You are on page 1of 7

1.

Unda aeriană de şoc reprezintă o zonă de aer comprimat care se propagă
în rafală de uragan din locul exploziei în toate direcţiile cu o vi-teză
supersonică (în primele două secunde ea parcurge 1 km, în primele cinci –
2 km, iar în primele opt – 3 km). Suprafeţele devastate pot fi îm-părţite în
patru zone de distrugere:
a) totală – construcţiile care se află pe suprafaţa solului sunt distruse
complet, iar populaţia, dacă nu se află în adăposturi sigure, nu
supravieţuieşte;
b) mare – clădirile a
2. Radiaţia de lumină constituie un impuls puternic de raze vizibi-le,
ultraviolete şi infraroşii emanate timp de 3-17 sec (în dependenţă de tipul şi
calibrul bombei); provoacă arsuri, mai ales în zonele neacoperite ale
corpului, şi incendii.
3. Radiaţia ultravioletă reprezintă un flux invizibil şi impercepti-bil de raze
γ şi de neutroni care se degajă timp de 10-15 sec şi străbate ţesuturile
organismului, provocând boala actinică. Intensitatea radiaţiei scade în
raport cu distanţa de la locul exploziei, fiind redusă şi de diver-se
obstacole. Materialele de construcţie reţin în mod diferit radiaţia
penetrantă, fapt care trebuie luat în consideraţie la construirea adăposturilor. De exemplu, pentru ca radiaţia să fie redusă de două ori, ea trebuie să
treacă prin 2,8 cm de oţel, 10 cm de beton, 14 cm de perete de cără-midă,
14 cm de pământ sau 30 cm de lemn.
4. Contaminarea radioactivă a localităţilor are loc în urma preci-pitării pe
teren a produselor finale de dezagregare nucleară, care se îm-prăştie pe
suprafaţa pământului, apei şi a obiectelor; radiaţia este de ace-laşi tip ca şi
cea penetrantă. Norul radioactiv format în urma exploziei este dus de vânt,
contaminând în calea lui teritorii vaste care pot fi împărţiţi în dependenţă
de radiaţie în 3 zone de apărare:
a) periculoasă;
b) puternică;
c) moderată.

Dozele relativ mici de substanţe toxice de luptă provoacă o asfixiere uşoară. de distanţa de la epi-centru şi. fauna. substanţe psihogene care atacă în mod selectiv sistemul nervos central. fiind inspirate împreună cu aerul. arsuri şi afecţiuni de natură actinică. contractarea pupilelor. de tipul armei nucleare. tubul diges-tiv. Gravitatea lor depinde de calibrul bombei sau a proiectilului.În cazul nerespectării măsurilor de securitate. criză de asfixiere. substanţe cu acţiune toxică generală (acidul cianhidric şi derivaţii lui etc. substanţe neuroparalizante (zarin. substanţele toxice de luptă atacă sistemele de fermenţi şi provoacă diverse stări patologice. dureri de cap. mucoase-lor. bombe sau fiind disper-sate din avioane sau elicoptere. asociate cu pierderea vederii. zoman. tabun. au menirea de a afecta în masă populaţia. Arma chimică include diverse substanţe toxice de luptă. dereglează grav activitatea centri-lor nervoşi. În cazul intoxicaţi-ilor grave cu substanţe toxice de luptă au loc dereglări profunde ale respiraţiei şi circulaţiei sangvine. senzaţii de frică). prin rană).. diaree. substanţele toxice de luptă pot fi clasate în 6 categorii principale: 1. 3. în special. care. Acţionând direct asupra pielii. senzaţie de frică etc. V-gaze) care. leziunile pot fi combi-nate. excitare neuropsihică. iar unda de şoc şi radia-ţia de lumină sunt relativ slabe. de amorţire a mucoasei bucale. elaborate în SUA.) care provoacă un şir de tulburări serioase: senzaţii de zgâriere în gât. dificultăţi de vorbire. flora. În raport cu manifestările declanşate. au-zului. vomă. discordarea mişcărilor. partea esenţială a energiei reacţiilor nucleelor se realizează prin fluxuri de neutroni. 2. zona de acţiune a substanţelor toxice de luptă este numită focar de contaminare chimică. slăbirea vederii. provocând pentru o anumită perioadă de timp tulburări psihice (halucinaţii. prezentând traume. De exemplu. dozele mai mari provoacă dureri violente în abdomen. în cazul bom-bei neutronice. proiectile. constituind încărcătura unor rachete. sau pătrunzând în organismul omului (prin căile aeriene. urmate de o slăbiciune generală asociată cu scăderea pulsului şi dereglări ale .

afectatul îşi poate pierde viaţa. tularemiei. după care intervin convulsii. adam-sita) provoacă vomă sau (gazul sies) concomitente lăcrimare şi vomitare. a unor picături de lichid sau substanţe pulverizate în locul unde au explodat bombele sau proiectilele. flora.) care provoacă leziuni ale mucoaselor ochilor. difosgenul) care acţionează asupra sistemului respirator provocând asfixie. caracterizată prin lipsa manifestărilor de boală. dacă nu se iau măsurile necesare. variolei. pestei porcine. Teritoriul contaminat de arma biologică poartă denumirea de focar de contaminare biologică sau bacteriologică. face dificilă diagnosticarea. 4. prin intermediul purtătorilor naturali (diverse insecte. toxinele acestora) utilizaţi cu scopul de a afecta populaţia. organelor respiratorii. variolei oilor. tubului digestiv manifestate prin tusă. substanţe iritante. printre care unele (cloracetofenona. Aplicarea armei biologice va fi confirmată de apariţia unor dâre de precipitaţii în urma avioanelor sau elicopterelor. iar în cazuri grave – edem pulmonar. iar perioada latentă. clorpicrina) au o acţiune lacrimogenă. 6. substanţe vezicante (iprita. a. Arma biologică (bacteriologică) include agenţii biologici pa-togeni (microorganisme. iar altele (difenilclorarsina. viruşi. păsări sau mamifere contaminate special) sau prin acte de diversiune. La armele biologice pot fi folosite toxina bolturismului. alte semne pot constitui mărirea bruscă a numărului de reprezen-tanţi . Arma biologică are anumite particularităţi: datorită transmiterii în lanţ a agenţilor patogeni epidemiile pot fi de lungă durată. fauna.respiraţiei. substanţe sufocante (fosgenul. antraxului. contaminarea culturilor agricole cu ajutorul insectelor dăunătoare etc. apariţia unor vezicule şi tulburări de ordin general. agenţii patogeni ai pestei. Agenţii biologici pot fi aplicaţi prin dispersare directă în aer (din avioane sau elicoptere) cu ajutorul bombe-lor şi proiectilelor. luizita ş. nu este exclusă contaminarea animalelor cu agenţii patogeni ai febrei. pierderea sensi-bilităţii şi a reflexelor. 5. holerei.

c) medie – în rândurile populaţiei se înregistrează contuzii. contuzii ale organelor interne etc. 3. Radiaţia ultravioletă reprezintă un flux invizibil şi impercepti-bil de raze γ şi de neutroni care se degajă timp de 10-15 sec şi străbate ţesuturile organismului. 1. De exemplu. hemoragii. fiind redusă şi de diver-se obstacole. Materialele de construcţie reţin în mod diferit radiaţia penetrantă. Suprafeţele devastate pot fi îm-părţite în patru zone de distrugere: a) totală – construcţiile care se află pe suprafaţa solului sunt distruse complet. mai ales în zonele neacoperite ale corpului. şi incendii. Radiaţia de lumină constituie un impuls puternic de raze vizibi-le. 14 cm de pământ sau 30 cm de lemn..8 cm de oţel. luxa-ţii. nu supravieţuieşte. cifră care creşte sau scade în dependenţă de tipul bombei. Intensitatea radiaţiei scade în raport cu distanţa de la locul exploziei. provocând boala actinică. 2. iar populaţia. iar în primele opt – 3 km). dacă nu se află în adăposturi sigure. d) slabă – în rândurile populaţiei se înregistrează relativ puţine traume. fracturi. ultraviolete şi infraroşii emanate timp de 3-17 sec (în dependenţă de tipul şi calibrul bombei).a unei specii de insecte sau rozătoare necaracteristice localităţii date în sezonul dat. .. Unda aeriană de şoc reprezintă o zonă de aer comprimat care se propagă în rafală de uragan din locul exploziei în toate direcţiile cu o vi-teză supersonică (în primele două secunde ea parcurge 1 km. precum şi intoxicaţiile în masă sau răspândirea unor boli infecţioase. 14 cm de perete de cără-midă. b) mare – clădirile sunt avariate. La explodarea unei bombe de 1 Mt zona de distrugere medie are raza de 50 km. hemoragii din nas şi urechi etc. 10 cm de beton. exceptând cele psihice. fapt care trebuie luat în consideraţie la construirea adăposturilor. provoacă arsuri. în primele cinci – 2 km. pentru ca radiaţia să fie redusă de două ori. iar în rândurile populaţiei se înregistrează traume grave. ea trebuie să treacă prin 2.

dereglează grav activitatea centri-lor nervoşi. În raport cu manifestările declanşate. dozele mai mari provoacă dureri violente în abdomen. c) moderată. care. Contaminarea radioactivă a localităţilor are loc în urma preci-pitării pe teren a produselor finale de dezagregare nucleară. de tipul armei nucleare. au menirea de a afecta în masă populaţia. zoman. zona de acţiune a substanţelor toxice de luptă este numită focar de contaminare chimică. flora. tabun. senzaţie de frică etc. criză de asfixiere. contractarea pupilelor. Gravitatea lor depinde de calibrul bombei sau a proiectilului. leziunile pot fi combi-nate. fiind inspirate împreună cu aerul. b) puternică.. Norul radioactiv format în urma exploziei este dus de vânt. iar unda de şoc şi radia-ţia de lumină sunt relativ slabe. mucoase-lor.4. tubul diges-tiv. În cazul intoxicaţi-ilor grave cu . Acţionând direct asupra pielii. în special. diaree. substanţe neuroparalizante (zarin. bombe sau fiind disper-sate din avioane sau elicoptere. în cazul bom-bei neutronice. substanţele toxice de luptă pot fi clasate în 6 categorii principale: 1. V-gaze) care. slăbirea vederii. Dozele relativ mici de substanţe toxice de luptă provoacă o asfixiere uşoară. substanţele toxice de luptă atacă sistemele de fermenţi şi provoacă diverse stări patologice. de distanţa de la epi-centru şi. arsuri şi afecţiuni de natură actinică. contaminând în calea lui teritorii vaste care pot fi împărţiţi în dependenţă de radiaţie în 3 zone de apărare: a) periculoasă. În cazul nerespectării măsurilor de securitate. excitare neuropsihică. partea esenţială a energiei reacţiilor nucleelor se realizează prin fluxuri de neutroni. constituind încărcătura unor rachete. proiectile. radiaţia este de ace-laşi tip ca şi cea penetrantă. fauna. sau pătrunzând în organismul omului (prin căile aeriene. De exemplu. Arma chimică include diverse substanţe toxice de luptă. elaborate în SUA. prin rană). vomă. apei şi a obiectelor. prezentând traume. care se îm-prăştie pe suprafaţa pământului.

printre care unele (cloracetofenona. Arma biologică (bacteriologică) include agenţii biologici pa-togeni (microorganisme. discordarea mişcărilor. dacă nu se iau măsurile necesare. difosgenul) care acţionează asupra sistemului respirator provocând asfixie. 6. Agenţii biologici pot fi aplicaţi prin dispersare directă în aer (din avioane sau elicoptere) cu ajutorul bombe-lor şi proiectilelor. viruşi. substanţe sufocante (fosgenul. iar în cazuri grave – edem pulmonar. adam-sita) provoacă vomă sau (gazul sies) concomitente lăcrimare şi vomitare. flora. substanţe cu acţiune toxică generală (acidul cianhidric şi derivaţii lui etc. 4. după care intervin convulsii. Arma biologică are anumite particularităţi: datorită transmiterii în lanţ a agenţilor patogeni epidemiile pot fi de lungă durată. dificultăţi de vorbire. iar perioada latentă. substanţe psihogene care atacă în mod selectiv sistemul nervos central. organelor respiratorii. apariţia unor vezicule şi tulburări de ordin general. . substanţe vezicante (iprita. au-zului. de amorţire a mucoasei bucale. 3. provocând pentru o anumită perioadă de timp tulburări psihice (halucinaţii. clorpicrina) au o acţiune lacrimogenă.) care provoacă un şir de tulburări serioase: senzaţii de zgâriere în gât.substanţe toxice de luptă au loc dereglări profunde ale respiraţiei şi circulaţiei sangvine. luizita ş. afectatul îşi poate pierde viaţa. fauna.) care provoacă leziuni ale mucoaselor ochilor. iar altele (difenilclorarsina. dureri de cap. păsări sau mamifere contaminate special) sau prin acte de diversiune. toxinele acestora) utilizaţi cu scopul de a afecta populaţia. asociate cu pierderea vederii. 5. pierderea sensi-bilităţii şi a reflexelor. a. urmate de o slăbiciune generală asociată cu scăderea pulsului şi dereglări ale respiraţiei. tubului digestiv manifestate prin tusă. senzaţii de frică). prin intermediul purtătorilor naturali (diverse insecte. substanţe iritante. 2.

. antraxului. agenţii patogeni ai pestei. a unor picături de lichid sau substanţe pulverizate în locul unde au explodat bombele sau proiectilele. La armele biologice pot fi folosite toxina bolturismului. holerei.caracterizată prin lipsa manifestărilor de boală. nu este exclusă contaminarea animalelor cu agenţii patogeni ai febrei. Teritoriul contaminat de arma biologică poartă denumirea de focar de contaminare biologică sau bacteriologică. pestei porcine. variolei oilor. alte semne pot constitui mărirea bruscă a numărului de reprezen-tanţi a unei specii de insecte sau rozătoare necaracteristice localităţii date în sezonul dat. variolei. contaminarea culturilor agricole cu ajutorul insectelor dăunătoare etc. face dificilă diagnosticarea. Aplicarea armei biologice va fi confirmată de apariţia unor dâre de precipitaţii în urma avioanelor sau elicopterelor. tularemiei. precum şi intoxicaţiile în masă sau răspândirea unor boli infecţioase.