Ingrijirea bolnavului in faza terminala

Sarcinile de ingrijire ale bolnavului in faza terminala sunt major multiplicate,o
data prin diminuarea pana la disparitie a capacitatii de ingrijire proprie a bolnavului si
apoi prin generarea pe cale biologica a complicatiilor bolii de baza, in urma carora
apare inexorabil exitusul pacientului.
In incercarea aparent irationala de a prelungi viata unui pacient cu resurse vitale
dovedit epuizate, se confrunta doua categorii de participanti a caror importanta nu poate
sa prevaleze una asupra celeilalte.
In mod evident se descrie nivelul de importanta al echipei medicale. Bolnavul in
faza terminala solicita aceeasi prudenta si competenta in actul medical ca si urgentele
medico-chirurgicale. Pe cand in primul caz manevrele medicale necesita prudenta si
adcvare la rezistenta diminuata a unui organism tarat, devitalizat, in cazul unei urgente
medico-chirurgicale, factorul timp si gravitatea leziunilor solicita intr-un alt mod acelasi
maximum de efort si competenta.
Exista o diferenta in ceea ce priveste rezultatul acestor eforturi. Astfel, in cazul
unei urgente medico-chirurgicale, succesul actului medical aduce cu sine o satisfactie de
ordin moral, un sentiment de triumf asupra mortii, care rasplateste de la sine eforturile.
In schimb, in cazul bolnavului in stare terminala, ingrijirea este mai greu sustinuta din
interior intrucat constiinta faptului că la capatul ingrijirilor succesul nu mai este posibil
genereaza o serie de frustrari, un sentiment de neputinta, de inutilitate in gandirea
personalului implicat in ingrijire.
Etica profesionala ramane - aici in cel mai inalt grad - şi de data aceasta la baza
ingrijirilor acordate acestei categorii de pacienti.
Aceasta permanenta raportare la etica este ceea ce ramane sa sustina, din interior,
profesionalismul personalului medico-sanitar intrucat resursele umanitare si constiinta
morala a persoanelor care aduc ingrijiri unui bolnav in faza terminala sunt greu incercate
de o serie de anxietati. Bolnavul in faza terminala este imaginea cea mai reprezentativa a
fragilitatii conditiei umane, a limitelor stiintelor medicale sau de alt tip, limite pe care
uneori nici vointa nici competenta unor mari profesionisti nu le pot invinge.

Acestea sunt diverse modalitati prin care constiinta umana se apara de impactul dur al prezentei mortii si. inconstient. sentimentul lipsei de control si de stabilitate asupra propriei vieti. De aceea. la nivel mai profund insa general-uman. Ducand ideea mai departe. incep sa se exprime la nivel constient si. el in persoană si nu alţii. orice angajat din personalul unei unitati de ingrijire medicala capata demnitatea de a fi luptat. evoca fragilitatea propriului destin in constiinta personalului medico-sanitar si. de teama personala in fata sfarsitului vietii. atat de tragic relevata in faza terminala a unei boli. anxietate si sentimente de zadarnicie si inutilitate. chiar daca un intotdeauna munca sa este incununata de succes. a depasi acest moment este un proces de maturizare la care personalul medico-sanitar este supus frecvent si. -deturnarea si mascarea anxietatii si a sentimentului de furie si de neputinta intr-o buna dispozitie neadecvata. a propriei vieti. un profesionist cu o personalitate echilibrata. de cele mai multe ori mai profunda si mai cuprinzatoare decat alte categorii profesionale. epuizand toate posibilitatiile de recuperare a pacientului terminal. de cele mai multe ori. prin aceasta. care devine constient de . este un fapt evident ca sfarsitul pacientului a survenit in final sau ca este extrem de apropiat. Si. Supus unor astfel de evenimente prin specificul profesiei sale. Cand acest echilibru este amenintat.Perenitatea existentei fiintei umane. din nefericire. Aceasta intrucat devine constient ca lupta pentru ceea ce el insusi are mai de pret: pentru viata. a depasi momentul in care. atat de necesare echilibrului psihic uman. putem considera ca personalul de care vorbim are acces la o alta viziune asupra vietii si a mortii. -uneori comportamente incarcate de ostilitate sau agresivitate. Munca si ingrijirea unor astfel de pacienti un aduce doar frustrare. A fi alaturi de astfel de persoane este un fapt de natura sa trezeasca intr-un angajat al unei institutii medcale o constiinta cu totul speciala: aceea a propriei valori. demnitatea de a NU fi cedat o viata fara a lupta măcar. diverse reactii de aparare manifestate vizibil prin: -comportamente de evitare ( cum ar fi spre exemplu aparenta insensibilitate vis-à-vis de amenintarea mortii iminente a unui pacient). cand apare anxietatea si sentimentul de frustrare. mai presus de vointa proprie.

pentru asigurarea igienei personale sau pentru asigurarea evacuarilor fiziologice lovesc puternic orice sistem si constiinţă a valorii si competentei personale. de individ. gandurilor si comportamentelor sale. indiferent de situatia la care este supus. asupra constiintei. va beneficia de experienta astfel dobandita si va depasi. rude. că existenta sa este importanta. Constientizarea realitaţii ca nu poate iesi din aceasta situatie. ceea ce se numeste reţeaua de suport social. pot ramane la un nivel controlabil. pentru alte persoane . oricarei afectiuni medicale. mai adecvat si mai cuprinzator relatiile intre oameni si tot ceea ce decurge din acestea. de persoana. Toate aceste tipuri de manifestari. familie. este valoroasa si va ramane valoroasa pentru cineva. ca este “prins” si ca trebuie sa isi traiasca propriul destin intr-o maniera care ii sfideaza si ii ignora vointa si alegerile personale. care cresc nelinistea.fie el mare. pe masura ce boala avanseaza in gravitate si se complica. Necesitatea ca pacientul sa fie asistat pentru alimentatie. suferinta fizica si morala. agresivitate.in universul personal si cel spitalicesc al pacientului. Apar inevitabil comportamente depresive. de fiinta umana. prieteni.în situatia de obiect si va interioriza. alte limite. inutil. rezistenţe si refuzuri la ingrijiri absolut necesare. inca apartine condiţiei si speciei umane. Aceasta retea de suport social ramasa permanent in contact cu pacientul este ceea ce demonstreaza pacientului ca. va ajunge sa recunoasca si sa accepte fata de el insusi ca nu este decat un obiect fara valoare. atasata obligatoriu oricarei maladii. dorinţa fireasca de supravietuire. pot fi mult diminuate daca exista.aceste realitati ale vietii. Numarul ingrijirilor de care acesta are nevoie. orice persoana care are un grad de importanta .şi dupa ce el nu va mai fi. Pacientul se “vede” ajuns din conditia de subiect. comportamente de tip suicidar. îi erodează lent si unilateral rezistenta organismului şi sentimentul natural al apartenenţei la specia umana. Acesta include persoanele cunoscute. La celalalt pol al ingrijirii se descrie insusi pacientul in faza terminala. . indiferent de tipul de personalitate al acestuia. in lumina acestei noi perspective asupra valorii si importantei existentei umane. irascibilitate. nemultumirea si chiar depasesc intelegerea personalului de ingrijire. El va fi capabil sa comunice si sa inteleaga mai eficient. este direct proportional cu impactul pe care il are. fie mic-in viata pacientului.

se metamorfozează intr-o permanenta continuare a vietii. Acesta este motivul pentru care suportul moral al personalului de ingrijire are valoare de tratament medical la pacientul in faza terminala. in caz contrar.sunt cuvintele unui uimitor.continentul” îi demonstrează că insula pe care o reprezintă el.Se contureaza in mintea si in spiritul pacientului ideea ca sfarsitul propriei vieti nu inseamna un vid absolut. pacientul. că a ramas inca o persoana valoroasa. pentru care merită să cauţi confort si calitate in fiecare clipă de viaţă. calm al persoanei care ingrijeste un astfel de pacient are rolul de a atenua din anxietatea si durerea morala a pacientului iar tonul cald al exprimarii. mai durabile si mai rezistente ca propria sa existenta: aceea a semenilor si a familiei sale. John Donne. contează cu adevărat. va avea resurse mult mai mari pentru a lupta în beneficiul propriei vieţi sau. va putea renunţa la luptă fără anxietate.. chiar şi in prezenţa comportamentului său dificil. In acest sens . caci viata sa continua in memoria si in spiritul altor existente umane. opozant. in realitate. adică singuri. că ii aparţine. căruia . zâmbetul ataşat comunicării cu un astfel de pacient. “Nici un om nu este o insulă. nu putem cunoaste si intelege decat prin propria experienta. Sfârşitul său se transformă. inevitabil. . oricat de mult am fi sprijiniti si ajutati de alte persoane. Un comportament constant. fiecare om este o bucată din continent”. de unul singur. are rolul sa reasigure pacientul. la fel de lent dar sigur ca si duşmanul său(suferinţa). un pacient in fază terminală. imbogăţit chiar cu demnitatea unui sfârşit de viaţă omenească. a carui intelegere si intelepciune a vietii ne-a ramas din opera sa inca din prima jumatate a anilor 1600.insa a conştientiza şi accepta un alt mod de existenta decat cel fizic este rezultatul unui proces prin care pacientul in faza terminala trebuie sa treaca singur caci. important poet englez. fără temeri.