Datoria publica

Datoria publica cuprinde totalitatea sumelor imprumutate de autoritatile publice centrale,de unitati administrative teritoriale si de alte entitati publice de la persoane fizice sau juridice pe piata interna si in strainatate si ramase de rambursat la un moment dat. Datoria publica fiind concentrate in cea mai mare parte in mainile bancilor,societatilor de asigurare,societatilor comerciale,din tara si strainatate este evident ca dobanzile aferente revin in proportie covarsitoare acestor categorii de creditori. Privita in timp,aceasta manifesta tendinta de crestere continua ceea ce atrage dupa sine in mod inevitabl sporirea dobanzilor aferente precum si a cheltuielilor publice totale. Asa cum s-a mai aratat statul isi procura resursele financiare de imprumut atat de pe piata interna cat si de pe piata externa.Ca urmare datoria publica contractata in interiorul tarii va fi considerata datorie interna,iar cea contractata peste granite datorie externa.

1.Datoria externa
După cum se ştie, în sens larg, datoria este reversul creditului, orice operaţiune de creditare generând, în mod obligatoriu din punct de vedere contabil, o operaţiune de debitare. Economia modernă nu poate fi concepută fără o dezvoltare corespunzătoare a creditului. Practica a dat însă datoriei un sens mai restrâns. Pornind de la faptul că orice subiect de drept poate fi, pe o anumită perioadă, atât debitor cât şi creditor, datoriile şi împrumuturile acestuia se compensează reciproc; în acest sens restrăns, numai anumite operaţiuni de credit semnifică existenţa unei datorii nete. Datoria externă, atât ca definiţie, cât şi ca mod de calcul, poate avea înţelesuri diferite. În sensul cel mai larg, datoria externă este totalitatea sumelor de bani sau a altor proprietăţi datorate în exterior de toţi rezidenţii unei ţări. Această accepţiune, foarte largă, nu este utilizată decât în afirmaţii generale şi intuitive. Practic este imposibil de calculat şi apreciat datoria externă a unei ţări în sensul ei cel mai larg, datorită diversităţii care există în domeniul condiţiilor de îndatorare, adică a diversităţii deosebite care există în operaţiunile financiare pe care le efectuează o ţară. Din acest considerent, în mod curent noţiunea de datorie externă se foloseşte mai ales în sensuri restrănse. Primul element care poate restrânge sensul în care este definită datoria externă se referă la durata de îndatorare, respectiv durata creditelor sau împrumuturilor externe. De obicei, creditele sau împrumuturile curente sunt excluse din datoria externă, ele fiind considerate operaţiuni financiare indispensabile ce însoţesc fluxurile materiale; în cadrul operaţiunilor financiare curente intră datoriile uzuale rezultate din rulajul zilnic al activităţii economice externe, precum şi operaţiunile financiare pe termen scurt(o lună, 3 luni, 6 luni sau un an). Modul în care este înţeleasă noţiunea de operaţiune pe termen scurt în literatura de specialitate nu este acelaşi, dar, de obicei, toate operaţiunile

financiare cu termen mai mic de un an de zile intră în această categorie. Al doilea element care poate restrânge sensul în care este definită datoria externă este constituit din celelalte condiţii în care sunt obţinute creditele sau împrumuturile externe. Există credite şi împrumuturi obţinute în condiţii precise(dobândă fixă sau stabilită contractual în funcţie de dobânda pieţei financiare de referinţă, perioada de rambursare stabilită contractual, etc.), dar, în acelaşi timp, există şi alte intrări de capital, în special investiţiile directe, care nu au condiţii precise(se pot repatria dintr-o dată, profiturile diferă în funcţie de activitatea economică, etc.). Majoritatea definiţiilor exclud investiţiile directe din sfera surselor datoriei externe, pornind de la considerentul că acestea sunt efectuate pe perioade nedeterminate. De asemenea, donaţiile sunt excluse din sursele datoriei externe, iar creditele şi împrumuturile externe sunt corectate cu cuantumul donaţiei pe care îl cuprind, pentru a se obţine cifra reală a datoriei externe. În unele cazuri, în datoria externă dintr-o anumită perioadă nu se include împrumuturile care au o perioadă de graţie mai mare, de peste 10-15 ani, sau chiar cele care încă nu incumbă plăţi în contul serviciului datoriei(rambursare şi dobănzi), deoarece se porneşte de la ideea că, în realitate, povara datoriei generată de aceste împrumuturi nu există. Al treilea element care poate restrânge sensul definiţiei datoriei externe este natura creditorului. De multe ori, având în vedere că unii creditori acordă împrumuturi în condiţii mai avantajoase datorită legăturilor speciale care există între debitor şi creditor, creditele şi împrumuturile externe obţinute din asemenea surse sunt excluse din definirea şi calculul datoriei externe(de exemplu, creditele obţinute de societatea-fiică de la societatea mamă din exterior). Un al patrulea element care poate restrânge sensul definiţiei datoriei externe este caracterul debitorului. În unele cazuri, din datoria externă a unor ţări se exclude datoria contractată în exterior de sectorul privat, iar în cazuri extreme, din datoria externă se exclud şi împrumuturile sau creditele obţinute de anumite agenţii publice, astfel că există situaţii în care datoria externă este asimilată numai cu datoria externă a guvernului. Definiţia datoriei externe consacrată la nivel internaţional în urma cercetărilor de către organismele internaţionale, care au ca obiect principal de activitate creditarea ţărilor cu probleme în asigurarea necesităţilor financiare prezintă datoria externă brută la un moment dat ca fiind “suma totală a pasivelor contractuale utilizate şi neachitate a rezidenţilor faţă de nerezidenţi, şi obligaţia rezidenţilor de a rambursa ratele de capital,cu sau fără dobândă, sau de a achita dobânda, cu sau fără ratele de capital”. Din cele de mai sus se poate extrage definiţia serviciului datoriei externe, noţiune care înglobează totalitatea plăţilor externe(rate de capital, dobânzi şi comisioane) derivate din datoria externă, pe parcursul unui an. 1.1Datoria externa a Romaniei În cazul României se impune necesitatea organizării activităţii de administrare a datoriei externe într-un cadru eficient, sub incidenţa unei strategii bine conturate de

îndatorare, integrată în programul de dezvoltare economico-socială a ţării. Aceasta pentru că împrumuturile externe nu contribuie la creşterea economică în condiţiile în care sunt utilizate pentru finanţarea activităţilor neproductive sau pentru contrabalansarea exporturilor excesive de capital;de fapt, în acest caz, împrumuturile respective ar putea chiar agrava presiunile ce se exercită asupra balanţei de plăţi. În plus, chiar dacă deficitul balanţei de plăţi este generat de factori permanenţi, finanţarea îndelungată a acestuia prin împrumut extern poate întarzia ajustările necesare şi poate agrava problemele fundamentale ale balanţei de plăţi. Devine evident faptul că o utilizare ineficientă a intrărilor de capital străin perpetuează contractarea de împrumuturi şi provoacă în final o criză a datoriei. ♦ Cadrul instituţional Gestionarea datoriei externe în România este reglementată prin trei acte normative:
a) Legea nr.91/1993 privind datoria publică, act care reglementează atribuţiile Ministerului

Finanţelor şi ale Băncii Naţionale a României cu privire la datoria publică directă şi/sau garantată;
b) Legea nr.101/1998 privind Statutul Băncii Naţionale a României; c) Regulamentul Băncii Naţionale a României nr.3/1997 privind efectuarea operaţiunilor

valutare, prin care se reglementează atribuţiile acesteia în domeniul datoriei comerciale negarantate. Responsabilităţile monitorizării angajamentelor externe pe temen mediu şi lung revin :
1. Băncii Naţionale pentru :

a) Împrumuturile care fac obiectul datoriei externe private(comerciale negarantate);
b) Împrumuturile de natura datoriei publice directe, astfel: -

acordate de FMI şi G24 în scopul echilibrării balanţei de plăţi externe; contractate direct de către BNR, cu împuternicirea Parlamentului, de pe pieţele internaţionale de capital, în scopul consolidării rezervei valutare a statului. 2. Ministerului de Finanţe pentru :

a) împrumuturile de natura datoriei publice directe, astfel: -

acordate de organisme financiare internaţionale pentru ajustarea structurală a economiei; contractate de la bănci comerciale străine sau de pe pieţele internaţionale de capital pentru finanţarea deficitului bugetar sau a unor proiecte de investiţii de importanţă naţională;

-

b) împrumuturile contractate de agenţii economici sau instituţii publice, cu garanţia statului,

astfel:
-

acordate de organisme financiare internaţionale pentru finanţarea unor proiecte de investiţii specifice; contractate de la bănci comerciale străine sau de pe pieţele internaţionale de capital pentru finanţarea unor proiecte de investiţii publice sau private; contractate de la companii nebancare, pentru finanţarea importurilor de materii prime, echipamente şi tehnologie.

-

-

Prin atribuţiile care îi revin, în conformitate cu prevederile Statutului, Banca Naţională a României urmăreşte, pe bază agregată, fluxurile şi stocurile generate de angajamente externe pe termen scurt, comerciale şi financiare. În domeniul datoriei externe directe şi garantate de stat, conform prevederilor Legii datoriei publice, Parlamentul stabileşte anual plafonul de îndatorare externă.

♦ Dezechilibrul structural al economiei româneşti Rădăcinile a ceea ce se poate numi dezechilibrul structural al economiei româneşti coboară în timp până la începutul anilor ’70, când, folosind o argumentaţie mai degrabă ideologică decât strict economică, autorităţile române au decis industrializarea în ritm sufocant. România a aderat la FMI şi Banca Mondială în 1972 şi a lansat un supraambiţios program de investiţii, aproape în exclusivitate bazate pe tehnologie occidentală: petrochimie, metalurgie, ciment, maşini grele, dar şi elicoptere, autoturisme, motoare electrice, avioane mediu curier. Din păcate această dezvoltare a generat o dramatică dependenţă de pieţele externe, atât pentru materii prime, cât şi pentru desfacerea unor produse prea puţin sofisticate; în al doilea rând, pentru că eficienţa economică reală a proiectelor a fost prea puţin, dacă a fost, luată în calcul; în al treilea rând, balanţa de plăţi externe a devenit mai mult decât vulnerabilă la şocuri externe, ca urmare a nivelului greu sustenabil al serviciului datoriei externe: la apogeu, datoria externă a ajuns la circa 280% din exportul de bunuri şi servicii în devize convertibile. După declanşarea “şocului” datoriilor externe de la începutul anilor ’80, autorităţile române au schimbat cu 180o orientarea politicii economice – înspre rambursarea în ritm forţat a datoriilor, prin generarea unor excedente dramatice în contul curent, concomitent cu menţinerea unei rate a acumulării cifrate la peste 30% din PIB. Cifrele reci par incredibile : în perioada 1983-1989 România a rambursat credite în valoare de 13,8 miliarde dolari şi a plătit dobânzi de 4,5 miliarde dolari, în condiţiile în care exporturile în devize convertibile depăşeau cu greu 5 miliarde dolari anual. În perioada 1983-1989, consumul final al populaţiei a reprezentat numai 50-53% din PIB-ul fiecărui an.

Comprimarea brutală a importurilor a dus, printre altele, la uzura fizică şi morală prematură a echipamentelor şi tehnologiilor achiziţionate un deceniu mai înainte şi la întârzierea costisitoare a unor proiecte majore de investiţii, cum ar fi centrala nuclearoelectrică, construită cu tehnologie canadiană. Primul reactor a putut intra în funcţiune abia în 1996, cu o întârziere de peste 5 ani faţă de proiect. Pe scurt, prăbuşirea comunismului în 1989 a găsit o Românie fără datorii externe şi cu rezerve valutare considerabile, dar cu economia vlăguită şi grav dezechilibrată structural. După mai bine de două decenii cu rate ale acumulării de peste 30% din PIB, după ce s-a împrumutat pentru dezvoltare şi a restituit intempestiv circa 15 miliarde dolari, România şi-a încheiat experienţa de economie planificată centralizat fără datorii, dar cu un PIB pe locuitor de numai 1.400 dolari, penultimul din Europa. Deşi la începutul anului 1990 România nu întregistra datorii externe şi dispunea de rezerve valutare de circa 1,5 miliarde dolari, această situaţie era rezultatul politicilor economice iraţionale de forţare a exporturilor şi amputare exagerată a importurilor. Ulterior, neconcordanţa dintre mecanismul de alocare a resurselor şi performanţa economică, reglarea forţată, “încordată” a echilibrului din economie, au condus la discrepanţe grave în cadrul sistemului, atribuind economiei o stare “normală” de “dezechilibru stabil”(cauzat în fond de restricţia de ofertă). Tabloul iluzoriu al cifrelor favorabile s-a deteriorat an de an, dezechilibrul structural al economiei adâncindu-se şi antrenând deficite continue şi în bugetul de stat. Datoria externă pe termen mediu şi lung a crescut într-un ritm mediu anual de aproximativ 1 miliard dolari , de la practic zero în 1990, la 8,3 miliarde dolari SUA în 1999. Se remarcă însă modificarea de amploare a structurii acesteia, ce ilustrează maturizarea, deşi lentă, a economiei româneşti. Astfel, dacă în 1990, datoria publică(directă şi garantată) reprezenta 97% din totalul angajamentelor pe termen mediu şi lung, la sfârşitul anului 1999 aceasta reprezenta 81,5%, diferenţa fiind constituită de datoria privată. Datoria publică directă(contractată direct de către stat) La sfârşitul anului 1991, organismele financiare internaţionale erau principalii creditori externi ai României, deţinând 73,1% din totalul împrumuturilor pe termen mediu şi lung ale ţării, aceste împrumuturi reprezentând, la momentul respectiv, finanţare excepţională. Dintre creditorii oficiali, Fondul Monetar Internaţional se afla în capul listei cu o pondere de 70,8%, pondere ce a continuat să crească până în 1994, după care a scăzut, astfel încât în prezent ea a ajuns la 7,6%. Creditorii oficiali(fie bilaterali, fie multilaterali) au rămas majoritari până la sfârşitul perioadei analizate, dar rata de creştere a acestora s-a aplatizat an după an, în favoarea creditorilor privaţi. Începând din 1996, România, prin Banca Naţională, a pătruns pe piaţa privată de capital, prin împrumuturi sindicalizate şi emisiuni de obligaţiuni. Pentru a putea efectua astfel de operaţiuni, Banca Naţională a primit împuternicirea Parlamentului prin Legea nr.118/1996, în virtutea recunoaşterii prestigiului şi încrederii de care se bucură această instituţie în mediile financiare internaţionale. Operaţiunile au fost minuţios pregătite,

obiectivul declarat fiind mai puţin acela de a finanţa deficitul extern, cât de a consolida rezervele valutare şi a deschide calea pieţei de capital pentru întreprinzătorii români, cu atingerea aparentă a ambelor obiective : rezervele valutare au crescut, iar accesul la capitalul străin privat a fost deschis, materializându-se prin operaţiuni directe sau intermediate de bănci ce operează în România. Pe lângă avantajele decurgând din operaţiunile de acest tip desfăşurate în anul 1996, momentul a constituit şi prima indicaţie a lipsei unei management coerent al datoriei externe. Astfel, ca parte a preţului inerent primei ieşiri pe pieţele internaţionale de capital, scadenţele de numai trei ani s-au suprapus exact peste vârful, deja existent, al serviciului datoriei externe din 1999(cifrat la circa 2,1 miliarde dolari SUA în evaluările de la sfârşitul anului 1995) generat de creditele pentru sprijinirea balanţei de plăţi contractate cu G24 în anii 1991-1992. Apoi, prima emisiune de obligaţiuni a avut drept ţintă piaţa Japoniei(cu o supraofertă de capital la vremea respectivă), generând un angajament în yeni japonezi, valută forte cu o pondere extrem de redusă în operaţiunile de comerţ internaţional ale economiei româneşti şi, implicit, în structura rezervelor valutare ale ţării. Aceste dezavantaje pe termen mediu ale primelor operaţiuni efectuate în anul 1996, au drept cauză structurală lipsa unei strategii de bază a îndatorării externe, strategie imposibil de realizat în lipsa unei adoptări, în condiţii de consens general la nivelul deciziei politice, a unui program fezabil şi coerent de dezvoltare a economiei naţionale, urmat de un program naţional de investiţii pe termen mediu şi lung. Datoria cu garanţie publică Contractarea de angajamente externe garantate public a reprezentat o inevitabilă treaptă în acceptarea sectorului privat în creştere de către partenerii străini. În multe cazuri, garanţia publică, insuficient de clar definită, a ajuns o sursă de hazard moral, context în care profitul rămâne privat, dacă afacerea merge bine, dar pierderea este publică, în caz contrar. Primele contracte de credit cu garanţia statului s-au materializat în 1992(sold de 309 milioane dolari la 31.12.1992), ponderea acestei categorii în total datorie pe termen mediu şi lung fiind de 12,5%. La finele anului 1999, soldul a crescut de aproximativ 7 ori, depăşind 2 miliarde dolari, ponderea în total dublându-se, atingând nivelul de 24,2%. Datoria pe termen scurt Angajamentele externe pe termen scurt au provenit, în perioada de referinţă, cu precădere din operaţiunile comerciale şi mai puţin din împrumuturi financiare. Volumul datoriei externe pe termen scurt s-a situat în mod constant în jurul valorii de 1 miliard dolari SUA, ceea ce a dus la scăderea ponderii acesteia în datoria externă brută de la 79,8% în 1990 la 9,9% la finele anului 1999. Eventuala deschidere a pieţei titlurilor de stat(emise în valută sau în monedă naţională) către cumpărătorii nerezidenţi ar putea crea mari probleme în acest domeniu al îndatorării externe pe termen scurt, în absenţa unor reglementări foarte riguroase, care să permită cel puţin monitorizarea statistică a acestui tip de operaţiuni.

Structura pe destinaţii şi pe ramuri economice a datoriei Pe parcursul perioadei de tranziţie România a avut nevoie de finanţare externă pentru:  ajustări structurale  finanţarea externă a bugetului(în total, în proporţie de 26,8% la sfârşitul lui 1999)  finanţarea unor proiecte de investiţii(57,8% în aceeaşi perioadă)  consolidarea rezervelor valutare ale statului(12,2% - sfârşitul anului 1999)  restul de 3,2% fiind utilizat pentru consumul productiv şi final. În ceea ce priveşte structura pe ramuri a datoriei externe, se constată că principalele ramuri spre care au fost direcţionate împrumuturile externe sunt:
    

agricultura, cu o pondere de 6,39% în totalul datroriei externe; industria energetică, 9,19%; transporturi, 7,48%; telecomunicaţii, 3,96%; industrie financiar-bancară, 3,74%; apărare, 3,08%.

Ca o concluzie, putem afirma că acestă finanţare, necesară pentru completarea resurselor interne, a generat datorie externă care s-a situat în parametri sustenabili. Având însă în vedere că în anii următori serviciul datoriei externe atinge nivele de vârf, iar rezultatele concrete din economia reală nu sunt încă pe măsura obiectivelor propuse în programele de reformă, este necesar ca managementul datoriei externe şi strategia de îndatorare externă să fie parte integrantă a politicilor macroeconomice elaborate de factorii de decizie. ♦ Perioada 2000-2006 In perioada 2000-2006,datoria publica externa a Romaniei, exprimata in euro,a crescut cu 39%.In tot acest interval de timp,cvasitotalitatea acestei datorii a fost contractata pe termene medii si lungi.In anul 2006 datoria publica externa medie pe locuitor de 494 euro era cu 43.8%mai mare decat in 2000,cand au inceput negocierile cu autoritatile comunitare de la Bruxelles pentru aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. In ceea ce priveste gradul de indatorare a tarii noastre fata de strainatate,la 31 decembrie 2006,aceasta era de 11% in raport cu PIB,(fiind cu 8 puncte procentuale mai scazut decat in anul 2000) si de 34.2% in raport cu exportul de bunuri si servicii (-24 de puncte procentuale fata de anul de referinta).

La finele anului 2006 datoria publica externa era contractat direct de stat,in proportie de 65.3% si provenea de la institutii multilaterale (BIRD,BEI,BERD,UE,FMI,FDS-CE59.2%),emisiuni de obligatiuni prin intermediul mai multor banci internationale (33%),precum si de la institutii bilaterale si alti creditori privati.Datoria public garantata reprezenta 34,7% din datoria publica externa si era localizata la institutii multilaterale (10.1%),investitii de portofoliu (2.6%) si alti creditori privati (87.3%). Datoria externa public garantata a fost destinata finantarii de priecte privind sistemul energetic,aprararea nationala si ordinea publica,industria,transporturile,agricultura,sectorul sanitar,educatia ,etc. Evolutia efortului valutar determinat de rambursarea imprumuturilor ajunse la scadenta si de achitarea dobanzilor si a comisioanelor aferente datoriei publice externe in perioada 2000-2006,este prezentata in tabelul urmator: Evolutia serviciului datoriei publice externe a Romanieie in perioada 2000-2006 Indicatori Serviciul datoriei publice externe,total Din care: Rambursari imprumuturi externe Plati de dobanzi si comisioane Ponderea serviciului datoriei publice externe in serviciul datoriei publice totale Ponderea serviciului datoriei publice externe in exportul de bunuri si servicii Ponderea dobanzilor si comisioanelor aferente datoriei publice externe in exportul de bunuri si servicii Mil. euro Mil. euro 12.9 % 17.9 18.5 14.2 13.4 12.9 16.1 1032. 8 441.0 1735.4 1888. 6 505.0 1293. 9 517.8 1325.8 1492. 0 544.2 1182.1 U.M. 2000 Mil. euro 1473. 8 2001 2237.7 2002 2393. 6 2003 1811. 7 2004 1843.8 2005 2036. 2 2006 1720.5

502.3

518.0

538.4

13.1 %

17.6

16.3

11.6

9.7

9.1

6.8

3.9 %

3.9

3.4

3.3

2.7

2.4

2.1

Sursa:Ministerul Economiei si Finantelor,Banca Nationala a Romaniei si Institutul National de Statistica. In perioada 2000-2006 in serviciul datoriei publice externe a totalizat 13517.3 mil de euro,din care 73.6% a servit pentru rambursari de imprumuturi si 26.4 % pentru plata dobanzilor si comisioanelor aferente. In primii ani ai perioadei de referinta,rata serviciului datoriei publice externe in raport cu datoria publica externa a inregistrat o tendinta de crestere de la 19.1% la 26.3% dupa care aceasta a scazut treptat in urmatorii 4 ani pana la 16.1% (in 2006). In medie serviciul datoriei publice externe a reprezentat 20% fata de datoria publica externa (soldurile anuale cumulate in suma de 67727 mil euro). Serviciul datoriei publice externe a manifestat o tendinta de scadere relativa si in raport cu exportul de bunuri si servicii de la 17.6 % in 2001 la 6.8 % in 2006. ♦Perioada 2007-2008

Print

Atât ponderea în PIB, cât şi cuantumul datoriei au fost mai mici în 2006 decât anul anterior Potrivit datelor centralizate la Ministerul Finanţelor Publice (MFP), datoria publică externă a României însuma la finele anului trecut 10,28 miliarde de euro, în scădere cu 662,5 milioane de euro faţă de 2005. În schimb, nivelul datoriei publice guvernamentale interne a urcat semnificativ, până la echivalentul a 7,4 miliarde de euro. Nivelul datoriei totale a însumat circa 17,6 miliarde de euro, reprezentând mai puţin de 20% din PIB, iar ponderea datoriei externe în PIB - evidenţiată şi în graficul alăturat - a fost, în 2006, mai mică de 11%. România are în continuare unul dintre cele mai reduse niveluri ale datoriei publice externe din Europa.

Pe componente, datoria contractată direct de stat reprezintă 62,5%, restul de 37,5% reprezentând datoria externă garantată de stat, potrivit MFP. Până la finele anului 2007, plăţile scadente în contul datoriei publice externe directe şi garantate de Ministerul Finanţelor Publice însumează 935 milioane de euro. Creditorii oficiali deţin aproape jumătate din creanţe Analiza datoriei publice guvernamentale externe efective în funcţie de creditor arată că 47,3% reprezintă datoria contractată cu creditorii oficiali, inclusiv împrumuturile FMI. Creditorii privaţi, care includ băncile comerciale, emisiunile de obligaţiuni şi alte surse, reprezintă 52,7% din total, conform datelor MFP. La finele anului trecut, Ministerul Finanţelor Publice a anunţat că intenţionează să revină pe pieţele internaţionale de capital, în 2007, cu emisiuni de titluri în valoare aproximativă de 500 milioane de euro. Statele care vor să adopte moneda unică trebuie să aibă o datorie publică mai redusă de 60% din PIB, iar nivelul deficitului bugetar trebuie să fie de maximum 3% din Produsul Intern Brut. Deficitul bugetar şi activele neperformante au adus datoria internă la 23 miliarde lei Cea mai mare parte a datoriei publice guvernamentale interne, respectiv 94,2%, este reprezentată de datoria directă, în sumă de 23,68 miliarde de lei, generată de deficitul bugetar consolidat şi de activele neperformante preluate de stat la datoria publică, pe bază de legi speciale. Datoria publică guvernamentală internă garantată, generată de garanţiile pentru creditele interne contractate în lei şi în valută totaliza la sfârşitul anului trecut 1,46 miliarde de lei. Pentru anul 2006, plafonul de îndatorare publică internă a fost stabilit la suma de 9,6 miliarde de lei, iar gradul de acoperire cu credite interne a acestui plafon a fost la 31 decembrie de 29,32%.
http://www.adevarul.ro/articole/2007/datoria-externa-a-romaniei-a-scazut-cu600-milioane-de-euro.html

Datoria externa a Romaniei pe termen mediu si lung a crescut in primele doua luni ale acestui an cu 1,9% fata de finalul anului trecut, pana la 38,912 miliarde euro, ca urmare a majorarii datoriei sectorului privat si a celei publice directe. La sfarsitul lui 2007, datoria externa pe termen mediu si lung era de 38,175 miliarde euro, fata de luna trecuta, cand estimase datoria de la finalul anului 2007 la doar 37,075 miliarde euro, potrivit BNR. Datoria externa negarantata public insuma 25,29 miliarde euro la 29 februarie 2008, mai mare cu 2,9% (721 milioane euro) fata de sfarsitul anului trecut. In acelasi timp, datoria publica directa, care scazuse anul trecut, a sporit semnificativ, cu 3,69%, in intervalul ianuarie-februarie, de la 7,299 miliarde euro la 7,568 miliarde euro.

In schimb, datoria garantata public s-a redus in ianuarie cu 39 milioane euro fata de finalul anului trecut pana la 3,05 miliarde euro, cea mai mare parte a acesteia (2,915 miliarde euro) fiind pentru entitati din sectorul public si doar o mica parte (135 milioane euro) pentru sectorul privat. a insumat in primele doua luni ale acestui an 1,173 milioane euro, din care trei sferturi pentru datoria negarantata public. Depozitele constituite pe termen lung in Romania de nerezidenti au scazut semnificativ, cu 214 milioane euro pana la 3,005 miliarde euro, in primele doua luni din 2008, dupa o lunga perioada de crestere, aproape continua.

Sursa: Wall-Street, 16 Aprilie 2008 http://www.9am.ro/stiri-revista-presei/Business/89711/Datoria-externa-a-Romaniei-acrescut-in-primele-doua-luni-ale-anului-cu-1-9.html

3.Deficitul bugetar
In numeroase tari dezvoltate sau in curs de dezvoltare,ca urmare a cresterii mai rapide a cheltuielilor decat a veniturilor publice,bugetele se intocmesc si se incheie,tot mai frecvent,cu deficit.Deficitul bugetar e considerat un fenomen specific finantelor contemporane.Cauzele deficitului bugetar sunt multiple si vizeaza atat proproa economie cat si conjunctura internationala.Deficitul bugetar este cauzat de cresterea accelerata a cheltuielilor publice,de incetinirea ritmului de crestere a veniturilor publice sau de fenomene conjuncturale ce isi transmit influenta prin intermediul cursului de schimb si al ratei dobanzii. Un deficit bugetar apare atunci când cheltuielile unei entităţi (un guvern) depăşesc încasările. Opusul deficitului bugetar este excedentul bugetar. Deficitul bugetar total = Deficit structural + Deficit ciclic Un deficit bugetar este de calitate atunci când îndeplineşte două condiţii obligatorii:

deficitul se reflectă, în totalitate, în cheltuieli de investiţii şi, în special, în realizarea infrastructurii; deficitul este acoperit cu resurse financiare sigure, pentru a nu apela la emisiuni monetare inflaţioniste.

In Romania constructia bugetara a promovat in perioada 2000-2006 un buget orientat catre sustinerea procesului de integrare europeana,prin adoptarea unui cadru bugetar multianual,prin identificarea principalelor tinte si orientarii ale politicii fiscal-bugetare si protectia principalelor politici publice intr-un orizonta mediu de timp.Indicatorii bugetului au pus in evidenta imbunatatirea conditiilor sociale prin sprijinirea politicilor in domeniul protectiei sociale,sanatatii,educatiei,mediului,apararii nationale,ordinii publice si sigurantei nationale. Deficitul bugetar inregistrat in 2006 de 2.5% din PIB in concordanta cu criteriul de convergenta in domeniul bugetar,pe fondul cresterii economice din ultimii ani a contribuit substantial la aderarea Romaniei la UE incepand cu 1 ianuarie 2007. ♦ Vosganian: Deficitul bugetar a urcat la 2,9% din PIB în noiembrie http://www.mediafax.ro/economic/vosganian-deficitul-bugetar-a-urcat-la-2-9-din-pibin-noiembrie.html?1686;3607794 BUCUREŞTI / 17:22, 4.12.2008 Deficitul estimat al bugetului a urcat după 11 luni la 2,9% din PIB, în condiţiile unei scăderi drastice a veniturilor în octombrie şi noiembrie, ca efect al crizei, cu 1,3 miliarde euro sub nivelul programat, a declarat, pentru MEDIAFAX, ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian. "În ultimele două luni situaţia s-a deteriorat atât în ceea ce priveşte cifra de afaceri a companiilor, cât şi rata falimentelor. Firmele utilizează tot mai mult creditul fiscal, pentru că există şi probleme de lichiditate. Am discutat cu premierul un program foarte sever pe luna decembrie pentru a ne încadra în 3% din PIB, sau să reuşim să evităm depăşirea acestui prag cu mai mult de 0,1 - 0,2% din PIB", a spus Vosganian. El a arătat că a cerut, în prima parte a anului, reducerea la 2,3% din PIB a deficitului consolidat programat pentru 2008 tocmai pentru că se aşteapta la un impact al turbulenţelor financiare internaţionale în economia reală românească în ultimele luni. Până la sfârşitul săptămânii, Finanţele vor prezenta Guvernului o situaţie a cheltuielilor programate în decembrie, pentru a vedea unde se pot diminua anumite sume, cu excepţia celor care trebuie şi vor fi onorate, respectiv salarii, pensii, datorie publică şi cofinanţare. "Ne vom uita ce cheltuieli cu prime, noi comenzi sau alte cheltuieli de bunuri vor putea fi amânate sau reduse. Dacă nu am fi avut această scădere de venituri şi bugetul administraţiilor locale, nu am fi avut probleme. Şi în condiţiile actuale, pe bugetul de stat putem să ţinem deficitul în limitele pe care ni le-am propus", a adăugat Vosganian. Ministrul Finanţelor a explicat că se vor căuta soluţii pentru a limita cheltuielile din decembrie efectuate de autorităţile locale din fondul de rulment, precizând că se urmăreşte zilnic fluxul din contul acestui buget. După primele zece luni, bugetul consolidat a avut un deficit de aproximativ 1,6% din PIB.

La începutul lunii noiembrie, Comisia Europeană a anunţat că anticipează o majorare a deficitulului bugetar al României la 3,5% din PIB în 2008, peste nivelul maxim impus prin Tratatul de la Maastricht, din cauza majorării cheltuielilor publice, în special prin creşterea salariilor, subvenţiilor şi transferurilor sociale. De asemenea, CE anticipa o adâncire a deficitului la 4% din PIB în 2009.

♦ Efectele deficitului bugetar Efectele in plan economic ale deficituilui bugetar sunt multiple.In orice tara,existenta deficitului bugetar majoreaza datoria publica,crescand in viitor serviciul acesteia,respectiv rambursarile,dobanzile si comisoanele exigibile in fiecare an pentru stingerea datoriei publice interne si externe.Acoperirea serviciului datoriei publice presupune echilibrarea veniturilor curente provenind in special din impozite si taxe,in detrimentul efectuarii altor cheltuieli publice care sa produca bunuri si servicii suplimentare. Măsuri pentru reducerea deficitelor bugetare
• • • • •

prioritate reducerea cheltuielilor publice reducerea cheltuielilor administraţiei eliminarea subvenţiilor mărirea bazei de impozitare (cât mai puţin de la cât mai mulţi) accent pe impozitele indirecte

♦ Ministerul Finanţelor a anunţat o serie de măsuri menite a reduce deficitul bugetar adică diferenţa dintre banii încasaţi şi cei pe care îi cheltuie Guvernul.
http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2008/02/080220_administratie_locala .shtml

Dacă rectificarea bugetară nu va fi făcută până la sfârşitul lunii martie, România ar risca penalizări din partea Uniunii Europene. De reducerea cheltuielilor ar urma să fie serios afectate toate instituţiile publice din România. Ministrul Economiei şi Finanţelor, Varujan Vosganian, cere să fie blocată creearea unor posturi suplimentare în instituţiile publice.

În plus, vor fi interzise cheltuieli precum cumpărarea unor maşini, dotări cu telefoane noi, mobilier ori aparate de aer condiţionat. Propunerile au fost prezentate marţi comisiilor parlamentare de buget finanţe, după cum spune la BBC preşedintele comisie de la Camera Deputaţilor, Aurel Gubandru. "Blocarea posturilor şi achiziţiilor vor fi aplicate în toate instituţiile publice care consumă bani de la buget". "De asemenea, vor fi impozitate primele şi alte drepturi salariale şi vor fi reduse unele sporuri care au fost aprobate până acum şi sunt considerate excesive", spune Aurel Gubandru. Potrivit analizei Ministerului de Finanţe, în unele instituţii publice valoarea sporurilor acordate lunar depăşeşte fondul de salarii. Ministrul Vosganian a cerut tuturor ministerelor să prezinte lista acestor sporuri, care ar urma să fie reduse ori desfiinţate. Diminuarea cheltuielilor ar fi menită să reducă deficitul bugetar al României, de la 2,7 la sută la 2,3 procente, în condiţiile în care Guvernul a anunţat că estimările pentru anul acesta ar fi periculos de mari. Depăşirea limitei de 3% ar putea duce la sancţiuni financiare din partea Uniunii Europene. Bani mai puţini - servicii mai slabe De cealaltă parte, sindicatele funcţionarilor publici sunt de părere că bani mai puţini înseamă servicii publice de slabă calitate. Vasile Marica e preşedintele Alianţei Federative a Sindicatelor Funcţionarilor Publici. “În fiecare an vine cineva şi zice că micşorăm cheltuielile şi din cauza asta nu avem consumabile, nu avem cu ce să ne facem treaba, mulţi apelează la agenţii economici să-i ajute”. “Funcţionarii publici lucrează cu pixuri de la ei de acasă. Lucrurile sunt destul de grave în sistem, iar premierul şi Guvernul nu conştientizează aceste lucruri”, spune la BBC Vasile Marica. Vasile Marica spune că există o diferenţă semnificativă între bugetele alocate instituţiilor mici din ţară, care de multe ori nu au bani destui pentru cheltuielile curente şi sumele pe care le primesc ministerele, de pildă. Domnul Marica precizează la BBC că sindicatele funcţionarilor publici se pregătesc de proteste, laolaltă cu celelalte organizaţii sindicale din ţară. Probleme ale administraţiilor locale Administraţiile locale, de cealaltă parte, atrag atenţia că bugetele au fost insuficiente şi până acum.

“Noi avem salarii 22-23 de miliarde, iar veniturile la bugetul local sunt de 12 miliarde pe an. Anul trecut ne-au dat un buget de numai 3 miliarde, şi aşa am intrat în anul 2008 cu un deficit din start de 60 de miliarde“, spune Ioan Cosma, primarul oraşului Negreşti din judeţul Vaslui. O altă propunere a Guvernului limitează împrumuturile care pot fi luate de Primării. Ministerul Finanţelor va garanta creditele numai dacă administraţiile locale au întocmit planuri bugetare care să asigure restituirea sumelor. Deciziile vin în timp ce agenţia internaţională de evaluare Fitch a publicat un raport în care scrie că primăriile din România sunt încă prea dependente de autorităţile centrale. Guvernul nu urmăreşte numai restrângerea cheltuielilor ci şi mărirea numărului de impozite. Recent, a intrat în vigoare o altă măsură a Guvernului care prevede impozitarea primelor şi sporurilor primite de angajaţi. E vorba de primele de sărbători, cadourile, abonamentele telefonice sau mijloace de transport. Toate acestea vor fi colectate la fondul de asigurări sociale fiind folosite la plata pensiilor.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful