You are on page 1of 8

Structura ONU – Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite

Autorii Cartei ONU au rezervat Consiliului de Securitate un loc aparte în sistemul
instituţional al organizaţiei, ca organ cu compunere restrânsă, investit cu răspunderea
principală în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale (art. 24) Pentru realizarea
acestei răspunderi, Carta conferă Consiliului de Securitate puteri speciale de decizie şi de
acţiune în prevenirea şi rezolvarea conflictelor internaţionale, iar statele membre ONU
„acceptă să execute hotărârile Consiliului de Securitate”, luate în conformitate cu
dispoziţiile Cartei (art.25).Poziţia şi rolul deosebit rezervate acestui organ în structura
organizaţiei mondiale sunt relevate de compunerea acestuia, funcţionarea, sistemul
decizional şi competenţele ce le exercită. Destinat să facă faţă, prin „acţiuni rapide şi
eficace”, unor situaţii conflictuale, alcătuirea acestui organ, în viziunea fondatorilor ONU
trebuia să răspundă unei duble cerinţe: pe de o parte, să se limiteze la un număr restrâns
de membri, iar pe de altă parte, să aibă în compunerea sa, obligatoriu şi permanent,
marile puteri aliate în cel de-al doilea război mondial, cooperarea acestora fiind
considerată o principală garanţie a menţinerii păcii şi securităţii în perioada postbelică. Ca
atare, conform Cartei, Consiliul de Securitate cuprinde două categorii de membrii:
permanenţi şi nepermanenţi. Iniţial, Consiliul cuprindea unsprezece membri: cinci membri
permanenţi, numiţi prin Cartă – Republica China, Franţa, Uniunea Republicilor Sovietice
Socialiste, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, Statele Unite ale Americii – şi
şase membri nepermanenţi. Ca urmare a unui amendament adus Cartei în 1963 (intrat în
vigoare la sfârşitul anului 1965), numărul membrilor nepermanenţi a fost sporit la zece ,
Consiliul fiind compus, după 1965, din cincisprezece membri. Competenţele Consiliului de
Securitate a Naţiunilor Unite sunt exprimate în temeiul art. 24 al Cartei, care conferă
acestuia răspunderea principală în menţinerea păcii şi securităţii internaţionale,
competenţele în cauză urmărind prevenirea izbucnirii unor conflicte, intervenţia, dacă este
cazul, pentru a le pune capăt şi, în general, dezamorsarea crizelor internaţionale. În acest
cadru, atribuţiile Consiliului sunt grupate, de Carta ONU, în trei capitole distincte: Capitolul
VI – atribuţii în soluţionarea în soluţionarea paşnică a diferendelor internaţionale; Capitolul
VII – atribuţii în cazul unor „ameninţări împotriva păcii”, „încălcări ale păcii” şi „acte de
opresiune”, care impun măsuri de constrângere, fără folosirea forţei urmate, dacă este
cazul, de folosirea acesteia; Capitolul VIII – atribuţii în raporturile dintre ONU şi organizaţii
ori acorduri regionale, având ca obiect menţinerea păcii şi securităţii într-o anumită zonă
geografică. În domeniul soluţionării paşnice a diferendelor, Consiliul poate: să invite părţile
la un diferend să îl soluţioneze printr-unul din mijloacele menţionate la art. 33 („tratative,
anchetă, mediere, conciliere, arbitraj, pe cale judiciară, prin recurgere la organisme sau
acorduri regionale, ori prin alte mijloace paşnice, la alegerea părţilor”); să dispună o
anchetă asupra unui diferend sau a unei situaţii, care ar putea duce la fricţiuni
internaţionale sau ar putea da naştere unui diferend; concluziile anchetei, întreprinsă de
un organ subsidiar al Consiliului, de o comisie formată din reprezentanţi ai statelor ori
personalităţi independente, constituie o primă etapă în stabilirea poziţiei Consiliului asupra
diferendului a cărui natură urmează să o determine;să recomande părţilor la diferend,
procedura sau metoda de soluţionare, tinând seama de natura diferendului, ori, la cererea
acestora, să le recomande soluţii concrete; În cazurile în care Consiliul constată existenţa
unor situaţii calificate drept ameninţare împotriva păcii, încălcare a păcii sau act de
agresiune, Consiliul de Securitate al ONU, în temeiul Cartei, este autorizat să adopte
rezoluţii cu valoare obligatorie, prin care dispune măsuri, mergând uneori până la
utilizarea forţei armate.

Regatul Țărilor de Jos. ONU și agențiile sale au imunitate în fața legilor din țările în care își desfășoară activitatea. Când Adunarea Generală votează pe diferite teme. și decizii bugetare. care își desfășoară activitatea aproape independent față de Națiunile Unite” (Linda Fasulo). Deciziile Consiliului sunt cunoscute ca rezoluțiile Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite. iar alte agenții își au sediile în Biroul Națiunilor Unite de la Geneva . În baza Convenției legată de privilegii și imunități a Națiunilor Unite.responsabil pentru determinarea acreditării fiecărui reprezentat al unei țări din ONU Primul Comitet (Dezarmare și Securitate Internațională) Al Doilea Comitet (Economic și Financiar) Al Treilea Comitet (Social. rezoluțiile nu depind de membri. Umanitar și Cultural) Al Patrulea Comitet (Special Politic și Decolonizare) Al Cincilea Comitet (Administrativ și Bugetar) Al Șaselea Comitet (Legal). programe. Biroul Națiunilor Unite de la Viena și Biroul Națiunilor Unite de la Nairobi .Prima sesiune a fost convocată pe 10 ianuarie 1946 în Methodist Central Hall Westminster din Londra. Compusă din toate statele membre a Națiunilor Unite. Secretariatul Națiunilor Unite. informații. Fiecare reprezentat al unei țări are un vot. Curtea internațională de justiție. și-a încetat activitatea în 1994. Consiliul de Tutelă. Exemple de întrebări importante includ recomandații privind pacea și securitatea. acestea fiind discutate de Consiliul de Securitate. dar se pot efectua și adunări de urgență. instituții de cercetare și educație. Consiliul de Securitate al ONU și Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite. De asemenea. și de 21 de vicepreședinți. Stabilită în 1945 de Carta ONU. Adunarea Generală este principala adunare deliberativă a Națiunilor Unite. atunci când Palau a devenit stat independent. Adunarea Generală. Alte întrebări sunt decise prin majoritatea voturilor. vicepreședintele și șefii comitetelor adunării Comitetul Acreditar . Consiliul de Securitate Consiliul de Securitate este însărcinat cu menținerea păcii și securității în state. Aceasta este principalul organ judiciar al ONU. preia și efectuează sarcini de la Consiliul de Securitate. admiterea. exceptând cele legate de pace și securitate. Alături de cele șase entități principale se regăsește „o colecție extraordinară de entități și organizații. două treimi dintre votanți și voturi sunt necesare. și facilități necesare entităților Națiunilor Unite pentru ședințele lor. . Olanda. și de la alte entități ONU Curtea Internațională de Justiție Curtea Internațională de Justiție (CIJ) se află în Haga. Consiliul Economic și Social. Adunarea este condusă de un președinte. fonduri etc. În timp ce alte organe ale Națiunilor Unite pot face doar „recomandări” statelor membre. adunarea se întâlnește în sesiuni regulate în fiecare an. ales dintre statele membre printr-o bază regională rotativă. O a șasea entitate. incluzând reprezentanți a 54 de țări. selecția membrilor unei entități.un comitet supraveghetor constând în președintele. asistat de o echipă internațională de funcționari civili din întreaga lume. sub termenii Articolului Cartei 25. Consiliul de Securitate are puterea să ia decizii obligatorii pe care statele membre au înțeles să le accepte. Secretariatul Secretariatul ONU este condus de către Secretarul General. suspendarea sau expulsia unor membri. Adunarea poate face orice recomandări pe orice temă pentru ONU.Structura Organizația Națiunilor Unite este compusă din cinci entități: Adunarea Generală a Națiunilor Unite. unele dintre ele chiar mai vechi decât organizația mamă. Această colecție include agenții specializate. Patru dintre cele cinci entități au sediul în New York. Propuneri pentru rezoluții pot fi acordate Adunării Generale de 8 comitete: Comitetul General . În afară de aprobarea problemelor bugetare. menținând astfel imparțialitatea Națiunilor Unite legată de țările gazdă și statele membre. Acesta asigură studii. Curtea internațională de justiție se află în Haga.

s-a constituit o comisie. Wilson. Carta ONU menţionează în preambulul său trei finalităţi : respectul drepturilor funadamentale ale persoanei umane. a cărei conducere a revenit preşedintelui SUA. Cele mai importante ţeluri ale Societăţii Naţiunilor sunt legate de promovarea păcii şi prevenirea războiului. a fost aprobat în unanimitate şi a intrat în vigoare la 10 ianuarie 1920. respectul dreptului internaţional şi al dreptăţii de promovare a progresului social general într-un climat de libertate. În afara scopului fundamental. ECOSOC a fost uneori criticat ca fiind nenecesar sau instabil. ca succesorul Permanentei Curți Internaționale de Justiție. Impulsul pentru crearea unei organizaţii cu vocaţie universală a fost dat însă de dorinţa statelor de a coopera pentru a preveni repetarea primului război mondial. Organizaţia Naţiunilor Unite (organizaţie politică universală) este cea mai importantă organizaţie internaţională din lume. care sunt aleși de Adunarea Generală timp de trei ani. În 1915 ia fiinţă în SUA. Proiectul final al acestui document. ocolirea foametei și malnutriției (prin PAM). Consiliul Economic și Social Consiliul Economic și Social (ECOSOC) asistă Adunarea Generală în promovarea cooperării și dezvoltării economice și sociale globale. Banca Mondială. respectarea drepturilor omului. ţinute în ultima parte a secolului XIX-lea şi prima parte a secolului XX. Unele dintre cele mai bine cunoscute agenții sunt Agenția Internațională pentru Energie Atomică. organizaţie privată ale cărei principale idei. la Philadelphia. Avându-și mandatul extins de coordonare a mai multor agenții. se regăsesc în vestitele sale „14 puncte”. UNESCO (Organizația Națiunilor Unite pentru Educație. W. cu sarcina elaborării actului constituiv al Ligii. poate fi identificată în seria de conferinţe diplomatice internaţionale. La o săptămână după deschiderea Conferinţei de pace de la Paris (18 ianuarie 1919). Carta ONU a fost un substitut al unui tratat general de pace. Agenții specializate Carta Organizației Națiunilor Unite stipulează că fiecare organ primar a ONU poate stabili variate agenții specializate pentru a-și îndeplini datoriile. ONU efectuează majoritatea acțiunilor umanitare prin aceste agenții. Obiectivul – menţinerea păcii şi a securităţii internaţionale. ținută în New York sau Geneva. și protecția oamenilor vulnerabili sau strămutați (prin Marele Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați . de a institui un nou sistem de securitate colectivă. are 193 de state membre. ca parte integrantă a Tratatului de pace. ECOSOC are 54 de membri. Societatea Naţiunilor. după Al Doilea Război Mondial. CIJ este compusă din 15 judecători care dețin funcția pentru 9 ani și sunt numiți de Adunarea Generală. ONU are misiunea de a asigura pacea mondială. și Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Știință și Cultură). Expresia „Naţiunile Unite” aparţine . Organizația pentru Alimentație și Agricultură. Fondată în 1945. Exemplele includ programe de vaccinare mondiale (prin OMS). fiecare judecător în funcție trebuie să fie de naționalitate diferită. Liga pentru impunerea păcii. funcțiile ECOSOC includ strângerea de informații. sfătuirea statelor membre și propunerea de recomandări. Sediul central al organizaţiei este situat în New York. Președintele este ales pentru un an din puterile mici sau medii reprezentate de ECOSOC. cooperarea internaţională şi respectarea dreptului internaţional.Curtea a fost pusă în funcțiune în 1946. Consiliul are o ședință anuală în iulie. Cel de-al Doilea Război Mondial nu a avut ca rezultat un tratat de pace general. cauza a fost nivelul scăzut de slidaritate între aliaţi. privind organizarea păcii la sfârşitul războiului. care să faciliteze colaborarea dintre state în scopul menţinerii păcii. acceptate de preşedintele Woodrow Wilson. denumit Pactul Societăţii Naţiunilor.MCNUR). Văzut separat față de entitățile pe care le coordonează. precursoarea ONU – Scurt istoric şi descriere Ideea constituirii unei organizaţii internaţionale.

N.U.U.. După cum enunţă prima propoziţie a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului. Carta subliniază.) prin măsuri colective pentru prevenirea şi înlăturarea ameninţărilor împotriva păcii şi prin reprimarea actelor de agresiune sau a altor încălcări ale păcii. respectarea drepturilor omului şi a demnităţii umane reprezintă „fundamentul libertăii. după menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. După 1948. Carta stabileşte un set de principii în baza cărora vor acţiona. au fost consacrate elaborării Cartei ONU. proclamată şi adoptată de Adunarea Generală a O. realizarea cooperării internaţionale în domeniul economic şi social. cu participarea reprezentanţilor a 50 de state. şi-a început lucrările la 25 aprilie 1945. cât şi statele membre. prin mijloace paşnice şi în conformitate cu principiile justiţiei şi dreptului internaţional. justiţiei şi păcii în lume” şi a fost proclamată ca un „ideal comun spre care trebuie să tindă toate popoarele şi naţiunile” în ceea ce priveşte respectul faţă . Potrivit Cartei. ci reprezintă o organizaţie de state suverane. atât Organizaţia. limbă sau religie. Roosevelt. şi a fost folosită pentru prima dată în „Declaraţia Naţiunilor Unite” din ianuarie 1942. sex. ca şi în cazul menţinerii păcii şi securităţii globale. prin care reprezentanţii a 26 de naţiuni angajau guvernele lor să continue lupta împotriva Puterilor Axei. Primul şi cel mai important dintre acestea este menţinerea păcii şi securităţii internaţionale.N. principalele responsabilităţi pentru promovarea drepturilor omului sunt încredinţate Adunării Generale şi Consiliului Economic şi Social.preşedintelui Statelor Unite ale Americii. a adoptat în acest domeniu peste 60 de convenţii şi declaraţii prin care s-a avut în vedere şi instituirea unor mecanisme specifice de protecţie a acestor drepturi. ca scop al Organizaţiei. Scopul si sarcinile ONU Scopurile pentru care a fost creată Organizaţia Naţiunilor Unite şi pentru realizarea cărora acţionează statele membre şi organizaţia ca atare sunt înscrise în primul articol al Cartei. consfiinţit în articolul 1 al Cartei. Ideea creării Organizaţiei Naţiunilor Unite este lansată de miniştrii de externe ai SUA (Cordell Hull). atât în ceea ce priveşte entităţile sale – state suverane – cât şi domeniile în care se implică. Un alt obiectiv al ONU constă în dezvoltarea de relaţii prieteneşti între naţiuni. b. Declaratia Universala a Drepturilor Omului Declaraţia Universală a Drepturilor Omului. care au durat două luni. funcţionând ca „un centru în care să se armonizeze eforturile naţiunilor prin atingerea unor scopuri şi obiective comune” . scopul său principal fiind menţinerea păcii şi securităţii internaţionale. Organizaţia Naţiunilor Unite poate fi definită ca o organizaţie cu vocaţie universală. Franklin D. este realizarea cooperării internaţionale pentru promovarea şi încurajarea respectării drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi. a cărei denumire oficială a fost „Conferinţa Naţiunilor Unite privind Organizaţia Internaţională”. ONU nu este o organizaţie supranaţională.) prin aplanarea şi soluţionarea diferendelor sau a situaţiilor cu caracter internaţional care pot duce la o încălcare a păcii. în sarcina cărora cade realizarea acestui obiectiv. este primul document cu vocaţie universală în acest domeniu şi stabileşte o concepţie unitară a comunităţii internaţionale despre drepturile şi libertăţile omului. Aliniatul întâi al aceluiaşi articol indică şi căile utilizării acestui obiectiv: a. la 10 decembrie 1948. Un al treilea obiectiv al ONU. Adunarea Generală a O. nu are competenţele unui guvern mondial. URSS (V. Molotov) şi Marii Britanii (Anthony Eden) şi ambasadorului Chinei în Uniunea Sovietică (Fao Ping-Sheung). În al doilea rând. Carta conţine prevederi precise privind atribuţiile organelor sau organizaţiilor din sistemul său. pentru înfăptuirea scopurilor consacrate. fără deosebire de rasă. Pentru atingerea acestui obiectiv. deschizând calea spre un sistem de protecţie internaţională a drepturilor omului. M. Lucrările Conferinţei. În termeni generali. Conferinţa de la San Francisco.

de drepturile omului. Toti oamenii au dreptul la o protectie egala impotriva oricarei discriminari care ar viola prezenta Declaratie si impotriva oricarei provocari la o asemenea discriminare. religie. Articolul 4 Nimeni nu va fi tinut in sclavie . In afara de aceasta. la revolta impotriva tiraniei si asupririi. inumane sau degradante. atit in sinul popoarelor statelor membre. Considerind ca este esential a se incuraja dezvoltarea relatiilor prietenesti intre natiuni.Articolul 8 Orice persoana are dreptul la satisfactia efectiva din partea instantelor juridice nationale competente impotriva actelor care violeaza drepturile fundamentale ce-i sint recunoscute prin constitutie sau lege. fie asupra temeiniciei oricarei acuzari in materie penala indreptata impotriva sa. la libertate si la securitatea persoanei sale. detinut sau exilat in mod arbitrar. ca ideal comun spre care trebuie sa tinda toate popoarele si toate natiunile. dreptul la o egala protectie a legii. Preambul Considerind ca recunoasterea demnitatii inerente tuturor membrilor familiei umane si a drepturilor lor egale si inalienabile constituie fundamentul libertatii. sub tutela.civile. fara nici o deosebire. limba. Considerind ca statele membre s-au angajat sa promoveze in colaborare cu Organizatia Natiunilor Unite respectul universal si efectiv fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. dreptatii si pacii in lume. Articolul 5 Nimeni nu va fi supus torturii. sex. sclavajul si comertul cu sclavi sint interzise sub toate formele lor. Articolul 2 Fiecare om se poate prevala de toate drepturile si libertatile proclamate in prezenta Declaratie fara nici un fel de deosebire ca. Considerind ca ignorarea si dispretuirea drepturilor omului au dus la acte de barbarie care revolta constiinta omenirii si ca faurirea unei lumi in care fiintele umane se vor bucura de libertatea cuvintului si a convingerilor si vor fi eliberate de teama si mizerie a fost proclamata drept cea mai inalta aspiratie a oamenilor. Articolul 9 Nimeni nu trebuie sa fie arestat. de ordin national si international. deosebirea de rasa. ca prin invatatura si educatie sa dezvolte respectul pentru aceste drepturi si libertati si sa asigure prin masuri progresive. nici in servitute. politice. Articolul 10 Orice persoana are dreptul in deplina egalitate de a fi audiata in mod echitabil si public de catre un tribunal independent si impartial care va hotari fie asupra drepturilor si obligatiilor sale. Articolul 1 Toate fiintele umane se nasc libere si egale in demnitate si in drepturi. avere. culturale şi sociale – la care oamenii de pretutindeni sunt îndreptăţiţi. Articolul . nici la pedepse sau tratamente crude. recunoasterea si aplicarea lor universala si efectiva. pentru ca toate persoanele si toate organele societatii sa se straduiasca. de origine nationala sau sociala. opinie politica sau orice alta opinie. nastere sau orice alte imprejurari. Articolul 7Toti oamenii sint egali in fata legii si au. Considerind ca in Carta popoarele Organizatiei Natiunilor Unite au proclamat din nou credinta lor in drepturile fundamentale ale omului. avind aceasta Declaratie permanent in minte. de pilda. nu se va face nici o deosebire dupa statutul politic. cit si al celor din teritoriile aflate sub jurisdictia lor. neautonome sau supuse vreunei alte limitari a suveranitate. Ele inzestrate cu ratiune si constiinta si trebuie sa se comporte unii fata de altele in spiritul fraternitatii. precum si respectarea lor universala si efectiva. Ea face referire la numeroase drepturi . ecomomice. juridic sau international al tarii sau al teritoriului de care tine o persoana. Considerind ca este esential ca drepturile omului sa fie ocrotite de autoritatea legii pentru ca omul sa nu fie silit sa recurga. ca solutie extrema. Articolul 3 Orice fiinta umana are dreptul la viata. ADUNEAREA GENERALA proclama prezenta DECLARATIE UNIVERSALA A DREPTURILOR OMULUI. culoare. drepturi egale pentru barbati si femei si ca au hotarit sa favorizeze progresul social si imbunatatirea conditiilor de viata in cadrul unei libertati mai mari. in demnitatea si in valoarea persoanei umane. Considerind ca o conceptie comuna despre aceste drepturi si libertati este de cea mai mare importanta pentru realizarea deplina a acestui angajament. Articolul 6 Fiecare om are dreptul sa i se recunoasca pretutindeni personalitatea juridica. fie ca aceasta tara sau teritoriu sint independente.

sociale si culturale indispensabile pentru demnitatea sa si libera dezvoltare a personalitatii sale. cit si in asociatie cu altii. cit si familiei sale. Orice persoana are dreptul la protectia legii impotriva unor asemenea imixtiuni sau atingeri. sa obtina realizarea drepturilor economice. De asemenea. acest drept include libertatea de a-si schimba religia sau convingerea. atit singura. nationalitatea sau religia. Acest drept nu poate fi invocat in caz de urmarire ce rezulta in mod real dintr-o crima de drept comun sau din actiuni contrare scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite. au dreptul la salariu egal pentru munca egala. Articolul 15 Orice persoana are dreptul la o cetatenie. Articolul 20 Orice persoana are dreptul la libertatea de intrunire si de asociere pasnica. Ei au drepturi egale la contractarea casatoriei. Orice persoana are dreptul de a intemeia sindicate si de a . Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de proprietatea sa. precum si la ocrotirea impotriva somajului. egal si exprimat prin vot secret sau urmind o procedura echivalenta care sa asigure libertatea votului. aceasta vointa trebuie sa fie exprimata prin alegeri nefalsificate. Vointa poporului trebuie sa constituie baza puterii de stat. si de reveni in tara sa. nici la atingeri aduse onoarei si reputatiei sale. la libera alegere a muncii sale. tinindu-se seama de organizarea si resursele fiecarei tari. Articolul 14 In caz de persecutie. inclusiv a sa. Orice om care munceste are dreptul la o retribuire echitabila si satisfacatoare care sa-i asigure atit lui. prin invatatura. prin alte mijloace de protectie sociala. in familia sa. precum si libertatea de a-si manifesta religia sau convingerea. cult si indeplinirea riturilor. fie prin reprezentanti liber alesi. Familia constituie elementul natural si fundamental al societatii si are dreptul la ocrotire din partea societatii si a statului. la conditii echitabile si satisfacatoare de munca. fara nici o discriminare. Articolul 17 Orice persoana are dreptul la proprietate. in momentul cind au fost comise. practici religioase. ea este indreptatita ca prin efortul national si colaborarea internationala. in calitatea sa de membru al societatii. un act cu caracter penal conform dreptului international sau national. Nimeni nu poate fi lipsit in mod arbitrar de cetatenia sa sau de dreptul de a-si schimba cetatenia. Articolul 18 Orice om are dreptul la libertatea gindirii. are dreptul la securitatea sociala. in decursul casatoriei si la desfacerea ei. de a primi si de a raspindi informatii si idei prin orice mijloace si independent de frontierele de stat. Articolul 22 Orice persoana. Nimeni nu va fi condamnat pentru actiuni sau omisiuni care nui constituiau. Articolul 16 Cu incepere de la implinirea virstei legale.11 Orice persoana acuzata de comiterea unui act cu caracter penal are dreptul sa fie presupusa nevinovata pina cind vinovatia sa va fi stabilita in mod legal in cursul unui proces public in care i-au fost asigurate toate garantiile necesare apararii sale. Orice persoana are dreptul de acces egal la functiile publice din tara sa. singur sau impreuna cu altii. Orice persoana are dreptul de a parasi orice tara. care sa aiba loc in mod periodic prin sufragiu universal. cit si privat. fara nici o restrictie in ce priveste rasa.Articolul 23 Orice persoana are dreptul la munca. au dreptul de a se casatori si de a intemeia o familie. in domiciliul lui sau in corespondenta sa. precum si libertatea de a cauta. Articolul 21 Orice persoana are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale tarii sale. orice persoana are dreptul de a cauta azil si de a beneficia de azil in alte tari. Casatoria nu poate fi incheiata decit cu consimtamintul liber si deplin al viiitorilor soti. Articolul 13 Orice persoana are dreptul de a circula in mod liber si de a-si alege resedinta in interiorul granitelor unui stat. Nimeni nu poate fi silit sa faca parte dintr-o asociatie. acest drept include libertatea de a avea opinii fara imixtiune din afara. nu se va aplica nici o pedeapsa mai grea decit aceea care era aplicabila in momentul cind a fost savirsit actul cu caracter penal. atit in mod public. Toti oamenii. o existenta conforma cu demnitatea umana si completata. fie direct. de constiinta si religie. Articolul 12 Nimeni nu va fi supus la imixtiuni arbitrare in viata sa personala. la nevoie. barbatul si femeia. Articolul 19 Orice om are dreptul la libertatea opiniilor si exprimarii.

impactul determinant al măsurilor sovietice de supracolectare de produse alimentare. Mama si copilul au dreptul la ajutor si ocrotire deosebite. Fiecare om are dreptul la ocrotirea intereselor morale si materiale care decurg din orice lucrare stiintifica. precum si dezvoltarea activitatii Organizatiei Natiunilor Unite pentru mentirenea pacii. exclusiv in scopul de a asigura cuvenita recunoastere si respectare a drepturilor si libertatilor altora si ca sa fie satisfacute justele cerinte ale moralei. Comisarii au măturat în toamna anului 1946 toate produsele alimentare din podurile și hambarele cetățenilor. el are dreptul la asigurare in caz de somaj. Invatamintul tehnic si profesional trebuie sa fie la indemina tuturor. Articolul 29 Orice persoana are indatoriri fata de colectivitate. deoarece numai in cadrul acesteia este posibila dezvoltarea libera si deplina a personalitatii sale. care puteau fi utilizate în alimentație) de la populația rurală. de a se bucura de arte si de a participa la progresul stiintific si la binefacerile lui. a dus la epuizarea oricărei surse de existență . Articolul 26 Orice persoana are dreptul la invatatura. boala. Conducerea URSS considera că respectivele măsuri nu sunt îndeajuns de stricte. precum si serviciile sociale necesare.se afilia la sindicate pentru apararea intereselelor sale . locuinta. toleranta. cuprinzind hrana. iar invatamintul superior trebuie sa fie de asemenea egal. inclusiv la o limitare rezonabila a zilei de munca si la concedii periodice platite. prietenia intre toate popoarele si toate grupurile rasiale sau religioase. grupare sau persoana dreptul de a se deda la vreo activitate sau de a savirsi vreun act indreptat spre desfiintarea unor drepturi sau libertati enuntate in prezenta Declaratie. invaliditate. Articolul 25 Orice om are dreptul la un nivel de trai care sa-i asigure sanatatea si bunastarea lui si familiei sale. Invatamintul trebuie sa fie gratuit. imbracamintea. Articolul 27Orice persoana are dreptul de a lua parte in mod liber la viata culturala a colectivitatii. astfel . Invatamintul elementar trebuie sa fie obligatoriu. Situația a fost și mai grea în partea de sud. fiecare om nu este supus decit numai ingradirilor stabilite prin lege. in urma unor imprejurari independente de vointa sa. seceta. ordinii publice si bunastarii generale intr-o societate democratica. batrinete sau in celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenta. vaduvie. ascunderea adevărului despre situația reală și lipsa de reacție a statului față de nevoile oamenilor. cel putin in ceea ce priveste invatamintul elementar si general. Invatamintul trebuie sa urmareasca dezvoltarea deplina a personalitatii umane si intarirea respectului fata de drepturile omului si libertatile fundamentale. distrugerea modului tradițional de viață. Parintii au dreptul de prioritate in alegerea felului de invatamint pentru copiii lor minori. Aceste drepturi si libertati nu vor putea fi in nici un caz exercitate contrar scopurilor si principiilor Organizatiei Natiunilor Unite. literara sau artistica al carei autor este. sub forma unei impuneri economice foarte mari ce includea prestări ce nu puteau fi acoperite de gospodăriile țărănești. Foametea din 1946-1947 Foametea din anii 1946-1947 din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost o perioadă de deprivare alimentară majoră la nivelul populației de la est de Prut. fie ca sint nascuti in cadrul casatorii sau in afara acesteia. se bucura aceeasi protectie sociala. Articolul 30 Nici o dispozitie a prezentei Declaratii nu poate fi interpretata ca implicind pentru vreun stat. consecință a unui complex de cauze: distrugerile agriculturii provocate de război. pe baza de merit. Caracterul global al colectării produselor alimentare (pe lîngă grâu se colectau și alte semințe de culturi vegetale. accesibil tuturora. unde atât seceta a fost mai puternică cât și recoltele mai mici Rezervele de grâu au fost epuizate încă din 1945. Articolul 24 Orice persoana are dreptul la odihna si recreatie. In exercitarea drepturilor si libertatilor sale. El trebuie sa promoveze intelegerea. ingrijirea medicala. Toti copiii. Articolul 28 Orice persoana are dreptul la o orinduire sociala si internationala in care drepturile si libertatile expuse in prezenta Declaratie pot fi pe deplin infaptuite.

Un indice foarte înalt este indicat în luna iulie. Pe la începutul lunii iunie 1946. Foametea a provocat o creștere înspăimântătoare a criminalității. cât mai ales către anul 1947. pentru că orașele. A fost o evidentă creștere a nivelului mortalității în anul 1947 față chiar de anul 1946. se vehiculează diverse cifre. Stalin a citit atunci scrisoarea lui Kosîghin la ospețele de noapte de la celebra vilă de sub Moscova și l-a poreclit imediat. Porecla ia rămas “reformatorului” pînă la moarte. cînd indicii mortalității aproape că se dublau. Aceasta se referea mai ales la sate. de cadavre și hoituri a provocat o mare creștere a morbidității. norma de pîine se dădea de regulă. rîzînd copios împreună cu tot Biroul Politic al CC al PCUS și. l-a poreclit pe Kosîghin “distrofcic”. Foametea cea mai dură a durat aproximativ 10 luni pînă a apărut recolta anului 1947. grănicerii primesc ordin să fie necruțători față de cei care vor încerca să treacă frontiera.gospodăriile țărănești avînd așa-numite “datorii” de predare a produselor către stat către anul 1947. în caz că nu vor putea pune mâna pe ei. La începutul anului 1947 sufereau de distrofie de la 10 pîna la 15 la sută din populația sătească. “cu adevărat. viitorul “reformator” al URRS de după Hrușciov. iar față de cei care reușesc să treacă Prutul – să fie urmăriți pe teritoriul României și.000 la mai mult. În decembrie 1947 în multe raioane distroficii alcătuiau de la un sfert pîna la 30 la sută din populație. erau ajutate mult mai bine cu produse alimentare. numai în cazurile cînd aceste sate dăduseră în prealabil cotele de cereale cerute de către stat. care erau luate desigur cu forța de la tărani. Lipsa completă de produse de hrană normală pentru o populatie foarte numeroasă . apare ordinul ca aceștia să fie executați pe loc. a sporit numărul celor care decid să treacă Prutul. Aceasta asociate cu migrarea în masă a populației au dus la o catastrofă demografică în rândurile populației din Bucovina de Nord și Basarabia atât în anul 1946. deveniseră fenomenul cel mai obișnuit. sunt foarte muți distrofici”. să fie împușcați. iar în unele locuri această cifră se ridica pîna la 80 la sută. cu adevărat colosale. . Urmare a acestui fenomen. Furturile. În legătură cu numărul de decese datorat foametei. în care trăia și nomenclatura sovietică. Acela a raportat că în RSSM. La punctele de alimentare. înființate în sate în iarna 1946/47. mai întotdeauna de produse alimentare. proporțiile mortalității încep treptat să se reducă. consumul de plante și subproduse agroindustriale dăunatoare sănătătii. Stalin”a trimis în Basarabia o comisie în frunte cu Alexei Kosîghin. cîteva cazuri de canibalism . În privința celor prinși. de la 200. Situația era mai gravă iarna și primăvara devreme.dovada foametei îndelungate.astfel că spre sfîrșitul acestui an. au avut loc În contextul accentuarii foametei la sfârșitul anului 1946 – începutul lui 1947. .