Professional Documents
Culture Documents
Auditorul financiar nu este un garant care ofera asigurare absoluta in ceea ce priveste corectitudinea
informatiilor prezentate in rapoartele financiare, insa el este responsabil pentru opinia exprimata pe baza
probelor colectate, astfel incit sa informeze utilizatorii daca rapoartele financiare sint sau nu corect
prezentate.
este egala cu valoarea de intrare corectata sau reevaluata diminuata cu suma amortizarii acumulate, La fel
se determina si valoarea de bilant a activelor materiale pe termen lung. Stocurile de marfuri si materiale
sunt reflectate in rapoartele financiare la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.
Aceste reguli de calculare a indicatorilor financiari sunt necesare de a fi cunoscute intrucit la auditatrea
acestui aspect calitativ este foarte important nu numai daca activele au fost sau nu supraevaluate, iar
datoriile subevaluate, dar si de a examina acelasi principiu la verificarea veniturilor si cheltuielilor
(principiul prudentei).
Prezentarea si dezvaluirea o postura a rapoartelor financiare este dezvaluita, clasificata si descrisa
in conformitate cu cerintele stabilite de S.N.C. La auditarea acestui aspect calitativ al rapoartelor
financiare o deosebita atentie trebuie acordata principiului continuitatii activitatii.
Auditorul trebuie sa obtina suficiente probe de audit temeinice pentru a confirma toate aceste aspecte
calitative ale rapoartelor financiare.
1.3.
1.4.
Orice audit se realizeaza prin impartirea rapoartelor financiare in segmente sau parti componente
mai mici. Aceasta fragmentare permite o mai buna gestiune a auditului si faciliteaza repartizarea sarcinilor
diferitelor membri al echipei de audit. Fiecare segment este auditat separat, dar si corelat cu celelalte.
Exista mai multe modalitati de segmentare a unui audit, precum:
1. Abordarea distincta a fiecarui sold din rapoartele financiare metoda conturilor fiecare sold
de cont se auditeaza ca un segment distinct. Nu este prea eficienta,
deoarece abordeaza auditarea separata a unor solduri care pot fi strins
corelate intre ele, precum stocurile si costul bunurilor vindute.
2. Fragmentarea pe categorii de operatiuni si solduri strins corelate medoda ciclurilor se
auditeaza tipurile sau categoriile de operatii economice si solduri de conturi
strins corelate.
Exempu: - se auditeaza impreuna operatiile privind vinzarile si incasarile;
- se verifica corelat salariile si personalul etc.
La baza segmentarii sta modul in care operatiunile sunt inregistrate in jurnale, in cartea mare, in
rapoartele financiare.
Ciclurile care pot fi abordate sunt:
1. ciclul vinzari-incasari;
2. ciclul cumparari-plati;
3. ciclul salarii-personal;
4. ciclul stocuri-depozitare;
5. ciclul atragere-rambursare de capital.
Pentru abordarea metodei ciclurilor trebuie avut in vedere fluxul inregistrarii operatiunilor in
documente, care sintetic, se poate prezenta dupa cum urmeaza:
Asupra utilizarii metodei ciclurilor in auditul financiar se pot formula urmatoarele concluzii:
balanta de verificare este o tinta importanta a oricarui angajament de audit;
fiecare cont contabil este cuprins intr-un ciclu, cu exceptia conturilor de mijloace banesti (incasari si
plati) si stocuri, care fac parte din doua cicluri sau mai multe.
4
Exempu:
Stocurile trebuie abordate in:
ciclul 1 vinzari incasari;
ciclul 2 cumparari plati;
ciclul 3 stocuri depozitare.
Aceasta insemna ca jurnalele in cauza sunt utilizate pentru inregistrarea operatiunilor din mai multe
cicluri, existind corelatie intre cicluri.
conturile de mijloace banesti fac legatura intre mai multe cicluri;
ciclul de atragere rambursare de capital este legat de:
ciclul de cumparari plati;
plata dobinzilor;
plata dividendelor;
rambursarea imprumutului.
Ciclul de atragere rambursare de capital se auditeaza separat de ciclul cumparari plati din doua
motive:
operatiunile de capital apartin activitatii de finantare si nu activitatii operationale;
operatiunile de capital sunt, de regula, intru-un numar mic, dar de valori, mari, semnificative, ceea
ce inseamna ca trebuie auditate in profunzime.
Ciclul stocuri depozitare (sau aprovizionare depozitare) este strins legat de toate celelalte
cicluri, mai ales in cadrul unei entitati producatoare.
Costul stocurilor cuprinde:
- costul materiilor prime (ciclul cumparari plati);
- costul manoperei directe (ciclul salarii personal);
- costul regiei (ciclul cumparari plari; ciclul salarii personal).
Vinzarea produselor finite vizeaza ciclul vinzari incasari.
Stocurile fiind importante pentru entitate, in multe situatii, finantarea stocurilor se realizeaza din
imprumuturi care la rindul lor sunt garantate cu stocuri. Aceasta denota legatura dintre ciclul atragere
capital rambursare capital si ciclul stocuri depozitare.
Ciclurile nu au inceput si un sfirsit, cu exceptia momentelor de infiintare si lichidare a unei entitati.
Orice entitate porneste de la atragerea de capital, de obicei in forma baneasca. Intr-o entitate producatoare,
mijloacele banesti sunt utilizate pentru achizitionarea de materii prime si alte bunuri, in scopul de a
produce stocuri (ciclul achizitii plati). Banii mai sunt utilizati si pentru cumpararea manoperei, in
aceleasi scopuri (ciclul salarii personal). Operatiunile de achizitii-plati si salarii-personal au naturi
asemanatoare, dar functii diferite pentru a justifica includerea lor in cicluri separate. Rezultatul combinat
al acestor doua cicluri il reprezinta stocurile (ciclul stocuri-depozitare). La un moment ulterior, stocurile
sunt vindute rezultind operatiuni de facturare si incasare (ciclul vinzri-incasari). Banii obtinuti sunt
utilizati pentru plata dividentelor si dobinzilor.
Pentru ca auditorul financiar sa isi indeplineasca eficient angajamentul de audit trebuie sa acorde
atentie atit abordarii separate a ciclurilor, cit si abordarii corelate a acestora.
1.5.
a) independena auditorul trebuie s fie liber de orice interes care ar putea fi considerat (indiferent
de efectul lui real) ca fiind incompatibil cu onestitatea i obiectivitatea, s fie autonom i s nu fie supus
nici unei constrngeri;
b) onestitatea auditorul trebuie s fie sincer i onest la prestarea serviciilor profesionale;
c) obiectivitatea auditorul trebuie s fie corect, imparial i nu trebuie s permit prevalarea asupra
obiectivitii a unor prejudeci, conflicte de interese sau influene externe;
d) competena profesional i contiinciozitatea auditorul trebuie s fie contiincios, srguincios
i competent, trebuie s-i menin cunotinele i aptitudinile profesionale la un nivel care ar oferi
angajatorului posibilitatea de a beneficia de servicii profesionale competente i de o bun calitate, innd
cont de cerinele legislaiei i activitii practice;
e) confidenialitatea auditorul trebuie s respecte confidenialitatea informaiei obinute n timpul
prestrii serviciilor profesionale i s nu utilizeze sau s divulge informaia respectiv fr o permisiune
corespunztoare, cu excepia cazurilor n care divulgarea este prevzut de legislaie;
f) comportamentul profesional auditorul trebuie s acioneze ntr-o manier corespunztoare
reputaiei profesiei i s evite orice comportament care ar putea discredita profesia;
g) respectarea standardelor profesionale auditorul trebuie s presteze serviciile profesionale cu
respectarea cerinelor standardelor profesionale.
1.6.