Anul II, nr.

15 aprilie 2008

Preþ: 50 de bani

Publicaþie editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº cu sprijinul

Din cuprins
Sãptãmâna Patimilor
Fiecare zi din Sãptãmâna Mare are un înþeles ºi un mesaj foarte clar ºi adânc. (pag. 2)

Paºtile copiilor
Cum trebuie sã-i pregãtim pe copii pentru ca ei sã înþeleagã aceastã sãrbãtoare, iar amintirea ei sã le rãmânã mereu în suflet? (pag. 11)

De la moarte la Viaþã
"Ziua Învierii, popoare sã ne luminãm! Paºtile Domnului, Paºtile! Cã din moarte la viaþã ºi de pe pãmânt la cer Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântãm cântare de biruinþã." "Ziua Învierii, sã ne luminãm cu prãznuirea ºi unul pe altul sã ne îmbrãþiºãm. Sã zicem: Fraþilor! ºi celor ce ne urãsc pe noi. Sã iertãm toate pentru Înviere!" Utrenia Învierii aceastã perioadã cu starea de bucurie. Cum putem face aceasta? Prin sãvârºirea acestor "opusuri": prin post, pentru ca sã primim hrana duhovniceascã a sfintelor slujbe; prin pocãinþã ºi mãrturisirea pãcatelor, pentru a ne împãrtãºi apoi cu Trupul ºi Sângele Mântuitorului, prin tristeþe ºi lepãdare de poftele trupeºti pentru a ajunge la darurile duhovniceºti. Sã dea Dumnezeu ca în perioada de post care ne-a mai rãmas sã manifestãm o tristeþe "radioasã", cum spunea un pãrinte, adicã pe de o parte sã fim triºti pentru cã vedem slãbiciunea noastrã, deasa noastrã aplecare spre rãu, iar pe de cealaltã parte sã avem nãdejde pentru cã ºtim cã Dumnezeu S-a fãcut Om pentru noi, a pãtimit ºi încã pãtimeºte pentru fiecare dintre noi pânã la sfârºitul veacurilor, pentru cã ne vrea mântuirea. Asta ar trebui sã transfigureze tristeþea noastrã, sã o transforme în bucuria întâlnirii noastre cu Lumina lumii, Hristos, Învierea noastrã.

Masa în familie
Membrii familiilor care iau periodic masa împreunã au o stare psihicã mai bunã decât cei care nu fac acest lucru. (pag. 9) Ultimul numãr al publicaþiei se poate citi ºi ! pe INTERNET, la adresa www.protopopiatulfagaras.lx.ro

Editorial de Pr. Laurenþiu Broscãþeanu De la tristeþe la bucurie Sfântul ºi marele Post al creºtinãtãþii este un post aspru care are ca finalitate împãrtãºirea noastrã de Hristos Cel Înviat. Este o perioadã a antagonismelor, a alternanþelor. Mai ales la sfârºitul Postului se împletesc, atât în cântãrile bisericeºti, dar ºi în sufletul fiecãrui creºtin, sentimentele de tristeþe cu cele de bucurie. Tristeþea ne copleºeºte atunci când ne gândim la patimile Mântuitorului pe Cruce, dar ºi când conºtientizãm cã, prin pãcatele noastre, ne îndepãrtãm de Dumnezeu ºi atunci plângem, ne rugãm pentru iertarea pãcatelor. Aceastã tristeþe nu trebuie sã ne inunde întreg sufletul, ci ea trebuie întrepãtrunsã de bucuria Învierii Domnului care se apropie ºi de speranþa cã prin aceastã Înviere primim daruri duhovniceºti, prin-

tre care ºi acela al iertãrii pãcatelor. Este perioada în care totul pare un mister. Slujbele bisericeºti, cu toate cã sunt lungi, pline de tânguire, totuºi în ele se întrezãreºte speranþa în Înviere. Un exemplu concret este slujba Prohodului în care, dupã ce Îl plângem pe Mântuitorul ºi Îl priveghem lângã mormântul Sãu, Îi cântãm apoi binecuvântãrile Învierii, ca un prolog la cele ce vor urma în noaptea Duminicii celei Mari. Sau un alt exemplu sunt metaniile, pe care în timpul Postului Mare le facem ºi în timpul slujbelor: când ne aplecãm la pãmânt simbolizãm moartea Mântuitorului, dar ºi starea noastrã de pãcãtoºenie, pe care o deplângem, iar când ne ridicãm simbolizãm Învierea Domnului, dar în acelaºi timp ºi purificarea noastrã, eliberarea de pãcat, prin care devenim fii ai lui Dumnezeu. De aceea ºi îndemnul nostru faþã de toþi cititorii este acela de a întrepãtrunde starea de tristeþe duhovniceascã din

CMYK

2

Viaþa în Hristos

Sãptãmâna Patimilor - urcuº spre Înviere
Iatã-ne ajunºi la ultima treaptã a urcuºului duhovnicesc pe care Postul ne-o pune în faþã: Sãptãmâna Patimilor sau Sãptãmâna cea Mare. În aceastã sãptãmânã suntem În aceastã zi se face pomenirea femeii cãlãuziþi în fiecare zi, prin frumoasele slujbe ale Deniilor, de câte una sau mai multe persoane sfinte, care devin pentru noi modele spirituale. Deniile, adicã slujbele de searã din celei pãcãtoase care a uns cu mir pe aceastã sãptãmânã, sunt momente de revenire în noi înºine, care încearcã sã ne sensibi- Hristos, cu puþin timp înainte de rãstiglizeze sufletul prin reamintirea ºi retrãirea ultimelor zile din viaþa Mântuitorului, cu nire. Ce-a îndemnat-o oare la asta? Draîntreaga lor tensiune ºi dramã lãuntricã, într-o stare de sobrietate, de tristeþe, de pocãinþã, gostea pe care ea a vãzut cã o are Hristos pentru toþi, dar mai cu seamã faptul cã dar ºi de bucurie ºi nãdejde. Fiecare zi are un înþeles ºi un mesaj foarte clar ºi adânc. L-a vãzut intrând în casa unui lepros. Se "Sã tacã tot trupul omenesc ºi sã stea cu gândea deci femeia cã o va vindeca ºi pe fricã ºi cu cutremur, ºi nimic pãmântesc întru În aceastã zi se face pomenirea ferici- sine sã nu gândeascã; cã Împãratul împãraþilor ea de boala pãcatului, cum l-a vindecat ºi tului Iosif ºi se aminteºte de smochinul ºi Domnul domnilor merge sã se junghie ºi sã pe acela. ªi, într-adevãr, Hristos a tãmãce s-a uscat prin blestemul Domnului. se dea spre mâncare credincioºilor. ªi merg duit-o, dându-i iertare de pãcate. Aceastã Iosif - care a fost vândut ca rob de înaintea Lui cetele îngereºti, cu toatã cãpetenia zi ne îndeamnã ºi pe noi sã nu stãm cãtre fraþii sãi - este icoanã a lui Hristos, ºi puterea, heruvimii cei cu ochi mulþi ºi sera- departe de Dumnezeu, socotindu-ne prea pentru cã ºi Mântuitorul Hristos a fost fimii cei cu câte ºase aripi, feþele acoperindu-ºi pãcãtoºi, ci sã ne apropiem de El pentru a invidiat de iudei, a fost vândut de ºi cântând cântarea: Aliluia, Aliluia, Aliluia." ne putea curãþi de pãcatele noastre. Sã luãm aminte la cuvintele Lui Hristos care ucenicul sãu, a fost închis în groapa Tropar care se cântã în Sâmbãta Mare ne spune cã nu a venit pe pãmânt pentru întunecoasã a mormântului. Iosif cei care se considerã drepþi, ci pentru cei rãmâne pentru noi un model de iertare care-ºi recunosc pãcatele. desãvârºitã. El ne îndeamnã, împreunã cu În Marþea Sãptãmânii celei Mari Mântuitorul, sã iertãm pe cei care ne greºesc ºi sã se face pomenirea pildei celor zece fecioare. Aceastã pildã spusã de Mântuitorul facem bine ºi celor ce ne urãsc pe noi Pomenirea smochinului blestemat de ne îndeamnã sã luãm aminte la cele cinci fecioare înþelepte, care au avut untMântuitorul este o pildã pentru noi, ca sã ºtim cã delemn în candelele lor ºi care l-au întâmpinat pe Mirele Hristos. Înþelepte fiind, Mântuitorul Hristos rãsplãteºte nu numai binele au intrat cu el în cãmara nunþii ºi s-au bucurat de ospãþul Mirelui, în timp ce celepe care-l facem noi oamenii, ci ºi pedepseºte lalte cinci fecioare nu s-au putut bucura de întâlnirea cu Mirele pentru cã au lipneangajãrile noastre în faptele bune. Istoria sit de la întâmpinarea Lui. Sã cugetãm la faptul cã trebuie sã fim întotdeauna smochinului ne îndeamnã la pocãinþã ºi facere de pregãtiþi pentru întâlnirea cu Domnul în clipa morþii noastre. Mântuitorul ne bine. Dacã Dumnezeu nu gãseºte în noi roadele îndeamnã la priveghere, concluzia pildei fiind: "Privegheaþi ºi vã rugaþi, cã nu credinþei, adicã faptele cele bune, putem fi pãrtaºi ºtiþi când vine Fiul Omului". Deci, suntem îndemnaþi sã fim cu luare aminte la noi înºine, la datoriile noastre, sã aºteptãm pe Mirele ceresc cu inimã iubitoare sorþii smochinului celui neroditor. ºi cu fapte bune.

Miercurea cea Mare

Lunea cea Mare

Marþea cea Mare

Înainte de a începe Cina, Hristos a spãlat picioarele În aceastã zi ne aducem aminte de suferinþele îndurate de Hristos pentuturor. Prin aceasta a vrut sã le aducã aminte ucenicilor tru noi, de scuipãrile, de bãtãile, de chinuirile de tot felul, de batjocurile, sã nu umble dupã întâietãþi, dându-Se El însuºi pildã: de rãstignirea ºi de moartea pe Cruce a Mântuitorului. În aceastã zi stãm "Cel care vrea sã fie întâiul sã fie slujitorul tuturor". ºi noi în faþa Crucii lui Hristos împreunã cu Sfântul Ioan Evanghelistul ºi Se pomeneºte apoi de Cina cea de Tainã, când a cu Maica Domnului ºi învãþãm de la El sã iertãm pe vrãjmaºii noºtri. Cãci rânduit ca cele ce le-a fãcut El atunci, acolo, sã se facã în Mântuitorul a zis: "Pãrinte, iartã-le lor, cã nu ºtiu ce fac!". Învãþãm, de continuare spre pomenirea Lui. Acesta este îndemnul lui asemenea, sã ne încredinþãm viaþa noastrã în mâinile lui Dumnezeu, cãci Hristos la o participare continuã ºi activã a noastrã la Hristos, fiind pe Cruce, a zis cãtre Dumnezeu: "Pãrinte, în mâinile Tale îmi Sfânta Liturghie ºi la împãrtãºirea cu Trupul ºi Sângele dau duhul Meu". Învãþãm despre mãreþia pocãinþei, dupã exemplul tâlSãu. harului de pe cruce care a zis: "Pomeneºte-mã, Doamne, întru împãrãþia Se face apoi pomenirea rugãciunii din Grãdina Ta". În aceastã zi ajunãm, iar seara participãm la Prohodul Domnului, Ghetsimani, când Mântuitorul L-a rugat pe Tatãl ceresc adicã slujba Înmormântãrii Domnului. sã treacã paharul suferinþelor de la El, dacã este cu putinþã. Voia Sa, însã, era sã împlineascã voia Tatãlui: "Nu voia Mea, ci voia Ta sã se împlineascã". Este rugãciunea la care e bine sã ne gândim Aceastã zi este zi de reculegere. Ea închipuie odihna ºi noi atunci când ne rugãm. Rugãciunea noastrã sã fie cât mai adâncã, totalã, iar cererea noastrã principalã sã fie aceasta: "Doamne, sã se în mormânt a Trupului lui Hristos. Este ziua în care noi ne aducem aminte de moartea Celui fãrã de moarte, de Cel ce împlineascã toate nu dupã cum vreau eu, ci dupã cum voieºti Tu". Mai pomenim în aceastã zi vinderea ºi arestarea Mântuitorului a murit fãrã sã moarã cu dumnezeirea ºi, în cazul acesta, Hristos în Grãdina Ghetsimani. În faþa Sfântului Potir ºi noi ne luãm ne minunãm de Domnul nostru Iisus Hristos ºi nu uitãm angajamentul de a nu-L trãda pe Dumnezeu: "Nu-þi voi da sãrutare ca de Învierea Lui. Aceasta este ziua dinaintea Duminicii Iuda, nu voi spune Taina Ta vrãjmaºilor Tãi, ci ca tâlharul mãrturisin- celei mari a Învierii, care ne va aduce bucuria deplinã a du-mã, strig Þie: Pomeneºte-mã, Doamne, întru împãrãþia Ta!". Învierii Domnului ºi a noastrã. Pr. Iosif Ciolan

Joia Cinei celei de Tainã

Vinerea Patimilor

Sâmbãta Mare

Eveniment
La Viºtea de Sus a avut loc duminicã, 23 martie 2008, cea de-a treia ediþie de Festivalului de cântãri bisericeºti "Buna-Vestire", eveniment la care a luat parte ºi Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, care a ºi slujit Sfânta Liturghie în biserica parohialã cu hramul "Buna-Vestire". Festivalul "Buna-Vestire" a luat de vreme ce toþi aºnaºtere în urmã cu trei ani, din dorinþa teptãm cu bucurie credincioºilor viºteni de a sãrbãtori hramul B l a g o v e º t e n i a bisericii lor altfel de cum s-a fãcut pânã pentru a merge la atunci. Astfel domnul Gheorghe Tabãrã, Viºtea ºi a cânta primarul comunei, a venit înaintea pãrin- acolo lui Dumnetelui paroh Nicolae Albãceanu ºi a zeu, îmbrãcaþi în Consiliului parohial cu propunerea unei frumoasele noastre costume româneºti. manifestãri culturale ºi religioase care sã Anul acesta festivalul s-a þinut cu câteantreneze toate satele din împrejurimi. va zile mai repede, pentru a putea benefiHotãrârea luatã atunci s-a materializat cia de prezenþa Pãrintelui Mitropolit, care în ceea ce avem azi ºi sperãm sã dãinu- a fost ºi preºedintele juriului. Doisprezece iascã mulþi ani de acum încolo: Festivalul coruri parohiale au rãspuns invitaþiei. Ca ºi de cântãri religioase "Buna -Vestire". Este în anii trecuþi, participanþii au îmbrãcat o sãrbãtoare nu numai a Parohiei Viºtea, ci costumul tradiþional românesc. Printre cei a tuturor parohiilor din Þara Fãgãraºului, ce au ales sã-ºi arate dragostea de credinþã

3

Festival de cântãri bisericeºti la Viºtea

P.S.Visarion - primul episcop al Tulcei
Prea Sfinþitul Visarion Bãlþat, pânã nu demult episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, a fost întronizat de Buna-Vestire ca episcop al Tulcei. Ceremonia a fost oficiatã de Prea Fericitul Pãrinte Patriarh Daniel, împreunã cu Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, ºi cu alþi nouã ierarhi. Dupã Sfânta Liturghie, în biserica "Buna-Vestire" din Tulcea a început ceremonia de întronizare a primului episcop al nou-înfiinþatei episcopii, PS Visarion, în prezenþa a sute de credincioºi dornici sã-ºi cunoascã ierarhul. Dupã ce PS Casian, episcopul Dunãrii de Jos, a citit gramata patriarhalã de întronizare, Pãrintele Patriarh i-a oferit-o PS Visarion, împreunã cu însemnele arhiereºti: mantia, crucea, engolpionul ºi cârja. În cuvântul sãu, Prea Sfinþitul Visarion ºi-a exprimat ºi dragostea pe care a avut-o pentru credincioºii din Arhiepiscopia Sibiului: "Nu pot sã vã ascund faptul cã m-am despãrþit cu greu de bunii ºi vrednicii credincioºi din Arhiepiscopia Sibiului, cu care ne-am rugat ºi am lucrat

aproape 11 ani, ca episcop-vicar. Nãdãjduiesc cã aceleaºi sfinte ºi sincere bucurii le voi avea ºi aici la Tulcea, ca sã se desãvârºeascã bucuria ºi nãdejdea noastrã întru Domnul." Nou înfiinþata Episcopie a Tulcei este o eparhie nouã, cu doar trei protopopiate ºi aproximativ 120 de parohii. Zestrea acestei episcopii însã este, dupã cuvântul Înalt Prea Sfinþitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului "cea din sufletele credincioºilor de aici, care au o evlavie cu totul distinctã." Noi îi dorim Prea Sfinþitului Visarion pãstorire îndelungatã, cu roade îmbelºugate, "în pace, întreg, cinstit, sãnãtos, îndelungat în zile, drept învãþând cuvântul adevãrului". Natalia Corlean

ºi neam prin cântarea religioasã ºi îmbrãcarea portului tradiþional s-au aflat ºi un primar ºi un preot, din ªinca Nouã respectiv Ucea de Jos, cel din urmã având binecuvântarea Înalt Prea Sfinþitului Pãrinte Mitropolit. Festivalul a început în sunet de toacã, copiii de la Victoria anticipând chemarea la rugãciune pe care urmau sã o facã prin cântare cei care urcau pe scenã. Pãrintele Octavian Smãdu, de la Parohia Victoria II, însoþitorul copiilor care au bãtut toaca, a susþinut ºi o expoziþie de icoane pe sticlã cu vânzare, mult apreciatã de oaspeþii festivalului. Coralele "Anatoly" din Braºov ºi "Prietenii Avrigului", invitaþii speciali, au încheiat manifestarea culturalã de la Viºtea de Sus, dupã care s-a trecut la împãrþirea premiilor care au fost dãruite cu generozitate de familia Olimpiu ºi Carmen ªoneriu, Consiliul Judeþean Braºov ºi Consiliul Local Viºtea. Înalt Prea Sfinþitul Laurenþiu i-a felicitat pe toþi participanþii la concurs ºi a încurajat cântarea bisericeascã coralã, îndemnând la întinerirea corurilor. Pãrintele Mitropolit a exprimat aprecierea faþã de progresul participanþilor faþã de anii trecuþi ºi hotãrârea juriului de a-i premia pe toþi. Premiul I: Ucea de Jos ºi Victoria I Premiul al II-lea: Viºtea de Jos, Viºtea de Sus, ªinca Nouã Premiul al III-lea: Drãguº, Ucea de Sus, Arpaºul de Jos Premiul Consiliul Judeþean: Sâmbãta de Sus Apuseanã, Sâmbãta de Sus Rãsãriteanã Premiul special al juriului: ªercaia Premiul oferit de Comuna Viºtea Arpaºul de Sus Premiul Speranþa - Copiii cu toaca din Oraºul Victoria Pr. Ion Tãrcuþã

4

Sãrbãtorile lunii
atmosfera unei vieþi duhovniceºti prin post, prin îndemnul faptelor bune, prin slujbele deosebite, prin Sfintele Taine. Ca o Mamã ne-a chemat ºi ne-a cuprins cu îmbrãþiºarea ei caldã ºi dumnezeiascã!... Iar noi, cei de lut, am putut simþi din nou cât de trecãtoare sunt cele pãmânteºti, cât de neîmplinitoare, ºi cât de bun este Domnul, care împlineºte cu mult mai mult decât cele trupeºti ale noastre, înãlþându-ne spre cele netrecãtoare. Dacã am reuºit sã ne spovedim ºi sã ne împãrtãºim în perioada Postului, atunci deja am început învierea noastrã; deja ne-am curãþit inima ºi avem ochii sufletului luminaþi ca sã putem vedea ºi sã ne putem bucura de Învierea Domnului, aºa cum ne ºi îmbie o cântare din noaptea Paºtilor: "Sã ne curãþim simþirile ºi sã vedem pe Hristos strãlucind cu neapropiatã luminã a Învierii, ºi cântându-I cântare de biruinþã, luminat sã-L auzim zicând: Bucuraþi-vã!" Iar dacã noi nu ne-am pregãtit, Domnul oricum învie! Domnul Hristos a înviat ºi este viu, dãruind lumii ceea ce nimeni altcineva nu îi poate dãrui: nimicirea morþii ºi viaþa veºnicã. Alergãm de multe ori sã ne îngrijim trupul, sãnãtatea, sã prelungim aceastã viaþã biologicã… dar cine, vreodatã, nu a murit? Cine, mai devreme sau mai târziu, nu s-a îmbolnãvit? Cine, vreodatã, a înviat pentru veºnicie? Nimeni dintre oameni… Nimeni dintre oameni nu se poate mântui pe sine, sau pe alþii. Nimeni dintre oameni nu are putere desãvârºitã asupra vieþii ºi a morþii. Doar Dumnezeu este Stãpân al vieþii ºi mai presus de moarte; iar omul, orice om, doar prin Dumnezeu poate deveni ºi el învingãtor al morþii pãcatului ºi primitor al vieþii adevãrate ºi veºnice. De aceea, la Paºti, strigãm cu bucurie: "Hristos a înviat!" ºi, în mãsura în care am înþeles sãrãcia ºi neputinþa noastrã ca oameni, înþelegem, prin opoziþie, mãreþia ºi unicitatea evenimentului Învierii Domnului, ca ºi importanþa lui vitalã ºi cosmicã. Cei care s-au pregãtit prin nevoinþa cuprinzãtoare a postului gustã deja învierea lor sufleteascã ºi vor sãrbãtori luminaþi ºi Învierea Domnului. Pe cei care nu s-au pregãtit astfel, Domnul îi primeºte de asemenea cu dragoste deplinã, dacã ei îºi deschid inimile ºi doresc sã-L primeascã pe Împãratul slavei ºi Biruitorul morþii. Bucuria Învierii e desãvârºitã, ºi este pentru toþi! În plus, Învierea nu se reduce la sãrbãtorirea unui eveniment o datã pe an. În viaþa unui creºtin, fiecare clipã poate ºi ar trebui sã fie o moarte faþã de pãcat ºi o înviere personalã. Fiecare clipã sã poarte pecetea strãduinþei noastre de a renunþa la rãutate ºi de a reînnoi în noi viaþa cea adevãratã, prin harul lui Dumnezeu. În acest fel vom înþelege cã a fi creºtin înseamnã a ne împãrtãºi continuu de Învierea lui Hristos (prin lucrarea noastrã ºi cu darul lui Dumnezeu) ºi vom pricepe de ce Sfântul Serafim de Sarov saluta pe oricine, în orice vreme din zi, din noapte sau din an, zicând: "Hristos a înviat, bucuria mea!" Amalia Rãibuleþ

Din darul Învierii
Înaintea noastrã se înalþã, mãreaþã, sãrbãtoarea Învierii Domnului. ªi dacã, precum spuneam ºi doream la începutul Postului Mare, ne-am dat silinþa sã dãruim Domnului trupurile ºi sufletele noastre lepãdând cugetele cele rele, înseamnã cã acum fiinþa noastrã freamãtã deja cu fior dumnezeiesc contemplând Marele Praznic ce ne bate la uºi. Tot postul a fost o continuã sãrbãtoare a învierii noastre. Cu atâta dragoste ne-a pus înainte Biserica mijloacele de a intra în

Miracolul Luminii Sfinte
În fiecare an, în Sâmbãta Mare a Paºtelui ortodox, deasupra Sfântului Mormânt se aprinde Lumina Sfântã, care se pogoarã din cer în urma rugãciunilor Patriarhului Ierusalimului. Deasupra Sfântului Mormânt în care a fost aºezat Mântuitorul dupã ce a fost coborât de pe Cruce a fost înãlþatã o capelã micã, distrusã ºi reconstruitã apoi de mai multe ori, cu douã încãperi: una în faþa mormântului ºi una deasupra lui. Deasupra capelei s-a construit o bisericã mare, Biserica Învierii, unde are loc an de an venirea Sfintei Lumini. persoane se aprind singure. În Vinerea Mare, dupã slujba ProhoduSfânta Luminã este imalui, Sf. Mormânt este controlat de poliþiºti terialã ºi nu arde timp de cânecreºtini, ca sã nu rãmânã înãuntru nici o teva minute, iar credincioºii sursã de foc. Se sting toate luminile, uºa ºi preoþii prezenþi obiºnuiesc Sfântului Mormânt se pecetluieºte în faþa sã îºi þinã mâinile, faþa sau barclerului ºi a credincioºilor, apoi este pãzitã ba deasupra flãcãrii, pentru binecuvântare. cu stricteþe de poliþie, pentru ca nimeni sã Pelerinii mãrturisesc cã sunt cuprinºi de o nu se poatã apropia. bucurie pe care nu pot descrie în cuvinte ºi Miracolul se întâmplã în fiecare an, la care se manifestã în diferite feluri, de la Vecernia din Sâmbãta Mare a Paºtelui orto- uimire pânã la bucurie ºi lacrimi. dox, cândva între orele 12.30-14.30. PatriLumina Sfântã nu apare decât de arhul Ierusalimului împreunã cu clerul orto- Paºtele Ortodox ºi la ortodocºi. Au existat dox ies din altar ºi înconjoarã bisericuþa ºi câteva tentative ale non-ortodocºilor de a Sfântului Mormânt de trei ori în cântãri prin o obþine, însã acestea au eºuat. Cea mai care se cere de la Dumnezeu binecuvân- cunoscutã dintre ele s-a întâmplat în timpul tarea pogorârii Sfintei Lumini. Patriarhul ocupaþiei otomane a Ierusalimului, când este percheziþionat la intrarea în capelã, armenii au promis guvernatorului turc o apoi intrã înãuntru, însoþit de un arab sumã importantã de bani ca sã le interzicã musulman, care rãmâne în prima încãpere, ortodocºilor sã intre în bisericã. În timp ce numitã "Capela îngerului". Pãrintele patri- aceasta se umplea de armeni, patriarhul ºi arh înainteazã în a doua încãpere ºi înge- ortodocºii au rãmas afarã, unde la intrarea nuncheazã în faþa Sfântului Mormânt, unde în bisericã o coloanã din marmurã s-a se roagã ca Dumnezeu sã trimitã Lumina. despicat în faþa lor ºi Sfânta Luminã a ieºit Dupã câteva minute de rugãciune, cei din ea. Unul dintre portarii musulmani care prezenþi în bisericã observã o luminã pu- era de faþã s-a convertit în acel moment ºi ternicã, care apare altfel în fiecare an ºi ºi-a mãrturisit credinþa în Hristos. Coloana chiar cei prezenþi o vãd în mod diferit. respectivã a rãmas ºi astãzi ca mãrturie ºi Patriarhul o împarte apoi credincioºilor, este sãrutatã cu evlavie de ortodocºii care care þin în mâini buchete de câte 33 de intrã în Biserica Învierii. lumânãri. Uneori, lumânãrile anumitor Natalia Corlean

CMYK

Dialoguri

5

"Cel mai important lucru în viaþã este sã ai în faþã credeþi cã zilnic prezenþa lui Dumnezeu" esteCaremaiînimporcel tant lucru viaþã?
Pãrintele Marcel, preot paroh la biserica brâncoveneascã în care am fost botezatã ºi am crescut ºi eu, mi-a inspirat dintotdeauna admiraþie prin þinuta dânsului bine închegatã ºi distinsã. La statura înaltã, chipul frumos ºi vocea plãcutã, a adãugat Dumnezeu calitãþi intelectuale ºi morale care îi împlinesc ºi deosebesc personalitatea. Iar acestea toate se încununeazã acum cu experienþa de viaþã ºi înþelepciunea aceea de preþ pe care anii o aduc celor ce ºtiu sã înveþe din toate.
Care ar fi formele pe care martiriul le poate îmbrãca în ziua de astãzi? Sã mergi duminicã de duminicã la bisericã, tânãr fiind, ºi sã înfrunþi privirile rãutãcioase ale colegilor de generaþie care spun, nu neapãrat în cuvinte: în ce secol te afli? Sã-þi scoþi pacheþelul cu mâncarea de post la serviciu, în timp ce colegii se desfatã cu cele de dulce. Sã fii generos într-o lume tot mai egoistã. Sã te rogi zilnic cu cuvintele unui sfânt din Pateric: "Doamne, învredniceºte-mã sã te iubesc pe tine, cum am iubit altãdatã pãcatul!" ºi sã te strãduieºti în sensul acesta. Împãrtãºiþi-ne, vã rugãm, un gând despre bucuriile pe care ni le aduce credinþa în Dumnezeu. Dostoievski spune undeva: "Cred cã nu existã nimic mai frumos, mai adânc, mai îmbietor, mai rezonabil, mai bãrbãtesc ºi mai perfect decât Hristos. Ba mai mult: dacã cineva mi-ar dovedi cã Hristos este în afara adevãrului ºi cã de fapt adevãrul este în afara lui Hristos, mai bine aº rãmâne cu Hristos decât cu adevãrul." A fi creºtin conºtient e o mare bucurie. Sã-l ai pe Hristos, pe Maica Domnului, pe sfinþi, icoanele, Tainele, slujbele Bisericii e o mare fericire. "Noi suntem lucrãtori de bucurie", zice Sfântul Pavel (II Cor 1, 24), adicã avem bucurie sau trebuie sã avem, pentru toate cele enumerate; ºi putem oferi ºi altora din bucuria noastrã, îndemnându-i: "Veniþi de luaþi bucurie" din Biserica lui Hristos, fãcând binele în jur ºi bucurându-i pe semeni. Cel mai important lucru în viaþã este sã ai în faþã zilnic prezenþa lui Dumnezeu. Dacã ai aceasta, realizezi cã fiecare zi este un dar de la Dumnezeu. Acum, în clipa aceasta, sunt bolnavi de cancer, muribunzi, bombe detonate în locuri publice, catastrofe naturale etc. Ce mare dar este normalitatea, pacea, sãnãtatea! Care este mesajul de cãpetenie pe care încercaþi sã-l aºezaþi în inimile celor care vã cer sfatul ºi ajutorul pastoral? "Toate slãbiciunile omului le suportã Dumnezeu, dar nu suportã pe cel care bombãneºte încontinuu, ºi nu se lasã pânã nu-l pedepseºte" zice Sf. Isaac Sirul. Bombãnim cu toþii, ne plângem, ne lamentãm. De politicieni, de primãrie, de taxe, de scumpiri, de gropile din caldarâm, de câinii vagabonzi. ªi de multe altele. Din pãcate, sunt toate adevãrate. Uitãm însã cã pãrinþii ºi bunicii noºtri au trãit vremuri mult mai apãsãtoare. Au petrecut vremea rãzboiului, a naþionalizãrii, a cotelor, a colectivizãrii forþate. Uitãm cã avem sprijin în credinþa Bisericii noastre dreptmãritoare. Uitãm cã avem pe Maica Domnului, Sfintele Taine, Sfânta Liturghie. "Atâta timp cât existã Sfânta Liturghie în Bisericã, sã nu te temi de nimic! Sfânta Liturghie este cea care îi coboarã pe arhangheli ºi pe îngeri pe pãmânt ºi ei sunt cei care îi lovesc pe diavoli ca sã fie destrãmatã puterea lor", spune stareþul Mãnãstirii Vatopedi din Sf. Munte Athos. Aceastã nãdejde încerc sã o aºez în inimile credincioºilor, îndemnându-i sã gãseascã în ei puterea sã se bucure. Sã descopere bucuria credinþei, sã se bucure de lucrurile simple pe care adesea le trecem cu vederea, considerându-le lipsite de importanþã: o razã de soare, un pom înflorit, verdele crud al ierbii, copacii, cerul... Interviu realizat de Amalia Rãibuleþ

sã-i aduci în bisericã ºi totuºi ai datoria, ca preot, sã-i câºtigi pentru Dumnezeu. Trebuie sã le vorbeºti pe limba lor, pentru cã nuNumele: Pr. Marcel Dobrea mai aºa le poþi ajunge la iniData ºi locul naºterii: 4 decem- mã. ªi statisticile ne îngrobrie 1951, Sâmbãta de Sus zesc. În 2003, 23% din copiii Studii: Liceul "Radu Negru", nãscuþi pe plan naþional au Facultatea de Teologie "Andrei fost din afara cãsãtoriei. Tot la ªaguna" Sibiu noi, 43% din mame sunt minoFamilia: cãsãtorit cu Silvia Dobrea, re - locul doi în Europa, dupã au 3 copii: Marius, inginer (33 Bulgaria, la egalitate cu Filiani), Marcel, profesor (31 ani) ºi pine, Chile etc. În sfârºit, rata Claudia, profesoarã (26 ani) divorþurilor este de 27,5%. Te Parohia în care slujeºte: Fãgãraº II, simþi dator sã faci ceva, "la biserica brâncoveneascã "Sf. Nicolae" mãsurile tale", cum zice PãrinPãrinte Marcel, aþi ales tele Teofil. N-am neglijat paspreoþia. Cum aþi simþit, la toraþia bolnavilor, a bãtrânilor, a începuturi, frumuseþea ºi soþilor rãmaºi singuri dupã deopotrivã responsabilitatea divorþ. Mi-a stat mereu în acestei slujiri? atenþie legãtura cu intelectualii. "Cu fricã ºi cu cutremur". Dumnezeu a rânduit sã Am beneficiat de prezenþa în fa- slujiþi într-o bisericã deosecultatea de la Sibiu a unei pleia- bitã, una din ctitoriile Sfântude de mari dascãli de teologie: lui Voievod Martir ConstanIsidor Todoran, Grigorie Marcu, tin Brâncoveanu. Martiriul Milan ªesan, Ioan Icã ºi alþii, Sfinþilor Brâncoveni este unul care au ºtiut sã ne facã respon- copleºitor, atât din punct de sabili faþã de harul preoþiei. Am vedere istoric, cât ºi duhovniºtiut cã "trebuie sã fiu eu curat, cesc. Cum este receptat exemca sã-i curãþesc pe alþii; trebuie plul lor în conºtiinþa creºtinisã fiu eu lumina, ca sã luminez lor de astãzi? Nu cred cã martiriul lor are pe alþii; sã fiu eu aproape de Dumnezeu, ca sã-i apropii pe foarte mare ecou acum. Oamenii au alte preocupãri, alte vaalþii" (Sf.Grigorie Teologul). Cum s-a îmbogãþit, pe lori. N-am simþit în mod special parcurs, activitatea dum- la închinãtorii bisericii noastre un sentiment aparte faþã de Voieneavoastrã pastoralã? Activitatea mea pastoralã s-a vodul Martir, care pe cheltuiala îmbogãþit cu vârsta ºi cu expe- proprie a ridicat lãcaºul de cult rienþa. La o bisericã de oraº sunt în care ne rugãm. ªi nici o cinstialte cerinþe, este un alt nivel al re deosebitã pentru cã el ºi fiii lui auditoriului unei cuvântãri. Am ºi-au încheiat viaþa ca martiri. Din citit mereu, m-am pregãtit. Preo- pãcate. Probabil cã dimensiunea þii de oraº sunt invidiaþi, dar au aceasta a jertfei pentru o cauzã suatâtea probleme. Bunãoarã pas- perioarã lipseºte omului motoraþia tinerilor. E foarte dificil dern sau nu e tocmai la modã.

CMYK

6

Catehism pe înþelesul tuturor
înalþã, omul trebuie sã participe cu întreaga sa fiinþã, ºi cu sufletul, ºi cu trupul, îngenuncherea fiind consideratã o rugãciune a trupului, o participare a trupului la rugãciunea sufletului. Cã îngenuncherea este însoþitoarea pocãinþei se vede ºi din textul Canonului de pocãinþã cãtre Mântuitorul nostru Iisus Hristos: "Scoalã-te, omule ticãlos, aleargã cãtre Dumnezeu, mãrturisind pãcatele tale ºi cazi lãcrimând ºi suspinând, iar Acela ca un îndurat, va da þie ajutor ca sã faci voia Lui." Sã ne amintim cã la Taina Sfintei Spovedanii ne mãrturisim pãcatele stând în genunchi, iar dupã mãrturisire ne ridicãm uºuraþi sufleteºte. De asemenea, înainte de Sfânta Împãrtãºanie stãm în genunchi, dar dupã ce primim Sfintele Taine stãm în picioare ºi rostim dupã preot rugãciunea de mulþumire. Procedãm aºa în acord cu starea de bucurie, de veselie duhovniceascã, care se exprimã mai bine în poziþie de drepþi.

Îngenunchem de Sfintele Paºti?
Iatã o întrebare la care poate nu ne-am gândit decât atunci când cineva ne-a provocat în acest sens, sau poate mergând pe la vreo mãnãstire am vãzut cã pãrinþii ºi maicile rãmân în picioare la momentele Sfintei Liturghii, când noi suntem obiºnuiþi sã îngenunchem, chiar ºi de Sfintele Paºti. De altfel, îngenuncherea are o simPãcatul ne-a aruncat la pãmânt Se întâmplã, de obicei, ca într-o bise- bolisticã aparte. Prin îngenunchere arãtãm ricã parohialã toþi credincioºii sã se com- cã pãcatul ne-a aruncat la pãmânt, dar prin porte la fel. Dacã unii se pun în genunchi, ridicare ºi prin poziþia de drepþi arãtãm cã se pun ºi ceilalþi. Dacã cineva îºi face Sf. Dumnezeu ne-a rechemat la iubire. Cel Cruce, la fel fac ºi ceilalþi, interesant, parcã care îngenuncheazã mãrturiseºte cã pãcaautomat. Când existã excepþii, când cineva tul l-a coborât la pãmânt, prin îngeface abatere de la "regulã" cu o motivaþie nunchere fiind mai aproape de pãmânt. anume, se gãseºte câte cineva care sã Rugãciune a trupului atragã atenþia, mai ales în bisericile de la În perioada Postului Mare, de exemsate. Îngenuncherea este legatã, de regulã, de pocãinþã. Când cerem iertare de la plu, cãrþile de slujbã precizeazã, de fiecare Dumnezeu pentru pãcatele noastre este dat,ã când anume se fac metanii sau când firesc sã stãm în genunchi, aºa cum a fãcut se îngenuncheazã ºi auzim deseori îndemvameºul, care stând în genunchi se bãtea nul: "Veniþi sã ne închinãm ºi sã cãdem la cu pumnul în piept ºi striga: "Dumnezeule, Hristos, Împãratul nostru Dumnezeu." milostiv fii mie, pãcãtosului!". Aceasta pentru cã la rugãciunea pe care o

În noaptea de Înviere se obiºnuieºte sã ducem la bisericã ºi un coºuleþ în care punem câte ceva din masa pe care gospodinele au pregãtit-o pentru Paºti, în special ouã roºii, pascã, puþinã brânzã ºi o bucãþicã de carne, care trebuie sã fie ambalatã bine, sã nu împrãºtie mirosuri îmbietoare în timpul slujbei. De ce facem asta ºi care este rostul acestui obicei? Dupã încheierea Sfintei Liturghii, preotul binecuvânteazã prin câteva rugãciuni speciale bucatele care se vor gusta acum, dupã sfârºitul Postului. Dacã s-a sfârºit postul, nu se sfârºeºte legãtura omului cu Dumnezeu, ci ea continuã ºi se Dumnezeu, cerând ca "gustând dintr-înseprelungeºte chiar ºi în cele mai elemen- le sã ne umplem de harurile Tale cele date tare activitãþi ale omului, cum este ºi mân- nouã cu prisosinþã ºi de bunãtatea Ta cea catul. Creºtinul pãstreazã în permanenþã negrãitã", aºa cum spune rugãciunea din legãtura sa cu Dumnezeu ºi fiecare Molitfelnic. Gustând din bucatele binecumoment important este sub binecu- vântate de Dumnezeu prin mâna preotuvântarea Lui. Acest lucru se vãdeºte, iatã, lui, sã nu uitãm de Cel Care ni le-a dãruit ºi în binecuvântarea bucatelor de dulce ºi sã îi spunem lui Dumnezeu, prin cuvintele rugãciunii de binecuvântare: "Cã Tu din Duminica Sfintelor Paºti. Astfel, dupã slujba Învierii, creºtinul eºti hrana cea adevãratã ºi dãtãtorul nu merge la îmbuibare ci, cu mulþumire bunãtãþilor ºi Þie slavã înãlþãm". Sã ne fie toate spre bucurie ºi aducere faþã de Dumnezeu pentru bucatele pe care le aºterne pe masa sa de sãrbãtoare, merge aminte de dragostea permanentã a lui cu bucuria Învierii în suflet ºi se bucurã ºi Dumnezeu cãtre noi! Pr. Marius Corlean de cele pãmânteºti dãruite nouã de

Binecuvântarea bucatelor de Paºti

"Astãzi mã ridic împreunã cu Tine"
De la Sfintele Paºti pânã la Înãlþarea Domnului nu îngenunchem. În genunchi am stat toatã perioada Postului Mare, când ne-am pregãtit prin rugãciune smeritã ºi pocãinþã pentru Înviere. Acum este vremea bucuriei, a biruinþei Domnului asupra morþii, a biruinþei asupra propriilor patimi împotriva cãrora am dus luptã duhovniceascã în timpul postului. "Ieri m-am îngropat împreunã cu Tine, Hristoase, astãzi mã ridic împreunã cu Tine, Cel Ce ai înviat. Rãstignitu-m-am ieri împreunã cu Tine, Însuþi împreunã mã preamãreºte, Mântuitorule, întru împãrãþia Ta", spunem în Canonul Învierii. Sfinþii Pãrinþi spun cã Învierea Domnului e sãrbãtoarea recreãrii lumii. Prin Înviere, Domnul ne repune în starea iniþialã de har. Suntem rezidiþi, chipul lui Dumnezeu în om este refãcut, este restaurat ºi aceasta se vede din poziþia de drepþi, omul fiind singura fãpturã privilegiatã, având poziþia dreaptã ºi privirea orientatã spre cer, spre deosebire de fãpturile necuvântãtoare care se târãsc sau sunt orientate spre pãmânt, având capul aplecat în jos. Aºadar, la sãrbãtoarea Sfintelor Paºti, praznicul bucuriei ºi al luminii, nu îngenunchem, pentru ca în felul acesta sã mãrturisim cu fapta învãþãtura noastrã de credinþã cu privire la Învierea Domnului ºi învierea sufletelor noastre. Pr. Ion Tãrcuþã

Viaþa în Hristos

7

Noi suntem lumina lumii?
Suntem noi responsabili faþã de ceilalþi? Trebuie sã avem grijã cum vorbim, cum ne îmbrãcãm, cum ne comportãm? Da. Este chiar o obligaþie faþã de cei din jurul nostru, fie cã aceºtia sunt creºtini sau nu, este datoria pe care o avem chiar de la Hristos. Creºtinul: lumina lumii ºi noi. Suntem noi „lumina lumii“ ºi „sarea pãmântului“? Suntem sarea pamântului noi responsabili? Cândva le vorbeam enoriaºilor mei despre responsabilitatea cu care am fost Responsabilitatea: un investiþi de cãtre Hristos faþã de ceilalþi ºi lucru aproape absent de rolul nostru, fapt arãtat prin cuvintele Responsabilitatea este starea Sale: "Voi sunteþi sarea pãmântului; dacã sarea se va strica, cu ce se va sãra? De pe care o persoanã o are faþã de nimic nu mai e bunã decât sã fie aruncatã altã persoanã, faþã de sine, faþã afarã ºi cãlcatã în picioare de oameni." de o datorie de îndeplinit. Omul (Matei 5, 13) ºi "Voi sunteþi lumina lumii" care are responsabilitate are în (Matei 5, 14). ªi spuneam cã dacã ceilalþi prim plan dorinþa de a face lucruse smintesc ºi se îndepãrteazã de Bisericã, rile cât poate mai bine. Pãrinþii de credinþã, pe scurt dacã se pierd, este ºi sunt responsabili faþã de copii vina noastrã. Iar lucrul acesta îmi este con- dacã îºi canalizeazã toatã enerfirmat de faptul cã de foarte multe ori, în gia spre creºterea lor. Elevul este discuþiile cu cei (de toate vârstele, dar mai responsabil atunci când nu este ales tineri) care nu veneau la bisericã, dar indiferent dacã îºi face tema acum care erau apropiaþi de mine, motivul prin- ºi nu la ºcoalã, într-o pauzã, cocipal invocat era ceva de genul: „Mi-e piind de la colegul de bancã. Iar ruºine pentru cã atunci când intru în bise- exemplele ar putea continua… Aceastã stare, însã, nu prea ricã se uitã la mine sã vadã cu ce sunt o întâlnim la majoritatea creºtinilor noºtri. îmbrãcat/ã“, sau „Se uitã urât la mine, sau comenteazã“. Sau: „De ce sã vin la bise- Faptul cã purtãm numele de creºtin, de la ricã dacã de acolo tot rãu pleci, uite cutare Hristos, Dumnezeul nostru, pare sã nu mai sau cutare vin la bisericã, dar de atâtea ori cutremure pe nimeni. A devenit o banaliîi aud înjurând, sau bârfind“ sau etc. ªi tate, la fel cum se banalizeazã (ºi implicit multe, multe alte motive... Cred cã nu de se desfigureazã) adevãrata viaþã creºtinã. Avem ºi purtãm formal numele de creºtin puþine ori aþi întâlnit astfel de cazuri. Expresiile „sarea pãmântului“ ºi „lumina de când suntem mici, de la Botez. Dar câþi lumii“ au o profunzime deosebitã, pentru din cei ce au fost încreºtinaþi vin la bisecã fiecare îndeplineºte o funcþie majorã în ricã ºi au o viaþã autentic creºtinã? Avem viaþa omului. Fãrã sare, mâncarea nu îºi o þarã în care 90% dintre oameni s-au dobândeºte plenitudinea, fãrã luminã totul declarat ortodocºi. Se numesc pe sine moare... Iatã creºtinul! Lucrul acesta mi-a "ortodocºi" ºi beþivii, ºi femeile care fac dat de gândit foarte mult. ªi m-am gândit avorturi, ºi cei care nu merg la Sf. cã Mântuitorul nostru ne-a dat nouã, Liturghie decât o datã în an. Câþi dintre cei creºtinilor, multe responsabilitãþi. Printre care zic cã sunt creºtini înþeleg cu adevãrat care ºi aceea de a fi pentru ceilalþi modele ce este creºtinismul ºi ce implicã acest ºi puncte de reper. E cel mai greu lucru de cuvânt care ne defineºte identitatea? Iatã pe pãmânt! Fiecare la rândul lui are un deci o realitate schizofrenicã care ar tremodel, dupã care el creºte, îºi defineºte buie luatã foarte în serios. personalitatea. ªi cu toþii ne raportãm la Înþelegerea ºi asumarea Modelul suprem, pentru cã El este în identitãþii primul rând Lumina lumii: "Eu sunt Lipsind înþelegerea identitãþii tale Lumina lumii; cel ce Îmi urmeazã Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina lipseºte ºi responsabilitatea faþã de tine ºi vieþii" (Ioan 18, 23). El este Lumina lumii mântuirea ta, faþã de ceilalþi ºi de mânpentru cã ne-a luminat calea prin exemplul tuirea lor. Avem însã de-a face cu cel puþin Sãu, prin viaþa Sa ºi a fost responsabil, atât o anomalie gravã: s-a creat în timp un lanþ de responsabil încât ªi-a dat viaþa pentru al slãbiciunilor: familii ale cãror membri,

deºi poartã denumirea de creºtini, nu au trãire creºtinã. La rândul lor, aceºtia dau naºtere copiilor care sunt încreºtinaþi prin Taina Sfântului Botez, însã de cele mai multe ori motivaþia Botezului este faptul cã "aºa se face..." ªi iatã cum se dezvoltã anomaliile în Biserica lui Hristos. În mod normal familia care-ºi boteazã pruncul ºi naºii acestuia ar trebui - ºi din nou ne lovim de cuvântul responsabilitate - sã fie conºtienþi ºi responsabili de ceea ce fac cu pruncul lor. Cum sã devinã acesta "sarea pãmântului" ºi "lumina lumii", dacã pãrinþii ºi naºii lui, de cele mai multe ori habar nu au ce înseamnã a încreºtina ºi a fi creºtin? Ori aici trebuie sã ajungem: la a deveni foarte lucizi ºi conºtienti cã a fi creºtin nu este doar un dar, ci ºi o mare responsabilitate. Hristos niciodatã nu a spus minciuni, pentru cã nu putea: e Dumnezeu! Or atunci înseamnã cã noi am fost investiþi cu o datorie atât faþã de cei din Bisericã, dar ºi faþã de oricine ajunge sã ne cunoascã. Fiecare suntem datori sã ne responsabilizãm în acest sens. Fiecare sã devenim conºtienþi cã atât prin numele nostru de creºtini, dar mai ales prin modul în care ne trãim viaþa în familie sau în comunitate, suntem purtãtorii mesajului lui Hristos, care ne spune cã El este „Calea, Adevãrul ºi Viaþa“. Prin viaþa noastrã facem vizibil pentru ceilalþi acest lucru. Iar dacã nu, sã ne aducem aminte de aceasta: "Cine va sminti pe unul dintre aceºtia mici, care cred în Mine, mai bine i-ar fi lui sã i se atârne de gât o piatrã de moarã ºi sã fie afundat în adâncul mãrii" (Matei 18, 6). Oricât ar pãrea de dure aceste cuvinte ale Mântuitorului, ele nu exprimã decât o realitate tranºantã: suntem responsabili sã grijim darul pe care ni l-a fãcut nouã Hristos, suntem datori sã privim cu drag la cei din jurul nostru, sã ne trãim credinþa prin fapte bune, pe care vãzându-le ceilalþi sã Îl vadã pe Hristos cum lucreazã în viaþa noastrã. Pr. Marius Corlean

8

Fii tânãr cu Hristos

Maica Siluana vã rãspunde

Ce este prietenia?
Mã întreb ce este prietenia... sau ce nu este ea. Cum era Cain? Dar Abel? Cineva mi-a zis cã s-ar putea ca Abel sã fi fost un tip antipatic, nesuferit, iar Cain sã fi fost un tip foarte sociabil ºi plãcut tuturor. M-a pus pe gânduri o astfel de ipotezã ºi nu ºtiu unde sã caut sã gãsesc rãspunsul. Claudia

Focul rãcoritor al iubirii
Dragul meu tânãr, dragostea nu este o simþire vagã ºi dezorientatã. Dintotdeauna ai ºtiut ce vrei atunci când ai iubit, ba mai mult, ai ºtiut sã lupþi cu arme nevãzute pentru a menþine ceea ce preþuieºti c e l mai mult, adicã sentimentul care te face sã îþi ieºi din tine ºi sã te identifici cu persoana iubitã. Sã nu crezi cã doar tu simþi aºa. Simt ºi eu, simþi ºi tu, simþim cu toþii ceea ce Sfântul Ioan Gurã de Aur numeºte "sunetul armonios al dragostei". Aº vrea sã poposim un pic ºi sã discutãm despre ceea ce tu, eu, noi numim dragostea adevãratã, dragostea desãvârºitã care stãpâneºte inimile. Dar pentru cã iubirea curatã, nevinovatã ºi purã se trezeºte odatã cu tinereþea, vreau ca aceste cuvinte sã le simþi ºi sã le trãieºti acum doar tu, dragul meu tânãr. Iubirea începe prin trudã ºi se sfârºeºte prin plãcere, spre deosebire de viciu, care are un drum contrar. Ea curge precum un izvor limpede ºi se identificã cu sacrificiul, cu smerenia, cu rãbdarea ºi cu iertarea generoasã. Aceste fapte ale iubirii nu pot fi gândite ºi îndeplinite, ele se revarsã de la un nivel înalt, de acolo de unde Dumnezeu a pus picãtura melodioasã a dragostei. Iubirea despre care îþi vorbesc ºi pe care o cânþi ºi o simþi tu, este, dupã cum spune Sfântul Ioan Gurã de Aur, "precum fierul care sub acþiunea focului se schimbã". Tot aºa ºi tu, aprins de focul iubirii devii numai iubire. Poate cã truda despre care am pomenit ca început al iubirii este catalogatã un pic prea forþat, ºi asta deoarece iubitorul vrea sã facã pe plac iubitului, dar nu vrea sã simtã cã-i face pe plac. Nu vrea sã simtã acest lucru ca o obligaþie sau ca o revanºã faþã de faptele dragostei din partea iubitului. Tu iubeºti. Dar te-ai întrebat vreodatã de ce simþi aºa, de ce inima ta îþi saltã de bucurie atunci când te întâlneºti cu persoana iubitã? Dragul meu, omul dintru început a fost fãcut de Dumnezeu sã iubeascã ºi aceastã iubire sã se rãspândeascã în toatã fiinþa lui ºi sã se manifeste prin toate faptele de bine pe care le gândim ºi le facem faþã de persoana iubitã. Orice faptã bunã este un rod al dragostei ºi, dacã ea este înrãdãcinatã bine, rodesc toate virtuþile, pentru cã la baza acestora stã dragostea desãvârºitã. "Dragostea toate le rabdã, este binevoitoare…, nu se laudã, nu se trufeºte… nu cautã ale sale" (I Corinteni 13, 4-7). Însã, dacã nu stãruim în iubire, dacã nu încercãm sã facem faptele iubirii, ea se ofileºte precum o floare. Deci, dragostea presupune un exerciþiu permanent, o râvnã care sã ajute la îndepãrtarea oricãrui obstacol din calea ei. Dragul meu, acel puternic sentiment, cu un bogat conþinut de viaþã, care miºcã fiinþa ta spre ceva cãruia vrea sã i se dãruiascã, sã-l cuprindã în sine, acel sentiment care exprimã afecþiunea, dispoziþia omeneascã, se numeºte "salba" dragostei, dupã cum iarãºi frumos o numeºte Sfântul Ioan Gurã de Aur. Acum, în încheiere, aº vrea sã te asemãn cu Micul Prinþ, care se pregãtea pentru întâlnirea cu persoana iubitã încã înainte cu o orã de momentul revederii. Tu, ca ºi el, cu dragostea ta faci minuni, luminezi universul ºi faci lumea sã zâmbeascã. Iatã cã fãrã dragostea ta "nici minunile nu au valoare". Pr. Ciprian Bîlbã

Prietenia este, în primul rând, respect ºi loialitate. Cine trãdeazã nu poate fi prieten. Prietenia este dãruire de sine ca împãrtãºire reciprocã de valori. Iubirea nu aºteaptã nimic în schimb. Prietenia e întotdeauna un schimb, dar niciodatã un târg! E schimbul dãruirii dintr-un prea plin care poate fi: de bucurie, de uimire, de durere, de nedumerire, de neliniºte! Nu este prietenie: schimbul de plãceri, lipsa reciprocitãþii în dãruire, ignorarea defectelor reciproce, compararea competitivã, folosirea celuilalt pentru: a nu fi singur, pentru a fi admirat, pentru a avea cui spune ce te doare, pentru a-þi atribui meritele lui, pentru renume, adicã din interese meschine... Prietenia adevãratã e un dar al lui Dumnezeu. Prietenii te aºteaptã de-a lungul vieþii, pe la rãscruci, ca sã înaintaþi împreunã o bunã bucatã de drum pe Calea devenirii întru demnitatea de om, dincolo de vieþuirea bio-psiho-socialã obiºnuitã! Da, se poate ca acel cineva sã fi avut dreptate: întotdeauna invidioºii, adicã cei ce pot merge, chiar ºi numai cu gândul, pânã la uciderea fratelui plãcut lui Dumnezeu, au fost concepuþi de ceilalþi ca fiind "sociabili ºi plãcuþi"! Aºa se ºi explicã succesul în gaºcã ºi insuccesul la ºcoalã, unde cei silitori sunt numiþi ºi trataþi ca "tocilari" sau "îmbâcsiþi"! Nu uita, fetiþa mea dragã, proba calitãþii noastre de om o dãm întotdeauna în felul în care ne raportãm la ce e mai bun cu noi în cel de lângã noi! Putem admira un VIP la TV, dar nu ºi pe colegul meu de bancã sau pe fratele meu! Grea, grea povarã invidia! Cautã în sufleþelul tãu ºi, dacã o afli, sã o stârpeºti acum, cât e pui! Cu drag ºi respect ºi încredere, M. Siluana

CMYK

Pas în doi

9

Masa în familie
Întreaga familie în jurul mesei, cu bunici ºi nepoþi, este un eveniment care se întâmplã în mod special de douã ori pe an: de Paºti ºi de Crãciun. Masa în familie are însã o valoare inestimabilã. Psihologii au ajuns la concluzia cã în familiile unde pãrinþii ºi copiii mãnâncã periodic împreunã, starea psihicã a membrilor familiei este mult mai bunã decât a celor care nu fac acest lucru.

Regula principalã: fãrã reguli calitatea timpului
Cercetãrile din ultimii ani constatã un fenomen pe care sociologii îl considerã îngrijorãtor: dispariþia mesei în familie. Pe vremea bunicilor rânduiala mesei era una foarte clarã. Ea era luatã în familie, la ore bine stabilite (chiar dacã nu existau ceasuri pe fiecare perete, timpul se mãsura ºi în alt fel). Astãzi moda respinge regulile în viaþa de familie, iar ce era altãdatã pãstrat cu sfinþenie pare acum ciudat ºi exagerat. Sunt atâtea reguli de respectat în societate încât nu mai vrem sã auzim de reguli ºi acasã. Cu toate acestea, psihologii atrag atenþia asupra beneficiilor obiceiului de a lua masa în familie. Aceasta întãreºte sentimentul de apartenenþã la familie, dezvoltã abilitãþile sociale, faciliteazã transmiterea de credinþe ºi valori într-un mod natural, întãreºte legãturile ºi încrederea între membrii familiei. petrecut împreunã în timpul mesei.

Adolescenþii ºi masa în familie
Experþii în psihologia adolescenþilor sunt cei mai înverºunaþi apãrãtori ai meselor în familie. Un studiu fãcut pe parcursul a 10 ani de cãtre cercetãtorii de la CASA (National Center on Addiction and Substance Abuse), de la Columbia Uni-

versity, demonstreazã un fenomen extrem de interesant: copiii ºi adolescenþii care iau frecvent masa în familie prezintã un risc scãzut de a consuma droguri, de a bea sau a fuma, de a se gândi la sinucidere. Ba mai mult, cresc considerabil ºansele ca ei sã se descurce foarte bine la ºcoalã sau sã amâne momentul primei relaþii sexuale. În ciuda aparenþei de lehamite ºi indiferenþã (care nu este niciodatã fãrã motiv), studiile aratã cã adolescenþii îºi doresc încã ajutorul ºi sfatul pãrinþilor. Folosiþi, deci, mesele împreunã pentru a petrece mai mult timp cu ei, a comunica ºi a-i face sã vã simtã aproape. Natalia Corlean

Cum sã organizãm masa în familie?
Când familia mãnâncã împreunã, membrii ei iau contact unul cu altul, fiecare primind niºte mesaje. Pot fi comunicate dragostea, grija ºi susþinerea. Se comunicã respectul pentru unitatea familiei ºi se aratã cât de importantã este aceasta. Familiile care mãnâncã împreunã multe unii despre alþii. Este important sã ne concentrãm dezvoltã relaþii mai sãnãtoase, durabile ºi întreaga atenþie asupra familiei în timpul pline de semnificaþie. Ideal ar fi ca familia sã ia împreunã una din mesele de bazã, mesei. Televizorul, radioul, computerul cum ar fi prânzul sau cina. Dar pentru trebuie închise. Mâncarea trebuie servitã unele familii acest lucru nu este posibil, la masã. Masa trebuie sã fie frumos aºeaºa cã ei pot mânca împreunã dimineaþa, zatã, felurile sã fie variate. Uneori putem sau doar de trei ori pe sãptãmânã una din aranja o masã festivã, alteori una obiºmese. Nu uitaþi: a vã face timp sã staþi la nuitã. Toatã lumea trebuie sã ia parte la masã ºi sã mâncaþi cu toþii este important, strângerea mesei ºi curãþenia în bucãtãrie. Masa sã înceapã ºi sã se sfârdeoarece aratã cât de preþios este timpul petrecut împreunã, aºa cã faceþi asta cât de ºeascã cu rugãciune, prin care ne arãtãm recunoºtinþa faþã de Dumnezeu ºi darurile des puteþi. Nu conteazã cât de mari sunt Sale. Uneori copiii îºi pot invita priecopiii. Chiar ºi bebeluºii pot începe prin a tenii la masã. Asta permite pãrinþilor sã sta la masã în scãunelul lor ºi a beneficia de faptul cã toþi sunt împreunã. Cei între 1 afle ºi sã înveþe multe despre copiii lor, iar ºi 3 ani pot învãþa bunele maniere la masã adolescenþilor le permite sã împace aparteºi încep sã înþeleagã cât de importanþi sunt nenþa la familie cu dorinþa de a socializa pentru familie. Copiii de vârstã ºcolarã pot cu prietenii ºi a petrece timp cu aceºtia. Timpul de masã trebuie sã fie învãþa ºi exersa multe deprinderi ajutând la unul care sã comunice sentimente de prepararea mâncãrii, aºezarea mesei ºi participând la discuþii. Adolescenþii pot apropiere ºi preþuire pentru membrii famibeneficia prin includerea lor în familie ca liei. Nu e momentul pentru lucruri negaadulþi în devenire ºi pot câºtiga un senti- tive sau luat la rost. Trebuie sã fie un timp ment al valorii proprii ºi al grijii faþã de cei de relaxare ºi bucurie. Irina Constantinescu, psiholog dragi. Indiferent de vârstã, toþi vor învãþa

Atmosferã caldã ºi prietenoasã
Dacã în strãinãtate existã adevãrate miºcãri care susþin reîntoarcerea la masa tradiþionalã în familie, la noi moda meselor rapide ºi dezordonate abia a început. Mâncãm pe fugã, masa cea mai consistentã este seara, când fiecare îºi încãlzeºte ceva rapid la microunde ºi mãnâncã în faþa televizorului. Conºtienþi de efectele devastatoare ale unui astfel de mod de a mânca, vizibile atât pe planul sãnãtãþii (boli digestive, obezitate, probleme cardio-vasculare, diabet etc.) cât ºi în cel familial ºi social, familiile americane se întorc într-un procent semnificativ la modul tradiþional de lua masa. Însã simplul fapt de a mânca împreunã nu este suficient. Existã un tablou de familie binecunoscut: televizorul este pornit, pãrinþii nu contenesc cu problemele întâlnite în ziua respectivã sau cu mustrãrile ºi observaþiile, iar copiii viseazã sau îºi doresc sã fie în cu totul altã parte. Se poate însã ºi altfel, iar accentul trebuie pus pe

CMYK

10

Educaþie creºtinã

Principii creºtine de educare a copiilor

Influenþele negative
Continuãm serialul consacrat educãrii creºtine a copiilor - sfaturi preluate ºi adaptate (cu acordul autoarei) din cartea Raising Godly Tomatoes. Vã reamintim cã autoarea, Elisabeth Krueger, este o mamã creºtinã din Statele Unite care îºi educã acasã cei zece copii. Vom vorbim de data aceasta despre influenþele negative asupra copiilor. Puteþi face tot ce v-am recomandat doilea stãpân, spre tenpânã acum ºi, totuºi, sã vã pierdeþi copiii în taþiile acestei lumi. ªi e favoarea celor lumeºti. Cum se poate? foarte puþin probabil ca Simplu: prin influenþele nepotrivite care în acele momente asculpot veni asupra lor, dacã nu îi feriþi de ele. tarea ºi loialitatea lor sã Poate vã întrebaþi pânã când trebuie prote- nu aibã de suferit. Dacã jaþi. Pânã când au ajuns la maturitate, pânã nu ºtiþi sã-i feriþi ºi chiar sã-i separaþi de când educarea lor se va fi încheiat, iar lume, vor alege tentaþia pãcatului ºi vã vor acestea se întâmplã mult mai târziu decât respinge, spre ruºinea ºi pedeapsa voastrã. cred sau sperã majoritatea pãrinþilor. "Ieºiþi din mijlocul lor ºi vã osebiþi, "Nimeni nu poate sluji la doi iar de ce este necurat sã nu vã atingeþi, stãpâni. Pentru cã fie pe unul îl va iubi iar Eu vã voi primi pe voi. ªi voi fi vouã ºi pe celãlalt îl va urî, fie de unul se va tatã ºi voi veþi fi fii ºi fiice, zice Domnul Atotputernicul."(II Corinteni, 6: 17-18) lipi ºi pe celãlalt îl va dispreþui". (Matei 6:24) O cale simplã ºi sigurã de a avea copii Domnul ne-a spus cã "nimeni nu poate evlavioºi este ca ei sã petreacã mai mult sluji la doi stãpâni". Deci, luaþi aminte: timp în familie, sub supravegherea când permiteþi influenþe exterioare dis- pãrinþilor, decât alãturi de alþi copii. Dacã cutabile asupra copiilor voºtri, nu faceþi îi þineþi aproape ºi-i îndrumaþi cu dragoste decât sã îi împingeþi în braþele celui de-al ºi autoritate, dacã îi pãziþi în copilãrie ºi

Practic: Cum disciplinãm copilul
Când vã corectaþi copilul nu ridicaþi vocea. Asta îl va învãþa sã nu rãspundã pânã când þipaþi la el. Am auzit cu toþii pãrinþi strigând: "Adi. Adi! AADI, ADRIAN!!!… VINO AICI IMEDIAT!" Asta nu se întâmplã doar o datã, ci de fiecare datã când doresc sã obþinã atenþia copiilor lor. Nu procedaþi aºa. Chemaþi ºi instruiþivã copilul pe un ton obiºnuit. Apoi ridicaþi-vã ºi corectaþi-l dacã nu vã rãspunde prompt. Nu-l chemaþi de douã ori. Folosiþi un ton ferm, dar plãcut. Lipsa de consecvenþã este una dintre cele mai mari probleme pe care o au majoritatea pãrinþilor, indiferent de metoda de educaþie aleasã. Succesul pe care îl veþi obþine e direct legat de cât de consecvent sunteþi. Þineþi copiii lângã voi ºi supravegheaþi-i, corectând toate neascultãrile ºi atitudinile rele. Spuneþi clar ce doriþi ºi doriþi exact ceea ce spuneþi. Nu vã temeþi sã stabiliþi standarde înalte ºi sã le menþineþi. Aºteptaþi, învãþaþi ºi educaþi copilul sã se poarte în modul în care doriþi ºi nu în modul în care alþii îºi lasã copiii sã se poarte. Consecvenþã nu înseamnã "procedeazã la fel cu fiecare copil" sau "fã acelaºi lucru indiferent de circumstanþe". Copiii au personalitãþi diferite, au reacþii diferite. Nu toate împrejurãrile sunt la fel. Vârsta copilului trebuie luatã în seamã. Unii copii au o voinþã mai puternicã ºi sunt mai încãpãþânaþi ca alþii. Motivaþia unui copil va varia de la o perioadã la alta ºi de la un incident la altul. În loc sã încercaþi sã vã descurcaþi cu fiecare copil în acelaºi mod, încercaþi sã vizualizaþi rezultatul final pe care îl doriþi ºi faceþi orice trebuie fãcut ca sã-l obþineþi cu fiecare copil în parte. Învãþaþi sã priviþi în inima fiecãrui copil ºi sã hotãrâþi ce corecþii sunt necesare în funcþie de asta.

adolescenþã de influenþe negative, nu mai aveþi de ce vã teme. O sã fie eliminate de la sine o serie de probleme care ar fi existat dacã i-aþi fi încurajat sã îºi petreacã timpul "în lume". Mã rog pentru voi sã aveþi curajul sã respingeþi duhul înºelãtor al lumii ºi teoriile moderne greºite pe care poate le-aþi învãþat de la alþii, din ºcoalã sau din cãrþi ºi în care aþi crezut cu bunã intenþie. Sã urmãm cãile Domnului ºi sã-I închinãm Lui toate ale vieþii noastre, inclusiv educarea copiilor. "Iubiþilor, nu daþi crezare oricãrui duh, ci cercaþi duhurile dacã sunt de la Dumnezeu, fiindcã mulþi prooroci mincinoºi au ieºit în lume." (I Ioan, 4:1) Dacã privim cu onestitate, vom vedea cã majoritatea problemelor copiilor apar ca urmare a influenþei aºa-ziºilor prieteni ºi a unor persoane din afara familiei. Pentru cã în afara familiei copiii vor afla despre alte valori decât cele pe care li le împãrtãºiþi voi. Acolo vor deprinde atitudini anti-familiale ºi anti-autoritate pãrinteascã. Aºa vor învãþa apoi neascultarea ºi vor fi expuºi unor situaþii ºi unor tentaþii pe care aþi fi vrut sã nu le cunoascã niciodatã. Iar apoi vã vor întoarce spatele - vouã ºi lui Dumnezeu - ºi vor fi loiali celor lumeºti. Deci dacã doriþi sã creºteþi copii care îl vor alege ca Domn pe Hristos, trebuie sã tãiaþi constant ºi de timpuriu legãturile copiilor voºtri cu lumea. Trebuie sã credeþi cuvintele Domnului care spune: "Ieºiþi din mijlocul lor ºi vã osebiþi". Vegheaþi, aºadar, ºi îndrumaþi cu blândeþe ºi autoritate paºii copiilor voºtri din pruncie ºi pânã când devin responsabili. A consemnat Oana Dobrin

Educaþie creºtinã

11

Paºtile copiilor
Nici o sãrbãtoare creºtinã nu este aºteptatã cu atâta emoþie, bucurie ºi recunoºtinþã ca Sfintele Paºti. Ea este consideratã sãrbãtoarea luminii ºi a renaºterii, care ne readuce în inimi speranþa, încrederea în viitor, recunoºtinþa pentru Cel Care S-a jertfit pentru noi, oamenii, ºi a fãcut ca lumea sã fie mai bunã. ªi copiii aºteaptã cu nerãbdare Sfintele Paºti. Dar oare cum ar trebui sã-i pregãtim, pentru ca ei sã înþeleagã mai bine aceastã sãrbãtoare, iar amintirea ei sã le rãmânã mereu în suflet?

bãtorii: "Hristos a înviat din morþi…" - cântare de biruinþã ºi de bucurie. Slujba Sfintelor Paºti se continuã în bisericã cu Utrenia, Ceasurile ºi Sf. Liturghie, în cadrul cãreia cei care au primit dezlegare de la duhovnic ºi copiii se împãrtãºesc. Dupã Sf. Liturghie, pe nemâncate, se iau "Paºtile", rostind vestea cea bunã: "Hristos a înviat!" ºi aºteptând rãspunsul: "Adevãrat a înviat!".

Trãirea prin rugãciune a Sãptãmânii Patimilor
În societatea noastrã Sfintele Paºti au primit conotaþii strãine de religie, odatã cu introducerea, pentru copii, a cadourilor aduse de aºa-zisul "iepuraº", încercându-se astfel deplasarea accentului de la semnificaþia creºtinã a Sfintelor Paºti la cea a unei sãrbãtori a bucuriei lumeºti. Pãrinþii irosesc foarte mult timp pentru a face cumpãrãturi, adeseori inutile, preocupându-se de haine, diferite cadouri sau alte lucruri exterioare, grija pentru cele sufleteºti ajungând nesemnificativã. Abia dacã se mai gândesc la semnificaþia divinã a praznicului, la celebrarea Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, care a pãtimit pe Cruce pentru a rãscumpãra pãcatele întregii omeniri. De aceea, este important de subliniat faptul cã în aceastã perioadã, pregãtirea copiilor pentru marele Praznic al Învierii Domnului trebuie sã se rãsfrângã cu preponderenþã spre suflet, prin participarea cu bucurie la slujbele din perioada premergãtoare Sfintelor Paºti. Acestea au menirea de a-i pregãti pentru marea sãrbãtoare a Învierii Domnului. În Sãptãmâna Patimilor se þin searã de searã, la bisericã, slujbele numite Denii. Acolo se formeazã o atmosferã extraordinarã de rugãciune ºi prin participarea copiilor care, cu glasurile lor îngereºti, pot aduce slavã lui Dumnezeu. Îi putem face sã înþeleagã ºi sã trãiascã semnificaþia fiecãrei slujbe din Sãptãmâna Patimilor doar dacã îi îndrumãm sã fie prezenþi la fiecare Denie. Le putem povesti acasã despre patimile Mântuitorului sau putem viziona filme pe aceastã temã. Fiecare din cele ºase zile, la care participãm, are o însemnãtate deosebitã în ºirul desfãºurãrii evenimentelor, pe care le-o putem prezenta copiilor într-un limbaj pe mãsura înþelegerii lor. De asemenea, putem gãsi diverse prilejuri pentru a discuta cu copiii despre semnificaþia praznicului ce se apropie. De exemplu, atunci când aprindem candela în

Masa de Paºte
Dupã un lung post, Paºtele este aºteptat ca o izbãvire, ca o izbândã a luminii asupra întunericului, a binelui asupra rãului, dar ºi ca o sãrbãtoare a familiei. Mamele pregãtesc de zor cozonacii, ouãle roºii sau încondeiate ºi friptura de miel. Pentru pregãtirea mesei de Paºte e bine sã participe ºi copii. De exemplu, atunci când se înroºesc ouãle putem sã le cerem ajutorul, timp în care le povestim legenda ouãlor roºii. Acestea reprezintã simbolul naºterii ºi al reînvierii. Ouãle se vopsesc în roºu deoarece aceastã culoare semnificã sângele Domnului Iisus Hristos vãrsat pentru salvarea omenirii. Pentru a respecta reþetele tradiþionale, la colorarea ouãlor se pot folosi foi de ceapã, foi de varzã roºie, iar pentru modele petale ºi frunze de flori. Se pot confecþiona diferite aranjamente în coºuleþe cu ouã înconjurate de iarbã. La întoarcerea de la slujba Învierii copiii pot participa la aºezarea mesei, în mijlocul cãreia punem cozonacul, ouãle roºii, pasca din brânzã ºi preparatele din miel. Dar sã nu uitãm câtã bucurie poate fi în sufletul unui copil în clipa în care ciocneºte un ou roºu ºi rosteºte: "Hristos a Înviat!", "Adevãrat a Înviat!", dar nici de jocul "Cine are cel mai tare ou roºu". Deºi prima zi de Paºti o petrecem în familie, în liniºte ºi armonie, bucurându-ne de Învierea Domnului ºi de faptul cã suntem împreunã, sã nu uitãm sã-i ducem pe copii la vecernia numitã ºi "A doua Înviere". În unele biserici se organizeazã serbãri, unde copii spun poezii ºi cântãri închinate Învierii sau se þin adevãrate concursuri de ciocnit ouã. Astfel, emoþionaþi ºi sensibilizaþi de întregul ritual al sãrbãtorii, ei vor vibra de fiecare datã când vor rosti: "Hristos a înviat!". Atmosfera de bucurie a Învierii o pãstrãm în suflete ºi în perioada urmãtoare, iar salutul "Hristos a înviat!" "Adevãrat a înviat!" este salutul creºtin ortodox pânã la Înãlþarea Domnului. Prof. Laura Ciolan

faþa icoanei Învierii Domnului, putem deschide o discuþie despre personajele pe care le vãd, putem cãuta în Biblia istorisitã pentru copii pasajele legate de acest eveniment ca sã le citim împreunã, putem învãþa cu ei troparul sãrbãtorii: "Hristos a înviat din morþi cu moartea pe moarte cãlcând ºi celor din morminte viaþã dãruindu-le" sau diverse pricesne mai uºoare.

Slujba Învierii ºi semnificaþia ei
Este foarte important cum trãim aceastã sãrbãtoare în familiile noastre ortodoxe, cum primim în suflete Bucuria Învierii Domnului, dar ºi cum o transmitem copiilor noºtri. Chiar dacã Slujba Învierii se sãvârºeºte noaptea, putem sã-i aducem pe copii la bisericã, cerându-le sã se odihneascã înainte, pentru a putea sta treji ºi pentru a fi prezenþi la momentele-cheie din cuprinsul slujbei de Înviere. Slujba Învierii începe la miezul nopþii, când întunericul are cea mai mare intensitate, iar în bisericã se sting toate lumânãrile. Spaþiul întunecos simbolizeazã întunericul morþii ºi al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Sãu. Sufletul îndumnezeit al lui Hristos este simbolizat de singura candelã aprinsã de pe Sfânta Masã. Chemarea preotului: "Veniþi sã primiþi luminã!" este chemarea de a trece de la întunericul morþii la lumina vieþii veºnice. Slujba se continuã cu procesiunea înconjurãrii bisericii, ca simbol al mãrturisirii Învierii Domnului. Preotul citeºte apoi Sfânta Evanghelie a Învierii Domnului, ectenia mare ºi se cântã troparul sãr-

Hristos a înviat, bucuraþi-vã!
Dragi copii, iatã cã Postul Sfintelor Paºti, în care ne-am pregãtit pentru marea sãrbãtoare a Învierii Domnului se încheie. Cu aceastã ocazie aº dori sã vã spun o povestioarã despre un bãieþel bolnav, numit Ionuþ. El nu era la fel de deºtept ca ceilalþi copii din clasã, vorbea cu greu ºi nu fãcea mari progrese în a învãþa sã scrie ºi sã citeascã. Fiindcã se apropia Sãrbãtoarea Paºtilor, învãþãtoarea le-a povestit copiilor istoria Învierii lui Iisus. Pentru a sublinia trecerea de la moarte la viaþã, ea a dat fiecãrui copil din clasã câte un ou gol de plastic ºi le-a cerut sã punã în el ceva care sã simbolizeze noua viaþã. A doua zi copiii au adus ouãle, le-au înapoiat învãþãtoarei ºi aceasta le-a deschis. În primul ou ea a gãsit o floare. "Da, spuse învãþãtoarea, floarea este luatã din naturã, este semnul unei noi vieþi". Un copil din spatele clasei a ridicat mânã ºi a spus: "Este oul meu!" În al doilea ou era un fluture din plastic: "Cu toþii ºtim cã dintr-o omidã atât de urâtã ia naºtere un fluture aºa de minunat". În urmãtorul ou a gãsit o pietricicã pe care creºtea muºchi de pãmânt. Al patrulea ou, însã, era neobiºnuit de uºor. L-a deschis ºi acesta era gol. "Acesta era precis al lui Ionuþ, s-a gândit ea. Probabil cã nu a înþeles ce trebuia sã facã cu oul. Ce pãcat cã am uitat sã-i spun mamei lui!" Deoarece nu a vrut sã-l punã într-o situaþie ruºinoasã, fãrã sã spunã nici un cuvânt, a pus oul deoparte ºi a dat sã ia un altul. Dar Ionuþ a ridicat mâna, vrând sã spunã ceva: "Doamna învãþãtoare, de ce nu vreþi sã vorbiþi despre oul meu?" Încurcatã, învãþãtoarea a rãspuns: "Dar, Ionuþ, oul tãu e gol!" El a privit direct în ochii ei ºi a spus: "Da, dar ºi mormântul lui Iisus a fost gol!" Pentru o vreme nimeni nu a scos nici un cuvânt. Când învãþãtoarea ºi-a revenit, l-a întrebat pe Ionuþ: "ªtii tu de ce mormântul era gol?"

"Da, a rãspuns el. Iisus a fost omorât ºi pus în mormânt. Dar Tatãl Sãu L-a înviat din morþi!" Învãþãtoarea a fost profund impresionatã de rãspunsurile copilului. Acest bãiat, considerat înapoiat mintal, a înþeles adevãrul Învierii mai bine decât toþi ceilalþi copii din clasã. Dragi copii, acum, în preajma Învierii Domnului, Care ºi-a dat viaþa ºi a fost rãstignit pentru noi, pentru ca noi sã fim mai buni, sã Îi urmãm Lui ºi sã îi iubim pe cei din jurul nostru. Nu numai pe cei din familie, ci ºi pe cei care ni se pare cã nu sunt la fel ca noi, pentru cã Dumnezeu

îi iubeºte mult ºi pe ei. ªi, aºa cum vedem din povestea lui Ionuþ, avem ce învãþa de la ei. Ca temã citiþi istoria Învierii Domnului din "Biblia istorisitã pentru copii" sau rugaþi-i pe pãrinþii voºtri sã v-o citeascã. Apoi, gândiþi-vã cã sunteþi în locul copiilor din poveste ºi aþi primit ºi voi un ou. Ce puneþi în el? Vã doresc „Sãrbãtori fericite!“ alãturi de familiile voastre ºi, fiindcã în aceste zile aveþi ºi o micã vacanþã, sper sã vã gãsiþi timp sã coloraþi icoana praznicului.

Hristos a înviat!
Irina Constantinescu, psiholog

CMYK

Trup ºi suflet

13

Râsul - terapie ºi / sau pãcat?
Poate cã cineva ar putea fi tentat sã spunã: pãi, dacã vizionarea TV dãuneazã sãnãtãþii educative ºi spirituale, ba mai mult ºi celei fizice, acum nu mai pot nici mãcar sã râd, sã mã distrez amuzându-mã, pentru cã e pãcat? Nicidecum. Însã râsul provocat de un "oarecare" divertisment nu este decât o diversiune a realitãþii, o trambulinã spre o stare de maliþiozitate la adresa celuilalt. Dar, în acelaºi timp, râsul este "un dar al celei mai graþioase bunãtãþi a lui Dumnezeu", aºa cum ne spune Sfântul Ioan Gurã de Aur. Mai mult, aceastã "reacþie spontanã", dupã cum o numesc specialiºtii, are ºi rezultate benefice din punct de vedere medical. cu toþii. În mediile în care sunt Haz de necaz Într-adevãr, divertismentul, adicã promovate viciile nu avem decât râsul, poate fi catalogat ca fiind mijlocul de suferit, ºi asta pentru cã inhalãm care ne ajutã în atingerea scopului unei atât la propriu cât ºi la figurat fumul ºi vieþi optimiste, marcatã de o gândire pozi- mirosul pãcatului, care este nociv atât pentivã. Existã, însã, acel divertisment nestã- tru trup cât ºi pentru suflet. Sau ce… pânit, care merge pânã într-acolo încât sã credem cumva cã ne destindem în ridiculizeze, sã ironizeze situaþii de viaþã. faþa acestor stãri de divertisment? Problema este cã facem "haz de necaz", Dacã stãm ºi analizãm lucrurile în însã… nu de necazul nostru. Dacã privim la esenþa lor vom vedea cã aceastã stare de televizor, pentru cã ºi de acolo primim "stãri fapt nu vrea decât sã alunge pe moment de bine", vom vedea cã sunt emisiuni care gândurile, stresul, grijile, sentimentele de prezintã problemele ºi realitãþile vieþii sub nemulþumire ºi toate acestea corelate ºi cu sigla divertismentului. De ce? Pãi… râdem problemele de conºtiinþã. mai bine de problemele altora, e mai amuBucuraþi-vã ºi vã veseliþi zant când vedem cã douã persoane se Bineînþeles, nu totul este de osândit în lovesc din cauza infidelitãþii, e de-a binelea divertisment. Ceea ce am stabilit mai sus, o bucurie sã vezi prezentate problemele este cã amuzamentul nestãpânit nu este în sociale sau de familie, pe care încearcã sã concordanþã cu râsul dulce, spiritual, le rezolve unii "moderatori duhovnici". iubitor ºi inofensiv al unei întâlniri între Sã nu înþelegem greºit, problema nu e prieteni. Sã nu cumva sã înþelegem cã cã televiziunea ne prezintã divertisment, ci pãcãtuim dacã ne distrãm, ne relaxãm sau cã toate materialele sunt prezentate ca râdem. Asta ar însemna sã fim împotriva divertisment ca sã simþim în felul acesta cã firii noastre, aºa cum ne-a lãsat-o suntem înconjuraþi de o stare de bine. ªi Dumnezeu, pentru cã râsul este propriu iatã cã aºa nu facem decât sã intrãm tiptil omului. Oare pentru ce ne-a lãsat ºi mascat într-o stare de pãcãtoºenie, stare Dumnezeu râsul în viaþa noastrã de în care râdem ºi vedem paiele din ochii semenilor, dar sãrim peste bârnele din decãdere ºi de ispãºire? O persoanã care ochii noºtri. ªi uite aºa, crezând cã ne dis- nu va ºti sã se relaxeze îºi va obosi sufletrãm, de fapt "ne râdem". De cine? De noi tul ºi va putea chiar sã-ºi strice sãnãtatea. Râsul, divertismentul, buna dispoziþie înºine. Dar aceasta este doar o parte a este o reacþie necesarã, un remediu lãsat de divertismentului ºi asta pentru cã el se Dumnezeu în mijlocul unei existenþe adeîntinde pe o arie mai largã. sea întunecate de durere, de pãcate. De Dupã râs vine plâns multe ori în viaþã întâlnim tristeþi, situaþii Ne distrãm în discoteca plinã cu fum sumbre care ne fac sã suferim, însã un râs de þigãri ºi droguri, ne simþim bine cu pri- oportun poate crea o diversiune fericitã, o etenii cu care consumãm bãuturi alcoolice, stare care sã ne smulgã din mijlocul prone bucurãm la petreceri unde ascultãm blemelor noastre. Desigur, râsul nu face muzicã "deocheatã". ªi ce primim? O di- decât sa creeze o dispoziþie, o stare de eliversiune fericitã? Aparent da, un medica- berare, pentru cã în esenþã "chiar dacã ment bun de moment, dar otrãvitor pentru râdem inima se întristeazã" (Pilde 14,13), o lungã duratã. De ce? Rãspunsul îl intuim deoarece ºtim cã nu asta e realitatea. Însã,

dacã aceastã stare va fi folositã cumsecade, cu siguranþã va înveseli mesele noastre ºi îºi va aduce contribuþia la sãrbãtorile noastre. Sã nu uitãm cã tatãl s-a bucurat ºi a dat chiar ºi o petrecere în cinstea întoarcerii fiului sãu risipitor. În sfârºit, dacã ne folosim de veselie ºi de râs, care este expresia primarã ºi naturalã ca remediu împotriva tristeþii, într-un mod echilibrat ºi iubitor, desigur, asta înseamnã cã divertismentul, amuzamentul, râsul sunt binefãcãtoare.

Râs sãnãtos = trup sãnãtos
Aceastã stare de bine nu este favorabilã doar sufletului, ci ºi trupului. Se ºtie dintotdeauna cã râsul, amuzamentul este o terapie. Specialiºtii vorbesc de râsoterapie, pe care o numesc un medicament natural, "antidot pentru stres, proastã dispoziþie sau boalã". Aceastã "gimnasticã" pune în miºcare muºchii feþei determinând o stare de relaxare ºi stimulând psihicul, pe care îl ajutã sã raþioneze pozitiv, diminuând astfel stãrile de nervozitate ºi deprimare. Ca urmare a unei stãri de bine, râsul luptã ºi împotriva apariþiei ridurilor, ºi asta pentru cã ajutã la întinderea buzelor ºi limiteazã apariþia bãrbiei duble. De asemenea, se vorbeºte de o mai bunã oxigenare a corpului pentru cã inspirarea este mai amplã, iar expirarea mai prelungitã atunci când râdem. Nu mai vorbim de faptul cã accelereazã circulaþia sanguinã dând tenului o strãlucire ºi culoare aparte. Ce bine cã putem râde! Dintre toate zilele, pierdutã este aceea în care n-am râs. Astfel râsul, ca numitor comun al tuturor genurilor de divertisment, poate fi ºi terapie ºi pãcat pentru suflet ºi trup. Dacã am imagina un pentalog al poruncilor privind râsul am zice urmãtoarele: 1. Sã râzi cu cel ce râde ºi sã plângi cu cel ce plânge; 2. Sã râzi întotdeauna cu trupul ºi cu sufletul împreunã; 3. Sã râzi ca tatãl fiului risipitor întors acasã; 4. Sã râzi sãnãtos; ºi, una peste alta: 5. Sã nu uiþi cã un zâmbet dureazã doar o clipã, iar amintirea lui poate dura o veºnicie… Prof. Mihaela Bîlbã

CMYK

14

Actual
lumii în care au trãit, adicã secularizarea a ajuns pânã la altar. Spunea cineva cã secularizarea este atunci când "un preot miroase mai mult a benzinã decât a tãmâie". ªi societatea româneascã se aflã acum într-un proces rapid de secularizare. În acest proces un rol tot mai important încep sã îl aibã tot felul de forþe mai mult sau mai puþin oculte, care fac concurenþã Bisericii, cel mai cunoscut exemplu fiind masoneria.

Biserica Ortodoxã ºi problemele lumii de azi
Preoþii din Þara Fãgãraºului au participat marþi, 1 aprilie, la o conferinþã susþinutã de Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniþã în aula Academiei de la Mãnãstirea Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus. Pãrintele profesor, originar din Dumbrãviþa Braºovului, le-a vorbit celor prezenþi, printre care ºi Pãrintele Teofil Pãrãian, duhovnicul mãnãstirii, despre problemele lumii de azi ºi provocãrile lor pentru Biserica Ortodoxã.

Occidentali interesaþi de Ortodoxie
Dupã o scurtã prezentare a Bisericilor Ortodoxe, aflate în marea lor majoritate în Europa, Pãrintele Ioniþã a vorbit ºi despre Bisericile din diaspora, înfiinþate de ortodocºii care au fost nevoiþi sã pãrãseascã tãrâmurile natale ºi au dorit sã îºi trãiascã credinþa ortodoxã ºi în exil, organizând astfel comunitãþi locale. Având în vedere rãspândirea Ortodoxiei pe întreg globul pãmântesc, concluzia este cã aceasta nu e o credinþã limitatã geografic, ci e compatibilã cu orice context istoric, geografic sau social, fapt dovedit de existenþa ortodocºi-lor peste tot în lume. O altã realitate contemporanã este faptul cã occidentalii sunt tot mai interesaþi de Ortodoxie. Dacã pânã în secolul XX Biserica Ortodoxã era vãzutã ca ereticã de cãtre catolici, în anii '70-'80 aceºtia au început sã îºi dea seama, mai ales datoritã teologilor ruºi aflaþi în exil în Occident, cã ortodocºii trebuie sã se prezinte ei înºiºi, nu sã fie studiaþi din afarã. Astfel s-au creat chiar catedre în cadrul universitãþilor occidentale. Astãzi existã un mare interes ºi deschidere faþã de Ortodoxie, iar o dovadã în acest sens este faptul cã în aproape toate bisericile din Occident, fie ele catolice sau protestante, existã icoane.

Globalizarea, îmbogãþirea bogaþilor ºi sãrãcirea sãracilor
Este un fenomen foarte complex ºi foarte îngrijorãtor. Aparent are aspecte foarte utile, în primul rând cel al comunicãrii extrem de facile (telefoane mobile, internet etc.). Al doilea factor este cel economic, mai periculos. Firmele din occident se mutã în rãsãrit, unde mâna de lucru este mai ieftinã. Circulaþia banilor are o amploare de neimaginat, iar entitãþile naþionale pierd controlul, pentru cã existã tot mai multe firme multi-naþionale. De exemplu, o firmã care îºi are sediul în Elveþia produce în Coreea de Nord, vinde peste tot ºi banii îi þine în Liechtenstein, unde nu existã impozit ºi control bancar. Rezultatul principal al globalizãrii este îmbogãþirea celor bogaþi ºi sãrãcirea mai adâncã a celor sãraci, iar Biserica nu poate fi indiferentã la situaþia credincioºilor ei. Un alt aspect al globalizãrii este schimbarea climatului. Studiile aratã cã responsabilitatea încãlzirii globale aparþine exclusiv omului. Pãmântul a fost dat oamenilor sã îl chiverniseascã, nu sã îl distrugã, iar încãlzirea globalã produce mutaþii care afecteazã direct viaþa oamenilor. Sigur cã Dumnezeu îngãduie acestea, care vin din pãcatele oamenilor. Însã Biserica are responsabilitatea sã punã bariere acestei societãþi de consum nesãþioasã, pentru cã ºi societatea româneascã se îndreaptã spre modelul societãþii de consum fãrã limite. Concluzia Pãrintelui Viorel Ioniþã a fost cã în faþa tuturor pericolelor în care ne aflãm, nu trebuie sã ne speriem, ci sã ne punem nãdejdea în Dumnezeu ºi sã punem accentul pe sufletele oamenilor, pentru care se desfãºoarã o adevãratã luptã, iar acesta trebuie sã fie lucrul care sã ne preocupe. A consemnat Natalia Corlean

sã îºi dea seama cã religia este astãzi o realitate care poate motiva oamenii la acþiuni în care politicul este depãºit. Astfel, în ultimii ani politicienii, nu numai în Româna, încep sã îºi declare public identitatea religioasã. Însã problema este datã de faptul cã Bisericile nu se unesc pentru a avea un punct de vedere comun în faþa instituþiilor europene, riscând astfel ca noua organizare a statelor sã fie doar o uniune politicã ºi economicã laicizatã, care va exclude religia ºi Bisericile din statutul ei de organizare, ceea ce ar duce la o situaþie foarte dificilã pentru creºtini.

Secularizarea, o lume fãrã Dumnezeu
Secularizarea este fenomenul prin care omul nu se mai orienteazã spre Dumnezeu, ci spre "secol", adicã spre vremurile în care trãieºte, spre lume. Prin acest proces omul modern nu îl mai are ca punct de referinþã pe Dumnezeu, ci are punct de referinþã lumea de azi sau valori ale lumii de azi. Astfel, el îl înlocuieºte pe Dumnezeu cu o maºinã, cu averea etc. În trecut chiar ateii se raportau, paradoxal, tot la Dumnezeu, îºi formulau credinþa tot în funcþie de Dumnezeu. Omul de azi, chiar dacã se vrea înþelegãtor, "umanist", el nu îl mai are ca punct de referinþã pe Dumnezeu, pe care îl exclude din existenþa lui cotidianã. Vina secularizãrii aparþine în mare mãsurã ºi Bisericilor, mai ales celor occidentale, care au cedat prea mult în faþa

Integrarea europeanã, cu sau fãrã religie?
Cele trei probleme majore cu care se confruntã Bisericile Ortodoxe din spaþiul lor geografic-istoric sunt: integrarea europeanã, secularizarea ºi globalizarea. În ceea ce priveºte integrarea europeanã, punctul de vedere ortodox este cã Uniunea Europeanã fãrã credinþã nu are viitor, iar de acest fapt ºi-au dat seama ºi unii politicieni, care, mai ales dupã 11 septembrie 2001, au început sã realizeze puterea pe care o poate avea motivaþia religioasã chiar ºi în politicã. Dacã pânã atunci religia era privitã într-un mod marxist, ca fiind ceva ce aparþine trecutului, în ultimii ani tot mai mulþi oameni politici au început

Actual
Statisticile aratã cã traficul de persoane reprezintã una din cele mai profitabile infracþiuni dupã traficul de arme ºi droguri, iar majoritatea persoanelor traficate sunt femei ºi copii. Acest fenomen a luat amploare ºi în România, care nu mai este doar o þarã-sursã, ci ºi o þarã de tranzit pentru femeile ºi copiii care sunt traficaþi pentru munca forþatã, exploatare sexualã ºi cerºetorie.
Traficul de persoane este un fenomen cu reþele internaþionale bine organizate. Pentru a evalua starea actualã ºi a stabili noi acþiuni de prevenire ºi de combatere a lui, Patriarhia Românã a gãzduit în perioada 28-29 martie seminarul internaþional cu tema “Acþiunea creºtinã împotriva traficului de persoane. Combaterea traficului de fiinþe umane dincolo de aparenþe”.Au participat reprezentanþi ai Bisericilor creºtine din Europa de Est ºi ai mai multor organizaþii guvernamentale ºi non-guvernamentale, care au hotãrât sã îºi uneascã forþele în aceastã luptã. Cu aceastã ocazie a fost lansat ºi un centru de prevenire ºi combatere a traficu-

15

Biserica se implicã în combaterea traficului de persoane
soanele care au plecat din comunitatea lor pentru a-ºi gãsi un loc de muncã ºi ajung apoi sã fie vândute ºi obligate sã sãvârºeascã fapte împotriva voinþei ºi conºtiinþei lor morale trec printr-o experienþã traumatizantã, cu urmãri grave. Ele îºi pierd respectul faþã de sine, încrederea în oameni, iar psihicul lor este puternic afectat. Vindecarea spiritualã a victimei este absolut necesarã, iar rolul preotului este de a fi un bun duhovnic ºi sfãtuitor, de a le acorda sprijinul necesar. În plus, tot preotul trebuie sã fie ºi un liant ºi mediator între victimã ºi comunitate, pentru a evita stigmatizarea ºi excluziunea victimelor ºi pentru a le ajuta sã-ºi recapete încrederea în sine ºi în oameni, dar ºi pentru a sensibiliza comunitatea în vederea reintegrãrii lor. Reprezentanþii Guvernului prezenþi la dezbateri au dat asigurãri cã statul va sprijini Biserica în aceste programe, în baza parteneriatului social semnat anul trecut, care are printre scopuri ºi combaterea traficului de persoane. Natalia Corlean

lui de fiinþe umane, care are ca principal obiectiv implicarea preoþilor în lupta împotriva traficului de persoane. Rolul preotului porneºte de la a iniþia o campanie de informare asupra riscurilor la care se supune o persoanã care doreºte sã plece la muncã în strãinãtate, acolo unde foarte mulþi români ajung sã fie exploataþi fie sexual, fie prin muncã. Campania de informare se va desfãºura mai ales în zonele sãrace ale þãrii ºi la þarã, pentru cã cea mai mare parte a persoanelor traficate provin din aceste zone. Preotul are de asemenea un rol extrem de important în reintegrarea victimelor traficului de persoane în societate. PerLa faza localã de anul acesta a Breaza, Voila, Hârseni. Concursul a constat din douã concursului “Flacãra Ortodoxiei”, organizat sâmbãtã, 22 martie, a par- subiecte, primul fiind de tip grilã, iar ticipat un numãr mare de elevi, 107, al doilea presupunând redactarea 2 martie - PS Visarion a oficiat Sf. Liturghie la spre bucuria profesorilor de religie, unei compuneri pe o temã datã. Re- mãnãstirea Berivoi care ºi-au vãzut roadele muncii lor în zultatele elevilor au fost mulþumi15 martie (Sâmbãta Sf. Teodor) - PS Visarion a oficipropovãduirea Evangheliei. Au fost toare, în medie primii 10 elevi, din at Sf. Liturghie la biserica din Sâmbãta de Sus Apuseanã prezenþi elevi din clasele V-VII de la fiecare rând de clase, obþinând note (paroh - Pr. Grigore Moldovan) ªcolile Generale 1, 2, 5, 7 ºi Colegiul peste 9. Cei cu note bune vor merge 16 martie - PS Visarion a participat la Sf. Maslu în Naþional “Doamna Stanca” din mai departe, reprezentând Ortodoxia parohia Cincºor (paroh - Pr. Gheorghe Moga) Fãgãraº, de la Liceul Teoretic “Ion din Þara Fãgãraºului la faza judeþea23 martie - Festivalul de cântãri bisericeºti “BunaCodru Drãguºanu” din Victoria, dar nã a concursului, care va avea loc la Vestire” organizat în parohia Viºtea de Sus, al cãrei paroh ºi din satele ªercaia, Copãcel, Lisa, Braºov. Prof. Veronica Pãtru este Pr. Nicolae Albãceanu (p. 3) 1 aprilie - Pr. Prof. Dr. Viorel Ioniþã a susþinut dar ºi la celelalte popoare creºtine, ne în aula Academiei de la Mãnãstirea Brâncoveanu aratã cã omul iubitor de Dumnezeu tre- Sâmbãta de Sus conferinþa cu tema “Biserica Alexandra - vine din limba greacã ºi buie sã fie, înainte de toate, harnic ºi înseamnã “cel ce apãrã poporul” - gospodar, potrivit proverbului “Lucrul Ortodoxã ºi problemele lumii de azi” (p. 14) 7 aprilie, ora 18, Clubul Casei de Culturã Alexandru. Acest nume ne îndeamnã sã face sãnãtate, trândãvia tot pãcate”. conferinþa “Tinerii în faþa viitorului”, susþinutã de ne gândim ºi la cei de lângã noi, la nevoile Frecvenþa acestui nume în rândul ºi la problemele lor. Cel mai tare are dato- creºtinilor se datoreazã vieþii ºi minunilor Pãrintele Teofil Pãrãian de la Mãnãstirea ria creºtineascã sã apere pe cel mai slab, sãvârºite de Sfântul Mare Mucenic Brâncoveanu - Sâmbãta de Sus 10 aprilie - vernisajul expoziþei “…Prin mine iar cel mai mare pe cel mai mic. Biserica Gheorghe, purtãtorul de biruinþã, socotit, cinsteºte numeroºi sfinþi numiþi Alexandru alãturi de Arhanghelul Mihail, patronul Ioan Pop Zugravul”, deschisã la Muzeul Þãrii sau Alexandra, peste 40. Pentru cã ne armatei. De neam bun, a îmbrãþiºat de Fãgãraºului. Pictorul bisericesc numit“Ioan Pop Zuaflãm în luna aprilie ne oprim acum tânãr cariera armelor, ajungând coman- gravul” s-a nãscut în Galaþiul Fãgãraºului la sfârasupra Sfintei Muceniþe Alexandra dant al armatei împãratului Diocleþian. În ºitul sec. XVIII, iar icoanele sale au împodobit biîmpãrãteasa, prãznuitã în ziua de 21. timpul prigoanei creºtine ºi-a mãrturisit serici din zona Þãrii Fãgãraºului ºi din zona munSfânta Muceniþã Alexandra a fost soþia credinþa în Dumnezeu, fapt pentru care a þilor Apuseni. Evenimentul s-a bucurat de prezenþa împãratului persecutor Diocleþian ºi s-a fost supus la multe chinuri, urmãrindu-se ÎPS Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului, care a rosconvertit la creºtinism, dupã ce a asistat la sã fie ucis în cele mai cumplite torturi, spre tit un cuvânt despre prezenþa liturgicã a icoanei. 14 aprilie, ora 18, Clubul Casei de Culturã martiriul Sfântului Gheorghe. Închisã a fi exemplu tuturor ostaºilor. Întrucât Sf. fiind din porunca soþului ei ºi nerenunþând Gheorghe a ieºit nevãtãmat din toate chi- conferinþa “Hristos înseamnã libertate pentru la hotãrârea luatã, este decapitatã deodatã nurile, împãratul a poruncit sã fie decapi- tineri, nu constrângere”, susþinutã de Cristian cu cei trei slujitori care l-au mustrat pe tat. Pomenirea lui se face la 23 aprilie, iar ªerban, autorul cãrþilor “Internetul. Tinerii în faþa împãrat pentru cruzimea lui. cînd sãrbãtoarea Sfântului Gheorghe cade provocãrii” ºi “Între rock ºi iubirea fãrã sfârºit” 21 aprilie, ora 18, Clubul Casei de Culturã Gheorghe - vine din limba greacã ºi în Sãptãmâna Mare a Postului Paºtilor, ca înseamnã “agricultor, lucrãtor al pãmân- anul acesta, pomenirea lui se face a doua conferinþa “Tinerii între cer ºi pãmânt”, susþinutã de Laurenþiu Dumitru tului”. Acest nume foarte rãspândit la noi, zi de Paºti sau în Duminica Tomii. Pr. Cãtãlin Teulea

“Flacãra Ortodoxiei” la faza localã

Agenda evenimentelor religioase

Ce înseamnã numele meu?

16

Trecut ºi prezent

Biserica “Sfânta Treime” din Breaza
Breaza este unul din satele cu cele mai frumoase priveliºti din Þara Fãgãraºului. Aflat la poalele muntelui, localitatea este mereu strãbãtutã, mai ales în timpul verii, de iubitorii drumeþiilor montane, fiind chiar punctul de unde începe traseul spre cabana Urlea. O comunitate pur ortodoxã, cu o bisericã deosebit de frumoasã, având ca particularitate frescele exterioare. Slujitorul ei este pãrintele Gheorghe Lazea, cãruia îi mulþumim pentru sprijinul acordat în realizarea acestui material.

Aºezare dacicã
Prima menþionare documentarã a satului Breaza o avem din 1554. În apropierea localitãþii se aflã, însã, ruinele unei cetãþi atribuitã legendarului Negru-Vodã, situatã pe o culme împãduritã, la aproape 3 kilometri de vatra satului, între vãile Pojorta ºi Breaza. Cercetãrile arheologice au datat complexul fortificat de la Breaza în secolul al XIII-lea, fortificaþia medievalã fiind greco-catolicilor arde din temelie într-un torul comunitãþii din Breaza a fost preotul însã ridicatã pe o aºezare dacicã. În interio- incendiu. pomenire rul cetãþii au fost gãsite fragmente ceraÎntoarcerea la Ortodoxie vrednic de cel care esteIoan Nãftãnãilã, ºi ctitorul mãnãsmice ce dateazã din sec. I î.Hr.- I d.Hr., ºi ridicarea bisericii tirii din apropierea satului. În 1950, la ceea ce ne dezvãluie cã aceste tãrâmuri de basm, binecuvântate de Dumnezeu, au În 1805 se produce un eveniment îndemnul acestuia, credincioºii parohiei se fost locuite încã de acum douã mii de ani. întâlnit în puþine sate din Þara Fãgãraºului. hotãrãsc sã suporte cheltuielile pictãrii Cele 19 familii de greco-catolici revin în întregii biserici, realizate în stil neo-bizan19 familii primesc sânul Bisericii Ortodoxe, reîntregind tin de cãtre pictorul Ioan Cãzilã, renumit în biserica unui sat comunitatea care a rãmas curat ortodoxã acea vreme. Lãcaºul de cult din Breaza a fost sfinþit În ceea ce priveºte viaþa bisericeascã, pânã astãzi. Dorindu-ºi o bisericã mai trainicã, în cu mare fast în 1951, chiar în ziua recensãmântul iniþiat de episcopul greco-catolic Inochentie Micu-Klein consemna în 1830 brezenii au început sãpãturile de fun- prãznuirii Cuvioasei Parascheva, 14 1733 în Breaza trei preoþi ortodocºi cu 40 daþie pe locul aceleiaºi biserici, în timpul octombrie, de cãtre mitropolitul de atunci de familii ºi o bisericã ortodoxã. În urma pãstoririi preotului Iosif Haºu. În 1831 al Ardealului, Înalt Prea Sfinþitul Nicolae campaniei de catolicizare a românilor din întreaga temelie a noii biserici a fost fina- Bãlan. La marele eveniment din viaþa Transilvania prin oferirea de facilitãþi ºi lizatã, însã, din cauza calamitãþilor din acei comunitãþii din Breaza a participat un posturi de grãniceri, o micã parte din ani, lucrãrile reîncep abia în 1836. Cu sobor de 24 de preoþi ºi diaconi, precum ºi locuitorii satului trec la greco-catolicism. multã jertfã noua bisericã este ridicatã, iar în jur de 5000 de credincioºi din Þara Astfel, în 1760 sunt consemnaþi doi preoþi hramul ales a fost "Sfânta Treime", pentru Fãgãraºului. Astãzi, lãcaºul de cult din Breaza este greco-catolici la 19 familii ºi un preot orto- a exprima unitatea de credinþã, dar ºi unideosebit de frumos, trecând prin reparaþii dox cu 99 de familii ºi bisericã. În 1761 tatea naþionalã. capitale în timpul pãstoririi actualului ortodocºilor le este rãpitã biserica de cãtre Biserica unei vrednice paroh, pãrintele Gheorghe Lazea (foto), autoritãþi ºi este datã greco-catolicilor. comunitãþi care slujeºte aici din 1996. Mândrã ca o Primesc, însã, permisiunea de a-ºi construi În 1936, cu ajutorul unei familii din mireasã, biserica este imaginea brezenilor, alt lãcaº de cult. Aºa apare o bisericuþã din lemn de brad ºi de molid, ridicatã "pe Piteºti, altarul ºi tinda bisericii sunt pe care pãrintele lor paroh îi prezintã ca pãmântul Ilieºilor", în care îºi þinea sluj- împodobite cu o picturã tempera. Timp de pãstrãtori ai credinþei ºi ai tradiþiilor, o bele ºi se ruga comunitatea ortodoxã. În câteva decenii, cu o întrerupere de 6 ani de comunitate ortodoxã închegatã ºi unitã. Natalia Corlean 1804 biserica ortodoxã care fusese datã temniþã grea în închisorile comuniste, pãsColectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã Colaboratori: Amalia Rãibuleþ, Str. Ion Codru Pr. Ovidiu Laura Ciolan, Drãguºanu nr. 6 (Toderiþa), Broscãþeanu Bostan (Olteþ), Pr. Irina Constantinescu, Mihaela Bîlbã Laurenþiu (Veneþia de Sus), Ramona Broscãþeanu, Tel. 211790 Pr. Iosif Ciolan (ªinca Veche), Pr. Marius Tehnoredactor: Natalia Corlean Preºedinte fondator: Pr. Protopop Ioan Ciocan Corlean (Bucium), Pr. Adrian Magda (VicRedactor ºef: Natalia Corlean toria), Pr. Alexandru Stanciu (Ucea de Sus), Aºteptãm opiniile ºi sugestiile dvs. Pr. Ion Tãrcuþã (Ucea de Jos), Pr. Cãtãlin la adresa redacþiei sau pe e-mail la Corecturã: Veronica Pãtru apostolatfagaras@yahoo.com Teulea (Recea) Tiparul: SC GRAMM SRL

CMYK