You are on page 1of 25

confruntarea lor se reduce la neimpacata lupta cu Mad6.

Experimentul in cazul Diei e~ueaza, dar, in pofida dezbaterii 111


piasa fatalitatii, Nory devine obiectul cercetarii, din experimentator a
junge, prin regia complicata a autoarei, un insolit obiect de studiu atftl
sub aspectul relatiei familiale, "lepadandu-se de ereditati, era intiiia
oara cand Nory i~i lega ramura de radacini", cat mai ale sub acela al
relatiei erotice. "Curiozitatea ei pentru tot ceea ce privea feminitatclI
era cu atat mai mare cu cat ea insa~i era mai lipsita de feminitate. l~i excr
eitase pe timpuri curiozitatea asupra multor cazuri printre prietel1l;,
ceea ce diferea cu totul de interesul, de evlavia ce purta sorei ei." Capitolul dedicat cuplului de surori Dia-Nory incepe impetuos prin n01l1
rol de protector al lui Nory, prin autocratia furtunos manifestata ~i s~
incheie cu un dublu dezastru. Insinuarea in viata privata a Diei nu a
fost posibila, in schimb retlectarea ei, avand-o drept oglinda pe Dia,
este dusa pana la capat. Oricat de inconsistenta ~i de repede retezal~
este relatia care se infiripa intre Dia ~i doctorul Caro, Dia prin Nory
sau Nory prin Dia asigura accesulla cuplul Madona-Caro.
Daca "starea" normala a personajelor bengesciene este compla
cerea in ~i cultivarea abjectiei ~i mineiunii, personajul model Dia est~i
creat din motive absolut estetice ~i mai putin epice. Prozatoarea are l1e
voie de ea nu numai in tandemul cu sora vitrega, dar ~i pentru ea, prob
abil, i se pare ca ar salva platitudinea naratiunii imbacsita de urat ~i ill
famie prin contrast. Ce cauta aici - se intreaba cititorul - .,,0 rnpturl:
pretioasa ~i ermetica, cu toata simplitatea ei atata de bine deprinsa, iJ
tata de indemanatica".
Ceea ce aduce nou Nory este interesul eititorului pentru ee fae
ea cu sine insa~i, valorificandu-~i energiile potentiale ~i resursele d
afectivitate. Ea se depa~e~te pe sine, i~i depa~e~te complexele ~i fanta~
mele, frustrarile "construindu-se pe sine"37 Sentimentele de inferiod
tate au creat in ea 0 "tensiune" existentiala pe care reu~e~te sa ~i.~
domine, i~i domina inclusiv situatia ~i ea devine, "prin vointa prospcQ
tiva", "stapana acestei situatii, progresand astfel."38

37. Alfred Adler, Sensul \'ie/ii. Traducere, cuvant inainte ~i note de dr. Leonard Gavrill!!
Bucure~ti, (RI, 1995, p. 22
38.vezi idem, ibidem, p. 73

100

"BLESTEMUL CUPLUL VI"

"Dupa epoca de ambitie, dupa studiile istovitoare, dupa cercetari


I'lire cerusera 0 munca grea de memorie ~i vointa, prin care rell~ise sa
I'"rvie, doctorul Rim cerea oare vietii acum sa-i aduca jertfe pe altarul
IIIIedrei cucerite?- se intreaba Mini. Buna Lina, cu existenta ei modesIn ,;i laborioasa, ii parea pesemene 0 piedica, de aceea 0 sfredelea cu
v. Ilhe rautacioase, a~a, domol ~iraspicat cum glasuia. 0 ura, ai fi putut
1('(;, dupa dezgustul care slutea slutenia lui cand vorbea de ea. lar LiIII,jIi era frica de el, pur ~i simplu."
lata cateva fraze care stabilesc stare a de fapt in relatia conjugala
IIHill1ilor.Ura, resentimente, stapan ~i iob~g, neinduratorul Rim ~i ve~1111' obidita Lina sunt sintagmele menite sa-l incrimineze
pe sot ~i sa 0
nh.1olvepe sotie, dar numai la un prim nivel de adancime. Cuplul Li1111
I{im, unul din cele mai interesante din romane1e scriitoarei, nu se
II dllce insa numai la adversitatea eelor doi, la subordonarea femeii ~i
III/jilttlirea dominatiei barbatului. Aparentele sunt, fire~te, impotriva
lill, iar Lina este victimizata de personajele-ambasador, ea ~i de co1III'IItariulnaratoarei. lntreaga strategie de parvenire ~i capatuire a
111.'IIII\ului"
s-ar incadra intr-un tipar clasic, daca se face abstractie de
101

criza erotica de maturitate a personajului. Or, tocmai elucubratiilc ~I


aspiratiile lui erotice 11smulg dintr-un pattern binecunoscut, 11partictl
larizeaza, asigurandu-i unicitate In romanul bengescian. Cu foarte ptl
tine exceptii, auto area trece sub tacere viata pasionala a personajelor
fie dintr-o pudibonderie, nespecifica Insa epocii, fie din absenta unc!
valente sau a unei experiente proprii pe masura. Singura scena mal
fierbinte este acuplarea Adei cu Lica In grajdul ei de cai de curse. Pril1
dragostea pasionala, prin senzualitatea impudica a Lenorei, care a
runca 0 unda de inedit asupra vietii In doi, Lenora ~i Doru Hallipa sl)
deta~eaza net de cuplurile bengesciene, unde sunt exc1use atat dra
gostea, cat ~i senzualitatea, unde ideea de iubire este respinsa, afec(i
unea este cu desavar~ire absenta, ba uneori chiar ridicola, iar posibili
tatea unei iubiri carnale evitata de autoarea, parca insuficient eliberaln
de tabu-ul sexual. Daca dorinta senzuala este exhibata de Ada ~i Lien
sugerata pe 0 perioada foarte scurta de Ada ~i Maxentiu, banuita II.(
Elena ~i Marcian - ni se spune doar ca au devenit amanti, ea este n:
fuzata de cititor In ceea ce-i prive~te pe Elena ~i Draganescu ~i pare im
posibila la Lina ~i Rim, unde "ghemuita de Lina" Ii inspira lui Rim "Q:
nepasare ascetica"; In plus se afirma ca "separatia de corp ar fi trebuil
prevazuta In contractu 1 acestui menaj". Casatoria lor - veritabil COli
\.:1

tract social - Inseamna satisfacerea mutuala a un or nevoi ~i aspiratii, ~.


Linei, lipsita de orice nuanta de sex-appeal, de a-~i gasi un barbat, Q
doctorului de a-~i asigura prin sotia-mamo~, cautata de protipendad
Bucure~tiului - "toata aristocratia nu mai voia sa vie pe lume decat p
mainile ei ~i parvenitii la fel, fire~te" -, 0 mult ravnita cai-iera ~I
niversitara. Dupa casatorie, repede, "Rim fusese numit suplinitor, apoi!
prin concurs, profesor de anatomie la Ia~i, dar abia acum In urma sQ
putuse anevoie muta la Bucure~ti, fiind lupta apriga ~i racandu-se po
litica multa, cu tot ordinul venit de sus." Pana la un punct c1ivajul din
tre cei doi se potrive~te unui tipar c1asic: "Fata de 0 cariera a~a de lim
pede parcursa cu ajutorul exc1usiv al femeii [...] profesorul Rim se a
rata ingrat ~i rautacios." Incongruenta este bogat nuantata de doctol\
unul din cele mai complexe personaje ale romancierei. Nu este neobi$
nuit ~i nici surprinzator ca nevasta care vegheaza cariera barbatului sn
aiba "trupul Inghesuit, mirosind a iod ~i tutun", sa fie Imbracata II!

102

nimereala cu rochii care luau "a~a de mult fonlla bunei Lina, 0 forma
!lotita ~i curata", dar pentru Rim acesta este un ultragiu.
lata portretul doctorului oferit de martorul, creditabil, Mini:
.Jruntea enorm largita de parul care, tara chelie, Incepea sa 0 decoreze
dcparte pe tigva, blond Inchis cu fire lungi ~i grase a~a de peri ate ca paI\.:HU lipite. Nasul cu doua proeminente, lung ~i subtire, mustata rara
din fire mancate parca de molii, pe gura cu ranjet neplacut. Ochii alha~tri miopi, subt ochelari de baga, gatul lung strans In gulerul a~a de
hine scrobit, Incat adeverea plictiseala Linei care trebuia ca cumpere upe zi ~i nu gasea decat anevoie a~a de Inalte. Redingota era periata
III; prea multe ori pe ~eviotul obosit ~i picioare scheletice piute au In
pantalonul cu dungulite gri, tinuta doctorala de congres pe care Rim nu
parasea niciodata. Gloria lui erau ghetele de dimensiuni foarte mici
111\ade un corp a~a de lung ~i subtiri ca ~i cum ar fi acoperit nu 0 laba,
,'j un singur os." Liviu Petrescu a semnalat cu subtilitate discrepanta
dintre trupul fizic ~i cel sufletesc al profesorului: "el avea un trup suIklcsc - afirma Mini - care contrazicea pe cellalt. Arareori cele doua
IlIlpuri se suprapuneau desavar~it, dar un a~a de mare contrast era to111~,~iceva rar", dar este la fel de necesar a se insista ~i a nuanta cateva
Wipcctetara de care portretul moral al doctorului este incomplet. Pe cat
.It} urat "cu dintii galbeni, lungi ~i rari, miop ~i prognatic", Rim era un
ill!litor al frumosului, al artelor. La la~i frecventa numai pictori ~i muIH;anti, In sertarele lui se ascunde mapa cu stampe pretioase, trupuri de
1"I11Ci
Indeosebi, iar serile canta la violoncellntr-un cvartet de amatori.
I'liiind pentru frumos, aspiratia lui este contrazisa de opacitatea Linei
11t'lIlrucele doua arte dragi lui, iar daca ar exista un bovarism estetic,
I II siguranta ca Rim ar fi unul din reprezentantii lui, ceea ce ar putea
,,It-ri cheia descifrarii personajului.
Nici 0 c1ipa Rim nu-~i ignora uratenia, nici un moment nu face
lilJI.:lractiede ea, este prea inteligent ~i cu un ochi prea bine format de
1lIllIlomie,grafica ~i pictura pentru a-~i eluda Intati~area. Are con~tiinta
1III'IIIIuica a fast nedreptatit de natura, Intati~area lui fiind departe de
II I \1:I'.isimpatia oamenilor sau admiratia femeilor: "In adancul sufletulilt
va Ii fast chiar ~i con~tiinta ca Rimul de~irat ~i spalacit, cu gesturi
'\1' IIlHnechin ~i yorba pedanta, prin persoana lui Insa~i era un obstacol
11111

1\

103

ace lor aspiratii. Era mizeria omului cu sine pe care 0 cunoa~te ~i n-\)
recunoa~te. Toate celelalte caturi ale con~tiintei lucrau insa pentru rell
bilitarea acelui scump dezmo~tenit". in plus este casatorit cu Lina, In
fel de putin atragatoare; se simte indreptatit sa poarte ranchiuna dest i
nului ~i sa ceara compensatii pentru ranirile narcisismului sau, all)
amorului sau propriu;39 viata ii este datoare, prin urmare, 0 despagubi
re pe care vrea sa ~i-o ia. Revan~a urmeaza sa ~i-o ia, fire~te, prin Lina,
ea "era deci, de vina ~i mica lui ura hranita de revendicari pasion"lt
cre~tea. Vrea despagubiri." Lina este persoana care, pe de 0 parte, il
blocheaza orice aspiratie spre frumos, iar pe de alta parte, ca in modI;
lul c1asic al mariajului din interes, ii e datoare pentru cinstea de a-i Ii
oferit numele. Este 0 chestiune de psihologie comuna ca autoinjosin~~1
~i contrarietatea pot chema tirania cu accente sadice, dispretul ~i pin
cerea umilirii aproapelui ca revers al propriei umiliri. NeindoielniOi
este fomie complicat acest angrenaj al frustrarilor care se cer reCOlll
pensate, inchipuit, cu exceptionala finete, de scriitoare.
Ultragierea narcisimului este dub lata de absenta tuturor cond!
tiilor unei casatorii daca nu fericite, in orice caz placute. Exista apOI
in chiar placerile estetice ale doctorului, 0 contradictie de natura sn~1
faca ~i mai interesant: pasiunea pentru inefabila muzica a lui Bach ~tl
admiratia vinovata pentru stampele intati~and trupuri de femei ~i CaJU
cu desenul lor fin ~i conturullor deli cat, printr-o alchimie complical~!
~i rafinatii il fascineaza cu misterul de feminitate, inconsistent dar ad~,
menitor.
Printre stampele interesante ~i atragatoare prin factura, concep
tia ~i enigma lor, se afla 0 ,,Eva neizbavita", acea "Eve inachevee er
o bucata frumoasa printre multe, unele primitive ~i ascetice, altele al
Rena~terii libertine, multe ale torturii modeme de a exprima". EI
"schita, desavar~it lucrata in taina sepiei calde, a unui trup desenat die
fata, de profil, de vreo ~ase puncte ale privirii, estetic alese ~i tarn
gre~ealii de armonie ~i adevar ... 0 femeie neindoios, dupa parul mllln,
sos, cu toate ca scurt pana la umeri, dupa gratia fetei ~i viata bustulll1
Q;

39.vezi Sigmund Freud, Scrieri despre Ii/era/lira ~i ar/a.Traducerea de Vasile


Zamfirescu. Prefa\a de Romul Munteanu, Bucure~ti, Editura Univers, 1980, p. 199

104

DCIII

11Ii!.;,
dupa curba intreruptii a coapsei delicate ~i mladierea pulpei sub11I'i."Colectionar ~i diletant, capabil a se entuziasma la rece de frumu'IiJleade efigie a femeii, doctorul este un om terre a terre, foarte pragIII:ilicin viata de zi cu zi, atunci cand i~i exprima optiunea orgolioasa
pcnlru tipul de feminitate care i-ar putea satisface exigentele pentru un
111:iriaj
fericit. Rim cel abstras ~i ascetic era in realitate un "expert femilIill" plin de surprize. Aspiratiile sale pasionale duc spre veri~oara LiIII'i, Lenora Hallipa, a carei seductie este contrapusa cu multa cruzime
lipsei de feminitate a consoartei. EI ar putea trai placerile nebune ale
III IIIi amor nebun cu Lenora, ,,0 femeie foarte placuta. Plina de volup1111l.:
~i pasiune, frumoasa ca o Venus [...] pe care 0 privea cu placere,
It1ndcatoata cas a mirosea a parfum ~i se umplea de haine subtiri ~i feIIlhline, de acele deshabille-uri a caror intrebuintare Lina, firqte, nu 0
l'IIII()~tea.in ora~, dimpotriva, veri~oara era totdeauna simplu imbral'lll:i, ceea ce dupa gustul doctorului Rim, tacea un contrast savuros cu
I I H;hctaria ei intima, cum se exprima. Pe Lina nu 0 putuse dezvata de
II Ill.:imbraca ridicol, cu flori ro~ii la paliirie". Visullui suprem, plin de
111111l.:zie
~i doritor de placeri voluptuoase, era traiul domestic in compa1111,
IInei femei care diminea!a in pat "era alba ~i pufoasa ca olebada",
illl la ora dejunului "aparea proaspata ~i aperitiva, sublinia spiritual
i'IIJI'csorul, impra~tiind parfum de baie, de pudra, de cochetarie femi1I111n,"
Vitalitatea ~i pasionalitatea imaginativa a uscatului Rim, "iubide alcoy ~i parfumuri", colcaind de ispite in fata Lenorei incantaiiI/Ire,plina de capricii, dar al carei "amor nesatios pentru primul bar1,"1ii paruse forma ideal a a fericirii la domiciliu" aredrept pandant in
II/dill cotidian cu Lina 0 rigiditate, 0 seriozitate ~i 0 apatie menite a alliligi un ochi mai putin avizat.
Existaun laitmotiv al vietii de cuplu pe care casnicia Rimilor il
IlliNlreazabogat ~i nuantat, atotputemicia unei existen!e false ce prinde
I IJllsistenta, tara de care menajul n-ar putea fi imaginat. Aparentele 0salvate, fatada ascunde josnicia ~i dispretul absurd, intr-o conspiIl.:a bunavointei, abil mascand derizoriul ~i cruzimea vietii.
Lini~tea pustie ascunde profunzimi scormonite obstinat, care e,IH;iliijustificata curiozitate a cititonilui. Exista, in special in capito1,'10 dedicate Rimilor, 0 placere a dezvaluirilor tacute in tandemul echi1.11

111111'1
111\

105

II;

librat al naratorului cu personajele-ambasadori. $i ciudat, ca 'in caJ',ul


lui Mika-Le, acuzele la adresa doctoru[ui 'il incrimineaza moral, dar 11
reabiliteaza, il vigoreaza ~i-I recupereaza, contribuind [a configunuQij'
unui personaj complex ~i comp[icat. SeveruI ~i rigidul Rim estc lIJ1ii
mare hedonist refulat, care pretinde, 'in schimbul renuntarilor ~i autor(J'
nuntarilor, a sacrificiilor, recompense.

ingeniozitate, secondata de temeinicie ~i subtilitate, de to III'


ranta ~i intoleranta fata de slabiciunile ~i viciile umane, desIu~e~te 11110'
canismul ~i dinamica unei casnicii 'in care aventura personajelor, atms
'in experiente nefericite, nu 0 data ridicole sau dureroase, nu se 'inchd
printr-o rezolvare, nu duce nicaieri dedit [a perpetuarea unui "hidos
trai 'in doi. Naratorului ~i reflectorilor Ie este Incredintata punctarG
compromisului rara de noblete al celor doi protagoni~ti. Lina cu aC(jdl
marturisire de nimeni ceruta de a fi gustat din marul pacatului ~i Rill~
indiferent [a virginitatea bunei Lina: "Ce-i pas a lui de acea gre~eala'!"
o va specula fadind din ea "roaba lui benevola. Cu acel secret 0 tinu
sub teroat'e rara osteneala" ~i devenisera amandoi proprietarii unei CII
se, menita a-I rasplati pe Rim, care, pe langa catedra obtinuta prin Lin
credea ca "pentru sacrificul [ui Intelegea sa aiba Inca alte sacrificii:
"Comedia" existentei lor iobage implica sacrificiul barbatului osandll:
sa-i "suporte de atatia ani prezel1ta. Avea sa 0 aibil pe cap toata viala.'
Frustrarile lui Rim, care se cer compensate, sunt ~i de alt ordin. Este d
remarcat cum fermitatea fiecarei observatii produce un mare efect d
incisivitate. Personajul este supus scalpelu[ui autoarei, rara putinta dO
a scapa observatiei percutante. Poate nicaieri, ca In ac~st caz, tabloul
oferit nu este atat de complet ~i bogat colorat. Mai multi Rimi coexisln
In trupul costeliv al profesorului ~i nu In ultimul rand acela care ajul\
sese la "epoca erotica ce-i turmenta maturitatea", dupa stadiul ambitiCI
care-i Inlocuise tineretea absenta. Alterneaza In fiinta [ui Rim
con~tiinta propriei uratenii cu credinta In calitatile [ui ascunse de cucc
ritor. Doctorul era erou[ ~i victima unui alt sacrificiu care, dupa cum so
va vedea, se cerea recompensat: "Iumea era plina de femei placute ~I
el nu avea decat pe ghemuita de Lina [...] a carei existenta 'illipsea do
placeri. Facea studentelor teoria insidioasa a amorului fizic, Incercil
glume echivoce cu feminista Nory. [...] Erau numai luxuri de cuvintc.
106

I JIIsimt prevazator 'il racea prudent." Rim este incapabil, dar nici nu
vrca sa-~i stapaneasca [ibidoul, din contra, ~i-I cu[tiva cu 0 secreta voIliplate ~i un acut sentiment de nemultUinire: ,,$i alte femei dragute apllqineau pe rand altor barbati, la care Rim se gandea cu respectuoasa
"lJlI1plezenta pentru acele beneficii intime. Toate acele placeri straine
ofens au ~i 'illipseau pe el, care nu avea decM pe Lina."
Daca pana [a venirea Siei 'in casa [or, personajul Rim poate fi cu
1I~lIrintacircumscris categoriei bovarice - sociale ~i/ sau estetice, odata
"II acceptarea "nepoatei" In traiul lor cornun, Rim, dintr-un caracter
pragmatico-visator, mustind de resentirnente ~i frustrari, devine victi:lIa propriei sale iluzionari. Un comic de un tip special izvora~te din
"lJntradictia care exista Intre starea lui de transa ~i stare a de fapt. In
Il1pt,Rim nu dore~te sa vada realitatea, Ii este suficienta iluzia pe care
~i.a creat-o.
"Sexua[itatea nu devine propriu-zis demonica decat atunci cand
~piritul 0 ia 'in stapanire, 0 contamineaza, 0 denatureaza sau Ii aduce un
"Idt obsedant."40 Exista ceva demonic, toto data comic pana [a grotesc
IIIstrategia pe care 0 des:fa~oara Rim, Intai mental ~i apoi In practidi,
IH.:ntrucucerirea Siei. Au 0 savoare unica dernersurile lui, ca ~i derogalile de la idealul sau de frumusete ~i feminitate. Neamtul Rim este un
lip pragmatic care nu poate refuza ceea ce soarta Ii scoate In ca[e.
( 'IJn~tient ~inecon~tient de uratenia [ui, ~tie prea bine ca frumusetea feIIlinina Ii este accesibiJa numai [a modul artistic mental- contempland
"Ilimpele. Comod din fire, casnic ~i static apreciaza flirtul la domiciliu.
..( iluma 'ingro~ata din irnaginatia lui libertina ~i din badarania Siei, [e]
J~llIll1aagravata nu de rafinarii ~i comp[icatii psihologice, ci de Impre!,Irari". Avea nevoie de 0 "fecioara binevoitoare", dar nu neaparat penvirginitatea ei In sine - un amanunt nesemnificativ - ci pemtru ca
III;casta virginitate, calitatea ei de fecioara presupune necunoa~terea,
Ilc~tiinta cu care mult pre a con~tientul Rim putea coopera, 0 putea doIllina ~i, fire~te, perverti. Odata acceptata Sia In postura de pasta moale
vrcdnica a fi modelata, scheleticul Rim intra Intr-unul din rolurile u11

1111

40. Denis de Rougemont,


1994, p.140.

Par/eo diavolului.

""ilun! Anastasia,

107

Traducere

Mircea Ivanescu,

BlIcure~ti,

,[

nice ~i intimitabile ale creatiei bengesciene, nu lipsit de un fior aproapu


tragic. "Cu picioarele ei groase, diu 'inciHtate, proptite cam rasfirat III
covor ~i fonmlnd astfel un leagan larg 'in poala ~ortului de panza alba,
cu mainile boccii, asprite de ceea ce va fi lucrat pe-acolo de unde Vt:nise, prinsa zdravan de manerele fotoliului, domni~oara Sia nu era dt:loc gratioasa 'in repaos", comenteaza naratoarea. Cu lipsa ei de frumusete Sia 'incalca idealul de feminitate himerica a doctorului, ceea ce Ii
po ate ea oferi este un Ersatz. Cu atat mai mult se 'intrevede incongruenta intre badarania ~i grosolania fecioarei de cucerit ~i subtila ~i neillteleasa panoplie de anne desta~urata pentru cucerirea ei. In criza ero.
tica pe care doctorul 0 strabate se contrazic flagrant cele doua sau trei
ipostazieri ale unui eu tunnentat. Singura lor modalitate de concilien~
este sugestia ~i, mai ales, autosugestia, un fel de quijotesca autoamil.
gire a unui ins foarte lucid insa. Rim este protagonistul propriului siiu
scenariu, construit cu migala ~i cu patos rece. S-ar putea, la fel de bine,
ca 'inrudirea Siei cu Lina, 'imprejurarea ca 'insa~i nevasta sa i-o fi adus
'in casa, sa-i augmenteze atatarea ~i implicit placerea. Reiterarea tennenului "fecioara" 'in sintagmele "fecioara tare", "urechi de fecioarii",
"fecioara nesabuita" etc., nu traduce cum s-ar crede un gand obsesiv,
ci reprezinta recunoa~terea cu luciditate a singurei calitati a fetei trun.
chioase, lipsita de gratie ~i grosiera 'in comportament. Pentru un barbat
matur in plina criza libidinala ne~tiinta "fecioarei" poate fi 0 garan\ic
a succesului 'intreprinderii sale. Pentru un libido razvratit de prea mull
ascetism impus ~i autoimpus, sosise momentul revan~ei ~i nu atat ideea
neprihanirii 'il incita, cat a necunoa~terii intoarsa 'in folosullui. Se vedt:
cum Rim este infatigabil 'in a-~i gasi prilejuri ~i pretexte de a se afla 'ill
apropierea fetei. Ne'indoielnic, daca Lenora n-ar fi fost veri~oara Linci,
prima ar fi ramas la fel de inaccesibila lui Rim. Imaginatia sa lubridl,
hranita de pasiunea pentru arta, fire~te nu orice fel de pictura ~i grafic11,
ci numai cea intati~and trupuri de feme ie, este la un moment dat pusil
la egalitate cu posibiliHitile sale de seductie, incat toata stradania de cucerire se desta~oara mai intai 'in plan mental. Este admirabil realizat ~i
redat efortul subtil al profesorului, dorinta lui de originalitate ~i de cpatare a fiintei rudimentare, lipsita de temperament care este Sia. Piirasita de Lica, uitata 'in casa Rimilor, dorinta de razbunare 0 face accc-

~ihila, dar Rim amana complicitatea ~i dovede~te 0 temperanta de


Illarc rafinament. "le~ise din faza autointoxicatiei ~i a nostalgiei sentiIIlentale ~i apucase calea 'indeplinirilor. Sia [...] tocmai se aratase acce~Ihila. Rim, mai rafinat, savura aceste promisiuni, totu~i nu pana la ma!llIra unor 'intarzieri exagerate. Nu mai era sclavul fericit sau chinuit,
,'ra stapanul unei situatii. Avea totu~i cu sine 'inca unele probleme de
Il:'l.olvat: nu-~i 'inchipuia care va fi procedarea. Cum nu era yorba de eIlIlIuriirezistibile, cerceta metoda. Vulcanic in imaginatie - credea elIIvea un temperament precaut ~i 'impotmolit. Faptele cere au mai mult 0
pregatire matematica decat se puteau bizui pe 0 desta~urare neprev'~'l.uta.Rim nu gasise 'inca fommla." Trairea 'in fictiune, pana la un
pllllet, 0 gasim ~i la Maxentiu, refugiat 'in Elvetia sperantei lui, dar 'in
l'llzul doctorului se evita caderea 'in propriul cli~eu ~i desta~urarea ia 0
IIlla tumura. Este ciudat cum prealucidul Rim face abstractie, 'in auto-

108

109

~lIgestionarea lui incapatanata, de 'imprejurarea di Sia nu are nici ma.'111'


con~tiinta propriei sale animalitati. Lipsita de imaginatie, rudimen11I1'i!,
este lipsita ~i de temperament, cel putin 'in aparenta. De aceea, ciIllorul este cuprins de un irepresibil hohot de ras unnarind zbaterea lui
H ill1 'in piasa livrescului menit a-i oferi solutia optima pentru capitulaI t;a Siei. Lipsit de experienta - din prudenta ~i timiditate - Rim se a1"'1.1'\ totu~i sub patronajul
spiritual a lui Don Juan, "care totu~i era
"prototipul ~i deci patronullui", chiar daca acesta a avut 0 personali11I1t:
mult deosebita. Cum femeia ~i feminitatea reprezinta 0 veclIe ~i
~Iiltomica preocupare devenita obsesie, neajutoratul doctor apeleaza la
tom allui Don Juan, cumparat pentru pretioasele-i ilustratii vechi.
I\~xtulla care apeleaza 'insa, nu-i of era infonnatia dorita, lucrarea nu
1"1':1
,,'indeajuns de bine dezvoltata ~i cam lipsita de preciziunile cuveniIt~,Avea negre~it ~i impresia ca circumstantele - oarecat - difera." In
1IIIIterieerotica Rim este un mare impostor, comedia existentei lui in1'\'Ilein momentul 'in care se adance~te falia dintre aspiratii ~i realitatea
It'mii. Scriitoarea nu renunta la incisivitatea ei ~i continua scena amplaIiIl\lIdu-lpe Rim pe terenul ferm al muzicii. Cantand la vioara din Don
l'lll11-ul lui Mozart - oricum nu-~i poate abandona "prototipul", are
loIl;easalvatoare a renuntarii la oriee metoda: "va intra 'in materie la priocazie potrivita" - indirect tomullui Don Juan 'il indrumase spre
1111

11111

sugestia muzicii ~i "ideea tot pe calea aceea 0 gasise. Nu era deloc 0


idee metodica, dar era 0 idee practica." in bovarismul sau erotic, dar ~i
estetic, Rim nu este dedit "prada ~i victima unui model imitativ" 41 ~i
cu atat mai dureros, cu cat se autoiluzioneaza In pastrarea modeluilli,
in afara insatisfactiei ~i aspiratiei sale "bovaricul nu poseda temeiul o
biectiv pentru a ie~i din hotarele eului sau ~i a nazui spre altceva".42
in ciuda tonului sarcastic, de 0 batjocura fina ~i cu atat mai efi
cienta, exista totu~i In atitudinea naratoarei/ autoarei 0 mi~catoarl':
comprehensiune ironica, chiar daca imbracata in Imina deriziunii, III
fata sJabiciunii, a vulnerabilitatii umane: "doctorul Rim veghease tarzill.
Ca un hot, pe varful ~osetelom de lana, din cauza gutei, se dusese din
nou In birou ~i scosese dintr-un sertar gravuri prohibite chiar subt rc
genta. Doctorul Rim, muzician ~i colectionar, era rasplatit de pasiunca
lui pentru arta." in plus, Nory are intuitia "Induplecarii" In fata naturii
omene~ti, In dezacord cu rautatea Linei fata de propria-i progenitudi.
"Daca n-ar fi yorba de nepricopsitul de Rim ~i matahala de fata a Illi
Lica, i-ar face simpatici, atata e de rea."
instrainarea sotilor - un alt laitmotiv al prozei bengesciene - nil
succede ci precede aparitia celui de-al treilea, socotit element destabili
zator al cuplului. Nu Sia Ii desparte pe Rim ~i pe Lina, ci con~tiinlll
celei de a doua de a fi fost obiect al batjocurii atat pentru Lica, dit ~I
pentru Rim. Infidelitatea unuia dintre soti nu este motivul peremptoriu
al clivajului esential. De fapt, se pare ca fiecare mariaj In parte I~i COli
tine motivul destramarii. Cel de al treilea este numai un factor de dc
clan~are care actioneaza aleatoriu pe un teren bine pregiitit. Victorias,
dar privat de obiectul cuceririlor sale, Rim este Infrant nu de e~ec Sill.!
de ncputinta sa, ci de condamnarea la 0 solitudine In doi, tinta a urii
iremediabile a Linei: "Nu! sunt sanatoasa! Am sa traiesc 0 suta de ani!
raspunse apasat [...] dar doctorul Rim [...] intelesese. Cuvintele Linci,
pe care Ie credea ca-i sunt destinate, picase peste el ca ni~te pieln:.
Unde erau bucuriile de proprietar? Unde lini~tea casnica? Unde muzi.
ca, gravura ~i amorul? Fu scuturat ca de friguri! Fecioara netrebnica!
41. Gabriel Liiceanu, Despl'e limitii, Bucurc~ti, Humanitas,
42. idem, ibidem

110

1994, p. 86

i~i zise, pe dind un domn 11lmpingea Inauntrul cupeului. U~a cutiei neWC a trasurii se inchise peste cei doi ocna~i: Rim ~i Lina."
Parasindu-i pe cei doi Rimi, condamnati a convietui In etemilaic, este interesant de urmarit maniera In care pot fi ilustrate, la cuplurilc bengesciene, cele doua posibilitati fundamentale ale naturii femilIine, corespunzand una arhetipului afroditic ~i celalalt arhetipului deIIIctric: femeia ca iubita. ~i femeia ca mama,43 folosite ca 0 sugestie ~i
lIicidecum ca un pat procustian.
Voluptuoasa nim:Ia - e yorba, fire~te, de Lenora Hallipa - este un
prototip al feminitatii care canalizeaza ~i utilizeaza senzualitatea In
cadrele unui mariaj, libidoul ei In stare continua de alerta 11cople~e~te
pc barbat ~i 11tortureaza. "Nu atat ca persoana, cat dintr-un impuls
IIIctafizic femeia va tinde Intotdeauna sa-I redudi pe barbat sub jugul
lIIamei sau al sexualitatii.44 Hipertrofierea sexualitatii Lenorei estc nu
() data resimtita ca monstruoasa "Pe buna dreptate Mini se mira ca de
I) anomalie de 0 Lenora aiurea ~i altfel decat in cadrul amorului ~i raportului conjuga1." Ea nu poate fi imaginata dcparte "de un pat cu polog, de tul ~i panglici mov, altfel decat conturata plastic de.un chimono
indiscret pe care strangandu-l printr-un gest permanent In jurul corpuIlIi, parea a se dezbraca astfella fiece minut." Lenora, cu "senzualisIIlul [ei] initial", cu pasiunea, ei neobosita pentru Doru, "obositoare
chiar" nu I~i neaga, ci I~i compromite natura demetrica, InHii prin progcnitura degener~ta ~i apoi prin incapacitatea de a stabili relatii nonl1aIe cu fiii ~i fiice1e sale. Cum am mai afinl1at, "dezastrul" ca punct de
plccare al dezintegrarii menajului Hallipa este un fals, dar nu poate fi
ncgata excelenta ~i subtila urmarire a avansului bolii ei de nervi, impilctul dezastruos al acesteia asupra unui menaj atat de precis constiIlIil, ca ~i drama conjugala cu un a~a de ciudat sfiir~it. Puterea femeii ~i
Ik:lcnl1inarea de a rupe cu trecutul este superioara rezistentei supreme
II llii Hallipa "pentru a salva patriarhatul". Pierzandu-~i "regalitatea aIlloroasa", Lenora I~i cere Inapoi "munca ei din dragoste". "Dezastrul"
din fiinta ei de came cere drept pandant "dezastrul a tot ce crease Inju43.Julius
44.idem,

Evola, op.cil .. p.
ibidem, p. 242.

243

III

!I\
I,

rul ei prin amor ~i ambitie". In viziunea scriitoarei, Lenora este perso


najul unic care mizeaza pe dragoste, tara ca aceasta sa 0 salveze. RL:'
nuntarea la dragoste, adica la sexualitate, echivaleaza cu renuntarea Ia
viata, chiar daca evidenta intarzie 0 vreme. Cuplul cel mai solid consti.
tuit din romanul bengescian este ~i cuplul cel mai fragil. Chiar dacii
barbatul asigurase autoritatea in interiorul casei ~i coeziunea ei, femL:ia, cu personalitatea ei neobi~nuita, era elementul aglutinant in cele dill
urma. Div0l1ul Hallipilor ~i vinderea mo~iei inseamna depersonaliza
rea lui Doru Hallipa, chiar daca dupa ce s-a rupt de pamant, logodin.
du-se cu Eliza Hallipa, ii aduce la ora~ pe Calliopa ~i pc Eriste. Mo~ierul este anihilat ~i i~i pierde conturul in ciuda incercarii - dovedit:",
neizbutita - romancierei de a-I salva oarecum, decretandu-I "purtatol
de seva sanatoasa, un agent al traditiei patriarhale, pretacut acum de O
ra~ ~i de actualitate, dar in care sala~luia 0 rezistenta a formulelor can'
dispareau. Era un component chiar in descompunere".
Neindoielnic, romanciera a mizat pe personajele care 0 serves\'
neostentativ, dar constant. Doctorul WaIter este unul din rastatatii L:i,
caracter complex ~i extrem de bine construit, de un accentuat grad dQ
plauzibilitate. ~i din nou ideea de a-I asocia cu "mierIa cu un singlll
viers in gatlej" - Lenora, caracter monocord ~i linear, face parte din
preocuparea ei fata de opera, din ambiguitatea fina, componenta a pel's
pectivei proprii asupra personajelor ~i situatiilor insolite in care Ie rL:
partizeaza. Daca vitalitatea ~i senzualitatea Lenorei este anihilatoare ill
mariajul cu Doru Hallipa, in eel cu Walter este randul ei sa fie neutrali
zata. Pe nou-venita in palatul Barodin, doctorul Pejan 0 vede ca pe ,,0
oaie ratacita de tunl1a" ca pe "femeia care ~i-a gre~it domiciliul" ~i
care ii paruse totdeauna "ridicola ~i mi~catoare".
Nevoia de "fatada onorabila a casniciei" ii dicteaza mo~teni[o
rului Salemei insotirea nepotrivita cu Lenora, in care "vointa lui lip
sita de expresie" 0 nimicise pe a ei. Deprinsa "sa dicteze prin simtul'l
~i Iipsita cu totul de aIte mijloace, raceala lui pentru amom ~i Ii:
meie, pe intelesul ei" 0 deconcerteaza, iar biata femeie "altadata pn:
tentioasa cu barbatii in vederea ofrandei amoroase" constata cu sIll
poare lipsa ei de pret. Personajul cunoa~te 0 dubla anulare, cea dill
partea barbatului lipsit de apetenta sexuala "care nu 0 datao privc~[\'\

ITirasa 0 vada", care 0 cheama pe cea de a doua. Autoarea regizeaza ~i


izbute~te descalificarea totala a Lenorei ca femeie in preajma barbatului, descalificat ~i el de experienta ultragianta cu Salema.
Subtilul neurolog ~i psihiatru, medicul curant al protipendadei
IIcvrozate constata doar nulitatea "enervanta a nevestei", neputand sau
IIcdorind sa inteleaga motivul simplu ~i complicat toto data al depersolIalizarii ei. Este din nou punerea in scena cu arta, care ii alatura pe cei
doi, medic ~i pacienta, sot ~isotie, intr-un menaj care 0 sperie, 0 uime~IL:~i 0 umile~te. Un singur lucru au in comun cei doi soti: fiecare in
parte ~i amandoi la un loc dovedesc relevanta prin sexul opus. WaIter
illsu~i are nevoie de 0 "insotitoare" pentru a putea fi interpret at ~i intek:s. Cata vreme destinullui se intersecteaza cu eel al Salemei, Lenorei,
III lui Aimee sau al Hildei, doctorul Walter conteaza, are greutate, se
IIl1maraprintre protagoni~ti. In mod similar se intampla ~i cu Lenora.
( )data ce emanatiile ei de senzualitate sunt oprite de ecranul opac al indiIcrentei neurologului-sot sau sotului-neurolog, personajuli~i inchek menirea. E ~ocant cinismul ~i cruzimea fata de femeia umilita ~i
eondamnata, repartizandu-i-se 0 postura tragi-grotesca inaintea mortii.
J)upa operatia descalificanta, mutilata cum era, in "starea ei de nelimpL:zire",cu "un gand latent, un tors in gatlej, 0 nadejde sensuala care-i
I\lralucea in ochii verzi de pisica, cu pleoape ingreunate de arsenicul tolIicclor", "imboldul ei devenea tragic sau numai ironic". E cea din
Iinna zbatere de feminitate, in femeia ne-femeie inainte de ie~irea ei
din scena. Aplombul redobandit pentru 0 foarte scurta perioada de
I imp incununeaza in caricatura 0 viata inchinata amorului ~i voluptatii.
I)aca privatiunea de iubire camala, de alint ~i cochetarie duce la au!1):lI1ulare~i boala, voluptatea in exces, asociata monstruozitatii fizice,
"IL:CaZasatietatea din vecinatatea gretei, iar suprasaturarea conduce
~prc asceza. Drumul pe care doctorul Walter 11 strabate prin Lenora ~i
1\ ill1eeeste cel al catharsisului in care pasiunea ~i colect:onarea opereIIII'dc artajoaca un rol de prim rang. Averea dobandita prin cufundarea
IIIholgiile camale ale obezei Salema se purifica prin frumos. Minunata
l'l!kctie a doctorului se poate expune in adevarata ei stralucire, epurati
11IIIdastfel banii de un trecut incarcat de miasmele orientului ~i ale paIldlii batranei: "Walter trebuise sa treaca prin Salema, prin Lenora, prin

112

113
iIIIHI

111II1

Aimee inca ca prin terenuri insalubre, spre regiunile superioare ... acele
care-i apartineau acum - credea el". A~a cum Lenora i~i lecuia "saliul
ca ~i nevoia de barbali, tot printr-unul din ei", Walter se vindeca de
greala de femei tot printr-unadin ele. Neutralitatea Lenorei, suficient
de frumoasa pentru a-i satisface simtul estetic, este 0 prima etapa - redobandirea onorabilitatii gray avariate. in plan emotional insa, tocmai
temperamentul ei voluptuos, 0 reeditare la scara mai mica a viciului exacerbat al Salemei, este hotarator in glacializarea atitudinii barbatului.
Este nevoie de un emul cel putin la fel de rezervat ~i obstinat in distanta pc care 0 impune pentru ca sa poata incepe procesul de recalificare emotional a a celui care "el singur i~i ramasese du~man", care se
dispretuia incercandu-~i "puterile pentru rau [...] semne ale unci sensibilitati maladive, trecuta prin acela~i frigorifer unde totul i~i pierdea
culoarea, caldura ~i savoarea. in vadita abstinenta, dupa ce Salema "ii
istovise gustul [...] pentru voluptate", doctorul Walter "i~i trata totu~i
moralul cu ingrijiri rafinate de purificare." in con~tiinla lui se recllnosc, printr-o alchimie speciala, proiectiile fiecarei femei din viala sa
~i a tuturor la un loc. in seceta lui admirabila, confundand senzalia ell
simtirea constata ca era capabil de emotie, lucrul avand 0 insemnatate
deosebita; revelatia propriei "sensibilitali" i-o ofera Coca-Aimee.
Fantezismul ludic ~i toto data cinic al autoarei, sprijinit neindoielnic pe un substrat etic ~i moral, sugerand dincolo de marele speetaco I dezaprobarea ~i despartirea de personajele ei, 0 inventeaza ~i (I
construie~te pe Coca-Aimee, fiica cea mai mica a Lenorei, elemenl
sine qua non al ironiei superioare. ,Aimee este importanta nu numai
pentru ca destinullui Walter nu poate fi separat de ea, partenerullui e
senti ai, dar ~i pentru 0 exemplificare a viziunii personale a autoarci.
conectata la realitatea timpului, atenta la impulsurile frenetice ale cpocii. Pana la un punct, fiica Lenorei reprezinta doar elementul esen
tial de sensibilizare, mai precis de emotionare a omului care, in resemnarea virila, s-a inchis intr-o cochilie frumos impodobita. Spiritul ei rebel ~i rafinamentul sarcastic al generatiei sale, ca ~i ambiliile personale ii imprima 0 evolutie ~i ii construiesc un destin din cele mai interesante, ii schiteaza un profil unic ~i inimitabil in creatia bengescianti.
Volumul Drun1ul ascuns tope~te in discursul autoarei rafinamentul e

clatant al unei epoci cu reverberatii adanci in existenta ~i con~tiinta


personajelor. Daca prin Lenora cititorul este martorul "coborarii in
temnilele trupului" in visceralitatea misterioasa, prin Coca-Aimee se
ramane aproape intotdeauna pe suprafata lunecoasa a pojghitei de
gheata ce-i glazureaza fiinta.
Fata vitrega a lui Walter, "tot atat de descurcata cum era mama
ei de incalcita, tot atat de calma pe cat de intemperata era Lenora", este
o "creatura de porte Ian ~i de matasa, bibelou toto data mai fragil ~i mai
rezistent ca cele ale palatului Barodin, obiect de arta pe care nu-I puteai
molesta ~i care te tinea la respect", plina de "incredere de sine ~i 0 ingamfare care ar fi fost insolente de nu erau glaciale." Personajul, comentat intr-un registru multiplu, dezvaluie cateva caracteristici insolite ~i tulburatoare sub aspectul unei sugestii incitante. Aimee insumeaza, intr-un amestec dozat cu aleasa ~tiinta a portionarii, atributele
dandy-ului. Era in aerul timpului ~i locului 0 clara propensiune spre
originalitate ~i libertate, dobandite prin cultivarea propriului eu, prin
satisfactia orgolioasa de a nu fi uimit, dar de a starni uimire, "de separatie radicala prin mijlocirea dispretului [...] de aparare a unicitatii
sale,45 de a dezvolta 0 veritabila strategie a seducliei, dar de a ramane
steril ~i rece.46
Socotit un fenomen exclusiv masculin,47 dandysmul se dovede~te a fi un apanaj rar ~i cu atat mai prelios al unoI' femei, cu cat reu~e~te sa contrazica convingeri adanc incetatenite: "Femeia este opusul
dandy-ului. [...] Femeia e naturata, adica groaznica. De aceea e intotdeauna vulgara, adica opusul dandy-ului", afirma Baudeiaire48 pentru
ca tot el, contrazicandu-se, sa admita conchizand: "dandysmul de felIleie rece"49 al unei reprezentante a sexului opus. Acela~i autor, in arti-

114

115

"'II

I
ill

I111

I~

45. Ovidiu Cotru~. Despre dandysm, in voIumuI


Barbey d' Aurevilly, Dandysmul.
Traducere, studiu introductiv ~i seIec(ia antoIogiei: Adriana Babeti, la~i, Polirom, 1995,p. 187
46. vezi Adriana Babe!i, Studiu introductiv la Barbey d'Aurevilly ..., p. 28
47. idem, ibidem, p. 5
48. Charles Baudelaire, lnima mea Wja cum este, in cap.Jurnale intime, vol.Criticii lite/'(I/'{i!limuzicalii. Jurnale intime. Traducere ~i note de Liliana Topa. Studiu introductiv de George
IIrdan, Bucure~ti, Editura pentru literatura universala, 1968,p. 294
49.idem, ibidem, p. 289

11'1

IIIII1

II

colul scris in apararea lui Flaubert, dupa procesul intentat scriitorulill


pentru Madame Bovmy; printre calitatile virile pe care Ie atribuiiJ
eroinei este enumerat ~i dandysmu1.5o Lui Flaubert ii recunoa~te printlO
altele meritul de a fi infuzat "un sange virilin vinele creaturii sale, iar'
doamna Bovary, prin ceea ce e in ea mai energic ~i mai ambitios ~i, d~
asemenea, mai visator a ramas barbat."51
A fost nevoie de tot acest excurs sinuos ~i complicat prin pagi
nile celui mai avizat exeget in dandysm pentru a ne sustine astfel argll
mentat 0 opinie: prin Coca-Aimee scriitoarea ilustreaza un dandysll1
feminin cu atat mai incitant, eu eat, fie ca a cunoscut sau nu opiniile
Baudelaire sau ale altui corifeu al fenomenului, tipul astfel concepl.Il
este convingiHor ~i are valoarea singulariHitii in literatura rom ana.
Cele mai multe pagini dedicate fetei sunt incarcate de picturali
tate ~i rafinament, cu umbre ~i lumini, culori ~i forme menite a reprc
zenta noul tip de feminitatc, cu elemente virile, atat de diferit de mas
culin-feminina Nory. Exista preocuparea pentru tipul androginului III
litcratura bengesciana, independent sau poate in consonanta cu preo
cuparile contcmporanei sale eng'lezoaice, Virginia Woolf. La Coca
Aimee "corpul prop0rtionat ca inaltime ~i dezvoltare n-avea niei VI)
luptate a fonnelor, nici nubilitate - 0 statura pe care oehiuI se oprea li'i
ra impresii, numai cu singura insufletire a enervarii provocata de imo
bilitatea unei fiinte totu~i vii". Poate nu atilt un caracter viril pronun!al,
cat mai degraba imprejurarea de a parea a-sexuata insinueaza ideea ah
sentei feminitiitii pronuntatc, fapt bine remarcat la Clubul Sport undQ
figura in rolul de "frumusete inaccesibila; impersonalitatea ei IaCUSO
impresie buna", luand locul de "icoanii" ~i primea astfe! "un tribut du
admiratie eolectiva", ingaduit de celelalte fete, flirtul platonic, deci ru
lul pasiv "convenea ambitiei ca ~i indiferentei ei".
Glacialitatea lui Aimee ii dubleaza frumusetea, iar con~tiinta a
cestei frumuseti este vecina cu trufia; "statomicitii in fata oglinzii",
convingerea ca e frumoasa, intretinuta de adulatia admiratorilor, 0 ill
chide "ermetic in autoidolatrie." Nici 0 indoiala, niei 0 abatere de la
1111

50. apud Ovidiu Cotru~, op.cil .. p. 189


51.Charles Baudelaire, op.cil .. pp. 116-117

orgoliul superioritatii ~i mai ales nici 0 emotie. Artificiala eonstructie


scriitoarei, atat de adevarata ~i plauzibila in afectarea ei, este clara ~i
lipsita de orice confuzie, corespunzand intru totul tiparului baudelairiall. Caracterul frumusetii unui dandy sta mai ales in aerul acela de raccala, ce vine din nestramutata hotarare de a nu se lasa emotionat.52 De
remarcat ca subtilul ceremonial al autoadularii in noul ei camin, ritua1111 cochetariei
~i contemplarii indelungi in toate oglinzile ~i in toate
pozele au ceva pervers. Aceea~i raceaHi in fata tuturor, singurele emotii
ti vin de la insa~i fiinta ei. "Fapturile aceste aIta men ire nu au decat sa
cultive ideea de frumos in propria persoana",53 este un cult al propriuIlli eu. Snobismul ~i autoidolatria - apanajul marilor dandy -Ii inocuIcaza papu~ii de porcelan rece convingerea unei superioritiiti indencgahile. Siguranta calma a pretentiilor lui Aimee impresioneaza ~i isea
consideratia ostiJa a doctorului Walter. Confruntarea lor, "un fel de ~ah
rege", plin de diplomatie vizeaza te1ul suprem: infrangerea ~i supuIlerea stapanului palatului pentru care ea arata 0 mare admiratie, de~i
recc. Este aceasta 0 raceala structurala sau autoimpusa? $i una ~i alta.
>rieum este organic incorporata planului de cucerire ~i supunere a
doctorului Walter. In intregul program al "racelii" ~i al "insensibili1~lii" afi~ate de dandy54 ~i regasit la Coca-Aimee, zeflemeaua, ironia,
t;inismul atrag ~i seduc, imblanzesc incisivitatea, fac parte dintr-un
flccnariu con~tient ~i incon~tient elaborat. Aimee cultiva cu 0 rece voIliptate, cu eleganta ~i ~tiinta actul de seducere a tatalui vitreg, in para"':1 cu efortul de cucerire a lumii bune a Bucure~tiului. Exista in toata
Klratagema ei 0 nota de gratuitate, dar ~i de premeditare, elaborata la
recc, in sensul despovararii de dorinta. Mocne~te, neindoielnic, in
Aimee dorinta, dar nu cea camala. Indiferenta fata de sexul opus, dar
~i rata de propriul sex, traduce de fapt marea iubire de sine. Probabil
Incon~tient Aimee realizeaza ca nici doctorul Waiter, odata cucerit, nuI va putea inconjura flinta cu dragostea cu care singura se inconjoara.
Narcisismul ei, care atinge cote din cele mai inaite, compenseaza ab~cllta iubirii. Aimee nu iube~te ~i nu dore~te sa fie iubita, scopul ei este
/I

1/1

52.Charles Baudelaire, Dal1dy-u/. in Barbey d' Aurevilly, Op.cil .. p.


53. idem. ibidem, p. 129
54. vezi Adriana Babeli, .~/Ud.cil., p. 26

132

!;~
I

~I,n:llill
II

II!lll

de a supune, iar exercitiile ei decochetarie au menirea de a dezvoll:l .1


dintari puterea seduc~iei. Micile obstacole 'intalnite ~i satisfac~ia d
pa~irilor - nu i-ar fi placut un adversar prea lesne de supus - reverh!)
reaza adanc 'in orgoliul astfel 'implinit. Nu dore~te neaparat sa-l cu
cereasca pe Walter, de cat constr'insa de viitorul nesigur. Oar premedl
Hind la rece, va ob~ine rezultatele unui autentic seducator. Inclusiv "II'i
butul monden" platit - pierderea virginita~ii - are conotatii diferile .1
un scop bine precizat - men~inerea ei ~i prin aceasta ofrand a 'in riindul
celor doua-trei sutedin lumea buna a capitalei. Consumat fara SCIlt!
ment, din ambitii ~i cedari bine eumpanite, pragul treeut spre statui uti
de femeie devine un gest oarecare, din seria dc acte sportive mai
inte 'indeplinite. Aceea~i absenta a pasiunii ~i in strategia de a ~i-I nil;
al sau pe doctorul Walter, cu 0 miza superioara Insa. Prozatoarea i~i II)
zestreaza personajul cu calitati de mare strateg ~i deseifreaza pas
pas progresele tinerei in discreta, dar obstinata "emotionare" a neu
rologului. In "starea de asediu din jurul lui Walter" ~i in "duelul clj
Aimee" el era "mereu 'invins, silit a capitula tocmai din pricina di Illi
putea admite ca vointa lui sa fie cumva pusa in chestie".
In ciuda felului ei de frumusete care "nu sugera intimitatea; nu
dul ei, probabil, ar fi fost tot atat de corect", Aimee, aproapeasexuH
ta 'in infati~are, avea "din instinct priceperea de a specula 0 situa~ilJ"
Taetica desfa~urata are ~i conotatii estetiee, ca ~i 0 sustinuta cultival'e
a narcisismului ei: "Aimee, ea Insa~i nu privea totul deciit In raport CI,i
magulirea ce-i putea aduce." ..
Vointa de investigatie adancita a autoarei este evidenHi cu aiM
mai mult, cu cat il are in vedere pe impenetrabilul Walter "cerebral
care lua impresiidin sugestia cuvintelor, nu din senzatii". "Nemullil
mirile" ca ~i emotiile pe care i Ie da fata "tinea pe Walter intr-un tempu
de sim~iri contradictorii, intr-un fel de echilibru ~i totodata intr-o ruplll
ra de echilibru", ceea.ce-I facea pe Walter sa se simta a fi alt om, pe un
alt continent. Atentia ce se acorda,pe cale indirecta, prin Aimee, bu
curia de a-~i expune luxul, cu persoana lui pusa la adapostul malitici.
curiozitatea ~i invidia lumii il satisfaceau.
Expus, dar protejat de clopotul de stic1a al discretiei ~i retinerii,
"atmosfera de pre~uire mai ales, careia Walter i se incorpora prin toli
zimtii", il a~ezau pe un plan "cam fabulos, fara sa piarda controlul rca
11111

<.;Iti

11 R

I'lfilii". Oaca sensibilizarea doctorului, surprinsa in zvacnm scurte,


I .1,: diltatoare de volupta~i nemai'incercate pan a atunci, cadenta 'inaintaIII Illi Aimee pe drumul trasat este totallipsiUi de emo~ie. In cultivarea,
pflll1ila monstruos, a propriului eu, autoarea a cuprins ~i etalarea avan1''III:1Saa propriei persoane. ExisUi un veritabil program de mise-en, ,'/Ie al foartei tinere Aimee de la "suriisul perpetuu necesar exhibi~iei
IIII\uiekul-vitrina al familiei", pana la omagierea frumuse~ii 'in serile
tli' pctreceri din palatul Barodin. In plimbari, Aimee "sta ca 0 poza" so-

ilfmd aplauzele audientei presupuse, cu un "suras mic, estompat a~a


1,.1ca sa nu devieze gura de la tiparul ei perfect, sau un alt suras cu bu,,1\;Intredeschise 'in sus ~i in jos pe dintii mici. Surasul nu era in legaIlid, eu nimie din ce vorbeau saU gandeau cei trei, ci numai cu exi-

':!llr
ii'
I

il
i',
,I
I.
I

lit

i"'II\ele probabile ale publicului privitor. Oe~i studiat in oglinda, suraIii printr-o intuitie a eochetariei, reu~ea sa fie gratios ~i nesilit."
, 11\; rent ca personaj, dandy-ul presupune a~adar public spectator, iar e1~lcnta~i-o rcgase~te In chipul celorlalti, care sunt oglinda.55 Oeprinn
menirea ei de portret, purtand perpetuu masca cu grija ~i'indelung
I 11I110rata,
angajata in cucerirea balzaciana a Bucure~tiului, pentru
\ III H.\C "ideea de viitor chema ~i ideea de lume", nu admitea izolarea
i Irasa, printr-un program bine alcatuit, trecerea din cutia de cristal a
IlIlol11obiluluiIn mai largul spatiu-vitrina al saloanelor ~i gradinii pa1f\llIluiBarodin.
Femeia dandy care este Aimee poate fi contemplata, dar ~i desI Ii'ratain cadrul unui vast "spectacol", scena devine salonul ~i gradina,
Ihlillamenajate ~i aranjate de marele iubitor de frumos care este Walter
I poate ingadui a se valorifica decorul cu 0 voluptate de neegalat.56
I,lIl1reain stapanire a spatiului, cu toate detaliile menite a furniza deliII lJstetice, se desfa~oara in paralel eu "domesticirea" patronului. "Nu
IIllIic nici insolent, nici pedant, niei flegmatic. Ii dau emotii", ii scrie
""l1ce Hildei. Convertit treptat la emotionari pe eat de nea~teptate, pe
1,;11

III~Ide placute, voluptati pana atunci adanc Ingropate in amintiri ru~iIIllasc, iese anevoie la lumina 0 senzualitate ca nou nascuUi, se ive~te
55. vezi Albcrt Camus, DwuiyslI1/1/, in Barbey d' Aurevilly, vo/.eil.,
56. vezi Adriana Babc!i, slt/d.eil., p. 27.

119

p. 173.

11111111

III

jill'

I
III1

"

,II

1:11

III'~I

III,
i

incet ~i 11incearca. "Walter ro~ise putin", ceea ce era 0 deprindere nO\ll1


"in circuitul sangelui pe care Aimee ~tia sa i-o provoace prin micil~
lectii ce-i da. Nedeprins a ro~i, simtea 0 jena senzuala, iar sentiment III
de afront disparea, risipit de infratirea fragila a inamicului, ramal1l.;/J
numai voluptatea efortului sanguin."
Aimee, prin urmare, nu i~i construie~te cadrul, ci il preia ~i II
accepta gata a1catuit, modificarile minore inseamna numai capacitall.iQ
de adaptabilitate la un mediu propice. Felul cam "portretistic" de a ~
imbraca al fetei, "in cautare de originalitate Aimee purta curajos 1:11
durile a zece metri de stofe scumpe", refuzul banalitatii, voluptatea III
finamentului ~i elegantei inseamna adecvarea la fastulu~or fanat ~iiI~
pectul de muzeu al palatului Barodin: "Avea pentru accl palat 0 lIrH
goste de proprietar egoist, cat ~i grija, teama, pentru vreo imprejur:\I
care i I-ar putea instraina. Nu concepea ca ar fi putut vreodata locill
aiurea sau avea alta existenta. [...] In nevoia ei de dominatie ~i conlhrt
nu se amesteca nici un alt sentiment, afarii de vanitatea ei imperativA
a~a de bine satisTacuUi". Glacialitatea ~i eleganta, devenite principii d
viata, sunt forme de aparare in fata banalitatii ~i trivialitatii, a vulgill'\
tatii ~i anodinului. Grosolania ~i necuviinta ii repugna fetei ~i ca 0 CV\
denta rupere de echilibru atractia mahalalei ar parea ca-i neaga nallil'!
Dar numai aparent. lspita pe care 0 reprezinta fiinta lui Lica Trllba
durul, devenit Basile Petrescu, sotul printesei Ada ~i unchiul dupa \llll
ma al fetei, nu se explica aici doar prin atavisme pe linie materna, iJl
este unul din apanajele excentricitatii dandysmului. De la inaltimea ~a
clului pc care se autoinalta, rafinatul ~i elegantul e ademenit de tentil!1
unei alte lumi, a unui alt mediu. (Baudelaire i~i alegea amantele nllmm
dintre prostituate.) Dincolo de trasaturile imobile, de figura u~or dl
pretuitoare, de surasul condescendent sau fata inexpresiva, C()(:li
Aimee ascunde interesul pentru "promiscuitatea" lui Lidi. zen
meaua, ironia ~i cinismul ei se tocesc in preajma vechiului fante cal
"cu glumele lui calpe, dar indraznete, savar~ise un fel de viol al tilllP!1
nului." La sfar~itul balului, in decolteullarg al rochiei Aimee pastrljll
za "amintirea unchiului ea pe un fir de busuioc ascuns, care zgaric 1'\1
tin pielea ~i miroase iute. Tot ce neamul arhivarului Pana din Mizil ,I
al arenda~ului Hallipa distilase pentru a compune nobletea fetei i~i I~

gasea in acel gest sucul, indigen, pe care suc Lica il pastrase intact".
Similare impulsuri ignobile dicteaza dorinta de variatie in marginea aceluia~i motiv, prin vizitele la mahala ~i asmutirea "Iupilor tineri". Fara
a marturisi, Aimee e impresionata cand un tanar lucrator sau apa~ avea
"subt cascheta ochi frumo~i, cama1?adescheiata pc pieptul Hinar 1?imancci sutlecate pe brate musculoase".
Pe vicioasa in nuce apucaturile 1?igesturile lui Lica 0 jigneau
"nu atat din pudoare, cat din estetism" 1?itotu~i Lidi ii placea nu numai
pentru ca in acel gust atavismele materne i1?icereau drepturile de care
rusesera deposedate, dar ~i din libertinaj 1?iextravaganta, din nevoia de
insolit, pentru a colora 0 existenta plicticoasa in snobismul ei. Emotia
placuta a primei intalniri cu Lica devine una stanjenitoare, ,,0 emotie
totu1?i",ceca ce pentru ,,0 papu1?a de portelan era de oarecare pre!" la
lei cum emotiile pc care i Ie provoaca lui Walter deveneau luxul fiintei
lui. lata, a1?adar,un punct comun in viitorul cuplu care-~i cantare1?te c1I10tia1?i0 pretuie1?te, cu cat Ie este mai cu parcimonie repartizata.
In ciuda egoismului monstruos care ii dicteaza comportamentul
reprobabil din timpul bolii Lenorei, Aimee nu este rezultatul unei contrafaceri premeditate; este viabila ca personaj 1?ineinteresanta ca felI1eie,prin chiar amalgamul de feminitate 1?ivirilitate inegal repartizate.
Sterila 1?irece, cu 0 frigiditate innascuta - aflata astfella polul opus LelIorei debordand de dorintc - seducatoare intr-un mod insolit, lipsita
de dorinta, dar co1caind de ambitii, Aimee intereseaza mai putin in neomenescul ei in fata bolii 1?ia mortii, cat in scenariul alcatuit cu minupc pentru a-I seduce pe Walter, pentru a-I poseda pe cel sedus. Contemplativa 1?itotu1?iextrem de pragmatica in scopul propus, planul ei are
I ransparenta, dar 1?irafinament, vizand 1?imizand pe vedeniile care inca
ii bantuie doctorului con1?tiinta. In seceta emotivitatii fetei, progresele
mcute inseamna 0 voluptate irepresibila a actiunii, pentru ca Aimee, ascmenea surorii ei Mika-Le, in dosul imobilismului 1?iimpasibilitatii,
pliinuie1?te~i actioneaza. Sunt admirabile secventele confrunti:irii celor
doi, a fetei cu Walter, cu interioritatile lor tulburi 1?icontorsionate.
Mizand mereu pe personaje, autoarea i~i folose1?teintregul talent
pcntru a Ie face sa traiasca firesc, astfel intentia ei este mascata, inteligent condusa, Tara discrepante. Ea ii imprumuta lui Aimee, mecanism

120

121

II!:!II

1IIII1

'I
ili

.1,

r"

Inghetat dar foarte tenace, prerogativele puterii, manipularea lui Waite,


~i transform area lui. AHita doar ca doctorul pare a scapa controlului .~,
depa~e~te pragul fixat de fata. Minutios ~i inteligent concepute, demci
surile ei vizeaza seducerea ~i supunerea barbatului. Carapacea rigid
protectoare este penetrata de emotiile venite dinspre ~i mai glaciala.
dar obstinat ambitioasa ~i arivista Aimee. Vibratia interioara, senza(ic
pana atunci necunoscuta, este substanta un or pagini memorabile ill
care metamorfoza este detaliat urmarita chiar de personajulln cauz~.
Aproape cucerit de fiica sa vitrega, Walter In "bogatia" fiintei sale, ill
preajma muribundei Lenora are 0 "paienjenire" pe care 0 SocotCII
emotie "cu acel fast ce-I acorda impresiilor lui. Se stima Intr-o nOlln
forma a existentei." Esentiala este pentru el reca~tigarea stimei, reabil
itarea In propriii sai ochi.
Prin Aimee ~i Walter, dar nu numai prin ei, autoarea ~i-a exersal
~i demonstrat capacitatea analitica. Reabilitarea emotionaUi a Illi
Walter poate ti, In cele din urma, un act gratuit, dar Imbogate~te dis
cursul, II diversifica ~i il. fixeaza Intr-un registru vag ironic. Din fiinlll
impenetrabila ~i inafectiva care fusese, tredind prin idolatrizarea
Aimee, ca printr-o etapa necesara, doctorul devine pentru fata "un emu
ridicol de romante nemte~ti adresate unei guvernante". Este fazlI
scrisorii pe care barbatul i-a adreseaza Hildei, cand "calm [...] ca cilll.:
va care a saviir~it un act solemn" se credea un am admirabil pentru
acele sentimente pure, pentru acele intentii nobile. Uimit de pasiunen
pentru Hilda - prototip al femeii duioase ~i caritabile - scrutand
"faptele inconsistente",
doctorul are revelatia apartenentei sa Ie
suflete~ti la mica vieneza de la care a~teapta intelegerea magnanima II
renuntarii lui; Aimee "obiectul acela de arta era deci nevoit a-I a~ezlI
definitiv In colectia lui. Privise scrisoarea: acolo era sufletul doctorll
lui Walter! Doctorul Walter avea suflet!" Comentariul cinic ~i virulent,
duplicitar ironic Ii vizeaza pe amiindoi deopotriva. Concluzia caustid
o trage insa eroina la capatul scenariului "Iudic" pecetluind soarla
amiindurora: "N-o tulbura nici un scrupul; legiitura Lenorei cu WaIte,
fusese un contract bun care trecea asupra ei ca mo~tenitoare". Uriindll.1
"pentru ca era indispensabil, ura ei nu avea adiincime ~i aducea un IL:l
de echilibru iubirii absente:"
1111

122

Remarca acida acopera ca 0 pojghita umanitatea in care indivizii


i~i unnaresc traseele, i~i implinesc destinele ~i dezvaluie tristetea lor
iremediabila. Malitia ~i sarcasmul auctorial, exersate in registrulludico-ironic exercita 0 indenegabila ~i insistenta seductie care probeaza
lalentul prozatoarei.
Pe cat de sigura de sine este Aimee, - in ciuda tineretii ea are
siguranta omului care i~i cunoa~te ~i stabile~te cu precizie traseul, nici
o slabiciune, nici 0 derogare, doar compromisuri lucrative - pe atilt de
czitanHi este Elena in criza ei de identitatc. Dupa etapa Maxentiu,
abrupt inchciata, presupusa, dar contrazisa apoi, a fost una senti menlala. Elena aldituie~te cu Ddiganescu cuplul celmai putin interesant al
romanului, acoperit de crusta banalitatii. Sotii, in ciuda tineretii, par a
Ii cople~iti de ani, iar mariajul pare a avea vechimea unui seco\. Nu
transpare efuziune sau tandrete, casatoria are impersonalitatea unei
institutii in care protagoni~tii i~i indeplinesc mecanic atributiile. Elena
tinde ~i reu~e~te sa-~i apIece barbatul sub jugul datoriei, nu neaparat
printr-un plan deliberat aIcatuit, ci pentru ca astfel intelege ea casatoria, iar sotul actioneaza in virtutea unui mecanism programat a
rlloctiona Tara ezitari ~i Tara opriri neprevazute. Obiectul literaturii
bengesciene nu este unul accidental, intiimplator, ci unul global, cu
numeroase variante. Casnicia - un contract social, un acord intre doua
parti, cu un sprijin mutual pentru ca ma~inaria sa mearga.
Cuplul Elena-Draganescu este unul de tip ierarhic, cum ar spune
Nicolae Manolescu,57 in sensul ca Elena i~i influenteaza, domina ~i
chiar manipuleaza barbatu\. Personalitate "tare", ca tablou matern este
vazuta de Mini "tiniind grava in miiini 0 colivie de aur in care era inchis un canar stilizat: baiatul ei", iar pe de alta parte, autoritatea ei pare a avea drept scop "abolirea ~i Injosirea functiei tatalui"58. Cu acel
pose in inTati~are, in glas, avea "aerul profesional al stapiinei casei",

57. Nicolae Manolescu, Julie/7 Green ~i striill1iitu~a mea, (Teme 5), Bucure~ti, Editura
Cmiea ROImineasca, 1984, p. 212
58. Elisabeth Roudinesco, Jacques Lacon. Schi!a unei vie!i, istoria unui sistem de
g:indire. Tradllcere din limba franceza Delia ~epe!ean Vasiliu. Cuvant inainte de Gheorghe
IIrfitescu, Buellre~ti, Editllra Trei, 1998, p. 384
123

IIII
II

'i~]
luat prea In serios depa~e~te limitele, caci scopul este "Implinirea corecta a datoriilor ~i lini~tea perfecta care sa Inlocuiasca alte avantaje la
care a renuntat". A~adar mentinerea "orologiului de preciziune al menajului" devine un scop In sine, impus barbatului In ale carui ezitari,
stangacii ~i taceri era multa suferinta nemarturisita. Pe cat de colorati'i
~i de plina de seva comica este viata Rimilor, pe atat de seadi este cea
a Dragane~tilor. Scriitoarei pare a-i lipsi potentialul de inventivitate.
dar marea sa arta se vade~te tocmai In falsa apologie a valorilor morale
respectate cu sfintenie de Elena. Trebuie adaugat ca la Hortensia Pa
padat-Bengescu nimic nu este IntampJator ~i aparenta derogare de la lIII
program estetic, atunci cand ea apare, este acolada pe care ~i-o permite In jocul ei cu literatura.
in spatiullnchis al casei de pe Lascar Catargiu se modeleaza 0
drama, drama omului slab, a omului II1Vinspana la urma In confruntarea
dura cu celalalt, pentru ca, "tupilat ~i multumit In umbra nevestei luj",
In tovara~ia lor care prospera, "sotul scadea mereu ~i scadea din pro
pria vointa." Se noteaza cu deta~are ~i cu 0 unda de cruzime starea do
fapt a lucrurilor, pozitia dezavantajata a lui Draganescu, compromislil
lui ~i Inceputul unei dureri. Sub un condei lipsit de talent convietuireu
lor ar fi cazut In derizoriu, problemele de con~tiin!a ~i drama psiholo
gica I~i gasesc Insa aici cadrul ~i limbajul adecvat. "Elena nu avea pri
lej sa se acuze ca nu I~i iube~te barbatul, Incat sa-~i impuna datoria do
a-I iubi, Draganescu se da singur la 0 parte." Pe cand prestigiullui so
cial cre~tea, mortiticarea In "colivia de aur" se accentueaza, ramanall(l
In intimitate timid, ascunzandu-~i sentimentele sub fonna unui devol a
ment tacut. Domnul serios, corect, sobru, plin de bun simt ~i "destul dl)
inteligent, dar cu scrupulullaudabil ca nu e destul" se mul!umea sa ill
beasca pe Elena "ca pe 0 divinitate inviolabila ~i contrariull-ar fi st,!n
jenit. Cum Elena nu ducea nici 0 lipsa din acea rezerva, traiul lor erli
firesc ~i satistacut. Acestea erau resorturile vietii intime, altfel ca a~
pecte. "
Analiza realizata pe toate planurile, de la cel social ~i cel polili\
pana la cel intim sus!ine pagini interesante, scriitoarea este expertii in
desfacerea ~i refacerea resorturilor, In detectarea motivelor secrete, in
luminarea pliurilor ascunse ale con~tiintei. Este urmarita pana In detail!

infinitezimale interioritatea barbatului In complicatul proces de amagirc ~i autoamagire al unei sensibilitati ranite. Facandu-~i din nevasUi un
partener ce se interesa activ de tot ce II privea, "avea, astfel, impresia
ca e iubit". Draganescu este singurul personaj bengescian sfa~iat de Indoiala iubirii, transformata in timp Intr-o certitudine cu semnul negativ, iar stradania de a nu accepta pana la urma realitatea, zbaterea In auloiluzionare, In ciuda tuturor evidentelor, este drama lui. Programul
lrasat ~i dispozitiile Elenei II multmneau ca ni~te "dezmierdari". Dovedeau "aten!ia vigilenta a Elenei pentru interesele lor, ceea ce era echivalat cu sentimentele lor". Fiullui Dragan, "zdravan ~i mojicos" ~i al
babei Smoala, Draganeseu are un potential de emotivitate neeunoseut
eelor de-un sange eu el, dar nici Elenei, pe care II transmite lui Ghighi.
Tata ~i fiu I~i adora sotia, rcspeetiv mama, eu teama ~i simtire, cu spai1110asadragoste In nervii lor Intin~i pana la paroxism. In preajma ei
Ghighi I~i gase~te "prin trcmur, fericirea", iar Draganescu In "stangacia lui sutleteasca" avea acela~i "golln piept". Personaj de grad inferior, el are un 1'01 de adjuvant pentru ca profilul Elenei sa poata fi accentual. Muzicianul este Intr-adevar cel de-al treilea, a~a-zisul element
dcstabilizator, dar opozitia Mareian-Draganescu, In acest banal quifJro-quo al triunghiului familial, suprematia celui dintai are durata pasagera a capriciului Elenei. Este extrem de eonvingiitoare unnarirea ravagiilor emotiviUitii nesHipanite la sot, culminand cu boala sa de inima
~iidisparitia sa. In plan estetic aeeasta presupune 0 premeditare ~i 0
gradatie a efectelor, un me can ism dinainte calculat.
Se sugereaza maleficul incon~tient al femeii de "marmora super1Ii'i" care i~i anihileaza barbatul ~i fiul prin la~itatea ~i lips a de simtire
In nivelul vietii intime. Femeia sufera de cecitatea indiferentului ~i de
cruzimea nepasarii orgolioase; ea nu cunoa~te nelini~ti profunde sau
IIIlrebari tara raspuns ~i In maiestuoasa ei tenacitate de indeplinire a
planurilor snob nu sesizeaza propensiunea spre solitudine a eelor doi,
solitudinea la care ea insa~i ii osande~te. Pentru Draganescu auditoriul
lIeeesibil al admiratiei fata de nevasta se reduce la Mika-Le, care cu ~i1l;lcnie "cultiva pasiunea conjugala" a cumnatului ei. EI putea comenIII toate faptele mari ale Elenei, putea descrie un diner la care Norica
asistase ~i unde Elena stralucise Intre oameni de Inalt merit ~i "putea

124

125

il~11

II1I1111

II

1111

111111:

arata temeri pentru succesul planurilor ei muzicale ~i admiratie pentnl


reu:;;ita lor, putea chiar risca 0 timida dezaprobare pentru severitatea CII
care era crescut baiatul. Mika-L6 era un ecou fidel. Pentru Ghighi, III
singuratatea de la Prundeni, primitiva Kira devine, in neintelegerea ~i
abrutizarea ei, urechea in care i$i toarna nelini$tile.
Concertul de Bach, manifestarea snobismului muzical al Elenci,
in care se stilizasera "ductele lini$tite ale bunicului Eriste, acompanial
con$tiincios de doamna Calliope", devine la un moment dat mai mull
dedit un scop in sine, este contextul menit a oferi talcul ascuns al sc
cretelor $i singuraUitii personajelor. Volumul al doilea al tetralogiei, In.
cheiat cu evenimentul muzical indelung pregatit, este temeiul cartilol
urmatoare: sfar$itul concertului inseamna un inceput al unui conilict
matrimonial.
In cuplul Dragane$tilor, Iorgu sau George, Ghita pentru mai
varstnica sora Tana, nu incalca in mod flagrant tipologia, nu depa~e:;;tQ
cu nimic un contur trasat cu precizie. Este partenerul dobandit printr-n
mezalianta, ea fiica de mO$ier, el fiu de negustor, comerciant $i politi.
cian, care, simtindu-$i casnicia primejduita, "un biet om necajit" Hl'1J
nevoie sa se apropie de rudele Elenei "ca de 0 confirmare a casatoriei",
Nimic neobi$nuit in demersuri'le $i la$itatea lui, in diutarea lamuririlol
cu sine, ca $i cu Elena. Este cazul clasic al barbatului care, pentru a-~i
pastra partenera de viata, "Iasa lucrurile sa fie", ~tiind ca arice cerec
tare nu-I putea duce la rezultatul bun. Fire$te, ceea ce ocolea exista UII
deva in adancul preocuparilor lui $i "i$i aducea mereu aminte de cecil
ce refuza sa-~i aminteasea" .. Drama lui se atla in acea oscilatie intrc,'
"sinceritate $i amagire" ~i lipsa de curaj pentru a infrunta adevarul.
Respectand rigorile constructiei romane$ti, initiativa prozatoarci
se particularizeaza mai ales in sondarea profunzimilor con~tiintei $i c
talarea neimpacarii personajului cu sine insu~i. Inteligent ~i capabil.
Draganescu este pus sa-~i amorteasca luciditatea, sa ~i-o oculteze III
speranta absurda a depa~irii unui impas. Este ciudat ~i paradoxal cum
atitudinea lui care "putea fi numita servitute, dar putea fi tiranie ~i Ia
~itate" in loc sa-l incrimineze, il absolva. Imprejurarea de a fi fost dolal
cu sensibilitate $i emotivitate exagerata il contrapune favorabil racclii
orgolioase a mannoreenei Elena. Neindoielnic, contractu I lor, ca toalc
126

mariajele din romanele bengesciene, nu a presupus accidentul indragostirii unuia dintre parteneri, dar odaUi faptul intamplat, reactia celui
dezavantajat poate imbraca 0 foarte mare varietate de nuante.
Surprinde abil ascunsa nota de melancolie care insote$te diagnosticul
unui banal caz de adulter $i ruptura a unei casatorii. Se insista cu precadere asupra neintelegerii sotiei, incapacitatii de a se pune in locul celuilalt. Entuziasmul omului care iube$te sau erede ea iube$tc, un amestee de egoism $i eruzime, este un ecran opae, nelasand la vedere conturul exact al luerurilor. Lipsa de sentimente, initial, a Elenei ~i apoi
simtirile ei augmentate de snobismul artistic, eomplinit prin faima lui
Mareian, oglindindu-se in ea insa~i, impiediea oglindirea partenerului.
Elena pretinde, de fapt, disparitia barbatului, retragerca lui, pentru a nu
n deviata de pe drumul drept pc care $i I-a ales. Niei 0 clipa nu sc inlrcvede grija Elenei pentru sot. Rigida $i obstinata in a$teptarile ei,
complet lipsiUi de imaginatie sau refuzand fantezia dintr-un acut sentiment de autoeonservare, femeia lupta pentru "fericirea" $i dragostea ei
In singurul fel $tiut - eliminarea omului de prisos. Sineeritatea ei brutam este obstructionata insa de la$itatea biirbatului, "earacterul ei ferm sc
impiedicase de slabieiunea lui bine inarmata."
Considerata a fi un personaj privilcgiat al autoarei, Elena dezvolta gradat un malefic ce rezulta din incongruentele propriului ei camcter. Model de onestitate, subjugata principii lor burgheze, tinfmd sa
rcspecte conventiile, pasiunea ei pentru Marcian "era filtrata la reee de
o fire gradinita dupa tot felul de caleule ale virtutii $i ale cuviintei, dar
era totu$i pasiune". Este extraordinara capaeitatea de a sugera cum,
d!n resentimente $i egoisme mocninde, se creeaza intre eei doi soti 0
legatura mai puternica decat cea de pe timpul traiului paralel: "nieiodata cei doi soti nu avusese a$a de muIt de a face unul cu altul ea acum
de la distanta, de cand femeia vrea 0 despartenie pc care barbatul 0 reI'uza." Se cristalizeaza astfellent senti mente de ura $i dispret pentru 0lI1ulcare in atmosfera de CO$mar a singuratatii "cauta sa puna mereu
obstacol nou dorintei ei de lamurire", osciHind intre sinceritate $i am agire, oeolea adevarul caei adevarul dorit sa-I afirme "nu-i mai parea a$a
de simplu: simtea ca e nevoie sa-I masluiasca $i era neindemanatic in
IIldituire". Autoarea are 0 dispozitie speciala pentru spectacolul inte127

rior, pentru jocul de~antat cu cuvintele care dezvaluie sau care acoper[l.
In spatele banalitatii relatiei conjugale a Dragane~tiI6r, amanarea, din
durere ~i la~itate, sapa adanc. Tacerea - principiu utilizat cu multi'l
~tiinta, transfera drama In con~tiinta personajelor, unde atinge cote paroxistice. Malformatia congenitala a barbatului deschide drum bolii,
prin nefericire, In vreme ce femeia dezvolta un dispret ~i 0 revarsare du
ura proportionale cu timpulln care "se ocolea [...] adevarul" ~i se amana raspunsul. "Procesul" de la distanta al celor doi In timpul caruia
Elena ramane pentru barbat "cea mai cinstita femeie din lume", iar cl
devine "mocofanul", "care recurge la trucuri pentru a pastra giuvaerul
posedat nemeritat" este condus lucid, nemilos. Raportul de forte Inclina In favoarea lui Draganescu, a carui atonie face imposibila oricu
lupta. Refuzullui de a Intelcge ~i a accepta noua stare de fapt Ii interzice femeii lupta. De confruntare Intre cei doi nici nu poate fi yorba atata timp cat "limbajuJ" utilizat difera. Arta romancierei consta tocmai
In capacitatea infatigabila de a-~i contraria cititorul, In a-I face sa ere,,da ea nu-~i mai poate stapani Indeajuns personajele, ea ele ajung sa sO
contraziea pe sine, cand de fapt totul este bine eumpanit, eu a logid
imbatabila ~i 0 arU\ demna de admirat.
Dupa cum am mai afirmat, cu riscul de a ne repeta, copilaria ~i
adolescenta sunt un teritoriu privilegiat, In sensul unei Intelegeri ~i
empatii, din pacate lipsitede epigonism In literatura romana ie~ita dc,
sub pana scriitoarelor. Nici un sehematism ~i niei o.lnduio~are ieftini'i.
Detaliile privind viata fizica, dar mai ales viata sufleteasca a lui Ghighi
se topesc l11tr-osubstanta unica, rezulta pagini memorabile de sondaru
amanuntita a interioritatii, dub lata de observatiile eaustice la adrcsil
celor care i-au agresat copilaria ~i mai apoi adolescenta. Baietelul car~
nu satisracea nici exigentele estetice ale mamei, "mica vietate spontann
[care] iubea neconditionat pe Grand Ami Vie" Ii inculca acesteia gf1n
dul ca "e 0 crima sa dai na~tere unui copil care sa poarte In el vulgarilil
tea ~i ~iretenia paterna, caci socotea pe Draganescu vulgar ~i ~iret". A
fost nevoie de eel de-al patrulea volum al ciclului, de romanul Rae/I'
cini, pentru ca scriitoarea, experta In analizele abisale, sa denunte Cl!
meticulozitate malignitatea gradata a Elenei, dar cu aceea~i ~tiinta a
detaliului, ~i sa realizeze analiza sub lupa a resorturilor ei intime, a 1'.0

nelor de penumbra, care conduce spre un fatalism care Ii Insote~te destinuI. Draganescu moare degeaba, unnat nu foarte hirziu de aparent
gratuitul suicid a fiului, ambii, Intr-un fel, victime ale structuralei incapacitati de Intelegere a femeii. Este nevoie de moartea lui Ghighi ca
Elena, In sfar~it Infranta, sa aceepte Intr-o perspectiva Indepartata relnsotirea eu Marcian. ldealismullui Draganescu ~i neasumarea unei realitati evidente, prelungirea starii de a~teptare ~i ineficienta macinare in(urioara prilejuiese remarei interesante care salveaza totu~i "cazul"
Draganescu de medioeritate ~i aluneeare In derizoriu.
"Femeia absoluta este numai sexualitate pe cand barbatul veritabil este sexul ~i altceva In pluS"59. Nu cred ca misoginia lui Weininger
~i Evola mai arc astazi aeoperire, dar formularea mi s-a parut cat se
poate de potrivita atat pentru Lenora, dar mai ales pentru Ada Razu,
ccle doua personaje aservite sexualitatii, din tetralogia studiata, cea din
IIn11amai con~tienta decat cea dintiii de potentialul ei de senzualitate.
In timp ce Lenora e mai aproape de animalitatea ineon~tienta, avand
ccva oriental In lascivitatea ei lenevoasa, Ada, rainareasa, pare sa apar(ina categoriei de femei la care este prezenta "senzatia potentialului de
placere, fie ~i In afara oricarei re1atii sexuale efeetive"60. Intre cele
doua slujitoare ale lui Venus exista diferenta de a clasa ~i 0 generatie.
in Lenora cele doua posibilitati fundamentale ale naturii feminine
\;oexista, cu precizarea ca una din elc, femeia ca mama apare caricaturata, deei p0111promisa.Lenora apartine oricum unei alte etape istorice,
lilai patriarhak, iar In ceea ce prive~te tipul feminin afroditic, formei
illfcrioare, "femela" In sens primitiv61. Ada, In schimb, mai modern a,
emancipeaza pe "arhetipul demetric", In preocuparile ei se Intrevad
grija pentru avere ~i interesul pentru viata politica. Mo~iereasa HaHipa
oslc multumita de alcovul ei de la Prundeni, rainareasa este tipul ,,~ic"
~i"monden" din saloanele ~i dancing-urile Bucure~tiului: "a~a coste liv~, era foarte trainica. Campioana la tenis, bratul slab azviirlea mingea

128

129

111.:

59.Otto Weininger, Ge.l'chlecht lmd Character,


II I" apud Julius Evola, op.cit., p. 242
60. Julius Evola, op.cit.,p. 242.
61. idem, ibidem, p. 249.

Wicn,

ed.

a 17-a,19]8,1'1'.113,115,

lil'i"

1111

,'I

II

I;

neobosit, campioana la dans, piciorul celebru de subtire, un os cu pidt'


oache~a ~i paroasa, manevra pana la ziua pasul sacadat al ShimmY-II
lui. Fata negricioasa ~i ochii aprin~i nu aratau dupa nopti nedormite nici
o oboseala". Cea dintai are acute procese de con~tiinta pentru un adul
ter-viol consumat cu ani in urma, pentru cea de a doua adulterul pan.: n
fi solutia optima in menajul ei cu printul decavat. Ceea ce Ie reune~I~'
insa in acela~i spatiu critic este propensiunea spre sexul opus, "sent i
mentul unui vid nelini~titor cand nu are $i nu poseda un barbat"62, dill'
$i cruzimea raportata la esenta mai profunda a scxualitatii feminill\.:.
caci femeii ii corespund adesea 0 cruzime ~i 0 insensibilitate, 0 neindll
rare ~i 0 violenta distructiva mult dincolo de ceca ce pot face barbatii(I'.
Daca la Lenora cruzimea este ccva instinctiv - instinctul 0 conduce S:I
$i distruga mariajul din amor cu Doru Hallipa, Ada bineinteles, in ah
senta dragostei, dar in sexualitate pura, urmi:ire~te "un aspect practit;
pozitiv, dovedind 0 atitudine calculata"64. Bietul Maxentiu, bolnav ~I
neputincios, "cocona~ galben ca de ceara, cu gene ro~ii ~i cu oehi p[ll,ql
[care] purta 0 barbita blonda, aseutita, cu fire ve~tede", dupa doi ani du
casnicie cu ea simte ca vecinatatea femeii i1 obosca. Era "magulil c~
Ada il eumparase cu bani multi ~i aeea Elena i1 iubise, magulit in alII
bitia lui anemica", dar excesul ei de vitalitate este resimtit exagerat: ,,()
ural Ce vrea vrajitoarea aceea al carei fiItru amoros ii grabise ruina s:i
nati:itii ~i al carei filtru amoros nu-i mai putea da nici 0 inviorare ... v1':'
jitoarea pe care ii era urat sa 0 vada alaturi $i langa care era silit sa tl':1
iasea mereu tara nici 0 scapare! Din pricina ei devenise un rob ec 1111
putea fugi sa se ascunda acolo, in acele sanatorii, pe ale carol' nUllli
magice doctorii i Ie plimbau pe dinainte ca pe ni~te lanterne fabuloasl:!
EI era barbatul printesei Ada $i nu putea lipsi de la postullui! Era 0 Iii
ma pe care femeia 0 cumparase scump ~i nU-$i putea marturisi falimL:1I
tul". In clasicul menage a trois al Adei interesul pentru umilitatea bolit
sta aJaturi de aeela in a urmari meandrele parventisimului $i consoli
darii unei pozitii sociale ravnite, pentru ritualul derizoriu al eforturil\ll

62.idem,

ibidem, p. 245
63. idem, ihidem, p. 248
64. idem, ibidem, p. 250

130

Adei $i irepresibila propensiune de pcrsif1are a sfortarilor ei de a-i oferi


un statut amantului ~i apoi sotului, Basile Petrescu, fost Lica Trubadurul, fante de mahala. Realitatea celor trei este cercetata sub acela~i
unghi, naratoarea/autoarea i$i conserva impersonalitatea; ea aluneca
totu$i intr-un naturalism studiind fazele bolii lui Maxentiu, neinteresant aItfel in postura lui de sot de familie buna, scos la plimbare: "din
toate obiectele de pret pe care Ie putuse aehizitiona [Ada] era singurul
pe care i1 putea transporta eu ea pretutindeni" ~i i1plimba "fiindea nu
credea soeietatea destul de deprinsa eu noul sau rang".
Maxentiu i~i dobande$te individualitatea numai in urma eonseeintelor funeste ale scurtei sale crize de senzualitate pc care i-o adusese easnieia - boala. "Dintr-un sarbi:id exemplar monden, Maxentiu devenise un specimen bun de studiat in ee prive~te ravagiile repezi ale tubereulozei." Tip inafeetiv, ajunge sa traiasca "cele mai intense ore de
desperare ale amorului eel mare, amorul de sine", printul Maxentiu, pe
care Maxentiu oftieosul "II iubea mull... Maxentiu bolnavul, singura
fiinta pe care 0 iubea printul". De aeeea, reactia ulterioara, plina de violenta, la vederea lui Liea adus de Ada, intereseaza numai in masura
in care intrerupe inoportun minutiosul sau excurs interior prin fibrele
~i cavernele dureroase. "A$adar, femeia alergase incalzita prin tot ora~ul $i-~igasise in ulita amantul ales tot de pe uliti! Vazandu-i inaintand
spre el, i se tulbura sangele. N-o iubea pe Ada; nu era gelos! Era, pescmne, urma acelei mi$cari ataviee de indignare maseulina in astfel de
imprejurari $i apoi era mania de a se fi tulburat ~i grija de a-$i opri tulburarea." Elementul de cruzime ~i race ala femeiasca in cazul Adei nu
e de provenienta amoroasa; este indiferenta din cautarea propriului interes al acuplarii cu un partener sanatos, demers inteles intocmai de
sotul pe cale de a fi in$elat. "Mizerabila! De ce nu-l pastrase ascuns ca
sa nu-I vada, ca sa se poata face ca nu ~tie!... Poate ca vrea inadins sa-I
omoare $i sa ramana cu celalaIt, de aceea da lovituri de teatru!. .. Intra
a~a, deodata, la el, cu tingaul, ca sa provoace vreo catastrota!"
Siguranta textului este data de finetea observatiei $i intuitia amanuntului semnificativ. De altfel, cultivarea amanuntelor ~i a nuantelor sunt
calitatea esentiala a paginilor dedicate maladiilor somatiee $i psihice.
131

illl

1,,1

In memorabila seen a a 'inHiinirii eelor trei, exemplara este confruntarea mental a a celor doi barbati, reaetiile sunt notate eu minutie,
prin "altern area perspective lor", peste vocile interioare ale personajelor'se suprapune voeea exterioara a naratorului65. "Peste umarul Adei, Lica 'i\ privea eu un fel de respect. Acea stima a barbatilor pentru
omul pe care 'i\ vor 'in~ela. Ciudata simtire maseulina care face ca la un
anume moment necazullor 'in loc sa cada pe sot, pe rival, pe tiran, ]0ve~te femeia ce risca ~i se expune pentru ei".
Asemenea Lenorei care simtea nevoia sa-~i lecuiasca "satiul ea
~i nevoia de barbati" printr-o noua victim a, Ada, spirit mai liber ~i mai
independent, avea nevoie de ei "dar nu putea suferi stapanirea lor". In
plus "cuconita oache~a, uscata ca un tipar, ce-~i avea toata carnea in
ochi", a carei vie ~i obsedanta amintire ca ~i inapetenta pentru alte fcmei sunt pentru Lica "semne ingrijoratoarc ale unei predispozitii spre
complicatii sentimentale", prin urmare Ada este tipul femeii fatale care
"prezinta 0 amorala lipsa de sentimente, 0 senina indiferenta fata de
suferinta altora pe care 'ii invita ~i 'ii observa cinic, ca pe ni~ie dovezi
ale puterii sale66. Odata acaparat pentru titlul sau nobiliar, Maxentiu
este tinta dispretului femeii necrutatoare: "S-a ramolit de tot! gandi. Ce
sunt ochii aia galbeni. Starpitura de vita mare. Nobil am vrut nobil am."
Elena, in c1ipa aparitiei celui de-al treilea ~i a con~tientizarii pasiunii ce-i leaga intra 'intr-o criza de onestitate, dorind divortul; pentru
Ada nu exista dilema, iar osci]atia intre cei doi 'ii este lesnicioasa: "Se
vedea stand la mijloe pe scandura unei bascule la capetele careia se ridicau ~i se Iasau cei doi dupa voia ei." Oeloc lirica 'in ganduri ~i manifestari, avara cum ii statea bine unei recent 'imbogatite, "fainareasa"
gandindu-se la leafa pentru Lid nu 0 voia prea mare - ca sa nu scandalizeze pe Maxentiu ~i ca sa nu dea prea mare independenta lui Lica";
era practiea in planurile sale amoroase.

65. vezi Nicolae Manolescu, Arca lui Noe. Eseu des pre romanul romanesc, II, Edi!ia a
2-a revazuta ~iadaugita, Bucure~ti, Editura Eminescu, 1991, pp. 42-43.

.i

.i

violenla sou nalura


arIa, in Camille Paglia, Sexual
66. Camille Paglia, Sex
Personae. Arl alld DecadencejivfI1 Nejerlili 10 Emily Dickinson, Yale Universitiy Press, 1990, in
romane~te de Germina Chiroiu, Secolul XX, nr.7-9 (376-378), 1996, p. 311.

132

Prin Ada ~i Lica mahalaua spalata ~i ambitioasa 'i~i face loc in


lumea buna a capitalei. Daca pentru 0 dandy - ma refer la Aimee - salonul, sala de bal, gradina ~i automobilul sunt toposul predilect, pe cei
doi 'ii ad una strada, strada i-I va reda Adei pe Lica. Daca prin Lica romanciera nu creeaza 0 noua tipologie, 'in mod cert 0 adance~te ~i 0 nuanteaza remarcabil. Avatarurile sentimentale ale Trubadurului, fante de
mahala, vesel, 'intreprid ~i descurcaret, reprezinta un triumf allibertatii
individului intr-o lume in care specimenele protipendadei par a fi 'inchise 'in colivii de aur - conventii, legi nescrise, reguli ~i eticheUi Ie ineorseteaza ~i Ie supun, Ie dicteaza conduita; singur Liea, aeest hedonist
cumpatat, se supune propriilor sale legi, preocupat de un singur gand:
acela de a nu-~i pierde libertatea. Personaj pitoresc, cu "sange capricios
~i tiranic", Lica strabate prin femeile sale mediile, eu dezinvoltura ~i
rara bovarisme, lipsit de ambitii, aspirand doar la un trai co mod ~i modest, 0 sinecura modica, 0 pensie lunara, cum ii Iacuse Elena Draganescu, nepoata sa, sau leafa pe care i-o facuse, pe vremuri, sora-sa Lenora, mama fetelor, "ca administrator pe mo~ia lui barbatu-sau,
Hallipa, un raios ~i acela."
In Riidiicini 'il regasim la cincizeci ~i doi de ani pe eale sa faca
un mariaj cu nepoata de sora, Mika-Le, care, se pare, purta copilul altuia,
casatorie sustinuta ~i 'incurajata de tata Tana, pe langa care se pripa~ise
venetica, ~i care easatorie I-ar fi dpatuit, "ca baba avea ceva avere ~i
o sIabiciune pentru Mika-Le". Morala pe care i-o tine lui Lid mo~ica
Mari, 0 iubire din tinerete, ii provoaca, 'intr-un acces de revolta, 0 scurta rememorare a trecutului sau de etern amorez, g'induri ~i reflectii neobi~nuite pentru un om care "de obicei nu gandea, ci faptuia" eu atat mai
mult, cu cat ii este in fire sa ignore tristetea, ca ~i trecutul, timpul 'inaintand odata cu el.
Pe punctul de a-~i pierde pentru a doua oara libertatea, dupa casatoria nereu~ita cu Ada Razu, Lica apare 'imbatranit ~i obosit ~i, lueru
neobi~nuit, amintirile dau navala. Monologullui interior este un ~uvoi
'in care rememorarile se amesteca cu reflectia 'intr-un soi de exorcizare
sui-generis a interioritatii. Aducerile aminte selectate cu parcimonie
sunt forme de recuperare a unei realitati ce parea de mult uitata sau irelevanta. $i totu~i Lica simte, are sentimente ~i gandulla fata lui, Sia,
133

Itll

.I~
II

IIrll

"nalta, corpolenta, pietroasa, incapatanata" ~i care-I iubise "cum te illbe~te maimuta de te strange de gat" il facea sa rada "toto data cu UII
prohod in el, ca de cate ori, rar ~i-o amintea pe Sia. Era ca 0 cu~ca III
care un minut se simtea inchis la stram toare ~i din care scapase". Superstitios ~i senzitiv, pentru Lica visele au relevanta, sunt premonilii,
repro~uri sau remu~cari tardive. "De un timp iara~i 0 vi~a [pe Sia] mai
des ... Pe atunci, cand abia murise, credea ca s-a facut stafie, atata venen
In toate noptile ... Pe urma se suparase pesemne ~i Illasase In pace ... ~i
acum, de cand cu vorbele aste de nunta ... iara~i! ..." Exista 0 unda de
tristete in paginile care il cuprind pe Lica ~i proiectelc lui de casatoriu
tarzie, romanciera manifestand predilectia pentru reprezentarea unoI'
stari inefabile traite de un barbat pe panta coboratoare a vietii. Este lIlI
merit in plus care se adauga altora, legate de extrem de fina ~i sinuos
dirijata analiza psihologica a sufletului barbatului. Personajele ei masculine sunt memorabile, iar tatonarea interioritatii se face aproape cu l)
tandra incordare ~i cu 0 matura intelegere. Poate numai Dana Dumi
triu, din generatiile care 0 urmeaza, sa fi izbutit sa creeze proze rafina
te, avand protagoni~ti cu viata interioara bogata, ca ~i capacitatea de n
o releva.
"Vagabondul caruntit" pe care Mika-Le il dispretuia, a~teptftll.
du-I mereu "pe ziaristul boem ~i tradiitor", fantele imbatranit se conso
la ~i incuraja singur, facand un dezolant inventar al iubirilor trecute ~i
prezente cu atat mai trist, cu cat amintirile, pentru Lica, sunt un acoin
paniament al unui inceput de degradare. "Nu, nu imbiitranise.11 iubcli
Mari, il iubea chelnerita de la Bra~ov, 0 bucata minunata de fata. II ill
bea pocita mica care pandea pe la u~i... ~i baba - Doamne iarta... ~i Sia
de pe lumea cealalta... Numai pisica,ceea zburlita cu ochi de cemeal~.
nepoata, mireasa Mika-Le, nu ~tia daca-I ia din dragoste sau dintr-IIII
plan dracesc. Fiindca era a diavolului, de asta chiar se lasase tras, nu n
tata de mo~tenire ... Puteai ~ti daca baba nu traie~te vreo suta de ani ~i.1
ingroapa. Ce-ar fi fost sa numai dea pe la mo~ie un timp ... sa se dll(':~
la Bra~ov... Ar fi, fost ceva!. .." Intre Lica pe cale de a Imbiitrani, dal
Inca verde ~i "jivina tanara" care fusese, ce-~i primea obolul prin (I
daile secrete ahcasei Rimilor este 0 distanta nu atat in ani, cat de cali
tate umana, pregatindu-I ~i anuntandu-I pe cel chinuit ~i vrednic de l1Ii
134

Iii, un Don Juan imbatranit. Pentru moment Lidi nu-~i intrezare~te viitorul, cata vreme Mari, dupa atatia ani era tot ,,0 pisicuta care toarce a
dragoste ~i pe deasupra moralistii" ~i chelnerita din Bra~ov il place, dar
lrupul este pe cale sa-I triideze ~i femeile sa profite de el.
Dar este Lica un Don Juan? Raspunsul este afirmativ, dar numai
Intr-o anumita acceptiune. "Don Juan nu poate fi bine inteles decat daca ne referim la ceea ce simbolizeaza el in mod vulgar: seducatorul 0bi~nuit ~i barbatul cu trecere la femei. E un seducator obi~nuit. Cu singura diferenta ca e con~tient ~i, prin aceasta, e absurd. Un seducator care
a devenit lucid, va ramane totu~i un seducator. Conditiila lui este de a
seduce."67 Trubadurul "nu avea nici 0 indoiala asupra persoanei lui,
era sigur ca e baiat frumos ~i di asta e 0 moneda curgiitoare pretutinc1eni".Ca Don Juan "el transpune In act 0 etica a cantitatii". EI cercetcaza "chipurile acestea pline de caldura sau de fericire uimita [...] Ie
aduna ~i Ie arde68. Timpul inainteaza cu el ~i el inaintiind in timp face
Iloi ~i noi cuceriri, cu un minim de efort, "vorbele ii ~uierau i'ndemanalice ~i dosnice pe buze. Era felul lui de a vorbi." In plina ofensiva aIllOroasa, dar prin tactica defensiva sau pasiva, nu se gande~te sa "cok:qioneze femei", dar epuizand un numar cilt mai mare i'~i epuizeaza
,~i~ansele de viata. "A colectiona i'nseamna a fi i'n stare sa-ti traie~ti
Irecutul", or el, punandu-~i-I deocamdata intre paranteze "refuza regl'etul ca pe 0 alta forma a sperantei. Nu ~tie sa priveasca portrete"69.
Senzualismullui Lica are i'nsa 0 anume candoare. "Plein-air"-ist
Ilaravit cum era, "de pe cand era mic fugea de acasa, i'i ramasese ca tuImor vagabonzilor dragostea de a trai pe drumuri" nu suferea adaposlid, "i se parea ca in casa era prizonier, spionat" ~i aceasta "viata igieniI'a", ca ~i i'n~ti~area de tangau ~i comportamentul rebel risipea impre~ia de imoralita.te a actelor lui. "Parea foarte tanar. Un cap subtirel de
~ergent plutonier frumu~el, cu mustata mijita neagra, parul ondulat, poIlladat, cu carare i'n liituri ~i freza stufoasa in fata. Haine de plutonier

67. Albert Camus, Mitu/ /ui Sisif Traducere,


1111I;lIrc~ti,
Editura pentru literatura universala. 1969,pp.
68.idem, ibidem, p. 76
69. idem, ibidem

135

prefa!a

75-76

~i note de Irina Mavrodin,

IIII!

imbracat 'civil, cu 0 cravaHi ro~ie, post-takisHi, nu comunista. Parea mai


firesc sa-I intalneasca in scenete de mahala, decat in viata modema sall
in intimitatea familiala a profesorului Rim. Foarte putin universitar, Lica! Desigur, patru clase primare la Tecuci." in acest fel ni-I comunicn
Nory, vazandu-I in casa Rimilor in romanul Concert ..., la 0 distana de
ani buni de acel Lica obosit, pe cale sa capituleze. EI strabate drumu\
un or experiente totu~i incomplet consumate. Casatoria cu Ada nu dureaza, deputatia nici atata, "se lasase de politica, nu era 0 meserie pentru un baiat ca el, liber ~i independent. Ii dasera rava~ul ~i el Ie zisese
adio ~i n-am cuvinte". La capatul tetralogiei, planurile de mariaj Cll
Mika-Le e~uate, cititorul il regase~te vagabond ~i sarac, dar liber. Aceasta libertate nu ~i-o dobiinde~te, ci ~i-o conserva; ea este conditia
sine-qua-non a existentei lui ~i nici 0 incercare nu i-o ~tirbe~tc. Este intcresant cum prin capriciul (sau ~tiinta) auctorial personajele cele mai
simpatice par a se reuni pentru 0 clipa. Elementele declasate ~i neincorporate conventiilor sunt regrupate intr-o incercare de a Ie armoniza,
vana speranta, caci duhul malign allui Mika-Le ce "specula [...] mistcrioasa ~i nociva putere inerta a tacerii ~i nemi~carii" il sperie chiar ~i
pe mult incercatul fante ~i bunul cunoscator al femeilor fuge de ca.
"Ciudatei fete cu ochi stropiti cu pete aurii peste apa lor sticlitoare, cu
par salbatec strans virginal de dunga unei panglici, unchiul ei ii prefer:!
o chelnerita blonda din Bra~ov".
In cuplu, Lica Trubadurul nu este numai mult mai expresiv deci\1
perechea sa feminina, dar ~i cu 0 interioritate mai bogata. Nu este vo!'ba, fire~te, de rezultatul unei introspectii, ci de constatarea unor atitudini, ecouri ale unei vieti suflete~ti mai bogate decat a femeii. Lina c:!
mama a fiicei lor comune ii imprumuta pardi ni~te reminiscente dintro natura demetrica atrofiata. El pare sa preia aceasta facult ate maternr,
"pentru ca era baiat bun ~i nepasator", devenind mama ~i tata pent!'u
inestetica ~i slab dotata intelectual Sia. Reintalnirea celor doi parin\i
naturali devine un bun prilej lucrativ pentru mintea speculativa a Tru
badurului; fluierand "ca un mierloi a punga goala ~i a muiere" acela~i
Lica este cules din strada de Ada. in adulterullor, sugeriind 0 compatj
bilitate social a, dar ~i temperamentaJa, barbatul este cel care poate tr:'ii
pret de cateva momente sentimente de remu~care ~i poate avea scmpu

Ie in fata anemicului ~i decrepitului Maxentiu: "Lica se uita mereu la


Maxentiu cu ochi striin~i, cel stang mai mult. Nu-I sfida, dar i~i reamintea scena intalnirii pe bulevard. [...] E dus pe copca! gandea sumar
Lica." Comentariul auctorial vine sa-i expliciteze atitudinea: "Acolo,
in fata omului gal ben, femeia negricioasa nu-I mai aprinsese cu ochii
ei ca deunazi ~i toata parada aceea de vorbe late [...] il plictisea."
in muzeul Barodin deschis publicului pentru receptiile mondene
este surprinsa imaginea lui Lica, in noua sa ipostaza de print-consort:
"altemand printr-un joc abil cu tigara, vorbele fluturau inaintea ei
[Aimee] de pe buzeIe rase, ca batistele de matase colorata scoase din
palariile unui scamator, Ie complecta surasul complice ~i privirea ~ireata a farsorului". Fad sa-~i nege natura, noua editie a tmbadurului
este de un pitoresc extraordinar; dincolo de fatada adaptata modei ~i
timpului social unde Ada "slujea de para~uta incercarilor periculoase
ale zborului lui monden", in multimea care il excita ~i-i da un fel de
betie colectiva care il prindea, era acela~i "barbat nostim", cu limbajul
lui inedit, care "in lumea aceea incomoda, tot cu femeile se acomoda
mai bine".

136

137

Succesul matrimonial de moment inseamna pentru lumpen-ul


recent adopt at de protipendada deprinderea cu boierii. Femeile in
schimb ii sunt mediul propice, constatarea naratoarei este lipsita de 0rice echivoc: "Nu era nici lubric, nici imaginativ; femeia nu insemna
pentru el amanunte plastice, ci numai instinctul feminin elementar",
trimis sau primit din treacat printr-o privire, un cuvant, un semn". Nefiind nici lubric, nici imaginativ, el este un Don Juan ce "pune ordine
in satietate. Daca parase~te 0 femeie, nu inseamna catu~i de putin ca nu
o mai dore~te. 0 femeie frumoasa e intotdeauna dorita. Dar el dore~te
o alta, ceea ce nu-i acela~i lucru."70 Cuceritorul Lica se bazeaza pe farmecullui de barbat chipe~, ca ~i pe bavardajul sau. "Ce spunea? Nimicuri pe care nici el nu Ie lua in serios [...] dar care erau exprimate cat
mai pitoresc." Limbajullui inedit, cu un glas "a~~zat intr-o octava de
falset simpatic" erau vorbe de la mahala in stilul "foitelor umoristice

70.idem,

ibidem, p.

75.

1"1
11111

ill

:1

sau al cupletelor de vodevil". lata de ce, neevoluand stilistic, lui Lid


Ii este accesibiJa doar 0 patura mai joasa a societatii, apar incongruenle
Intre el $i tinerii snobi cu aroganta lor. Oar el "Ii socotea confrati de
manopere felurite", ei, In schimb, "nu-I recuno$teau". Oralitatea spumoasa, familiaritatea $i tonul amuzant nu ating decat creaturile de pc
aceea$i treapta social a - Ada, "minareasa" sau capriciile unci dandy
Aimee, atrasa de miresmele pitore$ti ale mahalalei. Pc Aimee 0 impresioneaza "contrastul dintre profilul cizelat, silueta corecta $i yorba
aceea nejenata. La stabilimentele balneare, dupa salutul reverentios al
personalului, mainile nesfiite ale masorului Ii dau 0 impresie la fel."
In bilantul erotic pe care Lica e pus sa $i-I faca la un moment
dat, fire$te trecut de varsta tineretii, dezinvolt $i u$or ironic, este introdus episodul iubirii cu mO$ica Mari, un personaj ciudat In lumea bengesciana, prin aportul de cinste $i onestitate, de candoare chiar, intr-o
lume croita nu tocmai dupa cele mai drepte canoane. Oricum, mra a insista asupra acestui aspect, Mari, de care il lega pc Lica prea mulle,
este 0 instanta moral a in fata careia pacatosul capituleaza. Pitoresclil
personajului e realizat din cateva tonalita\i insuficient annonizate, ~i
tocmai stridenta lor insotitoare, edulcorata de simpatia invaluitoare a
naratoarei, il fac memorabil intr-o companie de personaje masculine eu
denota 0 extraordinara inventivitate. Marea capacitate imaginativa a
scriitoarei, preocuparea de a-$i diversifica "exercitii1e ironice" p\'
seama personajelor sale a fost reeunoscuta de critica, netrecandu-i-sL'
cu vederea neinduratoarea cruzime $i mali\ie. Adevarul e ca original itate a ei prinde contur $i in jocul crud cu caracterele, In nesecata poten
tialitate de a-$i surprinde cititorul: realista $i ironic a ea creeaza 0 uma
nitate care $ocheaza nu atat prin ineditul ei, cat prin infinita putere (k
a-$i grada efectele $i de a Ie doza expresivitatea.
Pentru Nory, personajul-ambasador din primele trei volume, devenitaprotagonista in RCidCicini, este creat un posibil emul in perSOalHI
doetorului Caro, fost camarad de studen\ie $i unic rasmtat al unor sentimente inclusiv sie$i ascunse. Mariajul lui cu Madona, ca $i cel al
Adei cu Maxentiu, soar degrada fatal in derizoriu daca spectrul bolii nil
I-ar incarca de omenesc $i zbaterea Madonei, in Incercarea ei de a gasi
un nou drum pentru a-$i pastra barbatul, experimentand inedite terti

puri femeie$ti, ar putea parea la un moment,dat comica, dar spectaculoasa ei lupta cu boala, eforturile eficiente pana la un punct de ao masea $i, in final, marea marturisire arunca 0 unda de dramatism peste calvarul eelor doi; arivista ~i ambitioasa Madona, acaparatoare $i posesiva, se umanizeaza prin boala.
Dia reprezinta un "sector de predilec\ie" In viata doctorului
Caro. Puritatea ineficienta ini\ial a Diei are drept pandant realismul acliv al Madonei, iubita $i apoi sotia lui Carbo "De fapt Caruso ochise
mai de mult pc Madona care $i ea il placuse din ziua cand il auzise \i~
nand un discurs inflacarat: Are In el stom! Va parveni ... Va fi un om
mare! a~a se exprimase admiratia fetei, de pc atunci deasupra a tot
ambitioasa: E ~i baiat frumos! decisese Madona ca 0 completare.
Fusese felul ei de a se amoreza subit." ~tiindu-se placida in sentimente,
Nory Ii apropiase pe Caro ~i Madona. Ea refuzase amorul lui, "Ii Imperechease, fiindca in ea Insa$i nu simtea aptitudinea Imperecherii.
Ambitia ei era salvata ~i teama ei instinctiva de barbat era $i ea rezolvata prin eliminare". Amorul ei "pentru Caro fusese un martone,
lara emoragie, uscat." In comentariul crud al naratoarei se gase~te insa
o unda de ciudata aprobare penfru atitudinea femeii care $tie instinctiv
ea orice cautare a libertatii prin sex e sortita e~ecului. "In sex domne~te
obligatia $i stravechea regula a Neeesitatii",71 Prin intennediul lui
Nory, ca martor creditabil, se poate contempla audevorarea unui cuplu
pc ai carui protagoni~ti eroina "ii judeca nemilos [...] bucuroasa sa-i umileasca. Contemplandu-Ie mra resentimente zbaterile, dupa ce-i furase separat simpatia, apoi 0 tradase impreunandu-se $i careimpreuna
~iseparat aveau acum nevoie de ea." Madona ~i Caro alcatuiesc cuplul
care suscita cel mai constant ~i indelungat in timp interes al scriitoarei,
III care fluctuatiile sentimentelor, ambitiilor ~i mandriei alcatuiesc 0
harta cu extrem de numeroase sinuozitati, capabila sa inmti~eze chiar
~i cele mai inavuabile aspecte ale existentei in doi: "Doua cai se deschid in fata barbatului $i a femeii: ferocitatea ~i indiferenta - scrie Cioran. Totul ne arata ca 0 vor alege pc cea de a doua, ca nu va avea loc,

138

139

71. Camille Paglia, studiu/ cit., p. 304.

III
I

IHI
1

ilil

II

!III'

intre ei, nici 0 Himurire a lucrurilor ~i nici 0 despartire, ca vor continua


sa se departeze unul de celalalt."72. Cei doi par, insa, sa fi ales prima
altemativa: sfa~ierea reciproca pana in final, care ins a nu exclude indepartarea. Inca de la inceputul relatiei lor, trecerea Madonei "de la rigiditate la violenta" nu mirase pe nimeni. Dincolo de mandria ~i aroganta generos etalate, in spatele frigiditatii ~i rigiditatii era pasionalitate: "Izbucnise [...] un amor violent, unic in analele cercului prin amploare, duraUi ~i peripetii." Ciudat amor intre un Miat autoritar ~i sceptic cum era Caro ~i 0 femeie-sfinx ca Madona: "Erau vecinic scene,
contraziceri, suparari, rupturi, adesea pub lice, totdeauna avand de martora ~i arbitru pc Nory, care ramasese prinsa in angrenajul celor doi".
Intre 0 Madona pasionata, cicalitoare, susceptibila ~i tirana ~i un Caruso
supus, rob, dar cu ie~iri de violenta cic1onica,amandoi fiind de 0 gelozie maladiva, se desta~oara competitia pentru supunerea celuilalt, inrobirea ~i chiar anihilarea lui.
Madona, Sfinxa, "distinsa prin raceala ~i eleganta prin simplicitate" este un alt specimen feminin pentru care infruntarea qecului
umilitor este 0 provocare. Saraca ~i impovarata de 0 familie numeroasa, lipsita de mijloace, trebuia s-o duca in spinare toata viata." Nu
parea a-i iubi, dar li se devota "atat cat ii putea ingadui firea uscata".
Madonaeste 0 aha varianta a unui tip feminin predilect prozei bengesciene. Personajele ei feminine nu se incadreaza rigid unui anum it tipar, ci par a se roti in jurul acestuia, a-Ilargi ~i a-I imbogati. Evolutia
Sfinxei este anuntata tran~ant in profilul ei din tinerete "fruni.oasa ~i
ambitioasa rezista ispitei unei vieti largi, pentru care avea gust ~i la
care aspira dupa 0 metoda a ei ins a ~i dupa ideile ei anume: a profita
de protectie tara a acorda nimic, caci jumatatile de masura sunt cele
mai proaste ~i a da candva 0 lovitura, a face cat de tarziu 0 casatorie,
dar aceea valabila." Madona poseda 0 femininate exhibata cu parcimonie, cenzurata de un orgoliu ~i 0 raceala ce-i contrazic aproape "voluptatea ei, care se credea criminal a". Epurata de ambitie ar fi fost 0 femeie care ii starnea barbatului ei "interesul dublu, al dragostei ~i cel

72. Cioran, Silogismele amiiriiciunii.


Bucure~ti, Humanitas, 1992, p. 92

Traducere din limba francczfl de Nicolae Barna,

140

medical". Handicap pana la un punct, anemia ei cronica, starile de sla"


biciune ale unui caracter darz, "sanatatea ei enigmatica, enervanta ca
~i ea" devine un mijloc eficient de a-I preocupa pe Caro ~i a-I lega de
ea "prin enigma bolii". Boala devine la un moment dat atu, anlla de
lupta, subterfugiu ~i mijloc de ~antaj sentimental. Fara a fi un caracter
scindat, in fiinta Madonei conlocuiesc cateva euri intre care granitele
palesc, dispar, alcatuind prin amalgamare un personaj pc cat de respingator, pe atat de induio~ator in "tendinta ei spre tragic ce nu i~ai fi Mnuit-o". Animozitatea ~i amorul voluptuos se reimprospateaza neincetat, nu obosesc 0 c1ipa, sunt mereu vii ~i mereu prezente in traiul lor.
Caro, omul ~i medicul nu pot fi separati ~i in menajul sau era "preocu"
pat ~i mai legat de ea prin enigma boalei". Culpabilizarea eroilor, analiza evolutiei relatiilor lor, realizata pc toate planurile, inc1usiv cel social ~i privat, observarea pliurilor la~itatii la nivelul vietii inti me sustin
pagini de verva caustic a, intereseaza ~i ~ocheaza, pentru ca acest cuplu
este viu prin incordarea con~tienta a resorturilor sale. Dinamica menajului lor este studiata sub lupta, ea se bazeaza pc un antagonism tara 0
alternativa pacificatoare. Zbuciumul femeii de a-~i pastra barbatul se
imbina cu neobosita stradanie de a-I propulsa cat mai sus, in lumea medicala ~i politica, "de a-I urca in rang. [...] Era ca ~i cum Madona nu sar fi maritat din amor, ci din ambitie, ca ~i cum ceca ce 0 interesa la
Caro era omul social". Subtilitatea demonstratiei sta chiar in reprezentarea verosimila a mentinerii cuplului in pennanenta stare de tensiune,
care il preface ~i il deterioreaza fatal ~i ireversibil. Conflictul, pe alocuri surd, dar mai mult c1amat, amenintand sa fie injositor, este starea
de fapt stupefianta a menajului Vasiliu. Merita a fi unnarita schimbarea Madonei, survenita in ani, ca element simptomatic ale unci incordari bazate pe calcule meticuloase ~i al supravegherii reciproce in plan
cotidian, tara un alt tel decat subminarea personalitatii celuilalt. "La
timpul acela Madona avea un chip angelic, ceva spiritualizat, 0 expresie de fericire tara amestec. Tot ceea ce de obicei parea nelini~titor in
ea disparea; in contemplarea muta a lui Caro parea a se indeplini fizic
~i suflete~te; era mai umana, toto data cu un mister". Culpabilizarea
protagoni~tilor pentru surparea edificiului casniciei se face alternativ
din perspectiva unui personaj-martor - Nory, dar ~i din cea a naratoru-

III

Ilill

I
'''I
11111

141
',111',1

I"

lui omniscient cu vMit parti pris pentru elementul masculin. Pas cu


pas sunt detectate cauzele, fie ele ~i minore ale faliei care adance~te 1ndepihtarea celor doi. Noua infati~are ~i comportamentul schimbat al femeii este rezultatul ~i nicidecum cauza declinului. In pagini memorabile de ironie caustica, Nory, suplinind naratorul, cu 0 impartialitate relativa, constata discrepanta dintre trecut ~i prezent. ,,Pe loc schimbare! diagnostica Nory. Boala lupta pesemne cu vointa femeii de a ramane frumoasa ~i asprimea sufletului lupta cu dorinta de a dimane tanara; nu invingea inca nici una, totu~i la chip ~i la suflet Madona era
nasprita." Anii ~i boala, la care se adauga forta distructiva a anxietatii,
preschimba
figura elevata a Madonei intr-una banala. Un nemilos
proces Ie este intentat celor doi, intre care s-ar parca ca cxistii 0 complicitate de un tip deosebit; devorandu-se reciproc, se bazeaza fiecare
pe celalalt, e 0 ciudata dependenta, ca de victima ~i caJau, ramane de
vazut cine e victim a ~i cine e calaul, mai mult ca sigur ficcare este ~i
unul ~i alta. "Caro obosit de amor prea mare, obosit de gelozie dar pasionat de sanatatea Madonei", avand in preocuparile sale un interes
dublu, al dragostei ~i cel medical, iar Madona, pisaloaga, i~i mentine
ambitia intacta in slujba carierei barbatului. In rezerva ~i modestia din
trecut a femeii nu se putea ghici parvenitismul ~i egoismul pe care il
vMea in prezent. Instrumentul de observatie al prozatoarei, Nory, "nil
putea rasufla de mirare. Eleganta imbracamintei, a ma~inii, vocea patetica, apoi energia vulgara a vocabularului Madonei 0 uimeau." Vanitoasa ~i maniaca, avara ~i parvenita, urland cuvinte de neimaginat pc
buzele unei femei, Madona lucra neobosit pentru cariera barbatului e.i.
tema mult ~i inexplicabil ocolita in proza scriitoarelor romanc
de dupa Hortensia Papadat-Bengescu, dar fertila ~i abundent analizalii
in creatia ei, este aceea a matemitatii, subiect cu atat mai delic.at, cu cttt
atinge bizarul ~i sensibilul univers feminin in tot ce are el mai delicat,
fragil ~i totu~i extrem de putemic. In acest fel se valorifica noi ~i di
ferite registre ~i posibilitati. Matemitatea la femeile din tetralogin
Hallipa este un mare e~ec. Ele nu sunt apte suflete~te de a fi sau a de
veni mame. Pentru unele dintre ele, venirea pe lume a unei fiinte estl;
un accident nedorit, neplacut ~i regretabil, in vreme ce pentru altele un
plan ambitios din ecuatia diruia pare sa lipseasca insu~i copilu\. Nici

]42

una din eroine nu "a primit eu neintrecuta fericire de la natura acest


har", nu-~i asuma raspunderea ~i nu se achita de misiune cu supraomenesc devotament73. Oricum, copilul nu intare~te legiitura licita sau ilicita a parintilor naturali, pare un element irelevant, chiar de prisos.
Discursul epic dezvaluie la eroinele bengesciene 0 lipsa deechilibru a
elementului afectiv ~i a celui rational, in sensul alterarii sau chiar excluderii ce\ui dintai, ~i fireasca culpabilizare a anafectivelor. Psihoanaliza este prin unnare domeniul predilect ~i obsedant al investigatiei.
Madona, spre exemplu, impovarata de 0 familie numeroasa ~i
saraca, refuza obstinat matemitatea: "Nici un copil! ceruse Madona
[...] Am destui copii, pe fratii mei ~i pe parintii mei", pentru ca ulterior sa dezvolte, dupa opinia ei, 0 "nevroza materna", masca credibila in
dosul careia se ascunde altceva. Devine aproape captivanta minutia cu
care este urmarita etalarea ei de logica ilogica, prin care "nu vrea sa-~i
abdice feminitatea cu nici un chip, subt nici un motiv." Lupta lui Caro
~i a Madonei se salveaza de derizoriu prin ~tiinta de a i se fi atribuit femeii 0 tendinta spre tragic. Dincolo de abundenta detaliilor care incarca inutil textul pe alocuri, privind banalul conflict matrimonial, ramane
marea arta a disimularii femeii, joc subtil de gelozie ~i atatare a geloziei, intr-un recital de mare performanta, apreciat de naratoare, cu 0
gravitate cvasiironidi, subversiva, care dizolva necontenit inveli~ul 0crotitor, mentinand insa ~i prezervand samburele tragic. Luminand zonele obscure ale sufletului, se sugereaza singuratatea ~i tristetea femeii
in efortul de a apela la artificii pentru a-~i camufla boala, amintind de
sfortarea lui Maxentiu de a-~i masca surparea interioara. Acel fanatism
al matemitatii care adance~te conflictul dintre eroi este anna ~i scut.
"El nu vrea copil in casa, pentru mine, pentru starea asta ... Eu vreau un
copil pe orice riscuri, ca sa-l leg. Tocmai din pricina debilitatii mele ...
Caro e insu~i un copil zvapaiat, impresionabil... Intr-o zi ma putea
schimba cu alta ..." Boala ~i arivismul, ca substitut compensator, anxielatea ~i gelozia 0 preschimba pe Madona in contrariul ei. "Tipa, urla,
injura, scoala chiria~ii de sus, vecinii, ulita ... Pronunta vorbe ce nu ti

73. vezi Cecilia Cutescu-Storck, Fresca linei vieli, 1944, p.308, apud Aurora Liiceanu;
Nivalitate $i solidaritate, Se~'ollil XX, nr.7-9 (376-378), 1996, p. 127.

]43

II

le-ai inchipui pe buzele unei femei, apoi plange, plange, pHinge ...
ploaie tara sfar~it." Barbatul ~i femeia sunt antrena~i intr-un joc pedid,
"sminteala in doi". Culpabilizandu-i, barbatul este totu~i absolvit de
jumatate de vina, chiar daca ,,~tia ca e cocheta, curtata, ca prime~te ostentativ galanteria barbatilor ~i nu obiecta; vrea sa creada ca nu e in~elat, ~tia ca lucreaza pentru cariera lui, se credea un erou. Fire~te el n-()
in~ela dinadins, ci din grija pentru sanatatea ei, dar cel putin nu pretindea ca n-o in~eala, explica numai". Este interesant cum comentariul
acesta poate fi atribuit deopotriva lui Nory ~i naratoarei, ceea ce il face
suspect de un parti pris ironic. Aparent necredincioasa, sarcastica, adesea
vulgara, batjocoritoare, con~tienta de eficacitatea armelor sale, actri(f'I
mincinoasa intr-un trup suferind, Jy1adona pare a se conforma intocmai
conditiei pe care i-o impune autoarea, atat de tiranica cu personajele ei.
Duplicitatea ei ~i invaluirea adevarului sunt armele femeii orgolioasl:
care i~i infrunta partenerul, iubit ~i du~man deopotriva. lpocrizia nec(;sara ~i'masca facila sunt, pana la un moment dat, garantii ale succesului ~i 0 amanare a infrangerii, 0 afinllare a inteligentei asupra af~ct(;lor. Arta Madonei in a-~i manevra partenerul este remarcabiIa. Abdicarea ei, inde lung amanata, se suprapune momentului marturisirii adev[\
rului. Jocul odata incheiat, naratoarea redistribuie rolurile - Caro ~i-I
pastreaza, cu fizionomia sufleteasca vizibil alterata, dar Madona ~i-I
asuma pe cel de multa vreme ocolit - acela de bolnav incurabil. Ma
dona ~i-a ascuns persoana, minciuna a devenitrpentru ea 0 a doua natura, 0 minciuna "salutara ~i perversa totodata", menita sa-i ascund:1
infinnitatea, dar in acela~i timp sa-i creeze barbatului ei starea de illcertitudine, conditie esentiala a mentinerii 1egaturii dintre ei. "Enigma
Madonei era dezlegata, sclavia lui Caro asemeni. Nory constata lib(;J'
tate a lui Caro tara placere; interesullui parasea pe Madona probabil
pentru a se stramuta aiurea. - Ce bine a jucat comedia ... De necrezul
ce bine s-a pretacut,ce admirabil a manevrat ca sa nu ghicesc ... A fosl
foarte tare, constata Caro, ca pe un epilog. La drama femeii intinse SlI:,
pe un divan, la forta ei de caracter, la ~iretlicul ei care in~elase pe Caf'()
~i atati altii cu simulari, cu dezmierdari, la arta, dar ~i la lupta ~i aCUl1I
la desperarea ei, insa~i Nory se gandea tara mila ca un comissaiJ'{,
priseur la 0 licitatie savar~ita, iar Caro probabil nu se mai gandea dl'
fel, se simtea liber."

Simulacrul de flirt ~i comportamentul falsificat conferisera aura


de senzational unei pove~ti de dragoste ~i de tradare; comedianta ~i-a
purtat admirabil masca, cu voluptate chiar, ca sa in~ele asupra naturii
bolii, dar ~i pentru a-~i crea 0 alta personalitate, singura capabila sa-I
pastreze langa ea pe barbatul iubit intr-un fel egoist ~i posesiv, dominat ~i pastrat printr-un mister contratacut. "Nary cadea de sus ... De la
o drama erotica, cu amanunte senzationale, se resemna la 0 drama simpia, umana, care era tragica numai pentru Madona". Moralistul din
Nory are un singur moment revelatia realitatii nude ~i privilegiul deta~arii obiective, ca ~i capacitatea de exprimare a propriei sale conceptii,
condescendent ~i protector, des pre natura reala a durerilor ~i despre rapartul inegal care se instaleaza intr-o relatie maritala. "Lui Nory ii
paru ca omul din fata ei era necunoscut, nou ~i mai ales nespus de
crud ... Glasul, fiinta lui pareau liberate, dezlegate de lanturi ... Un om
sanatos care se silea a fi generos cu un infirm ... Un barbat liberat de
umilinta totu~i acceptata, a infidelitatii ... Un dispret poate pentru cea
care nu-I mai putea in~ela ... Nu degeaba NorY ezitase inainte a-i
spune. Simtea acum 0 solidaritate de sex, i se parea ca marturisirea tacuta demonetiza intregul univers feminin, pe care totdeauna il intruchipase in Madona ..."
lata, exprimata tran~ant ~i totu~i mascat, prin intermediul lui
Nory, 0 solidaritate de sex abia ghicita, abil disimulata sub aparentele
asprimii ~i tiraniei nemiloase fata de personajele feminine din ciclul
Hallipa. De altfel, 0 lectura atenta a operei, dar ~i a scrierilor nonfictionale, confirma presupozitia proiectarii scriitoarei in caracterele create; nu a rezistat nici ea tentatiei de a se regasi in virtutile ~i viciile morale, in sinceritatea ~i ascunderea lor. Prin ele scriitoarea poarta ma~ti
pentru a-~i ascunde identitatea, dar ~i pentru a ~i-o revela in nebanuite
ipostaze. Mizand pe personaje cu luciditate, optiunea ei s-a dovedit
fertila.
In viziunea scepticei Hortensia Papadat-Bengescu, iubirea ~i casataria intemeiate pe sentiment par a fi 0 utopie, observatie justificata
de cuplurile incremenite in ura ~i dispret; toata pal eta de resentimente
o descopera reflectand indeosebi asupra neputintei de a concilia cele
doua elemente componente. Umilinta se conjuga cu dorinta de stapanire, iar "torturile geloziei - cum ar spune Nicolae Balota - sunt cele

144

145
;11

I,

:11

ale vointei de putere mortificate nu ale unui libido frustrat",74 acolo


un de este cazul.
Lesne de deslu~it, pana la ultimele ei intricatii, mizantropia autoarei, cum va fi existand, alcatuie~te 0 retea in care se cuprind fapte
suflete~ti ~i persomije, care prin mijlocirea un or situatii concrete din existenta lor interioara ilustreaza portretul imediat. Zidul neiubirii pentru oamenii ei pare sa-l fisureze Dia Baldovin, uri tip de feminitate
care, prin perfectiunea cu care 0 investe~te sora ei de mana stanga,
Nory, poate friza monotonia. Poatetoacmai din cauza instabilitatii ei
epice este imposibila sau oricum amanata povestea ei de iubire cu doctorul Caro, 0 iubire mai mult imaginata, proiectata intr-un alt cerc de
viata, decat una valabila, realizabila ~i implinita. Se remarca simpatia
implicita a autoarei pentru Dia, dublul ei, sau poate 0 proiectie asupra
unei ipostaze visate, dar niciodata implinite, ~i cea explicita pentru
doctor, marturisita Tara echivoc intr-un text extrafictional: este yorba
de u~oara "intoxicatie sentimentala" pentru Caro: "Probabil pc cale de
contaminare - viata e plina de microbi - m-am apropiat prea mult de
cele doua femei care-l iubesc ~i pe care Ie iube~te: Dia ~i Madona. Mi-a
trebuit un efort ~i 0 pauza, pentru a ie~i din aceasta sfera de influenta.
Totu~i, e intaia oara cand am un sentiment personal pentru unul din
personajele pe care mi Ie aduce inchipuirea cu puterea celei mai vii realitati"75. Devine dezirabila dar improbabila iubirea dintre un Caro
"care-~i pastra fantezia, capriciul, seductia ~i personalitatea in' amoruriIe clandestine" ~i 0 Dia "obiect de arta", "doamna visurilor sale",
cum 0 numea cunoscutarul fin, un expert aproape. Neindoielnic, romanciera nu are condei pentru intalnirile fericite, sarcasmul ~i luciditatea mai ales ii sunt opreli~ti imaginatiei benigne.
Un studiu psihocritic al creatiei bengesciene ar putea dezvalui
imprejurarea ca personajele ei feminine, aflate la poli opu~i de moralitate ~i temperament, deriva dintr-o dubla. ~i contradictorie atitudine a

Fresca unei vieli, 1944,p.308,apudAuroraLiiceanu,


74.veziCeciliaCulescu-Storck,
Rivalitate ~i solidaritate, Secolul AX, nr.7-9(376-378),
1996,p. 127
75. 0 convorbire cu Doamna Hortensia Papadat-Bengescu, Lumea romaneasca, an II.
nr.492,12oct.l938,p.6,in Romanul romanesc ill illterviuri, p.657

146

sa, puritana ~i refulat libertina, cu preponderenta celei dintai. Dia, exemplu de puritanism, ii este utila in masura in care, devenita ecoullui
Mado, este oglinda trecutului lui Nory. Dia esteun posibilproiect, frumos ~i concentrand in sine esenta feminitatii, dar numai un proiect, a~
partinand unui alt roman; ramane pentru Riidiicirii un element revelator al unei interioritati reprimate, cea a lui Nory. Dovada peremptorie
a acestei asertiuni este doctorul Caro, viu in mariajul lui cu Madona
sau in amintirile tineretii lui Nory, chiar in intalnirile lor fortuite, dar imaginea sa e aIta ~i personalitatea lui contrazisain vecinatatea Diei.
Oricum este una din rarele ocazii cand romanciera se derobeaza de rolul ei esential ~i i~i creeaza un "personaj" pe care 11 investe$te cu atri~
butele proprii: inteligenta artistica ~i intuitie feminina. Dia este imperios necesara pentru a fi compus ~i recompus, caintr-un joc de puzzle
personalitatea unei fiinte extrem de vii ~i de convirigatoare, descoperirea identitatii ~i dezvaluirea esentei umane a lui Nory Baldovin, in
absenta careia fraza lanceze~te ~i epicul treneaza. Ca personaj in Riidiicini, Nory este factorul surpriza, dobandind impresia de singularitate, ea nu poate fi inlocuita.
Vulnerabilitate ~i forta, sarcasmele dar ~i autosarcasmele, curajul asumarii slabiciunii sinelui, tristetea ~i dezinvoltura marturisirii
compun contrastele atitudinii lui Nory. "Roaba din amor" Cornelia, tiitoarea ~i abia in final nevasta boierului Dinu Baldovin ingaduie pagini
adevarate ~i bine scrise despre incredibila absenta a vreunui sentiment
de culpabilitate. Ea este inca una dintre mamele rele a caror dezordine interioara, frizand grotescul ~i monstruosul, fac din omenesc, din firea umana, 0 sursa inepuizabila pentru inventivitatea narativa. Limita dintre
posibil ~i imposibil este adesea incalcata in cuplul pe care Cornelia 11
alcatuie~te cu "boiera~ul ei", pare 0 "lume ie~ita din tatani", din "albia
ratiunii", incalcand flagrant cele mai elementare legi morale. Rudenia
lui Nory cu con ita 0 refuzase totdeauna toata fiinta ei ~i acum 0 groapa
marea prapastia dintre ele. In legatura oficializaHi tarziu cu boierul
Dinu, Cornelia apartine mediocritatii lipsite de patetism, categoriei
mic-burgheze de tiitoare, incapabila decat de 0 pasiune oarecare pentru iubitul ei, avand 0 vaga con~tiinta a pacatului, repede umbrita de
traiul confortabilintr-o relatie careia discretia ii confera 0 unda de de-

147

III

centa. Obi~;muitaa trai in dependenta, ,,la$a cu moartea ca $i cu viata",


disparitia boierului "ucisese totul in ea". Se produce 0 staramare
nea~teptataa obi~nuintelor comoditatii caldute $i 0 redimensionare a
personajului prin amadiciunile experientei tomnatice: "Aruncase intrun sertar paIaria cu flori, vulpea de gat, pantofii de lac; purta pantofi
de pasH! $i legase peste rochia alba $ortul cu patretele alb cu negru, $ortul de bucatarie: abdicase. Fusese cucoana, dar nu mai era, tara el nu
mai vrea, nici nu mai $tia sa fie ... 0 rautate ardea in ea ascunsa, nu mai
iubea nici oamenii,nici pe Dumnezeu, tuturor Ie pluta pica." Consecventa perspectivei, dinspre interior, este de remarcat $i in spinoasa relatie a sexelor opuse, coexistand in cupluri $i este meritu\ scriitoarei rezistenta la cli$eu. Totu$i, autenticitatea/autenticizarea
se obtin prin
doua incercari la care i$i supune scriitoarea personaje\e - boala $i
moartea. Observatia ascutita $i limbajul adecvat acesteia ii permit scrierea un or pagini de mare realism $i forta.

PATOLOGIE ~I NORMALITATE

anumita ostentatie a maladivului $i morbidului au condus


spre concluzii nu tocmai favorabile $i flatante despre romanciera, care,
in apararea sa, afirma: "Cred ca in scrisul meu boala apare ca $i in viata
prin drepturi egale, de$i nedorite. E rar lucru sa prive$ti traiul oamenilor tara a intalni boala, fie ca un accident, fie ca 0 predispozitie, fie ca
o tara.
Boala e compromisul firesc dintre viata $i moarte, lupta, cu peripetii diverse, intre cele doua puteri egale, semnalizarea caducitatii.
Mi-a venit sub condei nepremeditat, inerent $1,daca a$a cum just observati, se intalne$te mai des ca sub condeiul altor scriitori, ma intreb
oare cum ceilalti n-o intalnesc tot a$a de des, sau daca nu cumva ei 0
ocolesc voit. [...] Marturisesc ca am pentru boala $i bolnavi 0 dubla curiozitate: de infirmiera $i de medic - ca sa zicem a$a, caci nu citesc tratate medicale, cum nu citesc nici tratate de psihologie, n-a$ avea rabdareo Am insa rabdarea $i pasiunea propriei investigatii, 0 egala curiozitate pentru resorturile fizice ca $i pentru cele psihice $i poate un ochi
medical, cum exista unul pictural $i ureche muzicala.
Totu$i boala $i bolnavul nu au fost inca niciodata insu~i subiectul vreunei lucrari ale mele, ci numai incidente, dar socotite ca val a-

;t

148

149