Nemurire

Lumea mea era caracterizată de lung şir de evenimente violente,întunecate şi abstracte,înca de
când i-am întâlnit privirea.Totul era aşezat,într-un mod plicticos şi banal,într-o ordine desăvârşită
până când i-am vazut acei ochi hipnotici,într-o mulţime de oameni fără nume.A fost doar o
secundă unică, în care îi zărisem nebunia şi dorinţa vie de a trăi intens fiecare clipă până la
epuizare. Apoi acea privire a disparut şi cu ei,orice dorinţă normală şi banală.Am ramas în
mijlocul mulţimii, făra ce aveam până acum un minut. Nu mai aveam nimic. Doar acei ochi
străini şi vii, care au început să mă bântuie până în adâncul sufletului.
Apoi a început nebunia.
Puteam spune despre mine ca eram o fiinţă cu adevarat plictisitoare. Nu aveam nimic
extraordinar în înfăţişare sau în modul meu de a fi, pana când am început să-mi pun întrebari în
privinţa experienţei pe care o trăisem. Mă gândeam că până în ziua aceea, am avut o viaţă lipsită
de griji şi realizări. Membrii familiei mele se ignorau reciproc, indiferenţa fiind la cote
infinite.Eu eram ignorată. Ignoram la rândul meu. Acel moment unic, a fost ca un respiro la
început, ca un prim sărut, plin de emoţie şi patimă. Fără acei ochi străini, nu m-aş fi trezit la
viaţă.
Mă gândeam la lucrurile astea în lungile și chinuitoarele după-amiezi când trebuia să dorm.
Lumina auriu-roșietică umplea încetișor dormitorul, se reflecta în ușa cu ape a șifonierului și îmi
cădea pe obraz. Stăteam în pat cu ochii deschiși și priveam prin fereastră norii minunați,
rostogolindu-se strălucitori, capricioși, pe cerul verii. Uneori mă ridicam tiptil dintre cearșafurile
scrobite, tăioase ca o sticlă albă, dar ușoare ca hârtia, și mă duceam la fereastră. Admiram lumea
din jurul meu cu alţi ochi, ca un orb caruia i s-a oferit şansa să înceapă o noua viaţă. Din acea
clipă mi-am dat seama că undeva în lumea asta, aveam să întâlnesc din nou acei ochi. Mi-am
propus să fac din acest lucru un scop, o dorinţă aprigă care să mă trezească din starea de
amorţeală ce am trăit-o de când mă ştiam.
Am renunţat la tot ce aveam până acum. Prietenii mei de odinioară m-au privit şocaţi, când miam vopsit părul în nuanţe de roşu şi auriu, în timp ce îmi savuram ţigările. Am început să mă
îndepărtez de normal, cautând pericolul la fiecare pas. Doream să simt adrenalina chiar şi când
respiram. Am început să greşesc din ce în ce mai des, cautându-mă printre frânturi. Mergeam

Eram diferiţi.acei ochi blestemaţi care mi-au adus nefericirea dar şi bucuria de a trăi. au început să-mi arate cum se distreaza cu adevarat. iar în timp ce işi savura viciul îmi spuse: -Ochii ăia sunt din iad. distanţându-mă şi afundându-mă în visare şi nebunie. În fiecare gest necugetat pe care îl făceam. va rămâne etern întipărită în spiritul tău. Că fiecare clipă irosită pe ceea ce contează cu adevarat. Deşi cu fiecare lucru ce descopeream. Uram orice clipă care nu îmi aducea fericire. Ma încurajam prin acel moment de bucurie care mi-a deschis sufletul. i-am spus de ochii ce ma bântuiau şi care mă salvasera. atrasă de lumina altora doar ca să devin vizibila pentru aceasta lume. Prin fiecare experienţă nouă. Luni şi ani au trecut în halul acesta. Nu o sa mai scapi în veci de nebunia lor. ca şi când aş fi fost a nimănui. care îmi pulsa adrenalina în corp mai descopeream ceva nou la mine. La un moment dat am ajuns să fiu total dezorientată de mine însumi. care îmi lungeau şi mai mult dorinţa de a obţine şi a avea mai mult. Deşi eram înconjurată de oameni cu un suflet mare şi care aveau grija de mine. cu siguranţă în mişcările ei şi care nu era afectată de nimic. nu conta daca era negativ sau pozitiv. Una dintre acele cunoştiinâe era o fată cu părul negru şi lung. Era un dezechilibru nenorocit.îmi găseam libertatea. Căutam imposibilul. oameni care aveau cele mai ambiguu stari. în fiecare acţiune ce o realizam într-un moment plin de violenţă şi curaj . până când am dat de oameni exact ca mine. Tot ce făceam până atunci erau doar senzaţii de moment. Într-un moment de confesiuni simple şi linistite. Eram ca nişte renegaţi. banalul. umbrită acum de invidia asupra oamenilor cu adevarat fericiţi. o fantasmă poate chiar impusă de dorinţa mea de a evada. pierdeam ceva ce aveam până la acel moment.. efemere. Eram doar o simplă umbră. care te lăsa la un moment dat doar cu amintirile. nu din rai draga mea. Am ajuns la un moment dat să îmi urăsc viaţa. eu mă simţeam a nimănui.. Îşi savura ţigara în timp ce îmi împletea părul şi sufla fumul într-un mod linistit şi relaxat. ce aveau o viaţă banală dar erau fericiţi în normalul lor impus. Făceam tot felul de prostii. am descoperit că esenţele tari contează. În atâţia ani în care am ignorat totul şi am acceptat superficialul. Ei m-au învăţat şi m-au acceptat ca şi cum aş fi fost una de a lor. Ignorau fadul. .prin oras. Ea mă asculta atent. erau oameni cu care aveam ce experimenta. însă pe măsură ce stăteam cu ei. Vedeam oameni simpli.

în timp ce eram învelită de o pătură din bumbac. Era un aer primăvaratic. La un moment dat. aşezată pe un pat mare şi primitor. mâncării sau a unui loc în care să dorm. Erau oameni la fel de distruşi ca mine care pur şi simplu se retrăgeau într-un colţ de stradă şi îşi aşteptau sfârşitul. fără ca să las niciun bilet. Am făcut naveta şi autostopul spre un drum care speram că ar fi salvator.Într-un moment de nebunie. doar fiindcă dădusem de câteva obstacole grele. văzându-mi durerea şi tristeţea din ochi. am plecat din oras. fiind din ce în ce mai adâncită în propriile mele gânduri care mă lăsau pustiită şi mă faceau să-mi pierd orice umbră de speranţă sau de păsare. ajunsă la capătul puterilor. Sau “acasa” să fie locul unde îţi pui capul. Am ajuns să dorm pe bucaţi de carton de pe stradă. Aşa că am ajuns să rătacesc. încât fiecare lumină stradală pe care o vedeam mă atragea şi mă înclazea. înainte să-mi pierd de tot raţiunea. rătăceam prin străzi pline de oameni şi de soare. Am rătacit printre oameni. Ma simţeam singură şi furioasă. un gram de strălucire efemeră. pline de oameni plini de întuneric ce erau dornici să sufoce pe alţii. în lipsa căldurii. Avea un aer elegant. Am ajuns pustie şi dornică doar de o pauză. în timp ce cercetam dulapurile. soarele care strălucea cu putere şi care ma încălzea. iar totul părea ca un nou început. Nu voiam să renunţ. Am ajuns în oraşe pustii. Însă am ajuns să cred că găsirea fericirii era doar un lucru fals şi ambiguu. plină de oboseala. Puteam să văd printre geamurile mari. Şi apoi totul a dispărut. iar când am vazut frumosul şi bizarul străin. foame şi tristeţe până când am cazut în mijlocul lor. M-am trezit într-un loc străin. să mă pierd de tot printre umbre şi dorinţe. . ţinându-mi genunchii stranşi în timp ce câţiva oameni îmi mai ofereau un marunţis. Aşa cum se întampla mereu. Ei nu stiau cum e să vezi siguranţa în oamenii pe care îi întalneşti. Am simţit. Am simţit cum întunericul inconştienţei mă cuprinde şi cum totul se transformă în pace şi linişte. m-am simţit stânjenită. înainte să adormi. Nu aveau nicio idee prin ce treceam. cum nişte maini calde mi-au cuprins trupul. Am dorit din ce în ce mai mult pana când am ajuns să nu mai am nimic. cercetând camera cu îndoiala şi cu teamă. Am coborât din patul mare. Am întâlnit oameni răi şi oameni buni. întrebandu-mă daca nu cumva murisem şi ajunsesem într-un loc mai placut pentru mine. la fel ca noi toţi. M-am răsucit speriată. Puteam simţi prezenţa cuiva în spatele meu. Am devenit atât de detaşată de aceasta lume. Nu s-a dovedit a fi aşa. doar ca să-şi consolideze prin haosul lor.

. Însă nu ştiu dacă din cauza durerii sau fericirii. El îmi zâmbi amabil şi îmi spuse pe un ton bland: -Se pare ca nu m-ai uitat. Însă preferam acest iad.erau chiar în faţa mea. Şi în acea clipa am înnebunit. Simţeam cum îmi dau lacrimile şi cum rămân fără grai. Se vede ca suntem sortiţi unul altuia. draga mea. am încremenit şi am simţit cum m-au lăsat picioarele. E mai bine sa traiesti aşa. dintr-o poveste. Părul lui negru şi buclat îi încadra faţa. Apoi când am făcut contactul cu ochii lui.uşor misterios şi foarte artistic. Acei ochi…acei ochi care au cauzat atâta durere şi nebunie. decât să fii de unul singur. de parcă ar fi fost un vechi domnitor. înca de la începutul timpului...fericire şi extaz.