You are on page 1of 30

TEMA 1. ESENȚA ȘI CONȚINUTUL AUDITULUI INTERN.

S1: Definirea și caracteristicile auditului intern.
S2: Tipurile auditului intern.
S3: Auditul intern și auditul extern.
S4: Reglementarea internațională a auditului intern.

S1: Definirea și caracteristicile auditului intern.
1.1.

Definirea auditului intern
La început auditul a fost practicat pentru utilizatorii externi, obținând astfel denumirea de audit
extern. Auditul extern a fost efectuat, spre exemplu, pentru informarea domnitorilor privind starea caznalei
regale, autenticitatea veniturilor și cheltuielilor publice, iar ulterior pentru necesitățile informării ac ționarilor
privind situația reală a întreprinderilor.
După criza economică din anii 30 serviciile de audit au început a fi folosite și pentru utilizatorii din
interiorul entității (conducător), care au înțeles beneficiile auditului pentru a afla situa ția reală și pentru a
obține consultanță și recomandări pentru îmbunătățirea situației. Auditorii ce ofereau aceste servicii puteau fi
din afara entității sau din interiorul acesteia, dar beneficiarul principal era din interiorul ei. Această func ție a
căpătat denumirea de audit intern.
La început funcția a fost marcată de originile sale financiar - contabile, lărgindu-se treptat spre
organizarea și activitatea entităților, și mai mult ca atât, a mers mai departe, prioritate fiind oferirea plus –
valorii (recomandările auditorului trebuie să fie bune, utile, astfel încât în urma implementărilor acestora
situația entității să se amelioreze – mai puține erori, înțelegerea legislației fără pierdere de timp pentru acest
lucru etc.).
Sistemul celor 3 E: economicitate, eficiență, eficacitate.
 economicitatea – minimizarea costului resurselor alocate pentru atingerea rezultatelor estimate ale
unei activităţi, cu menţinerea calităţii corespunzătoare a acestor rezultate;
 eficienţa – raportul dintre rezultatele obţinute şi resursele utilizate pentru obţinerea acestora;
 eficacitatea – gradul de îndeplinire a obiectivelor programate pentru fiecare dintre activităţi şi
raportul dintre efectul proiectat şi rezultatul efectiv al activităţii respective.
Obiectivele specifice activității de audit intern sunt:
1. acordarea de consultanță conducătorului entității;
2. asistență personalului cu sarcini administrative (cu funcții de răspundere – manageri, contabil – șef
ș.a.).
Obiectul activității de audit intern constituie controlul intern. Scopul urmărit este îmbunătățirea
acestuia. Pentru realizarea acestui scop auditorul oferă asistență, recomandări sau aplică mijloace de
perfecționare nemijlocită a secutirății și eficaității controlului intern.
Auditul intern vine cu soluții, dar nu cu decizii, ele fiind aprobate de conducerea entității, care este
repsonsabilă de îmbunătățirea controlului intern.
Auditorul oferă asistență nu doar conducerii, ci și personalului entității. În mod mai deosebit
personalul este interesat de minimizarea riscurilor aferente conformității cu reglementările de bază sau
legate de eficacitatea activității entității.
Necesitatea de asistență este mai evidentă în cazul riscurilor legate de deturnări de fonduri, fraude
sau de dispariție a activelor.
În acest context, auditul intern este definit ca o activitate în cadrul entității menită să perfec ționeze
și să ofere soluții aferente sistemului de management al riscurilor și de control intern.

1

!

Controlul intern este definit ca fiind „Procesul conceput, implementat și men ținut de către persoanele
însărcinate cu guvernanța, conducere și alte categorii de personal cu scopul de a furniza o asigurare
rezonabilă privind îndeplinirea obiectivelor unei entități cu privire la credibilitatea raportării financiare,
eficiența și eficacitatea operațiunilor și conformitatea cu legile și reglementările aplicabile. Termenul de
„controale” face referire la orice aspecte ale uneia sau mai multor componente ale controlului intern.”
Controlul intern are 5 componente:
1. mediul de control;
2. evaluarea riscurilor;
3. sistemul informațional;
4. activitățile de control – de prevenire a denaturărilor; de descoperire a denaturărilor;
5. monitorizarea controalelor (cel mai eficient mod de a monitoriza controalele – existența auditului
intern).
1.2.

Caracteristica auditului intern
Activității de audit îi sunt caracteristice următoarele aspecte:
1. universalitatea;
2. independența;
3. periodicitatea.
1 - Universalitatea auditului intern se manifestă în baza ariei de aplicabilitate, scopului urmărit
(acordarea consultanței => plus valoare) și profesionalismului auditorilor interni.
Aria de aplicabilitate constituie toate entitățile în cadrul cărora există auditul intern. În prezent,
auditul intern funcționează atât în sectorul public, cât și în cel privat, contribuind la ameliorarea controlului
intern aferent tuturor activităților (sistemul resurselor umane, sistemul administrativ, marketing etc.)
desfățurate în cadrul entității, inclusiv și a celora de natură financiar – contabilă.
Profesionalismul auditorilor presupune că aceștea au cunoștințe din diverse domenii, dar dacă se
ciocnesc cu un domeniu necunoscut, ei pot apela la experți.
Scopul urmărit de AI (audit intern) este de a ajuta managerii aă atăpânească mai bine activitatea
entității. AI trebuie să aibă posibilitatea de a audita fiecare activitate din cadrul entității. De aceea, AI trebuie
să fie exercitat de specialiști din diverse domenii profesionale.




2 – Independența auditorului intern presupune:
neimplicarea în elaborarea și implementarea controlului intern la entitate;
lipsa relațiilor personale, financiare și oficiale cu persoanele auditate;
absența intreselor financiare și politice față de activitățile auditate;
anterior nu a fost responsabil de activitățile sectorului care urmează a fi auditat (de ex. nu se acceptă
următoarea situație: anul precedent – contabil – șef, anul curent – auditor intern pe acest segment)

3 – Periodicitatea AI este determinată de frecvența auditării activităților entității. AI există și
funcționează permanent la #, însă anumite obiecte/activități sunt auditate mai frecvent (de obicei cele care
implică un risc mai mare) sau mai rar, în dependen ță de riscurile cu care se confruntă. Graficul de auditare a
structurilor din cadrul # este stabilit în planul strategic, planul anual și programul de audit.

S2: Tipurile auditului intern.
2

Sunt cunoscute mai multe clasificări ale tipurilor de audit, dar pentru practica AI este relevantă
următoarea
clasificare:

Tipurile de audit

Audit de sistem

Audit al
perforamanței

Audit de
conformitate

1) Auditul de sistem reprezintă o evaluare a sistemelor de conducere și a controlului intern cu scopul
de a stabili dacă acestea funcționează economic, eficient și eficace pentru identificarea neajunsurilor
și formularea recomandărilor.
Un sistem poate fi privit ca un ansamblu de resurse și activități cumulate și organizate astfel încât să
se atingă anumite obiective sau să se realizeze rezultatele necesare. De exemplu: sistemul financiar,
administrativ, resurse umane etc.
2) Aditul performanței reprezintă o activitate independentă și obiectivă, în cadrul căreia se
examinează utilizarea resurselor în cadrul unui program, funcții, operații sau sistem de management
pentru a determina dacă resrsele snt utilizate în cel mai economic, eficient și eficace mod pentr
îndeplinirea misiunii și obiectivelor #. De exemplu: auditul utilizării resurselor la construcția unui
drum, auditul unei funcții noi (pentru a stabili dacă aceasta aduce plus – valoare #).

!Auditul performanței poate examina doar o funcție, un program, pe când auditul de sistem analizează între
sistemul.
3) Auditul de conformitate – se verifică respectarea cadrului normativ a politicilor și procedurilor
aplicabile și dacă este necesară îmbunătățirea acestora pentru a asigura respectarea legislației.
În 2010 – Legea privind controlul financiar public intern. Conform acestei legi, în afară de tipurile
de AI nominalizate, se mai stipulează și exercitarea:
 Auditului financiar ( se include în auditul de sistem);
 Auditul tehnologiilor informaționale.

S3: Auditul intern și auditul extern.
În contextul definirii activităţii de audit intern este necesar de atenţionat despre originea cuvîntului
„audit”, care ca termen este de provenienţă latină, în traducere semnificînd „a asculta”. Termenul în cauză
era frecvent utilizat de egipteni şi asirieni.
Actualmente termenul „audit” este asociat activităţii de control financiar, în special activităţii de
audit a situaţiilor financiare.
Din cauza costurilor mari caracteristice auditului extern, unele entităţi au creat cabinete interne de
audit care funcţionau cu cheltuieli mai mici. Aceste cheltuieli, chiar dacă erau însoţite de plăţi suplimentare
de certificare a situaţiei financiare de către auditorul extern – însumate nu depăşeau preţul unui serviciu
complex de audit extern al rapoartelor financiare. În acest caz auditorii interni era supervizaţi de auditorii
externi, care nu începeau lucrările de la zero, dar se bazau pe documentaţia auditorilor interni.
În prezent, entităţile cu servicii de audit intern sunt vizitate de auditorii externi cu scopul de a realiza
comparaţii şi diverse analize, dar nu pentru verificări detaliate a operaţiunilor şi proceselor.
3

Cu această ocazie auditul extern evaluează și el sistemul de management financiar şi control. Legătura cu factorii din entitate 3. Activitate efectuată permanent în cadrul entităţii prin acţiuni planificate. Tabel. 4. 4 . Îşi desfăşoară acţiunile în general în mod intermitent şi în moment proprice certificării conturilor. din acest punct de vedere auditul extern este permanent pentru cei auditaţi. Constatările şi recomandările auditorului intern sunt utilizate de auditorul extern pentru a înţelege mai bine dificultăţile cu care se confruntă controlul intern şi în ce măsură ele pot afecta asigurarea contabilităţii cu informaţie autentică. Certificarea exactităţii conturilor şi a situaţiilor financiare. Domenii de referință Statutul Audit intern Este parte integrantă din entitate. în funcţie de analiza riscurilor. Înglobează tot ceea ce participă la determinarea rezultatelor. dar din toate funcţiile entităţii. din acest punct de vedere. În continuare vom analiza diferenţa dintre auditul intern şi auditul extern. spre exemplu de renunţare la unele acţiuni de control intern în favoarea dezvoltării altora. evaluarea eficienţei activităţii cabinetului medical. 2. Are mereu aceeaşi interlocuitori din entitate. care constă în regularitatea. auditul intern se asigură dacă controlul intern există pentru fiecare activitate şi operaţiune realizată la entitate şi dacă controlul intern existent funcţionează eficient. Evaluarea sistemului de management financiar şi control şi asigurarea conducerii că acesta funcţionează. În acest sens. Domeniul de aplicare al auditului 5.Auditorul extern este solicitat de regulă. Diferenţa dintre auditul intern şi auditul extern Nr. Schimbă mereu interlocuitorii. la elaborarea situaţiilor financiare finale şi numai la acestea. auditul intern formulează soluţii de perfecţionare a controlului intern în formă de recomandări. auditul intern este periodic pentru cei Audit extern Este independent din punct de vedere juridic. Toţi cei care doresc o certificare a conturilor. respective după sfirşitul simestrului sau anului. şi. iar auditorul intern este angajat să ofere consultaţii şi propuneri pentru managementul entităţii în privinţa minimizării riscurilor legate de utilizarea neeconomă a fondurilor sau să identifice punctele slabe în gestionarea fondurilor entităţii. 6. Periodicitatea auditului Domeniul este mult mai vast. 1. Auditul intern se află în corelaţie cu auditul extern. Spre exemplu. Domeniul auditului intern depăşeşte domeniul cifrelor. deoarece include nu numai toate funcţiile entităţii. dar numai pentru elemente de natură financiar-contabilă. sinceritatea şi imaginea fidelă a declaraţiilor financiare finale. în funcţie de misiunea planificată. Beneficiarii auditului Obiectivele auditului Managerii de la toate nivelurile entităţii. Iar în baza aprecierilor aferente eficienţei controlului intern. să certifice situaţiile financiare. fiindcă obiectul ambelor activităţi constituie controlul intern al entităţii. ci şi dimensiunile acesteia. în restul perioadelor auditorii nefiind prezenţi în entitate.

7. Prevenirea fraudelor auditaţi. comparaţii. În acest sens. Ambele organizaţii sunt preocupate de menţinerea şi dezvoltarea standardelor profesionale internaţionale privind practica auditului intern. S4: Reglementarea internațională a auditului intern. Prin urmare. Metoda 9. actualmente auditorul intern se va afla mai mult timp în apropierea managerului pentru a-l informa permanent despre riscurile care ar afecta în mod considerabil activităţile entităţii. din Marea Britanie şi Irlanda. Este o abordare în funcţie de riscuri şi oricare ar fi domeniul de aplicare se utilizează aceleaşi tehnici şi instrumente. La nivel internaţional. rapoarte. standardizată şi se bazează pe analize. există o metodologie specifică şi originală. funcţia de audit intern trebuie să fie focalizată pe managementul riscului. Conform prevederilor Ghidului. etc. Se interesează de toate problemele. 5 . sunt de părere că auditul intern. Ultima revizuire a fost efectuată în anul 2004 şi publicate în Ghidul Auditorului Intern. spre exemplu evaluează confidenţialitatea dosarelor personale din cadrul cabinetului medical Are independenţa specifică titularului unei profesii libere. Se interesează numai de fraudele. primele standarde profesionale ale auditului intern consideră activitatea de audit intern ca o funcţie menită să perfecţioneze controlul intern al entităţii. în paralel cu activitatea de verificare. Activitatea de audit intern s-a conturat pe plan internaţional datorită obligativităţii conformităţii la cerinţele Standardelor profesionale internaţionale. reglementate juridic şi statutar. funcţia actuală de audit intern se deosebeşte de cea iniţială. Este independent faţă de clientul său. care periodic sunt revizuite şi publicate de Institutul Auditorilor Interni. numerotate cu seria 1000. Este independent în exercitarea funcţiei sale față de procesele pe care le auditează. activitatea de audit intern este organizată profesional de Institutul Auditorilor Interni (SUA). Componentele de bază ale standardelor profesionale ale auditului intern sunt următoarele: 1. Are o metodologie precisă. în conformitate cu ultimele modificări operate în Ghidul auditorului intern. care pot afecta conturile. Codul deontologic al auditorului intern. Standardele sunt actualizate cu scopul de a îmbunătăţi practica în domeniu şi a minimiza conflictele de interese. Astfel. Însă. iar în Europa de către Confederaţia europeană a institutelor de audit intern. În acelaşi timp este dependent prin faptul că aparţine entităţii şi activează în serviciul managerului entităţii. de exemplu. Unele institute naţionale ale auditorilor interni. ar trebui să raporteze detaliat despre cum activităţile din cadrul entităţii aduc mai mult profit. Independența 8. Standardele de calificare. 2.

De exemplu. numerotarea cărora diferă de celelalte standarde prin modificarea penultimei cifre a seriei 1000 şi 2000. Standardele de calificare şi standardele de funcţionare sunt obligatorii. 1200 „Competenţă şi conştiinţă profesională”. la numerotarea acestor standarde se aplică literele A-C. 4. Standardele de funcţionare conţin criteriile de calitate pentru aprecierea activităţilor realizate de auditul intern. Conţinutul standardelor de funcţionare ca şi cel al standardelor de calificare este dezvăluit în standardele de implementare practică.C1. numerotate cu seria 2000. 2 – obiectivitate şi independenţă. Standarde de implementare practică. primul fiind 2010 „Planificare”. Standardele de calificare exprimă caracteristicile realizării activităţii de audit intern şi se divizează în 4 standarde: 1000 „Misiuni. 2300 „Realizarea angajamentului”. 1300 „Program de asigurare şi de îmbunătăţire a calităţii” Fiecare din acest standard se compune din mai multe standarde de implementare practică. competenţe şi responsabilităţi”. 2400 „Comunicarea rezultatelor”. iar standardele de implementare practică sunt cu caracter de recomandare sau facultative. În prezent există şapte standarde de funcţionare: 2000 „Gestionarea auditului intern”. 2100 „Natura activităţilor”. 2600 „Acceptarea riscurilor de către direcţia generală”. 6 . 3 – confidenţialitate. 1100 „Independenţă şi obiectivitate”. competenţe şi responsabilităţi” se dezvoltă în două standarde de implementare: 1000.A1şi 1000. Principiile enunţate de Cod sunt: 1 – integritate. 2500 „Supravegherea acţiunilor de evoluţie”. 2200 „Planificarea angajamentului”. De exemplu. Standarde de funcţionare. standardul de calificare 1000 „Misiuni.3. 4 – competenţă. De asemenea. care se bazează pe încrederea acordată auditorilor interni. Codul deontologic al auditorului intern enunţă principiile pentru practica auditului intern şi descrie modul de aplicare a lor. standardul de funcţionare 2000 „Gestionarea auditului intern” este dezvăluit în 8 standarde de implementare practică.

Acesta are menirea să ajute entitatea în atingerea obiectivelor sale evaluînd printr-o abordare sistemică şi metodică . Conform legii nominalizate (Legea privind CFPI) auditul intern este o activitate independentă şi obiectivă care le oferă managerilor asigurare şi consultanţă desfăşurată pentru a îmbunătăţi activitatea entităţii publice . CFPI este alcătuit din: 1. 4. 7. Standardele naționale de AI (SNAI). S1: Actele normative aferente auditului intern. S3: Normele metodologice privind implementarea auditului intern. Carta de AI. HG nr. Legea definește următoarele prevederi ale AI: a) Este prezentat scopul şi obiectul auditului intern b) Sunt descrise principiile fundamentale ale activităţii de audit intern şi organizarea lui c) Sunt prezentate tipurile auditului intern 7 . Unitatea centrală de armonizare (subdiviziune a MinFin care reglementează activitatea privind CFPI). Normele metodologice pentru implementarea AI în sectorul public. 3.07. 229 din 23.2010. Legea privind controlul financiar public intern nr. 6. Regulamentul privind certificarea auditorilor interni din sectorul public etc. CADRUL NORMATIV ÎN DOMENIUL AUDITULUI INTERN S1: Actele normative aferente auditului intern.09. Instrucțiuni proprii de aplicare a NM pentru implementarea AI. 2. Ierarhia actelor: Legea privind CFPI stabilește cadrul juridic al CFPI. sistemul de magment financiar şi control şi oferind recomandări pentru consolidarea eficacităţii acestuia. La momentul actual cadrul normativ aferent activității de AI include: 1. 3. S4: Codul etic al auditorului intern. 597 din 02.TEMA 2. Programul de dezvoltare a CFPI. 2. ținând cont de specificul instituției. Managementul financiar și control. S2: Standardele naționale de audit intern. Regulamentul privind raportarea activității de AI din sectorul public. AI. 5. 2.2010. Reglementarea activității practice de AI este înfăptuită prin intermediul următoarelor acte: 1. Codul etic al auditorului intern.

Ajută entitatea în atingerea obiectivelor. Program de dezvoltare – aici se conține un plan de activități pentru dezvoltarea CFPI ce urmează a fi implementat pentru anii 2014 – 2017. activităţi de autoevaluare a controlului intern etc.) Standardele de implementare practică includ: 1) misiuni de asigurare.valoare acestuia. Standarte de funcţionare – descriu natura activităţilor de audit intern şi definesc criteriile de calitate pe baza cărora exercitarea acestor servicii poate fi evaluată (executarea misiunii de audit intern) 3. Desfăşurarea auditului intern III. 8 . Ele sunt aplicabile sectorului public şi totodată se recomandă sectorului privat (hotărîrea curtei de conturi nr82.d) Sunt stabilite drepturile şi obligaţiile conducătorului şi personalului de audit intern . 2. Caracteristicile de bază ale SNAI:  stau la baza indeplinirii unei misiuni de audit intern  asigură criteriile atît de realizare cît şi de evaluare a activităţii de audit  constituie fundamentul unui înalt nivel profesional în practica auditării Obiectivele de bază ale SNAI : 1.2007). deasemenea drepturile şi obligaţiile managerului entităţii auditate e) Sunt stipulate circumstanţele existenţei conflictelor de interese şi restricţiile în activitatea de audit. SNAI sunt elaborate în baza standartelor internaţionale ale practicii profesionale de audit intern. Standartele conţin anumite cerinţe cu privire la exercitarea a unei misiuni de audit care convenţional pot fi atribuite la următoarele etape: I. definesc principiile de bază pe care auditorul intern trebuie să le urmeze. Standarte de calificare – enunţă caracteristicele pe care trebuie să le aibă unitatea de audit intern şi persoanele care exercită activităţi de audit intern 2. 3. de control şi guvernare a instituţiei cu propuneri de consolidare a eficacităţii lor.11. 4. favorizează îmbunătăţirea proceselor şi operaţiunilor organizaţionale Auditul intern conform SNAI reprezintă activitate independentă şi obiectivă care oferă entităţii asigurarea unui grad de control asupra operaţiunelor. a funcţionării a auditului intern. din 29. Standarte de implimentare practică – reprezintă transpunerea standartelor 1şi 2 pentru misiuni specifice (un audit de conformitate. Aprecierea funcţionării auditului intern SNAI – sunt clasificate în mod similar ca şi standartele internaţionale: 1. Raportarea rezultatelor obţinute IV. furnizează un cadru de referinţă în vedere a realizării şi promovării activităţilor de audit intern care să aducă o plus – valoare. f) Este prevăzută raportarea activităţii de audit intern. Planificarea misiunii de audit intern II. o îndrumează în ceea ce priveşte îmbunătăţirea operaţiunelor şi contribuie la adaugarea unei plus . S2: Standardele naționale de audit intern. stabilesc criteriile de apreciere. evaluînd printr-o abordare sistemică şi metodică procesele de managment a riscurilor.

misiuni de performanță. Misiuni de consiliere – activități de consultanță sau alte servicii aferente consilierii furnizate entită ții pentru a asista managementul la realizarea obiectivelor sale. profesională a auditorilor 2. ale căror natură și sferă de activitate sunt convenite în prealabil cu entitatea. de exemplu: pentru Std. 1300 „Program de asigurare şi îmbunătăţire a caltăţii”. Independenţa şi 1. exerciatarea activităţii cu conştiinciozitate 4. elaborarea procedurilor Numărul şi denumirea standardelor 1000 „Misiune. 2. De exemplu: misiuni financiare. 1310 „Cerinţe pentru programul de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii”. 1322 „Indicaţie de neconformitate” Numărul şi denumirea standardelor 2000 „Gestionarea activităţii de audit 9 . activităţile efectuate în conformitate cu SNAI. 1130 „Prejudicii aduse independenţei şi obiectivităţii”. sarcină sau activitate de verificare soecifică precum AI. evaluările interne şi externe 5. în caz de neconformitate. 1000. de control și de guvernare a entității. 1321 Utilizarea menţiunii „Efectuat în conformitate cu SNAI”. Reglementări Conținuturi 1. Misiunea reprezintă un angajament. 3. 1100 „Independenţă şi obiectivitate”. se comunică managerului şi unităţii de audit intern Tabel. investigarea unei fraude. restricţiile privind independenţa şi obiectivitatea auditului intern 3. competenţa şi Carta de audit intern responsabilităţile auditului intern 2. 1312 „Evaluări externe”. Misiuni de asigurare – examinarea obiectivă a elementelor probate efectuată în scopul de a furniza entității o evaluarea independentă și obiectivă a proceselor de management al riscurilor. formare profesională etc. ataşarea la un nivel ierarhic obiectivitatea auditului corespunzător. 1200 „Competenţă şi constiinciozitate profesională”. 1220 „Constiinciozitate profesională”. facilitară. 1120 „Obiectivitate individuală”. 1110 ”Independenţă organizaţională”. actualizarea şi îmbunătăţirea calităţii monotorizarea Programului auditului intern de asigurare şi îmbunătăţire a caltăţii 2. formarea profesională conștiinciozitatea continuă. competenţe şi responsabilităţi”. 1320 „Raportarea privind programul de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii”. proiectare a procesului. Îndeplinirea conformităţii SNAI 1. O misiune poate să includă mai multe sarcini sau activități în scopul realizării unui set specific de obiective înrudite.2) misiuni de consiliere. Competenţa şi 1. Cadrul general al Standardelor de funcţionare. Reglementări Conținuturi 1. 1210 „Competenţă”. 1230 „Dezvoltarearea profesională continuă”. asistenţa persoanelor interni calificate. De exemplu: consilierea nemijlocită. Misiunile de asigurare iau forma de substandarde. misiuni de conformitate.A1. Gestionarea activităţii de 1. Tabel. 1000 – Std. misiuni de securitate și evaluări complexe etc. Asigurarea şi 1. intern 2. 1311 „Evaluări interne”. Misiunea. elaborarea. examinarea autoevaluării controlului. Cadrul general al Standardelor de calificare.

ce ar garanta că activitatea de audit intern aduce un plus de valoare entităţii 2. Monitorizarea implementării rezultatelor 1. Realizarea misiunii de audit 1. Natura activității 1. supravegherea acţiunilor întreprinse de conducerea entităţii auditate ca urmare a rezultatelor comunicate intern”. 2120 „Managementul riscurilor”. 2600 „Examinarea riscului acceptat de către managerul entităţii publice”. supervizarea misiunii de audit 5. 2310 „Identificarea informaţiilor”. evaluarea şi documentarea informaţiilor. 2010 „Planificarea”. 2201 „Aspecte privind planificarea”. 2320 „Analiza şi evaluarea”. identificarea. 2200 „Planificarea misiunii de audit intern”. 3. 2. Planificarea misiunii de audit 4. 2130 „Controlul”. 2420 „Calitatea comunicării”. 2220 „Aria de aplicabilitate a misiunii de audit intern”. resursele alocate şi programul de lucru 3. 2330 „Documentarea informaţiilor”. conţinutul şi calitatea comunicării. indicarea neconformităţii cu SNAI – motivul şi impactul nerespectării asupra misiunii de audit. de control şi de guvernare a entităţii. analiza. sfera misiunii de audit. 2300 „Realizarea misiunii de audit intern”. S3: Normele metodologice privind implementarea auditului intern. 2410 „Conţinutul comunicării”.audit intern proprii. 2400 „Comunicarea rezultatelor”. 2050 „Coordonarea”. Comunicarea rezultatelor 1. 2340 „Supervizarea misiunii de audit intern”. 2110 „Guvernarea entităţii publice”. 2040 „Politici şi proceduri”. 10 . necesitatea evaluării sistemelor de manajement al riscurilor. 2430 „Utilizarea menţiunii „Efectuat în conformitate cu SNAI”. 2210 „Obiectivele misiunii de audit intern”. 2230 „Alocarea resurselor pentru misiunea de audit intern ”. difuzarea rezultatelor persoanelor adecvate 6. 2431 „Comunicarea neconformităţii cu SNAI a misiunii de audit intern” 2440 „Diseminarea rezultatelor”. 2. 2030 „Gestionarea resurselor”. 2240 „Programul de lucru al misiunii de audit intern”. precum şi îmbunătăţirea acestora 1. 2060 „Rapoartare către managerul entităţii publice”. obiectivele. 2020 „Comunicarea şi aprobarea”. 2100 „Natura activităţii”. 2450 „Opinii generale” 2500 „Monitorizarea acţiunilor ulterioare comunicării rezultatelor”.

2330 1. 2430. 2.2013. normelor şi instrucţiunilor. 4. Scopul acestora constă în oferirea îndrumprilor metodologice necesare pentru aplicarea SNAI.realizarea misiunii. 1130. 2431. analizează activitatea de planificare detaliată a misiunilor de audit intern 5. 2. analizează principiile generale privind colectarea probelor de audit. 2040. monitorizarea aplicări SNAI. Lista şi referinţele de bază ale Normelor metodologice pentru implementarea auditului intern în sectorul public (NMAISP). prezintă procedurile. Standardele profesionale SNAI – 1000. 2220. 3. rolurile şi responsabilităţile conducătorilor unităţilor de audit intern (Carta de audit intern). cum ar fi – auditul performanței.2300. ierarhia standardelor.Normele metodologice pentru implementarea AI în sectorul public (NM) actual au intrat în vigoare la 20. 4. 2201. prezintă modalitatea de colectare a probelor de audit în legătură cu misiunile de consiliere. 2420.a. 2440. 2410. 11 . 24031. 2030 2000 unităţii de audit intern 1. Raportul de audit SNAI – 2400. raportarea rezultatelor misiunilor de audit. Ciclul auditului intern 1.  interacțiunea cu alte părți implicate ( ex: Curtea de conturi. analizează eşantionarea ca parte a testării de audit. 5. Direcția de armonizare a sistemului de CFPI. Importanța practică a NM constă în aceea că ele îi îndrumază pe auditorii interni în vederea realizării misiunilor de audit și în gestionarea activității lor și conțin prevederi despre:  cadrul normativ și organizațional. 2. însă în cazul când nu sunt urmate conducătorul unității de audit intern elaborează instrucțiuni proprii a NM. care trebuie urmate în scopul eleborării unui plan strategic (de regulă 3 ani) 4. 4. 2020.). cadrul normativ de reglementare a auditului intern. 2100 şi cadrul normativ 1.  auditul unor activități specializate. 2) NM conțin referințe și textul complet al anumitor standarde la care se aplică. 2. Lucrul în teren SNAI .urmărirea implementării recomandărilor. 3. 2230 de audit intern 1. 2210. NMAISP Referințe de bază ale NMAISP 1. 1110. definiţia auditului intern şi a rolului său de asigurare şi consiliere. materialitate). 3. ținând cont de specificul entită ții și de cadrul normativ relevant. 3. 1120. Structura NM: 1) fiecare NM constă din prevederi obligatorii și instrucțiuni suplimentare pentru aplicarea tutror SNAI. Tabel. consultanți specializați ș. precum și extrase din Codul etic și Carta de audit Instrucțiunile suplimentare nu sunt obligatorii. 1100. descrie principalele teste de audit – de conformitate şi substanţiale. Planificarea misiunilor SNAI .  îndrumări detaliate privind principalele concepte în domeniul auditului (ex: riscuri.09. 6.planificarea strategică. probe de audit.2200. Planificarea activităţi SNAI – 2010. auditul sistemelor tehnologiilor informaționale. 2240.

Riscurile 11. Auditul performanţei 2450. examinează responsabilităţile manageriale specifice pentru pregătirea activităţii de audit de calitate. 2440. 1110. SNAI . controlului preconizat şi riscurilor. 2. 2230. 2010. SNAI – 1210. Evaluarea controalelor şi guvernării entităţii 12. Documentarea activităţii de audit intern 10. prezintă lista competenţelor pentru auditorii interni. Urmărirea implementării recomandărilor de audit 8. autentificarea. descrie locul şi relaţia eşantionării în cadrul auditului. armonizare în efectuarea auditului intern.erorile semnificative în raportul final. 2500 12 . 2600 1. 1111. prezintă principalele roluri ale personalului unităţii de audit intern. explică aspectele raportării solicitate în circumstanţe speciale: . 1321. 2. conţinutul şi structura dosarului de audit intern. descrie implicarea auditului intern în managementul riscurilor. 2120. 2240. oferă recomandări generale cu privire la trăsăturile principale ale unui control intern eficient. 1310. 2. 1220. 3. exemple de evaluare a riscurilor. 13222000 1. 1100. analizează acţiunile ce vor fi realizate pentru a urmări implementării recomandărilor unor anumite misiuni de audit. oferă Formulare utilizate pentru documentarea obiectivelor controlului. 2. 3. 2300. 3. descrie activităţile de evaluare şi testare a controlului intern. SNAI – 1000. 2201.2500 1. analizează rolul Programului de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii. eliberarea.acceptarea de către conducere a unui risc rezidual prea înalt. 1312. 2210. 3. Relaţii de lucru 16. 2. Roluri responsabilităţi auditorilor interni şi ale 14. 2340 1. 2310. 2050 oferă îndrumări privind stabilirea unor relaţii eficiente de lucru prezintă îndrumări privind aspectele metodologice şi practice ale auditului tehnologiilor informaţionale SNAI – 2010. 2200. SNAI – 2440 prezintă îndrumări cu privire la rolul auditului intern în abordarea cazurilor de fraudă şi acţiunile ulterioare ce urmează a fi întreprinse SNAI – 1120. 2330. Eşantionarea în auditul intern 13. 2. 2220. 2120. definiţia riscurilor. 2210. 2110. determinarea eşantioului. 2100. 2600 1. . Auditul tehnologiilor informaţionale 17. 1230 1. SNAI – 2330.7. SNAI – 1300. arhivarea şi păstrarea documentelor. 1311. 1. 1220. Gestionarea şi evaluarea calităţii activităţii de audit intern 9. evaluarea rezultatelor eşantionului. descrie modelul riscului de audit. 2400. 2340. 1200. 1210. prezintă exemple de riscuri pentru diverse activităţi auditabile. analizează procesul de întocmire a proiectului raportului de audit. descrie cerinţele faţă de conducătorii unităţilor de audit intern pentru a stabili un sistem eficace în vederea urmăririi implementării recomandărilor de audit. 2130 1. 2. 2410. SNAI – 2100. descrie planificarea eşantionului. 1130. documentarea activităţii de audit. Tratarea cazurilor de fraudă şi corupţie 15. 2. supravegherea activităţii de audit. 3. 1320.

stabilirea normelor de conduită în desfăşurarea activităţii auditorului intern. care oferă informaţii despre funcţiile sau interesele deţinute în afara entităţii.autenticitatea şi obiectivitatea informaţiei din rapoartele de audit intern. credibilitatea . care pot avea un impact asupra activităţii lui. informaţiile obţinute. susţinerii şi corectitudinii profesionale. înaintea începerii fiecărei misiuni de audit intern. 5. nu este influenţat în formularea concluziilor şi recomandărilor. legislaţiei în vigoare şi celor mai bune practici internaţionale. şi respectarea unui cod de valori şi conduită comun tuturor auditorilor interni. 2. bazate pe principiile cooperării. 2 apariţiei conflictelor personale între auditorul intern şi managerul entităţii auditate. Totodată. profesionalism – existenţa capacităţilor intelectuale. Auditorii interni trebuie să informeze în scris coducerea unităţii de audit intern despre cazurile: 1 existenţei neclarităţilor în aplicarea prevederilor Codului etic. 6. Codul etic urmăreşte asigurarea următoarelor obiective în activitatea auditorului intern: 1. încrederea – promovarea bunelor relaţii între auditorii interni din cadrul profesiunii. calitatea activităţii de audit intern – asigurarea corespunderii nivelului realzării activităţii de audit intern conform SNAI. cît şi personal în îndeplinirea sarcinilor de serviciu. Pentru a atinge obiectivele nominalizate este necesar de a îndeplini următoarele cerinţe de bază: 1. (se prezintă şi se analizează declaraţiile la seminar). în scopul îndeplinirii interesului public. confidenţialitatea – nu trebuie să dezvăluie verbal sau în scris. eficacitate şi eficienţă. asigurarea evitării conflictului de interese dintre auditorul intern şi unutatea auditată. în condiţii de economicitate.deţine cunoştinţe ale domeniului auditat pentru a realiza activitatea care i se cere să o îndeplinească. prin pregătire şi perfecţionare profesională. cunoştinţelor şi experienţei profesionale. 3. 4. 13 . să încalce legislaţia în vigoare. obiectivitatea – asigură cel mai înalt nivel de obiectivitate profesională şi imparţialitate la colectarea. definirea principiilor fundamentale necesare desfăşurării activităţii auditorului intern. onest şi incoruptibil. Scopul Codului etic constă în promovarea culturii etice în activitatea de audit intern. 3. evaluarea şi comunicarea informaţiei despre procesul examinat. Codul etic al auditorului intern reprezintă un ansamblu de principii şi reguli de conduită care reglementează activitatea auditorilor interni (angajaţilor) din cadrul unităţilor de audit intern în domeniul eticii profesionale. conduită adecvată – comportarea ireproşabilă atît pe plan profesional. 1 2 3 4 Auditorul intern la exercitarea atribuţiilor trebuie să respecte următoarele principii fundamentale: integritatea – este corect. lipsit de etică. performanţa – desfăşurarea activităţii la cei mai înalţi parametri profesionali. competenţa .prezintă procesele implicate în desfăşirarea unui audit al performanţei S4: Codul etic al auditorului intern. completează o Declaraţie de interese. 2. Anual ei semnează Declaraţia privind respectarea prevederilor Codului în două exemplare (unul se păstrează la conducere). 3 constrîngerii să acţioneze în mod neadecvat.

În Codul etic. cu acceptul organului ierarhic superior şi a Ministerului Finanţelor. S2: Auditul intern public și auditul intern privat. se prevede modul de aplicare în practică a regulilor de conduită etică. . S1: Unitățile de audit intern public. unităţile de audit intern prezintă Ministerului Finanţelor pînă la data de 1 martie următoarele documente:  raportul de activitate pentru anul precedent. .aplicare practică. se indică normele de conduită profesională. Conform Legii privind controlul financiar public intern este supus auditului intern modul de organizare a managementului financiar şi control din cadrul instituţiilor publice. dacă este organ central de specialitate al administraţiei publice sau autoritate a administraţiei publice locale de nivelul doi. Instituţia publică. Ţinînd cont de propunerile conducerii instituţiei şi de riscurile cu care se confruntă.reguli de conduită. Ea se elaborează de către fiecare institu ție publică și se prezintă pentru aprobare Ministerului Finanțelor.noţiuni generale. Dacă unitatea de audit intern nu se înfiinţează în cadrul instituţiei publice. pentru a defini şi explica aplicarea principiilor menţionate. În acest scop. în cadrul instituţiei publice se instituie şi se menţine o structură aparte de audit intern. auditul instituţiei respective se efectuează de către Unitatea de Audit Intern din cadrul autorităţilor publice centrale şi locale în subordinea cărora se află instituţia. realizează verificări în mod independent pentru a formula recomandări şi concluzii în baza propriei judecăţi profesionale. Anual. S3: Analiza comparativă dintre auditul intern și controlul intern. unitatea de audit intern stabileşte priorităţile de auditare. va institui o unitate de audit intern. în subordinea cărea se află instituţia. Numărul persoanelor angajate pentru funcţionarea unităţii de audit intern se determină în limita statelor de personal existente. fiecare este prezentat după schema: . TEMA 3. se raportează unităţilor de audit din cadrul autorităţilor publice centrale sau locale. AUDITUL INTERN ÎN SECTORUL PUBLIC ȘI ÎN CADRUL ENTITĂȚILOR DIN SECTORUL PRIVAT S1: Unitățile de audit intern public. se defineşte principiul.  carta de audit intern. denumită – unitatea de audit intern. exercită o funcţie distinctă şi independentă de activităţile instituţiei publice. Unitatea de audit intern este în subordinea directă a conducătorului instituţiei publice. unitatea de audit intern se conduce de către prevederile Cartei de audit intern. Conducătorul instituţiei publice este responsabil de organizarea activităţii de audit intern. Auditul intern este parte componentă a controlului financiar public intern. Unitatea de audit intern raportează conducătorului instituţiei publice. Dacă conducătorul instituţiei publice nu este de acord cu concluziile şi recomandările unităţii de audit intern. Carta de audit intern reprezintă un regulament de funcționare al unităților de audit intern din cadrul instituțiilor publice. În activitatea sa. 14 . Aceasta nu se implică în activitatea operaţională a instituţiei.

 să obţină asistenţa necesară din partea personalului entităţii publice.  să investigheze fraude. precum şi servicii specializate din cadrul sau din afara acesteia. Personalul unităţii de audit intern are următoarele atribuţii:  efectuează misiuni de audit intern pentru evaluarea sistemului de management financiar şi control al unităţii auditate şi aplică tehnicile necesare pentru a atinge obiectivele misiunii de audit.  copia planului anual al activităţii de audit intern. cum ar fi: avizarea angajamentelor. S2: Auditul intern public și auditul intern privat. a instrucţiunilor proprii de aplicare a Normelor metodologice pentru implementarea auditului intern în sectorul public. informaţii utile şi probante (inclusiv cele în format electronic).  monitorizează implementarea recomandărilor de către conducătorul unităţii auditate.  elaborează rapoarte de audit intern şi le prezintă spre examinare conducătorului unităţii de audit intern. minim trimestrial.  solicită întocmirea de către unităţile auditate a planului de acţiuni privind implementarea recomandărilor. copia planului strategic al activităţii de audit intern.  comunică şi convine cu conducătorul unităţii auditate asupra constatărilor şi recomandărilor de audit. aprobarea tranzacţiilor şi a operaţiunilor contabile sau elaborarea procedurilor de control intern. printr-o notă informativă. conducătorul unităţii de audit intern despre suspiciuni privind fraudele. Conducătorul unităţii de audit intern are următoarele atribuţii:  elaborează şi înaintează spre aprobare conducătorului entităţii proiectele Cartei de audit intern şi. Conducătorul şi personalul unităţii de audit intern sunt în drept:  să dispună de acces liber la bunuri.  informează periodic.  organizează activitatea unităţii de audit intern.  informează imediat. însă auditul intern din acest sector se deosebește de auditul intern public prin anumite caracteristici:  Cadrul normativ Potrivit prevederilor legii privind sistemul bugetar și procesul bugetar. pe care le consideră necesare în atingerea scopului şi îndeplinirea obiectivelor misiunii de audit intern. Conducătorul şi personalul unităţii de audit intern nu au dreptul:  să realizeze sarcini operaţionale ale entităţii. sunt obligatorii doar auditului intern public.a.  să dirijeze activitatea personalului entităţii publice. totodată auditul intern privat comparativ cu cel public nu este obligat să se conduca în activitatea sa 15 .  să efectueze inspecţii (revizii) financiare. persoane relevante. ţinînd cont de specificul activităţii entităţii. în caz de necesitate. Obiectivele auditului intern din cadrul entităților publice sunt analogice celora din sectorul public. conducătorul entităţii publice privind rezultatele activităţii de audit ș.  elaborează şi înaintează spre aprobare conducătorului entităţii planul strategic şi planul anual al activităţii de audit intern.

fiind reprezentată de cel mult 3 persoane. precum și să urmeze certificarea de stat. sunt obliga ți să participe la cursuri de pregătire profesională.  Raportarea Auditul intern public raportează conducătorului instituției publice cât și autorității publice locale sau centrale.națională poate avea necesitatea de câteva sute de auditori interni și poate opta pt una din urmatoarele structuri: .  Certificare Auditorii interni ai entităților private nu sunt obligați să se supună certificării de stat. De exemplu: Primarul fiind executor de buget al autoritatii publice locale este in drept sa detina in subordinea sa o unitate de audit intern. Dacă entitatea este o reprezentață. 2. iar in lipsa unei unitati proprii de audit intern institutiile vor fi verificate de unitatile de audit intern din cadrul autoritatilor publice locale sau centrale in subordinea in care se afla. Din punct de vedere structural. parlamentul. însă auditorii interni publici.  Subordonarea Conform Legii privind sistemul bugetar și Legii sistemului bugetar. institutiile medicale) Dacă instituția este organ central de specialitate al administrației publice. Insa institutiile. conform legislației în vigoare (legea CPFI). auditul intern public se ceează și este în administrarea executorului de buget care poate avea în subordine mai multe instituții publice. O companie națională sau multi . filială sau subdiviziune a unei corporații. Întreprinderile mici și mijlocii de regulă dețin o structură mai simplificată a auditului intern. Exemplu: Directia de invatamnt din cadrul consiliului raional este in drept sa creeze o unitate de audit intern care se va supune conducerii acestei directii. Auditul intern din cadrul entităților private este adminstrat nemijlocit de managementul entită ții și nu este obligat să se subordoneze persoanelor terțe. Iar SNAI și Codul etic al auditorilor interni sunt cu titlu de recomandare pentru auditul intern privat. (guvernul. Prin urmare nici conducatori acestor insitutii nu vor avea in subordine careva activitate de audit intern. auditorii interni sunt încurajați să colaboreze cu auditorii externi pe principii profesionale. rapoartele de activitate se elaborează anual de către toate autoritățile de audit public și sunt prezentate până la 1 martie Ministerului Finanțelor.Audit intern centralizat . În raport cu auditul extern deasemenea nu există careva subordonări a auditului intern. atunci executorul de buget este în drept să creeze o unitate de audit intern care se va afla în subordinea nemijlocită a conducătorului instituțiilor în cauză. În baza funcției fiecărui auditor intern. Auditul intern din cadrul entităților din sectorul privat este organizat conform urmatoarelor 2 criterii: 1. Conform cerințelor SNAI.de cerințele NMAISP și Carta de audit intern. auditul intern va fi supravegheat și monitorizat nemijlocit de către auditul central al corporației. finantate de la primarie neavind in subordinea lor alte institutii nu au posibilitatea de a opta pt o unitate de audit intern.Audit descentralizat 16 . Structura auditului intern depinde de dimensiunea entității.

Procese tehnologice. Conform primei variante (separarea pe domenii de competență) funcțiile departamentului de audit intern sunt separate pe domenii de competență cum ar fi: . Conceptele de audit intern și de control intern. Conform primului criteriu pot fi evidențiate următoarele particularități: 17 . Organizarea auditului intern în acest mod necesită angajarea auditorilor specializa ți pe activități.Modalitatea centralizată este o formă de organizare a auditului intern considerată adecvată pentru entitățile care optează ca toți auditorii interni să fie atașați la sediul central al companiei. Calificarea personalului 1. deși sunt diferite. precum și costuri înalte de remunerare. Controlul intern în comparație cu auditul intern nu este organizat ca departament independent sau separat de celelalte activități din cadrul entității. Conform modaltăților de funcționare 2. serviciile sunt prestate de persoane competente in particularitatile legislatiei locale. Auditul intern descentralizat presupune organizarea unei echipe de audit la sediul companiei si servicii de audit intern in fiecare tara. Auditul intern poate fi organizat deasemenea în baza funcției exercitate de către auditorul intern. ceea ce presupune selectarea pretențioasă.Contablitate . Auditul intern este considerat o componentă separată a sistemului de management și control care are ca scop evaluarea eficacității derulării activităților. însă se regăsește în structura oricărui compartiment fiind produsul asigurării responsabilității angajatului. echipele sunt formate din seniori și junori. iar șefii acestora sunt desemnați în funcție de obiectivul urmărit. S3: Analiza comparativă dintre auditul intern și controlul intern.Informatica . precum și aprecierea conformității acestora cu regulile stabilite de conducerea entității. Dacă una și aceeași funcție este exercitată de mai mulți auditori se desemnează un responsabil denumit auditor superior. 2.Marketing . Există și altă posibilitate. auditul sistemlui informațional. funcționarea conform căreia auditorii sunt grupați în echipe care vor urmări un anumit obiectiv cum ar fi. Tipurile de rezultate 3. Separarea responsabilităților pe domenii de competență. Ei pot fi grupa ți într-o singură echipă sau în mai multe echipe în funcție de numărul unităților autonome ale companiei. În acest sens se practică 2 modalități de organizare a acestei activități: 1. Formarea echipelor pe obiective de auditat. Deseori auditorii interni organizați în acest mod apelează la specialiști externi cu calificări speciale. ele au o serie de elemente care le apropie și altele care le diferențiază. După conținut auditul intern se compară cu controlul intern în baza la 3 criterii: 1. Din punct de vedere organizațional auditul intern reprezintă o structură distinctă care se află în subordinea conducerii.

nu nivelului cel mai înalt al conducerii 14. iar controlul intern este regăsit în tehnici și instrumente de control aplicate de angajății entității. Obiectivul de bază al auditului intern 7. 2. deşi nu sunt percepute astfel Recomandările auditorului sunt opţionale Are linie proprie de raportare nivelului cel mai înalt al conducerii Este o activitate periodică. Constatările controlului sunt obligatorii 13. Raportează şefului ierarhic.  Controlul intern este reprezentat de tehnici și instrumente aplicate permanent de angajați cu scopul verificării realizării calitative a angajamentelor de serviciu. Organizat la fiecare nivel al manajementului 5. O activitate permanentă prin necesitate de evaluare a riscurilor 15. necesită a fi implementat prin instruirea personalului. Controlul intern constată și corectează iregularitățile legate de realizarea corectă a angajamentelor de serviciu. Auditul intern aplică verificări comune tuturor misiunilor de audit. Proces continuu 3. Un ansamblu de instrumente. majoritatea fiind standartizate. Urmăreşte aplicarea procedurilor în practică 9. S2: Planificarea stategică a auditului intern.  Auditul intern este bazat pe esantionare sau verificare selectiva. De asemenea și rezultatele auditului intern diferă de cele ale controlului intern. Tabel. În structura fiecărei funcţii de conducere. S1: Abordarea auditului intern. Priveşte întreaga organizaţie Audit intern Structură independentă Misiune planificată Funcție a conducerii entității Organizat la cel mai înalt nivel Dă asigurări asupra funcţionalităţii controlului intern pe baza unor standarde profesionale Componenta cea mai înaltă a controlului intern Obligat să semnalizeze eventualele disfuncţionalităţi în evaluarea controlului intern Ajută entitatea auditată să-şi atingă obiectivele Face constatări şi emite recomandări şi concluzii Total diferit de revizie Recomandările auditorului. PLANIFICAREA ACTIVITĂȚII DE AUDIT INTERN. iar în timp necesită și certificare în domeniu. Controlul intern fiind regăsit în atribu țiile de serviciu al fiecărui angajat. Auditul intern este exercitat de anumite persoane denumite auditori interni. Particularităţile distinctive ale controlului intern şi auditului intern Control intern 1. Din punct de vedere al calificării. 18 . pot fi considerate cadouri. iar auditorul intern propune soluții de perfecționare intern. 3. planificată şi aprobată anticipat intern Întreaga organizaţie priveşte la auditul TEMA 4. stabileşte răspunderi şi urmăreşte valorificarea constatărilor 10. Constatările controlului sunt acceptate prin lege de cei controlaţi 12. Asemănător cu revizia 11. Integrat organizației 2. Face constatări. tehnici şi proceduri puse în practică 6. o componentă a fiecărei activităţi 4. Obligat să elaboreze politici şi proceduri pentru eliminarea riscurilor 8. auditorul intern este peroana care deține studii superioare.  Tehnicile și instrumentele controlului intern diferă de la o acțiune la alta în dependen ță de lucrările executate de fiecare angajat.

un ciclu de misiuni de audit și un plan anual al activității de audit intern. 2 Misiunile de audit (odinul de efectuare a misiunilor de audit. ele sunt distribuite tuturor persoanelor responsabile de implimentarea recomandărilor. care sunt: 1 Planificare adecvata 2 Profesionalism 3 Axare pe client. S1: Abordarea auditului intern. 3 Axare pe client . spre exemplu este imposibil ca 2 misiuni diferite să fie exact identice. Lucrul în teren trebuie să asigure constatările și recomandările misiunii prin probe de audit de calitatea înaltă. 2 Profesionalism . urmărirea implimentării recomandărilor) 4 Acțiunile conducerii în baza recomandărilor (modificarea procedurilor de control intern.auditul constituie o activitate profesională care este realizată de către angajații instrui ți corespunzător în baza standardelor profesionale.  dacă un document sau o probă de audit nu este colectată la fața locului și nu este înregistrată corect. iar conducătorul entității trebuie să creeze condiții necesare care permit implimentarea recomandărilor. Aceasta permite auditorilor să obțină mai multă informație și să înțeleagă mai bine ce stă la baza fiecărei operațiuni. procesul verbal al ședintelor de deschidere. evaluarea necesităților de resusre. S4: Elaborarea planului anual de audit intern. identificarea priorităților anuale. Misiunile de audit sunt planificate cu atenție pentru a identifica obiectivele de audit și testele necesare pentru colectarea probelor privind eficacitatea controlului intern. 19 .  dacă un eșantion statistic nu a fost selectat corect. auditorul nu o va putea recupera la etapa de elaborare a raportului neaflându-se la sediul entității auditate. 1 Planificarea – trebuie de avut în vedere că pregătirea și planificarea activității de audit necesită timp. identificarea tipurilor misiunilor de audit). Metodologia oferită în normele metodologice a auditului intern din sectorul public este interpretată utilizând raționamentul de audit. precum și riscurile inerente care ar putea împiedica realizarea acestora. Principiul profesionalismului în audit prevede evitarea presupunerilor deoarece :  dacă auditorii nu cunosc de la bun început ce caută. versiunea preliminară a constatărilor și recomandărilor) 3 Rapoartele de audit (constatările de audit. lucrul în teren.S3: Stabilirea obiectelor auditabile. Conform nomelor metodologice ciclul auditului intern constă din urmatoarele elemente: 1 Strategia și planul anual (evaluarea riscurilor. diminuarea riscurilor de nivel înalt) Activitatea de audit intern începe cu o strategie pentru identificarea scopurilor entității. recomandările. Pregătirea misiunii de audit reprezintă aproximativ 30% din întregul volum de lucru necesar pentru realizarea unei misiuni și cu cel puțin 60% la reușita atingerii obiectivelor de audit. reducerea costurilor controlului intern. Norma nominalizată descrie și principiile esențiale ale auditului intern. este foarte puțin probabil ca ei să găsească ceva din întâmplare.auditorii stabilesc și mențin legături durabile de comunicare cu conducerea și personalul entității. prezentarea raportului final de audit. rezultatele obținute nu vor putea fi utilizate. Rapoartele de audit prezintă constatările de audit și recomandările privind înlăturarea punctelor slabe.

Elaborarea strategiei ţine de competenţa unităţii sau compartimentului de audit intern. 4 Documentarea şi comunicarea planurilor:  elaborarea strategiei. Aceasta reprezintă o constatare a practicii auditului intern.  clasificarea sistemelor în baza materialităţii şi riscurilor. La planificarea strategică multianuală a auditului intern se determină strategia de auditare a entităţii. el este discutat cu conducerea în timpul procesului de aprobare. 2 Elaborarea strategiei:  determinarea perioadei de planificare strategică. Planul strategic multianual de audit intern se referă la:  misiuni de asigurare.  misiuni de consiliere. SNAI 2010 „Planificarea” prevede definirea priorităţilor unităţii de audit intern.  obţinerea opiniei conducerii. Totodată planul strategic poate fi pus la dispoziţia tuturor anganjaţilor entităţii (spre exemplu. Planul strategic este prezentat conducerii entităţii pentru examinare şi aprobare. 3 Evaluarea necesităţilor de resurse:  estimarea resurselor necesare pentru efectuarea misiunilor de audit. Elaborarea planului strategic urmăreşte scopul de: 1 de a identifica necesităţile de audit – sistemele şi activităţile ce vor fi supuse auditului.  identificarea sistemelor semnificative şi gruparea lor cu scopul de a le audita.S2: Planificarea stategică a auditului intern. Definirea în cauză se documentează prin elaborarea planului activităţilor de audit intern. o copie a planului strategic se remite DASCFPI din cadrul Ministerului Finanţelor. Prin intermediul misiunilor de consiliere se oferă recomandări de îmbunătăţire a eficacităţii managementului şi controlului intern.  estimarea resurselor necesare pentru gestionarea activităţii de audit intern.  determinarea necesităţilor anuale de resurse. prin intermediul paginii web a entităţii). Evaluarea necesităţilor de audit are loc conform următoarelor etape: 1 Evaluarea riscurilor:  identificarea principalelor obiective operaţionale. După aprobare. Auditarea fiecărei activităţi şi domeniu se realizează cel puţin o dată la trei ani. Această normă prezintă metodologia elaborării unui plan strategic multianual şi a unui plan anual al activităţii de audit intern. care prevede elaborarea unui plan strategic multianual. 2 de a identifica resursele necesare şi disponibile pentru a satisface necesităţile de audit. Procesul propriu-zis de planificare a auditului intern pentru instituţiile publice este descris de norma metodologică pentru implementarea auditului intern în sectorul public „Planificarea activităţii unităţii de audit”. În caz de necesitate. 20 .  determinarea frecvenţei auditului.  comunicarea strategiei. Misiunile de asigurare ajută entitatea să-şi îndeplinească obiectivele sale.

6. hotărâri. 21 .Planul strategic conţine rezumatul principalelor decizii de planificare. a auditării anumitor subiecte mai devreme decît este planificat în planul strategic. resursele necesare şi disponibile pentru realizarea planului strategic multianual de audit. altor elemente ale infrastructurii și a clădirilor. 9. care constituie o parte din activitatea oricărei entități pt care pot fi definite obiective de audit. 8. Îndrumare privind serviciile prestate ale entității. calitatea şi eficacitatea resurselor de audit disponibile. 5. Informații (procese verbale. Planul de dezvoltare a tehnologiilor informaționale. respectiv fiecărui proces aferent sistemului care poate fi auditat. Planul de dezvoltare strategică al entității și planurile anuale ale fiecărei subdiviziuni în parte. 12. 3. planuri de finanțare). 5. 6. impactul insuficienţei de resurse pentru realizarea planului strategic de audit. 6 solicitarea de către managerul entităţii. 2 modificarea priorităţilor. S3: Stabilirea obiectelor auditabile. 11. Ele sunt determinate prin intermediul fiecărui sistem în parte. 7. necesitatea instruirii personalului implicat în auditul intern. 2. Organigrama. riscurile majore legate de realizarea cu succes a obiectivelor entităţii. auditorii pot utiliza următoarele surse de informație: 1. 10. 10. Trebuie de ţinut cont că NMIAISP prevede că în caz de necesitate planul strategic poate fi modificat prin introducerea activităţilor ad-hoc. 11. Pentru elaborarea planului de audit intern este necesar de a fi stabilite obiectele auditate. acte. 4. Bugetele (devizuri de venituri și cheltueli. proiectul planului anual al activităţii de audit pentru primul an al planului strategic. dispoziții). Informații manageriale (prezentarea detaliată a obiectivelor și sarcinilor entității) 2. obiectivele entităţii şi instrumentele de realizare a lor. factorii care pot influenţa negativ activitatea entităţii în viitor. 9. modalitatea evaluării riscurilor. Circumstanţele care justifică efectuarea activităţilor ad-hoc pot fi următoarele: 1 reorganizarea entităţii. Rapoarte și concluzii. 3. 4 suspiciunea unei fraude sau a unor iregularităţi. Planurile operaționale și strategice de audit existente. modalitatea de respectare a cadrului normativ şi a cerinţelor de raportare stabilite de Ministerul Finanţelor. Rapoarte anuale și indicatori de performanță. decizii . 8. 3 opinia conducerii cu privire la gradul de prioritate al anumitor activităţi. se prezintă în formă succintă şi conform NMAISP 3 întruneşte următoarele elemente de bază: 1. 7. Pt a identifica sistemele auditabile. modalitatea de determinare a obiectelor auditabile. frecvenţa auditării sistemelor. Auditul extern și de consultanță. 5 evoluţia sau modificarea riscurilor. 4.

sensibilitate politică. impactul asupra calității serviciilor prestate ș. fraude precedente. 3 Sisteme/procese operaționale (elaborarea politicilor în domeniul sănătății. La etapa II sistemele și procesele identificate pentru a fi supuse auditului intern sunt ierarhizate în funcție de nivelul riscului.Conform Normelor metodologice de implementare a auditului intern în sectorul public nr. valoarea activelor expuse unui risc semnificativ (carburant. Preocuparile conducerii – de exemplu cererii directe de supus auditului. volumul sau valoarea tranzacțiilor. La evaluarea riscurilor sunt utlizați 4 factori: Materialitatea – valori . numărul angajaților. materiale. evidența contabilă).) Mediul de control – de exemplu eșecurile precedente în control. nivelul ridicat al erorilor. Precizarea sistemelor si proceselor auditabile II. În acest scop se precizează riscurile posibile fiecărui proces. Erarhizarea sistemelor si proceselor auditabile Sistemele și procesele auditabile sunt precizate sau identificate pe baza rezultatelor analizei riscurilor. De exemplu: pentru sistemul financiar . 2. desfășurarea și documentarea inventarierii etc. Sensibilitatea . deficiențe. importanța obiectivelor. 22 . 2 Sisteme/procese de suport (recrutarea personalului.de exemplu valoarea veniturilor și a cheltuielilor. Sunt analizate riscurile legate de nereguli. tehnica de calcul etc. 4. Organizarea contabilității finanțărilor. 4. numerar. De exemplu. repartizarea funcțiilor și responsabilităților între angajați. valoarea cheltuielilor capitale. înmatricularea/exmatricularea studenților). Analiza în cauză presupune studierea cadrului normativ și a regulamentelor care reglementează entitatea.a. Calculul salariilor. abateri și disfuncționalită ți ca urmare a nerespectării cadrului normativ sau a prevederilor documentelor de finan țare și a contractelor încheiate în baza acestora. 5. Elaborarea devizului de venituri și cheltueli. cunoașterea deciziilor de organizare a activităților din cadrul entităților. organizare și documentare a inventarierii pot fi determinate următoarele riscuri:  petrecerea incompletă a inventarierii. domenii apreciate drept problematice ș.  nereflectarea rezultatelor inventarierii. 2.contabil în planul anual de audit intern al unei institu ții publice se includ următoarele procese: 1.a. examinarea organigramelor. a. În practică se aplică o metodologie comună de stabilire a sistemelor și proceselor auditabile care presupune realizarea următoarelor etape: I. 3.  pierderi nejustificate de mijloace fixe. Desfășurarea achizițiilor publice. 3. lipsa revizuirilor anterioare ș. pentru procesul de desfășurare. Organizarea. achiziții publice. mijoace bănești în urma controlului insuficient privind existența lor 1. În practică există mai multe modalități de evaluare a riscurilor.3 sistemele auditabile ale unei entități publice pot fi grupate în 3 grupuri: 1 Sisteme/procese manageriale (planificarea și raportarea activității). puncte slabe controlului intern semnalizate de conducere. probleme manageriale.

Fiecărui factor de risc i se atribuie un anumit scor între 1 și 5. Elementul Descrierea Scorul A. 3 este prezentat un exemplu de ponderi care pot fi aplicate: Atribuirea ponderilor factorilor de risc: Elementul Ponderea 1. Sensibilitatea 2 4. Preocupările  Sistem cu un rol redus în activitatea entității.înalte. Preocupările conducerii 4 Scorurile și ponderile sunt combinate într-o formulă care poate fi utilizată pentru calcularea indicilor riscului: IR = (A x 3) + (B x 2) + (C x 2) + (D x 4) În continuare sistemele se clasifică în sisteme cu riscuri: . . Sensibilitatea  Sistemul are contacte minime cu mediul extern 0 3  Sunt posibile anumite complicații cu mediul extern dacă sistemul nu este eficace 5  Probleme majore de ordin juridic dacă sistemul nu este eficace D. Materialitatea 3 2. Vulnerabilitatea  Sistem bine controlat cu un risc scăzut de fraude. Materialitatea  Sistemul are o pondere de mai puțin 1% în bugetul anual 0 (zero) 2  Sistemul are o pondere de 5 . Modul de atribuire a scorului pentru factorul de risc. care are un 0 conducerii impact mic asupra realizării obiectivelor entității 5  Sistem cu un rol major în activitatea entității ce implică anumite preocupări pentru conducere din cauza eșecurilor repetate Exemplu: În NM nr. Indicele riscului Peste 49 puncte 30 – 49 puncte Mai puțin de 30 puncte Categoria riscului înalt (cu roșu) medie redus 23 .medii. Modul de atribuire a scorului pentru factorul de risc este prezentat în tabelul de mai jos: Tabel. erori 0 3  Sistem relativ bine controlat cu un anumit risc de fraude sau erori 5  Sistem controlat eficient cu riscuri înalte de fraude sau erori C. . Vulnerabilitatea 2 3.10% în bugetul anual 3  Sistemul are o pondere de la 25 – 50% în bugetul anual 5  Sistemul are o pondere de peste 75 % în bugetul anual B.reduse.

4. obiectivele acţiunilor de auditare. nota explicativă dezvăluie argumentele pentru selectarea misiunilor respective. Planul anual de audit intern conţine următoarele elemente de bază: 1. precizarea cunoştinţelor de specialitate. scopul acţiunilor de auditare. se clasifică principalele riscuri și sisteme pe care auditul intern le examinează în mod prioritar. durata acţiunii de auditare. auditorii antrenaţi în acţiunea de auditare. Planul anual defineşte scopul (titlul) şi durata fiecărei misiuni de audit. perioada supusă auditării. La elaborarea planului anual al activităţii de audit intern pentru instituţiile publice se va ţine cont de punctele (b) şi (d) dacă în subordinea lor sunt instituţii publice care deţin unităţi de audit intern. operaţiunile supuse auditului intern. În practică. la planul anual de audit intern se anexează nota explicativă în care se justifică misiunile selectate şi incluse în plan.  stabilirea numărului de zile pentru fiecare misiune de audit. 2. 7. S4: Elaborarea planului anual de audit intern.  identificarea perioadelor mai favorabile pentru realizarea anumitor misiuni de audit.Dacă există mai mulți factori de risc atunci va fi necesar să se utilizeze un alt scor pentru categoriile de riscuri medii și reduse. Pentru unitățile nou create de auditul intern se poate de aplicat un proces simplu de evaluare a riscurilor. 5. De asemenea. Planul anual al activităţii de audit intern se elaborează în baza planului strategic multianual. Nota în cauză conţine analiza riscurilor aferente operaţiunilor supuse auditului intern. El oferă o informaţie generală pentru conducătorul entităţii privind titlul fiecărei misiuni de audit. 3. La elaborarea planului anual se ţine cont de următoarea informaţie: a deficienţe constatate în cadrul auditelor anterioare. și anume în baza unei ședinte cu conducerea entității unde se analizează. 6. 8. de asemenea alocă personalul şi celelalte resurse. d tipul misiunii de audit intern pentru fiecare structură a entităţii sau unitate de audit subordonată. structurile organizatorice la care se desfăşoară acţiunea de auditare. EXERCITAREA MISIUNII DE AUDIT INTERN 24 .  planificarea pe săptămîni a misiunilor de audit intern. NMAISP stabileşte anumite acţiuni necesare de a fi realizate la elaborarea planului anual de audit intern:  alocarea personalului şi altor resurse pentru întreaga perioadă de planificare. b verificările solicitate de unităţile de audit subordonate. care sunt realizate în următoarele 12 luni. TEMA 5. c riscurile identificate aferente sistemelor şi proceselor entităţii.  selectarea misiunilor de audit din planul strategic multianual. experţii străini care necesită a fi implicaţi în audit. El include partea planului strategic de audit sub forma misiunilor de audit.  compararea performanţelor reale cu cele planificate ale activităţii de audit intern.

 notificarea structurii sau departamentului care urmează a fi auditat. 3) Structura care urmează a fi auditată este înștiințată de către conducătorul unității de audit intern. Situații incompatibile cu activitatea de audit: . b) perioada exercitării misiunii. S1: Etapele derulării misiunii de audit intern.auditorul a avut funcții sau a fost implicat în ultimii 3 ani în activitatea auditabilă. Documentul dat reprezintă o asigurare că auditorii nu se află în situații de incompatibilitate. c) oferă informații privind componența echipei de audit. În știin țarea este efectuată în baza Notei de informare. iar șeful echipei coordonează misiunea cu conducătorul unității de audit intern. . auditorul este obligat să informeze urgent conducerea despre această situație. S5: Testarea de audit. S2: Identificarea obiectelor auditabile.  întocmirea planului și programului misiunii de audit.  stabilirea listei obiectelor auditabile. 2) Pentru fiecare misiune de formează echipă de auditori. S3: Întocmirea planului și programului misiunii de audit intern. I – Planificarea misiunii de audit intern prevede următoarele activități de audit:  emiterea Ordinului de efectuare a misunii de audit. Elaborarea raportului misiunii de audit intern (10%). numele auditorilor. 1) Ordinul de efectuare a misiunii de audit intern este emis de către conducătorul unității de audit intern în baza planului anual de activitate. f) precizează rolurile și responsabilitățile auditorilor. Elementele Ordinului privind efectuarea misiunii de audit: a) specifică domeniul de aplicare al auditului prin titlul său. care conține elementele: a) scopul misiunii de audit. e) specifică datele concrete de prezentare a misunii preliminare și finale a etapelor de audit. de regulă. c) obiectivele misiunii.S1: Etapele derulării misiunii de audit intern.auditorul este în rudenie sau afin cu conducătorul structurii auditabile. Monitorizarea (gestionarea) recomandărilor (10%). Membrii echipei misiunii sunt obliga ți să prezinte Declarația de interese (obligație în formă scrisă).auditorul a fost implicat la elaborarea și implementarea sistemelor de control al activității auditabile. Lucrul în teren (50%). II. Derularea misiunii de audit intern include următoarele etape: I. III. S4: Obținerea probelor de audit. Planificarea misiunii (30%). prin urmare pe parcursul misiunii vor putea fi obiectivi. d) oferă informații succinte privind nivelul de raportare în realizarea misunii. b) indică locul unde va fi aplicat auditul.auditorul este în relație financiară sau personală cu persoanele responsabile de activitatea auditabilă. 25 .  întocmirea Declarației de interese de fiecare auditor intern. IV. Dacă apare o situație de incompatibilitate. El se aprobă de către conducătorul entită ții și conferă autoritate oficială de a efectua auditul. cu cel puțin 15 zile înainte de data prevăzută în planul anual de activitate. precum și șeful echipei desemnat. . .

rapoarte etc.informația despre atribuțiile personalului de conducere. Aceasta prevede obiectivele operaționale reflectă următoarele aspecte: 1. note de informare.dosarele auditărilor anterioare. Nu sunt auditatea toate operațiunile și activitățile aferente domeniului planificat pentru audit. supervizarea. 2. . . La colectarea probelor se documentează sistemele analizate. sunt Realiste – posibil de atins. sunt în Acord (cu clientul).la organizarea irațională a muncii personalului. . 4. cum ar fi operațiunile de livrare.la documentarea insuficientă a operațiunilor. II – Lucrul în teren are ca scop colectarea probelor de constatare a iregularităților. S2: Identificarea obiectelor auditabile. responsabilitățile și funcțiile angajaților. 2. Cele mai frecvente riscuri constatate în practică se referă: . sunt planificate în Timp. precum și formularea recomandărilor corespunzătoare pentru îmbunătățirea acestora. liste cu recomandări. . . precum și documentarea acestora.la arhivarea ncorespunzătoare a documentelor. Obiectul auditabil reprezintă activitatea sau operațiunea aferentă unui anumit domeniu (sistem). auditorul trebuie să descrie obiectivele operaționale ale sistemului auditat. inclusiv programul de audit.la nedetectarea operațiunilor cu risc financiar.d) intervențiile al căror program va fi stabilit ulterior. În teren vot fi auditate doar obiectele care sunt supuse riscurilor avansate. Pentru elaborarea planului misiunii sunt determinate obiectelor auditabile. 5. Riscul constituie orice sistem. Obiectivele operaționale reprezintă scopul existenței sistemului în entitate. IV – Monitorizarea recomandărilor include 2 activități principale de audit: 1. . Sunt întocmite notițe ale interviurilor și ședințelor. utilizând analiza SMART. Conform NM4 „Planificarea misiunii de audit intern”.necunoașterea modificărilor în legislație. Ele răspund la întrebarea „De ce efectuăm această activitate?”. sunt Specifice – adică formulate clar și simplu. Raportul de audit are ca scop să încurajeze conducerea să aprobe acțiunile de implementare a recomandărilor. Domeniul este definit ca totalitatea de activități și operațiuni cu caracteristici omogene. 3. sunt Măsurabile – este necesar să se cunoască când obiectivul a fost atins. financiare etc. 26 . foi de lucru. activitate sau eveniment cu influență nefavorabilă asupra capacității entității de a-și realiza obiectivele. care urmează a fi auditate în teren.actele normative și legislative aferente domeniului auditat. .documentația de constituire a entității. testele de conformitate și substan țiale. La identificarea riscurilor al această etapă sunt studiate diverse surse de informații: . inclusiv obiectivele operaționale ale sistemului auditat. III – Elaborarea raportului misiunii de audit intern – se urmărește informarea conducerii cu privire la faptul dacă sistemele auditate funcționează adecvat sau invers. precum și lista constatărilor (care se ierarhizează după importanță) pentru determinarea priorității acestora. urmărirea recomandărilor.

contrapunerea documentelor. grupate conform etapelor de bază ale acesteia. pentru a evalua impactul punctelor slabe. rapoartelor. 2. bazelor de date. echipa de audit. De asemenea. 7) nr. El este considerat un îndrumar pentru auditorii interni. analiza sistemelor automatizate. 5) datele planificate de începere și finalizare a fiecărei activități. 3) etapele de bază ale misiunii. de exemplu: pentru a identifica și desfie procesele operaționale. obiectivele misiunii (de ce efectuăm acest audit). Planificarea misiunii de audit se finisează cu întocmirea planului și programului de audit. Planul misiunii include: 1. 5. b) reglementarea raporturilor de serviciu dintre compartimente. de zile alocate pentru fiecare activitate. ei se vor deplasa în teren pentru a înțelege mai bine activită țile indicate în plan și pentru a se familiariza cu personalul care va fi auditat. 7. pentru a face o evaluare a surselor de informații etc. 6) nr. f) organizarea activității de conducere etc. liste de verificare. aria de aplicabilitate a misiunii. documentarea proceselor etc. Programul de lucru conține: 1) titlul misiunii. deoarece precizează rolurile acestora în cadrul misiunii și perioada de timp de care dispun pentru realizarea acestora. obiectivele și riscurile operaționale. Obiectele auditabile sunt incluse în Fișa centralizatoare a obiectelor auditabile”. 27 . informațiilor. principalele etape ale misiunii. e) controlul sistemelor informaționale de management. pentru a evalua calitatea produselor generate de procesul în cauză. 4) activitățile necesare atingerii obiectivelor misiunii. 2) perioada misiunii. 6. programul de lucru al misiunii de audit trebuie să reflecte principalele activită ți necesare pentru realizarea obiectivelor de audit. d) organizarea verificării și selectării de personal. auditorii interni discută obiectele misiunii cu conducerea structurii auditate. Exemplu: în cadrul misiunii de auditare a activităților de conducere sunt frecvent auditate următoarele obiecte: a) definirea atribuțiilor și responsabilităților. 4. eșantionarea. termenii stabiliți pentru prezentarea versiunii de proiect și finale a raportului de audit. 3. verificarea anumitor calcule sau etape. Programul de lucru al misiunii de audit intern constituie un document intern de lucru care conține ordinea de parcurgere a lucrărilor misiunii de audit. observații la fața locului ce țin de sisteme ale tehnologiilor informa ționale. S3: Întocmirea planului și programului misiunii de audit intern. Planul misiunii este întocmit de către șeful echipei de audit în baza planului anual și se aprobă de către conducătorul unității de audit intern. chestionare. c) stabilirea condițiilor de ocupare a postului. Conform NM4. protec ția activelor.În scopul facilizării identificării riscurilor. metodele și tehnicile de audit care vor fi utilizate ( NM4) – de exemplu: interviuri. total de zile alocate pentru întreaga misiune. saănătății.

2. contabilitatea şi explicaţiile oferite de angajaţi. sigure. - Exercitarea auditului intern este determinată de aspectul tehnic al procesului de obţinere a probelor de audit. regulamente interne. În sectorul public mai frecvent sunt auditate domeniile legate de conducere. înregistrări. de exemplu. bănci.. afrmaţii etc. probe obţinute din declaraţii. procesele-verbale ale adunărilor.) aplicată de auditorul intern pentru a argumenta constatările sale (opinia sa). S4: Obținerea probelor de audit. Suficienţa reprezintă o măsură a cantităţii probelor de audit. Iar operaţiunile economice şi lucrările efectuate de angajaţii entităţii sunt verificate cu prevederile actelor normative şi legislative. Relevanţa reprezintă o măsură a calităţii lor. fotografieri etc. instrucţiunile şi regulamentele interne. calcule grafice şi alte tipuri de analiză a informaţiei. ştiinţa). NMAISP 5 „Lucrul în teren: probe de audit şi testarea” stipulează că probele de audit trebuie să întrunească trei caracteristici. rapoarte. Se practică confruntarea informaţiei cu cea obţinută de la intervievarea personalului sau cu cea confirmată de terţi. facturi. La pregătirea programului de lucru șeful echipei ținte cont de estimarea numărului total de zile pentru misiunea de audit în baza planului anula al acitivității de audit intern. probe analitice. organe de stat). care includ extrase ale contului bancar. probe documentare. Ele trebuie să fie: 1. El poate fi actualizat dacă pe parcurul misiunii au loc modificări semnificative în ceea ce privește alocarea resurselor sau rezultatele finale. probe fizice. sistemul informaţional managerial. El este revizuit și aprobat de către conducătorul unității de audit intern înainte de începerea lucrului în teren.. achiziții și plă ți. Probele de audit. 3. acte normative. juridică. Este important ca în program să se evalueze în mod realist resursele necesare pentru a finaliza misiunea. Informaţia care pretinde de a fi considerată dovadă de audit este studiată şi verificată cu cel puţin o sursă de date. relevante. care se regăseşte la fiecare etapă a misiunii de audit intern. date electronice etc. tehnică etc. Deseori auditorul intern acordă atenţie informaţiei care se conţine. în special la exercitarea lucrărilor la faţa locului sau pe teren. corespondenţă. medicina. contracte. suficiente. instrucţiunile şi regulamentele interne. 3. Natura activităților de audit intern precizate în programul de lucru al misiunii diferă de la un domeniu la altul.8) persoanele care au elaborat. depinde de etapa de misiune de audit și obiectul auditat. 4. Informaţia poate fi obţinută din interiorul sau exteriorul entităţii. iar în sectorul privat auditorul intern este preocupat în mod mai deosebit de riscurile continuității activității. cadrul normativ care reglementează activităţile entităţii. constituie informaţia de orice natură (financiară. revizuit și aprobat programul de lucru. care includ documente. 2. Auditorii interni apreciază probele de audit ca fiind sigure în baza următoarelor reguli: 28 . Conform NMAISP 5 „Lucrul în teren: probe de audit şi testarea” există următoarele tipuri de probe de audit: 1. în următoarele surse: confirmări de la terţi (furnizori. care includ observări. care includ interviuri. contabilă. de la misiunile de audit precedente. precum şi din alte surse aplicabile pentru a ajunge la constatări şi concluzii temeinice. date din domenii înrudite (statistica.

pag. Spre exemplu. proceduri analitice. probele de audit obţinute în mod direct de către auditor(spre exemplu.tranzacţiile au fost calculate corect. 29 . principalele afirmaţii pentru tranzacţiile financiare sunt: a) legimitate – tranzacţiile în conformitate cu cadrul legal. b) plenitudine – sunt incluse toate tranzacţiile care trebuie reflectate în raport. 2. introduse de către entitate. probele de audit în baza documentelor în original sunt mai sigure decît probele de auditîn baza unor copii sau faxuri. 2.) Testele substanţiale sunt procedurile menite să testeze plenitudinea. efectuarea repetată a procedurilor de control intern (contrapunerea repetată datelor bancare pentru a se asigura că această procedură a fost efectuată corect). 3. Există diverse tipuri de testări de conformitate: 1. teste substanţiale.1.4. 5. cum ar fi testarea datelor detaliate ale tranzacţiilor sau a soldurilor. care includ evaluările informaţiilor. Aceste teste sunt cel mai frecvent utilizate de auditorii interni în timpul misiunilor de asigurare. corectitudinea şi valabilitatea tranzacţiilor trecute prin sistem sau valabilitatea oricărei afirmaţii care poate fi verificată în mod independent ca parte a misiunii de consiliere.2. observarea procedurilor de control intern sau intervievarea personalului. legalitatea. 3. sunt mai sigure dacă procedurile de control intern aferente. probele de audit. alte proceduri substanţiale. Auditorii interni efectuează două tipuri generale de teste de audit: 1. Testarea de audit se bazează pe afirmaţii predeterminate. alte cercetări efectuate de auditor. trecerea prin sistem a unor date de testare (introducerea unei facturi greşite pentru a remarca dacă va fi respinsă de sistem. 4. c) existenţă – tranzacţiile financiare au avut loc în realitate. observarea modului de aplicare a unei proceduri de control intern) sunt mai sigure decît probele de audit obţinute în mod indirect sau prin deducere (spre exemplu. teste de conformitate.27) 2. Procesul de colectare a probelor de audit reprezintă testarea de audit. sunt eficiente. revizuirea proceselor – verbale ale şedinţelor. probele de audit documentare sunt mai sigure decît probele de audit verbale. 4. obţinute din cadrul entităţii.chestionarul privind modul de aplicare a unei proceduri de control intern). Există două tipuri de teste substanţiale: 1. S5: Testarea de audit. 4. revizuirea tranzacţiilor pentru a remarca dacă listele de verificare ale controlului intern sunt autirizate şi semnate. Testarea de audit este o activitate de bază a lucrului în teren. 2. probele de audit sunt mai sigure dacă sunt obţinute din surse independente din afara entităţii. (de făcut legătura cu NMAISP 5 şi de dat exemple pnc. efectuate prin studierea relaţiilor între datele financiare şi nefinanciare. d) corectitudine. Testele de conformitate reprezintă testele de audit efectuate pentru a evalua eficacitatea procedurilor de control intern. e) prezenţă – activele reflectate în evidenţă există cu adevărat. revizuirea probelor documentare ale procedurilor de control intern (exemplu.

3. un exemplu de interviu pnc. (de analizat: un exemplu de program de testare şi un tabel cu teste în baza NMAISP5. pnc. pag. ce prezintă testele. precul şi auditorul intern responsabil de executarea testului. 4. 30 ...3.16 ) Procesul de obţinere a probelor la faţa locului este realizat în următoarea consecutivitate. iar în cadrul entităţilor din sectorul privat această funcţie este realizată de un expert extern. fig. Urmează identificarea şi analiza problemelor constatate. pag.Toate testele efectuate de către auditor se efectuează conform programului de testare. care au legătură directă cu obiectivele de control şi riscurile..31-32. 8. 8.1.1.30-31. confirmări şi alte activităţi de audit prevăzute de programul de audit. pag. Auditorul intern efectuează testări. se colectează documentele misiunii de audit intern pentru a fi etichetate şi numerotate. un exemplu de test de contrapunere pnc. interviuri.. termenii de relizare a acestora. Pentru instituţiile publice supervizorul este desemnat de conducătorul unităţii de audit intern.2. 15. Apoi.3.1.30 şi pnc.32.2. care sunt comunicate conducătorului unităţii de audit intern. 1. se apreciază dacă probele obţinute pentru fiecare activitate de audit intern sunt adecvate şi suficiente. El constituie un document. 2.3. fig. Totodată testele de obţinere a probelor efectuate de membrii echipei misiunii de audit intern sunt verificate şi aprobate de supervizor. După efectuarea tuturor activităţilor stabilite în programul de audit intern.1. 8.8.3. pag.