la nceputul ei: instalau vreo
aparatur complicat? Dar nc n-avuseser timp s efectueze o perchezitie amnuntit sau
poate nc nu nvtaser cum s procedeze? Spun toate astea pentru c, n vara anului urmtor,
locuind din nou pentru o scurt perioad la Rojdestvo, am descoperit acolo, scpat, prin
neatentia mea, de la distrugere, dar adus de mult vreme pentru a fi ars, un set complet de foi de
indigo (inclusiv capitolul precedent) chiar de la acest Vitel pe care cititorul l are acum n fata
ochilor, precum si un set complet de indigo de la scenariul stiu tancurile adevrul\ Fiecare foaie
se folosea de dou ori, dar pe ea se citeau cu usurint foarte multe lucruri ei de mult vreme
ar fi putut s aib textele aproape complete nu, n cazul acesta, kaghebistii au fost niste gurcasc! (Iat ce mi s-a spus mai trziu: a doua zi, la orele 4 dimineata, pe ceat, ltrati de cini, au
venit din nou vreo zece insi ca s termine nu stiu ce treab sau s stearg niste urme402
Vecinii speriati priveau printre perdele, nimeni n-a iesit din cas.) pin cauza lui Gorlov au trebuit
s lase totul balt si s-o ntind. Nu-i niai Putin adevrat c pe Gorlov 1-au trt dup ei ca pe un
captiv, izbindu-1 cu fata de pmnt, si fr ndoial i-ar fi fcut de petrecanie dac el, n aceste
minute de tensiune, n-ar fi reusit s-si imagineze o modalitate de a se da drept cettean strin;
or, pe strini n-ai dreptul s-i omori fr ordin de la sefi. Apoi s-au strns vecinii, dup care a
urmat obisnuitul interogatoriu la militie si asa a scpat. Ar fi putut s nu-si povesteasc
nimnui ptania, asa cum i se ceruse, caz n care eu n-as fi stiut nimic. Dar firea lui onest si
ideile care pluteau n atmosfera epocii noi nu i-au permis s m tin n ntuneric cu privire la cele
ce se ntmplaser. Ce-i drept, nu se astepta la gestul meu [19], care chiar 1-a uluit, dar era
singura salvare pentru el. Eu eram la pat cu pansamentele mele, neputincios, dar m-am
dezlntuit mai viguros dect un om n plin vigoare si din nou m-am enervat ntr-o scrisoare
ctre Kosghin [20] ceream n primul rnd demisia lui Andropov1; Rostropovici si Vis-nevskaia deabia au reusit s m fac s m abtin, scop n care s-au folosit si de ironie.
Asa a explodat la suprafat o min si, se pare, a fcut ceva pagube; 1-a prlit la fat chiar pe
Andropov. Se telefona (!) acestui zek amrt, i se transmise din partea ministrului nsusi (!): KGB
n-are nici un amestec n aceast afacere, nu, aici e vorba de militie... (Trebuie s cunosti
rnduielile noastre, trebuie s cunosti ct snt de absurde toate acestea.)
Celelalte mine au fost fcute s explodeze n toamna urmtoare: dou editii pirat ale lui August,
apoi articolul din Stern. Consider c aceste explozii au fost mult mai slabe: datorit n special
ntelepciunii judectorului englez2 care a creat un precedent juridic cu privire la dreptul
samizdatului, ei au pierdut procese care au durat un an de zile si drepturile avocatului meu au
iesit mai ntrite dect nainte. Ct priveste articolul din Stern, reprodus n Literaturka3, acesta a
creat n URSS nu un insuportabil climat de prigoan, asa
1 Iuri Vladimirovici Andropov, seful KGB. (N.t.)
2 Care condamna editia pirat a romanului la Flegon-Press. (N.t.)
3 Literaturnaia Gazeta din 12 ianuarie 1972 reproducea nu numai continutul articolului aprut n
noiembrie 1971 n revista Stern, ci si dou ilustratii: casa mtusii si Rolls-Royce-ul unchiului
autorului. (N.t.)
403
cum s-ar fi ntmplat n gloriosii ani ai copilriei regimului sovietic, ci un hohot de rs si veselie:
prin urmare o frumoas familie de oameni harnici?! (si astfel ei nsisi au spulberat teoria care
sustinea caracterul sionist" al activittii mele.1)
Iat ce timpuri trim! noi sntem un mnunchi, un pumn de oameni, n timp ce ei au cea mai
mare politie secret din istoria universal, si ce experient, si cte capete lucrnd pe gratis, si ce
mecanizare a forajului, ce cantitate de dinamit si totusi ei nu pot cstiga acest rzboi mocnit.

Din partea noastr a fost si un exces de zburdlnicie. De pild, n decembrie 1971, trimitnd prin
post o scrisoare avocatului meu n Elvetia (scrisorile acestea cnd ajungeau, cnd nu ajungeau la
destinatar), am pus n plic si urmtorul text:
MESAJ PENTRU CENZURA
serviciului postal international al orasului Moscova
St n puterea dumneavoastr efectiv s cititi, s analizati, s fotografiati, s radiografiati, s
studiati dup miros, s supuneti la tratamentul cu aburi, cu urin si cu alte chimicale, orice
scrisoare, ns destinatarului snteti obligati s i-o predati n termenele devenite posibile n
conditiile n care actualele mijloace de transport ating vitezele pe care le ating. Trebuie s faceti
asta mcar pentru a v camufla activitatea si pentru a crea aparenta c exist o post care
funtioneaz normal. Dac se va mai ntmpla ca vreo scrisoare de la mine sau ctre mine s
dispar fr urm sau s ntr/ie mult vreme (o scrisoare urgent 35 de zile!), voi fi nevoit s
v scriu pe aceast tem o scrisoare deschis, care nu v va acoperi de
glorie.
A. Soljenitn"
(si partea cea mai hazlie este c acest mesaj a ajuns intact pn la Heeb! Cenzura a preferat
s simuleze c ea nu existai Eu si Alia ne-am prpdit de rs, aflnd despre chestia asta!)
1 C afacerea asta s-a terminat cu bine, nu este meritul lui Stern. Stern din nou a fcut tot
posibilul ca s-mi pun capul pe butuc: a avut tupeul (si lipsa de gust estetic) s afirme c
actiunea lui August nu se plaseaz dect conventional n perioada prerevolutionar, c n realitate
romanul trateaz probleme actuale. Revista Stern sugera tribunalului sovietic c fraza
personajului despre prostii care conduc Rusia" trebuie nteleas ca o revrsare a urii lui
Soljenitn fat de actualii guvernanti ai URSS.
404
si n martie 1972 tocmai binevoitorii mei dintr-o institutie unde kaghebistul lor predase o map si
se retrsese n alt camer, ncepuser s studieze de zor continutul mapei reusind s scoat
copii de pe documentele respective si transmitndu-mi mie urmtoarele:
Serviciul I al Dir. a 5-a KGB de pe lng Consiliul de Ministri al URSS lui sironin
Directia din Leningrad a KGB lui Nosrev
Pe 6 martie, cu trenul de sear, pleac din Moscova spre Leningrad, n compania lui NN", sotia
Pianjenului" Resetovskaia Natalia Alekseevna. Rugm dati indicatia s se continue actiunile
NN" privind-o pe Resetovskaia1, s se identifice adresele vizitate. La Leningrad, Resetovskaia
va rmne aproximativ pn la 19 martie. Loctiitorul sefului Directiei a 5-a a KGB general-maior
Nikiskin"
N-am nceput s m nelinistesc pe chestia asta. Nu stiam c la Samutin, la care probabil se va
duce N. A., se mai pstreaz Arhipelagul, n ciuda insistentei mele ca acesta s fie ars.
Au existat si multe alte peripetii. Dac ar fi s povestesc n detaliu si s evoc totul, atunci ar trebui
s spun c, n toti acesti ani, majoritatea grijilor si nelinistilor noastre a fost nu legat de mari
actiuni dttoare de rod bogat, ci alctuit din emotii, agitatii, cutri, preveniri, anticipri,
aceasta n conditiile n care ei dispuneau de posibilitti de filaj, n care ei dispuneau de legturi
telefonice, si postale, n timp ce noi nu puteam nici s telefonm, nici s scriem, uneori nici chiar
s ne ntlnim. si trebuia s gsim totusi un mod de a salva situatia. Asemenea grave primejdii au
fost vreo douzeci la numr, n-am s le minimalizez cndva va trebui s le relatez mai n
amnunt.
Am s amintesc aici dou sau trei dintre aceste cazuri. Unul s-a petrecut la Sverdlovsk
(denumirea asta scrboas nici nu-mi vine s-o scriu), unde am trimis spre pstrare Primul Cerc,
cel format din nouzeci si sase de capitole. Faptul c la un moment dat kaghebistii
1 Resetovskaia, Natalia Alekseevna (nscut n 1920), chimist; s-a cstorit cu Soljenitn n
1940, divorteaz n 1949, n timpul detentiei sotului ei. Se recstoreste cu scriitorul n 1956.
Soljenitn si ea se despart din nou n 1968. Apublicat memorii n care expune propria ei versiune
asupra faptelor povestite aici de Soljenitn. (Informatie luat din Indexul biografic al persoanelor
citate", anexat versiunii franceze a acestei crti, Ed. du Seuil, 1975 N. t.)
405
intr chiar n camera n care este pstrat 96", este determinat nu de informatii provenite din
vreun filaj, nici de vreo bnuial, ci de o mprejurare care nu putea fi prevzut. E clar c este o
perchezitie si c scpare nu este. Dar nu e vorba de nici o perchezitie; omului n chestiune nu i

se cere dect s recunoasc, nu-i asa, c are n cas Citindu-lpe Ivan Denisovici. Omul
recunoaste, pred obiectul. Dar el nu distruge 96" pe care, conform consemnului, trebuie s-1
pstreze. Va fi, la ocazii, si un ndelungat schimb de scrisori, n ce ne priveste, stim despre vizita
fcut de cei de la KGB; e posibil o reeditare a descinderii, vor confisca 96", ardeti-1 ct mai
repede! Rspunsul se las ndelung asteptat! Pn ce totul se ncheie cu arderea textului pus sub
urmrire.
A doua oar bubuie ceva: Vitelul chiar acesta, nc o dat, pe care-1 tineti acum n mini.
Vitelul umbl prin Moscova! Uluitor! Problema este c aici tot ce e pe dinuntru e si pe dinafar,
totul e spus pe sleau: ce poate fi mai periculos dect o asemenea scriere? Cineva o pstra,
cineva o ascundea cum de a rsuflat? Unde? Prin cine? De ce? ncepem ancheta, ne
verificm exemplarele; A.A. Ugrimov (Completarea a Cincea) trebuie s mearg la marginea
orasului s vad concret ce este la locul lui, ce nu s-a miscat, ce n-au putut refotografia.
Suspiciune, nencredere, totul se nvlmseste si se zpceste.
si cercetarea se reia de la cellalt capt: cine a auzit pe cineva spunnd c snt oameni care 1-au
citit? Cui i s-a povestit c cineva 1-a citit? si cine deci 1-a citit el nsusi? Cum arta exemplarul?
n al cui apartament a fost citit? Adresa, telefonul? (Niste persoane conversnd cu glasuri
emotionate la telefon nu pot s nu rosteasc niste nume, lucru care la Lubianka, probabil, deja se
stie; n cutarea purttorilor acelor nume, aceasta o s ne vnture acum la grmad!) Acela e
apartamentul! Spuneti cinstit, e mai bine s-mi spuneti mie dect s asteptati s se ntoarc
securistii. Mi se spune, mi se dau nume. si iat, mi s-a adus o copie dactilografiat. Exemplarul
nu este al nostru (ale noastre si-au pstrat, cu credint, locul). Nu e al nostru, deci exist o copie
nou dactilografiat! Or mai fi patru sau cinci de felul acesta? Nu este al nostru si nu este o copie
dup al nostru. Dar a fost redactilografiat cu exactitate dup al nostru si contine, fcute cu mna,
si corecturile mele cele mai de pe urma. nseamn c, n urma mea, cineva m fura, mi copia
textul nc proaspt; cineva foarte apropiat, misterios, cine oare? S-i telefonez
406
omului care mi 1-a adus. Nu la el acas. Stm si asteptm, asta va nsemna mai putin du-te-vino.
Peste cteva ore vine omul care ni 1-a adus si, derutat, indic sursa. Una dintre acelea n care
aveam cea mai mare ncredere! Acesteia i se dduse un exemplar numai ca s-1 citeasc. Ea,
pe furis, l redactilografiase (pentru istorie? pentru a-i asigura supravietuirea? din simpl manie?).
si ea i-1 dduse numai lui (era un prieten intim) ca s-1 citeasc. si el l dusese altora, ca plat
pentru nu stiu care mic datorie. si acestia invitaser la un chef o prieten foarte apropiat. si
aceasta n-avusese nimic mai presant dect s pun mna pe telefon si s-i ncredinteze secretul
si uneia dintre prietenele ei (A.S. Berzer). si noi 1-am recuperat de la aceast a patra verig a
lantului. Berzer ni 1-a remis! Mare-i Moscova, dar drumurile care o traverseaz snt scurte. O sun
si pe vinovat. M ntlnesc si cu ea. Mrturisiri senine si suspine. De-acum si-a mmcat creditul.
Confisc prada, n aceste ore se ivesc niste semne: securistii se alarmeaz, masinile lor ncep s
duduie, fiecare cu cte patru vljgani n pntecele ei ntunecos. Poftiti, tovarsi! Ati ntrziat cu o
mic jumtate de or! (De data aceasta ei nu stiu: n legtur cu ce era panica? Ce cutam noi?
Ce au ratat ei?)
n decembrie 1969 existase un caz asemntor cu Noptile prusiene. Tot asa brusc, un zvon prin
Moscova: circul niste copii! Imposibil, dar circul niste copii! Tot asa am luat apartamentele la
rnd, am cercetat urmele, tot asa am pus mna pe o copie: nici asta nu era a noastr! Dar fcut
exact dup a noastr! Furat! De cineva apropiat! De cine? Se gsesc si urme: Liova Kopelev a
tinut-o cteva zile, a dat-o s-o citeasc si unei rude, aceasta, la rndul ei, a dat-o altora, iar acestia
si-au fcut o copie. si au tinut-o ascuns timp de patru ani! Dar ntruct pe mine m-au exclus din
Uniunea Scriitorilor acum de ce s nu-i dea drumul n samizdat? Ce pericol mai exist pentru
autor?
Pe msura puterilor mele, am stins scandalul la Moscova si la Ufa, cci acesta se ntinsese pn
acolo. Circulatia manuscrisului am reusit s-o stopez.
Iat din ce sptmni linistite se compun linistitii nostri ani, pasnici, fr evenimente deosebite,
atunci cnd fortele principale snt n repaus si nu se ntmpl nimic".
407 .
si cti ani pot fi trgnate lucrurile n felul acesta? Astzi se mplinesc douzeci si sapte de ani
de la primele versuri de la sa-raska, de la primele ascunztori si de la primele incinerri.
Dar, pe deasupra acestui rzboi ascuns pluteste, precum un strat nalt de nori, istoria, plutesc

evenimentele vizibile tuturor si, prin curgerea lor, ele cheam la actiune, strnesc reactii. Attea
dintre ele au fost stvilite, attea dintre ele nu mai pot fi stvilite.
n decembrie 1971 1-am nmormntat pe Trifonci.
Pe strzile adiacente s-a oprit circulatia pn departe, nefcn-du-se economie de forte de ordine,
iar la cimitirul Novodevicie au fost desfsurate trupe (la funeraliile unui poet!). Traficul
automobilelor si autobuzelor era dirijat detestabil idee printr-un megafon. Un cordon de
militieni era si n holul Casei Centrale a Scriitorilor, dar mie n-au ndrznit totusi s-mi interzic
accesul (au regretat-o apoi). Tot ce am putut s fac pentru a-1 apra de nepotrivita mtase
stacojie pe care se odihnea capul defunctului (n primele ore de dup ncetarea din viat i
revenise expresia copilreasc de buntate si mpcare, expresia lui cea mai candid) si cu care
era cptusit tot sicriul, de fizionomiile cinoase si dezumanizate ale celor din secretariatul literar,
de discursurile nesincere, au fost dou semne ale crucii dup fiecare dintre cele dou ntruniri,
una la Casa Central a Scriitorilor, cealalt la cimitir. Cred c puterea malefic si-a primit astfel
ceea ce merita. N-am fost lsat s m apropii de sicriu dect la dorinta vduvei (n detrimentul ei
a procedat asa, dar a facut-o cu constiinta c ndeplineste vointa celui disprut); ca s nu pun
familia Tvardovski n dificultate, am renuntat la ideea de a da n aceeasi sear la samizdat
cuvntul meu de adio si 1-am pstrat pn n ziua a noua, citindu-1 si iar ci-tindu-1 n fiecare zi,
revenind asupra lui n felul acesta m-am transpus sufleteste n atmosfera marii desprtiri n
care evenimentele vietii se msoar n unitti luate dintr-o geometrie cu totul alta dect cea
cotidian [21].
Am spus ce aveam de spus. De-acum ar fi firesc s tac; nsesi coardele vocale nu snt n
dispozitia de a vorbi. Dar nu mai mult de o sptmn mai trziu, n noaptea de ajun, ascult la un
post de radio occidental slujba de Crciun, aud mesajul patriarhului Pimen si se aprinde n mine
dorinta de a-i scrie. Nu pot s nu-i scriu! si iat noi griji, o nou povar, o nou afluent de
probleme.
408
(Cu aceast scrisoare, ba nu, chiar cu August, ncepe un proces de divizare n rndurile cititorilor
mei; ncep s pierd pe unii dintre adepti si cei care rmn cu mine snt mai putini dect cei care m
prsesc. M aclamau atta timp ct aparentele ntreau credinta c eu nu eram dect mpotriva
abuzurilor staliniste; n momentul acela toat societatea era cu mine. n primele mele scrieri m
mascam n fata cenzurii politienesti, dar, prin aceasta, si n fata publicului. Prin actiunile pe care
urma s le ntreprind, trebuia cu necesitate s m descopr: era timpul s vorbesc tot mai
rspicat si s merg la o adncime din ce n ce mai mare. si procednd asa, era inevitabil s-mi
pierd publicul cititor, s-i pierd pe contemporani, punndu-mi speranta n urmasii acestora. Dar
este dureros s fii nevoit a constata c pn si unii dintre cei apropiati te prsesc.)
Dar pentru ce povestesc toate acestea aici? si unde este Nobe-liana promis?
Nobeliana si urma cursul ei. Per Hegge era foarte pornit mpotriva lui Jarring din cauza josniciei
de care acesta dduse dovad n povestea cu Nobelul si promitea s-1 demaste neaprat.
Totusi, Hegge a fost expulzat din URS S si eu uitasem de amenintarea pe care o proferase el.
Dar el s-a tinut de cuvnt si a nimerit momentul cel mai potrivit: n septembrie, cu o lun nainte de
atribuirea noilor premii si la nceputul acelei sesiuni a ONU unde urma s fie ales secretarul
general, post rvnit de Jarring, a publicat o carte de amintiri, carte n care povesteste de-a fir-apr cum Jarring sustinuse guvernul sovietic n atacurile lui mpotriva mea. (Apropo, Hegge a fcut
loc n cartea lui si unor zvonuri neverificate asa, de pild, spune la un moment dat c numai
Saharov m-a fcut s renunt la deplasarea la Stockholm; or, pe tema asta niciodat n-am discutat
cu Saharov.) si a izbucnit un asemenea scandal n Suedia, nct chiar prim-ministrul Palme,
socialist versatil si repede percutant, nutrind el nsusi sentimente cordiale fat de tara
proletariatului victorios, a trebuit s se justifice si la televiziunea suedez, si printr-o scrisoare
ctre New York Times. Primo: el, Palme, nu era la curent cu maniera n care manevrase Jarring.
Apoi era si o exagerare: ce altceva rmnea de fcut? O ambasad nu este un loc pentru
manifestatii politice (cum era el mai dinainte sigur c nu trebuia s te astepti acolo la literatur
pur!). si Academia Suedez se pomeni
409
din nou pe balansoar; ea liniste cu mine nu are. I-o mai fi fcut vreodat vreun laureat attea
necazuri? Am s-i scriu luni lui Soljenitn ca s-1 ntreb dac nu vrea s primeasc nsemnele
Nobel la ambasad a declarat Karl Giorow, secretarul Academiei. Iat ceva hazliu: el spune

aceasta ntr-o smbt si, n aceeasi smbt, stirea se difuzeaz la radio. si eu tocmai am o
ocazie pentru Occident duminic, stau pn noaptea trziu ca s-mi redactez scrisoarea. Imediat i
scriu rspunsul meu si l expediez duminic. Iar Gierow n-a asteptat numai pn luni, el nici dup
trei sptmni nu a expediat scrisoarea. Dar rspunsul meu, el 1-a primit. . . Rspunsul meu:
premiul Nobel este cumva prada unui hot care trebuie s-mi fie remis ntre patru ochi si ntre
patru pereti?. : . si n ce priveste comunicatul: pn s-1 primesc de la Academie (termenul
corespondentei legale este de trei sptmni ntr-un sens), el mi-a parvenit pe calea undelor
radio. Am rspuns imediat.
Dup o lung boal, tocmai m apucasem de lucru la Octombrie saisprezece; am vzut c era un
ocean, un Nod dublu, dac nu triplu: dat fiind c fcusem economie", fcusem abstractie de anul
1915, fr ndoial necesar, c n Primul Nod ocolisem toat istoria politic si spiritual a Rusiei
de la nceputul secolului ncoace acum toate astea se ngrmdeau, se umflau, presau. N-as
vrea altceva dect s fiu lsat s lucrez, dar ti-ai gsit! Nobeliana ncepu din nou s fac zgomot,
ca si cnd, cu medalia si diploma n mn, mi va fi mai usor s tin piept Securittii Statului. Dac
e pe asa, atunci trebuie s abandonez Nodul, s reanimez si s refac discursul si, dup ce-1 voi
scrie, s cobor n aren cu el. si voi spune acolo asemenea lucruri nct poate fragila mea
existent se va nrui, si o dat cu ea si acest pasnic si inestimabil refugiu pe care 1-am gsit la
Rostropovici. Ah! ce pcat c trebuie s abandonez al Doilea Nod, mi fcusem o socoteal asa
de bun: s lucrez n liniste pn n anul 1975.
Omul propune...
Redactndu-1 din nou, am reusit s obtin un discurs degajat de excesul de artificii gazetresti si
aluzii politice, s-1 centrez mai exact pe problemele artei si, poate, s m apropii de genul
nc nedefinit de nimeni si nc neclar care st bine unui discurs pen-tru premiul Nobel n
domeniul literaturii, ntre timp avea loc un schimb de scrisori cu Karl Ragnar Gierow, secretarul
Academiei Suedeze [22]. Ministerul Afacerilor Externe al Suediei a refuzat
410
din nou s pun ambasada la dispozitie pentru ceremonie; atunci am propus apartamentul Aliei,
unde eu nc nu aveam dreptul s locuiesc [23]. Nu exista, se pare, precedent, dar Gierow a fost
de acord, n aceste luni am avut ocazia s-i cunosc si s-i apreciez foarte mult tactul si marile
calitti sufletesti; el se manifesta tot mai mult nu ca executant al unei functii onorifice, ci ca un om
cordial, hot-rt si temerar (chiar si n Suedia, temeritatea i era necesar fat de multi oameni),
ncepuserm s discutm asupra datei. El nu putea nici n februarie, nici n martie. O asemenea
amnare mi convenea si mie: aveam impresia c citirea discursului meu va fi o bomb; nainte s
explodeze trebuia s-mi pun lucrurile n ordine (orict le-ai pune n ordine, dezordinea este
totdeauna starea lor efectiv): trebuia s lucrez mcar o parte dintre capitolele celui de-al Doilea
Nod pn la a le face lizibile; s triez naintea eventualei catastrofe muntele de materiale pe care
le adunasem pentru R-17; s merg nc o dat la Piter1 si s privesc locurile, peisajele de care
aveam nevoie si de care nu mi se va mai permite, poate, s m apropii niciodat. (O relatare
aparte despre felul n care am ptruns eu n palatul Tavriceski Completarea a Cincea).
Mult osteneal m-a costat neobisnuita scrisoare ctre Patriarh; trebuia s m sftuiesc (cu
printele Gleb lakunin) si s mpiedic deconspirarea. n acelasi moment Literaturka s-a luat de
genealogia mea si de mine; a trebuit, de voie, de nevoie, s m apr. nc necunoscnd bine
moravurile corespondentilor occidentali, i-am dat rspunsul meu prin intermediul unui
corespondent al publicatiei hamburgheze Die Welt, iar acesta 1-a pasat unei terte persoane, 1-a
diluat n asa fel nct rspunsul meu nu mai era rspuns, ci o reactie meschin-ranchiunoas. Dar
mi se prea necesar s rspund (si nu numai la acest punct; se acumulaser multe dintre cele
ndurate tcnd). si-si fcu drum o idee fireasc: s strng n timp cteva interventii bine nchegate,
n asa fel nct ele s vin n pachet, n cascad la sapte nenorociri, un singur leac si nu cu
trita. Asemenea aglomerri de evenimente se formeaz de la sine n momente de criz, cum s-a
ntmplat n aprilie 1968 cu ocazia aparitiei Cancerosilor, dar n afar de aceasta ele pot fi fortate
s se aglomereze dup
plan dac autorul acestuia exploateaz particularitatea irepe-a naltelor sfere sovietice:
obtuzitatea, ncetineala gndirii,
Denumire familiar a orasului Sankt-Petersburg. (N.t.)
411
incapacitatea intelectual de a asimila dou idei n acelasi timp. Gierow anuntase c ceremonia

premiului Nobel va avea loc pe data de 9 aprilie, deci n prima zi a Pastelui ortodox
depunndu-si cererea de viz, se pare, pe 24 martie. Pe 17 martie am trimis scrisoarea mea ctre
Patriarh, socotind c ea nu va fi publicat dect la sfrsitul lui martie. La cteva zile de la aceast
trimitere voi da un interviu, primul dup nou ani; este o form de manifestare la care autorittile
nu se asteapt din partea mea si va fi ceva copios. si, nainte ca ele s fi avut timpul s-1 digere,
eu voi organiza ceremonia premiului Nobel si voi da citire discursului n care abordez lucrurile
cele mai grave. Dup care voi putea s stau linistit si s astept toate osndele posibile.
Dar lucrurile s-au desfsurat astfel: scrisoarea ctre Patriarh, lansat numai n cercul ngust al
samizdatului religios, n ideea c ea va circula lent printre oamenii efectiv interesati, a irupt
instantaneu n presa occidental. Dup cum mi s-a spus mai trziu, ea a strnit la Securitatea
Statului o furie cumplitmai violent dect cea provocat de multe dintre actiunile mele trecute
si viitoare. (Nu-i greu de nteles: ateismul este inima ntregului sistem comunist. Dar, paradoxal,
chiar si printre intelectuali, acest gen a fost ntm-pinat cu reprobare si chiar cu repulsie: ce
ngust, orb si mrginit trebuie s fiu eu dac m ocup cu asemenea problem ca aceea a
bisericii; sau, cu alte argumente: ce rost are aici clerul? Acesta nu poate adic este ca si
intelectualitatea, autojustifcare prin analogie s le scrie autorittilor. Asteptati, chestiunea va
ajunge si la autoritti. Condamnat de multi, eu niciodat n-am regretat acest gest: dac nu printii
spirituali trebuie s fie primii care s ne dea exemplul eliberrii spirituale din mrejele minciunii,
atunci cine s ni-1 dea? Vai, ierarhia noastr bisericeasc ne-a lsat prea mult s ne eliberm
singuri.) si (msur foarte tardiv), undeva njurai lui 20 martie, s-a luat decizia guvernamental
mult vreme amnat: s fiu nfierat n mod public si expulzat din tar. n acest scop, campania
de pres mpotriva mea s-a extins si s-a intensificat. Cu obisnuitul lor deficit intelectual, ei au ales
terenul care le era cel mai defavorabil: s sfsie August-\A, care scpase editiilor pirat si care era
declarat acum a fi cartea mea cea mai bestial antipatriotic si chiar antisovietic. Pentru aceasta
a fost mobilizat presa comunista occidental (cci, n URSS, cine putea oare s citeasc August
si a fost reprodus de-acolo orice prostie scris de cutare autor de
412
trei parale n special n Literaturka, dar apoi si n alte publicatii centrale; anumite articole m
acuzau referindu-se direct la formule ale Codului Penal si docila opinie public" sovietic, de la
scriitori pn la otelari, trimitea indignate ecouri de reactii". De data aceasta, decizia era luat cu
atta fermitate nct s-a mers pn la a se imagina si mijloacele practice la care s-ar recurge
pentru a m convoca: s-ar ncepe cu o retinere la politie, adic o arestare provizorie (acest
proiect, care ajuns si el la cunostinta noastr, nlocuia planul initial, acela al accidentului de
automobil, varianta Yves Farge")1; si cu atta fermitate nct Ceakovski, la o sedint a redactiei
sale, a declarat deschis n fata a treizeci de persoane, pe un ton care lsa s se nteleag multe:
l vom expulza!" Aceast operatiune era prevzut, se vede treaba, s aib loc la mijlocul lui
aprilie; pn atunci campania de pres trebuia s ating punctul ei maxim. Dar graficul meu
prevedea o evolutie mai accelerat a lucrurilor. Niste corespondenti americani au venit la mine
fr s-mi fi telefonat n prealabil (se nteleseser cu J. Medvedev). Ziarele lor erau cele mai
puternice din Statele Unite; aceasta se ntmpla cu o lun si jumtate nainte de vizita
presedintelui american n URSS. Interviul nu avea o semnificatie social; eu nu vorbeam nici
despre detinuti, nici despre nedrepttile care sufocau tara se mplineau n curnd doi ani de
cnd tceam n privinta aceasta, sacrificnd totul pentru R-l 7, asa c si acum mi propuneam s
nu depsesc pragul unei ciocniri inevitabile si s nu compromit discursul. Interviul [24] era n
esent o stufoas pledoarie personal, o gospodreasc mnuire a mturii pentru ndeprtarea
gunoiului deversat asupra mea de-a lungul mai multor ani dar nssi privelistea acestui gunoi
vzut prin prisma unei ornduiri progresiste" a fcut n Occident destul impresie.*
1 Yves Farge (1899-1953), membru al Rezistentei franceze, comisar al Republicii de la Lyon, la
Eliberare, presedinte n Franta al Miscrii pentru Pace, decedat la Tbilisi ntr-un accident de
automobil. (N.t.)
Unul dintre acesti corespondenti, H. Smith, s-a plns dup aceea nu o dat n mod public c eu 1am primit cu un interviu gata fcut, cu ntrebri Pregtite tot de mine, c am dat dovad de total
necunoastere a canoanelor Presei occidentale, ntr-adevr, n lupta mea pe viat si pe moarte cu
statul nu aveam nevoie dect de o brusc miscare defensiv, de o solutie chiar mai "una: o
declaratie public. Nu aveam nevoie de nici un interviu. si Smith mi Propunea s discutm
probleme de cea mai mare actualitate": despre ce s-a

413
Prin intempestivitatea aparitiei sale si prin mrsviile pe care le dezvluia, interviul, asa cum
scontasem, i-a nucit pe adversarii mei. si chiar mai mult dect scontasem eu. El a aprut pe 4
aprilie si, dup mai putin de douzeci si patru de ore, n ciuda ncetinelii ei obisnuite, puterea, fr
s fi avut timpul de a reflecta, a avut o tresrire, un reflex de aprare si a fcut gestul cel mai
simplu cu putint: acoperindu-se de ridicol si de rusine, i-a refuzat secretarului Academiei
Suedeze dreptul de a veni ca s-mi nmneze nsemnele premiului Nobel. n scrisori nu se
spusese un cuvnt despre faptul c urma s fie rostit un discurs, nimeni dintre noi nu vorbise sub
plafoane1; n privinta aceasta, autorittile nu puteau s fac dect niste conjecturi confuze. Public
nu era vorba dect de nm-narea nsemnelor premiului Nobel ntr-un apartament particular din
Moscova, n prezenta unor scriitori si artisti, prieteni ai autorului. si de aceasta se sperie guvernul
uneia dintre superputerile lumii!... Dac stnga occidental n-ar fi fost asa de zeloas n a justifica
tot ce se ntmpla Ia noi, palma pe care tocmai ne-o ddusem nou nsine ar fi trebuit s fie
suficient pentru a demasca pentru mult vreme
ntmplat cu energia creatoare a lui Evtusenko si Voznesenski, dac a disprut interesul publicului
fat de ei, dac ngrdirile impuse lor se nscriu pe linia care vine direct de la persecutarea lui
Puskin (occidentalii simt nevoia de a stabili neaprat o continuitate ntre Rusia tarist si URSS-ul
comunist, altminteri, spun ei, lucrurile nu vor fi ntelese n profunzimea lor); sau m punea ntro situatie riscant atunci cnd m ntreba dac, dup August, intentionez s evoc si revolutia
bolsevic.
Eu ns, dimpotriv, nu eram obisnuit s suport modul incoerent, dezlnat, n care acesti
corespondenti mi vnturau cu furca ideile, maniera vulgar n care le relatau si iresponsabilitatea
formulrilor. si lui H. Smith i-am trimis atunci n mod special o scrisoare sincer, ndeprtndu-m
de acel moment, nteleg tot mai mult c el trebuia si avea dreptul s se supere foarte tare.
Totusi nu trecuser trei ani si iat c n toamna lui 1974 H. Smith m-a vizitat la Zurich, ocazie cu
care m-a ntrebat dac n-ar putea s foloseasc pentru New York Times tot materialul interviului
literar pe care eu l acordasem lui Niels Udgord de la Aftenposten (28 august 1974). Bine, copiati1 i-an> spus eu. Nu asa, a struit el, cci aceasta nu ar mai fi o noutate, haideti sa procedm
ca si cnd interviul 1-ati da nc o dat, dar de data aceasta mie! Eu din nou am fost de acord:
cci el stia canoanele presei occidentale (ce este asta. cum arat asta?), ceea ce nu era cazul
meu. Asa 1-a si publicat: ca pe o convorbire pe care realmente ar fi avut-o cu mine... (Adnotare
din 1978.)
1 Orice loc n care s-ar fi putut implanta microfoane. (N.t.)
414
jocul sovietic de-a apropierea cultural. Dar, n virtutea legii torsiunii capetelor spre sting
rosilor li se iart totul, rosilor li se uit repede toate relele pe care le fac. Dup cum scrie Orwell:
aceleasi personalitti occidentale care-si exprimau indignarea fat de executarea vreunui individ,
indiferent unde pe Pmnt, aplaudau atunci cnd Stalin trimitea la moarte prin mpuscare sute de
mii de oameni; ele se lamentau pe tema foametei din India, dar foametea devastatoare din
Ucraina n-o observau.
Cu obisnuita noastr abilitate de a face hapul mai usor de nghitit, ambasada sovietic de la
Stockholm a fcut, de altfel, precizarea c ea nu exclude posibilitatea ca viza s-i fie acordat lui
Gierow alt dat, ntr-un moment mai favorabil". Aceast precizare era menit s atenueze
iritarea, s faciliteze nasterea unei iluzii si revenirea lin pe pozitiile de la nceput. Ministerul
suedez al Afacerilor Externe a fcut o declaratie care nici nu aproba, nici nu condamna. Dar noi,
aici, ntelegem prea bine acest joc! si eu m-am grbit s-1 stric printr-o declaratie special
[25]. Refuzul de a permite venirea lui Gierow anula toat ceremonia, i rpea orice sens. Dar si
usura situatia att a organizatorilor, ct si a celor care-si dduser acordul s vin.
Pregtirea acestei ceremonii, n afar de dificulttile cotidiene s primesti, asa cum trebuie,
ntr-un apartament obisnuit, saizeci de invitati, si toti numai oameni de vaz sau corespondenti
occidentali aceast pregtire era complicat, neobisnuit n toate privintele, n primul rnd:
trebuia stabilit lista invitatilor n asa fel nct printre acestia s nu se strecoare nici un personaj
dubios (prin comportamentul su social) si s nu fie omis nici unul dintre cei demni (prin
anvergura lor artistic sau stiintific) de aceast atentie si, n acelasi timp, trebuia asigurat
prezenta efectiv a invitatilor (oameni care s nu dea napoi, care s vin). Apoi invitatiile
trebuiau tinuite pn n ziua n care Gierow va anunta data ceremoniei. si atunci trebuia s

facem turul adreselor tuturor acestor invitati sau s lum msuri s le parvin invitatiile: n afar
de formula gata fcut, o scrisoare expunnd motivele si care s fie apt s determine persoana
s dea acestui act social mai mult important dect inevitabilei represiuni la care o vor supune
sefii. Num-rul scriitorilor, al regizorilor si al artistilor care au acceptat m-a u'ttut: nc mai pstrau
oamenii o admirabil doz de nenfricare, de dorint de a se ndrepta de spate sau de rusine de a
fi tratati ca
415
niste sclavi pe viat! si neplcerile ar fi putut fi pentru toti dintre cele mai serioase, dar guvernul ia scutit de emotii inutile pe invitati, favor pe care si 1-a acordat si siesi. Desigur, au fost si refuzuri
semnificative, dureroase: oameni de renume international, care n-aveau totusi a se teme de
ceva.
Din pregtirea ceremoniei fcea parte si alegerea unei zile de duminic, pentru ca nimeni s nu
fie retinut la serviciu, si a unei ore n plin zi, pentru ca Securitatea Statului, militia sau echipele ei
de ajutoare voluntare s nu poat organiza baraje n ntuneric: ziua, asemenea actiuni pot fi
fotografiate. Trebuia de asemenea s gsesc oameni care s stea la us, oameni curajosi,
capabili s mpiedice ptrunderea unor kaghebisti scandalagii. Trebuia s ne asteptm si la
asemenea acte precum ntreruperea curentului electric, nentrerupt sir de apeluri telefonice sau
pietre n geamuri n ultimii ani metodele banditesti ntrunesc din ce n ce mai multe sufragii din
partea KGB.
Guvernul ne-a scutit de toate aceeste bti de cap.
Ca amuzament am trimis invitatie si pe numele Ecaterinei Fur-teva, ministrul Culturii, precum si
pe cele a doi corespondenti sovietici de la ziare care pn atunci nu m atacaser. Era vorba de
Selskaia Jizn si Trud.
Selskaia Jizn a delegat la aceast ceremonie care nu s-a mai tinut un singur reprezentantkaghebist pentru a verifica dac totusi nu s-au reunit ctiva. Iar Trud, ziar al lui selepin, ortodox
notoriu, s-a grbit s-si rectifice neutralismul putred si chiar n acele zile a luat pozitie mpotriva
mea.
Dar aceasta nu mai era dect una dintre ultimele zvrcoliri ale campaniei lor ratate: pierzndu-si
capul, acoperindu-se de rusine n legtur cu ceremonia Nobel, autorittile au pus capt hrtuirii
publice, si ghinionul voind ca o dat n plus mprejurrile s se uneasc mpotriva lor, m-au lsat
n patria mea si n libertate, (n curnd dup aceea, M. Rozanova-Siniavskaia i-a comunicat Aliei
c un cunoscut general KGB, cu care avusese niste ntlniri, s-a exprimat despre mine n felul
urmtor: Dac nu pleac de bun voie, o s-o sfirseasc n Kolma." La acest avertisment din
partea lor trebuia s m astept de mult vreme, singurul lucru surprinztor era rn' dalitatea
asupra creia se oprise alegerea lor. Dar hotrrea mea s1 a Aliei era ferm: rmnem n
tar!) ...-.. ,
416
Asa s-ar f ncheiat, dup un an si jumtate, povestea cu Nobe-liana, dac n-ar f rmas piesa ei
de rezistent, discursul deja pregtit. Pentru ca acesta s-si gseasc loc n culegerea anual
editat de comitetul Nobel, trebuia s-1 fac s ajung n cel mai scurt timp n Suedia. Cu greu,
dar mi-a reusit aceast actiune (se ntelege c tot n secret si cu mari riscuri). La nceputul lui
iunie, textul discursului trebuia s apar. Eu continuam s astept explozia; pentru timpul care mai
rmnea m-am dus n regiunea Tambov s-i admir peisajul, poate pentru ultima dat.
Dar discursul n-a aprut nici n iunie, nici n iulie al acelei veri istovitor de fierbinti. S se fi dovedit
el asa de neobservabil? Nu mi-a parvenit dect n august stirea c, n timpul verii, majoritatea
ntreprinderilor suedeze, inclusiv tipografiile, si las lucrtorii s plece n concediu. Culegerea
anual n-a fost publicat dect la sfr-sirul lui august.
Presa a bubuit mai mult de o sptmn. Dar am avut parte de dou surprize de natur s
reveleze insuficienta previziunilor mele: discursul meu nu i-a fcut nici pe ai nostri s ciuleasc
urechile, nici pe occidentali s ias ct de ct din imobilismul lor social, s se trezeasc, tot asa,
ct de ct la realitate.
Se pare c reusisem s spun foarte multe lucruri, c spusesem chiar tot esentialul si ei l
nghitiser pe nemestecate? Dar iat: discursul era transparent, ce pcat ns c se multumea cu
generalitti, c nu cita nici mcar un nume. Atunci, cei de-acolo ca si cei de-aici, au preferat s nu
nteleag.
Nobeliana se terminase, dar explozia, dar lupta principala se reporta pentru alt dat, pentru alt

dat.
LUPTA INOPINAT
n domeniul tacticii, prin lupt inopinat se ntelege acel tip de lupt, nici ofensiv, nici defensiv, n
care cele dou prti decid s atace sau se afl n mars fr s cunoasc intentiile celeilalte si
intr brusc n coliziune. Acest tip de lupt neplanificat este considerat a fi cel mai complex: el le
cere comandantilor s dea dovad de maxim rapiditate, inventivitate si fermitate si s aib
suficiente rezerve.
O asemenea lupt s-a dat pe arena social sovietic la sfrsitul lui august si n luna septembrie
1973; ea a fost asa de neprevzut, nct nu numai c nici unul dintre adversari nu stiau nimic
despre cellalt, dar chiar si de aceeasi parte a baricadei, o coloan" (a lui Saharov) habar navea despre miscrile si planurile celeilalte (a mea).
Desi anii 1971 si 1972, trecuti n revist n capitolul precedent, n-au fost, desigur, chiar asa de
pasnici pentru mine, ei n-au fost totusi asa de chinuitori, sau poate c m-am obisnuit eu cu
neplcerile. Aveam tot timpul constiinta c m ascund, c fac pe mortul, c astept, c, nu-i asa,
cstig timp pentru R-l 7, si c ntr-un anumit fel reflectorul nu mi-1 mai fixez asupra
contemporaneittii. si de fiecare dat, refuznd s intervin, nici mcar nu puteam s explic cuiva,
cu att mai putin militantilor, miscrii democratice" (foarte prompti n a difuza informatii) motivele
anume pentru care tceam, pentru care stteam asa de retras, desi, se prea, nu mi s-ar fi
ntmplat nimic" dac as fi intervenit. si apoi, n timp ce destinul somnola, nssi sederea mea la
Rostropovici n conditii paradisiace, asa cum nu cunoscusem niciodat n viata mea (linistea,
aerul de dincolo de bariera orasului si confortul din interiorul orasului), mi demagnetiza si ea
vointa. Nu ti s-a pus trotil sub scaun pentru scrisoarea adresat ministrului KGB, nici pentru cea
adresat Patriarhului, nici pentru discursul destinat ceremoniei Nobel atunci stai cu418
jninte si scrie. Cu att mai mult cu ct se dovedea asa de anevoios jsfodul al Doilea, iar trecerea la
al Treilea nu promitea zile mai relaxante. si amnam acel deznodmnt care, atrnnd, mi se
eterniza n fata ochilor. si chiar atunci, cnd, la sfrsitul lui 1972, m-am fixat definitiv asupra lui mai
1975 ca dat a aparitiei Arhipelagului, acest lucru mi prea a se constitui ntr-o jertfa, ntr-o
manier de accelerare subiectiv a evenimentelor.
sederea mea la Rostropovici devenea treptat o povar pentru amfitrion. Cunoscndu-m
ntmpltor si, ntr-un mare elan de generozitate, oferindu-se aproape imediat s m
adposteasc, neavnd, din lips de experient, nici cea mai mic idee despre presiunile stupide
si de lung durat ce aveau s se abat asupra lui, chiar scan-daliznd cu publicarea unei scrisori
deschise dup ncoronarea mea cu premiul Nobel si, un an de zile, aprndu-se cu ingeniozitate
mpotriva sicanelor guvernamentale Rostropovici a nceput s dea semne de oboseal si de
defetism din cauza acestui ndelungat si dezolant asediu, din cauza pierderii postului su de sef
de orchestr la Bolsoi Teatr, post la care tinea asa de mult, din cauza interdictiei care lovea
concertele sale moscovite cele mai bune, din cauza suprimrii obisnuitelor sale turnee n
strintate n care nainte si petrecea jumtate din viat. Se ivi o problem: este just s lasi un
talent s se ofileasc pentru a permite altuia s creasc? (Vai, n ranchiuna ei, puterea, nici dup
plecarea mea de la dacea lui nu i-a iertat faptul de a-mi fi oferit ospitalitate timp de patru ierni.)
Existenta mi se complica si dinspre partea politiei; Ministerul Culturii nu mai era singurul care voia
s se spele de o asemenea pat. i iritam pe toti potentatii, eram ca un ghimpe n coasta lor prin
faptul c locuiam n zona rezervat lor, locul de destindere al privilegiatilor, zona special
Barviha. Or, potrivit legilor sovietice, expulzarea mea nu era o problem: ntr-o zon ca aceea,
rezervat guvernului, pentru materializarea unei asemenea msuri douzeci si patru de ore erau
prea suficiente. Dar asocierea a dou nume al meu si al lui Rostropovici le mai tia din
elan. ncercri au existat totusi, ntr-o bun zi m-am pomenit cu un cpitan de militie; era nainte
de premiul Nobel. Snt invitat", i-am zis eu. S-a lsat pgubas.
n martie 1971, nu stiu cum s-a fcut c am avut o zi de avalans", una din acele zile fericite,
rare ntr-un an, o zi n care gndu-rile vin n potop irezistibil, pe tot felul de teme si n directii care
419
n-au fost prestabilite, gnduri care te secer, te transport; ncearc numai s le consemnezi, fie
si n trei cuvinte, pe orice ciorn, o s le prelucrezi dup aceea, dar acum prinde-le. Eram ntr-o
dispozitie excelent si, schiind, mai notam cte ceva ntr-un carnetel; fac cale ntoars si iat-o
pe btrna Anicikova, care m strig de la etajul superior al marii dacea:

 Aleksandr Isaevici, a venit militia s v dea afar!

Asteptasem att de mult chestia asta nct ncetasem s-o mai astept. Aveam totusi la mine, pentru
aceast eventualitate, o hrtie gata pregtit, ntr-un plic albastru plasat ntr-un dulpior ignifugat,
ndrzniser ei ntr-adevr, si asta chiar nainte de congresul lor al XXIV-lea (douzeci si patru, ca
orele unei zile; nu 1-ar mai apuca pe al XXV-lea!), sau nu-si dau seama ce scandal o s ias?
Ei snt trei; de la cpitan n sus. Reiese putin cte putin c individul n civil, un oarecare Anosov,
este seful serviciului de evident a populatiei al regiunii Moscova: sta-i mare stab. Inteligent, cu
simtul umorului. Totusi exist, se nimeresc si printre ei oameni. Aflat ntr-o dispozitie excelent,
intru la fel de usor si degajat n conversatie cu o dezinvoltur de nvingtor, n form mai bun
dect odinioar cu vamesii.
Pentru acea hrtie trebuie s m duc n aripa n care locuiesc trei minute si o pun ndat n
fata dumneavoastr sau o citesc stnd n picioare, prin aceasta v fortez poate si pe
dumneavoastr s v ridicati din fotolii. Nu. Nu, astzi nu m expulzeaz: ei nu ntocmesc
procesul-verbal, primul proces-verbal, pentru c, pentru al doilea, chestiunea este transmis la
tribunal. Se multumesc s fac presiuni asupra mea pentru ca n zilele urmtoare s m ngrijesc
de obtinerea unui permis de sedere sau s plec. La Riazan. n capcan.
Fireste. Un sovietic oarecare, care n-are protectie de sus, ce poate s fac ntr-o asemenea
situatie dect s se supun fr comentarii? Iesire nu-i. Dar, slav Domnului, eu deja am iesit din
rndurile voastre si m-am ndreptat de spate.
Pentru nceput, cu mare solicitudine pentru destinele lor personale:
Tovarsi, v rog, faceti proces-verbal, dar luati seama! V rog foarte mult, s nu faceti vreo
greseal personal pentru care ati putea avea de suferit. V rog, verificati mai nti dac la nivelul
cel mai nalt s-a hotrt ntr-adevr ca eu s fiu expulzat. Pentru c dac nu este asa, vina va fi
aruncat asupra dumneavoastr.
420
Maiorul obtuz: Dac eu actionez dup lege si n sectorul meu, nu am a cere nimic de la
nimeni.
Ah! Tovarse maior, dumneavoastr snteti nc tnr n meserie!... Veti da dovad de
samavolnicie. Cazul meu este foarte delicat.
seful regiunii:
Dar m rog, eu nu recurg la violent.
Asta ar mai lipsi: s faceti uz de violent! Dar chiar dac m tratati cu cea mai mare delicatete
din lume, tot se poate produce un mare scandal.
Eu vorbesc cu atta aplomb, de parc din camera nvecinat as putea s-i telefonez chiar acum
lui Brejnev. Anosov, curtean, dup cum se vede, cu experient, ntelege: atentie, este minat; de
acolo vine aplombul meu. Interlocutorul meu este deconcertat.
Dar ce nseamn pentru mine s cstig cteva zile? Trebuie s transmit prin ei acolo sus ct este
de serioas treaba asta, ct snt eu de pregtit pentru a face fata situatiei. Dacea lui Rostropovici
este, pentru mine, frontiera ultim a vietii si a activittii. M vor alunga de aici s nu-i las s
pun mna pe voluminosul R-l 7. S stie ei c asta n-o s se petreac pe tcute.
si, la aceast nou ntorstur a discutiei, compunndu-mi cuttura nelinistitoare a unui detinut,
declar cu o voce metalic:
Eu, de bun voie la Riazan? Nici pe jos, nici pe sus! O sentint a tribunalului? N-am s m
supun unei asemenea sentinte! Cu ctusele la mini, nu altfell
Iat, asa mi-e mai usor, m simt perfect. N-o s m las necat
ntr-un pahar cu ap, aduceti deci marea! M simt tnr, puternic.
Politicosi, derutati, pleac. Nu se asteptau la asemenea reactie.
O s fie un scandal de toat frumusetea! le spun eu ncurajator, la desprtire.
Pentru c data urmtoare, cnd vor ntocmi proces-verbal, am s fac pe chitibusarul sovietic cu ei,
am s verific n procesul-verbal fiecare liter, am s cer exemplarul doi pentru mine, iar cnd va
sosi momentul semnrii, am s scot hrtia mea, am s-o semnez si am s-o substitui procesului lor
verbal:
Militiei care m constrnge s plec din casa pe care Mstislav Rostropovici o are, n mprejurimile
Moscovei, si s m duc la Riazan, domiciliul pe care mi-1 fixeaz ea mie,
, ..,
421
I RSPUND URMTOARELE:

Iobgia a fost desfiintat n tara noastr n anul 1861. Se spune c Revolutia din Octombrie a
mturat ultimele vestigii ale acelei rnduieli. n consecint, eu, cettean al acestei tri, nu snt nici
iobag, nici sclav etc..."
Cu ei asa trebuie procedat n orice problem: s ridici tonul cu
0 octav. S generalizezi ct cuprinde. Nu s-ti aperi numai propria ta persoan, numai parcela ta
ngust, ci s le faci tndri ntregul lor sistem.
si atta tot. N-a venit ceasul pentru asa ceva? Atunci, ct timp o mai tinem asa?
sase luni mai trziu, m-am pomenit din nou cu ei. Acelasi Ano-sov, cu un individ n civil, chior. De
data aceasta, din capul locului i-am ntmpinat cu plicul albastru. L-am pus ntre ei si mine. Dar
Anosov, amabilitatea personificat, m ntreab numai asa, n treact: cum e totusi cu permisul
de sedere?... nu e n regul... iat, snt deja doi ani (atunci cnd n-ai dreptul la dou zile, atunci
cnd un permis de sedere pentru Moscova n-are nici o valoare aici!)... Bun, pe tonul sta merge:
stiti, ndat ce-mi voi rezolva problemele de familie... Bine, rezolvati-le, rezolvati-le! m
ncurajeaz, m preseaz el. Dar nici dup nregistrarea cstoriei mele nu mi se va da
permis de sedere pentru Moscova? Cum s nu, cum s nu, legea i oblig s v dea.
Apoi, hodoronc-tronc, si n alt registru: stiti c noi si lui Ros-tropovici, ca proprietar al acestei
case, putem s-i punem conditii.
1 se poate chiar confisca dacea. Ascultati, spun eu, tigaia asta si-asa este ncins, de ce s
turnm ulei peste ea?...
Iar plicul albastru se afl ntre noi: inofensiv, tot sigilat, neproductiv.
Dac se fac prea multe presiuni asupra dumneavoastr, nu v obositi s m vizitati, dati mai
bine dispozitie ca treaba asta s-o fac militia raional, si-asa voiau dnsii s ntocmeasc un proces-verbal. S v spun drept, si asa aceast chestiune o voi da publicittii...
Ce nseamn publicitate"? Legea-i lege, spune chiorul.
422
Publicitate? Iat: n ciuda procesului-verbal, eu nu voi pleca nicieri si nu m voi duce la
tribunal; dumneavoastr s dati o sentint penal de surghiunire rspund eu cu voce metalic.
Lsati, lsati! m asigur ei, nu se va merge pn acolo. si rspunsul meu ctre militie nu se
clinti. La fel de ilegal am
locuit la Rostropovici nc un an si jumtate.
Cnd a intervenit divortul cu prima mea sotie si mi-am nregistrat cstoria cu Alia, care locuia la
Moscova, am fcut, la rndul meu, cerere pentru un permis de sedere n capital. Noul sef (venit
de la directia regional) al serviciului permiselor era acum chiar Anosov (legea i oblig s v
dea"). La el, la minister, acesta, cu acelasi zmbet amabil, m anunt personal din partea
ministrului c n general, nu militia rezolv" chestiunea permiselor de sedere, ci consiliul
pensionarilor de onoare (stalinisti) de pe lng consiliul municipal al Moscovei: acest consiliu
examineaz profilul politic al candidatului si stabileste dac acesta este demn s locuiasc la
Moscova, n consecint, la consiliul respectiv trebuie s-mi depun cererea.
Tot cu zmbetul cel mai amabil, 1-am rugat si eu s-mi comunice n scris refuzul su.
Aleksandr Isaici, pi, si dumneavoastr aveti nevoie de o hr-tiut? m-a ntrebat el, zmbindu-mi
si mai amabil, de parc am fi fost niste vechi cunostinte.
M asteptam s-i vd pstrnd tcerea, s trgneze, dar la un refuz asa de categoric totusi nu
m asteptam. Nerusinatii. M mpingeau fr jen: car-te de pe pmntul Rusiei!
(Dar poate c suprarea lor este de nteles: nu influenta oare asupra autorittilor zvonul care m
irita asa de tare, zvonul lansat de oameni care se ddeau drept prieteni apropiati", aceast mas
de oameni care-si propuseser s explice viata mea si intentiile mele: el nu urmreste dect s-si
rentregeasc familia; o s plece imediat, un minut nu va rmne n plus!" Divortul odat
pronuntat, legal", ei asteptau s plec si eu ce-aveam de nu plecam?)
Viata lui Rostropovici si a Visnevski nu-mi mai permiteam s-o ngreunez n continuare. si n mai
1973 am plecat de la ei. Pentru nceput am nchiriat mpreun cu familia o dacea la Firsanovka.
In toamn ns am rmas complet fr adpost. si din iunie 1973, ei au adoptat o nou tactic
pentru a se debarasa de mine: scrisori anonime prin care niste pseudogangsteri mi amenintau
familia.
423
Le trimiteau prin post, n graba si superficialitatea lor, autodemas-cndu-se si prin aplicarea
stampilei lor peste cea a postei (o dat, ca s m calce pe nervi, au lipit n interior un enigmatic fir

de pr cret) si printr-o ametitoare vitez a distribuirii postale (cnd restul scrisorilor adresate mie
erau aruncate la cos). Cu litere de tipar de diferite culori; si stilul era la Benia Krik1, cu infinit
mai putin gust. Primo: noi nu sntem gangsteri; ne dati o sut de mii de dolari si n schimb, noi v
garantm linistea si inviolabilitatea familiei dumneavoastr", n semn de acceptare, eu trebuia s
m prezint pe treptele de la telegraful central. Data urmtoare, deja nu mai erau cereri ci numai
amenintri deschise: Nu va exista un al treilea avertisment, noi nu sntem chinezi. V retragem
ncrederea noastr si nu v vom mai putea garanta nimic." Se miza pe ideea c, nfricosat, voi
ajunge la concluzia c fuga n strintate este singurul mod de a scpa de acesti gangsteri".
Dup a doua scrisoare de acest gen, am adoptat si eu un procedeu nou: o scrisoare sincer, de
uz intern", adresat KGB, un avertisment impersonal [26]. Scrisoarea a ajuns la destinatar, mi s-a
trimis confirmare de primire: semneaz cutric (lizibil), expeditor din partea KGB. Timp de trei
sptmni au reflectat acesti corespondenti ai mei. Apoi am primit un telefon tot de la acelasi
colonel Berezin care, n 1971, m sunase din partea lui Andropov. si acum aceeasi plac:
Declaratia dumneavoastr (??) a fost transmis la militie." O asemenea hrtiut si ei o
transmit?... M-au hrtuit, mi-au fcut apropouri, ca n scrisorile anonime: adresati-v militiei ca s
v protejeze. (si ei, sub pretext c vegheaz la securitatea mea, vor fi mereu pe urmele mele.)
Timp de o lun si ceva nu mi-au mai sosit anonime. Totusi, la sfrsitul lui iulie a venit o a treia
scrisoare: Deci asa, cine, n-ai venit! Acum n-ai dect s te superi pe tine. Ne socotim noi." Ei nu
cereau nimic, se multumeau s ameninte: car-te, nemernicule!
Aceea a fost o var apstoare pentru noi. Multe pierderi. Treburi importante au fost abandonate,
compromise chiar. Aveam doi bieti si o sotie care purta o sarcin dificil. Timp de multe
sptmni i lsam pe toti trei ntr-o dacea expus tuturor pericolelor, la Firsanovka, unde eu nu
puteam lucra din cauza avioanelor care
1 Erou a trei dintre Povestirile din Odessa de Isaac Babei. Bandit simpatic si plin de respect.
(N.t.)
424
zburau la foarte mic nltime, si plecam singur la Rojdestvo ce. s scriu. Banditii poate c erau
falsi sau poate c erau autentici, poate c aveau s se mrgineasc la simularea unui atac sau
poate aveau s treac la fapte. Oricare ar fi fost situatia, eu si sotia mea eram pregtiti pentru
toate ncercrile posibile si spre aceasta ne ndreptam.
Din cauza copiilor s facem concesii violentei? Atunci ce-i reprosm Occidentului? mi trasasem
deja modul n care aveam s m comport:
Le voi rspunde acelora care ne amenint astzi sau se vor apuca s ne ameninte n viitor pe
mine si pe copiii mei. Nu o dat am spus c snt gata s-mi dau viata. Asta nu este o formul
retoric. Eu, ntr-adevr, snt gata s-mi dau viata n fiecare zi si n fiecare ceas si aceast
mprejurare este singura care m-ajut de-attia ani s-mi desfsor activitatea. si sotia mea s-a
cstorit cu mine motivat fiind de aceeasi constiint si de aceeasi disponibilitate: fr a face
concesii, s fie gata n orice clip a-si da viata. Chemnd lumea s se contrapun violentei, bine
mi-ar sta dac m-as lsa cuprins de teama c va fi asasinat careva dintre noi. Nu ne vom lsa
intimidati de amenintri, de oriunde ar veni ele de la un regim totalitar sau de la niste bande de
stnga. Sub drapelele acestora, cte mii de copii din tara noastr au fost lsati s moar si
lsati fr printi, si trimisi n taigaua geroas n crute cu familii des-chiaburite, si n Ucraina
paralizat de blocada foametei gestionat de Komsomol, cnd o familie condamnat n-avea
voie nici mcar s bea ap de la fntna din bttur! Toate aceste pierderi de vieti de copii snt o
cantitate neglijabil pentru voi, steagul marxist nu-i nc suficient de mpodobit cu ele? Visati
s le sporiti numrul si cu copiii nostri? Orice conditie, pe care ne-o va pune orice opresor din
lume, noi o vom ndeplini exact pe dos."
Ar fi fost suficient nc o presiune din partea gangsterilor" ca s-mi termin si s-mi public
rspunsul. Dar ei nu s-au mai manifestat.
Revznd lucrurile, aproape n tot cursul vietii mele de la arestare ncoace, constat c n-a existat
sptmn, n-a existat lun, n-a existat sezon sau an n care un lucru sau altul s nu m
incomodeze sau n care un pericol s nu m pndeasc, sau n care ceva s nu m pun n
situatia de a nu avea cnd s m ocup de scris si deci s trebuiasc s-1 amn. si dac m-as fi
supus acestei logici o dat, de dou ori, de zece ori, n-as mai fi scris nimic comparabil cu ceea
425
ce am reusit s scriu. Dar eu am scris facnd zidrie, am scris n barci ticsite, fr creion, n timp

ce eram mutat dintr-un loc ntr-al-tul, murind de cancer, n deportare ntr-o biat izb dup un
dublu serviciu la scoal, am scris ignornd primejdia, obstacolele si nevoia de odihnsi numai
datorit acestei mprejurri, la cincizeci si cinci de ani, nu-mi rmne nemplinit dect echivalentul
a douzeci de ani de munc; n rest, am reusit.
mi recunosc o mare inertie: cnd intru adnc n lucrarea mea, e greu ca vreo mprejurare, orict de
senzational, s m tulbure sau s m distrag. Dar, nici prins n vrtejul cel mai ametitor al
activittii, nu iesi cu totul din sfera de influent a activittii: ea se infiltreaz zi de zi prin radio
(occidental, binenteles, dar prin acesta te dumiresti si asupra situatiei din tara ta) si prin nu stiu
ce adieri misterioase pe care nu poti s le explici, s le numesti, dar pe care le simti. Acesti
curenti ti scald sufletul, se mpletesc cu activitatea ta fr s-o deranjeze (ei nu-i snt strini
precum factorii perturbatori n mijlocul crora triesti zi de zi), ei creeaz vietii atmosfera calm
sau nelinistit sau victorioas. si, uneori, aceste adieri ncep s se suprapun pn la a se ntrupa
ntr-o decizie, ntr-o intuitie: pentru un motiv sau altul (uneori este clar pentru care, uneori nu), a
sosit momentul s actionezi!
Aceasta eu nu pot s-o explic n termenii cauzalittii; aici nu distingem totdeauna ntre dorint si
presentiment, dar de un asemenea fler am beneficiat nu o dat, si din plin.
Asa a fost si n aceast var. Independent de esecurile si de amenintrile care ne-au asaltat din
toate prtile, a venit rndul meu s gsesc modalitatea de a zgudui Occidentul, de a-i spune c
este incapabil s-si administreze propriul su domeniu: face valuri njurai celui care este mai slab,
dar n fata tiranilor nriti este pururea per-dant, pururea cedeaz (Pacea si violenta"). si nc nu
stiu de ce, a fost si Scrisoarea ctre conductori", nscut dintr-un impuls, scrisoare la care
nainte nici nu m gndisem. si deodat de aceast scrisoare m vzui trt cu atta violent
ideile si ntorsturile de fraz veneau n debit potopitor nct, la nceputul lui august, a trebuit
s-mi ntrerup pentru dou zile lucrarea de baz si s las s treac acest suvoi, s notez, s
grupez pe subdiviziuni.
Toate articolele respective au fost scrise operativ si rapid pentru c aceasta a fost un fel de
strngere a recoltei, o valorificare a unor
426
nsemnri de moment, acumulate deja, o fireasc redobndire a verticalittii.
Printre asemenea adieri se ntmpl ca uneori s se produc si evenimente concrete, dar noi nu
reusim totdeauna s le interpretm. Viata social era la nadir1, se respira un aer apstor, un aer
de catastrof: noi arestri, amenintri pentru altii si, n acelasi timp, plecri n strintate ale unor
oameni scrbiti de atmosfera din tar. Siniavksi a venit s-si ia rmas bun de la mine (si s fac,
n acelasi timp, cunostint cu mine). M durea sufletul s vd c rmneau din ce n ce mai putini
oameni dispusi s-si asume destinul nostru rusesc, oriunde ne-ar duce el. Calculul autorittilor
privind expulzarea de vapori" printr-o a treia emigratie se dovedea pe deplin justificat (as fi fost
bun s fac parte din ea, chiar cu nsemnele premiului Nobel n mn...): n tar rmneau din ce n
ce mai putine voci capabile s protesteze. La nceputul verii, Maximov a fost exclus din Uniunea
Scriitorilor; n iulie el mi-a trimis o scrisoare pe bun dreptate mhnit: unde era deci solidaritatea
international a scriitorilor" pe care atta o ludasem n discursul meu prilejuit de premiul Nobel;
de ce nu m ridicam n aprarea lui Maximov?...
Nu m-am ridicat n aprarea lui, asa cum n-o fcusem nici pentru altii. Motivul este acelasi:
hotrsem s m ocup de istoria revolutiei si prin aceasta m consideram absolvit de toate
celelalte obligatii. De rusinat nu m rusinez nici n ziua de azi pentru asemenea perioade de
tcere; artistul n-are alt solutie, dac nu vrea s se piard n ceata actualittii imediate, care
acum este, acum nu mai este.
Dar vin niste zile iat simti trecerea la nadir, esecul cnd toate datoriile tale uitate te
nconjoar ca peretii unui defileu. Pentru a termina nodul al doilea, nu mai trebuia dect foarte
putin, vreo patru luni, pn la sfrsitul lui 1973. Dar n-am avut parte de ele. (Trebuie s m
multumesc a reproduce de urgent pe pelicul fotografic ceea ce exista pentru ca s nu piar n
catastrof.) Cu att mai mult disprea nodul al treilea care atta m ademenise spre el, spre
vlvataia revolutiei. Era dat peste cap tot scadentarul meu arbitrar; nimic nu mai rmnea clar,
afar de necesitatea de a intra n lupt.
1 Punct situat pe bolta cereasc, jos, sub picioarele observatorului, si opus zenitului. (N.t.)
427
si, evident, urmnd tactica verificat a cascadei: aplicarea a cinci-sase lovituri una dup alta.

Trebuia s ncep cu defensiva, cu autoaprarea, plecnd de la situatia mea de necat, trebuia s

m strduiesc s m agt de un petec de uscat si s atac.
Cnd scrii cu privirile spre trecut, lucrurile acestea pot prea de nenteles: ce era, n definitiv, asa
de ameninttor? nu era o exagerare la mijloc? si de cte ori acelasi lucru, de ce panic? si
totdeauna se termina cu bine.
Mereu se termina cu bine si oricnd putea s nu se termine cu bine (si cndva nu se va mai
termina cu bine). si de fiecare dat, amploarea loviturii mele era tot mai mare, zguduitura se
resimtea tot mai puternic n toate mprejurimile si pericolul era si el tot mai mare; si n fata acestui
pericol este firesc s te astepti la frngerea unei existente poate fragile, dar pn la un moment
dat ct de ct organizate.
n afar de manuscrise, ce valori materiale mai am eu? Domeniul" meu de 12 ari de la Rojdestvo
unde jumtate din aceast var ultima, credeam eu am petrecut-o cufundat cu atta
aviditate n lucrarea mea. Numai jumtate, pentru c vara ca timp o mprtisem atunci cu fosta
mea sotie. Aceasta insista s ia totul si, evident, naintea loviturilor programate, era indicat ca tot
terenul s-1 pun pe numele ei. La jumtatea lui august, plecnd la lupt, am fcut turul tuturor
locurilor, am vizitat fiecare palm de teren. Mi-am luat adio de la Rojdestvo pentru totdeauna. Nam s ascund: am plns. Aceast buctic de pmnt dintr-un cot al Istiei si pdurea familiar mie
si lunga poian din vecintate, materializeaz pentru mine Rusia n ceea ce are ea mai autentic.
Niciodat, nicieri, n-am avut atta inspiratie la scris ca aici, si poate nici nu voi mai avea. Orict
as fi de torturat, de distrus, de distrat, de absorbit, sosind aici, simt c ceva eman din iarb, din
ap, din mesteceni si din slcii, din banca de stejar, din masa amplasat chiar lng prusi
peste dou ore pot s scriu din nou. Este o minune; nicieri nu se ntmpl asa ceva.
n ultima sptmn, n ultimele nopti de dinaintea atacului, eu n-am avut o clip de somn.
Avioanele urlau fr ncetare chiar pe deasupra acoperisurilor Firsanovki, ca atunci cnd se
ntorc negrele escadrile, usurndu-se de bombe. Ne temeam ca n incinta dacei s nu care cumva
s spunem cu voce tare vreo fraz imprudent pe care s-o intercepteze microfoanele rspndite
peste tot si, astfel,
428
dusmanul s afle c eu pregteam ceva. Or, tot succesul const n caracterul de surpriz al
actiunii: nainte de a ncepe atacul, trebuie s fii deosebit de relaxat, nonsalant, s nu te implici
nici n treb-luieli inutile, nici n vizite si ntlniri de prisos, iar discutiile, cu sigurant pndite,
trebuie s fie calme, relaxate.
Ceea ce m nelinisteste cu adevrat este eventualitatea de a nu reusi s-mi duc planul pn la
capt. Am senzatia c se pune problema s completez un anumit volum care, deja repartizat mie,
m asteapt undeva n natur, o anumit form, pregtit pentru mine, dar de-abia acum ivit
privirii mele; si eu, ca o materie incandescent n fuziune, trebuie s reusesc aici un esec este
de neconceput s intru n aceast form, s-o umplu ochi fr goluri, fr sufluri nainte ca
totul s se rceasc si s se prind.
De cte ori nu se ntmpl c, nainte de a face un pas obisnuit, de a efectua o strpungere, un
atac, un salt, te concentrezi exclusiv asupra acestei chestiuni, exclusiv asupra acestor ultime mici
scadente, si celelalte componente ale vietii si timpul de dup aceste scadente snt date cu
totul uitrii, nceteaz de a mai exista; numai s se reziste pn la aceast scadent, s i se
supravietuiasc, iar restul...!
Scrisoarea ctre ministrul de Interne o destinasem s produc primul soc. Ideea era aceea de a-i
ataca pe tema dreptului iobgesc [27]. (Nu era o formul de efect; era vorba realmente de
iobgie. Dreptul milioanelor de oameni la libertate n propria lor tar, eu l contrapuneam dreptului
ctorva sute de mii de a emigra. Dar aceasta era de natur s repugne societtii".) n acest sens
era modificat continutul acelui plic albastru, al scrisorii care de-atta vreme astepta s-si ia zborul.
Iar ct priveste Occidentul, acesta oricum pierduse din vedere esentadreptul iobgesc si
fcuse o publicitate din care se ntelegea c totul se reducea la cererea pentru un permis de
sedere".
Scrisorii m-am decis s-i pun data de 21 august (cinci ani de la ocuparea Cehoslovaciei), dar din
cauza problemelor serioase pe care le ridica textul ei, i-am amnat expedierea. Am expediat-o,
asadar, pe 23, ca s pot s aplic nestingherit o a doua lovitur s dau un interviu. Interviul este
un gen nefast pentru scriitor. Pana !ti scap, si constructia frazei, si limba, ncapi pe mna unor
corespondenti care snt strini de ceea ce te frmnt pe tine. Cu un an si jumtate n urm mi

amputaser interviul dar, din necesitatea

429
de a m apra pe subiecte mrunte si disparate, eram din nou nevoit s aleg aceast formul
dezavantajoas. [si de data aceasta, n Le Monde, interviul meu va fi amputat ntr-o manier
indecent, iar textul complet, cineva chiar l va ascunde la Ministerul francez al Afacerilor Externe
(ca s nu strice relatiile cu URSS?); si, pentru a-1 restitui n integralitatea si sensul lui, va trebui
s-1 public, cu o ntrziere de multe luni de zile, ntr-o revist a emigratiei ruse.] n acest interviu
am reusit s-mi asigur sub mine teren solid pe care la nceput am stat n genunchi, apoi n
picioare, si s trec de la o defensiv umilitoare la o ofensiv ndrjit [28].
ndat dup interviu, pe o zi nsorit, am pornit pe strada Gorki (att de desfigurat nct nici nu-ti
mai vine s-i zici strada Tver, cum se numea nainte), ndreptndu-m cu pasi rapizi spre post ca
s depun o scrisoare recomandat ctre ministru si repetndu-mi mie nsumi, n glum: Hai s
cumpnim ct cntrim!" Dou lovituri dintr-o dat, se pare, cntreau ceva.
n plus, aflasem n ajun de la radio c, independent de mine (de departe, chestia asta era
perceput ca o miscare concertat, iar autorittile erau convinse c totul fusese combinat cu
abilitate), trecuse la atac si o alt coloan: Saharov tinuse o conferint de pres pe teme
internationale, conferint care, prin franchetea si energia ei, tiase asistentei rsuflarea: URSS
este un mare lagr de concentrare, o vast zon de detentie." (Ce om de isprav! Gndurile
noastre, ale celor n conditia de zek, el le-a exprimat naintea mea! si Arhipelagul mucegia.) Cu
ct usurint a renuntat Occidentul la a-si mai difuza pe teritoriul Uniunii Sovietice programele de
televiziune", Moscova recurge la nseltorie pe fat".
Singurul lucru pe care eu nu-1 stiam era c, n chiar acele ore ale zilei de 23 august, pe strada
Romenski din Leningrad, ntr-un obscur apartament la Dostoievski", apartament care n plus
era si la comun cu altii, se sinucisese sau fusese asasinat nefericita Elizaveta Denisovna
Voronianskaia, cea care dezvluise securittii n ce loc se pstra, ngropat n pmnt, Arhipelagul,
n felul lui, adversarul ataca si el.
[Chestia aceasta eu n-o stiam; eram ntr-o dispozitie mai mult dect vesel, n lunile acestea o
tinusem tot ntr-o zburdlnicie. Ca s-i sci pe cei de la KGB, mi-am trimis mie nsumi prin posta
orseneasc o mic scrisoare (care, binenteles, nu a ajuns la destinatar, adic la mine): Drag
A.I.! Am reusit, n sfrsit, s v ndeplinesc
430
rugmintea. Iertati-m c v scriu fr s v cer permisiunea, dzr cunoscutul nostru este acum n
concediu, si timpul nu asteapt. Trebuie s ne vedem urgent, altminteri totul se duce de rp, si a
doua oar, probabil, nu mai reusim. Dup 2 iulie va fi trziu. Astept s m sunati. Al
dumneavoastr, sincer, K.B-ci." La 31 august am trimis la KGB un bilet malitios pe adresa acelei
expeditoare care semnase asa de lizibil confirmarea de primire [29]. De data aceasta,
confirmarea de primire n-a mai venit: generalul Abramov subaprecia posibilitatea unui asemenea
atac ftis. Sau poate c el deja rsfoise Arhipelagul, dezgropat la 30 august n mprejurimile
localittii Luga?]
Sub ploaia primelor huiduieli ale presei noastre, Saharov, neas-teptndu-se nicicum la vreo
prelungire pozitiv a acestei actiuni, a plecat la odihn n Armenia, si de acolo a trebuit s se tin
la curent cu evenimentele, cci n-a putut gsi loc la tren (aglomeratia de nceput de septembrie).
Iar autorittile erau cu att mai mult n ntuneric n ce priveste planurile noastre. Planul lor era
urmtorul: pn n toamn lichidarea definitiv a opozitiei. Pentru aceasta (n conceptia lor
prosteasc) trebuia nceput si dus la bun sfrsit procesul exemplar lakir-Krasin; acestia, cinduse, ar trebui s declare c toat miscarea democratic" tria din banii cercurilor diversioniste
occidentale si atunci intelectualitatea sovietic si opinia public occidental si-ar ntoarce definitiv
fata de la o asemenea mrsvie, si ultimii disidenti ar disprea de la sine. Evident, nfrngerea era
nscris genetic n nsusi acest proiect idiot: s aplici n anii '70 procedeul nvechit al anilor '30. si
totusi ei ar fi reusit s zdrobeasc moralul populatiei n URSS, s-1 fac s scad ntr-un mod si
mai catastrofal, dac ei nsisi nu s-ar fi fcut de rs cu acest proces, mai ales ntr-o lupt
inopinat. Timp de paisprezece luni au tot amnat acest proces neinspirat, creznd c, investind
mai mult timp n pregtirea unei represiuni viitoare, i vor nfricosa pe oameni ntr-o msur mai
mare si s-au hazardat s-1 deschid pe 28 august!
Aceast dat, binenteles, nici unul dintre noi n-o cunostea. Dar eu, prevznd c ntr-o zi sau alta
ei vor trece la actiune, m-am decis s parez anticipat, s-i nghesui nainte de deschidere si

am spus ntr-un interviu c procesul va fi unul de rutin (n Occident s-a tradus unul dureros", pur
contrasens), o repetare a farselor lipsite de imaginatie ale lui Stalin si Vsinski, chiar dac vor fi
admisi
431
si corespondenti occidentali. Am fixat ca dat a publicrii interviului ziua de 28 august, de
Adormirea Maicii Domnului1.
Pe 27, ei au deschis deci un proces de o calitate si mai slab, fr s admit prezenta
corespondentilor strini. Nici n-au apucat s-si savureze indigesta lor fars de cinci zile c a doua
zi Associated Press difuza n ntreaga lume cuvintele mele de dispret fat de aceast nscenare.
(A doua coincident. La drept vorbind, ei reusiser ca din mers s m implice si pe mine n
proces pe motiv c eu m-am dovedit a fi inspiratorul si strategul principal al Cronicii"! Nu putea
s nu hmie Litgazeta: Soljenitn a pierdut n lakir un tovars de idei." Acestui hmit i-am
rspuns, din mers, printr-o scrisoare [30].)
Lupt inopinat! Aici cdeau ei n cursa ce le-o ntinseserm noi, acolo cdeam noi n cursa ce
ne-o ntinseser ei. n zilele de 29, 30, 31, am cutat s aflu de la toate posturile de radio reactii
la interviul meu; am jubilat si dus de elan am ncheiat redactarea Scrisorii ctre
conductori", ntre timp a fost exhumat Arhipelagul si la l septembrie vestile proaste zboar
pn ht departe cineva a venit s-mi vorbeasc despre aceasta, n termeni nu prea precisi.
Pe 3, deja n-a mai fost nici o ndoial.
Cum anume si ce s-a ntmplat la Leningrad, noi n-am stiut atunci si nici pn n ziua de azi n-am
aflat: toti cei implicati n aceast poveste erau ncercuiti de filajul KGB. M-as fi dus acolo s vd
urmele nc proaspete ale tragediei, dar o asemenea cltorie, fcut n vzul tuturor, n-ar fi
putut dect s duneze. Voronianskaia trecuse de saizeci de ani, avea sntatea zdruncinat, un
picior bolnav. Casa Mare2 din Leningrad se abtuse asupra ei cu toat puterea. S-a nceput cu
perchezitie amnuntit, au urmat cinci zile si cinci nopti de interogatorii, apoi zile de filaj struitor,
n tot acest timp, nimeni n-a putut s ne dea nici cea mai mic informatie. Ce anume se
ntmplase cu Voronianskaia? Toate ultimele informatii provin de la vecina ei de apartament,
vecin care nu inspir ncredere, n variantele povestirii ei este vorba de pete de snge si chiar de
lovituri de cutit pe cadavrul spnzurat, ceea ce contrazice versiunea sinuciderii prin spnzurare.
Exist motive serioase de a bnui
1 Pe stil vechi, conform calendarului iulian, folosit nc de Biserica Rus. (N.t.)
2 Sediul KGB din Leningrad. (N. t.)
432
un asasinat, n msura n care ei se temeau ca E.D. s nu-mi co-jnunice mie si n msura n care
ea ar fi ncercat s-o fac. Expertiza medical purta mentiunea strangulare", dar trupul nu i-a fost
artat verisoarei de gradul doi. Trecuser dou sptmni dup terminarea interogatoriilor; ntre
timp, n inima nefericitei femei ncepuser s predomine sentimente, altele dect acea fric pe
care o ncerca totdeauna n fata rudelor mprosate, crora le presimtea ghearele si dintii mai
acut dect noi toti, desi asta parc ar suna a glum, a cuvnt de spirit. Ea umbla de colo pn colo
prin cmrut, cuta, evident, o modalitate de a ne da de veste despre pericol. De unde si cum
au ajuns la Voronianskaia bnuielile si perchezitia este o chestiune pe care, ca si pe ntreaga
poveste a mortii ei, cndva o vom lmuri complet. De lucrat efectiv cu mine nu mai lucra de trei
ani, timp n care aproape c nici n-am mai ntlnit-o. Dar cel mai suprtor este faptul c aceast
catastrof ar fi putut foarte bine s nu se produc: ei nu i se ncredintase nimic spre pstrare, dar
n pasiunea ei pentru aceast carte, de team s nu fie distruse celelalte exemplare, ea m-a
nselat, mi-a jurat si mi-a descris cu pitoresc cum, ndeplinind a treia mea cerint struitoare, a
ars Arhipelagul. Dar, n realitate, nu 1-a ars. si numai din cauza acestei nseltorii a reusit
Securitatea s pun mna pe carte.
Dar n-a confiscat-o imediat. Socotind c acum cartea era n mi-nile lor, nu s-au grbit. Evident, ei
se temeau mai mult ca de orice (si pe bun dreptate) de posibilitatea ca eu s aflu; era ceva chiar
mai important dect confiscarea crtii. Bunul aflat n pstrarea ei, Voronianskaia l tinuse la dacea
fostului zek, Leonid Samutin. Acum, la interogatoriu, a dezvluit ea nssi ascunztoarea.
(Experienta mea mi spune c un lucru ngropat n-a fost niciodat gsit prin niste simple spturi;
totdeauna a fost nevoie de depozitii voluntare si de anchete. Pmntul pstreaz secretele mai
bine dect oamenii.) Ea dezvluise deci c exista cartea respectiv, dar ei nu se duseser s-o ia.
Dar cnd Kopelev, fr s fac un secret din asta, mi-a transmis telefonic la Moscova stirea

despre moartea Voronianski, cei de la KGB, evident, hotrr c nu mai puteau astepta, cci
pentru ei exista pericolul ca n cteva ore eu s m duc s recuperez Arhipelagul. si s-au dus s-1
ia. si acest lucru, eu 1-am aflat tot printr-unul dintre aceste scurtcircuite fantastice si ntmpltoare
cu care uneori ne uluiesc orasele noastre de multe milioane de locuitori: KGB spera ca, fr
stirea mea, s-si glojdeasc si s-si road prada; dar, aproape
433
fr s m urnesc din loc, eu, cu numele si povestea mea, am fost prezent n presa international
nc din 5 septembrie [31]. Aici nu toate detaliile erau redate exact: mi se relatase c Elizaveta
Deni-sovna revenise de la KGB pe 28 august si se sinucisese pe 29. Dar aici este vorba despre o
lupt inopinat, loviturile nu se planific, nu se verific, ci se aplic din mers.
Astfel destinul a fcut s atrne si acest cadavru naintea copertei unei crti dureroase care revela
existenta a milioane de astfel de osnditi.
Catastrofa prea insondabil, ireparabil; cea mai primejdioas, cea mai explicit dintre operele
mele, aceea pe care totdeauna o consideram ca deschizndu-mi perspectiva de a ajunge cu
capul pe butuc", chiar dac i se fcuse publicitate la scara mondial si prin aceasta chiar m
proteja, era de-acum n minile lor, fr s fi fcut vreun pas pe drumul spre publicare, pe punctul
de a fi sugrumat pe tcute, o dat cu mine. Catastrofa era mult mai mare dect cea din 1965,
cnd mi se confiscaser Cercul, Banchetul si Republica muncii.
Dar starea mea sufleteasc, sentimentele mele erau acum cu totul altele: nu numai c nu era
vorba ctusi de putin despre sfrsitul, despre naufragiul vietii mele, ca atunci, dar aproape c nici
n-aveam sentimentul unei nfrngeri. Cum se explic aceasta? n primul rnd: seiful din Occident;
nimic nu se va pierde, totul se va publica, chiar de-ar fi ca eu s m prbusesc n aceast clip.
si n al doilea rnd: de jur-mprejur, sbiile strlucesc si zngnesc, lupta continu si este n
avantajul nostru, si-1 zdrobim pe dusman, lupta continu sub aplauzele ntregii planete, sub ochii
ei, si chiar dac oastea noastr principal este ncercuit, nu-i bai! este ceva de moment! o vom
despresura! Snt vesel, am chef de lupt si-mi revine n amintire un moment din trecut: chiar n
noaptea de 4 spre 5 septembrie 1944, la Narev, lng Dlugosedlo, imprudenti, naintaserm prea
mult si minusculul nostru grup riscam s-1 rupem de grosul trupelor; ne-am pomenit strnsi ca
ntr-un cleste. Nu eram dect un pumn de oameni, dar, curios lucru, moralul nostru era intact, era
intact pentru c toat miscarea, o miscare gigantic-nvluitoare, era n avantajul nostru, si aveam
sentimentul c, ncepnd de a doua zi, nu numai c ne vom fi eliberat, dar si c, pe plute, vom fi
traversat fluviului pentru a stabili un cap de pod.
434
De data aceasta, nici pentru o or, nici chiar pentru un minut n-am avut sentimentul descurajrii.
Mi-era mil de biata femeie nesocotit care, n elanul ei, voise s pstreze cartea mai bine dect
mine; prin conduita ei, si-a distrus viata si, poate, si pe a multor altora, si a fcut ca de carte s se
aleag praful. Dar suficient instruit pe baza unor asemenea frngeri de destine, simtind c mi se
misc firele de pr de pe cap, am avut o iluminare: acesta este degetul lui Dumnezeu! Acesta esti
tu, Doamne! n toat aceast lupt din au-gust-septembrie, n conditiile ntregului nostru avans
rsuntor,
oare m-as fi decis eu prin mine nsumi, oare as fi nteles eu c sosise vremea s lansez
Arhipelagull Probabil c nu; asezat, cu un calm aparent, pe niste butoaie cu pulbere, as fi
continuat s-1 amn pentru primvara lui 1975. Dar s-a artat pentru o clip degetul: de ce dormi,
sclav lenes? Timpul de mult a sosit si trecutul 1-a si nghitit, deschide] \!
Pn acum fusesem crutat de cte dezastre nu scpasem eu: un an mai devreme cu 96", un
an si jumtate mai devreme cu Vitelul, atunci cnd m sufocam prizonier al rutinei, incapabil s
m ridic dintr-o dat n picioare. Dar iat-m pe cal, n galop, ntr-un moment pe care 1-am ales
eu nsumi (acesta era deci presentimentul
s ncep campania cnd totul pare pasnic si cnd nimic nu m forteaz la aceasta!) si,
alturi, altii galopeaz voiniceste, si este suficient s-o crmesti putin ntr-o parte si... tai-o ntracolo!!! Catastrofa a survenit ntr-un moment n care se urnesc din loc ntregi mase fctoare de
istorie, cnd, pentru prima dat, Europa ncepe s fie cuprins de serioase nelinisti, n timp ce
speranta de a obtine de la americani nlesniri comerciale, ca si conferinta european'-, i tinepe-ai
nostri legati de mini si de picioare; si am n fat cteva luni care, pur si simplu, mi cer s trec la
actiune! Ceea ce, cu o lun n urm, mi se prea a fi capul pe butuc", astzi este un strigt
vestitor de izbnd! Doamne ajut, nc mai avem sanse s-nvingem!

nteleg lucrurile invers de cum le ntelegeam n 1965: dup confiscarea arhivei mele, cine este
deci lezat? Eu? sau ei"? Atunci, pe jumtate sugrumat, n ajunul arestrii, visam, dar solutii nu
aveam: oh, cine s anunte c mi s-a confiscat arhiva? Pentru Occident, anuntul, fcut dou luni
mai trziu, s-a pierdut n ceat. De data aceasta ns, dou zile mai trziu am difuzat stirea eu
nsumi lumii ntregi,
1 Conferinta european pentru securitate si cooperare. (N.t.)
435
si lumea ntreag a rmas pe gnduri: oho! dar ce viat este acolo, dac o carte se plteste cu
spnzurtoarea?
si ce nseamn aceast goan nversunat a politiei, aceast cutare si vnare de manuscrise
ascunse? Primul Cerc ar fi zcut nc mult timp; nu, ei 1-au dibuit, 1-au confiscat, au jubilat. Dar
eu, eu l-am lansat si, trei ani mai trziu, textul respectiv vedea lumina tiparului. Arhipelagul ar fi
zcut mult si bine; nu, ei 1-au dibuit, 1-au confiscat, au jubilat eu l lansez] l veti putea citi
peste trei luni! Pentru a doua oar, ei fac, cu propriile lor mini, ca situatia s evolueze n
detrimentul lor!
Retrospectiv constat c asa s-a ntmplat n toti acesti ani, n toate privintele: prin toate loviturile
pe care mi le aplicau, nu fceau dect s-mi rup lanturile, nu fceau dect s m elibereze!
Tocmai din aceasta se vede c soarta lor este pecetluit.
Pe 3 seara am primit stirea despre confiscarea Arhipelagului si, mpreun cu Alia, am luat
hotrrea corespunztoare. Era n ajunul nasterii celui de-al treilea fiul al meu. Pe 5 seara am
trimis nu numai stirea respectiv, ci si dispozitia categoric: publicati-l imediati
si am adugat textul de mai jos, cu indicatia s figureze pe o foaie naintea foii de titlu:
Cu strngere de inim m-am abtinut, ani de zile, de la publicarea acestei crti, de mult vreme
finisate: datoria fat de cei nc n viat atrna mai greu dect datoria fat de cei morti. Dar acum,
cnd Securitatea Statului oricum mi-a confiscat aceast carte, nu-mi rmne dect s-o public
imediat."
si, n aceeasi zi, am trimis si Scrisoarea ctre conductori". si era ntr-adevr momentul s trimit
o asemenea scrisoare: atunci, pentru prima dat, ei au simtit n noi o fort. (Eu, dup cum am
mai spus, n asemenea momente m aprind. Scrisoarea ctre conductori" mi propusesem s-o
fac s bubuie din primul minut, dar sotia m-a oprit: Este absurd si asta ar distruge si cea mai
mic sperant ca ei s-i acorde vreo atentie. Asta miroase imediat a propagand; las-le un timp
de reflectie!" Le-am lsat. Scrisoarea" a rmas prins ca un crlig de undit lansat departe, n
plaur. Lansat departe, dar o s-1 recuperm si pe el.)
Furtun n paginile ziarelor, loviturile plou mai ales asupra lui Saharov, dar unele dintre ele nu
m ocolesc nici pe mine; si n Est, si n .Vest, cele dou nume ale noastre apar asociate.
Loviturile m-ating pe jos, dup ce au atins umrul lui, ele snt, dac vreti, ca
436
un alergtor n urma celui care conduce naintarea: el trebuie s nving rezistenta mediului, iar
eu mi tin n rezerv, multe-putine, fortele. si nu m rusinez de asta: lupta mea tine de viitor,
aceste forte, toate, absolut toate, mi vor prinde bine. (n rest, radioul occidental vuieste de zece
ori pe zi: vexatiile, persecutiile contra lui Soljenitn or eu deocamdat nu observ nici o
persecutie; ptiu! ptiu! ptiu! Este asta o persecutie n comparatie cu viata din lagre? Ceea ce latr
ziarele noastre, eu nu citesc; pentru nervii unui zek, asta este o zdrnicie. Ct despre celelalte
persecutii, ele, pentru mine, nu si-au pierdut niciodat din intensitate. M-am obisnuit cu ele.)
Dup 55 de ani, acesta, era, cred, primul caz n care niste oameni, defimati de presa sovietic,
se ncumetau, la rndul lor, s-si arate si ei coltii, n aceast toamn, actiunile si manifestrile de
fermitate, micul nostru grup de disidenti" (Turcin, safarevici intraser n lupt), si le trecuse la
activ pentru c ele erau, pur si simplu, un mod firesc de a ne ndrepta spinarea amortit, stul
de atta ncovoiere. Precum si pentru c noi ne-am ridicat atunci cnd soarele era la nadir, n
momentul n care devenise imposibil s mai taci si s mai nduri, n momentul n care totul
mergea deja asa de ru, nct simpla rezistent nu mai era o salvare pentru noi, ne trebuia o
rezistent activ pn la victorie.
n aceeasi sptmn agitat am trimis, spre publicare, Pacea si violenta". Acest articol l
elaborasem ca pe o clarificare concret a discursului meu legat de premiul Nobel, mpotriva
iluziilor pe care si le fcea Occidentul cu privire la proportii. Prin scopul lui, articolul nu era legat
de premiile Nobel pentru pace, desi le interpreta. Dar cnd, la 31 august, chiar n toiul luptelor, am

auzit c el, comitetul de atribuire a premiilor Nobel pentru pace, selectionase patruzeci si sapte
candidati, printre care Nixon si Tito (nc nu stiam nimic de Kissinger si de Le Duc Tho!), m-am
hotrt s-mi transform articolul pentru a mpiedica aceste candidaturi si pentru a-1 propune pe
Saharov, n conformitate cu spiritul expozeului meu. Pe 4 septembrie mi-am terminat articolul si
pe 5 (totul ntr-o zi) 1-am expediat. si pe 6, cu cteva zile nainte de data fixat pentru publicare, i
1-am dat, spre lectur, lui Saharov. A fost singura noastr ntrevedere, singurul nostru aranjament
pe toat perioada acestei lupte inopinate, n acele zile se ntrezrea victoria. Totusi, era imposibil
de crezut c ea era asa de aproape! C de-a doua zi se va suna din goarn ncetarea
campaniei de defimare, c peste
437
patru zile de-aici ncolo posturile de radio occidentale nu vor mai fi bruiate!
Intrnd n aceast lupt, nici el, nici eu nu puteam astepta din partea Occidentului un sprijin de o
mai mare anvergur dect fusese cazul n toti acesti ani: suficient de mare pentru a ne feri de
arestare sau de lichidare, dar insuficient pentru a influenta cursul evenimentelor, la noi sau n
strintate. Iar acum, cnd aproape toate miscrile istorice snt imprevizibile pentru spiritul uman,
ardoarea simpatiei occidentale a nceput si ea s se ridice pn la o temperatur neprevzut.1
Faptele si citatele introduse dup aceea au fost consemnate de mine n mare grab, de-a lungul
emisiunilor n rus ale posturilor de radio occidentale n perioada cnd acestea nc erau bruiate;
nu pe toate le-am auzit bine, n-am ascultat n fiecare zi, n tot acest timp n-am vzut nici un ziar.
Pot fi, n ce priveste datele, erori de
1 Snt attea detalii de care pot s depind marile evenimente. De pild, sprijinul pe care
Occidentul mi 1-a acordat de-a lungul multor ani, a depins, n multe privinte, de un capitol din
Pavilionul cancerosilor, de discutia despre socialism dintre sulubin si Kostoglotov. Eu 1-am scris
cu titlu de pur experiment, ncercnd s prezint unul dintre posibilele puncte de vedere sau ceea
ce-1 poate sustine pe un asemenea om demoralizat, ca sulubin. Dar pe acest capitol cei din
Occident 1-au citit (cu totul nejustificat din punct de vedere artistic) ca pe un manifest al meu n
aprarea socialismului moral", 1-au citit asa pentru c au vrut s-1 citeasc asa, pentru c aveau
nevoie s vad n mine un adept al socialismului, pentru c erau asa de vrjiti de socialism nct
era suficient ca, de exemplu, cineva s le fluture jucria ca s-i bage n buzunar. Pe atunci
chestia asta eu nu o ntelegeam de fel si chiar dac as fi n-teles-o, tot nu m-as fi pronuntat
pentru vreun fel de tactic, mi-ar fi fost sil s-o fac, niciodat n-am spus vreun cuvnt de laud la
adresa socialismului, dar asta nu-i mpiedica s interpreteze capitolul respectiv asa cum l
interpretau. Ei fceau njurai meu un front asa de solidar, asa de unitar, cuprinzndu-i pe toti cei
de stnga, pentru c vedeau n mine un adept al socialismului. Dac Scrisoarea ctre
conductori" as fi publicat-o n septembrie 1973 sau dac din August n-as fi scos capitolul despre
Lenin, as fi pierdut imediat orice sprijin. Dar de un asemenea sprijin Sovietele erau asa de
terorizate nct n-au fost n stare s exploateze nici chiar Arhipelagul confiscat. si ar fi fost mult
mai bine dect proiectasem eu, dac Arhipelagul singur tindu-si drumul prin aceast
vnzoleal ar fi aprut n primvara lui 1975, cnd Sovietele, n conjunctura creat de
Watergate si de sfirsitul rzboiului din Vietnam, se vor fi simtit invincibile. Nici un fel de previziuni
de-ale mele n-ar fi fost de ajuns, vointa divin dirija toate miscrile. (Adnotare din 1978.)
438
o zi sau dou: uneori este vorba de ziua evenimentelor, alteori de ziua emisiunii. Deja pe tot
parcursul sptmnii, de la 24 august pn la sfrsitul lunii, disidentii din URSS" au fost tema
arztoare a ntregii prese europene (atmosfera ncingndu-se si din cauza procesului lakirKrasin). Dar, depsind asteptrile noastre, de o temperatur si mai ridicat a fost marcat
sptmna urmtoare prima din septembrie: ca rspuns la campania de denigrri lansat n
presa sovietic, acolo, vlvtaia a fost si mai mare.
Pentru reducerea ncordrii ni se cere un pret prea ridicat ntrirea tiraniei." Puterea
sovietic vrea din nou s-i prosteasc pe intelectualii occidentali. Poate c de aceea Saharov si
Solje-nitn au hotrt s previn Occidentul asupra primejdiei." (BBC) n acest climat tenebros,
Soljenitn si Saharov fac un apel ctre conductorii sovietici si cei occidentali. Dac vor fi
constrnsi s tac, aceasta nu va face dect s demonstreze c ei spun adevrul." W. Hayter,
fostul ambasador al Marii Britanii n URSS, a declarat: Cu un regim dictatorial nu se poate
conlucra n vederea destinderii."
n sprijinul disidentilor sovietici au intervenit: pe 3 septembrie, cancelarul Austriei; pe 6

septembrie, ministrul suedez al Afacerilor Externe (un membru al guvernului Palme, pn atunci
att de amabil cu guvernul URSS! si era, de la ocuparea Cehoslovaciei ncoace, declaratia cea
mai vehement fcut de Suedia la adresa URSS"); n RFG, nu numai democrat-crestinii, ci si
prezidiul social-demo-crat (singurul care a tcut a fost Brandt, pacifistul); ncepnd din 7
septembrie, a fost rndul lui Giinter Grass s se scandalizeze, el care, pn atunci, fusese unul
dintre stlpii politicii rsritene (Ostpo-litik) a lui Brandt; aceast politic, el o caracteriza acum (n
Stern) ca pe o absurditate si sustinea c destinderea economic nu trebuia s se fac pe seama
domeniului cultural, n problema aceasta, tot Gunter Grass i-a acordat televiziunii germane un
interviu lipsit de menajamente.
Ctre 8 septembrie se acumulaser deja destule pentru ca autorittile noastre s nteleag c au
pierdut partida cu campania lor de pres si c trebuia s-i pun capt.
Pe 8 septembrie, n Pravda, se fcu bilantul si, la acest semnal, totul se opri. Dup un obicei
vechi de mai multe decenii, Piata Veche1 si-a imaginat c, o dat cu aceasta, totul avea s fie
lichidat:
1 Conductorii Kremlinului. (N.t.)
439
urmritorii au binevoit s nceteze atacurile, urmritii terorizati vor rsufla imediat a recunostint,
si fireste Occidentul se va linisti. Dar nu s-a ntmplat asa. Ceea ce se consumase, era doar
nceputul, n aceeasi zi de 8 septembrie, Saharov a tinut o nou conferint de pres despre
psihiatria criminal practicat la noi, despre folosirea haloperidolului, si, respingnd acuzatiile pe
care i le aducea presa de-acas, declar c ziarele sovietice speculeaz cu nerusinare
aversiunea poporului nostru fat de rzboi", (Daily Telegraph: O mnus aruncat KGB!" nc de
ieri, acestui ziar britanic i se prea c cercul se strngea din ce n ce mai mult n jurul lor", iar
acum: Toat campania urmrea s le nchid gura, dar amndoi snt ferm hotrti s reziste pn
la capt.") si pe data de 9, acelasi Saharov a acordat un interviu unui post de radio olandez,
cernd ca reprezentantii Crucii Rosii s vin s viziteze spitalele noastre psihiatrice. Pe data de 9,
presedintele Academiei de stiinte a SUA a declarat urmtoarele: Ne-a cuprins un sentiment de
indignare si de rusine cnd am aflat c patruzeci de academicieni1 au luat parte la aceast
campanie de denigrare. Asemenea nclcare a etosului stiintei vduveste poporul rus de
adevratul su geniu din acest domeniu. Dac Saharov va fi lipsit de libertate, savantilor
americani le va fi greu s ndeplineasc obligatiile pe care guvernul SUA si le-a asumat n
materie de colaborare cu URSS." (Lovitura cea mai dureroas dat alor nostri, si ct e de
suprtor acest lucru: Nixon a semnat2, dar savantii refuz si n-ai cum s le fortezi mna!) S-a
ridicat s ne apere si organizatia tineretului social-democrat din RFG (tot ceea ce este mai de
sting): Nu este posibil s lrgim relatiile comerciale cu pretul sacrificrii unor asemenea oameni
ca Saharov si Soljenitn." si organizatia de tineret a CDU. si ministrul Afacerilor Externe al
Norvegiei. Iar Academia de Arte a Bavariei declara:A trimite n Siberia pe un laureat al premiului
Nobel? Acesta este fascism, comparabil cu cel manifestat n cazul Karl Ossietzky3." Pe ziua
de 10 a rsunat glasul lui Wilbur Mills, pre1 ncepnd din 29 august presa sovietic a nceput s publice scrisori colective de reprobare la
adresa lui Saharov. Una dintre primele a fost semnat de patruzeci de membri ai Academiei de
stiinte a URSS. (N.t.)
2 Acordurile de cooperare stiintific si tehnic. (N.t.)
3 Karl von Ossietzky (1889-1938), publicist german internat, din 1933 pn 1936, n lagrul de la
Sonnenburg pentru articole ce condamnau fascismul
440
sedintele comisiei bugetare a Camerei Reprezentantilor a SUA, aflat acum, bolnav, la ferma sa:
el era mpotriva lrgirii relatiilor comerciale cu URSS atta timp ct nu vor fi ncetat persecutiile
mpotriva unor asemenea oameni ca Soljenitn si Saharov. Adic, amendamentul Jackson se
lrgea: de la dreptul de a emigra la drepturile omului n URSS! si, n comisia lui, examinarea
chestiunii tocmai se apropia de momentul decisiv.
n general, vigoarea reactiei de mnie a Occidentului a fost o surpriz pentru toat lumea si
pentru Occidentul nsusi, care de mult nu mai manifestase o tenacitate asa de mare fat de tara
comunismului, si cu att mai mult pentru autorittile noastre pe care vigoarea acestei reactii le-a
descumpnit pur si simplu. Comentatorii au estimat c la aceast dat guvernul sovietic se afla
aproape n aceeasi situatie ca n august 1968". si, pentru a iesi din impas, la 13 septembrie,

guvernul a suspendat bruiajul emisiunilor occidentale, introdus tocmai n zngnitul de arme care
nsotise ocuparea Cehoslovaciei!!! Era cu sigurant o victorie uluitoare, cu totul neasteptat (ca
toate victoriile smulse de la ai nostri) si ntr-adevr istoric fiindc, pn atunci, numai congresul
al XX-lea mai suspendase bruiajul.
si ce mbrbtat se simti societatea noastr, att de recent nc demoralizat, nct chiar a
renuntat la samizdat!
n ziua de 10, Aftenposten a publicat Pacea si violenta" (articolul era destinat ziarului Le Monde,
dar acesta s-a splat pe mini de el: o atitudine asa de direct venit din Uniunea Sovietic i
ofensa deja stngismul bine temperat). La nceput, articolul n-a fost nteles dect ca o manier de
a-1 propune pe Saharov pentru premiul Nobel pentru pace. n ziua de 10, savantul a rspuns el
nsusi corespondentilor cum c va fi bucuros s-1 primeasc: Propunerea candidaturii mele la
premiul Nobel se va rsfrnge pozitiv asupra situatiei celor persecutati din tara noastr. Acesta
este cel mai bun rspuns" la campania de hrtuire. si o nou campanie international s-a
declansat n favoarea candidaturii lui Saharov. n ziua n care a refuzat s-mi acorde dreptul si
timpul de a propune candidati, comitetul premiului Nobel pentru pace (n snul cruia deja
ncoltise ideea rusinoas de a mprti premiul ntre ocupantul Vietnamului
hitlerist. n 1936 a primit premiul Nobel pentru pace, dar si-a sfrsit zilele ntr-o cvasi-detentie la
spital. (N.t.)
441
si capitulant?) s-a pomenit inundat de propuneri venite din alte prti: pe 11 septembrie,
candidatura a fost reluat de ctre membri ai parlamentului britanic; pe 12 septembrie, de ctre
ntreaga fractiune liberal a parlamentului danez, apoi de ctre un grup de fizicieni munchenezi,
apoi si de ctre altii. Toti cereau s fie premiat Saharov, dac nu n 1973, atunci n 1974! (Articolul
a fost tradus integral din norvegian abia n 12 septembrie; s-a nteles c el nu se limita la a-1
propune pe Saharov ceea ce a suscitat comentarii contradictorii privind esenta articolului. El
contraria tocmai cercurile occidentale care ne sustinuser cel mai mult; nu era pe gustul lor.) Dar
campania de sustinere din partea Occidentului, ca volanul unei masini lansate n plin vitez,
continua s se nvrt cu putere. Se publicau telegrame adresate lui Saharov cnd de o sut de
psihiatri britanici, cnd de trei sute de medici francezi (s se trimit o comisie international
pentru a controla activitatea azilurilor psihiatrice din URSS"). n aprarea noastr s-au ridicat
premierul Danemarcei, primarul Berlinului Occidental, social-democratii italieni (se poate avea
ncredere ntr-o tar care-si urmreste propriii cetteni pentru opiniile lor?"), un Comitet al
savantilor nelinistiti (SUA), Comitetul pentru libertatea intelectual (idem), camera italian a
deputatilor, Adunarea Consultativ a Comunittii Europene, scriitori, savanti si artisti norvegieni,
scriitori si artisti elvetieni, o sut optzeci si opt de intelectuali si artisti canadieni; s-au strns
semnturile a optzeci si nou laureati ai premiului Nobel din ntreaga lume (operatiunea a cerut
timp, apoi ei nsisi au fcut s treneze lucrurile din cauza rzboiului din Orientul Mijlociu); la Paris
s-a ntrunit o conferint a scriitorilor, filozofilor, redactorilor, jurnalistilor si slujitorilor bisericii
conferint n care i s-a reprosat societtii franceze atitudinea mpciuitorist fat de lipsa de
libertti n URSS. Senatul SUA a publicat o declaratie (neangajnd guvernul) n aprarea liberttii
n URSS si, n aceeasi zi, Camera reprezentantilor a propus s li se decerneze lui Saharov si lui
Soljenitn titlul de cetteni de onoare ai Statelor Unite". Pe 19 septembrie, BBC a transmis:
Occidentul se va molipsi si el de virusul tiraniei, dac nchidem ochii asupra persecutrii
disidentilor n URSS". si evalund, la 22 septembrie, a patra sptmn a luptei noastre: Totul
dovedeste c autorittile sovietice n-au reusit s-i intimideze pe disidenti."
442
n sptmna aceea, generalul Grigorenko a fost transferat si el ntr-un spital de tip obisnuit. Chiar
n acele zile, Evgheni Baraba-nov a trecut prin foc. La 15 septembrie, el a venit la mine (eu stiam
deja cum l hrtuia Securitatea, cum i bga pumnul n gur) si la mine a fcut el, n fata unui
corespondent, o declaratie pe deplin istoric.1 Un sclav anonim, ignorat pn atunci de toat
lumea, s-a ndreptat de spinare, s-a ridicat de la punctul zero si dintr-o dat a atins o
notorietate mondial. El s-a ndreptat de spinare sprijinin-du-se pe pozitia n care fuseserm tinuti
ncovoiati timp de o jumtate de secol. Aceasta se traducea prin declaratia c a trimite un
manuscris n strintate nu este o crim, ci o onoare, onoarea de a salva de la pieire un
manuscris. si minune! Barabanov primise deja convocarea la ultimul interogatoriu la
Securitate, de la care n-ar mai fi revenit acas; i se promiteau sapte ani de detentie! si

deodat puterea malefic se desprinde de el de parc i s-ar fi nchircit minile: ameninttorul

dosar de instructie, adus n vzul lumii, se dovedi a fi spre lauda celui n cauz. Barabanov nu s-a
ales dect cu pierderea locului de munc.
Ar fi suficient tocmai aceast simpl ndreptare de spate, ar fi suficient numai aceast
ndreptare spiritual, fr nici o actiune, la toti sclavii nostri, ca dintr-un suflu s devenim liberi.
Dar nu ndrznim.
Reactia Occidentului la declaratia lui Barabanov, ca si multe alte lucruri din acea lun, ne-au
depsit asteptrile, n Italia, preotilor catolici li s-a recomandat ca, n predicile lor, s evoce gestul
lui; n Franta, niste academicieni i-au luat aprarea.
Dup ce lumea occidental trecuse, mut si indiferent, pe lng faptul c n tara noastr
fuseser distruse popoare ntregi si pe lng evenimente afectnd milioane de oameni ecoul pe
care-1 avea n prezent un eveniment, asa de insignifiant n Est, precum denigrarea public a unui
grupuscul de disidenti, ne uluia; nu ne venea s ne credem urechilor, trecnd de la un post de
radio la altul, n fiecare dimineat si n fiecare sear, nc nu apucase s se usuce cerneala
interviului meu si a articolului meu, cu reprosurile lor amare
1 Evgheni Viktorovici Barabanov, nscut n 1944, interogat de KGB n vara lui 1973, a recunoscut
c a trimis n Occident documente ale samizda-tului. Amenintat cu urmrirea Injustitie, el a scpat
de arestare datorit reactiilor occidentale la declaratia sa (Le Point, 8 octombrie 1973). (N.t.)
443
adresate Occidentului pentru slbiciunea si insensibilitatea sa, c deja lurile mele de pozitie nu
mai erau de actualitate; Occidentul a fost cuprins de o emotie, de o febr cum nu se mai vzuse
niciodat, astfel nct te puteai iluziona c spiritul de libertate al vechiului mare continent era pe
cale de a renaste, n realitate era vorba de concurenta anumitor cauze temporare pe care, de
aici, nu reuseam s le discernem (una dintre ele era, probabil, grava nencredere fat de URSS
din cauza piedicilor pe care aceasta le punea n calea emigrrii). Aceast vlvtaie, care amintea
de timpurile de glorie ale Europei, n-a mai fost posibil o lun mai trziu, cnd aceeasi Europ,
las si dezbinat, s-a nclinat n fata santajului petrolier al arabilor.
Dar n septembrie, vlvtaia se ntetise! si le orbise pe bufnitele noastre. Procesul lakir, conceput
prosteste, pregtit cu o minutie fastidioas, s-a ncheiat cu un suerat de obuz orb, fr s ating
pe cineva, fr s sperie pe cineva, avnd ca singur rezultat rusinea de care s-ay acoperit
kaghebistii. Ei s-au pomenit ntr-o situatie mai proast dect dac n-ar fi avut loc procesul. Au
njghebat, au fabricat o declaratie a psihiatrilor sovietici cum c la noi nu exist detinuti internati n
case de nebuni (3 octombrie). Dar presa occidental a fcut s le parvin fulgertor (4 octombrie)
rspunsul lui Saharov si safarevici. Timp de sapte luni, autorittile noastre se scre-muser s
pun pe picioare un organism care s gtuie publicarea n alte tri a manuscriselor sovietice. Pe
21 dimineata s-a anuntat nfiintarea Agentiei Unionale a Dreptului de Autor dar pe 21 seara s-a
anuntat c eu le-am aruncat mnusa" n sensul c, pentru a le testa soliditatea pozitiei lor
juridice, am remis samizdatului capitole din Cercul-96 [32]. (A treia coincident n favoarea
noastr! Era lovitura prevzut n seria nscris pe diagrama mea.) Noi ddeam impresia c
actionm cu o rapiditate superioar celei a tancurilor, cu o tehnic nemaintlnit la noi. Ne
miscm pe cmpul de lupt de parc am fi fost de zece ori mai multi dect eram n realitate.
Dar, vzute din Occident, cu inevitabilele iluzii optice create de distant, lucrurile artau dup
cum voi relata n continuare. La sfr-situl lui august, nainte ca lupta s nceap (Daily Telegraph):
n URSS, autorittile nbus totul; nu a rmas dect o singur voce, aceea a lui Saharov, dar n
curnd va amuti si ea." La sfrsitul lui septembrie (Deutsche Allgemeine): De la Magdeburg pn
la
444
Moscova, Securitatea Statului nu mai are forta de odinioar, oamenii nu se mai tem de ea, nu-i
mai dau mare important."
n tot acel timp, interventiile cele mai dure erau cele ale cercurilor de stnga si liberale
invariabili prieteni ai URSS, si cei cu influenta cea mai mare asupra opiniei publice occidentale
ale cercurilor acelora care, de-a lungul deceniilor, fcuser ca tot Occidentul s ncline spre
stnga. Intelectualitatea american a nceput s se opun apropierii sovieto-americane. ntr-o
situatie fr iesire, comunistii din toate trile vestice se zbteau si fceau pe mironositele: este
absolut imposibil s nu fii adept al liberttii cuvntului n societatea viitoare", dar nu trebuie nici s
se caute toate mijloacele de a ne umili si calomnia. si n aceeasi dificultate se gseau si

guvernele lui Nixon si Brandt, crora pozitia noastr le strica tot jocul. Kissinger o crmea cnd
asa, cnd asa. n tot acest timp, ministrii americani ai Finantelor si Snttii fceau vizite n
URSS; unul promitea credite, cellalt, ntorcndu-se acas, insista: cooperarea americanosovietic n materie de sntate (cu psihiatrii nostri!) este mai important dect problema
persecutrii disidentilor. Fortat de propriul su partid, Brandt, clcndu-si pe inim, si-a declarat
nrudirea spiritual cu disidentii sovietici" era 9 septembrie, dar trei zile mai trziu, deja, pentru
a-si salva politica rsritean (Ost-politik), a spus c el ar cuta s regleze relatiile cu URSS,
chiar dac n fruntea acesteia s-ar afla Stalin". (S reglezi relatiile" cu asasinul a milioane de
oameni dar atunci de ce nu si cu Hitler, fratele mai mic al lui Stalin? Prin extremismul inutil al
declaratiei sale, Brandt ne-a jignit pe toti, pe noi cei n viat, si pe toti detinutii care au pierit n
lagre. Spre sfrsitul lui septembrie, el a fcut ctiva pasi napoi, cu alte rezerve. si a rmas pe
pozitia aceasta.
Dar cei care, cu o si mai mare tenacitate, n aceste sptmni de lupt pentru libertatea spiritului,
au sustinut tirania din Est, au fost oamenii de afaceri occidentali... atentie!... cei care s-au
remarcat, prin fidelitatea cu care au sustinut dictatura proletariatului", au fost capitalistii. Ei
cutau s conving congresul american c tocmai comertul este cel care ar face s sporeasc
drepturile omului n URSS!... Dintre ei, Samuel Pisar a fost singurul care a avut viziunea clar a
lucrurilor; el a publicat, la 3 octombrie, o scrisoare deschis ctre Saharov: Libertatea unui om
este mai important dect tot comertul mondial." si Vaticanul, paralizat tot de aceeasi idee a
apropierii cu Estul, a pstrat tcere timp de o lun de zile,
445
n ciuda criticilor fcute de simpli preoti la adresa Papei. Dar Papa n-a scos un cuvintel. n
octombrie, cnd era deja trziu, seful serviciului su de pres a declarat, fr tragere de inim:
Drepturile omului n URSS nu snt o chestiune intern a acesteia."
Pentru mine, aceast amploare a sprijinului international, att de surprinztoare n disproportia ei,
att de triumftoare, a fcut ca, de la jumtatea lui septembrie, participarea mea la lupt si
continuarea cascadei pe care o avusesem n vedere, s devin de prisos: lupta se derula deja de
la sine. Iar eu trebuia s-mi crut timpul de lucru, fortele, rezervele pentru lupta urmtoare, deja
apropiat, mai cumplit si inevitabil acum, dup ce-mi fusese confiscat Arhipelagul.
Pe 21 septembrie, exact la o lun dup ce ncepuse, campania era, consideram eu, cstigat si,
pentru mine, momentan se ncheiase (prin punerea n circulatie, n ziua aceea, a unor capitole
din Cercul). Pentru mine, cci vai, din cauza necoordonrii actiunilor, n-am fost n stare s-i
transmit lui Saharov aceast informatie.
Iar pn s ias el din lupt a mai trecut o lun de zile, cu mari si suprtoare pierderi. Andrei
Dmitrievici a avut nevoie de ceva timp pn s fac acest gest, nestiind s-i refuze pe iscoditorii,
vanitosii, chiar otiosii corespondenti de pres, care nici mcar nu catadicseau s vin la
Moscova, dar care, ridicnd receptorul undeva n Europa, foloseau firul telefonic pentru a smulge
si ei o buctic din sufletul lui Saharov. Actiunile lui Saharov pierdeau foarte mult din claritate din
cauza dureroasei dileme n care se gsea el atunci cnd si punea problema capital: s reziste n
aceast tar pn la capt sau s-si permit a o prsi? (si tot fcea planuri: ce-ar fi s cear s
tin o serie de prelegeri n SUA?) La care se aduga credulitatea lui fat de niste dttori de
sfaturi bune. A fost atras ntr-un nefericit episod cu Pablo Neruda (21 septembrie), episod menit
s demonstreze alor nostri si altora c noi sntem oameni obiectivi, c pretutindeni sntem pentru
libertate si c de data aceasta, n orice caz, ne ngrijoreaz soarta lui Neruda (asupra cruia nu
plana nici o amenintare). Dar aceast implicare s-a realizat fr a se recurge la maniera
mitocneasc, admis la noi atunci cnd este vorba de ntocmirea unei scrisori de sustinere,
concedndu-se politicos c guvernul chilian al lui Pinochet putea urmri nobilul obiectiv al unei
renasteri nationale, n felul acesta, savantul a rmas cu flancul descoperit n fata comunistilor de
la noi si a celor din Occident. A urmat
446
un asalt furios asupra lui Saharov, ceea ce a fost de natur s slbeasc niste pozitii deja
cstigate.
Dnd un interviu corespondentului autentic sau fals al unui /iar libanez, Saharov de
asemenea si expunea flancul descoperit si lumii comuniste, si lumii arabe, ntr-un moment n
care, prin forta lucrurilor, rzboiul arabo-israelian limita sau ntrerupea lupta noastr. Acestui
interviu i-a urmat atacul unor asa-zisi teroristi arabi1 si Saharov era din nou n postur de

persoan amenintat; trebuia neaprat s i se vin n ajutor, ntr-att de sinistru era procedeul
secu-ristilor. Dar acum nu a venit nici un ajutor de nicieri. A m fi implicat n acel moment, cnd
trebuia s supravietuiesc n liniste pn la explozia Arhipelagului, nsemna c-mi agravez n mod
nechibzuit situatia, dar nici pe Saharov nu puteam s-1 las att de singur si de expus. I-am scris
atunci o scrisoare lui A.D. pe care am dat-o la samizdat [33] si care de-acolo a ajuns la niste
posturi de radio.
Retrgndu-m din lupt, am cutat, dup obiceiul meu, s-mi evaluez adversarii: ce vor nscoci
ei acum contra mea, ce pasi vor mai face? Primejdia principal pentru ei nu era ceea ce deja se
produsese, ci ceea ce putea si trebuia s se produc: publicarea n avalans a materialului scris
de mine. Ei m subapreciaser totdeauna* si, pn n ultima zi, pn s-mi ia Arhipelagul, ei n-ar fi
putut, cred, nici n cel mai nebunesc zbor al imaginatiei lor, s-si reprezinte ce lucruri
primejdioase, vtmtoare, puteam s fabric eu acolo. Dac fabricam nc dou Banchete ale
nvingtorilor! Acum, tinnd n gheare Arhipelagul, ducndu-1 de la un birou la altul (si probabil, l
fereau de privirile alor lor, l ascundeau n seifuri), de la experti la sefii cei mari si chiar la
Andropov n persoan lor trebuie s le fi nghetat sngele n vine; publicarea unui asemenea
text nu era ea aproape mortal pentru regimul lor (eh, pentru regim, regimul duc-se dracului, dar
era mortal pentru fotoliile lor!)? Trebuiau s caute modalitatea, desigur, nu de a se rzbuna
cndva pe mine, ci de a opri aceast carte nainte ca ea s apar. Poate c nici nu admiteau
ideea c eu as fi avut aceast ndrzneal? si dac o admiteau? Pentru ei, eu vedeam solutiile
urmtoare:
l. Rpirea copiilor mei si detinerea lor ca ostatici de ctre gangsteri", se ntelege. (Ei nu stiu c, si
n aceast privint, a fost luat o decizie supraomeneasc: copiii nostri nu snt mai pretiosi dect
1 Atacul a avut loc pe 21 octombrie 1973. (N.t.)
447
memoria milioanelor de crucificati; cartea aceasta, noi nu o vom opri-o pentru nimic n lume.)
2. Interceptarea manuscriselor acolo, n Occident, unde li se pregteste tiprirea. Atac banditesc
asupra YMCA. (Dar cum pot ei spera s intercepteze toate manuscrisele si s opreasc orice
publicare?)
3. mpiedicarea prin mijloace juridice a publicrii, exercitarea de presiuni ftise, argumentnd c
este ilegal. (Prevznd acest asalt, avocatul meu, Heeb, este deja pe punctul de a ntocmi
pentru mine un proiect de Confirmare a deplinelor puteri", n special pentru Arhipelag si n
conditiile create de Conventie.)
4. Anihilarea prietenilor si a ajutoarelor mele de tain. (Dar aceasta cere timp si, n orice caz, nu
va opri publicarea. Ba dimpotriv: aceasta i va da mai mult fort, nu va fi absolut nimic de
pierdut.)
5. Ponegrirea persoanei mele (printr-o chestiune de natur penal sau n legtur cu viata mea
particular) n scopul de a rpi depozitiilor mele orice credibilitate.
6. Intimidarea mea prin aplicarea solutiei de la punctul l sau de la punctul 4?
7. Tratative?
Aceast din urm solutie eu o puneam sub un mare semn de ntrebare; aroganta lor nu le va
permite s se coboare pn la a accepta tratative care s-ar situa la un nivel inferior celui
guvernamental. Diomicev ar fi luat foc: Tratative cu Soljenitn? S astepte el momentul acela!"
(Ei bine, eu cred c voi astepta momentul acela. Momentul cnd, si pentru cauz, si pentru ei, si
pentru mine, va fi poate prea trziu.)
ncheind cu Tratative?" lista de mai sus nu credeam n realitatea lor; n plus, pentru mine, nu mi
le imaginam si nu voiam s mi le imaginez: ce obiect ar putea s aib ele n prezent n afar de
acela al Scrisorii ctre conductori"? Nu aveam n legtur cu ce s m trguiesc: nu aveam de
cerut nici majorare, nici scdere de pret.
si pe ce cale ar putea ei s m contacteze? Trecuse mult timp de cnd rupsesem toate legturile
cu toti suspectii, intermediarii, colportorii de zvonuri si lacheii. Amici comuni cu ei nu aveam.
Stabilisem aceast list pe 23 septembrie, iar pe 24 m pomenesc cu un telefon de la Natalia
Resetovskaia, fosta mea sotie. Agitat, ea mi cerea s ne vedem a doua zi. Vocea ei lsa s se
nteleag multe. Totusi eu nu mi-am dat seama despre ce ar fi putut fi vorba.
448
Ne ntlniserm cu dou zile nainte, ocazie cu care ea mi repetase totul, exact ca n foiletonul
din Komsomolskaia Pravda: c m comport ca un isteric, c strig c m amenint cineva si n

realitate nu m amenint nimeni, c lansez calomnii la adresa Securittii Statului. Vai, autentic
turntoare, ea pusese deja pe masa judectorului scrisorile n care eu atingeam probleme
importante si deja transmisese Securittii toate celelalte scrisori ale mele. si articolul pe care ea l
scrisese cu ei (sub firma APN) aprea deja n New York Times. Dar, cu toate acestea, erau acolo
si ezitri, erau si unele retractri. Sntem totdeauna dispusi s credem n mai bine, asa c pe ea
n-o putem identifica total cu ei.
n gara Kazan, iat-o privindu-m cu trufie, cu ochi ri care de-atta amar de ani se fcuser de
otel:
A fost telefonul lui Innokenti Volodin1. Este vorba de o discutie foarte serioas, cum n-am avut
noi niciodat. Dar nu fi ngrijorat, tie ti va prinde foarte bine.
si am nteles. si mi-a nghetat sngele n vine. ntr-o secund mi-am pus masca lenei si a oboselii.
si am pstrat-o pn la sfr-situl ntlnirii.
Anii de exil acesti ani de nversunare misogin i-am irosit n singurtate, de team pentru
crtile mele, de spaima c o com-somolist m va trda. Dup patru ani de rzboi si opt ani de
nchisoare, prsit de sotie, irosisem, clcasem n picioare, nbusisem primii mei trei ani de
libertate, lncezind n speranta de a gsi o femeie creia s-i pot ncredinta toate manuscrisele,
toate numele si chiar propriul meu cap. si revenit din exil, am capitulat: m-am ntors la fosta mea
sotie.
si iat, dup saptesprezece ani, aceast femeie venea s m ntl-neasc, neascunznd faptul de
a fi mesagera KGB, si, cu un pas ferm pe peron, prsea domeniul privat pentru a intra legal n
domeniul public, n aceast carte. (Am notat aceasta chiar n ora care a urmat discutiei; pielea mi
frigea nc.)
Ai fi de acord s te ntlnesti cu cineva pentru a sta de vorb?
n ce scop?
1 Innokenti Volodin este un tnr diplomat sovietic care, la nceputul Primului Cerc, ncearc
disperat s-si avertizeze un prieten n legtur cu gravul pericol care-1 paste. Este rolul pe care
N. Resetovskaia si-1 asum angajnd aceast foarte serioas" discutie. (N.t.)
449
De exemplu, pentru a studia posibilitatea de a edita Pavilionul cancerosilor.
{Pavilionul cancerosilor! Mastera ctre copil: ai grij s nu te neci! Dup ce gheata sub el s-a
fcut terci...)
M mir. Pentru asta nu-i nevoie de nici o ntlnire. Este firesc ca editorii rusi s publice crtile
rusesti.
(si totusi tratativel Ei merg pe ideea tratativelor? Grozav i-am mai articulat! Mai mult dect
gndeam noi.)
Dar tu, tu te vei duce la o editur s nchei un acord? Ei, ntelegi tu, nu stiu la ce s se astepte
din partea ta, le e frica. Trebuie discutate conditiile.
(Vor s cstige timp! Au adulmecat Arhipelagulsi vor s m ntrzie, s m adoarm. Dar si eu
am nevoie s cstig trei luni. La rndul meu, si eu am interes s-i adorm pe ei.)
Nu poate fi vorba de nici un fel de conditii: totul exact cu-vnt cu cuvnt.
si dup editur te mai ntlnesti cu cineva?
Dar acest cineva, n civil, oricum va sta lng biroul redactorului principal.
Acesti civili si acum ne fotografiaz de pe peroanele paralele sau trag cu urechea la ceea ce
vorbim; i simt cu toat suprafata spinrii mele, n privinta asta nu m nsel.
Bine, dar... mai sus?
Numai biroul politic. si despre destinele tuturor, nu de al meu personal.
Tocmai, c pe tine te urmrea CC, nu KGB. Comitetul Central este cel care a publicat
Banchetul nvingtorilor, si asta a fost o eroare. (Ce sigurant de sine n judecata politic asupra
CC. si aceasta n gura unei simple femei.)... n timp ce ei, vezi, snt cu totul altfel de oameni, ei nu
rspund de erorile trecutului.
n acest caz, trecutul trebuie renegat n mod public, condamnat, trebuie povestit despre el;
atunci nu vor mai rspunde de acel trecut. Cine a omort saizeci de milioane de oameni?
Care saizeci" ea nu-m cere s precizez, desi nu stie; dar ndat, sigur de ea nssi:
Nu ei\ Acum, orizontul meu s-a lrgit foarte mult. si ce oameni inteligenti am avut ocazia s
cunosc! Tu nu cunosti asemenea oameni, n jurul tu snt attia imbecili... Ce tot i arunci n crc
450

lui Andropcv? El n-are nici o legtur cu chestia asta (!). Asta i priveste pe altii.
M fixeaz cu privirea de parc as fi o oaie rtcit, un prpdit, un terchea-berchea.
Vrei s-ti spun c, n general, exist cineva care te nsal, care att focul, care te santajeaz
ngrozitor! care inventeaz amenintri.
De exemplu, scrisorile banditesti"?
(aprig): KGB n-are nici o legtur cu asta!
si tu de unde stii?
Snt lenes; de gresit, gresesc. Ea este n mod agresiv sigur de ea nssi si de noii ei prieteni:
Cndva, poate, ai s-mi arti una dintre aceste scrisori! Ei nu te atac, pe tine nimeni nu te
atingel
M-au dat afar de la Rostropovici, nu-mi dau permis de sedere, asta nu ti-e de-ajuns?
Nu mai insista n legtur cu permisul! Ei nu pot totusi s ti-1 dea imediat! Asta se va rezolva
treptat.
Mi-au luat arhiva a doua oar...
Asta este functia lor: sa caute\
Opere literare?
Nu fac dect s m mir, nu intru n disput, snt stul de aceast lupt, lung ntr-adevr, cu KGB,
si as fi bucuros s m odihnesc... Eu, de la rolul meu n-am deviat nici cu o iot.
Tu anunti c operele tale principale de-abia de-acum ncolo urmeaz s vin, c dac ai muri
ar ncepe s circule si, de fapt, tu i obligi s caute. Uite, n scrisoarea ctre congres ai
mentionat stiu tancurile adevrul, acum ei le caut si pe ele...
(Dar de unde stii tu c ei caut si ce caut? si ce titluri ai adugat tu nsti pe lista lor? Vitelul
acesta si pe el?)
.. .Snt constrnsi s caute pe la vreo Ev.
Asa i-a dat deja numele*!... (N.I. Stoliarova). Eu, pentru prima dat, i spun cu toat vigoarea:
n afar de tine, nimeni nu poate s-i dea numele! si dac...
Tu ai vrut divortul, trebuia s prevezi toate consecintele. (Le-am prevzut. De multde mult;
pe multe nu le stii, pe multi
nu-i stii. Dar pe cei dinainte?...)
Dar nu josnicia.
Nu te nelinisti, stiu eu ce fac.
451
(Da, da! S tipresc ct mai repede Arhipelagul. Pentru ca nimeni s nu fie cosit sau halit n
ntuneric. Ei au nevoie de ntuneric dar eu am s li-1 risipesc!)
.. .Iar tu fa o declaratie cum c totul, fr exceptie, se gseste numai la tine. si c timp de
douzeci de ani n-ai s publici nimic.
(Iat ce caut ea s obtin cu tot dinadinsul. S obtin pentru ei ceva de care au asa nevoie! Dar
cum este posibil ca tu, ntr-o viat de om, s nu m cunosti, dac ti imaginezi c la o lun de zile
dup dezastru mai era ceva de discutat? C la o or dup dezastru nc nu era decis totul? si c
n-am trecut la actiune nc de-a doua zi?)
Mtur n alt loc:
Dac se vor atinge de vreunul dintre cei dou sute douzeci1 sau de vreunul ca Barabanov,
voi lua imediat aprarea tuturor oprimatilor.
si ea cu mtura, pe-aici, pe-aici; stie ea ceva:
Celor care au povestit despre lagr nu li se va ntmpla nimic. Dar atentie, cei care au ajutat la
facerea...
(Despre toat aceast primvar a lui 1968, cnd dactilografiam la Rojdestvo cu Voronianska,
Liusa Ciukovskaia si Nadia Le-vitskaia tu, n conversatia ta intim cu acesti oameni foarte
inteligenti, ai povestit totul, nu-i asa?...)
Fr ntrziere si cu toat vigoarea l voi apra pe fiecare n parte!
(Cndva, cndva eram asa de sinceri unul cu altul... Dar deja de mult vreme sesizez c esti
actrit; dar nu, pe mine m surprind pe o pist fals, lucru de care nu mi-am dat seama la timp.
Dar astzi, pe aceast culme solid, pe magistrala vietii mele cu toti regizorii vostri, n-o s-mi
dictati voi cum s joc.)
n orice caz, dac vei fi cuminte, va fi mai bine pentru totii
Dar nu eu snt cel care atac, ei snt cei care m forteaz...

 Esti un obsedat, nu ti-e mil de copiii ti... si nc o dat despre copii:

Ia spune, dac i se ntmpla ceva unui copil de-al tu tot KGB e de vin?
(Premisa lor: n-o s-i suspecteze nimeni n legtur cu un copil.)
1 Cei dou sute douzeci si sapte supravietuitori ai Gulagului care, prin mrturiile lor, i-au permis
lui Soljenitn s scrie Arhipelagul. (N.t.)
452
Da, desigur, de data aceasta, ati nvins voi. Dar dac se public imediat Pavilionul
cancerosilor, tu n-ai s declari n public cum c tu ai nvins?
Niciodat. Chiar m mir ntrebarea, n cel mai ru caz voi spune c este o msur judicioas
n folosul publicului cititor din Rusia... Mie publicarea acestei crti aproape c nici nu-mi este de
trebuint.
(La drept vorbind: este sau nu este de trebuint? Cum s nu doresc ca ea s fie publicat nainte
de toate n patria mea? Dar iat monstruozitatea: acest lucru vine asa de trziu nct nu mai merit
s m sacrific pentru el. Un tiraj simbolic, numai pentru a spune brasoave despre libertatea
noastr? S-1 vinzi intelectualilor moscoviti care oricum au n biblioteca lor exemplarul
samizdatului? Sau, dup ce 1-ai expus n librrii, s dai la topit tot acest tiraj? Dar iat c
mprejurrile concur n asa fel c acum eu snt acela care nu mai vrea. Moscova 1-ar citi, dar,
pentru Rusia, adevrul n totalitatea lui este mai necesar dect vechiul Pavilion al cancerosilor.
S-i mpiedic publicarea? Nu ndrznesc, nu o voi face. Dar deja nu mai este nevoie...)
n decembrie 1967, dac nu s-a publicat Pavilionul, aceasta s-a ntmplat din vina ta!
Cum??
Aminteste-ti: te-ai prefcut c esti bolnav, nu te-ai dus, m-ai trimis pe mine. Or, Tvardovski voia
s te roage s semnezi pentru revist o scrisoare cu totul inofensiv.
[Da, o cu totul inofensiv dezavuare: de ce acest tapaj n Occident. .. Numai despre asta era
vorba atunci si la secretariat... Iat cum mi vor inversa istoria: nu puterea este aceea care m-a
pus n dificultate pe mine (si pe toti cei care m-au precedat), ci eu nsumi... (noi nsine)...]
O s-ti publice cartea, o s primesti niste bani... Dar trebuie s dai unele asigurri. N-ai s faci
declaratii corespondentilor cu privire la aceast propunere? Cu privire la aceast discutie a
noastr? Ea trebuie s rmn absolut secret.
Mergnd dincolo de dorintele cele mai arztoare ale lor si ale ei, eu am spus:
Despre discutia de aici nu se va afla nimic dincolo de acest peron.
453
(Dincolo de acest lung, ngust peron dintre cele dou ci de acces ale trenurilor de Riazan, orasul
din care veneam si la care ne rentorceam cu provizii, cu noutti, cu sperante timp de
doisprezece ani,.. Dincolo de acest lung peron scldat de soarele matinal al lui septembrie...
Dincolo de peronul pe care ne plimbm ncolo si ncoace, n timp ce camerele ne filmeaz si
magnetofoanele ne nregistreaz... Acest peron este perimetrul n care descriu discutia
desfsurat aici.)
Descopr n ce fel se strduieste ea s-mi fie util:
Consider c, prin afirmatiile pe care le-am fcut n discutii si prin capitole ale memoriilor mele,
capitole trimise unei anumite persoane, am putut s explic caracterul tu, s te apr, s-ti usurez
soarta...
Ea si-a pus n minte s m explicel n conditiile n care nu m-a nteles niciodat, nu m-a intuit
niciodat, n-a prevzut niciodat nici mcar un singur gest de-al meu (ca si cum) ea si-a pus
n minte s m explice... politiei secrete! si n asociere cu aceasta, s m explice ntregii lumii...
Asa e mereu: amorul propriu ulcerat cere satisfactie, si aceasta cu att mai mult, cu ct snt mai
multi spectatori? Cnd este vorba de amorul propriu, fr ndoial, asa se ntmpl mereu. Dar
pn la a te pune la remorca politiei secrete?... Nu toate femeile fac asa ceva.
Nu cu tine retranscriam dintr-un carnet ntr-altul? Tu mi-ai dictat si acest proverb: nu e oaie, cum
s-a spus, aceea care dup lup s-a dus.
Ascult, Natasa, nu fi usuratic, nu accepta serviciile aripilor negre. Ce plcere: s m ridice de
ndat, s m duc...
Nu-ti f griji, eu stiu ce fac.
si orice-ar mai face ea pe acest drum si pentru acesti patroni (astzi a dat discutiei o alt turnur,
nu m-a mpins spre o ntlnire n particular cu securistii; vom astepta" propuneri de la editur si
n schimb este stabilit cu certitudine c n-am s atac, c n-am s editez Arhipelagul, c am s m

comport pasnic) orice ar face ea n viitor niciodat nu voi putea s m desolidarizez de ea si

s-i arunc n fat: Tu ai fcut asta!" Dac ea a fcut ceva, nseamn c nici eu n-am fost strin
de fapta respectiv. si, indiferent cu ce venin se va mbiba, viitorul vine si din trecut, si vina e a
mea: n nchisori, n-apuca omul s intre bine n celul c eu i si citeam n
454
suflet; n schimb, pe aceast femeie de lng mine n-am intuit-o niciodat. Am lsat toate acestea
s ard nbusit si s izbucneasc. Astfel pltim pentru greselile comise ntr-un domeniu
secundar prea neglijat n acela a ceea ce, n crtile postale ale comitetelor locale1, se
numeste viat personal...
Vai, spre coloana vecin, coloana aliat, nu erau amenajate ci care s ne permit s ne
consultm si s actionm unitar.
Am s-mi permit s vorbesc aici despre Saharov, n msura n care este necesar pentru a-i
ntelege gesturile care avuseser si promiteau s aib consecinte importante pentru Rusia.
Lenin a conceput si a ntemeiat, apoi Stalin a dezvoltat si a consolidat geniala schem a unui stat
totalitar. Atunci ei au prevzut si au realizat totul pentru ca acest sistem s se eternizeze,
neschim-bndu-se dect la un semn al sefilor si, pentru ca s nu se poat auzi nici o voce liber
si s nu se nasc nici un contracurent. Prevzu-ser totul, n afar de un lucru miracolul,
fenomenul irational ale crui cauze nu pot fi anticipate, nici prezise, nici suprimate.
Un asemenea miracol a fost si aparitia lui Andrei Dmitrievici Saharov n statul sovietic, n
multimea corupt, venal si fr principii a intelectualittii tehnice si, n plus, ntr-unul dintre
sectoarele cele mai importante, cele mai secrete, unde ploua cu avantaje materiale aproape
de bomba cu hidrogen. (Dac ar fi aprut ntr-un loc mai dosnic, degrab ar fi fost lichidat.)
Creatorul armei celei mai nfricostoare a secolului al XX-lea, de trei ori Erou al Muncii Socialiste,
asemenea secretarilor generali ai partidului comunist, si de altminteri participnd la sedinte alturi
de ei, admis n acest cerc ngust unde nu exist cerint personal care s nu poat fi satisfcut,
acest om, ca printul Nehliudov al lui Tolstoi, simti ntr-o bun zi sau mai degrab simtise
ntruna de cnd se nscuse c toat aceast abundent cu care regimul l potopea nu era
dect pulbere, n timp ce sufletul lui cuta adevrul si nu-i era usor s gseasc o justificare
cauzei pe care o servea. Pn la un anumit punct, puteai s ai constiinta mpcat: doar
1 Mestkom: comitet local al organizatiei sindicale. Soljenitn se gndeste la formulele banale ale
unei crti postale trimise de tovarsii de sindicat" unuia de-al lor aflat n deplasare, urndu-i
mult satisfactie n viata personal". (N.t.)
455
era pentru aprarea si salvarea poporului nostru. Dar, dincolo de acel punct, devenise prea clar
c era pentru agresiune si c seria de experiente va transforma pmntul ntr-o planet
nelocuibil.
De zeci de ani, la noi, creatorii tuturor acestor arme teribile se supuneau fr murmur si sovire,
nu zic lui Stalin sau lui Beria, ci oricrui colonel plasat n fruntea Institutului lor de cercetri
stiintifice sau a saraski lor (n functie de locul n care puterea binevoia s-1 plaseze pe
inventator), erau infinit de recunosctori pentru o stelut de aur1, pentru o dacea n mprejurrile
Moscovei sau pentru ceasca, nu-i asa, cu smntn la micul dejun, si dac protestau vreodat, nu
o fceau dect cu preocuparea de a satisface ireprosabil, n plan tehnic, dorintele acelorasi sefi.
(Nu am mrturii din care s rezulte ca rebeliunea" lui P. Kapita ar fi depsit nivelul unei critici la
adresa a ceea ce, n politica lui Beria, lsa de dorit.) si deodat, Andrei Saharov a avut
ndrzneala atunci cnd nesocotitul de Nikita, deja ajuns la apogeul puterii absolute, ridica
pumnul s cear oprirea experientelor nucleare, si nu a nu stiu cror experiente de poligon,
necunoscute nimnui, ci a celor de mai multe megatone care zguduiau si acopereau cu praful lor
toat lumea, nc de-atunci a czut el n dizgratie, si-a atras mnia autorittilor si a ocupat o
pozitie singular n lumea stiintific dar Rusia nu stia nimic de aceast chestiune, nu vedea
nimic. Saharov a devenit un cititor fervent al samizdatului, unul dintre primii aprtori ai celor
arestati (Galanskov-Ghinsburg), dar nici asta nu se vedea. S-a vzut, pn la urm,
memorandumul lui din vara lui 1968.
Aici recunoastem deja trstura dominant a acestui om: o naivitate dezarmant, nscut din
propria lui puritate. Memorandumul si-1 distribuie pe fragmente dactilografelor din serviciul lui
(altele nu are, alte ci nu cunoaste), imaginndu-si (! el lucrase n institutiile noastre, dar n
fond nu lucrase, plutise!) c aceste dactilografe cu acces la secretele de stat nu snt asa de

destepte ca s ptrund sensul textelor respective si c, din buctele, vor reconstitui ntregul. Dar
ele au fost destul de destepte ca s-si duc fiecare partea ei de copii la serviciul special si acesta
citi memorandumul nainte ca Saharov nsusi s nsire exemplarele pe birou, n vederea pregtirii
lor pentru samizdat. Dintre toti oamenii, Saharov corespundea cel putin (si prin nsusi acest fapt,
era cel mai hotrt s fac fat)
Insign de erou al Uniunii Sovietice. (N.t.)
456
cerintelor unei lupte de unul singur mpotriva totalitarismului inuman, inchizitorial, apuctor,
intratabil! n ultimul minut, ministrul industriei nucleare a ncercat s-1 ntoarc din drum, s-1
opreasc pe Saharov, 1-a fcut atent asupra consecintelor, degeaba. Asemenea copilului care
nu stie s citeasc tblita cu anuntul zon contaminat", Saharov, la fel de dezarmat, a prsit
casta fericit a sniilor si mbuibatilor pentru cea a umilitilor si a ofensatilor. si, ca s pun vrf la
toate, tot acolo, cine putea s-o fac dac nu un copil? a depus pe pragul pe care-1 prsea
banii de prisos" pltiti lui de ctre stat pentru nimic" o sut cincizeci de mii de ruble noi
hruscioviste, echivalentul a un milion si jumtate de ruble vechi staliniste.
Atunci cnd Saharov nc ignora lumea care gndeste, lumea sa-mizdatului, lumea liberal, i veni
n ajutor un istoric tnr si curajos (cu concluziile lui grandioase dup care ordinea universului s-a
tulburat din cauza caracterului nenorocit al unui om1) cum s nu te bucuri de a fi gsit un aliat!
Cum s nu-i resimti influenta! Cititi primul memorandum al lui Saharov: ce reverente, ce
plecciuni n fata lui Roi Medvedev. Balonul se ngreuneaz din cauza obiectelor care atrn de
el. Presupun c ntrzierea lui Saharov n a-si lua zborul se explic n mare msur prin aceast
influent a lui Roi Medvedev. Colaborarea acestuia din urm cu Saharov a pus pe documentele
publicate n comun pecetea ngustimii de orizont; si cnd Saharov s-a smuls din contextul secetos
al marxismului, totul s-a terminat prin tintirea unei rachete sol-aer n spinarea aeronautului*.
M-am ntlnit cu Saharov prima dat la 28 august 1968, ndat dup ce ai nostri au ocupat
Cehoslovacia si la putin timp dup iesirea memorandumului su. La data aceea, el nc se mai
afla n situatia de personalitate arhisecret si arhiprotejat: nu avea dreptul s foloseasc
telefonul din cabinele publice (nu poate fi interceptat instantaneu), ci numai pe cel de la birou si
pe cel de-acas; nu putea s mearg dup bunul su plac n case sau n locuri altele dect
1 Aluzie la lucrarea lui Roi Medvedev, Stalinismul. (N.t.) * Desi concluziile politice ale lui Roi
Medvedev se dovedesc totdeauna a fi acelea care convin cel mai mult regimului sovietic presa
occidental de stnga l va glorifica nc mult vreme ca pe cel mai mare opozant socialist din
tar. (Adnotare din 1978.)
'\
457

l
.
cele care fuseser determinate, verificate si despre care se stia c el le frecventeaz; grzile lui
de corp cnd l urmau, cnd nu; el nu putea s-o stie dinainte. De aceea ntlnirea mea cu el a fost
extrem de greu de aranjat. Din fericire s-a gsit o cas n care eu deja fusesem o dat si pe unde
el avea obiceiul s treac. Asa ne-am ntlnit.
De la prima privire si de la primele cuvinte, el produce o impresie fascinant: statur nalt, fire
total deschis, zmbet blnd si luminos, voce cald-gutural si graseiere pronuntat cu care apoi te
obisnuiesti. Cu toat cldura nbusitoare, era ngrijit mbrcat dup moda veche: cravat strns
sub un guler scrobit, sacou pe care nu-1 va descheia dect n cursul convorbirii mostenire, fr
ndoial, de la familia sa de intelectuali din vechea Moscov. Ne-am ntretinut patru ore ale
acestei seri, deja destul de naintate pentru mine. Eu n-aveam idei prea clare si nu m exprimam
n modul cel mai corespunztor, n plus, ne mai si ntrerupea cte cineva, nel-sndu-ne totdeauna
s fim ntre patru ochi. Era si neobisnuitul primei senzatii pe care o ncercam: iat, atinge n
mneca albstrie a acestui sacou este mna care a dat lumii bomba cu hidrogen!
Fr ndoial n-am fost suficient de politicos si am insistat inutil n critica mea, desi nu mi-am dat
seama de asta dect ulterior: n-am multumit, n-am felicitat, n-am fcut dect s critic, s resping,
s discut memorandumul lui, si, pe deasupra, fr s-mi fi pregtit argumentatia; vai, nu stiu de
ce, nu-mi ddusem seama c voi avea nevoie de asta. si tocmai n aceste dou ore consumate
cu critica mea tmpit m-a subjugat! Nu s-a suprat de nimic, desi motive ar fi avut; obiecta
fr ndrjire, explica, zmbea usor descumpnit, dar o dat nu s-a suprat, ctusi de putin
marc a unui suflet mare si generos, (n privinta aceasta, unul dintre argumentele lui era
urmtorul: de ce este el asa de prioritar angajat n a desclci problemele altora si nu pe ale sale,

problemele sovietice? i vine greu s cauzeze vreun prejudiciu trii sale! Nu era logica
rationamentului cea care l fcea s se ncline n acest sens, era acest sentiment de iubire filial,
l cluzea acest sentiment de sfiiciune! Pe-atunci eu nu apreciam acest lucru; eram pus n
miscare de resortul trecutului meu de ocnas si am continuat s-i art prin ce pctuiau
argumentatia sa si felul lui de a grupa faptele.)
Am evaluat mpreun posibilitatea de a interveni ntr-un fel oarecare n legtur cu Cehoslovacia,
dar n-am gsit pe cineva capabil pentru o viguroas luare de pozitie: fr nici o exceptie, toate
458
marile nume se eschivau. El a confirmat c dintre fizicienii de prim plan nimeni nu va semna.
Am avut impresia c ntlnirea noastr din ziua aceea le-a scpat autorittilor si, n ce m
priveste, cu prudenta mea obisnuit, faptul c facuserm cunostint 1-am ascuns mult vreme,
nu 1-am lsat n nici un fel s transpar: o asemenea aliant le-ar fi prut autorittilor foarte
periculoas. Totusi, un an mai trziu, cnd m-am mutat la Rostropovici la Jukovka, am constatat c
m aflam la o sut de metri de dacea lui Saharov nc o coincident. Or, de-ti snt vecin, vecin
de-mi esti, avem a ne spune povesti. Am nceput s ne ntlnim din cnd n cnd. La sfrsitul lui
1969 i-am dat articolul meu ca rspuns la memorandumul lui (La revenirea respiratiei si a
constiintei") mereu aceleasi critici, dar deja sistematizate si destinate pentru samizdat (dar nu
le-am dat acolo). Saharov, care la data aceea a fost aproape singurul cititor al acelui articol, 1-a
citit nu fr amrciune (a recunoscut) si chiar 1-a recitit. Aceasta n-a lsat nici o urm de
resentiment n atitudinea lui fat de mine.
El a avut la rndul lui o perioad de moleseal: sotia lui a bolit mult si a murit. Nu se mai arta
deloc; apoi, duminica, ncepu s apar mpreun cu iubitul su fiu, care avea atunci vreo
doisprezece ani. Vorbeam uneori de eventuale actiuni comune, dar niciodat nu ajungeam la
ceva bine definit.
Chiar pentru zona umilitilor si ofensatilor, Saharov era nc prea pur: el nu bnuia c, si acolo, pot
s nu fie numai elanuri nobile, numai suflete n cutarea adevrului, ci si calcule meschine: a-si
face un nume, nu pe cale unanim acceptat a prestrii unui serviciu, nu n fluxul lucrului cu
masini si tractoare, ci prin contactul cu miracolul, prin agtarea de acest balon straniu, enorm,
vizibil tuturor, care, fr motor si fr benzin, zboar spre nltime.
Unul dintre oamenii de acest fel, care au luat nltime cu ajutorul unui balon, a fost V. Cialidze. El
ncepu prin a pune n circulatie prin samizdat o revist juridic arhifastidioas. Apoi a inventat
comitetul pentru aprarea drepturilor omului, cu participarea obligatorie a lui Saharov, dar cu
statute mestesugit alctuite pentru a-si asigura, n snul comitetului, posibilitatea de a neutraliza
orice voint divergent, n octombrie 1970, Saharov a venit s m consulte n legtur cu acest
proiect de comitet, dar n-a adus dect declaratia de nfiintare; ncolo, despre statut nu se fcea
nici o mentiune, despre structur nu se ddea nici o idee. ntr-adevr straniu comitet:
459
s-i consulti pe canibali (dac ei o s solicite asta) despre drepturile oamenilor pe care ei se
pregtesc s-i rontie, n schimb, n conditiile n care eram lipsiti de drepturi, se vorbea de
caracterul nepartinic ca principiu, ceea ce era totusi ceva. Eu n-am avut nici o obiectie. Pe 10
decembrie, chiar ziua nmnrii premiilor Nobel, Saharov a venit din oras cu taxiul, n mare grab,
pentru cinci minute, ca s afle dac eu accept s intru n comitet n calitate de membru
corespondent. Mi se spunea c nu se va cere din partea mea nici o activitate concret, nici
participarea la sedinte etc. Hm... am impresia c eu n-am absolut nici un rost acolo, dar pe de
alt parte cum s m eschivez, cum s nu-i sustin? Mi-am dat acordul de principiu", adic n
general cndva... Ceea ce nu reuseam s pricep, era motivul pentru care se grbea el asa de
mult. si Saharov nici el nu ntelegea: el nu era dect curierul naiv. Iat faptele si motivul pentru
care Cialidze l expediase val-vrtej la treizeci de kilometri: la ntoarcerea lui Saharov se tinu o
sedint de cinci minute. Ne-au cooptat" (pe mine si pe Galici) de urgent n comitet; imediat,
Cialidze i-a pus la curent cu aceasta pe corespondentii occidentali, si, fcnd jonctiunea cu
publicitatea despre procedura legat de premiul Nobel, a aterizat n presa occidental o
asemenea stire important cum c laureatul premiului Nobel, n loc s fie prezent la Stockholm, a
fcut n aceast zi si la aceast or un pas hotrtor, care marcheaz o cotitur n viata sa a
intrat n comitetul cu pricina si, prin urmare (dup cum i s-a explicat unui corespondent care nu sia tinut gura), n viata scriitorului ncepe o nou perioad important"; mare tmpenie!
Marea investitie de timp si de efort fcut de Saharov n acest comitet s-a dovedit ineficient din

cauza controverselor, a investigatiilor si a stipulatiilor pedante promovate de Cialidze acolo unde

ar fi trebuit s se actioneze. (Aprea chestiunea detinutilor politici? Trebuie dat o definitie a
detinutului politic" ca si cnd n URSS lucrul acesta n-ar fi clar! Aprea chestiunea nchisorilor
psihiatrice n care erau internati disidentii? Studiul trebuie extins la tot domeniul drepturilor
bolnavilor mintali, pn la posibilitatea de a-i scuti de controlul asupra vietii lor sexuale".) Frna
rece-rational, actionat de un Cialidze aflat n umoare glacial-judectoreasc, a blocat si a
denaturat destule initiative ale unui comitet care ar fi putut s joace un rol mult mai mare n
evolutia societtii noastre. (La un moment dat, obosit de ct a aprat drepturile omului, Cialidze sa
460
hotrt s plece dincolo de ocean. Cel mai naiv dintre oameni vp. admite c, dac vrei s obtii o
viz pentru strintate (n anii '70) n vederea tinerii unor conferinte despre drepturile omului n
URSS, nu poti s te lipsesti de un acord pus la punct cu KGB, acord care nu se obtine dup o
singur ntrevedere si aceasta n ciuda faptului c esti membru al comitetului!) Dup ce Igor
safarevici a intrat n comitet, putin cte putin actiunea a trecut pe primul plan, au fost formulate si
trimise congreselor mondiale de psihiatrie importantele mesaje n legtur cu persecutia pe
motive religioase etc. Toate nenumratele interventii ale lui Saharov n favoarea unor indivizi
persecutati, stationrile lui n fata palatelor de justitie unde de obicei nu i se ddea voie s intre,
demersurile lui pentru a obtine o ordonant de neurmrire, o gratiere, o atenuare a pedepsei, o
punere n libertate pe cautiune, aveau adesea aparenta unei activitti desfsurate n numele
comitetului, dar, n realitate, era vorba de actiuni ntreprinse de el pe propria-i rspundere, pornite
din permanentul si tenacele lui zel de a interveni n favoarea celor persecutati. Acest mod de a
apra nu dintr-o dat ntreaga omenire" sau ntregul popor", ci pe fiecare individ expus asupririi,
societatea noastr (orict de putin s-ar fi auzit vorbindu-se despre acest lucru la radio, chiar n cel
mai ndeprtat colt de provincie, orict de putin s-ar fi stiut n aceast privint) 1-a perceput corect
ca pe un minunat si salutar proces n desfsurare la noi: cutarea adevrului si iubirea de
oameni. Dar, n acelasi timp (din cauza mpotrivirii ndrjite, meschine si a surdittii autorittilor),
acest procedeu era epuizant si-i impunea lui Saharov un consum de sntate si de energie
disproportionat de mare fat de rezultate (aproape egale cu zero). si, pe deasupra, acest
procedeu, n virtutea numrului incalculabil de semnturi ce i se solicitau savantului, ncepea deja
s se demonetizeze, s fie ignorat de presa mondial, cu att mai mult cu ct semntura
respectiv (uneori obtinut prin rugminti, alteori smuls) era folosit si n cazuri de mai mic
gravitate, n primvara lui 1972 Saharov a scris cel mai ferm dintre documentele sale cu caracter
general (Postfata la memoriul ctre CC", postfat n care el mergea, cu ndrzneal, mult dincolo
de prima sa Reflectie", unde se spuneau multe adevruri, neplcute pentru autoritti, despre
situatia trii noastre, si se propunea statutul unui Consiliu international al expertilor"). Acest
document a avut o soart nemeritat, nu s-a bucurat de primirea la care-i ddea dreptul
adevrata lui semnif-catie; probabil din cauza frecventei cu care se abuza de semntura
autorului.
n 1972 am continuat, eu si Saharov, s ne ntlnim la Jukovka, dar acest lucru nu ne-a prilejuit
angajarea n niste proiecte si actiuni comune, n mare parte, aceasta venea din faptul c
mprejurrile vietii lui Saharov se schimbaser, iar eu m temeam c informatiile se vor opri n
ghemul nclcit din jurul miscrii democratice", n parte, aceasta a fost cauza pentru care a esuat
ncercarea de a-1 atrage pe Saharov n actiuneadeja nceput atunci de pregtire a culegerii
Voci din strfunduri. (Dintre toate actiunile mele personale nu mi-amintesc de vreuna despre
care, n toti acesti ani, s fi putut vorbi, altfel dect pe ascuns, nainte de declansarea ei; toat
eficienta lor nu se trgea dect din faptul c erau pregtite n secret si declansate intempestiv.
Chiar cnd era vorba pur si simplu s merg la oras pentru o zi, nu vorbeam nici sub tavan, nici la
telefon, ci numai prin aluzii sau prin formule dinainte convenite, pentru ca KGB s nu aib rgazul
s descind la brlogul meu, cum s-a ntmplat la Rojdestvo, si s-mi rvseasc totul.) ntr-o
oarecare msur ns proiectul acesta nu-1 entuziasma pe Saharov.
Astfel am fost condamnati s mergem fiecare pe drumul lui si cnd ne ntlneam nu fceam dect
un schimb de noutti si aprecieri asupra unor evenimente deja consumate. De altfel, el venea din
ce n ce mai rar.
n iarna 1972-1973 au nceput s sufere si relatiile lui A.D. cu miscarea democratic" (din care,
de altfel, o jumtate plecase deja n strintate): miscarea" chiar a ntocmit o scrisoare"

adresndu-i reprosuri. si, pe deasupra, obisnuita hrtuial mpotriva lui Saharov s-a ntetit si prin
contributia unor persoane suspuse potrivit crora acesta ar fi fost vinovat de moartea lui
Petrovski, rectorul Universittii din Moscova.1 Asa cum se ntmpl uneori cu cauzele si cu
carierele cele mai strlucite, un concurs de mprejurri, unde meschinria mergea pn la
mrsvie, umbrea o mare existent, o personalitate de exceptie. La suma tuturor acestor josnice
insinuri se aduga si dezndejdea general care acum, dup Saharov, preves1 n a sa Conversatie la procuratur, Saharov declar c Petrovski i promisese revelatii asupra
afacerii S. Gluzman, psihiatru evreu arestat la Kiev la 12 mai 1972, pentru faptul de a fi stabilit c
Grigorenko era sntos din punct de vedere mintal. Se insinueaz c Petrovski s-ar fi speriat si sar fi sinucis. (N.t.)
tea un viitor sumbru pentru tara noastr: n-o s ne reuseasc niciodat nimic si toat activitatea
noastr n-avea sens dect ca expresie a unei nevoi de moralitate. (A-i face o obiectie de fond
eram incapabil, pentru c, n ciuda oricrei logici de cnd m stiu, pur si simplu n-am cunoscut o
asemenea dezndejde, ci, dimpotriv, am nutrit un fel de credint prosteasc n victorie.) n
primvara lui 1973, Saharovii m-au vizitat la Jukovka pentru ultima dat. Erau cu moralul la
pmnt si n aceast situatie mi-au si mprtsit planurile lor: copiii Elenei G. Bonner (sotia lui
Saharov) erau invitati s-si fac studiile ntr-o universitate american. Lui A.D. nsusi i va sosi n
curnd invitatia de a tine prelegeri ntr-o alt universitate american si vor ncerca s plece.
Acum, ca ntotdeauna, se punea n fata lui A.D. aceeasi alegere fatal care ne traversa pe toti,
aceeasi alegere ntre solutii divergente. Aceasta nu era rspntia cu libertatea pentru el de a
decide pe ce drum s mearg, ci furca prinzndu-i gtul ntre coarnele ei.
Adoptase o poz nou: nu se mai tinea drept si semet n scaun, ca atunci cnd ne-am cunoscut,
cnd, cu un zmbet bun si vioi, psea n domeniul necunoscut al relatiilor sociale, ci sedea
prbusit n speteaz, cu capul deja puternic afectat de calvitie, tasat n bust, ceea ce-i punea n
valoare umerii.
ntre timp, eu plecnd de la Rostropovici, n-am mai fost vecin cu Saharov si nu ne-am mai vzut
pn la aceast lupt inopinat din august-septembrie, lupt n care am intrat fiecare pe cont
propriu, n interviurile lui virulente din luna august rsuna ntruna motivul distructiv al plecrii..
Aflm c i-ar face plcere s mearg la Princeton". Pe 4 septembrie, presa occidental conchide
c Sol-jenitn si Saharov si-au declarat intentia ferm de a rmne n tar, orice s-ar ntmpla". Pe
5 septembrie, Cialidze din New York: el a vorbit la telefon cu Saharov; acesta studiaz
posibilitatea de a da curs invitatiei primite de la Universitatea din Princeton. Pe 6 septembrie,
Saharov n persoan confirm aceast stire. Pe 12 septembrie (la televiziunea german),
Saharov se teme c nu va fi lsat s revin n tar". Pe 15 septembrie (revista Spiegel): n
principiu snt gata s ocup o catedr la Princeton." (si presa occidental: Saharov este gata s
prseasc URSS. Aceasta este o nou sfidare [??] la adresa guvernului sovietic!")
Laitmotivul emigrrii este inevitabil ntr-o tar unde opinia public a pierdut totdeauna toate
btliile. Pentru aceast slbiciune
nu trebuie fcut cuiva vreun repros, si cu att mai mult n-o s fac eu un asemenea gest, dup ce
am descris n capitolul precedent si propriile mele ezitri. Dar exist persoane fr relevant
public -si fr relevant public snt toate deciziile lor. Exist persoane care au luat n mod
public o pozitie prea vizibil, prea grea de semnificatie si deciziile acestor persoane nu pot fi
fr relevant public dect n perioadele calme"; ntr-o perioad n care atentia opiniei publice
este ncordat, aceste persoane nu beneficiaz de asemenea drepturi. Or, aceasta este legea pe
care a nclcat-o Andrei Dmitrievici; cnd, uneori, o respecta, cnd o nclca si lucrul cel mai
suprtor este c o nclca nu n numele propriilor sale convingeri (a fugi de rspundere, a
neglija destinul poporului rus asemenea pcate n-a svrsit niciodat!) o nclca cednd
vointei celor apropiati, cednd influentelor.
Eforturile pe care Saharov le depunea de mult vreme pentru a sustine dreptul de a emigra din
URSS, acest drept la emigrare pe care, practic, el l plasa deasupra tuturor celorlalte probleme,
erau, probabil sustinute ntr-o msur apreciabil de aceeasi voint. si aceasta este abaterea
putin remarcat de observatorii luptei, dar care, de fapt, ne-a dezorganizat lupta, ne-a lipsit de
principalul succes pe care a comis-o A.D. la jumtatea lui septembrie, la o zi sau dou dup
desfiintarea bruiajului, atunci cnd noi avansam aproape n virtutea inertiei. Un grup de circa
nouzeci de evrei a trimis o scrisoare Congresului american. Pledndpro domo, ei cereau
Congresului s nu-i acorde clauza comercial a natiunii celei mai favorizate Uniunii Sovietice,

atta timp ct aceasta nu va permite emigrarea evreilor. Strini de aceast tar si fr alt dorint
dect aceea de a o prsi, acesti nouzeci puteau s nu se gndeasc la celelalte elemente ale
conjuncturii. Dar, pentru a da greutate mesajului lor, s-au adresat lui Saharov rugndu-1 s
semneze acelasi text, dar separat, n numele lui; se mpmntenise deja traditia c la Saharov te
poti duce cu asa ceva si n-o s te refuze. si, ntr-ade-vr, prin traditie si prin nclinatie pentru
aceast problem, Saharov le-a dat semntura la dou sau trei zile dup depunerea
amendamentului Willbur Mills! fr a se gndi c el sprgea frontul, c ceda pozitii deja
cucerite, c reducea amendamentul Mills la amendamentul Jackson1, c ddea drepturile
universale ale omului n Amendamentul Jackson fcea o legtur ntre a acorda URSS clauza
comercial a natiunii celei mai favorizate si a asigura cettenilor sovietici dreptul schimbul
exclusiv al liberttii de a emigra. si scrisoarea celor nouzeci de evrei a fost dat imediat uitrii, a
trecut neobservat, n timp ce scrisoarea lui Saharov a aprut cu caractere mari n Washington
Post, pe 18 septembrie. si Congresul reveni la amendamentul Jack-son... Dac noi nu cerem
dect dreptul de a emigra, de ce ar trebui Senatul american s se preocupe de a obtine mai
mult?...
Aceast cotitur n desfsurarea luptei, aceast sovire a coloanei vecine a trecut neobservat
pentru cei care nu triau n ritmul si n atmosfera evenimentelor. Dar pe mine m-a secat la inim.
Pe 16 septembrie, de undeva de la periferie, i-am adresat lui A.D. o scrisoare [34] pe aceast
tem: a fost al doilea si ultimul contact al coloanelor noastre n aceast lupt inopinat.
n noiembrie, Saharov a fcut anticamer zile-n sir la biroul de cercetri penale unde era
interogat sotia sa si la 29 noiembrie am auzit la radio: Saharov a depus cerere pentru a pleca la
Princeton". si Daily Mail a exprimat sentimentul general: Rezistenta pe care un mic grup de
persoane o opunea unui stat totalitar prea a tine de domeniul miracolului. E trist constatarea c
miracolul nu s-a produs. Din nou tirania a cstigat victoria."
Totusi, chiar la Moscova, o dat cu desfiintarea bruiajului, scolarii au nceput s stea cu urechile
lipite de aparatele de radio, ca s urmreasc valurile btliei noastre, n nu stiu care scoal, un
elev de a opta a ntrempt-o pe profesoara de istorie:,,Dac dumneavoastr vorbiti asa (ca la ziar)
despre Saharov, atunci noi nu putem s nvtm nimic folositor de la dumneavoastr." si imediat
clasa a nceput s fluiere, s miaune, facnd imposibil tinerea lectiei; a trimis vorb n acest sens
si la cele dou clase paralele, unde nici acolo nu s-a mai putut tine lectia. si acum trebuie s afle
cu totii c Saharov i abandoneaz? Din provincie vin scrisori, sun telefoanele: Transmiteti-i lui
Saharov s nu plece pentru nimic n lume!"
La l decembrie ne-au vizitat Saharovii. Sotia lui era suferind, epuizat de interogatorii: n dou
sptmni or s m nchid, biatul meu este candidat la Potma, pe ginere ntr-o lun l
deporteaz ca parazit, fic-mea este fr serviciu." ,JDar cu toate acestea,
de a emigra liber. W. Mills cerea respectarea Conventiei Drepturilor Omului n ansamblul ei. (N.t.)
trebuie s ne mai gndim!" obiecteaz prudent Saharov. Nu, tu s te mai gndesti!"
n ce ne priveste, asteptam ca peste o lun s apar Arhipelagul si, n acelasi timp, s ne lum n
primire soarta pe care deja o acceptasem fr rezerve. Aici. si la aceasta ncercam noi s-i
cstigm.
A.D. se nroseste pn la tmple sub povara insuportabil a problemei sale, se adnceste n
gnduri, iar cu trupul se afund acum si mai adnc n fotoliul tare; capul pare a i se ascunde ntre
umeri. Se poate crede c niciodat mprejurrile vietii lui nu s-au mbinat mai ru ca acum, cci
chiar si excluderea din casta lui o suportase cu senintate, n realitate, nc n-a depus cerere de
viz, dar, conform rnduielilor sovietice curente, a cerut o caracterizare de la institutul su de pe
lng Academie. El! n septembrie, arbitru al guvernelor europene, victorios asupra celui mai
redutabil dintre acestea, iat-1 acum solicitnd pentru el, la ghiseul cel mai de jos, o caracterizare
din partea celor pe care-i nvinsese att de categoric!...
Dar eu m-as ntoarce imediat; tot ce doresc este s-i ajut pe ei (copiii sotiei sale) s plece... Eu
n-am intentia s plec..." Dar nu vi se va mai da voie s reveniti n tar, Andrei Dmitrievici!"
Pi cum s nu-mi dea voie, dac eu vin drept la frontier?..." (E sincer cnd spune c nu ntelege
cum.)
Acest proiect i-a csunat deja multe necazuri, dar el nici gnd nu are s plece. Pe lng faptul c
nu-1 vor lsa s plece, eu cred c el nsusi, n ultimul minut, va sovi, nu-si va lua viza. Eu si el
parc nici n-am mai fi persoane, ci concepte geografice; asa de tare sntem pironiti de glia trii
noastre nct parc nu mai avem facultatea de a ne deplasa fizic pe suprafata ei, afar doar de

aceea de a cobor ctiva metri sub pmnt.

Toat lupta care a trecut m-a ajutat, se vede acest lucru acum, s ocup o pozitie, avantajoas din
punct de vedere att defensiv ct si ofensiv, n vederea urmtoarei, celei mai importante btlii, n
scnteierea cstilor si zngnitul sbiilor, i disting deja nceputul; ceva s-ar putea anticipa nc de
pe-acum, da, este deja vorba de un plan de operatiuni n vederea repartizrii fortelor.
si ei, inamicii, au nvtat ei ceva din aceast lupt inopinat? Dup cum au nceput-o, se pare c
nu. Orgoliul lor de nvingtori cum putini a vzut universul i ameteste, le ia ochii, Ie ia simtul
msurii. Ei amenint c din cas scandalul l vor aduce n strad, c-si vor bate copiii nu la ei n
odaie, ci la drum, pe marginea san-tului, c vor intenta n strintate procese contra
Arhipelagului. O mai mare prostie nu se putea imagina; nfumurarea, numai ea, i-a adus n halul
acesta. Dar s ne punem n locul lor: ce altceva ar putea s fac?
Au nceput din nou s-mi parvin scrisori anonime: n moarte ai s-ti gsesti linistea! n curnd!"
La consftuiri cu functionarii superiori, n cerc restrns, mai zilele trecute, n decembrie, s-au auzit
cuvinte ca acestea: Pe Soljenitn n-o s-l lsm mult vreme s umble de colo pn colo."
Aud cum dragonul si ascute dintii frecndu-i cu piatra. Ah, ce setos este de sngele meu! Dar
spuneti-mi, ticlosilor: gnditu-v-ati vreodat ce greu o s v cad la stomac moartea mea? Nu va
invidiez.
Anotimpul si starea sufleteasc n care, n primvara lui 1967, mi terminam textul principal al
acestei crti au multe elemente comune cu conjunctura n care termin acuma, poate pentru
totdeauna, cartea de fat; trebuie ns si s stii s te opresti, cci, orict de sprinten ti-ar fi
condeiul, cu el nu poti trece n revist chiar toate etapele unei vieti. si atunci, ca si acum, mi
desclceam firele memoriei, ca s fie mai usor nainte de a lovi, nainte de a ataca. Atunci totul
prea, si chiar era, mai nfricostor: era mai slab pozitia, mai mic ncrederea n fortele proprii,
n prezent vor fi lovituri cu duiumul de ambele prti, dar si eu m tin mult mai bine si, pentru prima
dat, plec la lupt punndu-mi n valoare toat statura si toat vocea.
Biografia mea destinat culegerii editate de comitetul Nobel am terminat-o cu aceast aluzie:
dac nici evenimentele n care am fost implicati nu le putem aproape niciodat evalua si ntelege
imediat, la cald, cu att mai imprevizibil si mai deconcertant se dovedeste a fi mersul
evenimentelor viitoare.
Pentru propria mea viat, un mare moment l reprezint acea confruntare pentru care, poate, am
si trit. (Dar cnd larma acestor lupte s-ar potoli, ce s-ar ntmpla? S petreci ani de zile ntr-un
fund de provincie, printre cmpii, sub cerul lor, printre pduri si cai si apoi s scrii pe ndelete
un roman...)
Dar pentru ei? N-a venit n sfrsit timpul ca Rusia s nceap a se trezi? Nu este aceasta clipa,
tsnit din prezicerile fantomelor din pesteri, clipa cin pdurea de la Birnam1 se va pune n
miscare!
1 Aluzie la prezicerea fcut de vrjitoare lui Macbeth n drama lui Shake-speare: el, Macbeth, nu
va fi nvins dect atunci cnd pdurea de la Birnam va veni la Dunsinane. (N.t.)
Probabil exist, si de data aceasta, erori n previziunile si calculele mele. Multe lucruri, chiar
apropiate, nc mi scap; Mna Celui Prea-nalt m va corecta nc n multe lucruri. Dar aceasta
nu m mhneste. Aceasta m si bucur, aceasta m si ntreste n credinta c nu concep si nu
conduc eu totul, c eu nu snt dect o sabie bine ascutit atmnd deasupra fortei impure, o sabie
vrjit, capabil s-o taie n bucti si s-o mprstie n cele patru vnturi.
Ajut-m, Doamne, s nu m frng lovind! S nu alunec din mna Ta!
Decembrie 1973 Peredelkino
CUPRINS
NOTA EDITORULUI RUS
PRECIZARE
SCRIITORUL ILEGALIST
DESCOPERINDU-M
LA SUPRAFAt
ANIMAL RNIT
PRIMA COMPLETARE. Noiembrie 1967
LAtUL RUPT N DOU
COMPLETAREA A DOUA. Februarie 1971
STRPUNGEREA

SUGRUMAREA
COMPLETAREA A TREIA. Decembrie 1973
NOBELIANA
LUPTA INOPINAT