You are on page 1of 8

MITUL ZBURATORULUI

Mitul zburatorului - Iubirea este cea mai veche tem literar, tratat
sub forme arhaice i arhetipale n toate mitologiile i religiile lumii.
Mentalitatea arhaic resimte iubirea ca o for att de puternic, nct
primul impact al sentimentelor i este atribuit unei fiine supranaturale i
presupune un proces de iniiere configurat ntr-un mit erotic.
Mitul zburatorului - n poemul ,, Clin file din poveste iubirea este
reprezentat ca o mbinare a contrariilor: uranic i teluric. Fata de mprat
este simbolul frumuseii superlative, portretul ei fizic relevnd sacralitatea
acesteia. Conform tradiiilor populare, pentru a fi ferit de primul impuls
erotic, aceasta este nchis ntr-un castel izolat,, Pe deasupra de prpstii
sunt zidiri de cetuie
Cadrul natural este descris ntr-o atmosfer nocturn. n acest cadru
se ivete zburtorul iar motivul nopii intermediaz ntlnirea celor doi. de
mprat i Clin nu se pot ntlni dect n somn, cei doi fcnd parte din
lumi diferite, motivul somnului devenind astfel punctul de legtur ntre
teluric i uranic.
Portretul zburtorului este romantic i sugereaz inadaptarea i imposibilitatea reconcilierii celor dou lumi, nct se face apartenena la natura
demonic. Ca i n ,,Luceafrul omul de geniu nu se poate cobor la nivelul
mediu, cum nici omul simplu nu poate ajunge la un nivel superior.
Aici ntlnirea se face noaptea, prin intermediul oglinzii, simbol al
cunoaterii, ns nu cunoatere direct ci una reflectat. Oglinda este un
ochi strin n care cutm adevrul. Imposibilitatea contopirii celor dou
lumi face ca ordinul naturii, firesc s se schimbe, ntreg universul
participnd la ncercarea lui de a-i fi aproape:
,, Iar ceru-ncepe a roti
Dac la prima vizit fcut fetei el apare ca ,, Un tnr voievod
reprezentnd frumuseea perfect, avnd chip angelic, a doua oar este o
for malefic:
,, Ochii mari i minunai / Lucesc adnc himeric
Durerea ei, provocat de aceast distan este mare, mplinirea iubirii
1

rmnnd ceva ce nu-i st nici lui n putere, el care este ,,Luceafrul


simbolul superioritii i al unicitii. Dorina acestuia este un lucru
imposibil, el vrnd s o fac i pe ea asemenea lui, de a ridica omul simplu
n slvi pe care acesta nu le poate atinge niciodat.
,, Dar pe calea ce-ai deschis / N-oi merge niciodat
Hyperion, din imensa lui dragoste pentru Ctlina, dorete s renune la
toate puterile lui, la nimbul nemuririi, pentru o or de iubire, cu toate ca
sacrificiul lui valoreaz mai mult dect toate idealurile lumii. Semnele
fetelor vizitate noaptea de zburtor nu pot trece neobservate, metamorfoza
ei fiind una evident:
,, i-n oglind a ei buze vede vinete i supte .
Oglinda este un loc al transfigurrii fizice care creeaz o imagine virtual a
frumuseii fetei capabil s-i reveleze ntreaga fiin.
Suferina fetei provocat de dorul lui ia proporii cosmice, sufletul ei este
asemnat cerului: n momentul n care se scurg multe lacrimi, acesta
rmne pustiu, ca un cer fr stele, cci fiecare lacrim este ca o stea care
se desprinde de pe bolt. Fericirea i frumuseea ei sunt asemenea unui ,,
Smarald rar simbol al unicitii, al frumuseii interioare, care se consum
se pierde nbuit de suferin precum arde nestemata n crbuni.
Aici iubirea apare ca un ir de ncercri la care este supus, ntr-un final
izolndu-se ntr-o colib, spaiu diferit de cel anterior. Srcia i modestia
sunt sugerate prin litota ,, arde o candel ct un smbure de mac. apte
sunt anii n care ea nfrunt singur greutile i i crete copilul fr nici
un sprijin. Aceast cifr reprezint perioada cea mai important din viaa
unui om dar mai reprezint i ceva magic, ncheierea unui ciclu astfel nct
n acest timp Zburtorul a renunat la superioritatea i unicitatea lui pentru
a fi alturi de fat de mprat.

George Calinescu afirma ca Zburatorul ar fi un demon,


daimon, de o frumusete rapitoare, care, tulbura mintile
si simturile fetelor tinere facandu-le sa tanjeasca
iubire.

Iubirea este cea mai veche tema literara, tratata sub forme arhaice si
arhetipale in toate mitologiile si religiile lumii.
Mentalitatea arhaica resimte iubirea ca o forta atat de puternica, incat primul
impact al sentimentelor ii este atribuit unei fiinte supranaturale si presupune
un proces de initiere configurat intr-un mit erotic.
In poemul "Calin file din poveste" iubirea este reprezentata ca o imbinare a
contrariilor: uranic si teluric. Fata de imparat este simbolul frumusetii
superlative, portretul ei fizic relevand sacralitatea acesteia. Conform
traditiilor populare, pentru a fi ferita de primul impuls erotic, aceasta este
inchisa intr-un castel izolat "Pe deasupra de prapastii sunt zidiri de cetatuie"
Cadrul natural este descris intr-o atmosfera nocturna. in acest
cadru se iveste zburatorul iar motivul noptii intermediaza intalnirea celor doi.
Fata de imparat si Calin nu se pot intalni decat in somn, cei doi facand parte
din lumi diferite, motivul somnului devenind astfel punctul de legatura intre
teluric si uranic.
Portretul zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si imposibilitatea reconcilierii celor doua lumi, incat se face apartenenta la natura
demonica. Ca si in "Luceafarul" omul de geniu nu se poate cobori la nivelul
mediu, cum nici omul simplu nu poate ajunge la un nivel superior.
Aici intalnirea se face noaptea, prin intermediul oglinzii, simbol al
cunoasterii, insa nu cunoastere directa ci una reflectata. Oglinda este un ochi
strain in care cautam adevarul. Imposibilitatea contopirii celor doua lumi face
ca ordinul naturii, firesc sa se schimbe, intreg universul participand la
incercarea lui dMitul folcloric al Zburatorului reflectat in balada lui I. H. Radulescu
Potrivit credintei populare, instalarea sentimentului erotic la tinerele fete
ajunse in pragul feminitatii ar fi legata de o fiinta supranaturala denumita
Zburator care, in imaginatia mitologica, are aspectul unui tanar frumos, dar
care este o faptura malefica, pentru ca provoaca zbucium si suferinta.
Dupa G. Calinescu, balada lui I. H. Radulescu surprinde suferintele fetei
nubile, suferinte provocate de invazia misterioasa a dragostei, asemanata,
pe drept cuvant, cu o boala necunoscuta, explicabila mitologic si curabila
magic. Aceasta boala enigmatica a iubirii poate fi vindecata, in conceptia
populara, prin vraji si descantece.
In poezia lui I. H. Radulescu, Zburatorul este asemanat unei fiinte
3

superioare, este o proiectie cosmica, el fiind receptat de cele doua surate care reprezinta mentalitatea populara - ca un ,, fulger , ca o ,, lumina iute .
Dar ce lumina iute ca fulger trecatoare descrie un eveniment simbolic
neobisnuit (caderea unei stele) a carui semnificatie se dezvaluie treptat.
Intalnirea are loc noaptea, tocmai pentru a pregati scena unde vor evolua
fortele malefice. Acesta este atat de natura cosmica ,,Balaur de lumina cu
coada-nflacarata, cat si telurica ,, tanar june . Se introduce o imagine
superlativa a Zburatorului, ca si in ,, Miorita specifica viziunii populare, fapt
relevat prin comparatii si epitete, dar si prin apartenenta lui la domeniul
cosmicului.
Ca si in ,, Calin(File din poveste) cei doi comunica in vis, acesta fiind
singurul moment in care ei se intalnesc, insa intr-o lume ireala. Acest vis se
transforma in ,, lipitura , reprezentand obsesia iar aceasta obsesie in ,,
zmeu . Are loc o clasificare, in planul fantasticului folcloric, a suferintelor
Floricai. Posibila reprezentare a fapturii supranaturale care provoaca
dragostea este reprezentata de epitetele aduse Zburatorului: impielitatul,
zmeu, flacaiandru, balai, cu parul d-aur. De asemenea in descrierea
Zburatorului observam dominanta unor elemente simbolistice ale focului.
Focul, unul din cele patru elemente primordiale, este purificator. Capacitatea
focului de a purifica totul (pana si sufletul) este pusa aici in antiteza cu
Zburatorul de care Nici rugi nu te mai scapa. Fereasca Dumnezeu!.
Portretul Zburatorului este romantic si sugereaza inadaptarea si
imposibilitatea reconcilierii celor doua lumi, incat se face apartenenta la
natura malefica, demonica.

SBURATORUL de Ion Heliade Radulescu


"Vezi, mam, ce m doare! i pieptul mi se bate,
Mulimi de vineele pe sn mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, rcori m iau la spate,
mi ard buzele, mam, obrajii-mi se plesc!
Ah! inima-mi zvcnete!... i zboar de la mine!
mi cere... nu-' ce-mi cere! i nu tiu ce i-a da:
i cald, i rece, uite, c-mi furnic prin vine,
In brae n-am nimica i parc am ceva;
C uite, m vezi, mam? aa se-ncrucieaz,
i nici nu prinz de veste cnd singur m strng
i tremur de nesaiu, i ochii-mi vpiaz,
Pornesc dintr-nii lacrimi, i plng, micu, plng.
Ia pune mna, mam, pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde i altul mi-a rcit!
Un nod colea m-apuc, ici coasta ru m doare;
n trup o piroteal de tot m-a stpnit.
Oar' ce s fie asta? ntreab pe bunica:
O ti vrun leac ea doar... o fi vrun zburtor.
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la mo popa, ori mergi la vrjitor.
i unul s se roage, c poate m dezleag;
Mtuile cu bobii fac multe i desfac;
5

i vrjitorul la i apele ncheag;


Alearg la ei, mam, c doar mi-or da de leac.
De cum se face ziu i scot mnzat-afar
S-o mn pe potecu la iarb colea-n crng,
Vezi, ctu-i ziulia, i zi acum de var,
Un dor nespus m-apuc, i plng, micu, plng.
Brndua pate iarb la umbr lng mine,
La rule s-adap, pe maluri pribegind;
Zu, nu tiu cnd se duce, c m trezesc cnd vine,
i simt c mic tufa, aud crngul trosnind.
Atunci inima-mi bate i sar ca din visare,
i parc-atept... pe cine? i pare c-a sosit.
Acest fel toat viaa-mi e lung ateptare,
i nu sosete nimeni!... Ce chin nesuferit!
n aria cldurii, cnd vntule adie,
Cnd plopul a sa frunz o tremur uor
i-n tot crngul o oapt s-ardic i-l nvie,
Eu parc-mi aud scrisul pe sus cu vntu-n zbor;
i cnd mi mic opul, cosia se ridic,
M sperii, dar mi place prin vine un fior
mi fulger i-mi zice: "Deteapt-te, Floric,
Sunt eu, vin s te mngi..." Dar e un vnt uor!
Oar' ce s fie asta? ntreab pe bunica:
O ti vrun leac ea doar... o fi vrun zburtor;
Ori aide l-alde baba Comana, ori Sorica,
Ori du-te la mo popa, ori mergi la vrjitor."
Aa plngea Florica i, biet, i spunea dorul
Pe prisp lng m-sa, -obida o neca;
Junicea-n bttur mugea, cta oborul,
i m-sa sta pe gnduri, i fata suspina.
Era n murgul serii i soarele sfinise;
A puurilor cumpeni ipnd parc chemau
A satului ciread, ce greu, mereu sosise,
i vitele muginde la jgheab ntins peau.
6

Dar altele-adpate trgeau n bttur,


n gemete de mum vieii lor strigau;
Vibra al serii aer de tauri grea murmur;
Zglobii srind vieii la uger alergau.
S-astmpr ast zgomot, -a laptelui fntn
ncepe s s-aud ca oapt n susur,
Cnd ugerul se las sub fecioreasca mn
i prunca vielu tot tremur-mprejur.
ncep a luci stele rnd una cte una
i focuri n tot satul ncep a se vedea;
Trzie ast-sear rsare-acum i luna,
i, cobe, cteodat tot cade cte-o stea.
Dar cmpul i argeaua cmpeanul ostenete
i dup-o cin scurt i somnul a sosit.
Tcere pretutindeni acuma stpnete,
i ltrtorii numai s-aud necontenit.
E noapte nalt, nalt; din mijlocul triei
Vemntul su cel negru, de stele semnat,
Destins cuprinde lumea, ce-n braele somniei
Viseaz cte-aievea deteapt n-a visat.
Tcere este totul i nemicare plin:
ncntec sau descntec pe lume s-a lsat;
Nici frunza nu se mic, nici vntul nu suspin,
i apele dorm duse, i morile au stat.
.....................
"Dar ce lumin iute ca fulger trectoare
Din miaznoapte scap cu urme de scntei?
Vro stea mai cade iar? vrun mprat mai moare?
Ori e--s nu mai fie! vro pacoste de zmei?
Tot zmeu a fost, surato. Vzui, mpeliatu,
C int l-alde Floarea n clip strbtu!
i drept pe co, leicu! ce n-ai gndi, spurcatu!
nchin-te, surato! Vzutu-l-ai i tu?
7

Balaur de lumin cu coada-nflcrat,


i-pietre nestemate lucea pe el ca foc.
Spun, soro, c-ar fi june cu dragoste curat;
Dar lipsa d-a lui dragosti! departe de ast loc!
Pndete, bat-l crucea! i-n somn colea mi-i vine
Ca brad un flciandru, i tras ca prin inel,
Blai, cu prul d-aur! dar slabele lui vine
N-au nici un pic de snge, -un nas --ca vai de el!
O! biata fetioar! mi-e mil de Florica
Cum o fi chinuind-o! vezi, d-aia a slbit
i s-a plit copila! ce bine-a zis bunica:
S fug fata mare de focul de iubit!
C-ncepe de viseaz, i visu-n lipitur
ncepe-a se preface, i lipitura-n zmeu,
i ce-i mai faci pe urm? c nici descnttur,
Nici rugi nu te mai scap, fereasc Dumnezeu!"