Curs Nr 3

3. Ceara
 Denumiri comerciale: Blue Inlay Casting Wax

 Mod de prezentare: ceara de amprentă se prezintă sub formă de

batoane, care se ambalează în cutii, de obicei pe două sau trei
rânduri separate între ele de hârtie.

 Compoziţie: Există materiale de amprentă în compoziţia cărora

intră aproape :exclusiv ceara (parafină, ceară de albine, ceară
Carnauba, ceară albă etc.).

 Ceara este însă şi component de bază al altor materiale de

amprentă, cum ar fi diferite compounduri sau materiale
bucoplastice.

 Cunoscuta ceară inlay are în compoziţia sa 40% parafină, 35%

ceară Carnauba, 25 % ceară albă pură şi un colorant (de exemplu
albastru de metilen).
Proprietăţi ce trebuie îndeplinite:

 la temperatura cavităţii orale să fie rigidă şi casantă, astfel încât

să nu se deformeze în straturi subţiri, ci să se fractureze, indicând
astfel incorectitudinea preparaţiilor;
 să ardă fără reziduuri - condiţie importantă pentru situaţiile când
amprenta este concomitent şi machetă;
 să poată fi modelată cu instrumente metalice ascuţite fără a suferi
deformări la distanţă;
 culoarea cerii de amprentă să contrasteze cu dinţii şi ţesuturile
învecinate;
 în cursul plastifierii la căldură, ceara trebuie să-şi păstreze
omogenitatea;
 în tehnicile directe, să aibă o plasticitate suficientă pentru a
reproduce cele mai mici detalii, iar temperatura ei să nu provoace
durere sau leziuni ale organului pulpo-dentinarx
 odată întărită, să poată fi prelucrată cu instrumente de modelat
fără să se deformeze chiar în zonele foarte subţiri;
 să prezinte o contracţie minimă la trecerea de la temperatura
cavităţii orale la temperatura mediului ambiant.
 Indicaţii:

 amprentarea relaţiilor intermaxilare

 amprentarea cavităţilor pentru incrustaţii în
general;
 unele amprentări ale unor preparaţii dificile, în
trepte;
 amprentarea preparării canalelor radiculare.
 4. Gutaperca
 Denumiri comerciale: Gutaperca - Spreng (ODUS).

 Mod de prezentare:
• plăci negre - ca materiale pentru obturatori faciali;
• plăci maro - pentru amprentarea funcţională (plăcile lui Spreng).

 Compoziţie: Ca material de amprentă gutaperca are următoarea compoziţie:

• Gutaperca 60%
• Răşini 25%
• Materiale de umplutură şi coloranţi 15%

 Gutaperca se obţine sub formă de latex din arbori care cresc în sud - estul
Asiei. Răşinile şi umpluturile ii conferă proprietăţile dorite. Prin depozitare la aer
şi lumină gutaperca se oxidează uşor, devenind casantă şi sfărmicioasă.

 Indicaţii:
 amprentarea funcţională a fundurilor de sac vestibulare şi paralinguale. Poate ti
modelată funcţionai într-un interval cuprins între 10 minute şi 24 ore, prin
executarea de mişcări funcţionale.
 Materiale elastice reversibile
 In stomatologie materialele de amprentă elastice reversibile sunt
reprezentate de către hidrocoloizii reversibili.
 Hidrocoloizii reversibili sunt primele materiale elastice de amprentă
apărute. Substanţl principală este un gel pe bază de agar - agar, care
devine plastic sub influenţa căldurii.
 Denumirea de hidrocoloid vine de la faptul că aceste materiale formează
cu apa, îl etapa finală de priză, soluţii coloidale sub formă de gel.
 Termenul de reversibil desemnează posibilitatea ca odată aduşi în starea
de gel, poţi fi readuşi în starea de sol (fluida).

 Denumiri comerciale:
 Hydrocolloid (KENT DENTAL), Hydrocolloid (KERR)

 Compoziţie:
 Materia primă din componenţa unui hidrocoloid reversibil este agar –
agarul ( geloza ). Agar - agarul se lichefiază, trecând din gel în sol între 71
° C - şi 100° C si se gelifica, trecând din sol în gel între 30 ° si 50°
 Proprietăţi:

 Structura de gel este formată din fibre

microscopice şi lanţuri de particule coloidale.
Aceste fibre formează o reţea în ochiurile căreia
este reţinută apa.

 In mediu uscat gelul pierde apa prin

"transpiraţie" şi se retracta (sinerezâ).

 In mediu umed gelul poate să absoarbă o

cantitate de apă prin imbibiţie.
 Indicaţii:

 Materiale excelente de amprentă prin fineţe şi precizie, putere

foarte ridicată de definire (10 um), au fost neglijate o vreme fiind
folosite mai mult în laboratoarele de tehnică dentară pentru
duplicarea modelelor. Fidelitatea hidrocoloizilor reversibili este mai
mare decât a alginatelor, dar inferioară elastomerilor de sinteză.
Corecturile nu sunt posibile, dar materialul se poate refluidifica şi
amprenta se poate relua la acelaşi pacient. La ora actuală sunt
reactualizate, fiind folosite şi în cabinet cu mare succes pentru
amprentare :
• preparaţiilor cavitare pure (inlay / onlay);
• preparaţiilor coronare, indiferent de configuraţia zonei cervicale, dar
mai ales la cele cu prag şi cu o pregătire anterioară a şanţului gingival
• preparaţiilor corono-radiculare
• preparaţiilor coronare multiple pentru punţi totale sau speciale
• Campuri protetice edentate partial
• Pentru modele duplicat in laboratorul de tehnica dentara.
 Contraindicaţii:

 cand nu se poate efectua o condiţionare de

calitate a şanţului gingival;

 la preparaţiile în muchie de cuţit, care conferă

amprentei margini foarte subţiri;

 preparaţiile bilaterale simultane ia nivelul

premolarilor şi molarilor, la pacienţi cu
macroglosie şi/sau mobilitate linguală exagerată.
 Dezavantaje:

 necesitatea condiţionării riguroase a şanţurilor

gingivale care să permită o umplere suficientă a
acestora cu material de amprentă;
 material relativ friabil;
 stabilitate dimensională foarte redusă după
gelificare (modelul trebuie turnat imediat);
 modelele se pot realiza doar din gipsuri;
 investiţie iniţială mare pentru accesorii;
 imposibilitatea realizării unei dezinfecţii riguroase
a amprentei cu substanţe obişnuite.
 MATERIALE ELASTICE
IREVERSIBILE

 Hidrocoloizi ireversibili – alginate

 Elastomerii de sinteza :
• Polisulfurile
• Siliconii
• polieterii
 1. Alginatele
 Denumiri comerciale:
 Alginoplast (Bayer),
 Xantalgin (Bayer),
 Ypeen (Spofa),
 Orthoprint (Zhermack),
 Mod de prezentare: pulbere - în cutii sau pungi - de diferite
culori.
 Există variante după tipul de gelificare:
• tip I (gelificare rapidă),
• tip II (gelificare normală) şi după destinaţie :
 clasa A (pentru proteze unidentare),
 clasa B (pentru arcade),
 clasa C (pentru modele de studiu şi portamprente individuale).
 Compoziţie: acidul alginic se prepară dintr-o plantă marină.
Sărurile de sodiu şi potasiu ale acestui acid au proprietăţi care le
fac potrivite ca material de amprentă. Trecerea de la sol la gel se
face ia contactul cu apa după formula:

+ apa
alginat de potasiu + CaSO4 —----> alginat de calciu + K2SO4
(sol) (gel)
Proprietăţi:
 consistenta: medie, creşte cu creşterea temperaturii, spatulare dozare;
 fidelitate: bună;
 suferă fenomenul de sinereză (pierderea apei prin evaporare la suprafaţă),
în urmai acestui fenomen amprentele se contractă. Dacă sunt ţinute în aer
turnarea modelului trebuie l să se facă în decurs de 30 minute. Totodată,
amprentele nu vor fi ţinute în apă peste 30 de minute pentru că gelul
absoarbe apa, "se umflă", suferind fenomenul de imbibiţie. Pentru a evita
acest lucru amprentele se păstrează într-o atmosferă cu umiditate relativă
100% (şervet umed);
 compatibilitate cu gipsul: bună. înainte de turnare este necesară
spălarea temeinica în apă rece pentru a elimina exudatul rezultat din
sinereză, urmat apoi de îndepărtarea excesului de apă pentru a nu dilua
gipsul. Demularea nu trebuie mult întârziată după priza gipsului pentru că
sulfatul de calciu din gips extrage apa din alginat deteriorând modelul;
 gust şi miros: plăcute;
 preţ: avantajos;
 timp de depozitare: 12 luni la loc rece şi întunecos, bine închise pentru a
nu se contamina prin umezeală. Dacă sunt stocate mult timp, cutia
trebuie agitată pentru dispersarea uniformă în pulbere a tuturor
constituenţilor.
 Indicaţii:
 este materialul preferat, atât de medic cât si de
pacient, pentru amprenta preliminară indiferent de
rezilienţa sau retentivitatea câmpului protetic edentat
total sau parţial

 amprenta arcadei antagoniste pentru amprentele în

trei timpi

 amprente pentru realizarea modelelor duplicat

 amprente pentru realizarea modelelor de lucru pentru

protezele unidentare ( alginatele din clasa A ).
 2. Elastomerii de sinteză
După compoziţia lor, etastomerii se împart în:
• polisulfuri,
• siliconi (de condensare şi de adiţie)
• Polieferi
 se desprind patru categorii :
• tipul I: chituri (Putty);
• tipul II: cu viscozitate crescută pentru amprente grosiere (Heavy
bodied);
• tipul III: cu viscozitate medie pentru o gamă largă de amprente
(Regular);
• tipul IV: cu viscozitate redusă (fluide) pentru tehnici de injectare cu
seringă (Light bodied).

 Polimerii de bază din cadrul elastomerilor

sunt cauciucuri polisulfurice, siliconate sau
polieterice.
 Polisulfurile
 Mai sunt denumite şi polisulfide, mercaptani, tiocauciucuri,
thiokoli. Denumirea de thiokoli provine de la primul produs scos
pe piaţă "Thiokol", în 1953.

 Denumiri comerciale: Permlastic, Unilastic (Kerr)

 Mod de prezentare: se prezintă în tuburi sub forma a două paste

(bază şi accelerator) în trei variante de consistenţă: redusă, medie
şi crescută.

 baza conţine în principal un polimer polisulfiric

 acceleratorul conţine dioxid de plumb

 Datorita dioxidului de plumb, culoarea acestor materiale este

maro inchis sau gri si prezinta un miros neplacut datorita sulfului.
 Proprietati :
• Hidrofobe
• Consistenta crescuta, medie sau fluida
• Stabilitate dimensionala : se contracta 0,40 –
0,45 % in 24 ore
• fidelitate: foarte bună pentru formele fluide,
scade cu creşterea viscozităţii;
• rezistenţa mecanică: bună;
• durata de depozitare: 18 luni;
• prezintă radioopacitate;
• dezavantaje: miros neplăcut şi timp de priză
lung.
Indicaţii:
 variantele chitoase se utilizează în cursul tehnicilor de
dublu amestec ca material de suport pentru cele fluide;

 variantele de consistenţă normală se utilizează în edentaţia

totală şi parţială în amprentarea finală;

 variantele fluide se utilizează pentru înregistrarea detaliilor

fine din cursul realizării protezelor unidentare şi punţilor.

Contraindicatii:
 aceste materiale nu au practic contraindicaţii în ceea ce
priveşte tipul de câmp protetic amprentat.
 Contraindicaţiile se referă doar la persoanele care
manifestă intoleranţă (manifestări alergice) la constituenţii
chimici din componenta polisulfurilor.
 Siliconii
 Au apărut ca o clasă nouă de materiale de
amprentă care să elimine dezavantajele
polisulfurilor. In funcţie de reacţiile chimice de
polimerizare, ei se împart în siliconi de
condensare si de adiţie.

 Siliconii de condensare
• Denumiri comerciale:
 forme chitoase- Optosil (Bayer), Silaplast (Detax),
Stomaflex (Spofa);
 forme cu viscozitate mare - Xantopren galben (Bayer),
Stomaflex pastă (Spofa);
 forme cu viscozitate medie - Xantopren verde (Bayer)
 Forme cu vascozitate redusa – Xantopren albastru,
Stomaflex crema
Proprietăţi: sunt materiale hidrofobe

 consistenţa: chitoasă, crescută, medie, fluidă; viscozitatea scade

prin creşterea frecvenţei spatulării;

 fidelitatea: foarte bună la fluide, scade cu creşterea consistentei;

 stabilitatea dimensională: suferă o contracţie destul de importantă

după priză. 0,60% pentru chitoase şi 0,38% la cele fluide (mai
mari decât la polisulfuri);

 turnarea modelului: trebuie făcută cât mai rapid, până la 60

minute.

 gust şi miros : plăcut;

 timp de depozitare: 12 luni.

 Siliconii de adiţie
(polivinil siloxani)

Denumiri comerciale:
• Permagnum (Espe),
• President (Coltene),
• Oranwash (Zhermack),
• Provil (Bayer).

Mod de prezentare: se prezintă sub forma a două paste (baza +

acceleratorul) sub patru variante de consistenţă - chitoasă,
crescută, medie, fluidă.
Proprietati :

Sunt materiale hidrofobe, au aparut pe piata si materiale hidrofile;

- Consistenta
- fidelitate: foarte bună pentru cele fluide, scade cu creşterea
consistenţei;
- stabilitate dimensională: foarte bună (0,05% în 24 ore - cele mai
mici valori dintre toate materialele elastice);
- rezistenta la rupere: bună;
- turnarea modelului se poate face până la 7 zile, datorită stabilităţii
lor deosebite; uşurinţă la turnare
- model perfect fără bule de aer la cei hidrofili;
- culoare, miros, gust: plăcute, există arome de fructe;
- durata de depozitare: 24 luni;
- preţ de cost: crescut.
Indicaţiile siliconilor:
 în toate tipurile de amprentări ale câmpurilor protetice
pentru protezări fixe;
 în amprentarea funcţională a câmpurilor protetice edentate
parţial sau total ;
 pentru obţinerea modelelor deosebit de precise (inlay, punţi
adezive etc.) se vor utiliza doar polisulfurile, siliconii cu
reacţie de adiţie şi polieterii.

Contraindicaţiile siliconilor:
 persoanele cu intoleranţă sau manifestări alergice la unele
componente chimice ale bazelor sau acceleratorilor;
 confecţionarea mai multor modele pe baza aceleaşi
amprente;
 când se doreşte realizarea unor modele deosebit de fidele
cu multe microdetalii (de exemplu punţi adezive) se
contraindică utilizarea siliconilor cu reacţie de condensare.
 Polieterii
 Denumiri comerciale: Impregnum F (Espe), Permadyne (Espe),
 Mod de prezentare: sub formă de două paste (bază şi accelerator),
orificiul tubului de baza fiind mult mai mare ca al acceleratorului (8:1) şi în
două variante de consistenţă - joasă şi înaltă.

Proprietăţi: sunt materiale hidrofile.

 consistenta: au o viscozitate înaltă şi joasă;
 Stabilitate dimensionala foarte buna, contractie de 0,12 % la 24 ore
 Fidelitate buna
 Indepartarea de pe camp mai difidlă, dupa priza isi cresc duritatea si au
flexibilitate redusa
 turnarea modelului: se poate face până la 7 zile
 timp de depozitarei 24 luni; '
 aceste materiale nu pot fi lăsate in contact cu apa , au o capacitate
crescuta de absorbtie şi se deformeaza.

Indicatii :
 Vezi elastomerii de sinteza.