You are on page 1of 3

Tehnici de pescuit - rosioara la bucatica de paine

Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2001-12-12.

Ati avut probabil zile in care sa vedeti pestii umbland pe la suprafata apei in canale
de campie cu scurgere lina, sau lacuri, ambele pline de vegetatie, dar sa nu muste deloc,
orice ati fi folosit ca momeala : rame, viermusi, mamaliga ... De tot atatea ori ati
identificat la pestii cei mofturosi si aripioarele rosii, atat de caracteristice rosioarelor.
Acelasi lucru mi s-a intamplat si mie, recent. Am incercat toate momelile disponibile,
toate liniile din dotare, inclusiv cele mai fine, pentru oblete, de 0.08 cu carlig de 20, pluta
cat unghia. Nimic ! Orice lansare in apropierea cardului de rosioare, caci rosioare erau,
se solda doar cu plecarea cardului din acel loc.
De la un timp ma resemnasem, zicandu-mi, cum facem adeseori noi pescarii, 'Azi nu
vrea sa muste'. Dar n-a fost asa. Tot urmarind cu privirea cardul, am vazut ca din cand in
cand, cate o rosioara se ridica la suprafata si culegea vreo insecta, vreo gaza. Mi-a venit
atunci in minte pescuitul pastravului, cu mustele sala artificiale, purtate pe suprafata
apei. Mi-am mai amintit si de pescuitul la pipait la cleni, cu cosasi, si ideea a fost gata.
Am luat painea pe care o aveam la mine si am taiat o bucatica cat de cat cubica, cu
latura cam de 7-8 mm. Am infipt bucatica de paine intr-un carlig de 12, legat cu 0.10,
fara plumb sau pluta.
Prima lansare a fost nereusita, painea neavand o greutate suficienta pentru lansare.
La a doua insa, painea s-a imbibat cu apa, si a fost suficient de grea pentru o lansare
usoara peste cap, si chiar pentru o lansare pe sub mana.
Ce a urmat este demn de o 'poveste pescareasca', dintre cele prin care ne cunosc cei
din afara breslei. Rosioare de 200 - 300 de grame se repezeau la bucatica de paine
imediat ce aceasta ateriza in apropierea lor.
Cu multe rateuri la inceput, cu timpul am tras unele concluzii, cel putin pentru
rosioarele acelea, care mi-au umplut juvelnicul.
Atunci cand inlocuiam painea cazuta (fara muscatura, painea cade cam dupa 5
aruncari), mai intai inmuiam bucatica de paine in apa, pentru a capata greutate, si abia
dupa aceea lansam.
Cu cat bucatica de paine era mai mare, fara insa ca latura cubuletului sa depaseasca
10 mm, cu atat erau mai mari rosioarele atrase.
Bucatica lansata in mijlocul unui card era cu mult mai repede inghitita decat atunci
cand o lansam la marginea acestuia, datorita spiritului de concurenta.
Lansarea bucaticii de paine e bine sa se faca cu zgomot, pentru a atrage astfel
atentia rosioarelor, care cred probabil ca a cazut in apa o insecta.
Modul de infigere al carligului in paine nu este deloc standard. Uneori rosioarele
fugeau imediat daca vedeau varful, tija sau nodul carligului, acesta trebuind sa fie in
intregime ascuns in paine. Alta data, o astfel de infigere aducea numai rateuri, pestele
plecand cu painea 'pe varful buzelor'. Trebuia sa intep si nu faceam decat sa-i scot
carligul din gura si sa-i las painea. Asa ca trebuia sa pun un carlig mai mare (nr 10, 8), cu
varful iesit afara.

Locurile cele mai incarcate de vegetatie, in care nici nu credeam ca poate sta un
peste, cu ochiuri de apa de numai 10-15 cm diametru, mi-au adus cele mai mari rosioare.
Cea mai potrivita undita a fost cea de 4 metri, cea de 5 avand firul mai greu de
manevrat pentru o grautate atat de mica.
Am fost in acel loc mai multe sfarsituri de saptamana, pana spre toamna. De fiecare
data am prins, prin metoda aceasta, cu mult mai mult la monturi clasice. Asta pana cand
apa a inceput sa poarte la suprafata frunze vestede, si rosioarele nu mai erau atente la
ce se intampla la suprafata apei.

Tehnici de pescuit - rubesiana


Autor : Corneliu Leu.Publicat la 2001-12-11. 785 vizite.

O undita rubesiana este o undita de dimensiuni mari (9-14 metri), cu o constructie


diferita de cea a unei undite telescopice. La o undita obisnuita tronsoanele sunt
telescopice, intrand unul in altul, prin interior. O verga rubesiana este alcatuita din doua
segmente: varful (primele 3-5 segmente), costruit exact ca o varga normala, din
segmente telescopice, si restul unditei, alcatuit din tronsoane care intra unul in altul prin
mufare pe exterior (primul tronson, cel mai gros, intra in urmatorul, s.a.m.d.). In interiorul
varfului se monteaza un elastic cu diametrul (deci si elasticitatea) adaptat pestilor vizati.
Firul de pescuit se va atasa in varful unditei de acest elastic.
Motivele aparitiei acestui tip de vergi sunt urmatoarele:
1.Cu cat dimensiunea unei vergi este mai mare, la aducerea unui peste la mal, efortul
din tronsoanele din varf este mai pronuntat, riscand ruperea. Se poate remedia partial
aceasta problema prin folosirea unui minciog cu coada lunga, capabil sa ia pestele de la
o distanta mai mare fata de mal.
2.O varga cu o lungime de 10 m presupune 10 m de fir, care in conditii de vant este
dificil de manevrat, mai ales daca este de diametru mic. De asemenea, precizia unei
astfel de vergi este indoielnica.

Cum se lanseaza cu rubesiana?


Se ia prima sectiune (varful) si i se ataseaza linia (de 4-5m). Se lanseaza ca o undita
obisnuita. Apoi se ia celalalt segment, deja montat in prealabil si se monteaza unul in
altul, impingandu-sa apoi spre apa intreaga varga. Se obtine astfel o varga de 12 m cu 4
m de fir precis lansat chiar si pe vant, care nu face burta si permite o intepare prompta.
Cand pestele musca, inteparea se face usor datorita lungimii reduse a liniei. La
recuperare se repeta in sens invers operatiile de la lansare, si anume se trage de undita
inspre mal, avand grija sa pastram firul intins (la aceasta ne ajuta si elasticul din
interior), pana cand putem demonta cele doua parti ale unditei. De aici incolo se
procedeaza ca la o undita normala.
Rubesiana este extrem de eficienta in rauri sau acolo unde momeala trebuie pusa in
acelasi loc (cele mai multe cazuri). Avand o varga lunga si o linie scurta, putem plasa
momeala exact in locul nadit, mentinand-o astfel mai mult timp in jurul pestilor si avand
astfel rezultate superioare.

You might also like