WNSTITUTUL eee cu UE NAPOCA PACULTATE A DE CONSTR ing. FLORIAN ROMAN CAICULUL PLASTIC AL RETELELOR DE GRINZI RETELL Ob GRINZ! PE MEDIU ELASTIC - TEZA DE DOCTORAT - Conducdtor stiintific : PROF. DR. ING. VASILE ILLE - CLUJ-NAPOCA 1981 -| | Cis SI _GuTUCTURA LUCRARTI Realizarea mirofelor obicctive cuprinse in amplul pro- gram de dezvoltare economicii a $i ii implic& carcini doosebite gi In sectorul constructiilor. Volumul mare de investiyii in constructii duce din co in cc mai mult La neces: tatea agouiirid acestora pe terenuri slabo, torenurile bune de fundare fiind din ce in ce mai puyine. In asomenea conditii este necesaré aplicarea po scar largi a unor solutii constructive eficiente, precum gi elabo- rarea unor metode de calcul, cu posibilitéti de automatizare gomplotst gi care sh ponti Ci insite gi aplieate eu ugurinh dy oolibes andvole Loloies din demonitth conouphtoek al protect ocbh structurilor. ~ In activitatea do proicctare a constructiilor, se in- tilneso cazuri in care, ctudiile ficute asupra soluyiilor de fundare conduc 1a nocesitatca folosirii fundayiilor pe reyele do grinzi. Acestea sint structuri plane formate din grinzi con tinue agozate dup% dou direcyii, de obiced ortogonale, gi care, in punctele de incrucigare preiau sarcinile provenite de la su= prastructuri. Printre factorii caro conduc la adoptarea acestui sis~ tem de fundare se pot: cita: ~- forte axiale deosebit de mari tran: 6 tereni~ lui de fundare deo clitre suprustructura clidivilor in- dustriale sau a celor civile cu multe etaje; ~ amplasarea unor cl iri pe terenuri ou capacitin= te portant redui) gi Corte vardati de La un ju altul, 9 galo; la pe terentri capabile s% produc beri ine = amplasarea constructiilor pe torenuri dificile de fundare, care, in vederea fund’rii directe, au font Ambundtitpite 5 = omplasarea cliidirilor pe terenuri din zone seis= mice, sau in orice alte imprejuriri care inpun o rigi- @izare a constructici la bazi dup& ambele direchii.In toate aceste cazuri, sistemul fundatiilor pe retele de grinzi poate oferi, in comparatie cu alte sisteme, atit o siguranti mai mare in exploatare, cit si avantaje de ordin eco~ nomic. Exist& gi alte sisteme de fundare care, pentru calcul, - se pot reduce la modelul retelelor de grinzi. Astfel, grinzile unui radier general formeazi o retjea, iar radierele generale firi grinzi pot fi gi ele substituite pentru calcul cu o retea obyinut& prin impirtirea lor in figii dup dou directii. Mode lul rejelelor de grinzi poate fi de asemenea folosit pentru calculul capetelor de ecluzi [53]. Fundatiile pe retele de grinzi pot fi concepute gi in ideea de a fi folosite pentru stilpi prefabricati [115], [131]. In acest sens, in nodurile retelei se pot realiza paharele ne-~ | cesare incastrérii stilpilor. Pornind de la existonja acestui domeniu de utilizare a | retelelor de grinzi fn fundatii, se impune o precoupare mai sus= | tinut& in vederea tmbundtitirii calculului lor. Prezenta tere- nului, a conlucririi dintre grind’ gi teren complick intrucitva | acest calcul, De aceea motodele de calcul folosite in prezent, | admit unele simplificiri acoperitoare, care indepirteazd rezul- tatele calculului de comportarea reali, fapt ce contribuie la oregterea consumului de beton 91 otel. 0 tratare corecté gi cuprinzitoare a calculului funda- tidlor {n general, impune considorarea torenului oa un mediu vontinuy gi deformabil,| far metodely de oaloul trebuie sh nure prind& oft mai multi din factorii care influenteaz&’ comportarea ansamblului fundatie-teren de fundare. Aceasti ouprindere este fns& limitat’ de complicatiile mari ce apar in elaborarea cal- \ oulelor, Imbun&t&tirea continu’ a metodelor de calcul al struc— turilor de clddiri, utilizarea rezervelor de rezistent& a mate- rialelor folosite, a dus la introducerea metodelor de calcul al structurilor in domeniul plastic. Dack fn ultimul timp aces- te metode au ciptat o extindere deosebité pentru suprastructu= 1): rile cladirilor, nu acelagi lucru se poate afirma cu privire la elementele oe alo&tuiesc infrastructura acestora, Exist’ putineee lueriiré an literatura do spocialitate [6], [24] ,[35], [60 s[65] oh Boh Gol bal ben) beak Gob Geh Got se ae o& BA Lack o analizii rigid-plastict sau elasto-plasticii a unor — clomente simple de fundayie, cum sint grinzile simple gi pli- chile. Obieotul de_doe. lea constituit olaborarca unei. metode de calcul al fundajiilor pe retele de grinzi, atit 4n domeniul elastic cit gi in col olasto-plastic. Reqglizaroa acos ni obicctiv, po baza unor contribuyhi vrigluale ule aboritid in cadruk based do dootoral,y va part bor = 0 cunoajtere mai bani a modului do comportaro reali a ansamblului fundajie-teren de fundare; = 0 dime. armare mal rajionalii a barelor reyelei, caro si conducit la economic do material; = 0 siguranti sporitsi in exploatare; ~ 0 reducere a timpului de eleborare a document giilor, prin automatizarea caloulului. Structura Ly rit. oza de doctorat este structurati pe 6 capitole cu urmitorul conginut: Capitolul 1 - MyLObs DY CALCUL AL FURDAYITLOR Fis Riis Lis DE GRINZI = prezin yio-teren, insistindu-se a princi ele modele de interactjiune funda= ypra modelului combinat Winklor- -Boussinesq, in cadrul o? wia, lucrarea contribuie la Liry; gamoi de valori ale cocficienyilor ce intervin in calculul coo ficiontului de rigiditate al ansamblului fundayie~teren de Cun= dare, tasiirii medli 5 ma a suppafeged de conta ue Aceste studii fac uete din Contractul de cercebarc nr.e115/1980 incheiat cu INCLAC Bucuresti. ‘ot fn acest capitol se vvezintii critie, motodele de calcul existente pentru fundayiile pe regele de grinzi. Capitolul 2 - PXUCHIU fo CALCUL AL VUNDATIILON Ly 1UiGLo DE GRINZL FOLOSIND AWYODA BLUMEWGnLOR FINIYS - cuprinds contri- butiile autorului la dezvoltarea unui procedeu de calcul, in ipoteza c& atit grinda de fundajio cit gi terenul de fundare sint solicitate in domeniul elastic.-4e- Avind la baz’ metoda general a deplasérilor, procedeul descris folosegte pentru deducerea relatiilor vectoriale de echi~ libru gi de compatibilitate, tehnica elementelor finite. Pentru determinarea necunoscutelor, nu se utilizeazd calea obignuité a asamblirii gi inversdrii matricii de rigidi- tate a ansamblului retea-toren, ci, utilizindu-se tehnica pro- gramirii matematice neliniare, se deduc programe patratice, a citror solujie optim& constituie deplasirile genoralizate ale no- durilor. In acest fel, problema calculului fundajiilor pe rete- le de grinzi capitdé un caructer de optimizare, Capitolul se incheie cu prezentarea unui num&r de apli- catii practice, rezultatele ob{inute prin metoda propus& fiind comparate cu cele objinute prin alte metode, preoum gi ou cele obinute pe cale experimentald. Rezultatele objinute fin acest capitol fao gi obiectul oontractului de cercetare nr.115/1980 incheiat ou INCERC Bucu~ resti, Capitolul 3 - CALCULUL ELASTO-PLASTIC AL RETELELOR DE GRINZI PE MEDIU ELASTIC - formuleaz% intr-un mod original oalou- lul fundatiilor pe retele de grinzi, in ipoteza of grinzile sint solicitate peste limita elastic, Procedeul desoris utilizeazd notoda elementelor finite gi tehnica programirii matematice, dind calculului acelasi caracter de optimizare. Aplicind prin~ cipiul incremental de inciircare a rejelei, metoda propus% permi- te determinarea sarcinilor de plastificare a sectiunilor, looul gi ordinea de aparitie a articulatiilor plastice, pink la trens- formaroa refeled partial sau total in mecaniam, Capitolul 4 - CALCULUL RETELELOR DE GRINZI PE MEDIU ELASIO-PLASTIC ~ prezint’ in aceeagi originalitate calculul fun— datiilor pe retele de grinzi in ipoteza ci grinda este solici- tata in domeniul elastic, iar terenul de fundare tn domeniul plastic. Dup& ce se prezintd problemele in jurul cirora se con= centreazé ceroetirile asupra comportirii terenurilor solicitate peste limita elastici, stadiul acestor cercetiri,se alege un mo= del de comportare elasto-plastic&i a teronurilor gl se dezvoltao metod% de calcul in ipoteza foruirii zonelor plastice fn to= ren. Capitolul 5 - CALCULUL BLASYO-PLASEIC AL RLTELLLOR bi GRINZI PH MEDIU ELASUO-FPLASLIC ~ Folosind rezultatele teoroli~ ce obtinute in capitolele 3 si 4, in acest capitol se dezvol metoda de calcul al fundatiilor pe retele de grinzi, in ipote- za of in barele rejolei so formeazii articulayil plastice, iw in teren zone plastice. Motoda de calcul ofcrii posibilitatea proicctiirii tunda~ si Lie iei in aga fel incit primul elcment care se plastifici fundayia gi nu terenul, lucra forte important la comportarea woylllor La aareiui seisnies [uve]. Capitolul G - co ATL - prozentare condensalii a psancipalelor contribuyi i resul. obyinute de autor in calculul fun yillor pe atit in domeniul cl: ic, cit gi in cel plastic. Rez numerice gi exporimentale objinute confirmi pe deplin po: Litk&ile largi de aplicabilitate a procedeului de calcul propus. Luerarea de doctorat reprezinti o sintezi a cerootitrilor intreprinse de autor $i volorificate prin publicarea a 15 lu- criiri gtiinfifice. Do asemenca, o parte din cercotiirile prevon~ tate au ficut oblectul contractului de corcetare nr4115/19°0 cu INCERC Bucuresti [132]. Metoda de calcul prezentati in capitolul 2 a fost wui- lizati pontru verificarca proiect! prinad [215] la o cliidire din « din localitatea I dayidlor unui bloc do locuia i fundapiilor pe reycle de sal unui ¢} al plex inde rian ul Duntrii si la calculul » din Alba Iulia. Autorul igi e lui desing, ILLE VASILS pontru in 1 elaboriirii gi finali Indicayii prejioase fesorului dr.ing.Pop Viorol pentru care ii exprimi sincere ml- gumiri. gtinga sa profund% profosoru= umarea permanenté dati de-a vii lucriirii. primit autorul gi din parten pro--6- Autorul mulgumeste de asemenea colegulul dr.ing.Alexa Pavel pentru incurajirile primite, preoum gi tuturor colegilor care lau sprijinit in elaborarea lucrérii, Pentru partea grafici si de dactilografiere a lucrarii, exprim maltumiri tehn.pr.Negy Edith.-7- Capitolul I. i Dii_Dis_ CALCUL AL FUNDALIILOR Pe lastly Ds Git lel. Modele de intoractiune fundatie-teren do fundare In calculul elementclor de fundajie, un rol important in are modelul ales pentru interactiunea acostora cu terenul, Problema esentialii a intoracjiunii fundatjie-teren, este aceea a determinirii distribujiei reacjiunilor terenului pe sun prafata de contact. Ipoteza dup care ronozinnea terenulni. pe suprafaga do Heataeb eahe Pbabors ot care mal eoke tet Wa baabi a pr edeny tare, nu surprinde comportarea reali a ansamblului tundajie-bo- ren de fundare, neglijind interacyiunea dintre acestea. a poas te fi utilizati numai la caloulele de predimensionare gi la di+ mensionarea fundajiilor de rigiditate mare in raport cu eca a terenuiui [18], [76],[77], [209], [249]. In continuare se prowint! principalelo modele de inter= ac}iune funda}ie-teron, insistindu~se pe modelul conbinat Winkler-Boussinosq, model utilizat in aceasti lucraro. l.l.l. Modelul Winkler apModelul Winkler este primul care fine seama de interac~ iunea fundatie-tere imileasi pimintul cu un mediu ele tic continuu, in care reactiunea tn orice punct este proportio- nal& cu tasarea locali, conform c pay) = under k = constanta elast resieis (1.1) sau coeficientul de pat al tere- nului ; w(x,y) - tasarea suprafesei de contact in punctul de coordonate (xy). Din punct de vedere mecanic, modelul este constituit dintr-un sistem do arcuri (fig.1,1), independente unul de altul, fixate pe o bazi rigid, sub achiunea incir 4i exterioarc, fundajia se va deforma ca urmare a comprimirii arcurilor de po suprafata de contact, suprafaja tiorenului dincolo de limitele fundajiei réminind nedeformati. Dack sarcina exterioari esto-8- Pp ‘Andepiirtaté, fundatia va reveni ¥ la pozitia initielé nedeformati, avuti fnainte de fnokreare. Propriet&tile mecanice ale t+ modelului sint caracterizate prin coeficientul de pat al te- Figslel. ronului k, care reprezinta mi+ rimea presiunii tn daN, care trebuie aplicatd unui om de supra- fati, pentru oa aceasta si se taseze cu 1 om In cadrul acestui model se face ipoteza c& intre funda- yie yi terenul de fundare se reulizeauii un contact permanent, tpote2s accoptatk fn literatura tehnict de spectalitate [43], {ae], [254] ,[156] eto, avind in vedere ci in general inckroirile verticale predomink faji de cele orizontale, ier rigiditatea de ansamblu a constructiei este relativ mare fn raport cu cea a terenului de fundare. De asemenca se presupune o& modelul na poate prelua eforturi orizontale. Teoriile de caloul ale grinzilor gi pldcilor pe mediu elastic folosind modelul Winkler au fost larg dezvoltate in special in lucririle autorilor yormani, soviettol gi smericant, varacterizindu-se printr-un aparat matematic relativ simplu. Totugi, din punct de vodere fizic acest model nu este dustul de riguros. Astfol, se constati oxporimontal o& tasarea toronalut nu dopinde numal do nnvotna din punotul respyotiv of wi du goa dia panotule veulue, of plimintul ve taneazt nu aumel sub fundatii cd gi Sn vocinitatea lor [29], [62], [90], [ps1] eto, c& tasarea terenulud nu depinde numai do natura lui of gi de uirimea suprafeyei de incircare, Prin urmare modelul winklerian neglijeazi capacitatoa de ropartitie a masivlui de pimint, Gu toate acoste noajunsuri, modelul Wikler, conduce 1a © bunk concordanys ou reaultatele experinontate [64] realizate de o serie de autori, asupra prosiunii efective pe suprafata de contact, Se constati experimental ci deformatiile terenulut dinafera suprafetel incircate se amortizeazi mult mai repede [64], fro ].[22], deoit cole rozultate din teoria semispafiulud elastic, In plus modelul ofer& calculului simplitate,1.1.2. Modelul Boussinosq Boussinesq asimileazit 1 sivul de pimint cu un semi $iu elastic, liniar, omogon gi izotrop. Acost inodel fine sema de faptul c& inctirctrile orioare transmise terenului produc deformatii si inafara vonoi inch voate, ci tasurea dintr-un punct este influentatti de presiunile do pe intreaga suprafayi de contact si permite luarca in considerare a influenyei constiruc~ giilor invecinate asupra distribufiei presiunilor gi deforma~ 4iilor [25], [25]. [26] [209] ote. Paranotri do calcul in acest model sint modulul do de~ fornayie EB, $i cooficiontul lui Poisson 4, ai se determi: prenului, care Lie < exporimental cli de incercare. Caloulul grinz tic este dificil in cadrul acustui modol, rezolvirile exncte nu dopind de dimonsiunile lor de rigiditate finitt pe mediu olas= existente, restringindu-sc doar la citeva casuri particularc. De aceea in majoritatea cavurilor se recurge la metode aprovi~ mative, fapt pentru care modclul isi pierde din caracterul do rigurozitate. Pe de alti parte intre proprictifile mecanice ale piimin= tului gi cele ale unui corp perfect elastic o: mari diferen= $e. In primal rind piimintul prozintX o deformajie remanent mult de $ia elastici. Sub sarcini mari, pimintul trece In stare plasiic&e foarte important, care de : Oras Determinarea tusirilor snului cu rolabiile Teorici elasticittjii conduce la valori mai mari decit cele pe constructii realo sau ob lo realy so anort observate yinvise prin misuriitor’ [43]. i runt ( mult mak vepede abit ou adineimen cl gi cu depirtarea po orizontalii fay de suprafaya inckreat? Acost model supracstimeazii capacitatea de repartifie a piimintus lui, sub marginile fandafiilor vigide, presiunile au valori li+ mitate si nu infinite, aga cum rezulti in acest model. 1.1.3. Modelul Winkler-iou ssinesq. | | Acest model foloseste terminarea coeficientului de p nodelul Winkler, dar propune do~ coportionalitate k astfel incit-1lo- si se fink seama de factorii care 11 influenteaz&, In acest sens, determinarea acestuia poate fi fiicut% prin inoerciri ou placa direct pe teren, sau poate fi calculat cu ajutorul unor relay. Incerckrile cu placa permit si se }in& seama de influen- $a prosiunilor atit asupra deformatiilor de sub suprafata de contact cit gi din vecinitatea acestela. Ele prezint& insk douk dezavantaje majores primul ci sint foarte costisitoare gi al dollea, ci la incercarea cu placa, tasarea misurat& nu contine uunal tasarea elastick a toronului of si tastri plastice dato- raty utectulud de poansomay a acestuia [71], [140]. 0 Pr eC etn Pentru plicit de incer- N = care cu suprafete mioi, va~ esate (estice loarea tasirilor din poan- 02 sonare este ware, Kle se plastic reduc ou cregterea dimen- ou siunilor plicii de incer- care (fig.1.2). 06 Pentru a reduce in- fluenta dimensiunilor pli~ ne cli de incercare, este ne- rem? vole si se foloseasc’ plicit wl | mai mari, la care fenomenul ~__|tasare| totala | de poansonare este redus, 2 i Kelagiile de ouloul oxprimi valoureu ooetiol= when) eululul de put funofie de Pigsl.2 proprietéjile fizico-neca- nice ale terenului, de adincimea zonei active, de forma gi di- mensiunile suprafetel de contact si de rigiditatea grinzii de tundare [27], [42], [125], [127], [239], [248], [154]. Faptul o& acest coeficient do pat cuprinde atit proprie= tajile terenului oft gi pe cele ale fundatiei, c& el este o mu rime speoifici fiecirei fundajii gi teren de fundare, a condus la schimbarea denumirii lui in coeficient de rigiditate, De aceea acest model se mai numegto modelul coeficientului de rigi- ditate.-ll- Gercetiirile experimentalo au ariitat cli motodcle do cal- cul bazate pe ipoteza cooficiontului do rigiditate conduc la rezultate apropiate do cole realo [6] ,[51] ,[64] [91] [248], [50] eto. Avind in vedere modul in care re¢olele de grinzi trans~ mit sarcinile teronului, cooficiontul de rigiditate poate fi determinat pentru: ~ inoiirctiri vertiealo, care produc tasiri, olirora le corespunde coeficicntul vertical de rigiditate, kys = inctiretiri caro produc rotirea grinzilon yi oiirora lo covenpunds cooficiontul do rigiditate la rotire, ky + Aonitin Antorvino La onlewal momentelor de borm.une oa HolLodait pels zile rofolot. LeleBele Ciabi tds tato_k, 1 cooLlolontulul vertioal do rbishdl= = In Literatura do spocialitute se dau numoroase formule de calcu al cooficiontului vertical de rigiditate a terennint [43] .[77], [26] ,[209], [243] [246], [248],[u51], aor niet una dine tre ole nu are o valabilitate universal. Fiocare din ole ofort reaultate bune numai fn anumite condifii de teron gi suprafatii de contact. Toate acoste rolayii sint deduse fn ipoteaa comportiivit elastics a terenului do fundero. Aga cum se gtke ino%, gi oum Bea preoizat mai sus, o parto apreciabild din tastirilo -teronulud Bint de naturt plasticti, tasaroa reald a torenului find mad Comploxi deoit cea caloulatii folosind Teoria Elastioltitile Ca urnare KLepikey [64] roconsnui stabilirea ooeficlentului vorti~ cal do rigiditate cu rolayia: Pp, ye ed. (1.2) nod unde présiunea medio si tasarea so pot calcula cu metodelo con= sacrate in activitatea practici, inclusiv cele proviizute do nore mele in vigoare 1a noi in tari gi care foloseso modelul ToorloL Blastioitipii. Calculul tastirii unui punct de coordonate (x, y, 0) al suprafefei orizontale ce limiteazd un semispatiu elastic, izotrop~12= 91 omogen, sub actiunea unei forte concentrate P aplicath in punotul (0, 0, 0) al acestei suprafete se face ou relatiar P ar (163) unde punctul (0, 0, 0) este originea sistemului, de coordonate giv aVuo + y° este distanja dintre punotul de aplicare a sare oiniil P gi punotul fn care se calculeazk tasarea, Relatia (1.3) nu este valabil& in punotul de aplicare a fortel P gi nici acolo unde terenul trece in stadiul plastic, baci bo Mnlocutysty forja P ou sureina pCY may ans uniform repartizatt pe suprataga ¥ a somi-spatiului, relatia (1.3) devines moe ag am, (Le4) 1 eel _ TE ly VF yy - -9)" unde 5 gh n eint variabile de integrare fn sistemul ae coor donate’ (x,y), Ler Vx -¥)? +y -9)° =D In oazul uned suroini "p" uniform repartigath pe o supri fag dreptunghiulars de dimonsiuni 2a gi 2b (fig.1.3), integrin , in relojia (1.4) intre limitele x = 4a si a = * bd, aceasta se transformi ins on? ee ilo. pul de Diasl na) a: ee My Veanyy?not? aay)? Pol 14 op in VG2)? Gna) aan, ¥ (aa 9)? + (240 )Poal(4 71) “beta in VG) of. Ge), Vas 9974 Fg 2 (14) a - “aap in MOr See asar O28) | ay ees Vern )?4 L(+) 2m (145)-13- under F = 4ab; = 2 ; a q=+ a; ‘eed snottventoy 2b = latu: 2a + latura micii a suprafeyei incireate. a mare a sup: Valoarea medic a tasiirilor intregii suprafeje inciireati este in conseciny% ogald cuz, se eee Bee. at (1.6) mediis + 2b i1n unde Pep. 4ad. Ou relajia (1.8), re qa.9) Valoarea maxim a tasiirii corespunde punctului din cun- trul suprafe}ei inciircate, punct pentru care relafia (1.5) se transform int 2 (1.10) tabelul 1.1. Cocficienjii Wy [240], dar numai pentru o ant raportului W . sint @afi gi in chon arte restrinsi do valori ale Relajia (1.9) ai valorile cooficientului vertical de rigiditate a teronului, (inind sonma de natura terenului prin mirimile B, gi /L,, procum gi de dimonsiunile gi forma suprafo~ fei de contact, riispunzind astfel criticii vehemente adusewit Tabelul 1.1. 1,00 }0,9464 | 1,1222 |0,5283] 6,00 1,25 10,9435 | 1,118 |0,4740] 7,00 1,50 |0,9370 | 1,1085 |0,4357]| 8,00 1,75 |0,9287 | 1,094 |0,4070] 9,00 2,00 ]0,9195 | 1,0831 |0,3845| 10,00 2,25 10,9099 | 1,0695 |0,3663] 20,00 2,50 }0,5004 | 1,0558 |a,e! 20,00 2,75 10,8908 | 1,0424 |0,3365] 40,00 3,00 |0,8815 | 1,0294 |0,3275]} 50,00 3,50 |0,8536 | 1,0047 |0,3095]] 60,00 4,00 |0,8468 | 0,9819 |0,2953]) -70,00 4,50 |0,8311 | 0,907 |0,28%6]| 80,00 5,00 |0,8165 | 0,9412 |0,2739] 90,00 0,7899 0,7666 0,7458 0,7272 0,7104 05987 05353 04925 04602 0,4351 04144 03974 0, 3824 0,369 0, 9063 | 0,2584 0, 8761 | 0,2465 0, 8494 | 0,2370 0, 8258 | 0 ,2292 0, 8046 | 0,2226 0 ,6675 | 0,1868 0,592 | 0,1705 05418} 01606 05044 | 0,1537 0,4757 | 0,1484 0,4521 | 0,2442 0 4324 | 0,1407 04156 | 0,1378 ©4010 | 0,1353 ipotezei Winkler, gi anume ci valorile coeficientului de pat nu tin seama do forma si dimonsiunile suprafejel de contact. «In relatia (1.9), modulu1 de deformatie a terenului se Pe 205 consider constant. Se gtie ky StsPreonstort snot ct el eragte ou adinci= de fundore wea, In [140] se arati of duck ue coniideri ooeflolentul Lud Poluson 4, = 0,5, © vartatte liniarii a modulului de defor- Figele4 majie B, cu adincimea este echivalent&’ ou un coeficient vertical do rigiditate ky constant (fig.1.4) pentru grinzile de fundare. Avind in vedere influenta mic& a coeficientului lui Poisson asupra presiunii de contact se apreciazi of ipoteza modulului de deformatie constant cu adincimea corespunde realitiitii. Rezultatele obfinute cu modelul Winkler-Boussinesq, fo= losind valorile coeficientului ky din tabelul 1,1 se situeazi. intre cele obtinute in modelul Winkler 51 modelul Boussinesq, E, Eo,apropiindu-se de ccle reale [71] [240]. 1.1.3.2. Stabilires cocficicntului_de rigiditate lu rot: ky Coeficientul de rigiditate la rotire so definegte ca fiind raportul dintre presiunc: rovocati de momentul de tor- siune gi deformayia corespunsiitonre. Posibilitapile de deterii= nare a acestui coeficient sint malt mal redusc decit cele ale lui ky. Lucriirile [42], [42], rocomandi determinarea cooficientu= lui ky ou relapia: hyp (1.14) In literatura de sp tate se descriu si alte mod :le de interactiune fundayie-toren, cui sint: modolul Wieghardt {9]. [s2], modelul Filononko-Borodiei [2 |. [52], moedelul Pasternal [62], modelul stratului de prosime finite 33], modelul sein spajiului linear, clastic ,neomogen [23] modelul Reissner [oa]. modelul Vlasov [se] , [hoe] . Din punct de vedere practic, aceste modele nu sint uti~ lizate decit pentru cazuri foarte simple, davoriti, fic dil ict, fie dificult%pilor 4 determinare a unor constante caracteristice modelului. Se ayn ciazit [es] , [209], 232], [226], [242], [eus]ete, pect, modelul combinat Winiler-Youssinesq so bucurii de o utili~ sare mult mak Last. ul= titilor matematice po cure le i sub acest as— 1.2. Motode de caleul al fundayiilor pe royole de grinai In caloulul re¢elclor de jrinzi pe mediu clastic inregistrat anumite progres ; ins ca in present sii puni de metode care s considerare comportarea res re}elelor gi caro s% poat% fi in acelagi timp ugor folosite in activitatea de proicctare. Din examinarea alciituirii unei rejele do prinzi (fig.1.5 se constat& ci accasta reprezintii o structuré plani formatti din-~ 16 < gerinzi dup& douk directit, de obloei ortogonale, ce { se intersecteazd in punom| te numite noduri, : Grinzile reteled pot’ fi previzute cu console la ambele extromititi, numai la o extremitate, seu acestea pot sk lip- | seascd. i Fig.l.5 Incirc&rile exterioa ve sint date de reactiunile stilpilor suprastructurii g1 actio- ; neaz& de obloel fn noduri, sub forma fortelor concentrate nor- male pe planul retelei si a momentelor fncovoletoare dup& una sau doud direotii (fig.1.5), furl insi si se excludd posibilitas tea exiotentei unor sarcini concentrate sau distribuite gi Intre noduri, } } 1.2.1. Metoda clasici, Metoda olasici de calcul a retelelor de grinzi pe mediu elastic, presupune o& ochiurile retelelor au astfel de dimensi+ uni fneit raportul lor nu diferi mult de valoarea unitard, In caz contrar, se consideri ci intreaga sarcini ce actioneazt intr-un nod este proluatii do grinda mai scurti, grinzile lungL avind numai un rol do ripidizare, tur calculul retelei se redu= ou la oulculul grdnzilor mal scurtos In oazul refolelor cu raportul 0/0. 1, metoda ole~ sick face ipoteza cf nodurilo sint articulate ler interactiunea | fundatie-teren este dati de modelul Winkler. Se presupune of tas. sirile unei grinzi nu sint influentate numai de sarcinile de pe Grinda respectivi, dar 31 de sarcinile de pe grinzile ou care aceasta se intersectoazi. In ipoteza nodurilor articulate, problema esentialé in calculul retelei este de a detormina partea Snofrotrii vertica- le din fiecare nod ce revine fieciirei grinzi ce trece prin nodull respectiv, Odatd cunoscute acoste fractiuni, se calculeazi fie- | care grindii 1a sercinile aferente, oa grind& de lungime finitt sau de lungime infiniti. |muy In aceast% ipotezi, momentele ce ac}ioneazi in noduri nu trebuie impiirfite pe cele dou direc ¥ii,’ intrucit momentul Wl, va fi proluat in intregine do prinda dgpe directa y, tar mo- montul M, va fi preluat in antrop$ ROHS SS aireojia x, oa momun= te incovoietoare, Pentru gisiroa fracfiunilor wi gi ny se folosese condi- yiiles . = nk + Ny (1.12) we = we (1.13) unde: Ni ~ fracyiunea din sarcina iw preluatii de grinda do pe atrootin Whoo Sdom, ponbru jeiade de pa dkvouh be y5 sigoata in nodul i a grin ii de pe directia x % - idem, pentru grinda do pe directia y. Modelul Winkler de i jiune fundatic-teren, permite sorierea relatiei (1.1), cu ajutorul cireia, condifia (1.12) egalitate a s&gefilor in nodul i poate fi inlocuit& cu condifia i de egalitate a reaclyiunilor terenului p™ din nodul i: i i Py = Py (1.144) Se introduc notayiile ork ‘~ reacjiunea tcrenului in nodul 4 al grinzii de po direcjia x, produsii de o fors% unitarl aplicati! in nodul k al. acel. grinzi; roachiunea torenului in nodul i al prinzii de po direcyia y ds dul j al acele Lunca die o forfi unitar oh aplicatti in no= alng: crounlas, In nodul i al grinski ¢ direcjia x dui de un moment incovoietor unitar aplicat in nodui @ al aceleagi grinzi; reactiunea terenului in nodul i al grinzii do pe direciia y da X de un moment incovoietor unitar aplicat in nodul j al accleagi grinzi. Cu aceste notajii, relajin (1.14) devine: a Pn Pan Pee . g we pik, Qa pik Zod phd y Fad pid (as) jy °Y a FY