Ce numim violenţă şcolară?

Violenţa este una din marile probleme ale lumii contemporane.Presa scrisă sau
autovizuală, informează în permanenţă cu privire la diverse manifestări ale acestui
fenomen. De la formele cele mai agresive, precum războaiele ori crimeleterifiante,
bătăile,violurile, furturile, distrugerile de bunuri, şi până la cele mai puţin şocante( dar nu
mai puţin vinovate), cum ar fi violenţele verbale, toate acestea, susţinute de o abundenţă de
imagini violente, se perindă zilnic prin faţa ochilor noştri.În acest context, apariţia
diferitelor forme de violenţă în mediul şcolar pare aproape o fatalitate şi devine adesea un
lucru obişnuit, cu care oamenii coexistă fără măcar a mai sesiza pericolul.Problema
violenţei în şcoală poate şi trebuie să devină o temă de reflecţie pentru toşi cei implicaţi în
actul educaţional.Cu atât mai mult cu cât şcoala dispune, credem ,de importante resurse
pentru a concepe programe de prevenire a violenţei şi pentru a rupe cercul vicios al
violenţei în mediul şcolar.
CE ESTE VIOLENŢA ? VIOLENŢĂ ŞI AGRESIVITATE
Definirea violenţei s-a dovedit a fi o încercare extrem de dificilă.Acest fapt se explică
prin complexitatea fenomenului, dar şi prin marea diversitate a formelor sale de
manifestare.Dificultatea a apărut şi din cauza asocierii, chiar a confundării violenţei cu
agresivitatea.Există însă o serie de delimitări între cele două concepte.
Termenul de agresivitate vine din latinescul adgradior,care înseamnă ,, a merge
către…’’, şi a evoluat apoi în agredire, ce semnifică ,, a merge către…cu un spirit belicos,
cu tendinţa de a ataca’’.
Mai târziu, termenul a dobândit un alt înţeles, acela de ,,comportament distructiv şi
violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine’’(Popescu-Neveanu, 1978).În Dicţionar
de psihanaliză, Laplanche şi Pontalis(1994, pag. 34) definesc agresivitatea drept ,,tendinţă
sau ansamblu de tendinţe ce se actualizează în conduite reale sau fantasmatice care ţintesc
să facă rău altuia, să-l distrugă, să-l constrângă, să-l umilească, etc.
În 1963, cunoscutul etolog Konrad Lorenz lansa teza conform căreia comportamentul
agresiv ar fi pus în slujba conservării speciilor. El accentua deci natura biologic-instinctuală
a comportamentului agresiv, pe care îl regăsim şi la nivel infrauman.Lorenz afirma că
,,omul ţine în mână arma atomică, iar în inimă instinctul agresiunii pe care raţiunea nu îl
poate controla’’.
Chiar dacă teoriile cu privire la natura instinctuală a agresivităţii umane au fost
criticate şi respinse, nu poate fi negat în totalitate rolul factorilor biologici în producerea
agresivităţii.
Noţiunea de violenţă este diacutată în relaţie cu agresivitatea.Rădădcina latină a
termenului violenţă este vis, care înseamnă ,,forţă’’ şi trimite la ideea de putere, de
dominaţie, de utilizare a superiorităţii fizice împotriva altuia.Există numeroase definiţii ale
violenţei.Eric Debarbieux (1996, pp. 45-46), specialist în problematica violenţei în mediul
şcolar, oferă o definiţie prin care surprinde ansamblul fenomenului violenţei: ,,violenţa este
1

. vătămările corporale. colectiv sau social. unitară sau distribuită. . fie în posesiunile lor.A. VIOLENŢA ÎN MEDIUL ŞCOLAR În mod tradiţional. tălhăriile.Violenţa apare atunci când. de formare a competenţelor cognitive.aceste prejudicii se manifestă prindiferite modalităţi(directe sau indirecte). actorul( unindivid. Jacques Pain (2000.Pot fi identificate trei elemente care surprind înţelesul acestui concept: . într-o situaţie de interacţiune.Câteva întrebări se impun pe marginea acestui subiect: . ce poate fi fizică. fie în integralitatea lor morală. aducând prejudicii altora în grade variabile. de înţelegere a raporturilor cu ceilalţi şi cu noi înşine.Putem vorbi de o creştere a violenţei în rândul elevilor? Care sunt faptele ce pot fi încadrate în violenţa şcolară? Există zone şi şcoli care sunt mai predispuse la violenţă? Ce poate face şcola pentru prevenirea violenţei juvenile? Ce numim violenţă şcolară? În primul rând. de înţelegere a sensului vieţii şi a lumii care ne înconjoară.Chesnais. p. furturile armate sau cu uz de violenţă.În ultimii ani. În acest context. la modul în care se exercită raporturile de dominaţie.72) reperează două tipuri de violenţă în mediul şcolar: 2 . a vorbi despre violenţă acolo unde ne aşteptăm să găsim cele mai bune condiţii pentru formarea şi dezvoltarea armonioasă a personalităţii poate apărea un fapt cel puţin neverosimil. fie în participările lor simbolice şi culturale’’.etc). Y. şi care se traduce printr-o pierdere a integrităţii.C. psihică sau materială. Pentru Florence Dardel Jaouadi(2000. atunci când vorbim despre violenţă şcolară nu putem să ne limităm la actele de violenţă care cad sub incidenţa legii. Violenţa şcolară este un fenomen mult mai larg. . în care sunt incluse faptele cele mai grave: omorurile voluntare sau tentativele de omor. unul sau mai mulţi actori acţionează de o manieră directă sau indirectă. adesea insesizabilă.violenţa morală (sau simbolică) este o construcţie intelectuală ce trimite la conceptul de autoritate. pp. 19-20) încearcă o definiţie mai subtilă a violenţei. . violurile. violenţa în rândul minorilor a constituit subiectul a numeroase dezbateri mediatice.violenţa este o situaţie de interacţiune(implică unul sau mai mulţi actori). pe care le imaginează în trei cercuri concentrice: . degradări de bunuri). morale. loviturile şi rănirile voluntare grave. plecând de la trei categorii de factori: . subliniază faptul că violenţa este o realitate schimbătoare. ce trebuie evaluat şi cu ajutorul altor indicatori. importante în definirea violenţei sunt: tipul de relaţie(abuzul de relaţie). TIPOLOGIA VIOLENŢEI J. p.131). El identifică trei tipuri de violenţă. un grup.violenţa este o acţiune prin care se aduc prejudicii altora(corporale.dezorganizarea brutală sau continuă a unui sistem personal.violenţa fizică este nucleul dur al violenţei.violenţa economică este acea formă care afectează bunurile materiale(distrugeri. o colectivitate) şi cauza(nesatisfacerea unei nevoi). şcola este locul de producere şi transmitere a cunoaşterii. . Michaud(1978. fie în integralitatea lor fizică. autor al unei Istorii a violenţei( 1981).

Părinţii sunt confruntaţi cu numeroase dificultăţi materiale. Anchetele de teren(Pain. lipsa de politeţe.violenţele obiective. perturbarea cursurilor. Aşadar. dar şi de normele interne de funcţionare a instituţiei şcolare. sunt incluse aici atitudinile ostile.Este necesar să se ştie dacă. 117) au pus în evidenţă o mare diversitate a formelor de violenţă ce se manifestă în mediul şcolar: de la violenţa verbală(injurii. dar fără analize temeinice ale cauzelor ce o provoacă). spart geamuri. cu zonele urbane dificile. umilirea. ca şi unii factori ce ţin de individ. Cauzele violenţei în mediul şcolar Violenţa şcolară este asociată. care sunt mai subtile. deteriorat mobilierul. de şomajul ce-i atinge pe foarte mulţi părinţi. la ale cărei capete se află violenţa fizică(extrem de mediatizată de altfel. de personalitatea lui. care să permită măsurarea fenomenului.lipsa de dialog. degradări ale bunurilor(scris pe pereţi. elevii şi adulţii percep în acelaşi mod violenţa şi care este intensitatea violenţei percepute. în instituţiile cele mai variate. violenţe sexuale. până la furturi. Violenţa este.Profesorii dintr-o şcoală pot propune grile de lectură a violenţei în funcţie de referinţele lor culturale.Violenţa perturbă grav mediul şcolar.Poliţie şi Justiţia sunt obligate să colaboreze direct cu instituţiile şcolare. Mediul familial reprezintă. pentru că au sentimentul devalorizării. de 3 . respectiv incivilităţile(care sunt foarte numeroase şi pot afecta grav ambianţa şcolară).violenţele subiective. refuzul de a lucra. delicte) şi asupra cărora se poate interveni frontal.Este firesc ca în astfel de condiţii unii elevi să se simtă ameninţaţi şi chiar terorizaţi de ideea de a merge la şcoală. care-i afectează profund pe copii: violenţa intrafamilială. a merge pe teren cu instrumente metodologice precise. se consideră drept surse defavorizante anumiţi factori exteriori ai şcolii: mediul familial. cu periferiile. la care se adaugă şi importante carenţe educaţionale.Pe acest fundal apar probleme familiale foarte grave. cea mai importantă sursă a agresivităţii elevilor. jigniri) la violenţele fiyice(lovituri. absenţele de la ore. Violenţa şcolară trebuie deci determinată luând în calcul contextul şi cultura şcolară. acolo unde sărăcia este la ea acasă. dispreţul. sfidarea. în opinia lui Debarbieux. ţin de atitudine şi afectează climatul şcolar.. fenomenul violenţei şcolare se întinde pe o scară largă. atunci când se vorbeşte despre violenţă în şcoală. etc). consumul de alcool. mediul social. A lua în serios problema violenţei în mediul şcolar înseamnă a demara cercetări riguroase.O formă de violenţă extrem de răspândită în mediile şcolare este violenţa verbală. neglijenţa. . încăierări). 1992.De aceea. Echilibrul familial este perturbat şi de criza locurilor de muncă. al eşecului. ei nu mai sunt sau sunt puţin disponibili pentru copiii lor. dar ţi psihologice. credem. refuzul de a răspunde la ore şi de a participa la activităţi sau ceea ce unii autori numesc atitudini antişcolare. absenteism. şi fapt şi reprezentare. consum de droguri. care sunt de ordinul penalului (crime. abuzarea copiilor. ameninţări. în general. p. agresiuni armate. În aceste condiţii. ei au experienţa divorţului părinţilor şi trăiesc în familii monoparentale. jignirea. Mulţi dintre copiii care prezintă un profil agresiv provin din familii dezorganizate.

Şi aceasta cu atât mai mult cu cât ei constată că şcoala nu le asigură inserţia profesională.afecţiune. inconstanţa în cerinţele formulate faţă de copil. afectivă şi morală a copilului. de utilitatea ştiinţei. slăbiciunea mecanismelor de control social. În această perioadă atât de dificilă. se creează condiţii pentru dezvoltarea cognitivă. Schimbările fizice care încep la pubertate sunt adesea foarte brutale şi adolescenţii le trăiesc ca pe o veritabilă metamorfoză. inegalităţile sociale. el nu recunoaşte şi nu exprimă acest lucru. dar . de securitate afectivă. învaţă. iar elevul rămâne doar un receptor pasiv. În grupurile conduse autoritar. valori.Şcoala însăşi poate reprezenta o sursă a unor forme de violenţă şi acest lucru trebuie luat în consideraţie în conceperea diferitelor programe de prevenire şi stăpânire a violenţei. Conjunctura economică şi socială provoacă anumite confuzii în rândul tinerilor. iar la originea lui se află o multitudine de factori. Adolescentul doreşte să fie înţeles. Şcoala este un loc unde elevii se instruiesc. criza valorilor) afectează profund dezvoltarea personalităţii copilului. ostilităţi între membrii grupului. fiind supuşi unei mişcări de influenţare reciprocă ce determină echilibrul funcţional al câmpului educaţional. 1980). adică profesorul e cel care emite şi monopolizează comunicarea . mai exact într-o lipsă de adaptare a practicilor educaţionale la o populaţie şcolară considerabil schimbată.Clasa şcolară constituie un grup ai cărui membri depind unii de alţii. lipsa de cooperare a instituţiilor implicate în educaţie. are nevoie de dragoste. Thomas. Relaţia de autoritate influenţează şi tipul de comunicare. de subordonare necondiţionată. psihic şi social. dar este şi un loc unde se stabilesc relaţii. criza familiei. la rândul său. profesorul poate influenţa negativ relaţia sa cu elevul. să stimuleze şi să intreţină violenţa şcolară: situaţia economică. care încep să se îndoiască de eficacitatea şcolii. dialogul părinţi-copii şi profesori-elevi este absolut necesar.Dând curs acestei dorinţe inconştiente. numeroase surse de influenţă de natură să inducă. violenţa în şcoală pleacă în primul rând de la undeficit de comunicare. Potrivit unor autori(Kaes. Şi alte componente ale atitudinii profesorului faţă de elevi pot genera situaţii conflictuale ori comportamente violente ale elevilor: atitudinea profesorului de ignorare 4 . Mediul social conţine. Trăsăturile de personalitate ale elevului sunt şi ele într-o strânsă corelaţie cu comportamentele violente. prima dorinţă a formatorului este aceea de a-şi exercita puterea . Şcoala ca sursă a violenţei Fenomenul violenţei şcolare este extrem de complex.mass-media. criza valorilor morale. Fiecare grup cere de la membrii săi diferite forme de comportament. unele disfuncţionalităţi la nivelul factorilor responsabili cu educaţia tinerilor. utilizarea mijloacelor violente de sancţionare a copilului. Se poate spune că. deoarece va căuta să-l menţină într-o situaţie de dependenţă. aceasta devenind unilaterală. Adolescenţa este o perioadă de transformări profunde pe plan fizic. Un mediu social în criză( criza locurilor de muncă. frustrări ce determină comportamente agresive. Anzieu. se acumulează tensiuni. se promovează modele. Comportamentele violente ale elevului îşi pot avea originea şi într-unmenagement defectuos al clasei şcolare.

Este nevoie de o formare specifică. ce pleacă de la faptul că şcoala reprezintă un post de observaţie privilegiat al dezvoltării intelectuale şi afective a elevului. şcolari. pasivitatea le lecţie.dispreţuitoare a elevilor. comportamentele agresive.Şcoala poate juca un rol important în prevenirea violenţei şcolare. Acesta este momentul în care pot apărea conduitele violente. Pentru ca şcoala să îşi asume acest rol de prevenire şi de stăpânire a fenomenului violenţei. indiferenşa sau. atitudini care pot antrena un ansamblu de consecinţe în plan comportamental: lipsa de comunicare. indiferenţa faţă de ceea ce se întâmplă în clasă. 11-12) vorbesc de trei tipuri de prevenţie pe care le poate asigura şcoala şi care se completează reciproc: . . dimpotrivă. Erkohen-Markus(2000. . modul în care profesorul distribuie sancţiunile. Agândi strategii. dezvoltarea unor atitudini ostile. . familiali. perturbarea lecţiilor. p. absenteismul. de pedepse influenţează climatul şi calitatea vieţii şcolare. G.o prevenţie primară. îşi pierde stima de sine. în măsură să permită satisfacerea cerinţelor elevilor . de pesonalitate) ce pot determina comportamentul violent al elevilor. pentru că este dispreţuit de colegi. Această atitudine a profesorului poate determina din partea elevilor sustragerea de la activităţi. cu probleme’’.. .o prevenţie terţiară. proiecte de prevenire a violenţei şcolare înseamnă a lua în consideraţie toţi factorii(sociali. iar profesorul. refuzul de a-şi face temele.acordă mai puţin timp elevilor cu realizări mai modeste. corelată cu tendinţa de evaluare a lor în termeni constant negativi şi depreciativi. chiar şi în domeniile în care nu se află în situaţia de eşec. Autorul plasează originea sindromului de eşec şcolar în situaţia de învăţare. ce are în vedere sprijinul direct adus elevilor care manifestă comportamente violente. acesta urmăreşte prevenirea recidivei şi presupune adoptarea unor măsuri după producerea comporatmentului violent. pp. Parkay şi Stanford(1992. provocatoare.are mai puţină răbdare cu aceşti elevi. printr-o observare atentă a acestuia. Pierre-Andre Doudin şi M. prima investiţie trebuie făcută în domeniul formării profesorilor.ignoră elevii cu realizări mai modeste. poate repera efectele unor violenţe la care elevul a fost supus în afara mediului şcolar. 5 . Prevenirea şi stăpânirea violenţei în mediul şcolar Fenomenul violenţei şcolare trebuie analizat în contextul apariţiei lui. . violenţele verbale faţă de colegi şi chiar faţă de profesori.o prevenţie secundară.E levul suferă pentru că şi-a decepţionat părinţii şi profesorii. 349) evidenţiază câteva atitudini ale profesorilor care îi defavorizează pe elevii cu realizări mai modeste: . . exprimarea încrederii în capacitatea lui de a reuşi. care se poate realiza foarte uşor de către fiecare profesor şi se referă la dezvoltarea unei atitudini pozitive faţă de fiecare elev.le acordă mai puţin interes. Weil vorbeşte despre sindromul eşecului şcolar ca un factor de risc important în privinţa creşterii violenţei şcolare. încrederea în capacitatea de a reuşi. abuzul de măsuri disciplinare.discriminează elevii cu realizări mai modeste. Nu în ultimul rând.

profesorul trebuie să creeze suficiente ocazii prin care elevii să se cunoască mai bine .D.atitudinea de decizie. are o atitudine provocatoare şi insolentă. Foarte importante sunt atitudinile profesorului în cursul discuţiei cu elevul. ce urmăreşte încurajarea elevului pentru a depăşi situaţia dificilă pe care acesta o traversează.ameliorarea comunicării cu elevii ce manifestă comportamente violente şi stabilirea unor relaţii de încredere. care se poate realiza prin exerciţii de improvizaţie. de asociere a ideilor plecând de la un cuvânt. . agresive din partea elevilor. Multe din comportamentele violente ale elevilor se manifestă ca o transgresare a regulilor şcolare. . de susţinere. ce apare atunci când profesorul propune soluţii imediate şi decide în locul elevului. . ambianţa clasei reprezintă factori foarte importanţi pentru integrarea elevului şi pentru stabilirea relaţiilor profesor-elev.atitudinea de evaluare. Ori de câte ori un elev manifestă un comportament de opoziţie. de refuz al lucrului în clasă.După Porter(1950). de la studii de caz. aceste atitudini sunt: .Pentru ca o clasă să funcţioneze ca un grup. de construcţie a istoriilor colective.observarea mai atentă a comportamentului elevilor. antrenându-i şi pe ei în elaborarea acestora. Hargreaves sugerează că profesorul ar trebui să negocieze lista sa de reguli încă de la primele sale întâlniri cu elevii. puneri în situaţie prin care profesorii au ocazia de a schimba opinii. să vorbească despre aspiraţiile lor.detensionarea conflictelor cu ajutorul formatorilor de opinie. profesorul trebuie să îi propună un dialog. . . . de creativitate. ce apare atunci cănd profesorul propune o explicaţie la ceea ce spune elevul. . etc. o discuţie în afara orelor de curs. Impunerea regulilor de către profesor creează raporturi de forţă. Cu elevii care manifestă comportamente violente este necesară o relaţie individualizată. care implică o judecată a faptelor şi gesturilor elevului prin raportare la norme şi valori. de a găsi soluţii din perspectiva rolului pe care îl joacă. de dezbateri contradictorii. pentru o mai bună înţelegere a cauzelor actelor de violenţă. altfel spus să-şi dezvolte aptitudinea de a comunica. .Regulile pot fi impuse de profesor sau negociate cu elevii. situaţie ce poate conduce fie la o atitudine de supunere şi docilitate.atitudinea de interpretare. provocatoare. relaţii de dominaţie/supunere între profesor şi elevi.colaborarea cu specialişti în cadrul lucrului în reţea.atitudinea de anchetă. 6 . care se manifestă atunci când profesorul bombardează elevul cu o serie de întrebări pentru a obţine informaţii detaliate asupra problemei în discuţie. Este recomandabil ca aceste cursuri de formare să se centreze îndeosebi pe exerciţii practice care pleacă de la experienţa concretă a profesorilor. Climatul şcolar. să se descopere.dezvoltarea parteneriatului şcoală-familie. fie la atitudini ostile.atitudinea de suport.Organizarea unor cursuri de formare a profesorilor pentru a face faţă lucrului cu clase sau elevi dificili trebuie să pornească de la următoarele obiective: .

neimplicarea serioasă a tuturor partenerilor.strategii de putere( de coerciţie). în găsirea de soluţii pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale ivite. Strategii şi măsuri concrete pentru implementarea unui sistem de monitorizare a violenţei: . . 7 . care se folosesc atunci când profesorul.înştiinţarea elevilor. prin care profesorul ignoră momentan criza creată în sala de clasă şi continuă cursul ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. H. Nu întotdeauna profesorul poate rezolva problemele de comportament ale elevilor prin intermediul mijloacelor prezentate.atitudinea de comprehensiune. . principalele resurse necesare monitorizării violenţei la nivel de şcoală. .existenţa în şcoală a unei baze electronice.strategii de diminuare(moderare). Uneori clasa şcolară se prezintă ca un spaţiu de confruntare şi de conflict profesorelevi şi elevi-elevi. la promisiuni pentru a face faţă situaţiei.prezentarea fişei de monitorizare a cazurilor de violenţă. parinţilor în a se antrena sincer în dezbateri. Dificultăţi si bariere: . care apar atunci când profesorul recurge la puterea sa şi la diferite mijloace de constrângere pentru a regla conflictul. a părinţilor şi a cadrelor didactice cu informaţiile despre importanta sistemului de monitorizare a acestui fenomen.strategii de evitare.cadrele didactice care au competente în domeniul înregistrării. ce se folosesc atunci când profesorul recurge la concesii. Colaboratori: -comisia alcătuită la nivelul liceului. . . .lipsa unui consilier psihologic la nivelul unităţii şcolare. calculului indicatorilor.strategii de rezolvare negociată a problemei. minimalizează dezacordul cu elevii. Tonzard spunea că negocierea este un procedeu de rezolvare a conflictelor prin intermediul discuţiei între părţile adverse.strategii de compromis. . .reticenţa din partea elevilor.completarea cu responsabilitate a tabelelor statistice cu privire la monitorizarea cazurilor de violenţă în termenul de cinci zile de la producerea incidentului respectiv. După părerea mea.. . din dorinţa de a evita confruntarea. computerizate care să permită monitorizarea. Pentru a face faţă unei situaţii de conflict se recomandă următoarele strategii: . arhivarea lor şi trimiterea lor spre forurile superioare. înregistrarea datelor .chestionare pentru elevi şi părinţi referitoare la identificarea necesitatii monitorizării violenţei şcolare. respectiv clasă o constituie: . ce reflectă efortul profesorului de a asculta elevul şi de a înţelege problema fără a-l judeca. .instruirea tuturor responsabililor despre acest sistem de monitorizare(cum să transmită informaţiile mai departe pentru a fi raportate în baza de date naţională). .

„Fii cooperant!” 3. . primărie. 2004.conducerea liceului.„Respectă-ţi cuvântul dat!” 4.Totuşi. să-i determine progresiv orientarea şi să-i optimizeze procesul de socializare. mass-media). volitiv. Şcolii îi revine o responsabilitate majoră în educarea şi formarea la elevi a atitudinilor şi comportamentelor non-violente.comunitatea locală(poliţie. să-i lărgească interesele. -ONG-uri. Educaţia în şcoală trebuie să vizeze ansamblul personalităţii elevului. motivaţional. să-i susţină eforturile. Iaşi RECOMANDĂRI ADRESATE ELEVILOR PENTRU REDUCEREA VIOLENŢEI: 1.Editura Polirom. ”Violenţa Nu este modul de a obţine ceea ce vreau!” 8.comitetul de părinţi. “Nu lasa violenţa să-ţi conducă viaţa! tu poţi mai mult! “ 9. e mult mai uşor să alegi ce se potriveşte mai bine dintr-o serie de posibilităţi decât să procedezi la întâmplare prin tatonări succesive. atitudinal. . “Nu fii indiferent. urmărind să-i formeze nu numai orizontul cultural. Dorina. aplicând regulile învăţării prin încercare şi eroare.„Fii cel mai bun şi dă tot ce poţi!” 2. -Biserica. Fiecare situaţie cu care se confruntă învățătorii este unică din punctul de vedere al cauzelor şi al formelor de manifestare. Psihologia educaţiei. „Violenţa Nu mă face mai puternic!” 7. -Consilieri si psihologi şcolari.. ci şi cel afectiv.„Respectă-i pe ceilalţi şi proprietatea lor!” 5 „Fii punctual!” 6. BIBLIOGRAFIE: Sălăvăstru. indiferenţa susţine violenţa” 10 “Violenţa este ultimul refugiu al omului incompetent” 8 .