You are on page 1of 3

Cosmogonia in Scrisoarea I de Mihai Eminescu

Nasterea universului este o tema ce i-a preocupat din totdeauna pe oameni de rnd, de
stiinta si de literatura.
n romantism cosmogonia este o tema predilecta. "Tema cosmogonica e asa de curent
romantica, nct merita doar sa relevam la Eminescu tipuri 636d36g le ei. Literar
vorbind,cosmogoniile snt niste mituri care ntrevad nceputul, plastic, prin analogie cu
procesele de germinatie terestra." (George Calinescu "Opera lui Mihai Eminescu")
n "Scrisoarea I" de Mihai Eminescu
se gaseste un
fragment
ce vorbeste despre facereauniversului si vom observa ca exista mai multe elemente
stiintifice dect mitologice.
Poezia eminesciana descrie acest moment ncepnd dinaintea creatiei
materiale "Pe cnd totul era lipsa de viata si vointa, / Cnd nu s-ascundea nimica, desi
tot era ascuns ... / Cnd patruns de sine nsusi odihnea cel nepatruns. / Fu prapastie?
Genune? Fu noian ntins de apa? / N-a fost lume priceputa si nici minte s-o priceapa, /
Caci era un ntuneric ca o mare far-o raza, / Dar nici de vazut nu fuse si nici ochi care so vaza. / Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se desface, / Si in sine mpacata stapnea
eterna pace! ...". n descrierea acestei perioade se folosesc verbe la imperfect: "era", "nu
era", "nu s-ascundea", "odihnea","stapnea" un timp durativ folosit pentru a sugera
imaginea haotica a universului nainte de planete si caracterul nedeterminat si
nedeterminabil al acestei perioade. George Calinescu n "Opera lui Mihai
Eminescu" spune ca "Poetul era atent numai la dezvoltarea sentimentului de nimic n
imagini si nicidecum la organizarea unui concept .".
Versul alcatuit din interogatii retorice "Fu prapastie? Genune? Fu noian ntins de
apa?" reprezinta sugestia unor posibile ipoteze. Ultima se poate corela cu ipoteza
biblica "1. La nceput a facut Dumnezeu cerul si pamntul. 2. si pamntul era netocmit si
gol. ntuneric era deasupra adncului si Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra
apelor.". "n Scrisoarea I dispare certitudinea materiala a apei, tagaduindu-se chiar un
element primordial inteligibil, obrsia lumii istorice fiind doi factori, unul masculin,
Tatal, si altul feminin (chaos-muma) ."(George Calinescu "Opera lui Mihai Eminescu").
Spontaneitatea aparitiei formelor cosmice este sugerata de folosirea
adverbului "deodat" alaturat verbului la indicativ prezent "se misca". Aceasta miscare
prin consecintele ei devine Creatorul, "devine Tatal", "E stapnul fara margini peste
marginile lumii .".
Teoria "Marea explozie" prezinta un scenariu asemanator. Desi teoria este
finalizata dupa anul 1920, ideea marii explozii exista din anii 1700.

O mare problema n finalizarea acestei teorii a prezentat ntrebarea "Ce a fost


nainte de marea explozie?". Intr-un final s-a cazut de comun acord ca nimic nu a existat,
nu a existat materie, timp, spatiu, absolut nimic. De aceea perioada dinaintea exploziei nu
poate fi determinata sau masurata si este considerata infinita.
Calculele oamenilor de stiinta ne arata ca evenimentele ce au avut loc imediat
dupa momentul exploziei, s-au petrecut intr-un timp foarte scurt. Pentru a crea o idee,
cam ct de rapid s-au ntmplat aceste lucruri, voi mentiona ca secunda unu a determinat
mai multe epoci. Prima substanta aparuta a fost la o temperatura astronomic de mare,
ceea ce a facut-o extrem de instabila si fiecare schimbare in compozitia chimica a
delimitat cate o era.
Analiznd fragmentul eminescian si teoria stiintifica se observa asemanari.
Cu toate ca pentru perioada dinaintea exploziei Mihai Eminescu a fost mai atent
la dezvoltarea sentimentului de nimic si nicidecum la organizarea unui concept, teoria
stiintifica a gasit acelasi raspuns, cum ca nimic nu a existat n acea perioada. Descrierea
poetica este ampla, folosindu-se creatii artistice "Pe cnd totul era lipsa de viata si
vointa, / Cnd nu s-ascundea nimica, desi tot era ascuns ... / Cnd patruns de sine nsusi
odihnea cel nepatruns. / Fu prapastie? Genune? Fu noian ntins de apa? / N-a fost lume
priceputa si nici minte s-o priceapa, / Caci era un ntuneric ca o mare far-o raza, / Dar
nici de vazut nu fuse si nici ochi care s-o vaza. / Umbra celor nefacute nu-ncepuse-a se
desface, / Si in sine mpacata stapnea eterna pace! ..." spre deosebire de conceptia marii
explozii care spune scurt si concis acelasi lucru: nu a fost nimic, nici timp, nici spatiu,
nici materie.
Momentul creatiei in poezia eminesciana este determinat de versul "Dar deodatun punct se misca ... cel nti si singur.". Spontaneitatea aparitiei materialului cosmic este
sugerata de adverbul "deodat" alaturat de verbul la indicativ prezent "se misca". nca un
aspect ce se afla in concordanta cu partea stiintifica care vorbeste de o explozie, ceva
instantaneu.
Eminescu continua in descrierea acestui punct spunnd "Iata-l / Cum din chaos
face muma, iar el devine Tatal ...", "E stapnul fara margini peste marginile lumii ...".
Din aceste versuri se ntelege ca miscarea devine responsabila pentru creatie, in alte
cuvinte devine Creatorul. si de aceasta data stiinta afirma acelasi lucru deoarece explozie
nseamna expansiunea intr-un timp foarte scurt a unui material, dar teoria spune ca nu
exista nimic, nu exista acel material, deci explozia din teorie ramne doar expansiune,
miscare.
Poetul introduce un vers prin care pune accent pe o trasatura "Punctu-acela de
miscare, mult mai slab ca boaba spumii, ". nca o data se poate face concordanta dintre
teorie si poezie deoarece acel punct a fost in prezenta unei mari energii ce a produs o
temperatura astronomic de mare fapt ce a scazut rezistenta materialului ntr-un mod
drastic. Afirmatie pe care o putem face cu ncredere deoarece cu toti putem observa si n
prezent cum prin ridicarea temperaturii orice material trece din solid n lichid si apoi in

gaz, proces ce scade consistenta materialului facndu-l inferior din punct de vedere al
rezistentei.
Este uimitor cte aspecte prezentate in aceasta teorie, pusa la punct dupa 1920, au
fost intuite nca din secolul trecut de catre Mihai Eminescu in "Scrisoarea I".