Traditionalismul Poetic Interbelic

TRADIȚIONALIS MUL POETIC INTERBELIC

Tradiţionalismul este o ideologie cultural literară interbelică caracterizată printr-un ansamblu de idei, credinţe, prin care promovează tradiţia şi ideea de specific naţional. Atitudinea tradiţinalismului este mai veche în cultura noastră, iar ea preia elemente din sămănătorism şi poporanism.

Bucureștiul interbelic

Tradiţionalismul interbelic se constituie în opoziţie cu modernismul lovinescian (secolul XX) . Tradiționalismul nostru literar vizează în primul rând opțiuni legate de tematica abordată, orientată spre: • Lumea satului românesc , înțeleasă ca un specific etnic • Religia creștin-ortodoxă, care individualizează spiritual comunitatea românească

În al 2-lea rând, tradiționalismul s-a raportat la formele literare , preferând modelul mai vechi de versificație ritmică.

Tradiţionalismul preţuieşte şi apară tradiţia înţeleasă ca expusă pericolului alterării şi degradării. Spiritul critic nu este exclus din atitudinea tradiţionalistă, numai că el este întors, de regulă, împotriva tendinţelor şi valorilor moderne ce aduc o eroziune

şi chiar o degradare a „vechiului”. Specifice şi definitorii pentru tradiţionalism sunt interesul şi pasiunea pentru folclor, conservarea în mit a trecutului naţional, mai ales a celei de factură rurală.

Cel mai „intens” tradiţionalism l-a reprezentat în cultura noastră, gândirismul, mişcarea literară dezvoltată în jurul revistei „Gândirea” (1921-Cluj-condusă de Cezar Petrescu). Revista are printre colaboratori nume de prestigiu: Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Cezar Petrescu, Tudor Vianu, cuprinzând literatura în toate aspectele sale: poezie, proză, teatru, cronici.

Coperta revistei „Gândirea”

Gândirismul insistă asupra specificului religios, spre deosebire de orientarea tradiţionalistă a lui Nicolae Iorga, care pune accentul pe specificul naţional în cultura română. Gândirismul a așezat creația literară sub semnul ortodoxismului, propunând: Un tradiționalism spiritualizat, definit prin religia ortodoxă • Un antioccidentalism bazat pe ideea că există forțe inconștiente capabile să se opună unei societăți a • mașinismului distrugător adus de civilizația apuseană O rezistență împotriva stăinilor, care ar putea altera spiritualitatea românească păstrată la sate •

O altă ramură a tradiționalismului a fost trăirismul, mișcare culturală a generației anilor ’30 ai secolului trecut, care a promovat iraționalismul mistic și trăirea plenară,autentică. Ideologul mișcării a fost Nae Ionescu, un promotor al trăirii în forme extreme,periculoase ,singurele care ar oferi o posibilitate de a depăși condiția umană.

Această grupare a fost legată de revista „Cuvântul” (1925) și „Criterion”(1934).Ea își propune: • Renașterea spirituală a României prin credința creștină • Un cult al trăirii înțelese ca neliniște metafizică • Cultivarea unui amestec de antieuropenism și europenism

T. Aman-Petrecere cu lăutari

Reprezentanți de seamă ai tradiționalismului poetic interbelic
• • • • • • Nichifor Crainic Vasile Voiculescu Ion Pillat Adrian Maniu Lucian Blaga Aron Cotruș

Nichifor Crainic
(1889-1972)
• Nichifor Crainic a fost un scriitor, poet, ziarist, om politic, autor, director de reviste, editor, filosof, pedagog şi teolog român. A impus doctrina gândiristă printro serie de eseuri : „Isus în țara mea”(1923), „Parsifal” (1924) și „Sensul tradiției” (1929). Nichifor Crainic a fost conducătorul revistei „Gândirea ” din 1926 până în 1944.

„Autohtonismul nu poate fi reflectat în totalitatea lui dacă nu i se ia în discuţie pe lângă cele trei elemente ale specificului naţional (Istoria natională, Folclorul românesc, Natura) şi folclorul spiritual care este caracteristic românilor, credinţa ortodoxă sau ortodoxismul.”

Nichifor Crainic

Vasile Voiculescu
(1884-1963)
Vasile Voiculescu a fost medic,poet, prozator și dramaturg român. Începuturile lui poetice au stat sub influenţa benefică a poeziei lui V. Alecsandri, A. Vlahuţă, G. Coşbuc. Lirica sa din perioada interbelică se distinge prin puternice accente religioase, generate de convingerea că există Dumnezeu. Ea se înscrie-n curentul tradiţionalismului interbelic, care se va transforma în poezia gândiristă.

Ion Pillat
(1891-1945)
Ion Pillat a fost un academician, antologator, editor, eseist, poet, tradiţionalist şi publicist român. A devenit un reprezentant al tradiționalismului prin publicarea,în1923, a volumului „Pe Argeș în sus ” înțeles ca o întoarcere la origini și nu la poezia secolului al XIX-lea sau la idilismul sămănătorist.

Opere :
• Nichifor Crainic: „Isus în țara mea”(1923), „Parsifal” (1924) și „Sensul tradiției” (1929). • Vasile Voiculescu: „Poezii”(1916), „Din țara zimbrului ”(1918), „Pârga” (1921), ”Poeme cu îngeri”(1927). • Ion Pillat :„Pe Argeș în sus”(1923), „Satul meu ” (1925), „Biserica de altădată”(1926).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful