You are on page 1of 11

2.2.

Mihail Mihailovici Bahtin

Bahtin este unul dintre cei mai profunzi filozofi ai fenomenului de care ne ocupăm
aici; lucrările lui (mai ales Marxismul şi filozofia limbajului) au influenţat felul în care a
fost conceput discursul raportat după 1970 [i].
2.2.1. Limbajul ca mijloc de comunicare
Pentru Bahtin, funcţia esenţială a limbajului este cea de comunicare: "the social
event of verbal interaction implemented in an utterance or utterances." (1996a: 94). El
înţelege prin utterance o secvenţă unică şi irepetabilă, produsă într-un anumit context, de
către un anumit emiţător, ca iniţiere a unui dialog sau ca răspuns la o altă secvenţă. "The
full-fledged question, exclamation, command, request - these are the typical forms of
wholes in behavioral utterances. All of them (especially the command and request)
require an extraverbal complement and, indeed, and extraverbal commencement. The
very type of structure these little behavioral genres will achieve is determined by the
effect of its coming up against the extraverbal milieu and against another word (i.e. the
word of other people)." (ib.: 96)
Bahtin crede că metalingvistica[ii] ar trebui să aibă ca obiecte de studiu:
"(1) the forms and types of verbal interaction in connection with their concrete
conditions;
(2) forms of particular utterances, of particular speech performances, as elements of
a closely linked interaction[.];
(3) a reexamination, on this new basis, of language forms in their usual linguistic
presentation." (ib.: 95-96)
Cuvântul cheie în formularea primelor două obiective pe care autorul le fixează
ştiinţei nou create este interaction; enunţurile şi vocile care le produc nu sunt numai
multiple, ci şi vii; ele fac ca limbajul să nu fie un abstract sistem lingvistic, ci un fenomen
polifonic.
2.2.2. Limbajul ca fenomen polifonic
Bahtin înţelege prin polifonie:
a. diversitatea vocilor, a limbilor, a stilurilor care se manifestă în enunţurile
succesive ale unui discurs, în particular în discursul romanesc; un termen sinonim propus
pentru această situaţie este dialogism [iii]; "orice discurs concret (enunţ) descoperă
întotdeauna obiectul spre care este orientat, dinainte condiţionat, contestat, apreciat,
învăluit în negura sau, dimpotrivă, în lumina cuvintelor străine care s-au spus în privinţa

pot să se sedimenteze în toate straturile lui semantice. al aprecierilor şi al accentelor străine. Însăşi redarea afirmaţiei străine sub formă de întrebare duce la ciocnirea a două interpretări în cadrul aceluiaşi cuvânt: căci nu ne limităm a pune o întrebare. Vorbirea noastră curentă e plină de cuvintele altora: cu unele ne contopim total vocea.]. respinge altele ori se intersectează cu altele. stilizarea şi dialogul. noi putem aborda prin dialog orice parte de exprimare având un înţeles. vocalized verbal communication between persons.[iv] integrarea "Introduse în vorbirea noastră. ci transformăm afirmaţia celuilalt într-o problemă. enunţ ce poate avea limitele unui cuvânt: "Raporturile dialogale pot exista nu numai între exprimări (relativ) întregi. fără a-l considera însă caracteristic pentru acesta. care se bucură de autoritate în ochii noştri. c. să-i complice expresia. o luptă între cuvântul propriu şi cel « străin ». cuvintele altuia adoptă inevitabil elementul nou. ale altuia. se contopeşte cu unele. faceto-face. de punctele de vedere. uitând cui îi aparţin. Enunţul este.]" (ib. într-un discurs hibrid (termenul bahtinian pentru una dintre actualizările stilului indirect liber) cuvintele raportorului apar alături de cuvintele emiţătorului citat. cu altele. străine. în sfârşit. El este înfăşurat şi pătruns de ideile generale. să influenţeze întreaga lui înfăţişare stilistică." (1982: 131) "Aproape pe teritoriul fiecărui enunţ are loc o interacţiune încordată. Plecând de la observaţia bahtiniană putem face următoarele remarce: . Bahtin vorbeşte aici despre caracterul difon al unui enunţ. Bahtin discută acest tip de polifonie în legătură cu stilul indirect liber. se implică în corelaţiile lor complexe. deci devin difone.3. ba şi cuvântul izolat dacă nu este receptat ca un cuvânt impersonal din limbă. un organism mult mai complex şi dinamic decât pare [. but also verbal communication of any type whatsoever.2. 2. pe altele le populăm cu propriile noastre tendinţe. pluralitatea vocilor în interiorul unui singur enunţ. un caz particular de dualitate a vocilor în enunţ: reluarea şi discursului interlocutorului în discursul locutorului. care le sunt străine ori ostile. dacă două glasuri se ciocnesc în el într-un dialog [. astfel. Printre procedeele creării imaginii limbajului în roman se numără hibridizarea. ca exponent al unei exprimări aparţinând altcuiva." (1970: 256). Dialog şi discurs raportat "Dialogue can also be understood in a broader sense. sublinierea noastră). Discursul orientat spre obiectul său intră în acest mediu agitat şi încordat din punct de vedere dialogic al cuvintelor.: 217) b." (Bahtin 1996a: 95. Toate acestea pot în mod substanţial modela discursul. un proces de delimitare sau de punere în lumină dialogică reciprocă. cu alte cuvinte dacă sesizăm în el un glas străin. Drept care raporturile dialogale pot pătrunde înăuntrul unui cuvânt izolat. ne întărim spusele şi. ci ca un semn al unei poziţii logice. Diferită poate fi doar corelaţia celor două voci. meaning not only direct. Roulet propune să păstrăm termenul polifonie pentru acest tip de manifestare a dialogismului." (1970: 271). de aprecierile şi de accentele străine.lui. concepţia şi aprecierea noastră.

4. cum orice enunţ are o temă (în sens bahtinian[v]).4.2.. gramaticile nu vor putea da seamă decât de sensul DR şi nu şi de tema acestuia. manipulată de Re. iar discursul primului este captiv în discursul celui de-al doilea.1.1. altfel.1. cât şi pentru istoric.1. atunci. adus în scenă va fi de fiecare dată nu emiţătorul originar. orice redare directă a spuselor cuiva este mincinoasă prin natura ei. orice DR are una (şi doar una).2. discursul raportat este de fapt replica Re la replica Ce (indiferent dacă a existat sau nu un enunţ originar. Putem privi orice formă de DD ca pe un caz particular de mimesis. în momentul în care raportează o anumită secvenţă. discursul raportat poate fi descris în termeni de dialog. cât şi cu emiţătorul citat (Ce). 2. f. DR aparţine în primul rând Re. Modul în care se actualizează aceste relaţii poate fi obiect de studiu atât pentru cercetătorul interesat de realizările sincronice ale limbii. sintaxă. ci în termeni de pragmatică.a. este secundar şi irelevant dacă DR este sau nu fidel unui discurs originar. c. de fiecare dată când va fi raportat.1.4. d. fidelitate etc. e.2. Între discursul citat şi discursul citant există relaţii dinamice. gramatica nu poate da seamă decât de forma abstractă pe care o poate lua un dicurs sau altul şi nu de faptul că există o permeabilitate între cele trei componente ale conţinutului oricărui DR: sens-temă-accent evaluativ[vi]. fundamentală pentru DD şi DI nu este definirea lor în termeni de repetare. de o mare complexitate şi tensiune. la care se plasează relaţia dintre discursul citat (c ) şi discursul citant (C ). chiar dacă discursul originar pe care îl raportează şi la care se referă este acelaşi. emiţătorul raportor (Re) dialoghează. indiferent dacă Re este sau nu acelaşi cu Ce).2. g. 2. există două niveluri care pot constitui obiect de cercetare: nivelul intradiscursiv. b. atât cu receptorul raportor (Rr). ci o iluzie a acestuia. 2. şi nivelul interlocutorilor.4. C e este personaj în iluzia creată de Re. Sincronic.1. fenomen dinamic 2. . Discursul raportat. problema "fidelităţii" este una pe care şi-o pun gramaticile şi studiile de pedagogie a DR. tema lui va fi alta.

este caracteristică pentru stilul liniar al DR. modificare vizând analiza structurii). prin urmare.în schimb. forma acestuia (cum spune emiţătorul).discurs direct (DD) pregătit anterior [preset direct discourse]. ci în termeni de sens) . contextul auctorial este construit în aşa fel încât trăsăturile pe care autorul le foloseşte pentru a defini un personaj aruncă umbre puternice asupra discursului său direct. . iar pe cel de-al doilea texture-analyzing modification (TAM. acestea se obţin cu preţul unei anumite depersonalizări a discursului raportat. există două tipuri de modificări realizate în DI: un enunţ poate fi considerat: . ale Raportorului. .în acest caz.instances in which. analiza şi modificările făcute au în vedere structura referenţială a enunţului. modificare vizând analiza referentului). în acelaşi timp. . aici. Bahtin numeşte primul tip referent-analyzing modification (RAM. elements of the reported message creep into and are dispersed throughout the entire authorial context. conţinutul acestuia (ce spune emiţătorul).ca actualizare a felului particular de a vorbi al emiţătorului . modalizatoare.'' (1996a: 130) . păstrând. graniţe precise între discursul citant şi discursul citat. coeziunea şi autonomia enunţului sunt păstrate (nu în termeni de construcţie. graniţele enunţului raportat devin permeabile şi difuze. Prima direcţie poate fi ilustrată prin: . acestei categorii aparţine discursul direct care apare din discursul indirect (DI) sau din discursul indirect liber (DIL). Există două direcţii în care această tendinţă analitică poate merge şi."instances in which the author's speech advances upon the reported message and penetrates it with its own intonations. Temele de bază ale DD care se apropie sunt anticipate de context şi colorate de intonaţia autorului.DD particularizat (particularized direct discourse). occupies a particular ideational position. RAM este ''one at any rate in which the focus of attention is strongly ideational and in which the author shows through his words that he himself. RAM satisface tendinţele spre comentariu. in his own right. on the contrary.în acest caz. making it fluid and ambiguous" (1996a:133-134). Datorită acestui tratament.Discursul direct are două moduri în care se realizează relaţia dintre c şi C : .ca actualizare a unei anumite poziţii ideatice a emiţătorului . Esenţa DI constă în transmiterea analitică a spuselor cuiva. o jumătate din fondul aperceptiv creat de spusele «celuilalt» aparţin autorului. analiza şi modificările făcute au în vedere modalităţile de performare a enunţului. rezultatul este o diminuare a obiectivităţii în discursul autorului.

1. - emiţătorul potenţial al unui mesaj verbal de răspuns la mesajul emis de speaker.ale interlocutorului). întrebări.receptorul mesajelor non-verbale de diverse naturi (mimice. în discursul raportat este vorba despre cuvinte care reacţionează la alte cuvinte şi vede în DR un document care atestă receptarea activă a spuselor celuilalt. cât şi faţă de obiecţii.emiţătorul mesajului verbal. gestice. a live utterance. emiţătorul în exerciţiu poate fi privit şi qua receptor şi. în acest caz. applies it. augments it. mesajul este actualizarea unei atitudini de răspuns (atât faţă de un mesaj realizat.2. And the listener adopts this responsive attitude for the very beginning . sublinierile noastre). speaker-ul este: .1. Aşadar. he simultaneosly takes an active. Any understanding of live speech. . posibile . în acest caz. discursul citat şi discursul citant.2.sometimes literally from the speaker's first word. responsive attitude toward it.receptorul mesajului produs de speaker. el are o atitudine de răspuns faţă de mesajele ascultătorului său. He either agrees or disagrees with it (completely or partially). Bahtin studiază de aproape felul în care interacţionează. . Bahtin crede că. (Cu alte cuvinte. interlocutorul său poate fi privit şi qua emiţător). although the degree of this activity varies extremely.2. is inherently responsive. (şi are o atitudine de răspuns faţă de acest mesaj). vom înţelege şi felul în care funcţionează discursul raportat. în interiorul discursului raportat.emiţătorul mesajelor de răspuns non-verbale la mesajul produs de speaker (caz în care el este şi receptor al acestora şi are o atitudine de răspuns faţă de propriile sale mesaje). invers.şi preconizate . pe când listener-ul este: . Esenţial pentru dialog este faptul că "when the listener perceives and understands the meaning (the language meaning) of speech. Any understanding is imbued with response and necessarly elicits it in one form or another: the listener becomes speaker. dacă vom înţelege modul în care funcţionează un dialog. El observă că. kinezice) ale interlocutorului său (care îi pot determina propriul discurs). prepares for its execution. anterior. .receptorul propriului său mesaj. el are o atitudine de răspuns (responsive attitude) faţă de mesajul propriu (aici intervine fenomenul de feed-back). nelămuriri etc." (1996b: 68. aidoma felului în care se petrec lucrurile într-un dialog. and so on.4. .

1. Emiţătorul raportor cu emiţătorul citat (Ce). În DR se află în dialog: a. actuală (''ce-i răspund acum'') sau posibilă (''ce i-aş fi putut spune'' sau ''ce i-aş spune acum''). Această caracteristică a dialogului dintre Re şi Ce în interiorul DR.astfel. pentru că C e şi Cr sunt emiţători citaţi (ai unor mesaje verbale sau non-verbale). impersonal. considerat qua Este evident că. una realizată (''ce i-am spus''). fiecare epocă istorică are un mod propriu prin care realizează raportarea . Pentru Bahtin. 2. pentru secolul 20. Atitudinea de răspuns a Re poate fi.Înţelegerea eronată a modului în care funcţionează comunicarea verbală (iar când spune eronat. care este emiţătorul citat. monumental. Emiţă emiţător. dogmatismul autoritar este specific Evului Mediu: un stil liniar. Relaţia de sub a. în sensul că răspunsul R e este un amestec de replici realizate.2. În procesul raportării. Bahtin se referă în primul rând la schema saussuriană a comunicării) duce la o înţelegere eronată a modului în care funcţionează raportarea. c. dogmatismul raţional . ii. actuale şi posibile între care este uneori greu să discerni. mişcările R e în diferite planuri temporale (conjugate cu mişcări în diferite planuri ale modalităţii) constituie libertatea şi limita lui în raport cu un emiţător (C e) care nu este nici prezent şi nici potenţial. . emiţătorul raportor şi receptorul său. deoarece se măreşte numărul instanţelor efectiv sau potenţial emitente: emiţătorul citat. abordate retrospectiv.4. Relaţiile de la b. iii. la rândul ei. au un singur sens. relaţiile evidenţiate mai sus se complică. β) nu sunt emiţători ai unor mesaje actuale (ei nu performează hic et nunc). dialogul în DR îşi realizează astfel potenţialităţile. aceasta însemnând că: α) sunt emiţători ai unor mesaje realizate. b. al discursului raportat.2. este o consecinţă directă a absenţei acestei instanţe de dialog. receptorul acestuia. γ) nu sunt emiţători potenţiali.caracteristic pentru secolul 19 şi individualismul relativ.o continuare a primului în secolele 17 şi 18. şi c. este una cu sens dublu (este situaţia de comunicare descrisă mai sus). în situaţia DR: i. torul raportor cu interlocutorul emiţătorului citat (Cr). Emiţătorul raportor (Re) cu interlocutorul său (Rr). individualismul realist şi critic .

speech genres sunt varietăţi ale limbajului abordat metalingvistic (ceea ce pentru el înseamnă ''privit ca dialog viu'') şi nu trebuie confundate cu stilurile funcţionale. A large number of genres that are widespread in everyday life are so standard that the speaker's individual speech will is manifested only in its choice of a particular genre. which is only later differentiated during the speech process. had analysed and dissected the referential structure of the speech to be reported and created complex and remarkable devices for the indirect transmission of speech. from the very beginning we have a sense of the speech whole. altfel spus. ''self-confident in its power of reason. pentru primele două fiind caracteristic controlul lui C asupra lui c. care afirmă independenţa. Redare şi reprezentare Bahtin a consacrat un întreg studiu (Probleme ale poeticii lui Dostoievski) cercetării modului în care este reprezentată artistic viaţa limbajului. in its. If speech genres did not exist and we had not mastered them. O sursă a dialogismului Bahtin insistă asupra importanţei pe care o au în comunicare aşa numitele genuri ale vorbirii (speech genres). we predict a certain length (that is. we guess its genre from the very first words. autentic. care. expressive intonation. ci un « tu» cu valoare plenară. we foresee the end.5. Sărăcia mijloacelor formale de a exprima raportarea în discurs indirect (sau. de o perioadă carteziană.[vii] Pentru Bahtin." (1996b: 78-79) Observaţia că situaţiile de comunicare sunt premodelate şi reductibile la un pattern este foarte importantă pentru înţelegerea modului de funcţionare a discursului raportat în corpus. and. Eroul este un subiect căruia autorul i se adresează într-un dialog serios. if we had to originate them during the speech process and construct each utterance at will for the first time. that is. lipsa de precizie şi de finitate a eroului. when hearing others' speech. libertatea interioară. şi nicidecum într-unul simulat după regulile retoricii sau ale . 2. perhaps. aceste genuri ale vorbirii ar trebui să includă şi scurtele replici ale dialogului cotidian (prin speech genres Bahtin înţelege aşadar ceva asemănător pattern-urilor determinate de situaţia de comunicare). care sunt varietăţi ale limbii literare comune (chiar dacă ambele au ca punct comun faptul că sunt mijloace de comunicare).'' (1996a: 127) 2. the approximate length of the speech whole) and a certain compositional structure. adică « eul» altui individ cu drepturi depline (« tu eşti»). speech communication would be almost impossible. insuficienta individualizare a stilului indirect în raport cu cel direct) este specifică limbilor lipsite.2.6.Criteriul acestei împărţiri este gradul în care discursul citant (C ) şi discursul citat (c ) se domină. Eroul nu este pentru autor un « el» sau un « eu».2. în dezvoltarea lor istorică. emanciparea lui c de sub această dominaţie. iar pentru ultimele două. "We learn to cast our speech in generic forms and. El observă că "noua poziţie artistică a autorului faţă de erou din romanul polifonic dostoievskian este o poziţie dialogală realmente realizată şi efectuată până la capăt.

de unde concluzia că "discursul vorbitorului în roman nu este redat pur şi simplu şi nici reprodus. mais elles indiquent. la Méthode formelle en études littéraires.: 201. selon la pensée même de Bakhtine. [i] Marxism and the Philosophy of Language apare în 1973.N. ci printr-un limbaj. în 1979. l'enjeu d'une telle thèse. ci reprezentat artistic [. ci se şi reprezintă. à la place du sien. je crois. nume păstrat şi de traducerile acestei lucrări. ci de redare practic interesată." (ib. în 1974. à Volochinov (il se faisait donc plus linguiste et plus marxiste). il les adressait à des destinataires différents: le Freudisme et Marxisme et philosophie du langage. urmată de The Dialogic Imagination. ce qui nous conduira du reste à examiner la substance même de ces livres." (ib. Volosinov. Mais il est . sublinierile noastre). locutorul şi cuvântul său nu constituie obiect de reprezentare artistică. deci şi o refractare a intenţiilor autorului. ils ont autant le droit. Considérons maintenant les choses d'un autre côté. l'une des thèses mises en avant est que l'auteur n'est pas le seul responsable du contenu du discours qu'il produit. nu într-un limbaj. de trouver leur nom sur la couverture. Prima ediţie rusă a studiului Marksizm i filosofiia iazyka a apărut în 1929. La question du rapport entre l'auteur et son livre (ou son discours) est. aut.: 194. ci doar de procedee de redare. abondamment débattue.).]" (ib. Aşadar. având pe copertă numele lui V. le destinataire y participe également. aici nu poate fi vorba de forme de reprezentare. subl. et même si Medvedev et Volochinov ne sont que les destinataires (réels ou imaginaires) de ces livres." (1970: 88-89) Ceea ce diferenţiază însă un astfel de dialog de unul real este faptul că "în faţa noastră se află o « vorbire indirectă ». autorii contemporani adoptă diverse soluţii: citează numele lui Volosinov (ortografiat Volochinov/Voloshinov/Volosinov) sau numele lui Bahtin (Bakhtine/Bakhtin/Baxtin) sau pe ale amândurora. A ce titre. à Medvedev (il devenait alors plus percutant." (1982: 173).:197). Totuşi. Une conclusion semble s'imposer: il est inadmissible qu'on efface purement et simplement les nomes de Volochinov et Medvedev.convenţionalităţii literare. à l'ensemble du public (et il devenait « Bakhtine ». dans l'ouvre de Bakhtine. şi de Aesthetics of Verbal Creativity.) şi că "[în roman]. printr-un mediu lingvistic « străin ». "pentru vorbirea curentă. discursul nu numai că reprezintă. cependant. De aceea. plasându-le în diverse poziţii: Bakhtine (Volochinov) sau Volochinov (Bakhtine). les Problèmes de l'ouvre de Dostoïevski. atunci când trimit la aceste traduceri. membru al cercului lui Bahtin. Le marxisme et la philosophie du langage apare în 1977. tel du moins que l'image l'auteur: on n'écrit pas de la même façon selon qu'on s'adresse à tel ou tel public. Cea mai elegantă soluţie ni se pare cea propusă de către Todorov: "Les considérations que je formule ne visent pas à refuter la thèse selon laquelle Bakhtine serait le seul auteur de ces écrits. plus mordant). Ces livres étaient peut-être écrits par Bakhtine. et qu'on aille ainsi à l'encontre du désir manifeste de Bakhtine de ne pas assumer la publication de tels écrits.

en particulier. ci totodată intonaţiile cucoanei şi ale surugiului. adică prin faptul că înţelegerea este dialectică. et l'on peut dire sans exagération que Bakhtine est le fondateur moderne de cette discipline. in accordance with our terminology. le second l'émetteur) ? " (23-24) [ii] ". à cause de l'ambiguïté qu'elle autorise: s'agit-il d'un rapport de collaboration ? de substitution (pseudonyme ou masque) ? ou de communication (le premier nom désignant le récepteur. în sfârşit." (Todorov: 42) [iii] "Dialogismul se manifestă în diverse moduri în discursul romanesc: i. dar fără a-şi rezerva ultimul cuvânt. adică prin capacitatea unui discurs de a se asocia la (sau a se disocia de) alte discursuri pe aceeaşi temă. iv. prin reprezentarea multiplicităţii idiolectelor: dialecte regionale. argouri diverse etc. prin dimensiunea « productivă ». tema unui enunţ "is the expression of the concrete. suivi d'une barre oblique." (sublinierea noastră) (1970: 103). le procédé typographique suivant: garder le nom sous lequel ils ont été publiés. autorul asumându-şi funcţia de organizator şi de participant. jargoane profesionale. terme que. aşadar vorbele ar fi avut un caracter difon. [v] Prin tema unui semn Bahtin înţelege "the entity which becomes the object of this sign" (1996a: 22). prin dimensiunea « interpretativă ». précédant le nom de Bakhtine: Medvedev/Bakhtine. historical situation that engendered the utterance. de L. The utterance «What time is it ?» has a different meaning each time it is used. condiţionată de răspunsul pe care îl condiţionează. Volochinov/Bakhtine. je traduirai par translinguistique.) [iv] Roulet consideră că acest din urmă tip de polifonie ar trebui distins de dialogism şi de polifonia propriu-zisă şi numeşte acest caz special diafonie (Roulet: 70).tout aussi impossible de ne pas tenir compte de l'unité de la pensée dont témoigne l'ensemble de ces publications (et qu'on peut attribuer. prin dimensiunea « intertextuală ». Je proposerai donc d'adopter. La barre étant choisie.metalingvistika. iii. pour éviter une confusion possible. depending on the concrete historical situation («historical» here in microscopic . pour l'ensemble de ces textes. el ar fi oglindit în opera sa natura dialogică a vieţii şi gândirii omeneşti. Tolstoi] ca pe un mare dialog. suivant en cela divers témoignages. ii. Bahtin folosise termenul difon şi atunci când evidenţiase caracterul dialogic al romanelor lui Dostoievski.. deci în legătură cu DIL: "[Dostoievski] şi-ar fi construit întreaga operă [Trei morţi. prin intermediul diferitelor moduri ale discursului raportat. în fiecare cuvânt ar fi răsunat o dispută (un miocrodialog) şi s-ar fi desluşit ecourile dialogului mare. Iar în vorbele povestirii n-am auzi exclusiv intonaţiile autorului. and hence." (Moeschler & Reboul: 304. altfel spus. Le terme actuellement en usage qui correspondrait le plus fidèle-ment à ce qu'a en vue Bakhtine serait probablement pragmatique. has a different theme. à l'influence de Bakhtine).

ar trebui să constituie genuri relatarea a ceea ce se spune şi ce se face la jocurile de copii. Singurul lucru pe care îl au în comun genurile de grad secund. în momentul raportării. în esenţă. atipică (şi surprinzătoare) de la un parcurs monoton şi previzibil. vorbitorul are libertatea alegerii şi intenţia lui este de a povesti ceva deosebit. înmormântare. astfel. Ce se spune la jocurile de copii (baba-oarba. in essence. (cele ce redau ce se spune şi ce se face într-o anumită situaţie) este structura instanţelor de dialog: anchetator(i) informator . caloian. Bahtin înţelege setul de modalităţi (dintre care cea mai evidentă dar şi cea mai superficială este intonaţia) prin care este actualizată o temă. la construirea stânei sau a casei. la vie sau la secerat se încadrează în tot atâtea genuri ale vorbirii. be pronounced in an enormous variety of intonations in keeping with the wide diversity of situations and moods that occur in life. la naştere. la horă. [vi] Prin evaluative accent.dimensions) during which it is enunciated and of which. una dintre fraza "What time is it ?".auditor(i). Nimeni nu poate reda lungi dialoguri petrecute cu ani înainte decât dacă retrăieşte.. înmormântare. leapşa. paparudă. intenţia determină tema şi finalizarea (faptele şi spusele vor fi relatate din perspectiva finalului). of course. theme. [vii] Atunci când cineva tocmeşte oameni pentru a-şi construi o casă sau când altcineva pleacă să-şi vândă produsele muncii la târg." (ib. la nuntă. la prepararea săpunului. nuntă. it is a part. dotată cu o anumită semnificaţie. ele trimit şi la situaţii diferite şi au participanţi (şi.] is implemented entirely and exclusively by the power of expressive intonation without the aid of word meaning or grammatical coordination. naştere etc. peţit. Ce memorează de fapt raportorul este mişcarea excentrică. aceleaşi pentru aceeaşi situaţie de comunicare concretă. Poate că aceasta este sursa memoriei spuselor relatate: acestea sunt. de obiceiurile de la înmormântare sau de reţeta după care se face săpunul. Ceea ce separă drastic genul naraţiunilor liber alese de celelalte genuri este tema. de parte a naraţiunii). tot aşa ar trebui să fie genuri aparte naraţiunea unor întâmplări liber alese. clacă. la lucrul în pădure. la şezătoare. se spun aceleaşi lucruri şi se fac aceleaşi gesturi. povestirea a ''ceea ce a făcut subiectul astăzi'' sau unor credinţe bătrâneşti. poarca etc. In all instances. şi enunţul "What time is it ?". informatori) diferiţi. mai ales că.). căluş. Tot aşa. pe lângă subiecte diferite. planul vorbitorului şi modul diferit de finalizare (în sensul în care îl folosesc Labov & Waletzky. Referindu-se la felul în care schimbă intonaţia semnificaţia unui termen într-un fragment de jurnal dostoievskian. fapte care s-ar desfăşura identic oricând: punerea vorbitorilor într-o anumită situaţie va genera aceleaşi spuse. . iar totul decurge după un tipic nu foarte diferit în rigiditate de ''ritualul'' peţirii. surate. which is a property of each utterance [.: 99) Diferenţa ar fi aşadar. În cazul primului gen. care are un sens (= temă). în termeni ducrotieni. la făcutul vinului sau al ţuicii sau atunci când sunt folosite leacurile băbeşti. Bahtin remarcă: "any one such favorite little expressions may. în consecinţă." (1996a: 104-105).