You are on page 1of 45

Sufletele din Purgator mi-au spus

(Cartea scrisa de Maria Simma despre experienta ei cu sufletele din Purgator)


Prefata
Editorul Arnold Cuillet de la Christiana Verlag, in prefata primei editii a cartii Mariei
Simma, ne-a relatat cateva lucruri pe care le consideram importante a fi reluate, intrucat sunt de inters cititorilor si totodata constituie un document istoric notabil pentru cine
urmareste fenomene din ce in ce mai in voga pentru traditia catolica. Atatia dintre noi au
ascultat comentariile batranei asupra Purgatoriului si despre importanta adevaratelor
ajutoare pe care le datoram celor raposati. Nu este vorba doar de o devotiune, o amintire
sau de un rit specific lunii noiembrie ci de o parte integranta a maretului proiect al lui
Cristos, a Trupului sau mistic si a Bisericii universale. Consumismul, cu idolatria sa
indreptata spre materie, ne conduce la riscul distrugerii pietatii traditionale, tipic zonelor
transalpine, alpine si subalpine. Daca se va intampla asta, in cimitirele noastre nu vor
ramane decat chiparosi si traditionalele buchete de flori in luna noiembrie. Dar mai mult
decat toate e nevoie de evlavia si iubirea pe care Cristos ne-a invatat-o.
Credibilitatea Mariei Simma
Cartea Mariei Simma Sufletele din Purgator mi-au spus, a fost puternic
contestata de mai multe ziare, iar eu in calitate de editor, sunt nevoit sa iau pozitie.
Inainte de a ma hotara sa tiparesc aceasta carte, am cercetat totul cu grija.Am mers in
satul Mariei Simma, la Sontag, in Grossen Walsertal, unde am avut o lunga discutie cu
directorul ei spiritual, preotul paroh Alfonso Matt. Acesta mi-a permis sa tiparesc intr-o
forma succinta raportul sau despre Maria Simma, dupa ce acest raport a fost vazut si
autorizat de Episcopul locului. Deasemenea, am facut mai multe fotocopii (pentru
arhiva noastra editoriala), cu expertiza de sase pagini, continand raportul psihologic
complet al doctorului Ewalt Bohm, care a fost insotit in acesta problema de un profesor
de teologie din Innsbruk. Si este important sa specific faptul ca in aceasta expertiza
medicala facuta Mariei Simma, nu se pomeneste in nici un fel despre isterie sau vreo
alta boala psihologica. In calatoria mea la Sontag am avut posibilitatea sa vorbesc cu
mai multi consateni ai Mariei Simma si sa vizitez noua capela, devenita loc de pelerinaj.
In ce ma priveste, consider importanta o singura intrbare: Maria Simma este o persoana
in care se poate avea incredere? Daca fptele descries in carte ei sunt adevarate, atunci eu
vad in aceste lucruri, ca sa spun asa niste crdentiale divine, fapt care atesta
supranaturalitatea carismei sale (ceea ce inseamna mult mai mult, de exemplu decat
telepatia) si in consecinta fac credibile experientele ei.

Cercetarile confirma adevarul


In raportul preotului Alfonso Matt se spune:Exista un control sigur cu privire la
veridicitetea mesajelor pe care Maria Simma trebuie sa le dea rudelor celor morti,
despre sufletele din Purgator. In majoritatea cazurilor ea nu cunostea persoanele care i

se adresau. [In raportul Episcopului Tschann de la Feldkirch, la dorinta sa, se afla o


lunga lista de nume ale raposatilor care i s-au manifestat Mariei Simma]. Eu am trimis
mesaje, in majoritatea situatiilor, la parohii, ca acele cazuri sa fie examinate, si cu
rugamintea ca raspunsul sa-mi fie trimis inapoi daca acele marturii se confirma. In
toate situatiile analizate raspunsul a fost afirmativ, datele releatate de Maria Simma
erau exacte. Si acum, ii rog pe eventualii critici, sa se abtina de la orice speculatie si
orice motou publicitar, si sa se limiteze doar la analiza probei de autenticitate sau
neautenticitate; si asta, pe baza faptelor descries in carte. Restul vine de la sine. Chiar
acum declar sincer ca as retrage toate cartile din comert daca Maria Simma si directorul
ei spiritual ar fi dovediti ca minciunosi iar faptele descrie in carte ar fi doar niste
fictiuni. Intr-o multime de sate, sunt sute de oameni care dau marturie. Inca de la
inceput am pus cartile pe masa, am prezentat-o pe Maria Simma cu nume, loc de
resedinta, indicii biografice si fotografii, in asa fel incat cei care ar dori sa faca cercetari
cu intentii drepte sa aiba aceasta posibilitate (exact ca la Lourdes, cu oficiul medical
international, unde oricine se poate interesa si poate face cercetari cu privire la
miracolele petrecute acolo si asupra carora nu sunt explicatii stiintifice). Editura este
dispusa sa dea criticilor seriosi si alte date documentare. Cartea Mariei Simma nu a fost
scrisa pentru a satisface curiozitatea oamenilor ci din devotiune, ca sa-l puna pe cititor
in contact cu realitatea unui loc de purificare si spre a-i aminti de datoria pe care
fiecare dintre noi o are de a se ruga pentru cei morti.

Conciliul si revelatiile particulare

Cand Dumnezeu da cuiva o carisma nu o face pentru binele sau personal. Un frate
Nicolao nu s-a gandit ca viziunile pe care le-a avut despre Sfanta Treime au fost doar
pentru el; sau Sf. Ioana dArc nu a auzit acele voci doar pentru divertismentul ei ci
pentru salvarea intregii tari. Nici un credincios catolic nu este obligat sa creada in una
sau alta dintre revelatiile particulare. Inca de pe timpul Sf. Francisc, in literatura
religioasa se vorbeste despre aproximativ 3oo de cazuri de stigmatizati. Multe actiuni de
cult in Biserica catolica isi au originea in revelatii particulare: procesiunea cu Sfantul
Sacrament, devotiunea la inima lui Isus, Sf. Rozariu etc. Nu e cazul asadar sa ne jenam
de asta. Pentru ce astazi Dumnezeu n-ar putea oferi cu generozitate darurile sale
carismatice despre care vorbeste pe larg apostolul Paul? Referitor la acest aspect
Conciliul spune:Aceste carisme, fie extraordinare fie mai simple si mai raspandite,
fiind deosebit de adecvate si fololsitoare pentru nevoile Bisericii, trebuie primate cu
recunostinta si bucurie. Darurile extraordinare nu trebuie insa cerute in mod temerar,
nici nu trbuie asteptate de la ele cu prezumtie, roadele actiunii apostolice. Iar judecata
despre autenticitatea si dreapta lor folosire apartine acelora care sunt in fruntea Bisericii
si care au o datorie speciala de a nu stinge Duhul, ci de a cerceta toate si de a pastra ce e
bun(L.G. 12). Parintele Alfons Matt scrie:Ceea ce Maria Simma spune referitor la
sufletele din Purgator, cu privire la trebuintele, pericolele si mijloacele timpului
present, ceea ce ea a trait in orele cele mai dureroase si ceea ce a vazut spre
consolarea ei, este in deplin acord cu credinta catolica si invatatura despre dreptatea si
marea milostivire a lui Dumnezeu, cu invatatura despre Purgator si cu toate notiunile si
2

invatatura autoritatii bisericesti. De ce atunci atata susceptibiletate, devreme ce


aceste fenomene referitoare la aparitiile sufletelor din Purgator nu sunt o noutate in
Biserica? Subiectul acesta este dezbatut si astazi intr-o bogata literatura. Si Sf. Ioan
Bosco a vazut impreuna cu 20 de seminaristi aparitia unui prieten mort care a produs in
ei o emotie tulburatoare si de nesters. Si Sf.Margareta Maria Alacoque descrie in
autobiografia sa (editia 1920 pag. 98) aparitia unui monah benedictin mort. Faptul ca
sufletele mortilor se pot manifesta celor vii este categoric afirmat si in Noul Testament:
Sf. Matei descrie in cap 27,52-54 cum dupa invierea lui Cristos sufletele mortilor au
aparut multor oameni.

Figura principala
Vicarul general episcopul de Veldkirch scrie despre parintele Alfonso Matt:Parohul
Mariei Simma este un preot integru cu o viata exemplara si nu are in el tendinte de
exaltare. La cei 77 de ani ai sai este un preot venerabil. Parerea mea sincera si
personala este aceasta: de ce nu am da crezare parintelui Alfonso Matt, daca este un
preot integru si un exemplu si daca in cazul Simma el reprezinta personajul cheie?
Admitand cazul ca Maria Simma nu ar fi sincera, atunci si parrintele Matt inseamna ca a
cazut in capcana unei sarlatane si in pofida varstei venerabile nu are darul citirii
sufletelor. Ar mai fi atunci un preot exemplar si integru? Nimeni sa nu se astepte ca
episcopul Feldkich sa recunoasca oficial cazul Mariei Simma atata timp cat aceasta este
inca in viata; aceasta ar fi inpotriva practicii bisericii care in astfel de situatii urmeaza
sfatul lui Gamaliel (Faptele Ap. 5,34-40) care nu poate da gres. Umilinta si conditia de
saracie a Mariei Simma sunt pentru noi cel mai puternic argument al autenticitatii
faptelor. Daca ar fi fost increzuta si mandra nu i-am fi dat nici o importanta. Dar tocmai
cu privire la acest aspect multi se scandalizeaza: ca odinioara evreii care se scandalizau
cand Isus statea in compania simplilor pescari,nestiutori si pacatosi. Multi catolici
moderni se considera atat de destepti incat nu pot accepta ca Sfanta Fecioara Maria a
aparut la Lourdes si la Fatima unor simpli copii de tarani; si atatia neaga chiar si
miracolul soarelui de la Fatima vazut de 70.000 de persoane si despre care au scris la
vremea respective ziarele in intreaga lume.

Ce spune Scriptura?

Strategia lui Dumnezeu este aceasta: il alege pe cel slab pentru a-l invinge pe cel
puternic. Folosindu-se de cei slabi Dumnezeu isi dovedeste forta sa. Daca David ar fi
fost pe masura lui Goliat cine ar mai fi crezut in interventia lui Dumnezeu? Infectati de
idei moderniste multi catolici considera ca tot ceea ce are de-aface cu carismele sau cu
misticismul este ceva fals. De ce mari companii de avioane purtand lozinci uriase fac
propaganda:Mergeti si faceti meditatie in India; pentru ce sute de mii de hipi
populeaza malurile Gangelui? Pentru ca chiar si omul modern este insetat dupa
mysticism. Sub influenta ideilor progresiste chiar si credinta a fost redusa la ratiune
3

asa incat nu mai e loc pentru mysticism ( care vine din grecescul mysterion = mister). In
concluzie, amintesc o fraza a teologului Karl Rahner:Revelatiile particulare nu sunt un
lux pentru Biserica ci un ghid puternic intr-o determinata situatie istorica. Oricum, am
actionat cu intentie buna si ne supunem adevarului. Si atata vreme cat suntem in bona
fide, suntem sub protectia legii tolerantei religioase si avem dreptul la o critica pozitiva
si onesta.
Arnold Guille

MARIA SIMMA

PARTEA I-a

Raportul parintelui Matt

Maria Simma: familia, originea

Maria Agata Simma, a doua fiica a lui Iosif Anton Simma si a sotiei sale Aloisa
Rinderer, s-a nascut la 15 feb. 1915 la Sonntag (Vorarlberg). Sonntag este un sat siutat
la extremitatea fasiei Grosswalsertal, la circa 30 de km. est de Feldkirch, in Austria.
Tatal Mariei Simma, Iosif, era fiul proprietarului locandei Leone (Lowe) care se chema
la randul lui Iosif Anton, si a sotiei sale Ana Pfisterer din Sonntag. Diferenta de varsta
dintre ei era de 18 ani. In timpul primului razboi mondial a fost postas, apoi zilier,
lucrator la drumuri, apoi pensionar. Impreuna cu sotia si cei opt copii ai sai, s-a retras
apoi intr-o casa veche lasata in testament de un batran pe nume Franz Bickel, maistru
dulgher. Din cauza saraciei, copiii au plecat de mici sa munceasca: baietii ca lucratori cu
ziua, fetele ca ingrijitoare si supravghetoare de copii. Maria Simma a fost inca de mica
foarte evlavioasa si participa cu regularitate la orele de catechism tinute de preotul
paroh dr.Karl Fritz. Dupa terminarea scolii elementare a mers la Svevia, mai tarziu la
Nenzing si Lauterach. Voia sa se faca sora; dar in trei randuri a fost trimisa acasa
dincauza sanatatii subrede. Cele necesare pentru intretinerea in manastire, in parte si lea castigat singura, in parte le-a primit de pomana. Timp de trei ani a slujit la Feldkirch la
casa Sfantul Iosif. Apoi se intoarce acasa unde are grija de gospodaria familiei si in
acelasi timp are grija si de curatenie in biserica. Dupa moartea tatalui ei, in 1947,
traieste singura in casa parinteasca. Pentru a face fata trbuintelor vietii de fiecare zi se
ocupa de gradinarit. Duce astfel o viata saracacioasa si este ajutata uneori de oameni
binevoitori. Sederea sa, in trei randuri in convent, au ajutat-o si au invatat-o sa
4

progreseze spiritual, pregatind-o astfel pentru apostolatul de mai tarziu in ajutorarea


sufletelor din Purgator. Viata ei spirituala se caracterizeaza in principal printr-o iubire
filiala fata de Sfanta Fecioara Maria careia i s-a incredintat, dorintei ei mari de a veni in
sprijinul sufletelor din Purgator dar si dorintei de a ajuta atat cat putea ea operele
misionare. A facut vot de feciorie consacrandu-se Sfintei Fecioare Maria dupa
spiritualitatea Sf. Grignon de Montfort, in favoarea raposatilor in mod deosebit.
Deasemenea s-a daruit lui Dumnezeu facand vot ca suflet victima, victima de iubire si
ispasire. Astfel, se pare ca Maria Simma si-a descoperit vocatia pe care Dumnezeu i-a
incredintat-o: sa ajute sufletele din Purgator prin rugaciune, suferinta ispasitoare si
apostolat. Inca din timpul nazismului i-a pregatit pe copiii din sat la spovada si intaia
Impartasanie, oferindu-le explicatii complementare si dovedind la acest capitol un talent
special.

Ajutorul sufletelor din Purgator


Inca din copilarie, Maria Simma s-a rugat mult pentru sufletele din Purgator
ajutandu-le in special prin castigarea indulgentelor. Incepand din 1940 numeroase
suflete din Purgator au venit la ea sa-i ceara sprijinul prin rugaciune. In ziua de Toti
Sfintii a anului 1953, Maria Simma a inceput sa ajute pe raposati prin suferinte
ispasitoare. A suferit foarte mult pentru un oficial mort in Carinzia in 1660. Aceste
dureri erau in functie de pacatele care trebuiau ispasite. In timpul saptamanii de dupa
sarbatoarea Tuturor Sfintilor se pare ca sufletele din Purgator primesc haruri speciale
prin mijlocirea Sfintei Fecioare Maria. Luna noiembrie pare sa fie pentru ei un timp in
care harurile le vin mai din abundenta. Maria Simma a fost foarte fericita cand s-a
incheiat luna noiembrie, dar deabea la 8 decembrie a inceput adevarata ei misiune. Un
preot din Colonia, mort in 1955, s-a prezentat la ea cu o infatisare disperata: a venit sa
ceara suferinte ispasitoare; Maria Simma trebuia imediat sa se hotarasca daca accepta
sau nu; in cazul in care nu era de acord el trebuia sa ramana in Purgator pana la judecata
universala. Simma a acceptat dar a fost pentru ea o spatamana de dureri insuportabile. In
fiecare noapte acel suflet venea pentru a-i anunta noi suferinte. Era ca si cum i-ar fi fost
dislocate toate membrele. Acel suflet o apasa si o zdrobea efectiv; si tot timpul in orice
parte a trupului simtea ceva ca un cutit care o strapunge cu violenta. Alata data, senzatia
suferintei era aceea a unei lame ascutite care se atingea de corp si in momentul gestului
firesc de aparare aceasta se rasucea in locul respectiv avand ca urmare dureri teribile.
Acest suflet trebuia sa ispaseasca mai multe crime (printre altele a participat la
martirajul sfintei Ursula si a consurorilor ei), lipsa credintei, adultere si liturghii
sacrilege.

Tot mai multe suflete vin sa ceara ajutor

Suferintele ispasitoare pe care trebuia sa le suporte pentru pacate gen: practici


anticonceptionale sau necuratii constau in dureri trupesti si greturi oribile. Era apoi
senzatia de inghet pentru ore intregi ca si cum ar fi fost inconjurata de blocuri de
gheata;frigul ii patrundea pana in maduva oaselo;era ispasirea pentru raceala si
indiferenta religioasa. Dupa teribilul caz al preotului din Colonia a fost nevoie sa-si
asume responsabilitatea a sase suflete care nu puteau fi eliberate decat tot prin
acceptarea de buna voie a suferintelor ispasitoare pentru ei. In consecinta, va elibera
mult mai usor, prin mijlocirea milostivirii Maicii Domnului, multe alte suflete venite la
ea in prima jumatate a anului. O femeie care se chema Berta de origine franceza moarta
in 1940; alta era vieneza, maorta in 1810. Apoi, o prostituata italiana, doua domnisoare
din Insbruk moarte in timpul unui bombardament si un preot italian. Au venit apoi alte
suflete care puteau fi eliberate prin suferinte mult mai lejere si prin rugaciune. Chiar
daca i se parea forte greu Maria Simma s-a hotarat sa accepte toate aceste sacrificii. Alte
ori suferintele care i se cereau erau atat de grele incat nu ar fi putut sa le suporte fara
ajutorul harului lui Dumnezeu. In luna august 1954 initie o noua metoda de ajutorare a
sufletelor. Un oarecare Paul Gisinger din Koblach isi facu aparitia rugand-o sa ceara
celor 7 copii ai sai, sa ofere 1oo de silingi pentru misiuni si sa se celebreze doua
Liturghii: doar asa putea fi eliberat. In luna octombrie au urmat cereri
asemanatoare:sume de bani, mai mici sau mai mari pentru misiuni, stipendii pentu
Liturghii, recitarea Rozariului, au fost sufragiile cerute in vreo 40 de cazuri. Sufletele i
se adresau personal fara ca Maria Simma sa le puna intrbari. In aceeasi luna octombrie
1954, un suflet din Prugator i-a spus Mariei Simma ca in timpul saptamanii dedicate
mortilor, le poate adresa intrebari sufleteleor care au rude ce le-ar putea ajuta. Pe de alta
parte Maria Simma pusese deja intrebari si obtinuse raspunsuri cu privire la anumite
suflete. Ea putea accepta misiunea de a pune intrebari sufletelor pana la data de 20
noiembrie si avea sa primeasca raspunsurile inainte de sfarsitul anului marian. In
octombrie si noiembrie, pana la sarbatoarea Neprihanitei Zamisliri (8 decembrie), in
fiecare noapte au venit la ea suflete care solicitau fie rugaciuni fie suferinte ispasitoare.
La inceput trebuia sa spuna singura toate rugaciunile;dar din clipa in care cererile s-au
multiplicat, avea posibilitatea sa ceara ajutor altor persoane dispuse sa se roage in mod
constiincios pentru cei din Purgator. Pentru preoti, rugaciunile trebuiau sa fie recitate de
catre preoti. La sfarsitul anului marian Maria Simma a avut cateva zile de liniste. Dar
indata alte suflete au reinceput sa vina si sa ceara ajutorul; suflete pentru a caror
eliberare Maria Simma accepta in mod liber si spontan sa sufere dar in functie si de
capacitatea ei de suportare.

In ce mod i se manifesta sufletele din Purgator?

Sufletele din Purgator apar in diferite forme si moduri. Unele bat la usa,altele apar
instantaneu. Unele se arata intr-o forma umana asa cum au aratat cand traiau pe pamant,
imbracate in haine obisnuite din timpul saptamanii, altele intr-un mod indefinit mai greu
6

de deslusit(evanescent). Sufletele care apar cuprinse de teribilul foc al Purgatorului fac


o impresie cutremuratoare. Cu cat sunt mai purificate de petele pacatului, cu atat sunt
mai luminoase si afabile. Deseori povestesc cum au pacatuit si cum au fost slvate de la
osanda prim milostivirea nemarginita a lui Dumnezeu. Alte ori adauga in relatarile lor
invataturi si indemnuri sfinte. In alte cazuri, Maria Simma simpte doar prezenta unor
suflete si ca trebuie sa se roage sau sa sufere pentru ele. In timpul Postului Mare acestea
nu apar decat pentru a cere suferinte ispasitoare. Se intampla sa apara adesea si in forme
care provoaca teama. Uneori vorbesc, ca in timpul vietii, in dialect. Cele care nu sunt de
nationalitate germana, vorbesc rau nemteste, cu accent strain, in maniera personala.

Ce parere trebuie sa avem despre aceste aparitii?

Aceste aparitii sunt adevarate sau sunt rodul imagintiei? Sa fie oare vorba de
fantasmagorii provocate de anumite dorinte sau lecturi? Mai multe lucruri garanteaza
veridicitatea lor. In primul rand aceste suferinte ispasitoare. Maria Simma inca din
copilarie a dorit sa vina in ajutorul sufletelor din Purgator si in acest sens s-a straduit sa
obtina pentru ele cat mai multe indulgente posibile. Dar pana la aceste aparitii ea nu a
stiut ca poate sa le ajute suferind pentru ele. Aceste suferinte sunt la fel de dure ca si in
Purgator. A fost necesar tot spiritul ei de sacrificiu ca si constiinta votului facut pentru a
accepta in mod voit si liber sa sufere astfel pentru altii. Intr-o zi a intrebat daca nu ar fi
posibil ca aceste suflete sa nu mai vina atat de des, pentru a avea timp sa se odihneasaca
si astfel sa-si poate indeplini indatoririle. I s-a raspuns ca ea s-a abandonat total ca
suflet victima. A fost din partea ei o oferire sincera sau un vis pios? Maica lui
Dumnezeu a crezut-o pe cuvant, deci si ea trebuia sa accepte. In consecinta, trebuia sa-si
pregateasca mancare mai buna si sa manance mai mult: doar asa ar fi putut face fata
poverilor mari pe care trebuia sa le duca. Omul poate suporta mai mult decat crede.
Sufletele din Purgator i-au dat asigurare ca o vor ajuta sa-si indeplineasca indatoririle
zilnice. Maria Simma distinge clar sufletele care ii apar in timpul somnului de cele care
vin in stare de vghe. Sufletele o trzesc, ii vorbesc si ii povestesc necazul lor. Alete ori se
intampla ca trebuie sa sufere in timpul zilei cand este ocupata cu munca cotidiana.
Proba cea mai sigura ca nu este vorba de imaginatie consta in faptul ca ea sufera un
anumit timp, si dupa trecerea orelor de suferinta anuntata, aceasta inceteaza. Maria
Simma mi-a spus adesea ca i se pare ca anul marian dureaza mult mai mult si parica nu
se mai sfarseste, atat de apasatoare i se parea suferinta. Unele suflete in mai multe
situatii i-au strigat ca avea datoria sa suporte tot ceea ce Dumnezeu i-a trimis.
In mai multe randuri, unii si-au exprima dorinta de a o spiona pe Maria Simma
pentru a constata cu ochii lor daca vde ceva. Si asa au procedat cativa tineri (aici sunt
trecute initialele numelor catorva tineri care au spionat-o pe Maria Simma doua nopti).
Cu doua nopti inainte de sarbatoarea Neprihanitei Zamisliri, ei s-au urcat cu o scara pe
un balcon acoperit cu flori care se afla inaintea camerei Mariei Simma. Au putut auzi
astfel gemetele usoare pe care vizionara le scotea din cauza suferintelor indurate; au
observat-o cautandu-si batista pentru a-si sterge lacrimile; au auzit-o vorbind cu
sufletele din Purgator si punandu-le intrebari; au vazut-o luandu-si notite. Curiosii n-au
vazut si nici n-au auzit sufletele cu care Maria Simma se intretinea dar in final au incetat
7

sa mai rada sau sa faca glume cu privire la aceste aparitii. Au reflectat serios la aceasta
problema. Cel mai mare dintre tineri mi-a impartasit convingerile lui referitor la caz.
Maria Simma a aflat de la un suflet ca fusese urmarita timp de doua nopti dar a spus ca
acest lucru a fost spre binele lor. Cand i s-a spus ca tinerii nu au vazut sufletele ea a
intrebat de ce? Raspunsul:Acesti tineri sunt inca in viata. Dar si eu sunt inca in
viata obiecta Maria si cu toate acestea va vad. Tu esti de-a noastra. Noi suntem in
intuneric. Drumul care duce spre tine este luminat. Si daca eu nu v-as primi? -
Noi am putea sa te fortam sa o faci, gratie milostivirii lui Dumnezeu, caci tu esti de-a
noastra. Ce inseamna aceste cuvinte: tu esti de-a noastra? -Cu votul pe care lai facut, tu te-ai oferit Preasfintei Fecioare Maria, Maica Milostivirii. Ea te-a
incredintat noua si din acest motiv drumul care duce la tine este luminos pentru atatea
suflete. Tu faci bine ca ne primesti cu grija, cu iubire si compasiune. Astfel ne poti
elibera mai repede, suferind mai putin, poti primi mai multe haruri si merite, poti primi
informatii referitoare la sufletele despre care te informezi.
Veridicitatea faptelor relatate de Maria Simma se poate verifica apoi din
exactitatea datelor primite de ea de la suflete. Informatiile primite de Maria Simma de la
sufletele din Purgator trebuiau transmise rudelor acestora; dar in cele mai multe cazuri
ea nu cunostea pe nimeni dintre rudele raposatilor. In raportul adresat monseniorului
Tschann figureaza liste lungi de nume ale decedatilor cu dorintele lor. Am trimis aceste
date preotilor parohi ca sa le analizeze si rugandu-i sa-mi dea un raspuns in cazul in care
ceva nu ar fi corespuns cu realitatea. In toate situatiile, toate indicatiile Mariei Simma
erau exacte.
In al patrulea rand, faptele relatate de Maria Simma pentru care ea trebuia sa
indure suferinte ispasitoare, cuprindeau anumite circumstante relevante despre care
vizionara nu putea sti nimic, luand in calcul ignoranta ei. Acest aspect este valabil si in
cazul preotului din Colonia care a coloborat la martirajul Sfintei Ursula si a consurorilor
ei. In catastrofa produsa de avalansa de zapada in inuarie 1954, sufletele din Purgator au
informat-o ca sub zapada se mai aflau catva nefericiti care erau inca vii. Ultimul a fost
gasit viu la Blons doua zile mai tarziu. Alte catastrfe care s-au petrecut in timpul anului
marian (1954), au fost prezise de Maria Simma prin intermediul sufletelor si s-au
dovedit reale. Simma m-a anuntat cu doua zile inainte ca ziarele sa scrie, despre
inundatiile ce au avut loc in vara lui 1954. Anumite suflete i-au vorbit despre asta.
In caracterul Mariei Simma nu este nimic complicat, nimic fortat. De cand a
inceput sa sufere pentru suflete, Maria Simma da dovada de un calm si o rabdare multa
mai mare ca ininte si totodata chiar de un simt umoristic. La sfarsitul anului marian a
resimtit din plin oboseala lunilor care au precedat sarbatoarea de la 8 decembrie. A
simtit o mare trebuinta de odihna, lucru cat se poate de normal pentru o persoana
sanatoasa in astfel de circumstante.
Apoi, ceea ce Simma a invatat prin intermediul sufletelor, ceea ce a vazut, fie
pentru confortul ei sufletesc fie pentru instruirea personala, concorda perfect cu
invataturile credintei catolice referitoare la judecata si milostivirea lui Dumnezeu, la
invatatura Bisericii despre Purgator sau cu afirmatiile teologilor.
Faptul ca Maria Simma a putut pune intrebari sufletelor din Purgator si a putut
primi raspunsuri, a dat nastere la tot felul de dubii. E drept ca exista persoane care
urmaresc in aceste fapte sa vada si sa auda lucruri senzationale. La inceput, unii au
rugat-o pe vizionara sa puna intrebari sufletelor cu privire la rudele lor decedate. Spre
8

jumatatea lunii octombrie i s-a spus ca in prima saptamana din noiembrie va putea pune
astfel de intrebari si va primi raspuns. Fara indoiala, ca este un lucru placut lui
Dumnezeu, ca cei apropiati sa se intereseze de soarta rudelor decedate. Dar Mariei i s-a
facut cunoscut ca in Purgator, se afla suflete despre care nu este obligata sa se
intereseze. E vorba, despre suflete care se afla in partea cea mai de jos a Purgatorului.
Printr-un plan special al indurarii Maicii Milostivirii, aceste suflete puteau cere de la
Maria Simma sa faca ceva pentru eliberarea lor. In acest sens i s-a spus cuvant cu cuvat
asa:Aceste suflete trebuie sa te anunte clar ca nu esti obligat sa te informezi despre ele,
dar ca poti face acest lucru. Da, pentru un anumit numar dintre aceste suflete, tu poti
prin intermediul rugaciunii, sa te lamuresti daca poti lua asupra ta raspunderea pentru
ele. Daca te debarasezi de aceste suflete, nu te faci vinovata cu nimic si ele nu te pot
deranja a doua oara. Dar daca accepti vei primi cele mai mari haruri iar noi iti vom da
si mai mari informatii referitoare la cei morti. Asadar aici nu e vorba de impresii ci de
ajutoare pentru defuncti. Doar atunci cand i se puneau intrebari din curiozitate si au
fost tentative cu privire la Hitler sau Stalin nu primea raspuns sau obtinea dea dreptul
un refuz. In noiembrie 1954, s-a raspandit vestea ca se puteau pune intrebari si au venit
la Maria Simma foarte multe persoane chiar de departe. Nu intotdeauna si nici in toate
situatiile s-a pastrat discretia necesara. De aici s-a ajuns la tot felul de flecareli. Unii
sustineau ca e adevarat, altii ca e fals. In special in doua cazuri s-a facut multa valva. Un
hotelier din S., muri in octombrie 1954. Din punct de vedere religios nu era nici
practicant si nici un catolic zelos. La intrebarile puse cu privire la acest decedat s-a
raspuns ca Liturghiile facute pentru el nu erau de mare ajutor pentru ca in viata asistase
la Liturghii cu indiferenta. Mai tarziu i s-a spus Mariei Simma ca o contributie de 3ooo
de silingi pentru misiuni, il puteau elibera. Fratele si sotia mortului s-au rugat mult ca el
sa fie eliberat in timpul anului marian. Au platit acea suma. La scurt timp dupa aceea,
defunctul a fost eliberat, caci in timpul vietii de multe ori in conversatii, luase apararea
credintei catolice si fecioriei Maicii lui Dumnezeu. Cazul a fost facut cuonscut
publicului si ca urmare unii au afirmat ca Purgatorul nu este ceva asa de speriat. Al
doilea caz, arata cum Dumnezeu, in anumite situatii, permite anumite glume, fie
pentru a pune la incercare, fie pentru a avertiza. Este vorba de un accident stradal a carui
victima a fost administratorul unui convent religios din B. Surorile din convent au
intrebat despre el. Maria Simma le-a raspuns ca a fost deja eliberat. Mai tarziu a cautat
foia pe care isi notase raspunsurile in timpul noptii. Acolo a gsit scris ca nu era inca
eliberat. Intre timp vestea ajunsese la B. Faptul cree suparare spunandu-se ca
administratorul a fost in mod grosolan calomniat. Maria Simma intreba un suflet daca sa facut vinovata pentru ca citind si dand raspunsul prima data i-a scapat din vedere
negatianu. Acel suflet i-a raspuns:
Pe de o parte esti vinovata pentru ca te-ai grabit; pe de alta parte sa stii ca si
diavolul s-a amestecat in aceasta afacere. Dar aceasta intamplare are si aspectul ei
pozitiv pentru ca lumea sa stie ca in astfel de chestiuni tacerea e necesara. Iata de ce a
fost permis sa se intimple asta. A fost si un act de umilinta pentru binele tau. Tu nu stii
pentru cat timp vei mai primi raspunsuri. Asta depinde de cei care iti pun intrebari,
daca stiu sa taca sau nu. E mare lucru sa-ti asumi patronajul unui suflet, adica sa fii
in stare de sacrificii mari, pentru a elibera un suflet necunoscut despre care nu cunosti
decat numele de botez. Dupa sarbatoarea sfintirii lumanarilor(2 feb.) Maria Simma nu
a mai primit multe raspunsuri: adesea veneau doua, trei sau patru suflete in acelasi timp,
9

asa incat ii era tot mai dificil sa stie de ce are nevoie fiecare. Se urmarea asta in mod
intentionat pentru a se evita tentatia curiozitatilor. S-a restrans astfel numarul
intrebarilor si s-a diminuat simtitor si gustul pentru sensational. Daca Maica lui
Dumnezeu voia sa acorde acest ajutor la multe suflete, era necesara discretia pentru a
impiedica sa sece acest izvor de haruri pentru sufletele din Purgator.

Interventii rautacioase ale diavolului


Asa precum diavolul a semanat confuzie in cazul administratorului de convent la fel,
de multe ori a mers la Maria Simma pentru a o speria si pentru a o distrage de la
misiunea ei. Adesea se prezenta sub aspectul unui inger stralucitor. Odata s-a prezentat
de-a dreptul sub aspectul parohului Reisch di Nenzing care odinioara fusese confesorul
Mariei; apoi sub aspectul canonicului Satler, capelanul institutului Sfantul Iosif, apoi
sub infatisarea superioarei surorilor Sfintei Inimi a lui Isus din Haal. Pseudo canonicul ia cerut sa repete inaintea lui votul pe care Maria il facuse, de daruire totala Maicii
Domnului. Atunci Maria Simma a recunoscut in el pe Satana deghizat si l-a alungat
zicand:Daca esti diavolul, in numele lui Cristos iti poruncesc sa pleci. Apoi stropi cu
apa sfintita si diavolul disparu. Situatia s-a inrautatit foarte tare in timpul Saptamanii
Sinte din anul 1954. Sfnta Ferioara o prevenise insa pe Maria Simma ca in acea
saptamana va avea de indurat mari sacrificii si incercari pe care trebuia sa le suporte
singura. Referitor la acest aspect si-a notat:Intre 10 si 17 aprilie 1954, diavolul m-a
tinut aproape in intregime sub stapanirea sa. Ajunsesem sa cred ca sunt mai degraba in
infern decat pe pamant. Diavolul imi repeta mereu ca de multe ori am facut spovezi si
impartasanii sacrilege. O data spunea am comis un pacat grav caruia nu i-am dat
importanta. I-am raspuns :Eu nu stiu nimic despre asta. Si diavolul mi-a
raspuns:Constiinta ta este atat de adormita incat tu esti tot timpul la dispozitia mea.
Aparitiile sufletelor nu sunt decat iluzii care iti vin de la noi; nici unul dintre aceste
suflete nu a fost eliberat. Ti-am spus-o de atatea ori. Dar in prostia ta n-ai dat atentie.
Vei simti insa acum cu amaraciune ca asa este. Apoi imi zise mai departe, ca voia din
mila fata de mine (de vreme ce apartineam infernului), sa ma scuteasca de un loc unde
se sufera foarte tare. Pe scurt, credeam ca sunt deja in infern. Din cand in cand, diavolul
facea un zgomt teribil, ca si cum casa s-ar fi daramat sau ar fi luat foc. Aparu chiar o
flacara in camera in care se afla diavolul insotita de un sunet de explozie. Un suflet din
Purgator insa m-a consolat zicandu-mi:
Nu te teme ca trebuie sa suferi din cauza dusmanului. Ispititorul poate chiar tortura
cu cruzime sufletele din Purgator, dar nu pentru a le nimici ci pentru a le purifica. Nu
este vorba de manie ci de milostirea divina caci sufletele nu sunt vase de manie ci
vase de milostivire destinate stralucirii eterne. Te avertizez ca Satana este forte
furios pe tine. El incearca sa te descurajeze atata cat poate. Daca ar putea sa te
tortureze atata cat vrea el te-ar face bucati. N-ai putea nici privi nici citi ceva care sa
foloseasca sufletelor. El poate sa te influienteze doar atat cat Dumnezeu ii permite. Tu
esti sub protectia Maicii lui Dumnezeu de care diavolul se teme ca de spada. Dar cauta
orice prilej pentru ca sa se razbune. Scopul lui este sa te determine (prin aceasta
senzatie de ratacire si anguasa) sa renunti la votul de oferire totala Fecioarei Maria si
sa te faca sa intrerupi legatura cu sfletele din Purgator. Te previn: a folosit deja
10

aceasta metoda cu alte suflete reusind chiar sa le ruineze tragandu-le in infern. Nu te


inspaimanta, nu te nelinisti. Fii umila! Cu cat vei fi mai modesta cu atat mai putin te va
putea influienta. Noi te ajutam dar in special Mama cereasca te are sub protectia ei.
De la ora 21 a zilei de 2 decembrie1954 si pana dimimineata la 4,30 a doua zi, am simtit
arsuri foarte puternice. Nu era nimeni alaturi de mine; ma simteam pracatic abandonata.
Din cand in cand simteam arsuri infernale. De fiecare data ma speriam teribil. O voce
diavoleasca imi striga la un moment dat:Repede venim dupa tine, cretino! Era
inspaimantator; aproape imi pierdusem speranta. Dar realitatea cea mai dificila prin care
am trecut a fost ca ma simteam abandonata de Dumnezeu, nu puteam sa ma rog si
parica eram o prada in mainile diavolului. Dimineata, pe la 4,30 acea senzatie de arsura
a incetat pe neasteptate si totodata si teama teribila de infern.

Atitudinea populatiei
Cand s-a aflat de legatura Mariei Simma cu sufletele din Purgator si ajutorul pe care
aceasta li-l da, s-a facut multa valva printre oameni, parerile fiind impartite. Era ceva
nou si straniu totodata. Se spunea ca nimeni nu s-a intors vreodata din viata de dincolo.
Multi au crezut de la inceput, altii sunt rezervati, altii neaga cu vehementa totul. Multi
doreau explicatii cu privire la cei morti si au inceput sa ajute in mod concret sufletele
din Purgator. Si acum unii dovedesc mult zel in aceasta privinta zicand ca trebuie sa
ajutam pentru ca la randul nostru dupa moarte sa ne putem bucrua atunci cand altii ne
vor ajuta la randul lor. Pentru altii, experientele Mariei Simnna cu sufletele din Purgator
constituie o marturie sigura a vietii de dincolo de moarte si a vesniciei. Asta ii trezeste,
ii scutura dindu-le un sentiment de neliniste. In sfarsit unii gandesc ca daca nu ar fi fost
vorba de Maria Simma ci de altceineva, acesta s-ar fi imbogatit foarte repede. Ea insa
este prea simpla, prea saraca, prea putin importanta.

Necesitatea ofertelor

Unii se scandalizeaza pentru ca se solicita oferte pentru operele de misuni sau


stipendii pentru celebrarea de Sfinte Liturghii. Maria Simma nu a acceptat niciodata
bani pentru slujirea ei; banii pentru misiuni erau depusi direct la curia diecezana. Daca
sute de suflete au cerut donatii in bani pentru operele de misiuni, se datoreaza faptului
ca in acest mod sun ajutati mai bine cat mai multi raposati. In zilele noastre ajutorul
catre tarile de misiuni este o lucrare foarte buna caci nevoile din aceste tari sarace sunt
mari si ajutandu-i, mare va fi si recolta, in special in tarile din America Latina. Toti
credinciosii au datoria sa sprijine misiunile, dar majoritatea uita asta. In viata de
dincolo, o multime de suflete trebuie sa ispaseasca fie pentru ca nu si-au achiatat
datoriile acumulate in viata, fie din cauza unui testament rau facut sau alte nedreptati.
Ca Maria Simma accepta uneori cativa banuti pentru datoriile postale, nu e un fapt
reprobabil. Pentru ea, Maria nu cere nimic; face totul gratuit. Ar avea dreptul sa
primeasca ceva de pomana avand in vedere conditia ei de saracie caci munca sa in
favoarea sufletelor ii acapareaza tot timpul.
11

Viziunea Purgarorului

Purgatorul se afla in diferite lorcuri mi-a spus intr-o zi Maria. Sufletele nu vin
in afara Purgatorului ci cu Purgatorul. Maria Simma vede Purgatorul in mai
multe moduri. In Purgator se afla un imens numar de persoane si e un continuu dutevino. Intr-o zi vazu o multime de suflete cu totul necunoscute. Cele care au pacatuit
impotriva credintei aveau pe inima o flacara inchisa la culoare; cele care au pacatuit
impotirva curatiei, o falcara rosie. Apoi a vazut sufletele pe grupuri: preoti, calugari,
calugarite; vede catolici, protestanti, pagani. Sufletele catolicilor sufera mai mult decat
protestantii. Paganii au un Purgator inca si mai usor, in schimb ei primesc putine
ajutoare de pe pamant, de aceea Purgatorul lor este mai lung. Catolicii primesc cele mai
multe ajutoare spirituale si astfel sunt eliberati mai repede. Vede apoi multi religiosi si
religioase, condamnati la Purgator pentru credinta lor slaba si pentru lipsa lor de
caritate. Copii de numai 6 ani sunt nevoiti sa sufere destul de mult in purgator. Mariei
Simma i-a fost revelata minunata armonie care exista intre iubire si dreptatea divina.
Fiecare suflet este pedepsit in functie de natura vinovatiei sale si gradul de atasament
fata de pacatele comise. Intensitatea suferintelor nu e aceeasi pentru toti. Unele suflete
trebuie sa sufere asa cum se sufera pe pamant cand cineva duce o viata grea si nu fac
altceva decat sa fie in asteptarea contemplarii lui Dumnezeu. O zi de suferinta in ceea ce
s-ar putea numi Purgator riguros este mai teribila decat 10 ani de prugator lejer. Durata
timpului de ispasire este deasemenea variata. Preotul din Colonia se afla in Purgator din
anul 555 si a fost eliberat abea in 1954; si daca nu ar fi fost eliberat de Maria Simma
prin acceptarea unor suferinte teribile ar fi trebuit sa mai ramana in Purgator inca mult
timp si in dureri ingrozitoare. Sunt chiar suflete care trebuie sa sufere pana la judecata
universala. Altele nu au decat jumatate de ora de suferinta de suportat sau chiar mai
putin: nu fac decat sa traverseze Purgatorul in zbor ca sa spunem asa. Diavolul poate
tortura sufletele din Purgator, in special pe acelea care se fac vinovate de condamnarea
altora. Sufletele din Purgator sufera cu o rabdare admirabila laudand milostivirea lui
Dumnezeu, gratie careia au scapat de Iad. Isi dau seama ca merita sa sufere si deplang
vinovatiile lor. O implora pe Maria, Maica Milostivirii. Maria Simma vazu chiar multe
suflete care asteptau ajutorul Maicii lui Dumnezeu. Cei care in viata se gandesc ca
Purgatorul este un lucru usor si profita de asta pentru a pacatui, vor resimti din plin
duritatea Purgatorului.

Cum sa ajutam sufletele din Purgator?


1. In primul rand prin oferirea jertfei Sfintei Liturghii care nu poate fi suplinita de
nimic. 2. Prin acceptarea din iubire a suferintelor ispasitoare; este vorba de orice
suferinta fizica sau morala aplicate pentru sufletele din Purgator. 3. Rozariul este dupa
Sfanta Liturghie cel mai eficient mijloc pentru suflete. Zilnic, prin itermediul
12

Rozariului, sunt eliberate numeroase suflete care ar fi trebuit sa ramana in caz contrar
inca multi ani in Purgator. 4. Deasemenea, Calea Crucii le aduce sufletelor o mare
eliberare. 5. Indulgentele sunt pentru cei din Purgator un mijloc foarte eficient; acestea
constituie aplicarea meritelor Mantuitorului Cristos. Cel care, in timpul vietii pamantesti
s-a straduit sa obtina multe indulgente pentru raposati, va primi el insusi in ceasul
mortii, de la altii, harul dobandirii indulgentei plenare acordata oricarui crestin in
articulo mortis. Ar fi o cruzime sa nu profitam de aceste comori ale Bisericii pentru cei
raposati. Sa ne gandim un pic: daca ne-am afla in fata unui munte de bani din care am
putea lua cu usurinta ca sa oferim celor saraci care n-au posibilitatea sa-i procure, n-ar fi
un act de cruzime sa neglijam o astfel de oportunitate? In tot mai multe parti practica
rugaciunilor care beneficiaza de indulgente este desconsiderata. Preotii ar trebui sa
indemne cu mai multa insistenta pe credinciosi sa reinvie aceasta practica de evlavie si
ajutorare a sufletelor din Purgator. 7. Lumanarile aprinse, deasemenea ajuta sufletele: in
primul rand pentru ca acest gest de iubire le da un ajutor moral; apoi pentru ca
lumanarile binecuvantate imprastie intunericul in care se afla. Un copil de 11 ani din
Kaiser, i-a cerut Mariei Simma se se roage pentru el; era in Purgator pentru o strengarie
copilareasca. Stinsese o data de Ziua Mortilor, toate lumanarile pe care credinciosii le
aprinsesera in cimitir si furase ceara, ca sa se joace. Candele binecuvantate au o mare
valoare pentru suflete. La 2 februarie, Maria Simma a aprins doua candele pentru un
suflet in timp ce suporta cu rabdare suferinte ispasitoare pentru el. 8. Stropirea cu apa
sfintita imblanzeste pedepsele sufletelor din Purgator. Intr-o zi, fiind in trecere, Maria
Simma stropi cu apa sfintita mormintele din cimitir. Auzi o voce care i-a spus:mai
mult; mai mult!
Nu toate aceste mijloace ajuta sufletele in acelasi grad. Daca in timpul vietii un
suflet nu a pretuit Sfanta Liturghie, aceasta nu-l ajuta mult in Purgator. Daca a fost
insensibil fata de semeni, la fel, primeste putin ajutor. Cei care au defaimat pe altii
trebuie sa ispaseasca foarte dur pacatul lor. Dar cine a avut in viata o inima generoasa,
primeste mult ajutor. Un suflet care in viata a neglijat participarea la Sfanta Liturghie, a
avut permisiunea de a cere sa se celebreze pentru el doar 8 Liturghii, atatea cate el a
cerut se se faca in timp ce traia, pentru un alt suflet.

Prea Sfanta Fecioara Maria si sufletele din Purgator


Maria este pentru cei din Purgator Mama Milostivirii. Cand numele ei rasuna in
Purgator, cei de acolo incearca o mare bucurie. Un suflet a spus ca Prea Sfanta Fecioara,
la moartea ei, i-a cerut lui Isus sa elibereze toate sufletele din Purgator care se aflau
acolo in ziua Inaltarii ei cu trupul si sufletul la cer si ca Mantuitorul i-a implinit dorinta.
In acea zi, sufletele din Purgator au insotit-o pe Maria in cer, caci ea a fost incoronata ca
Mama a Milostivirii si Maica a harului divin. In Purgator, Sfanta Fecioara imparte
harurile in conformitate cu vointa divina: ea trece adesea prin Purgator. Iata ce vede
Maria Simma.

Sufletele din Purgator si cei care mor


13

In timpul noptii din sarbatoarea Tuturor Sfintilor un suflet i-a spus:Astazi, de Toti
Sfintii, vor muri la Voralberg doua persoane care sunt in mare pericol sa se
osandeasca. Acestea nu pot fi salvate fara rugaciune insistenta pentru ele. Maria
Simma s-a rugat si a fost insotita in rugaciunile ei si de alte persoane. Noaptea
urmatoare un alt suflet a informat-o pe Simma ca cele doua suflete au scapat de Iad si au
ajuns in Purgator. Unul dintre cei doi a cerut sa primeasca Sfintele Sacramente in ceasul
mortii, celalat le-a refuzat. Potrivit marturiei sufletelor din Purgator, multi se oasandesc
si pentru ca altii se roaga prea putin pentru ei. O multime de suflete ar putea evita Iadul
daca zilnic s-ar spune aceasta rugaciune indulgentiala, insotita de trei bucura-te
Marie, pentru cei care mor in ziua respectiva:
O Preamilostive Isuse, care arzi de o iubire mistuitoare pentru suflete,
te implor, pentru agonia Inimii Tale Prea Sfinte, si pentru durerile Maicii Tale
Neprihanite, sa purifici cu Sangele Tau pe toti pacatosii de pe pamant care sunt in
agonie si care trebuie sa moara chiar astazi. Inima a lui Isus in agonie, ai mila de
cei care mor!
Maria Simma a vazut intr-o zi numeroase suflete la limita dintre infern si purgator.

Instructiuni

Sufletele din Purgator sunt foarte preocupate de noi si de Imparatia lui Dumnezeu.
Drept dovada, sunt multele avertismente pe care ni le dau prin Maria Simma. Cele ce
urmeaza, sunt luate din notitele ei:Nu e cazul sa ne plangem de timpurile pe care le
traim. E necesar sa-i avertizam pe parinti ca ei sunt principalii responsabili. Parintii nu
pot face un lucru mai rau pentru copiii lor decat implinindu-le toate dorintele,
punandu-le la dispozitie tot ceea ce ei vor, numai sa nu planga si sa fie multumiti.
Astfel, orgoliul prinde radacini in sufletele lor. Mai tarziu, cand copilul incepe sa
mearga la scoala, nu stie nici Tatal nostru, iar unii nici sa faca semnul crucii. In multe
situatii nu cunosc absolut nimic despre Dumnezeu. Parintii obiecteaza ca aceasta
datorie o au catehetii si preotii la biserica. Dar cand invatatura religioasa nu incepe
inca din frageda copilarie, mai tarziu nu se mai prinde nimic de ei. Invatati-i pe copii
cu renuntarea, cu jertfele. Din ce cauza, astazi, atata indiferenta religioasa? Pentru ce
atata decadenta morala? Pentru ca copiii, nu au fost obisnuiti de mici cu greul. Asa
ajung mai tarziu niste nemultumiti, oameni care nu stiu sa se orienteze, care vor de
toate si sa aiba toate din belsug. De aici atatea devieri sexuale, practicile si crimele
anticonceptionale. Toate aceste obiceiuri striga razbunare catre Dumnezeu. Cine nu s-a
obisnuit de mic cu lipsurile, devine egoist, fara inima, tiran. De aceea in zilele noastre
este atata ura si lipsa de caritate. Dorim timpuri mai bune? Sa incepem cu educatia
copiilor. Se pacatuieste infiorator impotriva iubirii de aproapele, mai ales prin barfe,
calomnii si inselatorii. Cum se incepe? Cu gandurile. Trebuie invatate aceste lucruri
inca din copilarie si indepartate toate gandurile care se imporivesc iubirii de semeni.
Sa fie respinse imediat toate gandurile impotriva caritatii si nu se va ajunge la
judecarea aproapelui. Pentru orice crestin catolic, apostolatul este o datorie. Unii fac
14

apostolat prin mandatul pe care l-au primit de la Cristos, altii prin forta exemplului
bun. Ne plangem ca multi ajung corupti din cauza discursurilor impotriva moralei si a
religiei. Dar de ce noi tacem? Cei buni trebuie sa-si apere convingerile si sa se declare
pe fata ca sunt crestini. Datoria laicilor de a se implica pentru mentinerea sanatatii
morale a sufletelor si a civilizatiei crestine, nu s-a dovedit mai imperioasa ca in zilele
noastre. Fiecare crestin are responsabilitate in cautarea Imparatiei lui Dumnezeu si
progresul ei, altfel lumea nu va putea recunoaste guvernarea Providentei Divine. Grija
pentru suflet nu trebuie sa fie sufocata de preocuparile exagerate fata de trup. Pe 22
iunie 1955, in timpul noptii, am auzit clar:Dumnezeu cere ispasire. Iar ispasirea se
face prin sacrificii voluntare, primite liber si prin rugaciune; dar daca aceste sacrificii
nu sunt facute de buna voie, atunci Dumnezeu le va impune cu forta. Pentru ca
ispasirea este necesara.

Concluzie

In concluzie este vorba, in cazul Mariei Simma, de o vocatie speciala in favoarea


sufletelor din Purgator. Si asta reiese clar dintr-o nota din 21 noiembrie 1954:M-am
intrebat adesea, cum as fi putut trimite la cineva vreun suflet din Purgator? Imi
spuneam: de ce aceste suflete nu se adreseaza direct rudelor lor? Ar fi fost mult mai
usor decat sa trebuiasca sa le anunt eu. Atunci a venit la mine un suflet care mi-a facut
aceasta mustrare severa:Nu pacatui impotriva hotararilor dumnezeiesti! Dumnezeu
daruieste harurile sale le cine vrea el. Tu nu vei putea niciodata sa trimiti un suflet la
nimeni; nu pentru meritele tale iti da Dumnezeu acest har. In ce priveste meritele, altii
ar fi putut sa primeasca mai mult decat tine, aceasta misiune. E drept ca tu inca din
copilarie ai ajutat sufletele din Purgator: dar si aceasta a fost un mare har al lui
Dumnezeu. Acest har ti-a fost dat pentru un profit mai mare decat ceea ce ai facut tu.
Alaturi de sfintii care au facut cele mai mari minuni pe pamant, au fost altii si mai mari
care nu au avut aceasta putere, si care totusi au ajuns la o sfintenie mai mare decat a
acelora carora Dumnezeu le-a dat puterea da a savarsi miracole. Sa nu uiti: se cere
mult de la cei care au primit mai mult har. Dumnezeu vrea sa cerem in rugaciune
harurile sale; o rugaciune buna si perseverenta, strapunge norii. Aceasta este ascultata
cu atat mai bine cu cat corespunde necesitatilor celui care o face.
Cu acest raport, eu consider ca am dat o imagine satisfacatoare a faptelor. M-am
strduit sa amintesc tot ceea ce am aflat de la Maria Simma, din ziua de Toti Sfintii 1953
si pana in februarie 1955; este ceea ce am putut verifica citand in parte din adnotarile ei.
E vorba de un real apostolat si un pretios ajutor dat sufletelor din Purgator. Fiecare isi
poate face o parere potrivit propriei judecati. Dar cine nu vrea sa tina cont de aceste
fapte (sa le inlature), sa incerce sa o judece cu dreptate pe Maria Simma.
Sonntag, duminica 20 feb. 1955
Semneaza: Pr. Alfonso Matt paroh de Sonntag.

15

PARTEA A II-a

Relatiile mele cu sufletle din Purgator

Dumnezeu care purifica, este Purgatorul.


Dumnezeu pierdut, este Iadul.
Dumnezeu castigat, este Cerul
(Hans Urs von Balthasar)

De ce Dumnezeu permite?
Multa lume se intreaba:E posibil ca Dumnezeu sa permita mortilor sa se arate celor
vii? Admitand faptul ca totul este posibil pentru bunatatea lui Dumnezeu, de ce totusi
Dumnezeu permite lucruri atat de extraordinare? Cu siguranta nu pentru a satisface
curiozitatea noastra: daca prin milostivirea lui Dumnezeu se petrec lucruri iesite din
comun, acestea sunt conforme cu planul divin de mantuire. Asa trebuie sa vedem
lucrurile, pentru a ne face o judecata dreapta si a avea profit spiritual. Aceste fapte
supranaturale constitue o mare consolare pentru defuncti pentru ca prin ele, sufletele
sunt eliberate de suferinta iar cei vii sunt indemnati sa se roage mai mult pentru raposati,
detasandu-se astfel de tot ce e pamantesc. Marele pericol pentru oamenii de astazi este
acela ca, din punct de vedere material, lucrurile merg foarte bine. Dar noi trebuie sa
veghem si sa ne preocupam in primul rand de viata viitoare caci aceasta dureaza vesnic.
Sa nu ne lipim inima de cele trecatoare: din cele ale lumii, nimic nu luam cu noi
dincolo. Proprietati, afaceri, lucruri frumoase, toate astea trec mai repede decat ne
gandim: ceea ce ducem cu noi in viata viitoare sunt doar faptele noastre bune. Evident
ca avem nevoie de multe lucruri pe acest pamant: dar sa nu ne alipim inima de ele; astai problema. Acesta este sensul si scopul aparitiilor sufletelor din Purgator, ca si al
tuturor aparitiilor particulare. E singurul motiv pentru care Dumnezeu permite astfel de
legaturi supranturale: bunul si milostivul Dumnezeu ne da binecuvantarile sale si
harurile sale ca noi sa obtinem cat mai mult profit spiritual. Sufletul caruia Dumnezeu
vrea sa-i dea un har personal, poseda acest har inca de la nastere, dar e posibil sa-l
primeasca si mai tarziu. Caile Domnului sunt admirabile si insondabile. Un mare
pacatos poate deveni un mare sfant, cum s-a intamplat cu sfantul Augustin. Saul e
trasformat in Paul; si totul dintr-o data.
16

Prudenta cu privire la revelatiile particulare


Multi nu reusec sa inteleaga de Biserica Catolica este atat prudenta cand e vorba sa se
pronunte cu privre la revelatiile particulare. Biserica are motivele ei; si e un bine, intrucat vegheaza la pastrarea adevarului; mai bine sa nu recunoasca drept autentice 10
cazuri adevarate, decat sa recunoasca un singur caz neadevarat. Dar cand faptele
concorda cu invatatura lui Cristos, Biserica nu poate sa le excluda, chiar si in situatia in
care nu au devenit inca obiectul unui examen teologic aprofundat. Un episcop,
mosegnorul Bruno Wechner, m-a chemat sa-mi spuna:Eu ma indoiesc ca este vointa
lui Dumnezeu ca sa fie intrebate sufletele din Purgator despre alte suflete. I-am
raspuns:Am intrebat intr-o zi un suflet<cum de puteti sa-mi dati informatii cu privire la
sufletele despre care va intreb?> acesta mi-a raspuns <noi o stim de la Maria, Mama
Milostivirii>. Auzind asta, episcopul a considerat ca nu se poate amesteca in aceasta
problema, devreme ce intre cer si pamant sunt lucruri care n-au fost inca intelese din
punct de vedere teologic, dar sunt reale. In final mi-a spus ca nu trebuie sa ma astept ca
acest fenomen sa fie recunoscut drept autentic; ca Biserica oricum nu poate lua o decizie
in aceasta privinta atata timp cat eu sunt in viata si deasemenea ca Biserica este atat de
severa in privinta revelatiilor particulare deoarece chiar si o persoana favorizata cu
haruri speciale poate deveni infidela harului; cu alte cuvinte nimeni nu este la adapost
de tentatiile Celui rau. Din acest motiv, un astfel de suflet trebuie sa aiba un ghid
spiritual foarte bun, pentru a evita inselaciunile diavolului.

E necesar sa cunoastem astfel de fapte? E mai bine sa tacem?


De ce sufletele din Purgator vi se adreseaza tocmai d-voastra? E o intrebare care
mi se pune de multe ori. Cu siguranta, nu datorita evlaviei mele: sunt persoane mult mai
evlavioase decat mine. Cu toate acestea, sufletele nu merg la ele. Fenomenele
supranaturale nu sunt termometre de sfintenie; semnul perfectiunii, ramane
intotdeauna caritatea dezinteresata: a suferi pentru altii din iubire, imitandu-l pe Isus. Nu
putem sa ne petrecem viata pamanteasca fara purtarea crucii, fara suferinte. Un suflet
din Purgator spuse intr-o zi:Suferinta are o mare eficacitate cand este suportata cu
rabdare si cand este oferita prin mainile Maicii lui Dumnezeu, asa incat ea sa o
utilizeze pentru cine vrea, unde e mai bine si mai necesar. Bine-nteles ca e mult mai
usor sa indemni pe cineva sa sufere cu rabdare, decat sa o facem noi insine. Eu stiu ce
insemneaza sa suferi; dar cu cat suferinta este mai grea cu atat are o valoare mai mare.
N-as putea spune exact de ce sufletele vin la mine. Cu siguranta se pot indrepta si spre
alte persoane. In Vorarlberg am cunoscut doua persoane, actualmente decedate, care
aveau intalniri cu sufletele din Purgator. Evident ca si astazi, sunt astfel de persoane pe
care sufletele din Purgator le viziteaza, dar sunt cunoscute foarte putin. Misiunea lor e
diferita de a mea. Ar fi mai usor, stiu, sa tin ascunse aceste lucruri atentiei publicului,
caci trebuie sa ma confrunt cu neantelegerea si dispretul unora, adesea chiar din partea
unor preoti. Printre ei sunt care ar vrea sa inteleaga orice. Dar caile Domnului nu se lasa
17

descoperite in felul acesta: e necesara multa, multa umilinta; o virtute destul de rara
astazi.

Voiam sa merg la manastire

Din copilarie am inteles ca Dumnezeu dorea de la mine o jertfa speciala. Inca de cand
mergeam la scoala, voiam sa aflu in ce consta aceasta jertfa. Ca sa aduc acasa lapte,
trebuia sa fac zilnic un drum lung. Treceam pe langa doua capite cu fan. Ma
gandeam:Pentru ca faceam acest drum lung, Dumnezeu mi-ar fi putut spune ce vrea de
la mine: de aceea m-am rugat asa: < Doamne, Tu esti atotputernic; cand ajung in
dreptul uneia sau alteia dintre aceste doua capite cu fan, fa sa gasesc un bilet pe care
sa scrie ce am de facut>. Si mereu cautam in jurul celor doua capite biletul cerut. Dar
desigur, intotdeauna in zadar. Incet, incet, nerabdarea a pus stapanire pe mine si i-am
spus Domnului:Doamne, Tu stii ca nu e vina mea ca nu gasesc calea pe care ai ales-o
pentru mine. Cand am terminat scoala, gandii: acum trebuie sa merg la manastire;
probabil asta doreste Dumnezeu de la mine. La 17 ani, am intrat in conventul Prea
Sfanta Inima a lui Isus din Haal, in regiunea Tirol. Dupa un an insa, a trebuit sa ma
intorc acasa din cauza sanatatii subrede. Am mers apoi imediat la un alt convent. Am
ales de aceasta data, manastirea domenicanelor din Thalbach, langa Bregenz, pe
malurile lacului Costanza. Iti spunem fara menajamente mi-a declarat superioara
dupa numai o saptamana esti prea fragila ca sa poti ramane la noi. Si am plecat.
Acolo am cunoscut pe surorile franciscane de la Gaissau care trimit surori in misiuni.
Iata conventul potrivit pentru mine m-am gandit. Va trebui sa conduc pe altii la
Dumnezeu: asta-i sigur datoria mea. Sunt prea putin inzestrata ca sa termin niste studii
si sa devin profesoara; voi intra deci intr-un convent de unde mai tarziu voi putea pleca
in tarile de misuni. M-am rugat Domnului: Doamne, fa sa pot ramane aici; altfel, in
alta manastire nu mai merg. Am intrat la franciscane in 1938. Imi placea foarte mult.
Ei bine, si de aceasta data superioara mi-a zis:Esti cea mai slabita dintre toate
Speram totusi, ca o data terminate in toamna, muncile agricole, superioara nu va mai
tine cont de acest aspecat. Dar nu. Cand s-a terminat seceratul mi-a zie:Esti prea
slaba; nu te mai pot tine.

Primele aparitii
Totul s-a sfarsit pentru mine m-am gandit; n-am descoperit calea pe care
Dumnezeu vrea sa merg; Dumnezeu nu mi-a aratat-o. Pentru un timp acest gand m-a
torturat mult din punct de vedere spiritual; dar ma incurajam cu gandul ca nu sunt
vinovata. Facusem tot ce era posibil. Inca de mica aveam o mare iubire pentru sufletele
din Purgator. Si mama tinea mult la sufletele din Purgator si ne dadea mereu acest
sfat:Cand aveti o intrebare importanta de pus, adresati-va sufletelor din Purgator; ele
va ofera sigur ajutor. In 1940 mi s-a manifestat pentru prima data un suflet din
Purgator. Auzind ca cineva mergea incoace si incolo prin camera mea, m-am trezit. M18

am uitat sa vad cine e. N-am fost niciodata foarte fricoasa. As fi sarit la oricine, mai
degraba decat sa ma blochez in teama. Am vazut atunci un strain care se misca usor prin
camera. L-am intrebat pe un ton morocanos:Cum ai intrat; ce cauti? Ca si cum n-ar
fi auzit nimic, strainul si-a continuat plimbarea sa. Ce faci l-am intrebat din nou.
Nici de aceasta data n-am obtinut nici un raspuns. Am sarit din pat si am incercat sa-l
infrunt. Voind sa-l opresc, n-am facut altceva decat sa dau cu mana in aer. Am revenit
in pat si ma gandeam: vad acest om si totusi nu pot sa-l prind! M-am sculat inca o data,
am mers usor spre el si am voit sa-l opresc; dar si de aceasta data n-am pescuit decat
aer; nu era nimic. Putin resemnata, am revenit in pat. Era aproximativ ora 4 dinimineata.
Nu s-a mai intors, dar eu nu am mai putut adormi. Dupa Sfanta Liturghie, am mers la
directorul meu spiritual si i-am povestit totul. Daca revine, mi-a explicat preotul pe
scurt, nu intreba <cine esti?> ci <ce doresti de la mine?>. Noaptea urmatoare, veni din
nou: era aceeasi persoana din noaptea precedenta. L-am intrebat:
Ce vrei de la mine? Mi-a raspuns:Fa sa se celebreze trei Sfinte Liturghii pentru
mine, si voi fi eliberat. M-am gandit atunci ca e vorba de un suflet din Purgator iar
preotul proh mi-a confirmat. Din 1940 si pana in 1953, in fiecare an veneau doua trei
suflete, de obicei in luna noiembrie. Nu vedeam in asta o misiune speciala de implinit. Iam spus si parintelui paroh, directorul meu spiritual, Pr. Alfons Matt. El m-a sfatuit sa
nu alung nici un suflet dar sa le ajut pe toate cu generozitate.

Suferinte ispasitoare pentru suflete

In sfarsit alte suflete m-au rugat sa accept suferinte pentru ele. Au fost suferinte foarte
grele. Cand un suflet vine, ma trezeste batand la usa, strigandu-ma, scuturandu-ma sau
in vreun alt mod. Intreb imediat:Ce vrei sau Ce trebuie sa fac? Astfel imi comunica
dorintele lor si ce le lipseste. Un suflet m-a intrebat:Vrei sa suferi pentru mine?
Cererea mi s-a parut stranie, intrucat pana atunci nici un suflet nu mi-a mai solicitat asa
ceva. I-am raspuns:Da, dar ce trebuie sa fac? Mi-a rspuns:Pentru trei ore, vei simti
in tot trupul suferinte foarte grele; dar dupa trei ore te vei putea ridica din pat si iti vei
putea relua indatoririle tale ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Astfel imi vei putea
sterge 20 de ani de Purgator. Am acceptat. M-au cuprins imediat niste dureri
ingrozitoare incat cu greu realizam unde sunt; dar in acelasi timp eram constienta ca am
primit in mod liber sa sufar pentru un suflet si ca aceasta suferinta nu va dura decat trei
ore. Initial am crezut ca vor trece repede, in schimb cele trei ore mi s-au parut mai
degraba trei zile sau chiar trei saptamani. Cand s-a sfarsit totul, mi-am dat seama ca intradevar trecusera doar trei ore. Alte ori trebuia sa sufar cinci minute; dar cat de greu
trecea acel timp!

Mesajele sufletelor duc la dezvaluirea acestor aparitii

In 1954, (era anul marian), in fiecare noapte au venit la mine suflete din Purgator.
Uneori imi spuneau cine sunt cerandu-mi sa iau legatura cu rudele lor. Astfel cazul a
19

ajuns cunoscut publicului. Mie nu mi-a convenit aceasta situatie; eu voiam sa nu stie
nimeni, in afara de parintele meu spiritual. Ajunsesem sa transmit mesaje si in locuri
mai indepartate pe care eu nici nu le stiam. Deasemenea adesea trebuia sa transmit
rudelor sa dea de pomana anumite bunuri, care fusesera dobandite pe nedrept, fapt care
imi era indicat foarte clar. Au fost cazuri in care membrii familiei insisi nu erau la
curent cu aceasta realitate si dupa cercetari isi dadeau seama ca totul este adevarat. Apoi
au inceput sa vina si ziua, nu numai noaptea. Dupa ce sa sfarsit anul marian, vizitele sau rarit; aveam in medie doua trei cazuri pe saptamana. Trecea uneori si o saptamana
fara sa fiu solicitata. De obicei, apareau in prima vinere din luna sau cand in timpul
saptamanii era vreo sarbatoare a Maicii Domnului, sau in timpul Postului Mare. In
timpul Saptamanii Sfinte in special, au permisiunea de a veni; apoi in luna noiembrie si
in timpul Adventului.

Diferite intrebari
Cunoasteti sufletele care vi se adreseaza? sunt intrebata adesea. Cele pe care leam cunoscut in viata, le recunosc imediat; altele nu, decat daca ele imi spun cine sunt.
Sufletele apar de obicei imbracate in haine de lucru. Poate fi trimis un suflet din
Purgator la o alta persoana? Nu, nu se poate. As fi facut acest lucru cu placere; in
mod deosebit mi-ar fi placut sa trimit un astfel de suflet la aceia care iau in deradere
acest fenomen si nu cred ca e posibil ca cei din Purgator sa se manifeste celor vii. Am
mai fost intrebata daca: noi putem cere acest lucru? Nu, nu se poate. Aceste suflete
vin atunci cand, doar Bunul Dumnezeu le permite sa vina si sa ceara ajutor pentru
eliberarea lor. E pacat a nu crede in aparitiile sufletelor din Purgator? Nu, nu e o
dogma de credinta; nu suntem obligati sa credem, dar nici n-avem voie sa radem de
aceste lucruri.

Ce stiu despre noi sufletele din Purgator?

Sufletele stiu despre noi si despre ceea ce se intampla pe pamant mai mult decat
credem. Stiu spre exemplu, cine ia parte la inmormantarea lor, daca au venit sa se roage
sau numai ca sa faca act de prezenta, lucru care se petrece adesea. Stiu deasemenea,
cand cineva iese din biserica dupa Ofertoriu, fara a participa la Sfanta Liturghie, care lear fi fost de mare ajutor. Daca participarea la Liturghia de inmormantare s-ar face din
credinta, ar fi un ajutor real pentru sufletul defunctului; dar multi, se multumesc doar sa
insoteasca raposatul la groapa si asta nu-i ajuta cu mai nimic. Deasemenea, sufletele stiu
tot ce se vorbeste despre ele si ceea ce se face pentru ele; ele sunt mult mai aproape de
noi decat credem; sunt foarte, foarte aproape.

20

Ce ajuta sufletele din Purgator?

Ajutorul cel mai pretios pe care il putem da sufletelor din Purgator este Sfanta
Liturghie. Dar Sfanta Liturghie are eficienta pentru ei in masura in care acestia au
pretuit-o in timpul vietii. Si in aceasta privinta se aduna ceea ce s-a semanat. Sunt
importante nu numai Liturghiile de duminica sau din sarbatorile mari ci mai ales cele
din timpul saptamanii. Sigur, nu toti pot participa la Sfanta Liturghie in zilele de lucru;
fiecare are problemele lui, ocupatiile lui;dar sunt atatea persoane care ar putea merge la
Sfanta Liturghie si in timpul saptamanii, fara a-si neglija obligatiile zilnice: pensionarii
de exemplu, care se bucura inca de sanatate, care mai ales ca locuiesc aproape de
biserica, dar isi zic:Sunt obligat sa merg duminica nu in timpul saptamanii; deci nu
merg. Cei care gandesc si actioneaza astfel, trebuie sa astepte mult in Purgator pana
cand sa aiba profit spiritual printr-o Liturghie care se ofera pentru ei, caci in viata nu iau dat importanta. Daca cei mari nu pot participa la Sfanta Liturghie in timpul
saptamanii e recomandabil sa-i trimita pe copiii mai mari. In atatea parti, copiii nu sunt
vazuti in timpul saptamanii la biserica. Daca s-ar cunoaste valoarea unei singure
Liturghii pentru vesnicie, bisericile ar fi pline si in timpul saptamanii. In ceasul mortii,
Liturghiile la care am participat cu evlavie in viata, sunt cel mai mare tezaur; acestea au
o valoare mai mare decat toate Liturghiile oferite pentru noi dupa moarte. Parinti si
educatori se lamenteaza adesea ca copiii din zilele noastre sunt indolenti si
neascultatori. Acest lucru nu e intamplator; alta data copii participau in numar mare la
Liturghia copiilor; rugaciunea si Impartasania le dadea forta necesara pentru a fi
ascultatori si fideli datoriilor lor. Nici un tata, nici o mama, nici un catehet, nu poate sa
puna in inima copilului, harul pe care Domnul insusi li-l ofera in timpul Sfintei Liturghii
si al Impartasaniei.
Am mai fost intrebata daca lumanrile sau candelele care se aprind pentru raposati au
sens si valoare. Sigur ca da, mai ales daca sunt binecuvantate. Si daca nu sunt
binecuvantate, cei care le cumpara si le pun pe morminte sa faca asta ca un gest de
iubire pentru morti; caci orice act de iubire are valoare. Deasemenea, apa sfintita este
pretioasa atunci cand e folosita cu credinta si incredere. Nu conteaza cantitatea de apa
sfintita cu care se stropesc mormintele, ci credinta cu care se face acest gest. O singura
picatura de apa sfintita, insotita de o iaculatorie este bine venita. Pacat ca in multe locuri
au disparut aghezmatarele din biserici; ar fi fost o buna practica de a folosi apa sfintita,
pentru o mica alinare a suferintelor celor raposati.

Care sunt pacatele cel mai greu pedepsite in Purgator?

Cel mai greu se sufera in Purgator pentru pacatele impotriva caritatii: vorbirile de rau,
calomniile, ura; reclamatiile venite din lacomie si invidie sunt foarte greu pedepsite in
Purgator. Iata spre exemplu, un om considerat ca nu e bun de nimic ar putea deveni
un om cumsecade, daca ar fi tratat cu intelegere si iubire. Atentie la criticile si batjocura
la adresa celorlalti: e o atitudine care invenineaza sufletul omului. In cate situatii,
21

persoane singure si in varsta sunt neglijate, neajutorate cu toate ca la cativa pasi de ei


locuiesc familii tinere. Dar acestora nu le trece prin minte sa ajute cu ceva sau macar sa
faca o carare prin zapada. Si totusi, faptele bune au cea mai mare recompensa in ceruri.
De cate ori se greseste prin cuvinte si judecati lipsite de iubire! S-ar putea face o carte,
pe marginea acestui subiect. Daca am asculta sfatul Maicii lui Dumnezeu :Fiti darnci
si buni cu toti! am putea converti o mare parte din omenire si nu ne-am mai teme de
comunism. Cu un cuvant poti ucide; cu unul, poti vindeca. Iubirea acopera o multime de
pacate. Sa ne comportam cu iubire in special fata de dusmani. A fi buni cu cei care ne
fac bine este o atitudine pe care o au si paganii, ne spune Isus. Dar a fi buni cu cei care
au fata de noi sentimente ostile, asta inseamna a fi crestin; asta ne cere Manttuitorul;
astfel putem face din dusman, prieten, si am scuti o mare parte din ispasirea
Purgatorului.

Ce sufera sufletele din Purgator?

Sufera in mii de moduri diverse: sunt atatea modalitati de ispasire, cate suflete intra
acolo. Fara exceptie insa, orice suflet are nostalgia lui Dumnezeu si de aici vine cea mai
grea suferinta. Apoi, fiecare suflet este lovit in ceea ce, si pnetru ceea ce a pacatuit.
Intr-o oarecare masura si pe pamant se petrece acelasi lucru, cand pedeapsa este data in
functie de delict. Pentru lacomie, se sufera de dureri de burta; e ca si in viata, cand
aceasta prinde proportii; cine fumeaza in mod exagerat, risca un cancer la plamani. Nici
un suflet n-ar vrea sa se intoaca pe pamant pentru a trai ca mai inainte in intunericul
acestei lumi, pentru ca acolo, in cealalta lume, cunoaste lucruri despre care noi cei de
aici nu ne putem macar face ideie. Sufeltele din Purgator vor sa se purifice ca aurul in
cuptor. Ne-am putea inchipui o tanara care ar accepta sa mearga la primul bal cu hainele
murdare si nepieptanata? Sufeltele din Purgator au o imagine atat de clara despre
Dumnezeu, care le-a aparut intr-o frumusete si o puritate atat de splendida si fascinanta,
incat toate puterile cerului, n-ar reusi sa le miste, pentru a le face sa se prezinte inaintea
lui Dumnezeu, atata vreme cat mai au pe sufletul lor chiar si cea mai mica pata. Doar un
suflet cu totul curat si perfect, indrazneste sa mearga la intalnirea cu lumina vesnica si
perfectiunea divina, pentru a-l contempla pe Dumnezeu fata in fata.

Cu ce scop tin conferinte?


Tu trebuie sa mergi oriunde te cheama apostolatul tau imi spun sufletele. Si
Conciuliul Bisericii, doreste de la noi laicii, sa ne implicam cat mai mult in apostolat.
Orice catolic, dupa primirea Sfantului Mir, este obligat sa apere credinta si adevarul,
potrivit cu capacitatile si darurile primite de la Dumnezeu. Astfel consider ca e de
datoria mea sa tin conferinte. Sunt multi preoti care nu inteleg si nu permit asta desi
credinciosii o cer. Trebuie sa ne rugam pentru acesti preoti. Eu nu solicit bani pentru
aceste conferinte si discutii; accept doar cheltuielile pentru drum si pentru gazduire. Am
22

fost indemnata sa primesc cel putin acele oferte benvole, care sunt peste cheltuielile
calatoriei; e adevarat, am acceptat, dar acesti bnai nu mi-i insusesc ci merg spre micuta
casa a sufletelor. Acolo merg toate ofertele suplimentare. Sunt bani cu care platesc
stipendiul pentru Liturghiile pe care mi le solicita sufletele, sau alte opere de binefacere.
M-am obisnuit sa traiesc simplu. Cand eram copila si mergeam la scoala, nu aveam alta
mancare la pranz si seara, decat o supa si o bucatica de paine. Eram opt copii la parinti,
si totusi cu totii am crescut mari si sanatosi. Ar fi mai bine daca stilul de viata al
oamenilor ar fi mai simplu.
Sunt intrebata, deasemeni, ce studii am eu, ca imi permit sa tin astfel de conferinte.
Nu am decat cele 8 clase elementare. Dar experientele mele cu sufletele din Purgator,
mi-au fost de un real folos;astfel m-am schimbat mult. In plus, am mare incredere in
Duhul Sfant. Cand Duhul Sfant este invocat cu incredere, nu poti sa nu observi puterea
sa si importanta prezentei sale, mai ales in cazul educatiei copiilor. De aceea, nu stiu
cum sa-i indemn mai mult si mai bine pe educatori, de a cere intotdeauna ajutorul si
aistenta Duhului Sfant.

Trebuie sa iertam si pe cei de dincolo de mormant?


Un consatean, a venit la mine intr-o zi ca sa se planga:Construiesc un grajd pentru
animale; cand zidul este la o oarecare inaltime, se darama. Am studiat problema si nu
sunt defecte de constructie; cred ca e un lucru supranatural la mijloc. Ce as putea
face? L-am intrebat:Stii cumva despre vreun raposat care avea ceva cu tine,
sentimente ostile fata de tine? Mi-a raspuns:Da, e adevarat. M-am gandit eu ca nu
poate fi decat el, care nu ma lasa in pace nici de sub pamant. Nu-ti cere altceva iam zis decat sa-l ierti, nimic altceva. Ce? Sa-l iert? Pe el care mi-a facut atata rau
cand era in viata? Iar acum sa mearga in cer? Nu, nu; nici nu ma gandesc; n-are decat
sa ispaseasca! A trebuit sa intervin si sa-l calmez. Nu va merge prea repede in cer;
va trebui sa-si ispaseasca vina, dar va suporta mai usor pedeapsa. Nu te va lasa in
pace, pana cand nu-l vei ierta din toata inima. Dar tot nu voia sa auda. L-am intrebat
atunci:de ce zici la rugaciunea Tatal nostrum <si ne iarta noua greselile noastre
precum si noi iertam gresitilor nostr?> Astfel tu ii spui lui Dumnezeu:Nu ma ierta,
caci nici eu nu iert. Doar acum inteleg cu adevarat mi-a zis. Drept urmare am
putut sa-l induplec sa-si adune toate fortele pentru a ierta din toata inima: Da, a zis, in
numele lui Dumnezeu vreau sa iert, ca sa fiu si eu iertat.

In ce mod primesc raspunsurile?

Doar in primele sambete din luna, sau in zilele de sarbatoare ale Preasintei Fecioare
Maria, pot intreba daca un suflet se mai afla in Purgator sau nu. Cand un suflet imi
apare, si daca, dupa ce mi-a spus ce are nevoie pentru a fi eliberat, inca mai sta, imi dau
23

seama ca pot sa pun intrebari. Raspunsul, insa nu-mi este dat de acel suflet pe care il
intreb, pentru simplul motiv ca el va fi eliberat dupa ce se indeplineste ceea ce el a
cerut. Un alt suflet imi aduce raspunsul, un suflet care vine tot pentru a solicita
rugaciuni pentru eliberarea lui. Dupa ce acest suflet imi expune doleantele lui, imi da si
raspunsul la intrebarile puse despre alte suflete. Pot verifica astfel in caietul meu, cine
mi-a pus intrebarea si apoi sa dau raspunsul persoanei interesate. Se poate intampla sa
treaca uneori si doi sau trei ani, dar cel mai des doar cateva luni, pana primesc un
raspuns. Dupa cum este voia lui Dumnezeu. Nu cred ca sufletele pot raspunde la
intrebarea, daca cineva s-a osandit. Dar sa nu concluzionam de aici ca nu exista
infernul. O, exista infernul si se afla multi in infern! Daca sunt intrebata ce trebuie sa
facem pentru a nu ajunge in iad, raspund:Fiti cat mai umili; cine este umil nu se
osandeste; dar cine e mandru, acela da, este in pericol sa se piarda pentru totdeauna.

Ce eficienta are indulgenta plenara pe patul mortii?

Un barbat m-a intrebat intr-o zi despre sotia lui care era moarta. Raspunsul a fost ca
se afla inca in Purgator. Trebuie specificat ca facuse parte din mai multe grupuri de
rugaciune, care au posibilitatea sa dobandeasca indulgenta plenara inainte de moarte.
Era normal, prin urmare, sa gandesti, ca nu se afla in Purgator. Am intrebat un suflet cu
privire la aceasta problema. Pentru a dobandi o indulgenta plenara pentru sine, e
necesara dezlipirea completa a inimii de toate cele ale pamantului. Se cere asadar
foarte mult. Sa luam ca exemplu o mama a cinci copii care se afla pe patul mortii. Ei
bine, aceasta trebuie sa-i spuna lui Dumnezeu < Vreau ceea ce vrei tu; sa traiesc sau sa
mor, dupa cum doresti tu > Exigenta este mare. Trebuie sa traiesti cu aceasta atitudine
in timpul vietii, pentru ca pe patul mortii, sa poti avea o asemenea detasare a inimii.
Cineva mi-a pus intrebari cu privire la destinul unei persoane, despre care mi-a spuns
numele, anul nasterii si anul decesului. Raspunsul a fost:Este inca in Purgator. In
acel moment, persoana respectiva a inceput sa ma i-a in ras:De aceasta data, apare
clar ca toata aceasta poveste cu sfletele, nu este decat un truc; aceasta persoana
persoana traieste inca. M-am intrebat:Cum de poate un suflet sa greseasca,
spunantu-mi ca o persoana vie, se afla inca in Purgator? Am mers la directorul meu
spiritual si i-am zis:Nu mai vreau sa accept intrebari; ceva nu este in regula! Cu
mult calm, foarte linistit, preotul mi-a zis:Cand vei avea din nou ocazia sa vorbesti cu
acel suflet, intreaba-l : <In numele lui Isus, iti poruncesc sa-mi spui de ce mi-ai dat un
rsapuns gresit, in timp ce acea persoana este inca in viata? Asa am procedat si am
primit urmatoarea explicatie:Acel raspuns nu venea de la un suflet din Purgator.
Dar de la cine, atunci? Era diavolul care a luat infatisarea acelui suflet. Cand ti sau adresat intrebari sincere si serioase, ai primit raspusuri adevarate. Cand intrebarile
sunt inselatoare, diavolul are puterea sa se amestece. Parohul, caruia ii povestii toate,
mi-a raspuns atunci cu aceasta reflexie:Mi-am imaginat ca diavolul intervenise in
aceasta afacere; cu astfel de lucruri nu se poate glumi. Trebuie sa cautam cu strictete
adevarul. Diavolul este tatal minciunii; acolo unde se minte, el isi exercita puterea.

24

Un sat terorizat
In 1954 veni la mine un om sa se informeze cu privire la doi decedati:Sunt foarte
nerabdator sa aflu rspunsul zise. Nu mi-a spus mai mult. Fara sa intrebe ceva, voia un
raspuns. Era anul marian; raspunsul veni foarte repede. O luna mai tarziu i l-am putut
comunica:Doamna S. este deja eliberata, domul H. se afla in fundul Purgatorului.
Clatina din cap:Nu e posibil mi-a zis. Doamna S. a murit la spital din cauza ca luase
anticonceptionale, si sa fie liberata; pe cand domnul H. care era mereu primul la
biserica si pleca ultimul, sa fie in fundul Purgatorului! Este anul marian - i-am spus.
Primesc atatea raspunsuri, ca e posibil sa le fi incurcat in carnetelul meu; voi intreba din
nou. Am repetat intrebarea si raspunsul a fost:nu a-i gresit; ai notat bine. I-am
comunicat persoanei respective, dar aceasta nu voia sa accepte nici cum. Era din acelas
sat cu doamn S. si cu domnul H. Jumatate de sat era in incurcatura, din cauza acestui
raspuns, dar eu nu puteam sa schimb nimic. S-a intamplat insa, ca a venit la mine o
femeie din acelasi sat, care o cunostea bine pe doamn S. si pe domnul H. si care avea o
parere diferita cu privire la cei doi:Multi sunt indignati de raspunsul pe care l-ati dat
cu privire la cei doi. Pe mine insa acel raspuns m-a intarit. Venise special sa
lamureasca lucrurile. A contiuat cam asa:Pot spune ca am cunoscut-o pe doamna S., ca
si cum ar fi fost sora mea. Era intr-adevar slaba din punct de vedere moral, dar a
suferit foarte mult; problema ei morala, se datora in mare parte tarelor ereditare. A
murit, e drept, din cauza practicii anticonceptionalelor, insa preotul care a asistat-o la
moarte a fost nevoit sa recunoasca: < As vrea sa mor si eu cu sentimentele de cainta
ale acestei doamne>. Aceasta muri in Domnul si fu inmormantata religios. Domnul H.,
era primul si ultimul la biserica ce-i drept, insa critica pe altii fara incetare. Ce m-a
deranjat foarte tare a fost ca in timpul inmormantarii doamnei S. acesta era cel mai
indignat dintre toti. Nu s-a putut abtine de la aceasta afirmatie:un asemenea specimen
nu trebuia inmormantat in cimitir.
Recunoscatoare pentru aceste explicatii, i-am spus acelei doamne:Acum pentru mine
totul e clar; Domnul nu ne permite sa judecam pe altii. Domnul H. a condamnat-o pe
aceasta doamna. Totusi Dumnezeu, a fost milostiv cu el, caci l-a salvat; e foarte
periculos sa condamni pe cineva! N-avem voie sa pronuntam sentinte fata de nimeni.
Sa presupunem ca 20 de persoane comit acelasi pacat: vinovatia poate fi diferita pentru
fiecare dintre ei. Sunt atatia factori care trebuiesc luati in considerare, cand judecam pe
cineva: educatia, inclinatiile ereditare, starea de sanatate, comportamentul, ambientul.
Asadar nu putem judeca.

Sunt si copii in Purgator?

Da, chiar si copii care inca nu merg la scoala, pot ajunge in Purgator. Cand un copil
cunoaste ca ceva e rau si-l face, comite un pacat. Natural, pentru copii, Purgatorul nu
este lung, nici dureros caci ei inca nu au discernamant pe deplin. Dar sa nu se spuna ca
un copil inca nu intelege. Copiii inteleg mai mult decat ne inchipuim noi si au o
constiinta mult mai delicata decat adultii.
25

Care este destinul copiilor morti fara botez, sau a celor care se sinucid?
Acesti copii, au si ei un cer al lor; dar nu il vad pe Dumnezeu. In acelasi timp,
cunosc atat de putin in aceasta privinta, incat considera ca au ajuns in tot ce exista mai
frumos. Ce se intampla cu suicizii? Sunt condamnati? Nu toti, pentru ca in cele mai
multe cazuri nu sunt responsabili pentru ceea ce fac. Cei care se fac vinovati de a-i
conduce pe altii la suicid, au o responsabilitate mai mare. Cei de alta religie, merg in
Purgator? Da, chiar si cei care nu cred in Purgator. Dar nu sufera atat de mult ca si
catolicii, intrucat n-au beneficiat de izvoarele de har, de care dispunem noi. Fara
indoiala insa, ca nu se bucura de aceeasi fericire. Sufletele din Purgator nu pot face
nimic petru ele insele? Nu, absolut nimic, in schimb ne pot ajuta foarte mult pe noi,
daca le cerem.

Accident stradal in Viena


Un suflet mi-a povestit urmatorul fapt:Pentru ca n-am respectat legile de circulatie,
am cazut cu motocicleta, la Viena, si am murit. Am intrebat-o:Erai pregatita cel putin
pentru a intra in vesnicie? Nu, nu eram pregatita; dar Dumnezeu da fiecarui suflet
care nu pacatuieste impotriva lui cu obraznicie si inganfare, doua sau trei minute
petntru a se cai de pacate. Si doar cine refuza, e condamnat. Acel suflet continua cu
comentariul sau instructiv si interesant:Cand cineva moare intr-un accident, se spune
ca <i-a venit ceasul>. E gresit; asta se poate spune numai despre cine moare fara vina
lui. Dar potrivit palnului lui Dumnezeu, eu trebuia sa mai traiesc inca 30 de ani; atuci
deabea s-ar fi scurs tot timpul vietii mele. De aceea, omul nu are dreptul sa-si puna
viata in pericol, exceptand cazurile de stricta necesitate.

O centenara pe strada

Intr-o zi, in 1954, catre orele 14,30, mergand spre Marul, inatinte de a ajunge pe
teritoriul acestei comune, aflata langa satul nostru, in padure am intalnit o doamna, cu o
infatisare atat de obosita, de parica ar fi avut 100 de ani. Am salutat-o cu prietenie. De
ce ma saluti? m-a intrebat. Nimeni nu ma saluta! Am incercat sa o consolez zicandui:Meritati sa fiti salutata, asa cum merita orice persoana. Ea a inceput sa mi se
planga:Nimeni nu ma simpatizeaza, nimeni nu-mi da de mancare si trebuie sa dorm
afara! Nu e posibil mi-am zis probabil aceasta persoana nu mai judeca bine. Am
incercat sa-i demonstrez ca asa ceva nu este posibil. Ba da mi-a rsapuns. Atunci mam gandit, ca fiind o persoana plictisitoare, nimeni nu are rabdare prea mult timp cu ea
26

si am invitat-o sa manance si sa doarma la mine. Dar n-am cu ce plati mi-a zis. Nu


este nici o problema i-am raspuns ca sa o incurajez. Singurul lucru pe care vi-l cer,
este sa va multumiti cu ce va ofer eu; nu am o casa frumoasa, oricum e mai bine decat
sa dormiti pe strada. In acel moment mi-a multumit zicand: Dumnezeu sa te
rasplateasca! Acum sunt eliberata! Si disparu. Pana in acea clipa nu-mi dadusem
seama, ca e vorba de un suflet din Prugator. Cu siguranta, in timpul vietii pamantesti
refuzase sa dea ajutor cuiva, si din clipa mortii, a trebuit sa astepte ca cineva sa-i ofere
spontan, ceea ce ea refuzase altora.

Intalnire in tren
Ma cunosti m-a intrebat un suflet. A trebuit sa-i spun ca nu. Dar tu m-ai vazut
deja; in 1932 ai calatorit cu trenul impreuna cu mine pana la Haal; am calatorit in
acelasi comapartiment. Atunci mi-am amintit: acest barbat criticase destul de
zgomotos, in tren, Biserica si religia. N-avea decat 17 ani. Atitudinea lui m-a deranjat
foarte tare si i-am spus-o in fata:Nu esti un om bun, de vreme ce iti permiti sa critici
lucrurile sfinte. Si tu esti prea tanara ca sa-mi dai lectii mi-a raspuns, ca sa se
justifice. Oricum sunt mai intelepta decat tine i-am raspuns cu curaj. Isi pleca capul
si nu mai spuse nimic. Cand cobora din tren, l-am rugat pe Domnul nostru: Doamne,
nu perminte ca acest suflet sa se piarda! Aceasta rugaciune m-a salvat mi-a zis.
Fara ea m-as fi osandit!

O femeie salveaza un sat intreg

In 1954, o avalansa a insemnat pentru un sat, o mare catastrofa. In satul vecin, la


Fontanella, la putin timp dupa aceasta catastrofa, a murit o femeie care se chema Stark
si care fusese bolnava timp de 3o de ani. Se povestea ca in ultima suta de ani, fusesera
multe avalanse care provocasera daune serioase, dar aceasta din urma a fost cea mai
teribila. Dupa prima nenorocire, s-a plantat o padure in preajma, pentru a ocroti satul.
Avalansa din 1954 a dezradacinat aproape toti copacii din padurea aceea; cativa copaci
doar, au mai ramas in picioare, injumatatind daunele catastrofei, altfel jumatate din sat
ar fi disparut. Cand a murit doamna Stark, la scurt timp dupa catastrofa, am aflat de la
mai multe suflete ca doar datorita rugaciunilor si sacrificiilor ei au ramas in picioare
acei copaci. Ea oferise lui Dumnezeu toate suferintele ei pentru binele acelei comunitati
si astfel a obtinut pentru acei oameni multe haruri. Daca ar fi fost sanatoasa, n-ar fi
putut-o face. Cand suferinta este suportata cu demnitate crestina si rabdare, se pot salva
mai multe suflete decat cu rugaciune. Sigur ca e mult mai usor sa sfatuiesti pe cineva sa
suporte cu rabdare suferinta, decat sa suporti tu insuti. Eu stiu ce inseamna suferinta: si
are o valoare deosebita tocmai pentru ca este atat de greu de suportat. Sa nu vedem
intotdeauna suferinta ca pe o pedeapsa: ea poate fi acceptata ca ispasire, nu doar pentru
noi insine ci mai cu seama pentru altii. Isus este nevinovatia insasi, si totusi a suferit mai
mult decat toti pentru a ispasi pacatele noastre. De-abea dincolo, in cer, vom intelege
27

avantajele extraordinare ale suferintelor acceptate cu rabdare, din iubirea fata de


Dumnezeu, in unire cu suferintele lui Cristos. Modalitatea cea mai eficienta de a oferi
suferintele noastre, consta in a le aseza in mainile Preasfintei Fecioare Maria, pentru ca
ea sa le distribuie catre cine crede de cuviinta; ea stie cel mai bine cine are mai mare
nevoie.

Cosul de rufe, mana neagra si profanarea sfintei cruci

Ce faci cu acest cos am intrebat-o pe o femeie pe care am intalnit-o cu un cos in


mana. Este cheia mea, cu care voi deschide Paradisul mi-a raspuns surazatoare.
Nu m-am rugat mult la viata mea; mergeam rar la biserica, dar o data, inainte de
Craciun am facut curatenie pe gratis in casa unei batrane. Asta a insemnat salvarea
mea. Acest fapt, constituie o davada ca totul depinde de iubire.
O intalnire pe care n-am s-o uit niciodata a fost aceea cu un preot, a carui mana
dreapta era neagra. I-am cerut explicatii:Trebuia sa binecuvantez mai mult mi-a zis.
Spune-le tuturor preotilor pe care-i intalnesti ca trebuie sa binecuvanteze mai mult. Ei
pot imparti numeroase binecuvantari prin care sa indeparteze fortele raului.
Intr-o zi, dupa ce mi-a spus ce trebuia sa fac pentru a fi eliberat, un suflet a adaugat:
Daca se face asta, voi fi multumit! In sfarsit i-am zis dar e pentru prima data
cand un suflet se exprima asa. Cei apropiati lui voiau sa stie de ce s-a exprimat asa.
Le-am raspuns ca nu stiam de ce. Ei bine, noi o stim a zis unul dintre ei. Acesta era
felul de a vorbi al tatalui nostru; spunea intr-una: daca faceti asta voi fi multumit. Iata
de ce va credem!
Unor persoane care nu mergeau la Sfanta Liturghie gandind ca e vorba doar de o
porunca a Bisericii si nu a lui Dumnezeu, le-am spus:O porunca a Bisericii valoreaza la
fel de mult ca si o porunca a lui Dumnezeu; singura diferenta sta in faptul ca Biserica
poate abroga sau elimina una sau alta dintre poruncile sale, pe cand poruncile lui
Dumnezeu nu pot fi scimbate niciodata. Am savarsit o crima contra lui Dumnezeu
mi-a spus un suflet. O data am calcat in picioare o cruce, gandind ca daca ar fi un
Dumnezeu nu mi-ar fi permis acest lucru. Imediat am fost lovit de paralizie; dar asta a
fost salvarea mea. In sfarsit imi spuse ce trebuia sa faca pentru el, sotia lui, si cum
putea sa-i indulceasca purgatorul. Sotia lui iesise din Biserica (in sensul ca se lepadase
de biserica catolica), dar mesajul meu i-a facut o impresie deosebita. Mi-a
marturisit:Faptul povestit de sotul meu in privinta profanarii sfintei cruci, nu-l
cunosteam decat noi doi. N-am spus la nimeni despre asta iar sotul meu nici atat din
cauza paraliziei. Daca acest suflet spune acestea trebuie sa cred. Si reintra in sanul
bisericii catolice.
Un medic, vini la mine si-mi povesti ca trebuie sa sufere pentru ca scurtase viata la
doi pacienti, prin intepaturi, caci nu voiau sa mai sufere. Imi zise, ca suferinta suportata
cu rabdare, are pentru suflet o valoare infinita. Datoria medicilor este de a alina
suferintele dar nu au dreptul de a scurta viata.

28

Bunuri procurate pe nedrept


Intr-o zi m-a vizitat cineva. L-am auzit bombanind pe coridor. Am deschis usa sa vad.
Era un barbat. Cu o voce suparacioasa m-a intrebat:Ce e povestea asta cu sufletele din
Purgator? Nu e vorba de nici o mistificare i-am raspuns, este adevarat. Si
bombanind, trecu direct la subiect:Domnul E. a venit la dumneavaostra? In fata mea
se afla o ruda a domunului E., ale carui apropiati, eu le-am transmis din partea lui, ca
trebuiau sa restituie niste bunurui dobandite pe nedrept. I-am raspuns afirmativ la
intrebare. Incepu atunci sa blesteme, afirmand ca ceea ce eu sustineam nu e adevarat si
ca este vorba de o inselaciune, pentru a stoarce de la ei niste bani. Ce bunuri dobandite
pe ndrept trebuie sa restituim? m-a intrebat. Nu stiu i-am zis, eu am avut doar
misiunea de a anunta familia ca trebuie sa dea inapoi ceva care a fost dobandit pe
nedrept. Despre ce este vorba, d-voastra trebuie sa stiti. Am aflat atuci despre ce era
vorba. Am aflat si ca credinta acelui om lasa de dorit. Il blestema chiar pe Papa,
Biserica si religia. Cu rabdare, i-am explicat importanta, pentru acel suflet, de a repara
acea nedreptate pe care o facuse. Atunci s-a linistit si a spus:Daca e asa, eu trebuie sa
incep o alta viata; nu am avut niciodata incredere in preoti; dar acum trebuie sa incep
a crede in Dumnezeu, caci d-voastra nu aveati de unde sa stiti ca pe proprietatea
noastra se afla ceva obtinut pe nedrept. Nici macar cei din familie nu cunosc toti,
aceasta problema.
Alata data veni la mine o femeie. Se destainui:A trebuit sa sufer in Purgator 30 de
ani, pentru ca nu i-am permis fiicei mele sa mearga la manstire. Fapt care arata, ca
parintii care nu sunt deacord ca un fiu al lor sa se faca preot, sau o fiica sa devina
calugarita, poarta o mare responsabilitate. De la mai multe suflete cunosc aceasta
problema: parinti care sufera in Purgtor pentru ca nu au consimtit vocatiei la preotie sau
la viata religioasa a unora dintre copiii lor.

Femeia care avea de ispasit purgatorul cel mai dur

Un om mi-a trimis o scrisoare. Sotia lui era moarta de un an. De atunci, in fiecare
noapte auzea batai in usa si m-a rugat sa merg si sa vad despre ce este vorba. Am mers,
dar in prealabil l-am avertizat ca nu eram sigura ca voi putea afla ceva. Probabil sotia sa,
nu avea inca permisiunea din partea lui Dumnezeu de a veni la mine. In acest caz
trebuia sa abandonez totul dupa vointa lui Dumnezeu. Am dormit in acea camera. Catre
ora 23,30 am auzit bataile in usa. Ce vrei? am intrebat, ce pot face pentru tine? Nam vazut pe nimeni si n-am auzit nimic. M-am gandit ca acelei doamne nu-i era
ingaduit inca sa vorbeasca. Dupa vreo cinci minute am auzit dintr-o data un tropait
inspaimantator. Am vazut un animal mare, lucru care nu mi s-a mai intamplat pana
atunci. Era un hipopotam. Am stropit indata cu apa sfintita si am intrebat:Cum pot sa te
ajut? Nici un raspuns: dar am vazut ca era agitat. Apoi veni diavolul, sub forma unui
sarpe gigantic; s-a incolacit in jurul animalului, si a inceput sa-l stranga cu putere
pentru a-l sufoca. Dar in cateva clipe ambele aparitii au disparut. Imi faceam tot felul de
ganduri negre. Totusi, ma gandeam, ca acea doamna, nu avea cum sa fie condamnata.
29

La scurt timp dupa aceea, a venit un suflet sub aspect uman, cum se prezinta de
obicei sufletele la mine. Ma consola:Nu te teme, aceasta femeie nu s-a osandit, insa
ispaseste cel mai cumplit purgator care exista. Si imi spuse si cauza:aceasta a trait zeci
de ani in dusmanie cu o alta femeie, dusmanie a carei cauza era chiar ea. Femeia pe care
o considera dusman a incercat de mai multe ori sa se impace, dar aceasta a refuzat; chiar
si cand s-a imbolnavit ultima data, a refuzat cu mojicie, propunerile de impacare ale
acelei femei si a murit asa.
Avem aici dovada severitatii cu care Dumnezeu pedepseste pe aceia care se comporta
intr-o maniera dusmanoasa la adresa aproapelui, caci aceasta atitudine este diametral
opusa iubirii. In viata, se intampla deseori sa avem neintelegeri, dispute, dar e necesar sa
reglementam repede situatia, adica sa iertam. Iubirea trece peste toate; niciodata nu e
deajuns sa ne reamintim forta ei; iubirea acopera o multime de pacate.

Ucis de avalansa

Era in 1954, in timpul catastroferi produse de o avalansa. Un tanar de 20 de ani, care


locuia intr-o casa special construita ca adapost impotriva avalanselor, in timpul noptii a
auzit strigate de ajutor. S-a ridicat in graba pentru a sari in ajutor. Mama sa a incercat
sa-l retina:Sa mai vina si altii sa ajute; afara e prea periculos! Dar tanarul n-a tinut
cont de avertisment, a iesit afara si s-a indreptat spre locul de unde veneau strigatele de
ajutor. Tocmai atuci s-a declansat o alta avalansa care l-a surprins si l-a ucis. A doua
noapte dupa moartea lui, s-a prezentat la mine si a cerut sa se celebreze trei Sfinte
Liturghii pentru el. Rudele s-au minunat ca dupa asa de scurt timp el putea sa fie
eliberat din Purgator, gandindu-se ca in viata, nu fusese prea fervoros. Dar acel tanar
mi-a destainuit, ca daca Dumnezeu a fost milostiv cu el, asata se datora mortii sale
survenite in timp ce ajuta cu iubire pe aproapele. Daca ar fi ramas in viata el nu ar mai fi
putut sa aiba o moarte atat de frumoasa. Asa ca, in astfel de cazuri, nu trebuie sa ne
lasam apasati de descurajare. Nu putem cunoaste utilitatea unei astfel de morti. In
asemenea situatii lumea spune ca era un tanar grozav sau o tanara minunata. Am
cunoscut multi tineri grozavi dar care in viata au mers pe cai gresite. Numai Dumnezeu
stie ce ar fi putut ajunge. Doar in vesnicie vom cunoaste bunatatea lui Dumnezeu cu
privire la fiecare dintre noi.

Diavolul mascat
Intr-o zi, a venit la mine un suflet si mi-a poruncit:De urmatorul suflet care va veni
sa nu te ocupi! Directorul meu spiritual mi-a cerut sa ma ocup de toate sufletele care
imi cer ajutorul. Am intrebat:De ce nu trebuie sa ma ocup de acel suflet? Pentru ca
el are nevoie de niste suferinte pe care nu le vei putea suporta. Dar in acest caz,
Dumnezeu nu l-ar lasa sa vina i-am raspuns. Mi-a zis apoi cu asprime:Dumnezeu te
va pune la incercare, fie ca asculti, fie ca nu asculti. Cand nu sunt sigura si nu inteleg
bine lucrurile, il invoc in rugaciune pe Duhul Sfant, care nu m-a parasit niciodata.
30

Instantaneu m-am gandit ca ar putea fi diavolul. Am actionat cu promptitudine:Daca


esti dusmanul, iti poruncesc in numele lui Isus sa pleci! A urmat un strigat, si aparitia
disparu. M-am convins atunci ca era diavolul, sub aspectul unui suflet din Purgator. In
ziua in care la noi se celebreaza o Sfanta Liturghie pentru morti, aceasta se face la ora 9;
in astfel de zile Sfanta Impartasanie se distribuie la ora 7 dinimineata. In una din aceste
zile am mers la biserica la 6,45. Erau ca de obicei, trei, patru persoane. Dar in ziua
respectiv eram singura. Dintr-o data, soseste parohul foarte agitat. In graba lui, nici
macar nu a ingenunchiat in fata Preasfantului Sacrament; a venit direct la mine
spunandu-mi hotarat:Astazi nu puteti sa va impartasiti! dupa care se retrage in graba,
fara sa ingenunchieze. Eu n-am priceput nimic. Am inceput sa spun Rozariul. Cu putin
inainte de ora 7, intra in biserica parohul, care parea foarte linistit. Mi-am zis:Va pleca
repede de vreme ce eu nu ma pot impartasi, iar in biserica nu este nimeni altcineva.
Dar spre surprinderea mea, merse in sacristie. Am privit atunci in jur, sa ma asigur daca
a mai intrat cineva in biserica, fara ca eu sa-mi dau seama. Nimeni. Am mersa in
sacristie si am intrebat: De ce nu pot primi Sfanta Impartasanie astazi? Cine a zis?
Dumneavoastra mi-ati zis, putin mai inainte. Vazand ca nu intelege, i-am povestit ce
s-a intamplat putin mai inainte. M-a linistit spunandu-mi:Eu nu am intrat inainte in
biserica; era diavolul; fii pe pace; te poti impartasi.
In Appenzello, am cunoscut o persoana, Maria Graf, o doamna simpla de la tara
careia adesea i se manifesta Maica Domnului si primea mesaje. Doamna Graf, a venit
intr-o zi la mine si mi-a cerut un sfat. Pe de o parte se simtea obligata sa faca cunoscute
lumii mesajele primite, pe de alta parte, episcopul ii interzisese acest lucru. Am intrebato:Dumneavoastra vorbiti des cu Maica Domnului? Raspunsul fiind afirmativ, am
sfatuit-o sa o intrebe pe Sfanta Fecioara ce sa faca. Vizionara, stia foarte bine ca
episcopul nu era deacord. Puse intrebarea Maicii Domnului si primi acest
raspuns:Asculta de episcope, iar eu voi gasi modalitatile potrivite pentru a transmite
aceste mesaje. Doamna Graf asculta. In Appenzello aproape nimeni nu credea in
aceste aparitii extraordinare; nici chiar sotul ei. Dar planurile lui Dumnezeu nu pot fi
obstaculate. Putin dupa moartea vizionarei, intamplata la 19 feb. 1964, s-a petrecut o
vindecare miraculoasa prin mijlocirea ei. Acest fapt a atras atentia multora care au mers
la sotul ei si l-au rugat sa caute si sa vada daca doamna Graf, nu a lasat cumva ceva
scris. S-au gasit notitele ei, in care Sfanta Fecioara Maria, in repetate randuri, si-a
exprimat dorinta, ca pentru convertirea pacatosilor, sa se recite zilnic Rozariul, care este
un mijloc foarte puternic impotriva asalturilor diavolului. La scurt timp dupa aceea, am
primit doua scrisori, al caror continut era aproape identic:La noi se petrec lucruri
stranii; credem ca diavolul e implicat M-am gandit atunci sa raspund celor doi, de a
se ruga zilnic Rozariul pentru convertirea pacatosilor. Era 16 decembrie 1964, ziua. Am
luat doua foi de scris, le-am pus pe masa cu doua plicuri alaturi. Obisnuiesc sa scriu mai
intai adresa pe plic. Dintr-o data, aud un suierat strident. M-a cuprins un sentiment de
spaima. Diavolul era langa mine. Imi rupse cele doua foi de hartie pe care le trase pana
la marginea mesei si totodata lasa pe ele o urma de arsura. A fost pentru mine o dovada
a puterii Rozariului impotriva diavolului.

31

Indemnuri venite de la sufletele din Purgator

In mai multe randuri, am primit din partea sufletelor comunicari, indemnuri si sfaturi
practice. Citez pe scurt cateva din acestea. *Sfantul Scrament nu mai este onorat asa
cum s-ar cuveni. In multe dintre bisericile moderne, tabernacolul nu mai este in centru.
Adesea apar statui si picturi care sunt mai degraba o batjocura la adresa a ceea ce ar
trebui sa reprezinte. Insusi faptul de a primi Sfanta impartasanie in picioare, fara a
ingenunchia, constituie o lipsa de respect si umilinta. *Rozariul ar trebui sa fie
deasemenea mai onorat. Rugaciunea Rozariului are o mare putere: Sfanta Fecioara
Maria, este Ajutorul crestinilor. *Peste tot deranjez, cand afirm, potrivit sfaturilor
sufletelor din Purgator, ca femeile care se imbraca indecent, purtand fusta scurta,
provoaca imoralitate. Problema trebuie luata in serios; femeile au, si in aceasta privinta,
o mare responsabilitate. *Sufletele mai amintesc ca testamentul trebuie facut din timp.
Cate neintelegeri se ivesc si se prelungesc pe parcursul a generatii intregi, din cauza ca
fie nu este testament, fie nu a fost facut dupa dreptate. Fiecare trebuie sa contribuie la
venirea Imparatiei lui Cristos. Parintii au o mare raspundere atunci cand nu permit
copiilor sa lucreze activ; tineretul deasemenea va raspunde, atunci cand din comoditate
isi neglijeaza datoriile.

Construirea unei capele

Un suflet din Purgator, mi-a declarat ca Sfanta Fecioara dorea construirea unei capele
la Sonntag, si preciza cu exactitate si locatia: intr-n loc unde odinioara fusese ridicat un
mic oratoriu consacrat Ei. Acest oratoriu a disparut, din cauza construirii unei strazi. La
vremea aceea, cei de la strazi au promis ca il vor reconstrui. Dar cum se intampla
adesea, s-a uitat. Trebuia sa se inalte acum o capela destul de mare, in care sa se poata
celebra Sfanta Liturghie. L-am informat pe directorul meu spiritual. El a luat lucrurile
foarte in serios, stiind ca pe vremuri acolo fusese intr-adevar un oratoriu, fapt pe care eu
nu-l stiam. Doar persoanele mai in varsta isi aduceau aminte. Noua constructie trebuia
facuta din donatii. In comunitate au aparut discutii: de ce sa se faca in acel loc unde nu
erau decat doua case si nu, mai in centru, unde erau multe locuinte. Dupa cum m-a
sfatuit parohul, am intrebat un suflet daca era posibil ca aceasta capela sa fie construita
in fasia Turtsch, unde erau multi locuitori. Iata raspunsul:Daca locuitorii din Turtsch
doresc o capela, sa si-o construiasca singuri; aceasta nu va putea fi facuta din donatii
oferite de altii. Ca urmare, capela a fost ridicata pe locul indicat de Sfanta Fecioara, in
primul rand, prin initiativa directorului meu spiritual, Pr. Alfoso Matt. Pentru ca la
Voralberg nu era nici o capela in onoarea Sfintei Fecioare cu titlul Doamna Noastra a
Saracilor de Banneux, Maica Domnului a cerut ca in capela, sa fie asezata o statuie a
Ei, cu imaginea in care a aparut la Banneux. Cand capela a fost terminata, Sfanta
Fecioara a cerut expres sa se puna si un tablou care o reprezinta pe Ea ca Maica
Milostivirii pentru sufletele din Purgator. Tabloul trebuia insa sa fie clasic, de o
32

frumusete naturala si nu dupa stilul artei moderne. Am cerut Sfintei Fecioare sa-mi
sugereze numele unui pictor bun. La scurt timp veni un preot polonez, pr. Stanislao
Skudrzyk S.J. caruia i-am exprimat dorinta mea. Acesta cunostea la Cracovia un pictor
bun, profesorul Adolfo Hyla care ar fi putut sa execute tabloul cerut. Iezuitul polonez,
pr. Stanislao care locuia la Amburgo, prelua toata responsabilitatea acestei chestiuni,
inclusive problema financiara si cea a transportului din Polonia la Voralberg si totul s-a
desfasurat fara incidente. In luna mai 1959, capela a fost sfintita. De atunci, aceasta este
tinta de pelerinaj si o amintire a sufletelor din Purgator. Pozitia acestui loc privilegiat
(asezat deasupra ultimului sat din Grossewalsertal, in privelistea vaii alpilor, in mijlocul
pajistilor alpine inmiresmate de mirosul florilor de munte si de zumzetul greierilor), e
unica. Cine vrea sa se retraga in tacere si rugaciune in mijlocul naturii, aproape de
Dumnezeu, gasesete acolo locul potrivit, lipsit de privirile indiscrete, pentru a se simti
bine.

ALTE MARTURII DESPRE MARIA SIMMA

Scopul scuza mijloacele?


Intr-o zi a venit la mine o doamna care se plangea asa:Mi-a murit sotul; fiul meu
care a suferit mult din cauza asta, s-a ratacit. Daca d-voastra ati spune fiului meu, ca
sotul meu a venit la d-vaostra si ca sufera mult pentru ratacirea lui, cred ca el s-ar
converti imediat, caci n-ar suporta ideia ca din cauza lui, tatal sau are de suferit. I-am
zis atunci: Roaga-te mult, ca Bunul Dumnezeu sa permita, ca tatal baiatului sa vina
cu adevarat la mine. Da, mi-a raspuns, dar chiar de n-ar veni, ati putea sa-i spuneti
totusi ca a venit. Nu, caci ar fi o minciuna. Inteleg, dar ar fi o minciuna pentru a
face un bine; eu cred ca asa fiul meu s-ar converti intr-adevar. Chiar asa sa se
intample, acest lucru nu-l pot face; nu pot sa ma joc cu astfel de lucruri; trebuie sa fiu
foarte fidela adevarului. Tatalui acelui baiat, nu i-a fost ingaduit sa vina la mine iar eu
n-am putut sa-i spun nimic. Cine stie, poate ca nu s-ar fi convertit nici daca s-ar fi
intamplat asta.

In zilele noastre trebuie ca tinerii sa mai mearga la Seminar?

Deja am avertizat pe parinti, cu privire la responsabilitatea pe care o au fata de copii


lor care se simt chemati la o vocatie speciala. Un tata de familie mi-a zis intr-o zi, ca nu
permitea ca fiul sau sa se faca preot:Si de ce nu? l-am intrebat. A, dar si d-voastra,
stiti cum e astazi, cu atatia preoti, care invata lucruri ce nu concorda cu invatatura
catolica. Acestora nu li-l pot incredinta pe fiul meu; prefer sa nu ajunga preot! I-am
raspuns asa:Inainte ca fiul d-vaostra sa ajunga preot, vor mai trece 12-13 ani. In acel
timp, totul va fi diferit, sunt sigura, caci aceste timpuri de sciziune nu pot dura la
nesfarsit. Dupa fiecare Conciliu au urmat mici confuzii, si nu a mai fost un Conciliu de
33

o asemenea importanta. Totusi vina nu trebuie data pe Conciliu. Vina principala cade
asupra acelora care nu asculta de Papa; si din nefericire, printre acestia sunt cardinali,
episcopi si preoti.

Am transpirat de frica
O doamna m-a chemat intr-o zi sa discute cu mine. M-a intrebat:In aceasta noapte
vor veni suflete la d-voastra? Nu stiu i-am raspuns, caci nu stiu dinainte daca vin
sau nu. Si a continuat:N-ati putea dormi la noi pentru a auzi si noi ceva din
dialogurile d-vaostra cu sufletele? Deoarece in acea familie erau doi bolnavi care
aveau probleme cu inima, am refuzat. Dar la insistentele acelei doamne, am convenit, ca
eu sa dorm intr-o camera alaturata, lasand usa putin intredeschisa. In ziua urmatoare, am
sesizat ca stapana casei, nu arata prea bine. Am intrebat-o daca se simte bine si mi-a
raspuns ca da, dar a adaugat:Asta noapte a venit intr-adevar la d-voastra un suflet din
Purgator? Da. Dece? Acest suflet a recitat un Tatal nostru? M-am gandit ca nu
avea cum sa auda, si de aceea m-am prefacut ca nu s-a intamplat nimic. Atunci mi-a
marturist cu o voce tremuranda:Am auzit recetandu-se rugaciunea Tatal nostru; si se
auzea, ca si cum vocea ar fi venit dirt-o pestera. Am ramas surprinsa si i-am zis:In
cazul acesta, d-voastra sunteti prima persoana care aude vorbind un suflet din
Purgator, in timp ce aceasta era in dialog cu mine. A fost interesant faptul ca ea a
auzit vocea sufletului, ca venind dintr-o caverna, in timp ce petru mine veocea era cat se
poate de naturala. De fapt, eu ma rugasem cu voce foarte inceata, pentru a nu trezi pe
cei care dormeau alaturi, si ca ei sa nu auda nimic. Am transpirat de teama zise
femeia in final si am fost fericita ca d-voastra nu ati acceptat sa dormiti in camera
noastra.

O invatatoare tiroleza cu sensul umorului

Am o colega de scoala in Tirol, un suflet bun, care imbolnavindu-se, a suportat cu


rabdare suferintele. La un an dup ace s-a imbolnavit, auzind ca este in spital, m-am
hotarat sa merg sa o vizitez. Ajunsa la ea, mi-a zis:De ce Bunul Dumnezeu nu ma
asculta? As fi putut sa fiu mult mai utila la scoala. Dar, asculta, - i-am zis pentru a o
incuraja trebuie sa fim constienti ca suferinta este un mare semn al iubirii lui
Dumnezeu fata de noi. Da, - mi-a raspuns dar as fi voit ca macar un timp,
Dumnezeu sa nu ma iubeasca atat de mult!

Este permisa distribuirea Sfintei Impartasanii in mana?

Sufletul unui preot, a venit la mine si mi-a spus sa ma rog pentru el, caci suferea
foarte mult; nu mi-a destainuit mai mult. Si disparu. Un alt suflet din Purgator, mi-a
34

explicat dupa aceea:Trebuie sa sufere mult, pentru ca luandu-se dupa altii, a introdus
obiceiul distribuirii Sfintei Impartasanii in mana si in plus, a desfiintat bancile pe care
credinciosii ingenunchiau atunci cand primeau Sfanta Impartasanie. Poate fi ajutat,
repunand bancile la locul lor si indemnand pe cei pe care el i-a indemnat sa primeasca
Sfanta Impartasanie in mana sa nu mai solicite acest lucru. Am vorbit cu decanul
locului, care a dat dovada de multa intelegere. Nu eu am introdus obiceiul imartasirii
in mana. Cat priveste bancile, pot incerca sa-i implinesc dorinta; dar trebuie totusi sa
las la latitudinea preotilor locului.
De mai multe ori a venit la mine sufletul altui preot, care se plangea ca sufera mult,
pentru ca a desfiintat banca de impartasanie din biserica, fortand credinciosii sa
priemeasca Sfanta Euharistie, in picioare. Intelegem din asta ca ceva nu e in regula. E
adevarat ca Papa a permis ca Sfanta Impartasanie sa poata fi distribuita stand in
picioare; dar trebuie oferita posibilitatea de a ingenunchia, celor care doresc sa o faca.
Asa vrea Sf. Parinte, iar noi putem cere oricarui preot sa se conformeze. Daca un preot,
sau un episcope, ar sti ce mare responsabilitate isi asuma, introducand distribuirea
Sfintei Impartasanii in mana, n-ar mai face-o niciodata.
Acum, trebuie sa vorbesc despre o problema foarte actuala. Fara indoiala ca timpurile
s-au schimbat; traim in epoca moderna. Dar poruncile lui Dumnezeu nu se pot
moderniza. Poruncile lui Dumnezeu, constituie parte esentiala a invataturii religioase.
Sa se lase la o parte Catehismul olandez, caci el pune in dubiu unele invatatri crestine,
ori le lasa sub tacere. Sa ne intoarcem la catehismele traditionale, cum se procedeaza in
Elvetia, unde sunt tiparite din nou, mii de exemplare din catehismul vechi, pentru ca cei
mici sa poata fi instruiti cum se cuvine. Daca preotii sau catehetii nu o fac, atunci sa o
faca parintii.

Tu trebuie sa sfintesti duminica


Un suflet, m-a avertizat ca trebuie sa amintesc mereu, cand tin conferinte, ca este
necesara sfintirea dumincii. De altfel, in ziua de duminica, multi se ocupa cu lucruri
inutile, sau care nu sunt absolut necesare. Participarea la Sfanta Liturghie trebuie facuta
duminica, si nu sambata. Liturghia prefestiva, a fost introdusa doar pentru aceia care nu
pot participa din motive obiective, duminica. Atunci cand se organizeaza o excursie, de
exemplu, este ingaduit sa se participe la Sfanta Liturghie sambata seara. Dar nu e permis
sa se faca din asta un obicei: eu merg sambata zic unii astfel duminica sunt liber.
Aceasta atitudine, nu este corecta; in fata lui Dumnezeu nu are valoare. Sufletele din
Purgator spun, ca limba latina, in celebrarile liturgice, trebuie sa ramana alaturi de limba
poporului; astfel, si cei care vorbesc alte limbi sa poata participa intr-un mod rodnic la
Sfanta Liturghie. Asa doreste si Papa.

Construirea bisericilor moderne


Am fost intrebata:Ne puteti spune ceva cu privire la construirea de biserici
moderne? Si in acest domeniu, sufletele din Purgator disting lucrurile. Eu nu sunt
35

impotriva construirii de biserici moderne, daca acestea nu impiedica reculegerea


necesara. Dar, cand in aceste biserici sunt asezate statui sau picturi necorespunzatoare,
care starnesc repulsie, pentru ca, fie sunt urate, fie sunt repingatoare, atunci este opera
diavoleasca si nu divina. Ceea ce observ de exemplu in biserica Sfantul Rozariu din
Viena, e o batie de joc, o rusine, ceva oribil in casa lui Dumnezeu. M-am informat
asupra arhitectului acelei biserici si am aflat ca era un francmason. Biserica nu lasa
urme. La Lienz, in Tirol, am vizitat o biserica moderna care mi-a facut bucurie. Mi-am
zis:De ce n-ar fi posibil peste tot asa? Tabernacolul este la locul lui, in centru, unde
trebuie sa stea Cel prea Inalt. In lateral sunt banci unde se poate ingenunchia pentru
impartasanie. Cine vrea sa primeasca Sfanta Impartasanie in genunchi, o poate face. Am
vazut deasemenea o frumoasa statuie a Maicii Domnului. La aceasta biserica, vin
persoane care locuiesc departe; multi nu mai merg la biserica parohiala pentru ca a fost
distrusa; iconoclasti modernisti au aruncat tot ceea ce dadea ambientului o ambianta
sacra. In doua dintre biserici nu am vazut agheazmatar. Am intrebat care este
motivul:De ce in aceasta biserica nu este aghezmatar pentru apa sfintita? Raspunsul
a fost:Capelanul a zis ca aceasta este o moda invechita. La asta am replicat:El va
regasi aceasta moda invechita, in Purgator.

Ne ingrijim tot mai putin sa ne recunoastem pacatele

In multe locuri, chiar sacramentul spovezii, a cam fost dat la o parte. Marturisirea
pacatelor, este un sacrament instituit de Isus si nu de Biserica, asa cum cred unuii.
Cristos a spus:Primiti pe Duhul Sfant: carora le veti ierta pacatele, le vor fi iertate;
carora le veti retine, le vor fi retinute (In. 20,23). Asadar pacatele trebuiesc
marturisite; altfel cum ar putea preotul sa le ierte sau sa le retina? Cineva m-a intrebat
intr-o zi:Dar Isus nu a spus ca trebuie sa mergem la confessional pentru a spune
pacatele. La care i-am raspuns:Nu, Cristos nu a spus asta; daca d-voastra preferati,
va puteti spovedi in public si astfel preotul sa va poata da dezlegarea in afara
confesionalului. Dar trebuie sa va acuzati in fata lui de pacate. Cu diferite obiectii, se
incearca inlocuirea spovezii sacramentale cu o simpla celebrare penitentiala. In asfel de
parohii, spovezile sacramentale se diminuiaza simtitor. Atat Roma, cat si conferintele
episcopale austriece, au spus cu claritate ca in cadrul celebrarilor penitentiale, nu se
poate obtine iertarea niciunui pacat de moarte. Prin urmare, aceste celebrari penitentiale
nu pot inlocui spovada in fata preotului. Astfel se acrediteaza ideia, ca cei mici, care se
pregatesc pentru prima Impartasanie n-ar fi cazul sa se spovedeasca in fata preotului.
Nu e voie. Sf. Parinte, de mai multe ori a afirmat ca spovada trebuie sa preceada
primirea Euharistiei. Din nefericire, multi preoti nu urmeaza indicatiile Papei si astfel
vor trebui sa raspunda.
Sufletele din Purgator ne indeamna cu staruinta, sa ne rugam pentru Sf. Parinte. In
zilele noastre, e necesar sa urmam cu scrupulozitate indicatiile Papei si sa ascultam
glasul constiintei. La Ulm, am intalnit tineri de 15 ani care nu se spovedisera niciodata.
I-am intrebat de ce nu s-au spovedit pana acum si mi-au raspuns:La Intaia
Impartasanie nu ni s-a permis acest lucru. Apoi am fi putut sa ne spovedim in clasa a
sasea elementara. Dar ne-am intrebat unuii pe altii:Tu ai alte pacate in afara de cele
36

de alta data? Nu. Cu exceptia unor mici certuri, neascultari si cam atat. Bine! neam zis. Ar fi trebuit sa ne spovedim inainte de Prima Impartasanie. N-am facut-o; acum
nu suntem obisnuiti. Deci spovada, inainte de a primi Euharistia este necesara; si asta,
si din puntul de vedere al formarii constiintei copiilor. Multi inovatori n-au ascultat
invataturile episcopilor si cu incapatinare au reinnoit totul dupa mintea lor. Acum au
ajuns sa constate ca credinciosii, si in special copiii, nu-i mai asculta.

Cine a invins?

Un afacerist din Germania meridionala m-a invitat sa tin o conferinta. Cand am ajuns
mi-a zis:Cu un an inainte, ati tinut o conferinta prin apropiere. Am vazut afisul care
anunta conferinta si m-am gandit: e posibil ca si azi, lumea sa mai creada in asemenea
idiotenii? Dar pentru ca in acea zi nu aveam nimic de facut, m-am decis sa merg si eu
sa ascult, macar o data, aceste nerozii. Am intrat si m-am postat chiar in fundul salii.
Fara sa-mi dau seama pana la acel moment, atunci suna pentru mine ora harului; si
mai ales in momentul in care ati spus:Atata timp cat omul este in viata, nu este prea
tarziu; nu mai poate da inapoi timpul, dar il poate folosi bine pe cel care i-a mai ramas.
Cu staruinta poate compensa timpul pierdut. De ani de zile, nu mai trecusem pragul
unei biserici. Acum fusesem atins de harul lui Dumnezeu. El mi-a transformat viata.
Atunci am luat hotararea de a va aduce si in orasul noastru pentru a tine o conferinta.
Nu putea merge la paroh pentru ca acesta era impotriva. De aceea s-a adresat unui
magistrat civil, pentru a-i pune la dispozitie o sala municipala, contra sumei de 300 de
marci. Abea s-a anuntat conferinta, prin itermediul reclamelor, ca parohul, a telefonat
industriasului zicandu-i:Cum ati organizat aceasta conferinta fara stirea mea?
Acesta i-a raspuns:Deocamdata, exista inca libertatea cuvantului si a constiintei; in
rest, domnule paroh, nu va faceti griji, nu am de gand sa corup nici un suflet. Atacul
este cea mai buna aparare isi zise parohul si veni cu amenintarea, ca va scrie un
articol in ziarul local, in care va indemna lumea sa nu mearga la conferinta. Foarte
bine raspunse industriasul, iar eu voi chema in ajutor toti ingerii pazitori ai celor din
oras, si vom vedea cine invinge. Parohul a scris articolul, care insa a fost publicat cu
intarziere, cand eu tinusem deja cu o seara inainte acea conferinta. Sala a fost plina ochi
cu lume, si din fericire am avut o statie de amplificare foarte buna, incat si cei care au
ramas pe afara, pentru ca nu mai era loc in sala, au putut auzi foarte bine. Unii i-au
telefonat parohului, ca pe viitor sa mearga el insusi la conferinta, si sa nu se mai faca de
ras cu presa.

37

PARTEA A TREIA

Purgatorul si rugaciunile pentru raposati


Reflexii asupra Purgatorului

De ce trebuie sa ne rugam pentru cei raposati?

De ce catolicii se roaga pentru morti? Este intrebarea pe care si-o pun adesea
necatolicii. Practica rugaciunilor pentru morti este din totdeauna in biserica catolica, si
este fondata pe credinta in Purgator. Reforma protestanta din sec.XVl, a desfiintat insa
aceasta credinta, asa incat multi dintre discipolii protestanti de azi, au dificultati in a
intelege aceasta traditie catolica. Biserica incurajeaza rugaciunile pentru raposati,
stabilind posibilitatea, ca de Ziua Mortilor, fiecare preot sa poata celebra trei Sfinte
Liturghii pentru cei morti. In afara de asta, dedica intreaga luna noiembrie rugaciunilor
speciale pentru sufletele din Purgator. Invitam prin urmare pe cititorii nostri necatolici
sa constate cum aceste devotiuni fata de cei morti, se bazeaza pe Sfanta Scriptura, pe
traditie si pe ratiune.

Purgatorul si rugaciunile pentru morti

Sfanta Scriptura ne obliga, in timpul vietii pamantesti, sa ne rugam si sa apelam la


mijlocirea Sfintilor si a Ingerilor, nu doar pentru cei vii ci si pentru raposati. In Cartea a
II-a a Macabeilor ni se relateaza cum Iuda, invingator intr-o batalie, s-a intors acasa cu
tovarasii sai, pentru a-i inmormanta pe evreii cazuti in lupta:A facut o colecta in care sau strans 2000 de drahme de argint. Aceasta suma a trimis-o la Ierusalim, pentru ca la
Templu sa se aduca o jertfa pentru iertarea pacatelor celor cazuti. El nu considera ca
pacatele acestora sunt grave, caci spune textul: se gandea ca cei care au murit astfel, le
era rezervata cea mai buna rasplata. Autorul sacru reda invatatura continuta in acest
pasaj:Sfant si nobil gand De aceea a adus jertfa de ispasire pentru cei morti, ca sa
fie dezlegati de pacate 2Mac.12,45. Cu toate ca fratii separati nu considera inspirate
aceste carti ale Macabeilor, trebuie sa admita cel putin ca sunt documente istorice
autentice care dezvaluie credinta evreilor cu 2oo de ani inainte de Cristos. De fapt,
autenticitatea acestor carti se bazeaza pe aceeasi autoritate ca si in cazul lui Isaia, a Sf.
Ioan si a altor carti sfinte, si pe invatatura infailibila a Bisericii, care declara inspirate
Cartile Scripturii. Mantuitorul nostru vorbeste despre iertarea pacatelor in lumea
viitoare:Si daca cineva ar spune un cuvant impotriva Fiului Omului, va fi iertat; dar
38

daca ar vorbi impotriva Duhului Sfant, nu va fi iertat nici in lumea aceasta, nici in cea
care va veni (Mt.12,32). Dupa parerea Sf. Augustin si a Sf. Grigore cel Mare, acest
pasaj se refera la Purgator. In scrisoarea catre Corintieni, Sf. Paul scrie:Lucrarea
fiecaruia va fi data pe fata, caci ziua[Domnului] o va face cunoscuta, pentru ca in foc
va fi dezvaluita si focul va arata cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea pe care
cineva o construieste deasupra, ramane, [adica faptele savarsite sunt bune], va primi
rasplata; daca lucrarea lui va fi arsa [adica daca faptele lui sunt deficitare si
imperfecte], va fi pedepsit. El va fi totusi mantuit, dar numai ca prin foc (1Cor.3,1315). Prin aceste cuvinte, apostolul Paul ne spune ca sufletul omului va fi mantuit, chiar
daca va trebui sa suporte pentru un timp flacarile focului purificator [purgatorul].
Aceasta este exegeza unanim acceptata de primii Parinti ai Bisericii; aceeasi este traditia
constanta de secole care ne vorbeste despre mormintele martirilor si despre catacombe
unde au fost inmormantate trupurile primilor crestini. In catacombele Sf. Calixt, la
portile Romei, numeroase inscriptii se fac ecoul ultimilor cuvinte ale unor crestini
muribunzi:In rugaciunile voastre, ganditi-va la noi care am plecat inaintea voastra.
Iar raspunsul supravietuitorilor: Lumina cea vesnica sa straluceasca asupra ta in
Cristos. Inscriptii asemanatoare se gasesc pe monumente funerare a numerosi crestini
din primele trei veacuri. Sunt citati adesea, sfinti Parinti ai Bisericilor Orientale si
Occidentale, referitor la obiceiul rugaciunilor pentru cei raposati. Tertulian (160-240)
vorbeste in doua pasaje diferite despre Liturghii comemorative:In fiecare an, noi
oferim o zi speciala dedicata sacrificiului pentru cei morti, ca la aniversarul nasterii
lor; si vaduva credincioasa, se roaga pentru sufletul sotului ei (care este in odihna),
si asteapta sa aiba parte de prima inviere, oferind pentru el rugaciuni cu ocazia
aniversarului mortii sale. In rugaciunea funebra pentru Imparatul Teodoziu, Sf.
Ambroziu, episcop de Milano, spune:Daruieste slujitorului Tau Teodoziu, odihna
perfecta; acea odihna pe care a-i pregatit-o pentru sfinti; eu l-am iubit si vreau sa-l
urmez pe pamantul celor vii; nu-l voi abandona pana cand nu-l vei chema pe multele
sfant. Una dintre relatarile cele mai emotionante care ne-au fost transmise cu privire la
acest subiect in scrierile Sfintilor Parinti ai Bisericii, o datoram Sf. Augustin, la
inceputul sec. V. Marele episcop, povesteste cum mama sa, pe patul mortii, i-a adresat
aceasta rugaminte:Inmormanteaza-mi trupul unde vrei; nu-ti fa griji pentru asata.
Ceea ce iti cer insa, este sa-ti amitesti de mine, oriunde vei fi, la altarul Domnului.
Amintirea acestei ultime dorinte a mamei sale, i-a inspirat Sf. Augustin acesta rugaciune
inflacarata:De aceea, te implor, o Dumnezeul meu, pentru pacatele mamei mele; sa se
odihneasca in pace alaturi de sotul ei si inspira-le, o Doamne, slujitorilor tai, fratii
mei (pe care eu ii slujesc cu limba mea in rugaciune, cu inima si cu pana de scris), si
tuturor celor care vor citi aceste randuri, sa-si aminteasca la altar de slujitoarea ta
Monica. Gasim aici, ecoul traditiei generale in Biserica primara, de a se ruga pentru
morti, ca si credinta intr-o stare numita purgator (foc purificator). Obisnuinta de a
oferi rugaciuni si jertfe pentru sufletele rudelor decedate, era profund inradacinata in
vechiul iudaism. Si asta s-a pastrat pana in zilele noastre, in ciuda migratiei si
imprastierii iudeilor in intreaga lume. De ani de zile vedem atatia evrei rugandu-se la
zidul plangerii din Ierusalim. O carte de rugaciuni, folosita in general de evreii din
America, contine urmatoarea rugaciune:
Frate care a-i plecat dintre noi, sa gasesti deschise portile cerului, sa vezi cetatea
pacii si locul sigur al bucuriilor; ingerii sa se grabeasca in intampinarea ta pentru ati
39

sluji; Tatal sa fie gata sa te primeasca. Sa-ti atingi scopul; odihneste-te in pace si invie
pentru viata. Fie ca sederea in locul bucuriilor cerului, sa fie premiul, casa si locul
odihnei fratelui nostrum raposat; ca Duhul Domnului sa-l conduca in Paradis pe acest
frate care a plecat din aceasta lume din vointa Domnului, Stapanul cerului si al
pamantului; ca Marele Rege al regilor, sa-i ofere protectie sub aripile sale in
Milostivirea sa infinita; sa se trezeasca la sfarsitul zilelor sale si sa bea din izvorul
deliciilor.
Este cel putin straniu, noteaza parintele B.L.Conway C.S.P., adeptii reformei au
inlaturat in bloc o astfel de catitate de marturii (referitoare la Purgator si la interventia
noastra pentru ei), cuprinsa in Sfanta Scriptura si in Traditie. Dar in Evanghelii,
adevarurile sunt atat de legate intre ele, incat negarea unei dogme fundamentale, trage
dupa sine in mod logic, numeroase alte adevaruri. Daca avem in vedere chiar si numai o
singura opinie gresita a lui Luther, cea referitoare la iertarea prin credinta, ne dam
seama cu usurinta ca aceasta a dus la negarea diferentei dintre pacatul de moarte si cel
venial(care se refera la pedepsele temporale), la obligatia de a savarsi binele, la
eficacitatea indulgentelor si a rugaciunilor pentru cei morti. Daca pacatele nu sunt sterse
ci numai acoperite, daca omul nou din Evanghelie este Cristos care cere dreptatea
Sa celui pacatos, bineinteles ca ar fi inutila rugaciunea pentru morti in scopul eliberarii
lor de pacate. Negarea Purgatorului din partea lui Luther, are drept consecinta: doctrina
care invata ca cea mai mare parte a crestinilor se osandesc (fapt care explica, pana la un
punct, negarea celor din timpurile noastre a vesniciei pedepselor), si supozitia, lipsita de
orice argument, ca Dumnezeu, in momentul mortii, ar purifica sufletul printr-o
schimbare magica neasteptata. Cu toate ca, cuvantul Purgator nu se intalneste in
Sfanta Scriptura, nici in Vechiul Testament, nici in Noul Testament, asa cum scrierile
Parintilor Bisericii atat din Orient cat si din Occident fac aluzie, realitatea purgatorului,
este desemnata in mod simbloic, altfel credinta in eficacitatea rugaciunilor pentru morti
n-ar mai avea nici sens, nici semnificatie.

Ratiunea pretinde Purgatorul

Chiar daca ar lipsi dovezile furnizate de Sfanta Scriptura si Traditie, ratiunea ne-ar
conduce la ideia unei stari intermediare intre cer si iad: aceasta ar cere-o. Stiut fiind
faptul ca nimic necurat nu poate intra in cer, se deduce ca un suflet care iese din
aceasta lume cu un pacat venial sau o pedeapsa neispasita pe pamant, nu poate intra
direct in cer. Acesta nici nu poate, potrivit dreptatii, sa ajunga in iad care dureaza in
vesnicie, caci nu ar fi proportie intre pedeapsa si pacatul comis. Cu multa probabilitate
se poate afirma ca un numar enorm de fiinte umane, mor avand pe suflet pacate
lesneiertatoare. Aceste suflete, nu sunt demne sa mearga direct in cer, dar nici nu pot fi
condamnate la iad. Trebuie sa existe o alta stare intermediara, in care pedeapsa sa fie
proportionata cu vina. Este ceea ce pretinde mintea sanatoasa. Aceasta stare, pe care
ratiunea o pretinde, este Purgatorul, unde sufletele sunt purificate de imperfectiunile lor
si facute vrednice de a accede in Prezenta Creatorului si Domnului nostru, la fericirea de
neinchipuit a cerului. Nu numai rugaciunile pentru raposati sunt in sintonie cu Sfanta
Scriptura, dar insusi instinctual nostru natural ne impinge sa credem realitatea
40

Purgatorului. Articolul de credinta: cred in impartasirea sfintilor, subliniaza


solidaritatea sociala si spirituala a neamului omenesc, invatandu-ne clar, modalitatea in
care ne putem ajuta reciproc in nevoile noastre. Acest adevar contribuie mult la
inblanzirea caracterului inspaimantator al mortii. Negand aceasta invatatura,
reformatorii din sec. XVI, nu numai ca au infaptuit un act de violenta la adresa Sfintei
Scripturi si a unei Traditii crestine de 15 secole, dar si un act de tulburare a instintului
nostru natural si a dorintelor inimii noastre, punand bariera gingaselor legaturi care
unesc cerul cu pamantul, sufletul prezent in trup cu sufletul eliberat de invelisul sau
pamantesc. Daca ma pot ruga pentru fratele meu atata timp cat este pe pamant, de ce nas putea sa ma rog si dupa ce el a trecut pragul vesniciei?
Distrugand trupul, moartea nu lasa oare sufletul intact? Drept urmare el nu contiuna
oare sa traisaca, sa gandeasca, sa-si aminteasca, sa iubeasca? Ce motiv pamantesc as
putea avea sa nu ma mai gandesc la fratele meu, sa continui sa-i dovedesc iubirea mea,
nu prin lacrimi inutile ci prin mijloacul eficace ale rugaciunilor si faptelor bune?
Cum ar putea crestinul sa stea in fata mormantului deschis, vazand cum este coborat
in el, trupul neansufletit al unei fiinte dreagi, si sa nu-si indrepte ochii inrositi si plini de
lacrimi spre cer, si sa faca aceasta rugaciune:O, Doamne, indura-te de sufletul dragului
nostru raposat! Uitand de tacerea religiei sale referitor la eficacitatea rugaciunilor
pentru cei raposati, si protestantul ar trebui sa-si asculte glasul inimii si sa priveasca
spre limbajul universal al iubirii si al simpatiei fata de cei raposati, limbaj inteles de toti
oamenii. De pe buzele invinetite ale pruietenului mort, nu poti sa nu intelegi rugaciunea
pe care dreptul Iob, in nefericirea sa, o adresa prietenilor:Aveti mila de mine, macar
voi, prietenii mei, caci mana Domnului m-a lovit. Faptul ca nici-o ureche umana nu
poate ramane surda la o astfel de rugaciune, este dovada clara ca inima umana n-a lasat
sa-i smulga iubirea si simpatia fata de cei care mor, de catre prejudecati religioase. Cat
priveste sufletele care au trecut pragul mortii si din Purgator ne solicita rugaciuni, am
putea spune sincer:Nu putem sa-i mai atingem cu mainile sau sa-i vedem cu ochii, dar,
slava lui Dumnezeu, iubirea si rugaciunile noastre, pot sa-i atinga.
Dupa 5o de ani de experienta in ministerul pastoral, cardinalul Gibbons povesteste un
caz care explica aceasta realitate. Am intilnit o data o tanara, care cu bunatate si cu o
gingasa iubire, statuse zile intregi langa patul de suferinta al tatalui ei grav bolnav. Dea lungul lungilor nopti de agonie, ea il ingrijea cu afectiune, umezindu-i buzele uscate,
stergandu-i transpiratia de pe frunte, asezandu-i la loc capul pe perna atunci cand
aluneca intr-o parte. Ori de cate ori, pacientul se simtea mai bine sau mai rau, in inima
ei, fie aparea soarele, fie se iveau nori negri de tristete. Iubirea filiala, ii motiva toate
jertfele. In cele din urma, tatal ei muri. Ii insoti la cimitir trupul mort. Nu era catolica.
Dar acolo, pe malul gropii, langa sicriul tatalui ei drag, rupse barierele prejudecatilor
religioase care ii inchisesera pana atunci inima, si pozitionandu-se deasupra ideilor
sectei din care facea parte, a strigat:Doamne, ai mila de sufletul lui!
Era vocea naturii si a simtului religios.
Si Tennyson, reflecta traditia crestina si simtul natural al inimii omului, cand pune pe
buzele eroului sau, muribundul rege Arthuro aceste cuvinte pe care le adreseaza
tovarasului sau de arme care i-a supravietuit:Mi-am terminat viata;Dumnezeu sa
purifice in bunatatea sa tot ce am facut. Dar tu, daca nu-mi vei mai vedea fata, roaga-te
pentru mine. Rugaciunea poate face mai mult decat tot ce se poate visa pe pamant. De
aceea, zi si noapte, fa sa se inalte catre Dumnezeu vocea ta, ca un izvor.
41

O invatatura care convinge


Cand John L. Stoddart, desi se bucurase de lumina sigura a adevarului religios, mai
bajbaia inca in intunericul dubiului, a primit de la un prieten catolic, o scrisoare care i-a
captat atentia. Aceasta scrisoare, care potrivit marturiei lui Stoddart insusi, a constituit
pentru dansul un adevart izvor de confort si lumina, trata problema Purgatorului cu o
incredibila claritate:Nu exista sisteme religioase in antichitate in care sa nu se
vorbeasca despre ceva similar [despre Purgator]. Reformatorii din sec.XVI s-au
debarasat de aceasta antica dogama a Bisericii; cand au pus in dubiu sfintenia
Liturghiei si a altor semne sacramentale ale catolicismului, a disparut si invatatura
despre Purgator. Daca sufletele mortilor trec imediat si pentru totdeauna la o stare
inalterabila, asa incat interventiile noastre nu mai au nici o eficacitate, inseamna ca
toate rugaciunile si celelalte actiuni similare pe care la facem pentru ei, sunt in zadar.
Dar daca noi credem in impartasirea (comuniunea) sfintilor, adica in comuniunea
dintre cele trei Biserici: biserica lupratoare de pe acest pamant, biserica suferitoare din
Purgator, biserica triunfatoare din Ceruri, atunci putem vorbi de o influenta asupra
sufletelor care au trecut pragul vesniciei. Foarte rar cei care trec din aceasta viata,
sunt intr-o stare perfecta de har care sa le asigure intrarea imediata in cer. Speram
deasemenea ca sunt putini cei carora conditia purgatorului le este refuzata. Nu pot
spune ca ma lasa linistit faptul ca protestantii nu cred aceste lucruri. Astfel nu mai pare
straniu, ca negarea Purgatorului ii conduce pe multi la negarea infernului. Aceasta
ultima invatatura este considerata monstruoasa in ea insasi. Toate dogmele catolice,
depind unele de altele: se mentin ori cad impreuna asemenea caramizilor unui perete.
Purgatorul este una din ideile cele mai umane si frumoase care se pot concepe. Cate
inimi zdrobite de mama, n-au fost consolate de aceasta invatatura, umplandu-le de
speranta in cazul fiilor lor rataciti! Dupa convertirea sa Stoddart si-a scria istoria
divagarilor sale religioase in cartea Rebuilding a lost Faith (Recladirea unei credinte
pierdute).

Ce spune Conciuliul Tridentin despre Purgator?

Luand in considerare ca Biserica Catolica ( condusa de Duhul Sfant si bazata pe


Sfanta Scriptura si Traditia sfintilor Parinti pastrata in sfintele Concilii, inclusiv ultimul
Conciliu ecumenic ) a invatat ca Purgatorul exista si ca sufletele sunt tinute acolo pentru
a fi ajutate de sfragiile credinciosilor, cu precadere de oferirea Sfintei Liturghii, Sfantul
Conciliu porunceste episcopilor sa vegheze, pentru ca doctrina sanatoasa referitoare la
Purgator primita de la Sfintii Parinti si de la Sfintele Concilii sa fie crezuta, profesata ,
afirmata de credinciosi si predicata cu mult zel (Conciliul din Trento, Sesiunea a VI-a.
Cf. Denzinger n.983). Sa fie anatema, cel care zice ca dupa ce a primit darul iertarii, ii
sunt sterse pacatosului cait, si vina si pedeapsa vesnica, in maniera in care nu-i ramane
42

de ispasit in aceasta viata nici o pedeapsa termporala si nici in Purgator, inainte de a fi


primit in lumina Paradisului (Conciliul din Trento, Sesiunea a VI-a. n. 840).

Aparitii ale sufletelor din Purgator unor sfinti

Ne vom limita la patru exemple care dovedesc ca si unii sfinti au primit vizitele
unor suflete din Purgator.

Sf. Maria Margareta Alacoque

Sfanta Maria Margareta Alacoque ( 1647-1690 ) scrie in autobiografia ei (Ed. 1920,


p. 98), :Aflandu-ma in fata Preasfantului Sacrament, in Sarbatoarea Trupul Domnului,
imi apare dintr-o data un suflet inconjurat de flacari. Starea sa jalnica, m-a facut sa
inteleg clar ca se afla in Purgator si din aceasta cauza am varsat multe lacrimi. Mi-a
destainuit ca in viata fusese preot benedictin si ca o data mi-a ascultat spovada si mi-a
permis sa ma impartasesc. Din acest motiv, Domnul i-a dat voie sa mi se adreseze,
pentru a-si procura o indulcire a pedepselor. Mi-a cereut sa ofer pentru el, timp de trei
luni, toate suferintele si faptele mele. La sfarsitul celor trei luni, l-am revazut invaluit in
bucurie si splendoare; intra in Paradis pentru a se bucura de fericirea vesnica. Mi-a
multumit zicandu-mi ca va veghea asupra mea, cerand ajutorul lui Dumnezeu.

Sf. Ioan Bosco

Sfantul Ioan Bosco (1815-1888) l-a pierdut in 1839 pe prietenul sau cel mai bun, pe
care l-a avut din copilarie, pe Luiggi Camollo. Cei doi amici, si-au promis unul altuia (o
promisiune indrazneata) ca atunci cand va muri primul dintre ei, va veni sa-l anunte pe
cel in viata, asupra conditiei sale in cealalta lume. In noaptea care a urmat
inmormantarii lui Luiggi, s-a auzit un zgomot inspaimantator in dormitorul in care
dormeau 20 de seminaristi. Limbi mari de foc, straluceau, apoi se stingeau. O voce a
strigat:Sunt mantuit! Toti s-au speriat foarte tare; nici unul dintre ei nu a indraznit sa
se ridice din pat pana in zorii zilei. O istorie incredibila! Dar martorii afirma unanim ca
au vazut personal aceste lucruri. (v. Von Matt, Don Bosco, p. 64-65 NZN ed. Zurigo).

Sf. Gertruda
Mareata sfanta Gertruda, autoarea celebrei lucrari Heraldul iubirii divine, moarta in
1302, a vazut intr-o zi sufletul unui calugar defunct, care prin gesturile lui i-a dat de
inteles ca inca ramanea departe de Mirele divin. Gertruda l-a intrebat motivul:Inca nu
43

sunt perfect purificat a raspuns de urmele lasate de pacatele mele. Chiar daca as fi
liber sa intru in cer in aceasta stare, n-as face-o, pentru ca, in pofida stralucirii cu care
apar in fata ta, eu stiu ca inca nu sunt vrednic sa ma prezint in fata Maestrului meu.

Sf. Cristina a Belgiei

In timpul unei viziuni i s-a permis sa contemple atat Cerul cat si Purgatorul. Ea a
auzit o voce care i-a spus:Cristina, tu esti in fericirea cerului; te las libera sa alegi: sa
ramai incepand de azi printre cei drepti sau sa te reintorci cativa ani pe pamant, pentru
a ajuta sufletele din Purgator cu faptele tale bune. Daca alegi prima alternativa, esti in
siguranta, nu trebuie sa te temi de nimic: in cealalta varianta, daca te intorci pe
pamant, vei suferi un adevarat martiriu, ajutand atatia nefericiti, dar astfel vei face mai
stralucitoare coroana ta. Cristina a raspuns:Doamne, sa ma intorc pe pamant, ca
astfel sa pot suferi pentru cei din Purgator; nu ma tem de nici o durere, de nici o
amaraciune. Revenita pe pamant, a facut fapte de pocainta extraordinare pentru
sufletele din Purgator. Multe dintre acestea, printre care si contele Luiggi di Leon, i-au
aparut, multumid cu recunostinta pentru ajutorul oferit, in urma caruia au fost eliberate
din ispasirea Purgatorului.

Muzeul sufletelor din Purgator de la Roma


Reginaldo Omes, scrie in opera sa:Se poate comunica cu cei morti? (Ed.
Pattloch). Am vizitat in repetate randuri, muzeul sufletelor din Purgator de la Roma; a
fost fondat in 1900 de catre R.P.Victor Jouet, parinte al Sfintei Inimi si fondator al
revistei Purgatorul. Acest muzeu, ofera vizitatorilor o colectie de documente
autentice, cu siguranta unica in felul ei. Se pot vedea urme de foc lasate de suflete pe
carti de rugaciune, pe misale, pe panza (camasa lui Giuseppe Leleux de Mons care are
amprente de degete arse in data de 21 ian 1789), sau haina militara, arsa rau, a unei
santinele italiene, care intr-o noapte a anului 1932, era de garda la Panteon, in fata
mormantului regelui Umberto I (asasinat in 1900) al carui spectru si-a fixat mana de
foc pe umarul sodatului, dupa ce i-a incredintat un mesaj pentru Vittorio Emanuele III.
Se mai poate vedea deasemenea o cruce ale carei semne de foc, la extremitati, sunt
evidente. Daca se admite ca astfel de semne nu sunt intamplatoare, nici inselaciuni
deliberate, atunci apare clar ca ele sunt produse de focul spiritual care invaluie
sufletele din Purgator. Aceste semne, nu pot fi explicate, decat printr-un miracol al lui
Dumnezeu care a creat in acest scop un element capabil sa arda obiectele sau sa lase
urme de pete negre, simbol al arsurii spirituale pe care o suporta aceste suflete, dupa
moarte, in timpul rezervat lor pentru ispasire.
***********************************************************
44

Rugaciuni pentru cei raposati

INGULGENTA PLENARA ZILNICA

O indulgenta plenara pe zi, nu jubiliara ci ordinara, aplicabila si pentru cei


raposati, poate fi dobandita in urmatoarele conditii, de catre oricare dintre
credinciosi si in orice zi a anului:
1. SPOVADA
2. IMPARTASANIE
3. O RUGACIUNE la alegere dupa intentia Sf. Parinte Papa.
La acestea trebuie sa adaugam una dintre urmatoarele fapte de caritate:
1. Recitarea Sf. Rozariu in comun, in biserica sau acasa.
2. Calea Crucii, in fata celor 14 Statiuni, in biserica.
3. Vizita la Sfantul Sacrament si Adoratie, pentru cel putin jumatate de ora.
4. Lectura spirituala din Sfanta Scriptura, pentru cel putin jumatate de ora, in
casa.
*Indulgenta plenara obisnuita, poate fi oferita lui Isus sau Preasfintei
Fecioare Maria, ca ei sa aleaga un suflet din Purgator care vor sa fie indulgentiat.

*Se pot salva suflete de la osanda iadului, prin recitarea dimineata si seara a
urmatoarei rugaciuni, urmate de 3 Bucura-te Marie pentru cei care mor in ziua
respectiva:
O, Preamilostive Isuse, care arzi de o inflacarata iubire pentru suflete, te rog,
pentru meritele agoniei Sfintei Tale Inimi, pentru durerile Maicii Tale
Neprihanite,
sa purifici prin sangele Tau pe toti pacatosii de pe pamant care sunt in agonie
si care trebuie sa moara chiar astazi.
Inima a lui Isus in agonie, ai mila de cei care mor!
(trei Bucura-te Marie)

Odihan cea vesnica da-o lor Doamne!


Si lumina cea fara de sfarsit sa le straluceasca lor.
Sa se odihneasca in pace! Amin.
45