Professional Documents
Culture Documents
REECHILIBRAREA HIDROELECTROLITICA
Bolile chirurgicale, traumatismele, interventia chirurgicala in sine provoaca tulburari ale
echilibrului hidroelectrolitic al organismului, punand in pericol viata pacientilor. Asistenta medicala
trebuie sa recunoasca manifestarile acestor dezechilibre pentru a anunta medical si a se lua
masurile de corectare necesare.
Notiunile de fiziologie ale echilibrului hidroelectrolitic
Apa in organism este repartizata intracelular si extracelular,in vasele de sange si vasele
limfatice.
Rolul apei in organism:
-
Eliminarea (excreta)
Bauturi- 1200 ml
Urina- 1300 ml
Prin
ml transpiratie - 300 ml
Prin fecale - 150 ml
Total = 2500 ml
Total = 2500 ml
Glandele suprarenale sunt si ele stimulate pentru a produce mai mult aldosteron, favorizand
astfel retinerea unei mai mari cantitati de sare si concomitent retinerea apei la nivelul rinichilor.
Ingestia de apa, declansata de senzatia de sete - manifestata prin gura uscata, reface
rezervele de apa ale organismului.
Gradul de aciditate sau alcalinitate a unei solutii este dat de concentratia de ioni de H +.
Concentratia de H* a fost denumita simbolic pH.
sanguin sunt intre valorile 6,8 - 7,8. Modificarile mai mari de aceste sunt incompatibile cu viaja.
Echilibrul acido-bazic al organismului este exprimat prin valoarea pH-ului sanguin care
in mod normal este de aproximativ 7, 40( usor alcalin).
Substantele care modifica permanent pH-ul sunt eliminate prin respiratie, urina, digestie.
Prin alimentatie se introduc in organism acizi- prin preparate din carne si substante alcaline
prin vegetale; fiecare dintre aceste substante au tendinta de a deregla echilibrul acido-bazic.
In sange, atat in plasma cat si in hematii, exista sisteme - tampon care corecteaza
modificarile. Echilibrul acido-bazic al organismului este mentinut de rinichi si respiratie.
Analizele de laborator pentru determinarea echilibrului acido-bazic sunt:
- din sange: - pH care are VN = 7,34 - 7,44;
- Bicarbonatul standard cu VN= 22 - 26 mM/l;
- Baze exces cu VN (valoare normala) = - 2,5 - + 2,5 mM/l;
-
3. Deshidratare grava (severa) sau de gradul III - pierderile de lichide ajung la 10% din
greutatea corporala.
Semnele clinice de deshidratare apar in deshidratarile de gradul II si III; acestea sunt:
-
hipotensiune arteriala
diureza scazuta;
in deshidratarea de gradul III apare starea de obnubilare, TA foarte scazuta, puls filiform,
fontanele infundate,
Bilantul hidric
Bilantul hidric al organismului consta in compararea aportului de lichide, cu volumul
lichidelor eliminate care, in mod normal trebuie sa fie egale.
Compararea aportului si eliminarilor poate arata astfel:
bilant hidric pozitiv daca aportul depaseste eliminarea, in caz de hiperhidratare;
bilant compensat cand aportul este egal cu pierderile (normal)
bilantul negativ cand pierderile sunt mai mari decat aportul; indica stare de deshidratare.
Pentru stabilirea si efectuarea unei rehidratari corecte a organismului trebuie sa se cunoasca
tipul de deshidratare, simptomele, investigatjile de laborator, greutatea corporala a pacientului,
bilantul hidric.
Interventiile
asistentului/asistentei
pentru
reechilibrarea
hidro-electrolitica
pacientului:
-
determine volumetric: cantitatea de lichide eliminate prin diureza, numar de scaune, cat si
prin pierderi patologice (varsaturi, transpirapiratie abundenta), lichide de aspiratie.
senzatia de sete
turgor cutanat
frecventa pulsului
masurarea TA
cianoza extremitatilor
uscaciunea limbii
'
;
pentru fiecare grad de temperatura, depasind 37C, bolnavul va priml 500 ml lichide.
TULBURARI ELECTROLITICE
1. Sodiul (Natriul) reprezinta 90% din cantitatea de cationi din lichidul extracelular, valoarea
normala fiind de 137-147 mEq/l. Sodiul determina presiunea osmotica, crestera TA, regleaza
echilibrul acido-bazic, prin combinarea cu cloruri si bicarbonat.
Hiponatriemia reprezinta scaderea Na+sub 130 mEq/l.
Cauzele pot fi:
-
transpiratie excesiva;
mancarime de piele;
8
Interventiile asistentei:
-
- evalueaza starea bolnavului dupa tratament: dispar crampele musculare, greturile, palpitatiile.
Hiperpotasemia reprezinta cresterea K peste 6 - 7mEq/l; este o urgenta medicala, deoarece
exista riscul opririi inimii in diastola.
Simptome:
-
aritmii cardiace, unda T cu amplitudine mare, risc de stop cardiac (in diastola).
Interventiile asistentei:
-
bolnavul este sfatuit sa nu consume fructe (banane, caise) si legume(cartofi) bogate in K+.
3. Hipercalcemia reprezinta cresterea Ca in sange peste valorile normale, ca urmare a
Interventii independente:
-
medicala;
- recomanda pacientului sa consume cantitati suficiente de lichide evitand apa minerala
carbogazoasa; poate consuma apa plata, ceai, apa fiarta si racita.
Hipocalcemia reprezinta scaderea Ca in sange sub 4 mEq/L ca urmare a unei tulburari de
secretie a paratiroidelor.
Problemele bolnavului:
-
administreaza regimul alimentar care trebuie sa fie bogat in lactate, branzeturi, ou, carne,
vitamine;
evalueaza starea generala a bolnavului; dupa aplicarea tratamentului dispar spasmele si contractiile
musculare.
somnolenta, convulsii;
coma cu H.T.A. ;
Interventiile de urgenta:
-
perfuzii cu solutii depletizante (diuretice): Manitol, glucoza 33%, medicatie diuretica pe cale I.V.,
punctii evacuatoare, dializa extrarenala;
controlul presiunii venoase centrale (PVC) pentru a se evita in cursul aportului hidromineral
accidentele de hiperhidratare.
Tehnici de hidratare
1. Hidratare pe cale naturala sau calea orala
2. Hidratare pe cai artificiale:
a. prin sonda nazo - gastrica sau nazo duodenala
b. parenterala - perfuzia I.V. este calea cea mai folosita.
SOLUTII PERFUZABILE
Rolul asistentei medicale este sa cunoasca solutiile, concentratia, compatibilitatile dintre ele
si medicamente pentru a pregati si a administra o perfuzie la indicatia medicului, in vederea
restabilirii echilibrului initial al organismului.
In functie de concentratie, solutiile perfuzabile se clasifica in:
solutii izotonice, care contin ioni in concentratie egala cu cea a organismului (fiziologica);
solutii hipertonice care contin ioni in concentratie > decat cea fiziologica;
solutii hipotonice care contin ioni in concentratie < decat cea fiziologica.
In functie de scopul urmarit, solutiile perfuzabile se clasifica in:
1. solutii de baza pentru prepararea unei perfuzii;
2. solutii de corectare a dezechilibrelor electrolitice si metabolice;
3. solutii pentru alimentatia parenterala.
1. Solutii de baza servesc ca mijloc de transport pentru medicamente, solutii corectoare,
lichide.
11
Exemple:
-
sticla.
Aminoacizii nu se administreaza in combinatie cu alte solutii sau cu medicamente
deoarece au capacitate de interactiune.
Cei 8 aminoacizi esenjiali sunt: izoleucina, leucina, lizina, metionina, fenilalanina, treonina,
triptofan, valina.
De retinut: Solutiile de aminoacizi si de glucide trebuie protejate- in timpul depozitarii si
administrarii- de temperaturi ridicate si de lumina.
Reactiile de incompatibilitate
ale
solutiilor perfuzabile cu
provoca efecte toxice asupra organismului, iritarea tesuturilor, embolii prin amestecarea unor
emulsii, modificari farmacodinamice.
Exemple de medicamente care nu se amesteca intre ele:
1. Furosemid
6. Insulina
7. Dopamina
2. Nitroglicerina
8. Ambroxol
3. Algocalmin
4. Metoclopramid
9. Cimetidina
5. Eufilina
10.Diazepam
inainte de administrare.
Prepararea solutiei perfuzabile:
Recipientul de perfuzie flaconul din sticIa (Arginina) sau cel din plastic se aseaza vertical.
Dopul recipientului se dezinfecteaza cu un tampon de vata imbibat in alcool medicinal.
Toate medicamentele si solutiile adaugate se amesteca cu solutia de baza prin rasturnari
succesive ale flaconului inainte de administrare.
Se alege trusa de perfuzie adecvata; se inchide dispozitivul de reglare si filtrul de aerisire daca
este incorporat in picurator inainte de introducerea in recipient.
Se introduce trocarul in dopul recipientului prin rasucire o singura data. Rasucirile succesive
pot antrena fragmente mici de cauciuc care ajung in solutie.
Se da aerul afara din tuburi prin suspendarea flaconului; picuratorul trebuie sa fie umplut cu
solutie 2/3 (daca nu este suficient de plin exista pericolul patrunderii bulelor de aer din tuburi
in vena).
Flaconul se suspenda in stativ la o inaltime de 50- 60cm deasupra nivelului corpului
pacientului.
Tubul de aer se fixeaza la flacon fara indoituri, daca se foloseste o trusa de perfuzie cu filtru
de aer.
De retinut!
In cazul perfuziilor de scurta durata, cand se administreaza o cantitate mica de solutie, 50
- 100 ml, trocarul nu se infinge prea mult pentru ca orificiul de scurgere sa fie deasupra dopului.
Daca se infinge prea mult o mare parte de solutie va ramane in flacon.
A incorect
B corect
14
Forma de prezentare
Indicatii. Mod de
administrare
- perfuzie I.V.
pentru
Concentrate hipertonica:
medicamente(antibiotice
, etc)
fiole
- corectarea
dezechilibrului
hiponatriemic
2. Solutie de glucoza
Concentratie izotonica 5%
- solutie de transport:
perfuzie
- alimentatie parenterala
- antiedematos
15
3. Solutie Ringer
Contine:
- reechilibrare
clorura de Na 8.5g;
hidroelectrolitica
clorura de K 0.3 g;
clorura de Ca 0.5g;
4.Solutia de clorura de K-
Brauman
concentrate 7,4%;
dilueaza 10 -20ml cu
5. Solutie de Kalium
magneziu-asparaginat
10%; in urgente 20 ml
solutie K diluat cu 20 ml
solutie glucoza 10 %
- solutie de corectare-
izotonica 50%
7. Solutia Hartman
Solutie salina
- solutie de corectare
- perfuzie lenta in
acidoza hipotonica
8. Solutia de bicarbonat
de Na
9. Solutii pentru diureza
- solutie tampon in
acidoza
- activeaza diureza
osmotica
10. Sorbitol
16
- perfuzie lenta -
fructoza
alimentatia parenterala
12. Substituienti de
- perfuzie lenta
plasma
de sticla
Dextran 40 cu NaCI
Dextran 70+NaCI in flacoane de
sticla
Gelufuzine solutie perfuzabila in
flacoane de sticla
17