You are on page 1of 63

Lucrare de licenţă

UNIVERSITATEA TEHNICA DIN CLUJ NAPOCA
SPECIALIZAREA T.C.M

PROIECTAREA TEHNOLOGIEI DE FABRICATIE A UNUI PISTON DIN
MATERIAL COMPOZIT

COORDONATOR,
Prof. Univ. . Ing. ONETIU GHEORGHE

STUDENT,
FECHETE RADU FLORIN

2

Lucrare de licenţă

ALBA IULIA
-2014CUPRINS

Introducere

CAPITOLUL I TEHNOLOGIA MATERIALELOR COMPOZITE. ……………….

6

TIPURI DE MATERIALE COMPOZITE………………………………………...

6

1.1 Generalităţi ………………………………………………………………….………. 6
1.2 Materiale compozite armate cu particule …………………………………………. 8
1.3 Materiale compozite armate cu fibre ……………………………………………… 10
1.3.1. Generalităţi ………………………………………………………………….… 10
1.3.2. Fibre de armare ……………………………………………………………….. 10
1.3.3. Matrice ………………………………………………………………………... 14
1.4 Materiale compozite structural …………………………………………………… 20
1.4.1. Materialele compozite stratificate …………………………………………….. 20
1.4.2. Materialele compozite de tip sandwiş…………………………………………. 21
1.5 Alte tipuri de materiale compozite ………………………………………………… 22
1.5.1. Lemnul ………………………………………………………………………… 22
1.5.2. Betonul ………………………………………………………………………… 24
CAPITOLUL II TEHNOLOGIA MATERIALELOR COMPOZITE ……………….
CAPITOLUL II TEHNOLOGIA MATERIALELOR COMPOZITE

28

2.1 Formarea manual …………………………………………………………………... 28
2.1.1. Formarea manuală prin contact ……………………………………………….. 28
2.1.2. Formarea manuală prin stropire ………………………………………………. 29
2.2 Turnarea ……………………………………………………………………………. 30
2.2.1. Turnarea în forme temporare din amestec de formare ………………………… 30
2.2.2. Turnarea în forme-coji ………………………………………………………… 31
2.2.3. Turnarea centrifugă …………………………………………………………… 32
2.2.4. Turnarea sub presiune ………………………………………………………… 33
2.2.5. Turnarea continuă …………………………………………………………….. 34
3

Lucrare de licenţă

2.3 Laminarea …………………………………………………………………………... 35
2.3.1. Laminarea compozitelor cu matrice metalică …………………………………. 35
2.3.2. Laminarea compozitelor cu matrice plastic …………………………………… 35
2.3.3. Laminarea compozitelor cu matrice ceramică …………………………..……. 37
2.3.4. Laminarea compozitelor cu matrice lichidă …………………………………... 38
2.3.5. Laminarea compozitelor cu matrice semifluidă ………………………………. 38
2.4 Presarea .…………………………………………………………………………….. 39
2.4.1. Presarea materialelor în stare solidă …………………………………………... 39
2.4.2. Presarea materialelor în stare lichidă ………………………………………….. 39
2.4.3. Presarea materialelor cu matrice semifluidă ………………………………….. 40
2.5 Înfăşurarea ………………………………………………………………………….. 41
CAPITOLUL III Procese tehnologice pentru pistoane din material
compozit ………………………………………………...

42

3.1 Desenul de execuţie al unui piston………………………………..………………… 42
3.2 Condţii tehnice la fabricarea pistoanelor………………………………………….. 43
3.3 Tehnologia de semifabricare şi de prelucări mecanici pentru piston din aliaj pe
bază de aluminiu armat cu (35÷45)% fibre scurte de carbon .…………………..

44

3.4 Tehnologia de semifabricate şi prelucrări mecanice pentru piston în variantă
combinată ……………………………………………………………………………
Concluzii …………...………………...………………………………………………
Bibliografie …………………………………………………………………………..

4

51
58
59

în care criteriile sunt numeroase: parametrii pe care trebuie să-i îndeplinească în exploatare costrucţia. dupa care se pune. de obicei. de îmbunatatire a performantelor produselor. presiuni înalte. Pe de altă parte. problema alegerii materialului din care să fie realizabul acel produs. cerinţele de a asigura caracteristici mecanice înalte în condiţii de exploatare deosebit de dificile (temperaturi extreme. în condiţii de creştere a competitivitatii. impunând performante extrem de înalte. Întotdeauna proiectarea unui produs se începe de la cerinţele constructiv-funcţionale pe care acesta trebuie să le îndeplinească. un rezultat firesc al cerinţelor impuse de activitaţile practice cărora trebuia sa li se facă faţa. domenii de vârf (nuclear. militar. în mod firesc. agenţi corozivi etc). Apare imediat necesitatea rezolvarii unei probleme complexe de optimizare.a. 5 .) au impulsionat activitatea de cercetare. posibilitatea asigurării prelucrarilor pentru a ajunge la forma ceruta. un cost de producţie cât mai scazut etc. proiectare şi producţie. în paralel cu asigurarea unui cost de producţie optim. aerospaţial ş.Lucrare de licenţă Introducere Progresul continuu al ştiinţei şi al tehnicii a fost fără îndoială. In cazul aplicaţiilor militare si aerospaţiale primeaza. fapt justificat de competiţia acerbă în aceste domenii. în timp ce greutatea produsului finit trebuie minimizată prin scaderea densitaţii materialelor.

Materialul compozit poate fi descris ca fiind un amestec de materiale create special pentru a satisface anumite cerinţe tehnologice.a.Lucrare de licenţă Paleta foarte largă de procese de fabricaţie. spre exemplu. aplicaţiile cu totul inedite. 6 . termenul este în general rezervat pentru amestecuri de materiale realizate la o scară cât mai fina. CAPITOLUL I TEHNOLOGIA MATERIALELOR COMPOZITE TIPURI DE MATERIALE COMPOZITE 1. electrice şi termice. Principalul obiectiv în dezvoltarea producerii compozitelor este acela de a asigura caracteristici si proprietaţi performante. Ele mai conţin materiale de umplutură care modifică sensibil proprietăţile mecanice. constituie factori ce obligă în a considera că materialele compozite reprezintă un domeniu de vârf al ştiinţei şi tehnicii actuale. ameliorează aspectul superficial şi reduc preţul de cost. În timp ce. betonul armat poate fi considerat ca fiind un material compozit în sensul definiţiei de mai sus. complexitatea datelor ce trebuie luate în considerare atunci când se ia decizia de producere a unui astfel de material ş. cât mai intimă. mai presus de limitele cunoscute pentru materialele metalice si nemetalice utilizate în mod obişnuit. Un astfel de material este constituit dintr-o osatură numită ranfort care asigură rezistenţa mecanică şi un material de legătură numit matrice care asigură coeziunea structurii şi transmiterea solicitărilor la care sunt supuse piesele. Materialele astfel obţinute sunt eterogene (au proprietăţi diferite în puncte diferite) şi anizotrope (nu au aceleaşi proprietăţi în toate direcţiile). folosind proprietaţile dorite ale componentelor. problemele ridicate de optimizarea procesului de fabricaţie.1. Generalităţi Materialul compozit este o îmbinare a două sau mai multor materiale imiscibile. dar care au o capacitate mare de adeziune şi care are proprietăţi superioare materialelor din care provine. odata cu diminuarea proprietaţilor nedorite ale aceloraşi materiale.

ciclu de fabricaţie scurt şi preţ de cost acceptabil. iar mai târziu chirpiciul (material de construcţie sub formă de cărămidă. Charles Macintosh a inventat impermeabilul. coroziune. siguranţă mare în funcţionare. Clasificarea materialelor compozite se face după criteriile prezentate în fig.Lucrare de licenţă Primul material compozit utilizat de om a fost lemnul (compozit natural). capacitate bună de amortizare a vibraţiilor. petrol). În 1823. prin cauciucarea unei ţesături de bumbac. rezistenţă la umiditate. ele nu pot înlocui materialele metalice sau ceramice în domenii care reclamă proprietăţi fizico-mecanice sau chimice specifice. 7 . precum şi la acţiunea unor produse chimice (uleiuri. betonul şi betonul armat. rezistenţă bună la tracţiune. coeficient de dilatare mic. făcut dintr-un amestec de lut. căldură. Materialele compozite prezintă următoarele avantaje: greutate redusă. rezilienţă ridicată. François Hennebique a realizat betonul armat. solvenţi.1. paie şi băligar uscat la soare). iar în 1892. În aceslaşi timp.1. rezistenţă la oboseală ridicată.

Clasificarea materialelor compozite.000 oC). După natura lor. 8 .Lucrare de licenţă Fig. transmite eforturile materialelor de ranforsare şi împiedică deplasarea acestora. sub formă granulară. Materialul compozit obţinut îmbină proprietăţile favorabile ale componentelor şi înlătură proprietăţile nefavorabile ale acestora.1. iar după modul de prezentare. se folosesc materiale plastice (până la 200 oC). în cele ce urmează prezentânduse câteva dintre acestea. asigură protecţia chimică a osaturii împotriva agenţilor exteriori şi dă forma dorită produsului finit. metalice (până la 600oC) sau ceramice (până la 2. Ca matrice.1. De asemenea. rigiditate şi un modul de elasticitate bun. conferindule rezistenţă la tracţiune. Matricea leagă compozitul într-un monolit. Astăzi există un număr însemnat de materiale compozite. Materialele de armare constituie osatura compozitelor. ele pot fi organice sau anorganice. de fibre sau plăci.

9 .2. După presarea amestecului de pulberi.2). corindonul şi diamantul natural. încorporate în masa unui liant. Cobaltul lichid va încorpora particulele dure. iar ca materiale abrazive sintetice. alcătuite din particule abrazive. încorporate într-o matrice de cobalt.Lucrare de licenţă 1. azotura cubică de bor şi diamantul artificial. Material compozit armat cu particule. pulberi sau micropulberi care. Ele pot fi naturale sau artificiale. Fig.1. În practică. carbura de bor. cu adaosuri de magnetită. cuarţ şi silicaţi).1. Materialele abrazive sunt materiale cristaline dure sub formă de granule. a) – Carburile metalice conţin particule ceramice dure (carburi de wolfram. Ca materiale abrazive naturale se utilizează: şmirghelul (40…65% Al2O3 cristalin. se utilizează îndeosebi compozite armate cu particule mai mari care au proprietăţi specifice interesante. cu atât compozitul este mai dur şi mai rezistent. Materiale compozite armate cu particule Materialul compozit este alcătuit din particulele dure şi fragile 1 dispersate aleatoriu în matricea moale şi ductilă 2 (fig. acesta se încălzeşte peste temperatura de topire a cobaltului. b) – Sculele abrazive sunt produse fasonate sub formă de discuri sau prisme. detaşează numeroase aşchii mărunte de pe suprafaţa de prelucrat. carbura de siliciu. rezultând astfel plăcuţele dure cu care se armează sculele aşchietoare. cu concentraţii volumice de până la 94%. titan şi tantal). electrocorindonul.2. Cu cât aceste particule sunt mai fine şi distanţa dintre ele este mai mică. datorită muchiilor şi vârfurilor aleatoare pe care le au. cuarţul.

Sn) conferă un coeficient de frecare şi mai mic. Contactele electrice vor avea astfel o rezistenţă la uzură ridicată şi o conductibilitate electrică foarte bună. poliamidă. teflon). mullit3) până la o concentraţie volumică de 80%. bachelită. e) – Cermeturile (ceramică + metal) sunt amestecuri de pulberi ceramice dure (Al 2O3. Particulele dure de wolfram vor fi încorporate într-o matrice de argint. la uzură şi la căldură. pulberi metalice) cu concentraţii volumice de până la 70%. iar cauciucul vulcanizat (încălzit cu sulf pentru mărirea elasticităţii şi a rezistenţei la acţiunea solvenţilor) în amestec cu negru de fum îşi măreşte rezistenţele la rupere. c) – Contactele electrice se obţin din pulberi de wolfram şi argint care se presează şi se încălzesc până la topirea argintului. Cu 3Sn) au un coeficient de frecare redus şi asigură rezistenţa mecanică a cuzineţilor lagărelor cu alunecare. Ni. ZrO2. precum şi duritatea. la solicitări mecanice şi la acţiunea lichidelor de răcire. precum şi acomodarea la fusul arborelui. feldspat. cuprinse într-o matrice metalică (Fe. Ele se obţin prin tehnologii de metalurgia pulberilor (presare şi sinterizare) şi se folosesc ca materiale rezistente la temperaturi înalte sau la uzură (căptuşirea camerelor de combustie ale reactoarelor). Ei trebuie să reziste la solicitări termice mari. în care sunt înglobate materiale de umplutură de naturi diferite (rumeguş de lemn. oxiclorură de magneziu. d) – Aliajele antifricţiune sunt alcătuite din compuşi intermetalici duri încorporaţi într-o matrice moale şi cu temperatura de topire scăzută. pe măsura uzării. Aceste materiale se remarcă prin preţuri avantajoase şi proprietăţi fizico-mecanice îmbunătăţite. 10 . Cristalele dure (Sb. Din punct de vedere chimic pot fi anorganici (argilă. caolin. Cr. praf de cuarţ. SnSb. Mo). Co. silicaţi fluizi. Polietilena cu pulberi de plumb se foloseşte la reactoarele nucleare pentru absorbţia radiaţiilor. cauciuc natural sau sintetic). f) – Masele plastice cu materiale de umplutură constau dintr-un material plastic termoreactiv (răşini fenolice sau epoxidice) sau termoplast (polimetacrilat de metil. polipropilenă. oxid de magneziu) sau organici (lacuri. iar matricea moale (Pb.Lucrare de licenţă Lianţii au rolul de a îngloba particulele abrazive.

3. Generalităţi Compozitele armate cu fibre au caracteristici mecanice foarte bune şi densităţi mici.3. sub formă de ţesătură (fig.3): uniaxial (fig. Fibre de armare Dispunerea fibrelor în materialul compozit se poate realiza în mai multe moduri (fig. stabile la temperaturi înalte. După natura lor.1. Fibrele de sticlă nu trebuie să prezinte zgârieturi care ar constitui zone de concentrare a tensiunilor şi ar conduce la scăderea rezistenţei mecanice. triaxial (fig. industriile aerospaţială şi de armament). a) – Fibrele de sticlă au fost primele fibre utilizate la armarea compozitelor şi se obţin prin tragere. în condiţii de solicitări mecanice mari şi în medii oxidante (reactoare nucleare.3. fondanţi pentru coborârea temperaturii de topire (Na 2O. De asemenea.1. PbO.a).3. 1.2. Al2O3.e). acestea se protejează cu un strat de grund care facilitează şi adeziunea lor la matrice. biaxial (fig. fibrele de ranforsare se clasifică după schema din fig.1.3.3. bune conducătoare de căldură şi electricitate şi rezistente la tracţiune şi compresiune.b). sunt uşoare. ele sunt singurele materiale care se pot folosi la temperaturi mai mari de 900 oC. Pentru înlăturarea posibilităţii deteriorării superficiale a fibrelor. timp de 12…15 ore.c).3.1. BaO).d) sau sub formă toroidală (fig.1.Lucrare de licenţă 1. Materiale compozite armate cu fibre 1. rezistente la acţi-unea agenţilor chimici şi a mediului înconjurător.1. b) – Fibrele de carbon conţin 80…95% C. la 1300… 1500 0C. 11 . fiind utilizate îndeosebi în industria aerospaţială.3. Aceste componente se amestecă în stare solidă şi se topesc în creuzete.1. K2O) şi stabilizatori pentru creşterea durităţii. încărcătura fiind supusă unor transformări fizico-chimice complexe. Sticla este un material nemetalic termoplast. rezistenţei mecanice şi stabilităţii chimice (MgO.1.3. cu structură amorfă care se obţine prin topirea în comun a mai multor materiale componente: vitrifianţi pentru producerea materiei sticloase (SiO2).

Lucrare de licenţă Fig.1. Materiale compozite armate cu fibre.1. Clasificarea fibrelor de ranforsare.4. Fig.3. 12 .

precum şi a filtrelor de gaze pentru temperaturi înalte. Dacă arderea are loc la 1000… 1500 oC se obţin fibre de înaltă re-zistenţă. Pentru înlăturarea acestor dezavantaje. precum şi la acţiunea solvenţilor organici. de fragilitatea şi duritatea care au valori mari. cadre de biciclete). asfalt de petrol. sunt rezistente la foc şi la căldură (nu se topesc). voleţi. c) – Fibrele de aramide provin din poliamide aromatice şi au fost introduse pe piaţă în 1973 de către firma Du Pont.95…99.97 SiO2 şi se obţin prin tragere din material topit la 1800 oC. Se folosesc în construcţii aeronautice cu aplicaţii militare. hidrocarburi) care se supun unui proces de combustie incompletă (piroliză controlată). la şoc şi la abraziune. Sunt foarte rezistente la acţiunea agenţilor chimici şi a mediului înconjurător şi stabile termic până la 1000 oC. lichide (gudron. dar proprietatea cea mai importantă a lor este rezistenţa la 13 . iar la 1800…2000 oC se obţin fibre cu module de elasticitate foarte bune. schiuri. rachete de tenis. petrol. undiţe de pescuit). crose de golf. fibrele de bor ce combină cu fibre de sticlă şi de carbon şi se utilizează în aviaţia militară (lonjeroane. Duritatea ridicată îngreunează prelucrările mecanice ulterioare care necesită scule armate cu diamant. De asemenea. catarge. d) – Fibrele de bor au fost obţinute în 1959 de firma Texaco din SUA şi utilizate pentru armarea unor compozite folosite de aviaţia militară. Utilizarea lor este limitată de costul ridicat. Fibrele de carbon se utilizează în construcţia avioanelor militare şi a vehiculelor de înaltă performanţă (discuri de frână). arcuri de tir. rezervoare şi spărgătoare de valuri). precum şi un modul de elasticitate înalt şi o rezistenţă la oboseală excepţională. e) – Fibrele de cuarţ conţin 99. fibre organice). uleiuri aromatice) sau gazoase (acetilenă. a articolelor sportive (undiţe de pescuit. sub numele de kevlar. un strat subţire de bor şi prezintă rezistenţe la rupere şi la compresiune foarte bune. la fabricarea unor ambarcaţiuni uşoare sau piese pentru vapoare (cârme. Sunt rezistente la tracţiune. Ele au un miez de wolfram pe care se depune. la fabricarea vestelor antiglonţ şi a căştilor de protecţie.Lucrare de licenţă Se obţin din materii prime solide (cărbune amorf. prin vaporizare. panouri de fuselaj) sau la fabricarea unor articole sportive de performanţă (rachete de tenis.

45 3100 500 2.54·10-5 750 Carbon HM3 Carbon HR4 Aramidă (kevlar) Observaţii: 1 MPa = 1 N/mm2.6 390000 0.Lucrare de licenţă ablaţiune. navetă spaţială) pierde din substanţă datorită încălzirii sale până la incandescenţă prin frecare cu aerul.5·10-5 550 Sticlă R2 10 2.5 1. 1Sticla E – sticlă pentru compozite obişnuite.63 3500 3500 0.2·10-5 200 Bor 100 2.54 3400 1200 4.3 130000 0. Ablaţiunea este un fenomen fizic în urma căruia un corp care străbate atmosfera cu mare viteză (meteorit. Ca urmare.08·10-5 2000 7 1. Tabelul 1. Proprietăţile fizico-mecanice ale fibrelor de ranforsare DiamProprietăţi trul [µm] Masa Rezistenţa Rezistenţa la Alungirea Modulul de Coeficientul Temperatura volumică la rupere compresiune la rupere elasticitate de dilatare maximă de [g/cm3] [MPa] [MPa] [%] longitudinal termică utilizare [MPa] [oC-1] [oC] Material Sticlă E1 16 2.80 2200 1300 0.78 2800 1800 1. 3Carbon HM – carbon pentru fibre cu 14 .1. satelit.3 230000 0.4 86000 0.8 73000 0. 2Sticla R – sticlă pentru compozite cu performanţe ridicate. fibrele de cuarţ se utilizează la armarea unor materiale din care se construiesc scuturile de ablaţiune pentru protecţia navelor cosmice.19 3200 3200 5 77000 0.02·10-5 2500 12 1.3·10-5 650 6.9 2.8 400000 0.48 4400 1300 5.4·10-5 700 Cuarţ 8.

hârtie). Fibrele pentru armarea compozitelor sunt supuse înainte de încorporarea în matrice unei ungeri cu un amestec de substanţe cleioase şi antistatice în următoarele scopuri: compatibilizarea fibrelor cu matricea. În afară de fibrele de ranforsare prezentate mai sus. matricea trebuie să adere la fibre. iută. rigidizarea fibrelor în vederea manipulării uşoare. Matrice Matricea are două scopuri principale: să transmită solicitările mecanice fibrelor de ranforsare şi să asigure protecţia acestora la acţiunea mediului înconjurător. 4Carbon HR – carbon pentru fibre cu rezistenţă mecanică mar În tabelul 1. bumbac. azbest.1. pentru armarea materialelor compozite se mai utilizează fibre de alumină. 15 . protecţie contra deteriorării superficiale prin frecare reciprocă sau cu piese metalice.Lucrare de licenţă modul de elasticitate ridicat. carbură de siliciu sau chiar vegetale (celuloză. in. să fie ductilă şi să aibă o bună rezistenţă la fluaj.3.3.1 sunt prezentate caracteristicile fizico-mecanice ale princi-palelor fibre de ranforsare a materialelor compozite. 1.5. Pentru îndeplinirea acestor scopuri. matricele se clasifică după schema din fig. După natura lor. împiedicarea apariţiei sarcinilor electrostatice prin frecare.

se armează cu fibre de sticlă. sunt sensibile la umiditate. cele mai importante fiind: . îmbătrânesc sub acţiunea căldurii şi au un preţ ridicat. Se armează cu fibre de sticlă. Prin ranforsarea răşinilor epoxidice cu fibre de sticlă. dar sunt fragile. dar se pot prelucra la temperaturi mai joase şi astfel pericolul de distrugere a fibrelor de ranforsare dispare. dar sunt inflamabile. termice şi chimice bune. o excelentă aderenţă la fibre şi se prelucrează uşor în produse. . fiind infuzibile şi insolubile.răşinile epoxidice au proprietăţi mecanice.Ca dezavantaje se menţionează că sunt inflamabile. Dezavantajul lor major este că nu se pot utiliza la temperaturi mai mari de 200 0C.răşinile vinilesterice sunt înrudite cu poliesterii. . cu rezistenţă chimică bună. sensibile la umiditate şi dificil de colorat şi de fasonat. au o bună rezistenţă la oboseală şi o excelentă rezistenţă la coroziune. cisternelor şi conductelor pentru produse corosive sau a unor materiale sportive.răşinile fenolice sunt rezistente la căldură (până la 150 oC) şi la foc şi au stabilitate chimică. De asemenea. a) – Materialele plastice termoreactive au o structură tridimensională şi prin încălzire se înmoaie şi se fasonează în forma dorită. Clasificarea matricelor.Lucrare de licenţă Fig. rezistă până 150 o C şi sunt ieftine. datorită încheierii polimerizării în timpul încălzirii şi prelucrării.răşinile poliesterice sunt translucide. la razele ultraviolete şi la şocuri. se prelucrează uşor. Matricele organice sunt cele mai răspândite. iar compozitele obţinute se utilizează la temperaturi obişnuite. contracţie scăzută. dar nu se mai pot recicla. Compozitele din vinilester armat cu fibre de sticlă se folosesc la fabricarea ţevilor de canalizare şi a rezervoarelor pentru produse chimice. 16 . A) – Matricele plastice au proprietăţi mecanice mai slabe decât cele metalice sau ceramice. de carbon sau de kevlar se obţin compozite utilizate la fabricarea palelor de elicopter. Aceste materiale ce mai numesc răşini. . ele se obţin mai uşor şi costă mai puţin decât metalele şi ceramicele. În acelaşi timp. se contractă mult (6…15%) şi emit stiren.5.1. reprezentând circa 75% din totalul matricelor folosite.

fiind atacat de benzen şi soluţiile alcaline. . agenţi de vulcanizare. acceleratori. . b) – Materialele termoplaste sunt polimeri cu structură liniară. c) – Elastomerii sunt materiale polimerice cu elasticitate ridicată. nu îmbătrânesc şi sunt uşor de fasonat.poliesterii liniari numiţi politeraftalat etilenic (PET) şi butilenic (PBT) au proprietăţi mecanice bune. . rezistenţă la şoc. au o durată de folosire nelimitată şi nu reclamă condiţii speciale de stocare.policarbonatul (PC) are rezistenţă mecanică ridicată. suportând deformări de peste 100%.polisulfona (PSU): stabilitate chimică foarte bună şi rezistentă la hidroliză (reacţie chimică cu apa. dar şi puternic higroscopică. în prezenţa unui catalizator). Ei conţin 50…60% polimeri. însă au rezistenţă mecanică redusă. restul fiind materiale de umplutură. produse pentru întârzierea îmbătrânirii şi alţi aditivi care asigură obţinerea scopului urmărit. Utilizarea lor este limitată de rezistenţa termică scăzută (sub 150 oC) şi de aderenţa mai slabă la fibrele de ranforsare.poliamida (PA) este rezistentă la şoc.Lucrare de licenţă . nu se dilată termic şi sunt buni izolatori electrici. la fluaj şi la căldură (până la 180 oC) şi caracteristici de izolare electrică bune. 17 . cu excepţia siliconului care este de natură minerală. dar nu rezistă la apă fierbinte. ciclul de fabricaţie este scurt iar fasonarea. uşoară. solvenţi halogenici. rezistentă chimic şi ieftină. rigiditate bună. foarte răspândite şi ieftine care încep să fie utilizate ca matrice ale materialelor compozite datorită următoarelor avantaje: se pot recicla prin topire sau solubilizare. alcalii tari sau soluţii acide. abur. . Principalele matrice termoplaste sunt: .polipropilena (PP): destul de stabilă termic (110 oC). acetone. Toţi elastomerii sunt organici. aproape total reversibile. ard şi se colorează dificil. dar este higroscopică (absoarbe cu uşurinţă apa din atmosferă). dar nu rezistă la şocuri şi arde. la oboseală şi la acţiunea hidrocarburilor. nu absorb apa. la unsori şi uleiuri.răşinile poliuretanice au stabilitate chimică bună.

. obţinându-se cauciucul brut. antioxidanţi pentru împiedicarea îmbătrânirii (amine şi diamine aromatice). ingrediente active pentru creşterea rezistenţelor la rupere şi uzură (negru de fum. se utilizează până la 100 oC.cauciucul natural (NR) se obţine din arborele de cauciuc (Hevea brasiliensis) . La prepararea cauciucului industrial se mai utilizează acceleratori de vulcanizare pentru reducerea duratei şi coborârea temperaturii de vulcanizare (ZnO. se utilizează ca matrice următorii elastomeri: . prin amestecare cu 2…12% sulf şi încălzire la 120…150 oC. 18 . baritină. acid oleic). Datorită elasticităţii ridicate. numit latex care se coagulează şi se usucă. . dar este mai puţin elastic.Lucrare de licenţă Elastomerii sunt incompresibili sau foarte puţin compresibili. utilizându-se la fabricarea garniturilor de etanşare. cloropren. În practică. Acesta are rezistenţă la oboseală ridicată. mecanice sau chimice pe care trebuie să le îndeplinească produsul obţinut.cauciucul stiren-butadienă (SBR) se obţine prin copolimerizarea stirenului şi butadienei şi are rezistenţele la abraziune şi la îmbătrânire mai bune ca ale cauciucului natural. sub forma unui suc lăptos de culoare albă-gălbuie. Pentru obţinerea unor proprietăţi fizico-mecanice corespunzătoare. talc). se dizolvă în solvenţii organici şi datorită acestor cauze nu se poate utiliza în industrie. unsori şi gazolină. parafină. Aceşti monomeri sunt amestecaţi în diferite proporţii şi copolimerizaţi. absoarbe puţină umiditate şi se umflă în ulei mineral.5. coloranţi şi cauciuc regenerat. P2O5). elasticitate şi rezistenţă bună la abraziune. cauciucul brut se vulcanizează. Se poate utiliza până la 80 oC. se mai utilizează la fabricarea tălpilor de încălţăminte pentru atleţi sau a mingilor de pelotă (sport tradiţional din Ţara Bascilor). plastifianţi pentru îmbunătăţirea capacităţii de prelucrare (acid stearic. Acesta are proprietăţi mecanice slabe. în funcţie de caracteristicile fizice. având coeficientul lui Poisson4 în jur de 0.cauciucul sintetic (IR) se obţine prin polimerizarea unor monomeri nesaturaţi cu două duble legături (izopren. MnCO 3). ingrediente pasive pentru reducerea costului (cretă. metilpropenă) cu sau fără adaosuri de alţi derivaţi nesaturaţi. butadienă.

cauciucul policloroprenic (CR) se obţine prin polimerizarea cloroprenului şi rezistă mai bine la umezeală. dar are elasticitate scăzută şi nu rezistă la uleiuri. japonezii le-au aplicat la fabricarea automobilelor. are o mică permeabilitate la gaze şi caracteristici de izolare electrică foarte bune. în acelaşi timp. rezistă la vapori fierbinţi şi la apă. unsori şi combustibili. ZrO2 şi kevlar. . În acelaşi timp. la unsori şi la ozon decât cauciucul natural. având în general proprietăţile fizico-mecanice şi chimice specifice materialelor metalice. În anii 1980. B) – Matricele metalice reprezintă circa 10% din matricele utilizate la fabricarea materialelor compozite şi au apărut la începutul anilor 1960 în SUA şi Franţa. foarte rezistent la uleiuri şi hidrocarburi alifatice. având în vedere asigurarea coeziunii acestora cu fibrele de ranforsare. Cele mai răspândite matrice metalice sunt aluminiul. rezistă la uzură şi la temperaturi mari (până la 600 oC) şi la acţiunea solvenţilor. ceea ce conduce la apariţia unor compuşi intermetalici fragili care antrenează dezlipirea interfeţei. dar este mai puţin elastic şi nu rezistă la temperaturi scăzute şi la acţiunea lichidului de frână. magneziul. B4C. Matricele metalice sunt ductile şi tenace. ele sunt mai scumpe şi mai grele şi prezintă pericolul reacţionării cu fibrele de ranforsare prin solubilizare. Fabricarea compozitelor cu matrice metalice este destul de dificilă. rezistă la îmbătrânire. SiC. . să aibă o temperatură care să nu deterioreze fibrele de ranforsare şi să nu reacţioneze metalurgic cu ele.cauciucul acronitril-butadienă (NBR) sau cauciucul nitrilic se obţine prin copolimerizarea nitrilului acrilic şi butadienei şi este rezistent la abraziune şi îmbătrânire.Lucrare de licenţă . cu aplicaţii în industria aerospaţială. 19 . Matricea trebuie adusă în stare lichidă sau semisolidă.cauciucul butilic (IIR) se obţine prin copolimerizarea izobutadienei şi izoprenului. titanul şi aliajele acestora. a) – Aluminiul este materialul cel mai folosit ca matrice metalică datorită densităţii mici şi preţului accesibil. El se foloseşte pentru fabricarea compozitelor armate cu fibre de bor şi carbon. la ulei. dar este mai puţin elastic şi este atacat de apa fierbinte şi de combustibili. utilizate în industria aerospaţială şi la motoarele de automobile. astfel încât să aibă fluiditatea necesară infiltrării şi.

bor sau SiC. Se utilizează la fabricarea compozitelor armate cu fibre de carbon. C) – Matricele ceramice reprezintă circa 15% din matricele folosite la fabricarea compozitelor şi se utilizează datorită unor proprietăţi specifice: rezistenţă la temperatură (până la 2. BN. precum şi un coeficient de dilatare stabil într-un interval mare de temperaturi. nitrúri. B2O. Ele sunt transformate în pulberi foarte fine. ZrO2. siliciúri sau borúri (Al2O3. Se foloseşte la fabricarea compozitelor armate cu fibre de bor şi SiC. 20 . Fibrele de adaos au ca scopuri îmbunătăţirea tenacităţii compozitelor şi a rezistenţei lor la şocuri termice. dar este scump. TiC). Si3N4. carburi. c) – Titanul este un metal uşor.Lucrare de licenţă b) – Magneziul este cu 55% mai uşor decât aluminiul. iar din micropulberi se obţin paste. SiC. are stabilitate chimică. În acest scop. proprietăţi mecanice foarte bune şi stabilitate chimică. se utilizează o gamă largă de oxizi simpli sau complecşi. cu ajutorul plasmei sau prin depunerea chimică din fază de vapori. ThO2. duritate şi stabilitate chimică. cu temperatură înaltă de topire (1668 oC).Dezavantajele matricelor ceramice sunt fragilitatea ridicată şi prelucrarea dificilă.000o C). rigiditate.

5 1·10-5 30 100 0.5 8·10-5 0.5 0.Lucrare de licenţă Tabelul1.35 75 4 5·10-5 1600 0.2.4 30 65 70 85 105 90 20-400 100 200 60 60 50 9·10-5 5·10-5 8·10-5 6·10-5 6·10-5 5·10-5 0.4 88 2.35 70 1 8·10-5 0. Materiale compozite structural 21 .29 1000 10 1100 prezentate caracteristicile fizico-mecanice ale principalelor matrice care intră în componenţa materialelor compozite. aplicaţii militare.36 35 70 100 2.33 0. Materialele compozite cu matrice ceramice sunt scumpe şi se utilizează în domenii de înaltă tehnicitate şi la temperaturi ridicate (construcţii aerospaţiale şi nucleare.35 K Al Mg XC1 2360 1660 69000 42000 7850 210000 onă Aluminiu Magneziu Oţel 0 nţa de Alungir rupere ea la la rupere tracţiun [%] e [MPa] [MPa] 3800 poliimidică Polipropilenă Polisulfonă Poliamidă Polietersulfonă Polieterimidă Polieteretercet sunt Reziste de Coeficien tul de dilatare termică [oC-1] 0. 1.4.2 Modulul Materialul matricei Simb ol Masa volumi că Metale Materiale termoplaste Materiale termoreactive [kg/m3] Modul elasticitat ul de Coeficien e forfeca tul lui longitudi re Poisson nal [MPa] 1400 Răşină UP 1300 poliesterică Răşină VE 1150 3300 vinilesterică Răşină EP 1200 4500 epoxidică Silicon Răşină SI PF 1550 1350 2200 3000 fenolică Răşină PU 1100 700-7000 poliuretanică Răşină PI 1300 4000- PP PSU PA PES PEI PEE 900 1300 1100 1350 1150 1300 19000 1200 4000 2000 3000 3300 4000 0.30 358 280 23 25 0.4 130 2 11·10-5 1100 0. Proprietăţi fizico-mecanice ale matricelor În Caracteristica tabelul 1. frâne ceramice).

4. la 900 oC şi se întăreşte vitros. Legătura email-metal necesită aderenţă bună şi coeficienţi de dilatare termică apropiată. Materialele compozite stratificate Sunt formate din mai multe straturi de materiale cu proprietăţi anizotrope care formează un tot unitar (fig. Materialele compozite de tip sandviş 22 .2. în prezenţa unor fondanţi (sodă. iar pentru evitarea apariţiei tensiunilor de întindere declanşatoare de fisuri.6). între care se introduc răşini termoreactive şi prin încălzire şi presare sau laminare se obţine produsul dorit. 1.1. Pentru creşterea aderenţei se adaugă oxizi de fixare (CoO şi NiO). ceea ce asigură formarea unor tensiuni de compresiune. Exemplul cel mai la îndemână îl constituie vasele emailate.1. Fibrele unei plăci pot fi orientate perpendicular faţă de cele ale plăcii anterioare sau sub alte unghiuri. Materialul compozit stratificat (fig. astfel că materialul compozit prezintă o mare rezistenţă la acţiunea forţelor exterioare. 1. iar emailul. Emailul este format dintr-un amestec de oxizi şi silicaţi care. borax).1.6. Fig. coeficientul de dilatare termică al emailului trebuie să fie puţin mai mic decât cel al metalului. 1. rezistenţa la coroziune şi aspectul decorativ.4. utilizânduse îndeosebi în construcţiile aerospaţiale care trebuie să fie rezistente şi uşoare.Lucrare de licenţă Materialele compozite structurale cuprind compozitele stratificate şi com-pozitele sandviş. Componentele materialului structural preiau funcţiuni diferite: metalul asigură rezistenţa mecanică. Reprezentarea unui compozit stratificat. se topeşte şi se toarnă într-un strat sau în mai multe straturi pe vasele din fontă sau tablă din oţel.6) este alcătuit din mai multe plăci orientate diferit.

răşini ranforsate cu fibre. polimeri ranforsaţi cu fibre de sticlă sau aliaje de aluminiu. oţel sau titan. şi materiale compozite de tip sandviş cu inimă alveolară (fig. Fig. cauciuc sintetic sau lemn de balsa (lemn foarte uşor provenit dintr-un arbore tropical). din materiale polimerice celulare. Alveolele 1 sunt construite din hârtie impregnată cu răşini. S-au realizat. precum şi în aplicaţii militare (avioane „invizibile” şi dragoare de mine care nu pot fi detectate cu radarele). între care este intercalată o inimă de material cu densitate. punţi şi planşee).1. se opune deformaţiilor şi forţelor de forfecare perpendiculare pe cele două feţe. precum şi prin utilizarea elementelor de calcul finit în asocierea şi îmbinarea acestora. având forme hexagonale sau rombice.7). Compozit de tip sandviş cu inimă alveolară.7. Alte tipuri de materiale compozite 23 .1. rezistenţă şi rigiditate mici. de asemenea. iar inima. Rezultă astfel un material foarte uşor. fabricate din aliaje de aluminiu.Lucrare de licenţă Sunt alcătuite din două straturi de material foarte rezistent. Aceste proprietăţi se obţin printr-o alegere riguroasă a materialelor componente. pentru protecţia contra razelor X şi undelor radio. Feţele 2 se lipesc de alveole cu straturile de adeziv 3. Alveolele sunt asemănătoare fagurilor din stupi. preiau sarcinile exterioare. flexibil şi lejer care este şi un foarte bun izolator termic şi fonic. Straturile sau feţele exterioare. cu densitatea de circa 100 kg/m3. utilizat în con strucţii navale şi aeriene (pereţi interiori.5. 1. Se obţine astfel produsul 4 .

15…25% hemiceluloză şi din alte substanţe organice (polizaharide. iar lignina este matricea care încorporează fibrele şi vasele capilare. 20…30% lignină.5. răşini. făcându-le impermeabile. 24 . la fabricarea celulozei şi pentru chimizare. Fibrele de celuloză constituie materialul de ranforsare.1. cât şi sub formă de produse obţinute prin diverse procedee. parchetul stratificat. a) . inextensibile şi rigide. cu structură complexă. dulapi.8.2…6 mm care se obţine prin tăierea plană (fig. are rezistenţe mici la forfecare şi la despicare şi se aprinde uşor. în minerit. Hemiceluloza este un amestec complex de polizaharide şi gume vegetale care reacţionează cu apa. este atacat de ciuperci şi de insectele xilofage (cari şi termite). grinzi) şi material lemnos pentru pardoseli (duşumele. El are o rezilienţă bună. are o structură neomogenă. placajul. În acelaşi timp. ceară. panelul.1. bulumaci). frize. Ca materiale prelucrate se utilizează furnirul. pentru traverse de cale ferată. vârstă şi locul ocupat în tulpină.b). grad de uscare. parchet). tananţi. se prelucrează uşor şi are un aspect estetic.1. în construcţii. lemn rotund de mină. piloţi. elastic. manele.a) sau prin rotirea unui butuc în faţa unui cuţit care este paralel cu axa butucului (fig. şipci. cherestea (scânduri.Lucrare de licenţă 1. sub formă de lemn rotund (bile. plăcile aglomerate şi plăcile fibrolemnoase. alcătuită din 40… 50% fibre de celuloză.Furnirul este o foaie de lemn cu grosimea de 0. Proprietăţile fizico-mecanice ale lemnului depind de esenţă. stâlpi. alcaloizi). Lemnul se poate utiliza atât în stare naturală. uşor. rigle. este rezistent la tracţiune şi la compresiune.8. coloranţi. bun izolator termic şi electric. Lemnul Lemnul este un material compozit natural. Lemnul brut se utilizează pentru foc.

nuc.Lucrare de licenţă Fig. prin intercalarea între foile de furnir a unor ţesături textile sau metalice. prin încleiere. tec).Placajul este un semifabricat obţinut prin îmbinarea unui număr impar de foi de furnir care se suprapun astfel încât direcţia fibrelor unei plăci să fie perpendiculară pe direcţia fibrelor plăcii următoare. Se utilizează la confecţionarea pereţilor interiori ai autovehiculelor. nuc. 1. salcâm. ambarcaţiilor şi planoarelor. mahon. cojire şi tratare termică prin încălzire cu aburi.8. De obicei. stejar. încleiate parţial sau total.Parchetul stratificat este alcătuit din trei plăci de lemn. Placajul blindat se utilizează la fabricarea caroseriilor. b) . din esenţe nobile (stejar. care se suprapun şi se încleiază. Parchetul se montează uşor. resorcină). cu grosimea totală de 15… 20 mm. printr-o îmbinare nut şi feder şi este finisat cu lac poliacrilic. cireş. platan etc. precum şi răşini sintetice.5 şi 2 mm şi se încleiază cu diverşi adezivi (răşini fenolformaldehidice. melamină. Pentru destinaţii speciale se fabrică placaj armat. El se utilizează la placarea mobilei confecţionate din conifere sau plop. Pentru fabricarea furnirelor. se întrebuinţează esenţe nobile: lemn de trandafir. d) . Această aşezare a plăcilor conferă placajului proprietăţi deosebite: rezistenţe foarte bune la întindere şi la despicare. sau placaj blindat. Metode de fabricare a furnirului.Panelul este un semifabricat alcătuit dintr-un miez de şipci acoperite pe ambele feţe. Plăcile de furnir din care se confecţionează placajul au grosimi între 0. aşezate cu fibrele perpendiculare pe direcţia fibrelor miezului. buştenii sunt supuşi unor operaţii de secţionare cu ferăstraie. frasin. iar cea superioară. pentru fabricarea furnirului. astfel încât direcţiile fibrelor lemnoase să alterneze. mahon. 25 . cu câte o placă de furnir. vagoanelor şi navelor. imagini sau motive diverse. Şipcile pot fi neîncleiate pe suprafeţele lor de contact. Plăcile inferioare sunt din răşinoase. pe maşini de încălzit şi presat. rezistent la umezeală şi la uzură. El se utilizează în construcţii şi pentru amenajări interioare. pentru mărirea elasticităţii. formând desene. nu se umflă sub acţiunea umezelii şi nu crapă sub acţiunea căldurii. c) . prin acoperirea acestuia cu plăci metalice. Pentru lipire se folosesc cleiuri de albumină sau cazeină.

împâslite şi încleiate cu 5% adezivi. cenuşă vulcanică şi piatră ponce. 1. bitum) şi cu apă şi care. După 7 zile de priză. după întărire. Betonul a fost cunoscut în antichitate. un aspect plăcut şi se livrează la diverse grosimi. Betonul are o densitate mare şi este foarte compact. au proprietăţi izotrope (uniforme în toate direcţiile).Plăcile fibrolemnoase (PFL) sunt materiale obţinute prin presarea unor fascicule de fibre vegetale. până în 1756. Secretul fabricării acestuia s-a pierdut timp de 13 secole. Ele se obţin prin presarea la cald a aşchiilor de foioase sau răşinoase. în 1966. De obicei. iar apa. Ele se pot înnobila prin emailare. f) . iar cele rămase sunt ocupate de ciment. constructorul englez Joseph Aspdin a inventat.5…3% clorură de calciu). Pornind de la această realizare. 80%.Plăcile aglomerate din lemn (PAL) au fost obţinute întâmplător. 25% din greutatea cimentului. în SUA. obţinut prin amestecarea unor agregate (nisip. de izolare termică şi fonică şi o sensibilitate mai redusă faţă de apă. ea se evaporă.2. rezultate prin defibrilarea mecanică sau semichimică a lemnului de esenţă moale. capătă aspect de piatră artificială. folosind blocuri de granit. cimentul Portland care se foloseşte şi astăzi la fabricarea betonului. piatră spartă) cu lianţi (ciment. cimentul 20%. lăsând pori şi canale capilare. Plăcile au aspect omogen. cu dimensiuni de 5…40 mm. ca urmare a unui incident tehnic. prin folosirea unui ciment aluminos sau ridicând temperatura în timpul întăririi la 50…90 oC. Betonul Este un material de construcţii compozit. în 1824. emailate sau melaminate şi se utilizează pentru amenajări sau decoraţiuni interioare. romanii fabricându-l din oxid de calciu. iar în timpul întăririi betonului.Lucrare de licenţă e) . care provin din arbori ce nu se pot valorifica prin alte procedee. agregatele reprezintă 80% din masa betonului. Ele sunt mai ieftine decât lemnul natural. Viteza de întărire poate fi accelerată prin încorporarea unor aditivi (1. bune proprietăţi mecanice.5. pentru că spaţiile dintre particulele mai mari sunt ocupate de particule mai mici. iar după 28 de zile. Aşchiile se amestecă intim cu adezivi (uree-formol sau melamină-formol). Apa este necesară reacţiei de hidratare a cimentului. când inginerul britanic John Smeaton l-a redescoperit şi l-a utilizat la construcţia unui far. precum şi cu substanţe ignifuge. hidrofuge sau insecticide. lăcuire sau melaminare. precum şi în industria mobilei. pietriş. 26 . betonul are 75% din rezistenţa mecanică finală. Plăcile pot fi furniruite.

27 . Clasificarea betoanelor.9. Modulul de elasticitate este bun (30…50 GPa). ceea ce înseamnă peste un metru cub pentru fiecare locuitor al Pământului. în cazul betoanelor produse pe şantier. în cazul betoanelor cu înalte performanţe. este atacat de apa de mare.Lucrare de licenţă Clasificarea betoanelor se face după criteriile prezentate în fig. Rezistenţa la tracţiune este scăzută. 1. Fig. fabricate în laborator. Betonul este materialul cel mai folosit în lume. de bioxidul de carbon şi de unele bacterii anaerobe. iar conductibilitatea termică. şi 200…500 MPa. reprezentând doar 10…15% din rezistenţa la compresiune. Din punct de vedere chimic. Principala proprietate mecanică a betonului este rezistenţa la compresiune care variază între 25…50 MPa. coeficientul de dilatare termică este mic. slabă.9. producţia mondială fiind de circa 7.5 km3/an.1.

proprietăţile fizico-mecanice şi la temperaturi înalte (până la 28 . locurile expuse acestora sunt asfaltate cu un beton în care bitumul este înlocuit cu gudron. e) – Betoanele speciale se folosesc în construcţii cu condiţii speciale de funcţionare (temperaturi ridicate. stâlpi. c) – Betonul precomprimat este un beton armat cu cabluri. Betonul armat se utilizează în construcţii (grinzi. b) – Betonul armat este un material compozit care îmbină rezistenţa la compresiune a betonului cu rezistenţa la tracţiune a oţelului. El este protejat contra coroziunii printr-o încastrare adecvată în beton. caracterizânduse printr-o rezistenţă mică la întindere. Oţelul aderă bine la beton. În felul acesta. Atunci se realizează compactizarea cu ajutorul unui cilindru-compresor. barajele şi zidurilor de sprijin.refractare şi ciment aluminos şi îşi păstrează. El se foloseşte ca strat de uzură pentru asfaltul şoselelor şi se toarnă la 150 oC. superioară solicitărilor ulterioare de întindere. întinse şi ancorate la capetele elementelor care creează o stare permanentă de compresiune a betonului. d) – Betonul bituminos este alcătuit din pietriş mărunt (mărgăritar).Betonul simplu se utilizează pentru realizarea elementelor de construcţii supuse la compresiune. Ideea a fost pusă în practică în 1928 de inginerul francez Eugène Freyssinet şi astăzi se aplică îndeosebi în construcţia podurilor şi grinzilor cu deschideri mari. vergele sau corzi.Lucrare de licenţă a) . efectul de priză manifestându-se când temperatura lui scade sub 90 oC. având ca liant bitumul.betonul refractar este alcătuit din agregate. rezervoarelor şi a altor construcţii industriale. la realizarea digurilor. planşee). numit şi tarmacadam. eforturile de întindere sunt anulate sau mult micşorate. medii acide sau radioactive) sau ca izolatoare termice şi fonice. cum sunt fundaţiile sau postamentele pentru maşini şi instalaţii. Acestea sunt: . precum şi a stâlpilor de iluminat şi pentru transportul energiei electrice. aderenţa putând fi mărită prin profilarea suprafeţei sale. nisip şi filer (praf de calcar şi var stins). se foloseşte şi pe aeroporturi. Betonul cu gudron. Întrucât bitumul este atacat de hidrocarburile care constituie combustibilii autovehiculelor. în anumite limite. Se mai utilizează la construcţia podurilor. silozurilor.

iar cantitatea de ciment şi apă se dozează astfel încât fiecare granulă să fie învelită cu o peliculă fină de ciment. astfel că ele nu se pot utiliza în structuri de rezistenţă. fără ca golurile dintre granule să fie umplute. .betonul macroporos este un beton cu agregate compacte sau poroase. coşurilor de fum şi a altor construcţii care funcţionează la temperaturi ridicate.000 kg/m3 şi care se utilizează contra razelor γ şi neutronilor.Lucrare de licenţă 1800 oC). . .betonul antiacid este rezistent la acţiunea acizilor anorganici.betonul de protecţie contra radiaţiilor este un beton greu a cărui densitate poate ajunge la 6.betonul celular este un beton uşor (400 kg/m3) care conţine substanţe spumogene şi generatoare de gaze. fără nisip. cazanelor. înlocuind materialele antiacide scumpe şi deficitare (plumb. utilizându-se la construcţia agregatelor termice. ca de altfel şi rezistenţa la compresiune. astfel încât să rezulte o structură cu o mare cantitate de pori (până la 80% din volum). ci numai la zidării despărţitoare sau ca elemente termoizolatoare pentru placarea pereţilor camerelor frigorifice. . folosindu-se la reactoarele nucleare şi la adăposturile antiatomice. utilizându-se la realizarea straturilor termoizolatoare sau ca material de umplutură. Conductibilitatea termică a betoanelor celulare este scăzută. piatră naturală). ceramică antiacidă. CAPITOLUL II TEHNOLOGIA MATERIALELOR COMPOZITE 29 .

când nu se justifică investiţii iniţiale mari: subansambluri pentru avioane (aripi. Formarea manuală Formarea manuală este cea mai veche tehnologie de prelucrare a materialelor compozite.1) constă în realizarea unei matriţe 1 din ipsos. Formarea manuală prin contact. fără însă a depăşi 60…80 oC. turnare. Fig. Procedeul este neproductiv şi costisitor. Operaţia se repetă până se obţine grosimea dorită. 2.1.1. 2. învelişuri exterioare pentru ambarcaţiuni. laminare. presare şi înfăşurare. cu ajutorul pensulei de impregnare 3 şi al rolei 4. mobilier). panouri şi mobilier pentru vagoanele de călători.1. ampenaje. care se acoperă cu un strat subţire de vaselină. precum şi de natura matricelor şi felul materialelor de ranforsare: formare manuală. 2.Lucrare de licenţă Prelucrarea materialelor compozite în piese sau semifabricate se face prin mai multe procedee. ţinând cont de proprietăţile fizico-mecanice. dar singurul care se poate aplica în cazul unor piese de dimensiuni mari şi cu forme complicate. pentru a permite decofrarea uşoară a piesei. Piesa 2 se formează prin aplicarea unor straturi suprapuse de materiale de ranforsare şi răşini. chimice sau tehnologice ale acestora. Formarea manuală prin contact Formarea manuală prin contact (fig. lemn moale. Pentru accelerarea întăririi se pot folosi radiaţii infraroşii. aplicându-se şi astăzi la piese de dimensiuni mari.2. precum şi în producţia de serie mică şi de unicate. capote de automobile. Pentru înlăturarea prelucrărilor mecanice 30 .1. cu suprafaţa foarte curată. material plastic sau aliaje metalice uşoare.

ωx. stabilizatori pentru protecţie la oxidare. precum şi materiale de umplutură.1. în care intră şi aerul comprimat necesar pulverizării. aşezată pe masa 3 poate executa şase mişcări (sx. pentru scăderea preţului materialului compozit.Lucrare de licenţă ulterioare. pentru stimularea reacţiilor de polimerizare. Matriţa 2. iar piesa 4 se obţine din mai multe straturi de material compozit. Formarea manuală prin stropire. Fig.2) înlătură consumul mare de muncă al formării prin contact şi se realizează mai rapid.2. astfel încât stropirea să se realizeze în condiţii cât mai bune. Materialul compozit (armătură. ωz). putând fi automatizată. Armătura este alcătuită din particule. ωy. Formarea manuală prin stropire Metoda (fig. Matriţa se acoperă iniţial cu o peliculă decofrantă de vaselină. dar are şi ea dezavantajul că nu se poate obţine o grosime uniformă a pereţilor piesei.2.2. sz. orificii şi raze de racordare. accelerator şi stabilizator) este adus cu o pompă în pulverizatorul 1. matriţa deschisă 1 trebuie prevăzută cu toate elementele geometrice care să asigure forma finală a piesei: nervuri. iar matricea este un polimer fluid. Metoda este mai productivă decât precedenta. 2. matrice. În amestec se mai introduc acceleratori. sy. fulgi sau fibre tocate.2. cavităţi. 31 . la lumină şi pentru ignifugare.

centrifugă.Lucrare de licenţă 2.2. 32 . în forme-coji.a). După solidificarea topiturii compozite. se întâlnesc mai multe metode de turnare: în forme temporare din amestec de formare. Metoda se utilizează pentru turnarea unicatelor sau în producţia de serie mică.2.2. Cavitatea formei se acoperă cu o peliculă de răşină refractară pentru creşterea calităţii suprafeţei piesei şi a preciziei dimensionale a acesteia.3. 2. Miezul 4 se foloseşte pentru obţinerea golului în piesă. Amestecul de formare este alcătuit din 94…95% nisip cuarţos fin şi 5…6% silicat de sodiu care constituie liantul ce se întăreşte prin insuflare de CO 2. forma se distruge şi se recuperează piesa 9 (fig.1. aerul fiind evacuat prin canalul 3.b). cavitatea formei 2 se umple. prevenind ridicarea semi-formei superioare. Turnând aliajul topit prin canalul 1. sub presiune şi turnare continuǎ. Turnarea Turnarea este procedeul tehnologic de obţinere a pieselor prin solidificarea materialului metalic compozit în cavitatea unei forme. Semiforma inferioară 5 se asamblează cu semiforma superioară 6 cu ajutorul bolţurilor 7.3. În practică.2. Greutatea 8 are rolul de a anihila presiunea formată în timpul turnării. Turnarea în forme temporare din amestec de formare Este metoda cea mai simplă de obţinere a pieselor şi constă în introducerea topiturii compozite în cavitatea unei forme (fig.

4.3. 2. dezbaterea şi curăţarea pieselor. 33 . cât şi celor cu matrice plastică (recipiente.Lucrare de licenţă Fig.2.5) se aplică atât compozitelor cu matrice metalică (bucşe.2. Formele-coji asamblate se împachetează în cutii metalice care conţin nisip cuarţos cu granulaţie mare. Turnarea în forme-coji. Întăritorul are scopul de a accelera procesul de întărire a liantului.4.2. astfel că granulele de nisip se îndepărteazǎ de pe piesa 4 (fig.4) conduce la o calitatea a suprafeţelor şi o precizie di-mensională apropiate de cele ale piesei finite. Dezbaterea se face uşor.2. Forma-coajă are 4…8 mm grosime şi este confecţionată din nisip cuarţos fin. deoarece liantul termoreactiv arde în timpul turnării metalului topit. tuburi.3. Forma-coajă este alcătuită din semiformele superioară 1 şi infe-rioară 2. pentru piese de dimensiuni şi greutăţi mici.a). lipite la planul de separaţie (fig. 2. discuri). fără pori şi sufluri.b) prin simplă scuturare. Turnarea în forme-coji Procedeul (fig. conducte).4. rezultând piese cu o structură densă. utilizându-se în acest sens urotropină care reprezintă 10 % din cantitatea de liant. având ca liant bachelitǎ sau novolac şi conţinând şi un accelerator de întărire.2. pentru evitarea distrugerii lor în timpul turnării. pistoane. Topitura compozită se toarnă prin pâlnia 3. inele. Turnarea în forme temporare din amestec de formare. Fig. 2. După împachetare urmează turnarea.2. Metoda se utilizează în producţia de serie mică. 2.2. Turnarea centrifugă Turnarea centrifugă (fig.

Lucrare de licenţă Fig.2.2. În acest caz. Piesa 5 poate fi ranforsată cu ţesături sau împletituri din fibre de sticlă. astfel că materialul topit ia forma matriţei. De asemenea. dar nu este prea răspândită. carbon sau kevlar. Viteza mare de curgere.500…2. presiunea înaltă de formare şi solidificarea rapidă a compozitului permit obţinerea unor piese cu armătură dispersată uniform în masa matricei metalice. din cauza proprietăţilor mecanice destul de slabe ale pieselor obţinute. 2. astfel că de multe ori nu mai sunt necesare prelucrări mecanice ulterioare. în cazul în care matricea este o răşină.4. calitatea suprafeţelor şi precizia dimensională a pieselor sunt foarte bune. Turnarea centrifugă Materialul compozit se toarnă din oala 1 în forma metalică 2 prin intermediul pâlniei 3. pâlnia 3 este înlocuită cu o conductă perforată prin care se trimite sub presiune răşina fluidizată. în amestec cu elemente de catalizare şi acceleratori de reacţie. Forma este închisă cu flanşa demontabilă 4 care nu permite curgerea materialului în exterior. Turnarea sub presiune Este un procedeu modern care permite obţinerea unor piese complexe cu pereţi subţiri. ce nu pot fi realizate prin alte procedee de turnare. Forma metalică este rotită (n = 1. 34 .5. ceea ce face ca rezistenţa materialului compozit să crească cu 25…45%.000 rot/min). Metoda se utilizează în producţia de serie mare.

2. Ele sunt prevăzute cu canale pentru circulaţia apei de răcire. lichidul din camera 3 este trimis sub presiune (p = 100…1. 2. La cursa de lucru a pistonului 4.b). Turnarea sub presiune se aplică în producţia de serie mare şi de masă.7.500 daN/cm2) prin canalele 7 în cochiliile 8. Compozitul din vasul 1 este menţinut în stare topită cu ajutorul rezistenţelor electrice 2. În ambele cazuri. permiţând obţinerea unor piese cu proprietăţi mecanice foarte bune.5.7.2.6. iar de aici în 35 . Turnarea sub presiune. supapa 5 se deschide şi în cilindrul 3 este admis compozit topit.2.2. pentru ca instalaţia să nu aibă înălţime prea mare. La cursa ascendentă a pistonului 4. deoarece ritmul ridicat al turnării (250…1. ataşate instalaţiei.2. Fig. Acţionarea pistonului 4 se face cu cilindrul hidraulic cu dublu efect 6.a) sau poate fi deviat în plan orizontal (fig. Turnarea continuă Este un procedeu modern care constă în obţinerea unor profiluri apropiate de forma finală sau chiar în formă finală. Cochiliile sunt supuse la solicitări grele şi de aceea se confecţionează din oţel refractar şi au suprafeţele active cromizate sau niturate. Fluxul se desfăşoară în plan vertical (fig. la un preţ de cost scăzut.000 piese/oră) necesită răcire forţată. din oala de turnare 1.6) este prezentată schema de principiu a turnării sub presiune.Lucrare de licenţă În (fig. oţelul curge în rezervorul-tampon 2.

Profilul exterior al semifabricatului depinde de forma geometrică a cristalizatorului.Lucrare de licenţă cristalizatorul 3. materialul compozit se solidifică la exterior. Laminarea compozitelor cu matrice metalică 36 . Laminarea Laminarea este procedeul tehnologic de prelucrare prin deformare plastică. Pentru reducerea înălţimii instalaţiei.2. se folosesc duzele de răcire cu apă 5. În cristalizator care este construit din cupru cromat şi are pereţii dubli. fiind extras cu rolele 4. Turnarea continuă.1.7. 2. formând o coajă care îi per-mite să fie deplasat în jos. Pentru accelerarea solidificării.3. Fig. utilizându-se foarfeca mecanică 7. putându-se prelucra prin mai multe metode. care constă în trecerea forţată a materialului printre doi cilindri care se rotesc în sensuri opuse. Pe lângă diverse forme de profiluri. la cald sau la rece. 2. bor sau oxid de aluminiu. Materialele compozite prelucrate prin laminare au matrice metalice. răciţi intens cu apă şi o conicitate de circa 1%. se pot obţine şi ţevi. siliciu. rolele de curbare 6 deviază semifabricatul pe orizontală.3. plastice sau ceramice şi sunt armate cu pulberi sau fibre de carbon. Când semifabricatul a atins o anumită lungime este debitat.

2. Laminarea compozitelor cu matrice plastică Se foloseşte pentru obţinerea unor table. 37 .2. Semifabricatul este apoi calibrat cu cilindrii de laminare 6 şi se înfăşoară pe tamburul 7.2…0.8). Banda 1 este antrenată de rolele 2 şi 3 şi apoi tocată de rola cu cuţite 4.2. plăci sau benzi armate cu fibre tocate sau lungi şi ţesături de sticlă. Semifabricatul 10 trece apoi prin cuptorul 11 pentru polimerizare şi este debitat. având ca lianţi aliaje de cobalt. Laminarea se face în stare solidă şi conduce la difuzii interatomice între matrice şi armături. În (fig 2. debitarea fibrelor de ranforsare făcându-se la lungimi de 6…12 mm.3.9) se prezintă schema de principiu a unei instalaţii care foloseşte fibre tocate.2. Amestecul impregnat este laminat cu cilindrii 6 între două folii termoplaste care se derulează de pe tamburii 7 şi 8.8. Pentru ca instalaţia să nu aibă înălţime prea mare. la lungimea dorită. încălziţi la o temperatură de 0. iar materialul de ranforsare. dar şi o durificare. Tocătura ajunge în buncărul 5 în care se introduce şi o răşină de impregnare. având matrice termoplaste (polipropilenă. Fig. fluxul poate fi derivat pe orizontală cu rolele 9. de pe tamburul 3. trecând printre cilindrii de laminare 4.Lucrare de licenţă Se foloseşte la obţinerea unor materiale armate cu fibre lungi. astfel că este necesară o normalizare care se face în cuptorul 5. nichel sau aluminiu. carbon sau kevlar. cu foarfeca mecanică 12. polietilenă). Laminarea compozitelor cu matrice metalică. Matricele metalice se desfăşoară de pe tamburii 1 şi 2 (fig.5 din temperatura de topire a materialului matricei. poliamidă. plase sau împletituri. Se realizează astfel o difuzie interatomică a materialelor.

2. Laminarea compozitelor cu matrice plastică.9.Lucrare de licenţă Fig.3. Laminarea compozitelor cu matrice ceramică 38 .3.2.

astfel încât pulberea ceramică să se plastifieze şi să realizeze legături mecanice cu materialele de ranforsare.2. Metodele de laminare a compozitelor prezentate mai sus utilizează matrice aflate în stare solidă.10) se prezintă schema de principiu a laminării compozitelor cu matrice ceramică. Fibrele sau împletiturile de ranforsare 1 se desfăşoară de pe tamburii 2 şi se impregnează cu răşină epoxidică. Acesta le aduce într-un sector prevăzut cu cuptoare spe-ciale în care are loc sinterizarea. în final. este debitat la lungimea dorită cu foarfeca mecanică 7. În (fig. Metoda asigură obţinerea benzilor sau tablelor armate cu fibre sau ţesă-turi şi cu matrice ceramică. cu viteză mică şi presiune mare. se prezintă şi aceste metode de laminare. Laminarea compozitelor cu matrice ceramică. Urmează o laminare cu cilindrii 5. Matricele pot fi şi lichide sau semifluide.Lucrare de licenţă Fig.10. produsele sunt preluate de o masă rabatabilă şi depuse pe transportorul cu bandă 8. timp de mai multe ore. Impregnarea este nece-sară pentru aderarea pulberii ceramice din buncărul 4. Semifabricatul trece apoi prin cuptorul electric 6. precum şi pentru m odificarea unor proprietăţi fizico-mecanice sau chimice. folosind duze-le de stropire 3.850 oC. unde are loc o presinterizare la 700…800 oC şi.700…1. După debitare. În continuare.2. adică o încălzire la 1. 39 . pentru creşterea durităţii şi a rezistenţei la tracţiune.

3. Fig. instalaţia fiind alcătuită din rezervorul 1 (fig.4. Instalaţia de laminare cu matrice lichidă (fig. Produsul laminat este debitat cu ghilotina 4. 2. carburi metalice şi alumină şi cu matrice metalică sau plastică. astfel că matricea lichidă formează o interfaţă de legătură cu materialele de ranforsare. poliamidă. nichel. Laminarea compozitelor cu matrice semifluidă Are aceeaşi aplicabilitate ca metoda precedentă. polietilenă. temperatura fiind mai ridicată în cazul folosirii matricelor metalice şi mai scăzută pentru cele plastice. din care mixtura semifluidă ajunge pe banda de laminare 3 ai cărei cilindri sunt încălziţi la temperaturile prescrise pentru fiecare fel de matrice. Matricea lichidă poate fi metalică (cobalt. kevlar. cilindrii 4 pentru conducerea materialului de ranforsare. baia 3 cu material de impregnare.11.3.2. 2. polyester poliacetat. Laminarea compozitelor cu matrice lichidă Se foloseşte la obţinerea benzilor şi tablelor armate cu fibre sau ţesături de sticlă.Lucrare de licenţă 2.12) cu mixtură semifluidă. creuzetul 5 cu matrice lichidă şi benzile de laminare 6 şi 7. bor. Cilindrii benzilor de laminare sunt încălziţi. se utilizează ghilotina 9. încălzit cu rezistenţa electrică 2. 40 . 2. grafit. răşină epoxidică).11) este alcătuită din tamburul 1 de pe care se desfăşoară materialul de ranforsare 2. aluminiu) sau plastică (policarbonat. Presiunea de laminare este mare (5…15 daN/cm 2). Pentru debitarea semifabricatului compozit 8 la lungimea dorită.5. Laminarea compozitelor cu matrice lichidă.

4. Laminarea compozitelor cu matrice semifluidă Mixtura compozită este formată din pulberi sau fibre tocate de SiC şi Al 2O3. Presarea materialelor în stare lichidă Îmbină avantajul turnării (topirea mixturii compozite) cu cel al matriţării la cald (folosirea matriţelor şi a presiunii ridicate). iar temperatura de încălzire a matriţei este de 0.2. 2. iar matricea este metalică sau plastic.9 din temperatura de topire a matricei. Presarea materialelor în stare solidă Se realizează printr-un procedeu asemănător celui utilizat la presarea materialelor plastice la cald (vezi fig. de armături şi matrice care se îmbină prin difuziune atomică. încălzită cu rezistenţa electrică 2.2.4. Instalaţia (fig.4. 2.2. De obicei. de tip sandviş. cât şi celor lichide sau cu matrice semifluidă.Lucrare de licenţă Fig.12. Matricea poate fi metalică sau plastică. Materialul compozit se obţine prin presarea la cald a unor straturi suprapuse. 2.13).1. Ea se aplică atât materialelor solide. Presarea Presarea este procedeul tehnologic de prelucrare care constă în aplicarea unei presiuni de valoare determinată asupra unui material compozit introdus într-o matriţă. la cald sau la rece.13) este alcătuită din oala de turnare 1.2. în care se pregăteşte lichidul compozit format din 41 .5…0. presarea se realizează în vid sau în atmosferă controlată.

precum şi pentru realizarea panourilor solare. întrucât în timpul lucrului nu se degajă vapori nocivi. rezervoare de combustibil). sectorul feroviar (mobilier pentru vagoane).Procedeul nu este poluant. Lichidul compozit este omogenizat cu ajutorul agitatorului rotativ 3.2.3. putând fi automatizat.Lucrare de licenţă pulberi sau fibre tocate de ranforsare şi o matrice metalică sau plastică. iar răşina semifluidă (poliester) este injectată la o presiune de 5 daN/cm 2 cu pistonul 6. aceasta este extrasă din matriţă cu împingătorul. 2. Prin jgheabul 4. sub formă de ţesătură. Fig.2.14) este formată din semimatriţele 1 şi2 fixate între plăcile 3 şi 4 şi din cilindrul 5 şi pistonul de presare 6. Între semimatriţe se introduce de la început materialul de ranforsare. construcţia de automobile (spoilere.13. Presarea compozitelor lichide. Presarea materialelor cu matrice semifluidă Este un procedeu nou. Instalaţia de presare (fig. 42 .4. matriţa fiind închisă şi este productiv. lichidul compozit este turnat în matriţa metalică 5 şi presat cu poansonul 6. După solidificarea piesei 7. utilizat pentru obţinerea unor piese de dimensiuni mici în aeronautică.

pale de elicopter şi turbine eoliene. Există trei scheme de înfăşurare: circulară. Ţesătura de ranforsare este impregnată cu răşina 3.15). rezervoare sub presiune. kevlar sau bor) care se desfăşoară de pe bobinele 1 (fig. iar pentru maximizarea performanţelor produselor se utilizează mai multe bobine cu material de ranforsare. conducte. polară sau elicoidală. silozuri. Înfăşurarea 43 .15.14. 2.Procedeul se aplică la fabricarea unor piese de dimensiuni mari: cisterne. Presarea compozitelor cu matrice semifluidă 2.5.2. confecţionat dintr-un material fuzibil care se elimină la sfârşitul lucrului sau din segmenţi demontabili din cauciuc. grafit. lemn sau metal. obţinându-se piesa 4. Fig.Lucrare de licenţă Fig.2. Înfăşurarea Înfăşurarea este un procedeu tehnologic de obţinere a pieselor sau semifabricatelor compozite care constă în rularea materialului de ranforsare (fibre sau ţesături de sticlă. pe cilindrul 2. cu greutate mică şi rezistenţă mare.

1 Desenul tehnic de execuţie al unui piston 44 .Lucrare de licenţă CAPITOLUL III Procese tehnologice pentru pistoane din material compozit 3.

1.2 Condiţii tehnice de la fabricarea pistoanelor 45 . Desenul tehnic de execuţie al unui piston 3. 3.Lucrare de licenţă Fig.

Lucrare de licenţă Fig. 3. Condiţii tehnice de la fabricarea pistoanelor 3.2.3 Tehnologia de semifabricare şi de prelucări mecanici pentru piston din aliaj pe bază de aluminiuarmat cu (35÷45)% fibre scurte de carbon Schiţa operaţiei A356(10%SiC particule) A357(20%SiC particule) Fibre scurte de carbon Figura 3. 3. Presare în matriţă închisă MU Presă de sintetizat DPSF Masa presei DPSC Berbec presă 46 SC Matriţă de sintetizat MM Calibre .

MM Calibre .2÷1. (t=(0.4. s=(0.02÷0. v=(300÷500) [m/min]).38) 47 [mm/rot].Lucrare de licenţă Schiţa operaţiei Figura 3.5) [mm]. Strunjire MU Strung normal SN400 DPSF Mandrină universală DPSC Sistem modular de dispozitive pentru prindera sculelor SC Cuţite de strunjit armate cu carburi metalice acoperite cu Al2O3 sau Si3N4.

(v=(80÷150)[m/min Figura 3. (v=(80÷150[m/min]) .02÷0.TaC.alezare Lărgitor(Rp3).5. Găurire.alezat DPSC Mandrină port scule SCBurghiu(Rp3).lărgire.Lucrare de licenţă Schiţa operaţiei MU Maşină agregat de găurit bilaterală cu patru posturi DPSF Dispozitiv de găurit lărgit.04)[mm/rot] MM Calibre . 48 s=(0.(v=(40÷80)[m/min Alezor(Rp3)sau placat cu mineraloceramică sau TiC.

Lucrare de licenţă

Schiţa operaţiei

49

Lucrare de licenţă

Figura 3.6. Strunjire
MU Strung normal SN 400
DPSF Dispozitiv de strunjit
DPSC Sistem modular de dispozitive
pentru prinderea sculelor
SC Cuţite de strunjit (şi profilat)
armate cu plăcuţe din NCB sau PCD;
t=(0,2

[mm];

s=(0,025÷0,038)[mm/rot];
v=(180÷250) [m/min]);
MM Calibre

Schiţa operaţiei

50

1,6

Lucrare de licenţă

Figura 3.7. Frezare fantă
MU Maşină de frezat universală
DPSF Dispozitiv de frezat
DPSC Bucşă de reducţie ISO-Morse
SC Freză cilindro-frontală (Rp3);
t=(1÷2,5) [mm];
s=(0,05÷0,35)[m/rot];
v=120[m/min]
MM Calibre

Schiţa operaţiei

51

035) [mm/rot]. Găurire MU Maşină agregat de găurit DPSF Dispozitiv de găurit DPSC Capete de găurit SC Burghie elicoidale (Rp3). s=(0.8.020÷0.Lucrare de licenţă Figura 3. v=(50÷75) [m/min] MM Calibre Schiţa operaţiei Schiţa operaţiei 52 .

s=(0.020÷0.Lucrare de licenţă Figura 3. v=(30÷80) [m/sec]. MM Calibru 53 . Rectificare MU Maşină de rectificat rotund DPSF Dispozitiv de rectificat DPSC Dorn port disc SC Disc abraziv din electrorotund cu NCB sau PCD.9.035) [m/rot].

3.10.Lucrare de licenţă 3. Presare material compozit cu matrice în stare fluidă 54 .2Tehnologia de semifabricate şi prelucrări mecanice pentru piston în variantă combinată Schiţa operaţiei Al 12 Mg6Si Al2O3+fibre scurte de carbon Fig.

3.Lucrare de licenţă MU Maşină hidraulică de presat DPSF Masa maşinii DPSC Berbecul maşinii SC Matriţă MM Calibre Schiţa o Schiţa operaţiei Fig. Strunjire 55 .11.

t=(0.02÷0. s=(0.38)[mm/rot].Lucrare de licenţă MU Strung normal SN 400 DPSF Mandrină universală DPSC Sistem modular de dispozitive pentru prinderea sculelor SC Cuţite de strunjit armate cu carburi metalice acoperite cu Al2O3sau Si3N4.2÷1. v=(300÷500) [m/min].5) [mm]. MM Calibre Schiţa operaţiei 56 .

(v=(40÷80)[m/min Alezor(Rp3) sau placat mineraloceramică sau TiC.TaC. [mm/rot] s=(0.12. alezat DPSC Mandrină port scule SCBurghiu(Rp3).04) Schiţa operaţiei 57 cu . 3.(v=(80÷150)[m/min Lărgitor(Rp3).Lucrare de licenţă Fig.lărgire. Găurire.alezare MU Maşină agregat de bilaterală cu patru posturi găurit DPSF Dispozitiv de găurit lărgit. v=(10÷20[m/min]).02÷0.

MM Calibre Schiţa operaţiei Schiţa operaţiei 58 .2 [mm]. Strunjire MU Strung normal SN 400 DPSF Dispozitiv de strunjit DPSC Sistem modular de dispozitive pentru prinderea sculelor SC Cuţite de strunjit (şi profilat) armate cu plăcuţe din NCB sau PCD.038)[mm/rot]. s=(0. t=(0. 3.Lucrare de licenţă Fig. v=(180÷250) [m/min].13.025÷0.

t=(1÷2. 3.05÷0. v=120[m/min] MM Calibre Schiţa operaţiei Schiţa operaţiei 59 .5) [mm]. Frezare fantă MU Maşină de frezat universală DPSF Dispozitiv de frezat DPSC Bucşă de reducţie ISO-Morse SC Freză cilindro-frontală (Rp3).35) [m/rot].14. s=(0.Lucrare de licenţă Fig.

020÷0. Găurire MU Maşină de rectificat rotund DPSF Dispozitiv de rectificat DPSC Dorn port disc SC Disc abraziv din electrorotund cu NCB sau PCD.Lucrare de licenţă Fig. 3. 60 . s=(0.035) [m/rot].15.

Lucrare de licenţă v=(30÷80) [m/sec]). MM Calibre Schiţa operaţiei Figura. Rectificare 61 .16. 3.

v=(50÷75) [m/min] MM Calibre Concluzii Materialul compozit este o îmbinare a două sau mai multor materiale imiscibile. Materialele astfel obţinute sunt eterogene (au proprietăţi diferite în puncte diferite) şi anizotrope (nu au aceleaşi proprietăţi în toate direcţiile). solvenţi. rezilienţă ridicată. dar care au o capacitate mare de adeziune şi care are proprietăţi superioare materialelor din care provine.020÷0. Materialele compozite prezintă următoarele avantaje: greutate redusă. ciclu de fabricaţie scurt şi preţ de cost acceptabil. coroziune. electrice şi termice. rezistenţă la umiditate.Lucrare de licenţă MU Maşină agregat de găurit DPSF Dispozitiv de găurit DPSC Capete de găurit SC Burghie elicoidale (Rp3). Ele mai conţin materiale de umplutură care modifică sensibil proprietăţile mecanice.035) [mm/rot]. Obiectul prezentului proiect il constituie proiectarea tehnologică a unui piston pentru motoare cu ardere internă dintr-un material compozit pe bază de aluminiu armat cu fibre scurte de carbon. ameliorează aspectul superficial şi reduc preţul de cost. siguranţă mare în funcţionare. coeficient de dilatare mic. căldură. precum şi la acţiunea unor produse chimice (uleiuri. s=(0. Un astfel de material este constituit dintr-o osatură numită ranfort care asigură rezistenţa mecanică şi un material de legătură numit matrice care asigură coeziunea structurii şi transmiterea solicitărilor la care sunt supuse piesele. rezistenţă la oboseală ridicată. rezistenţă bună la tracţiune.Acest piston are o rezisteţă mecanică foarte bună este dată de natura fibrelor de 62 . capacitate bună de amortizare a vibraţiilor. petrol).

Junimea. I.B. A. 2001. 10. 2011. Timişoara. – Ştiinţa şi ingineria materialelor. Editura Politehnica.Rezistenţa mecanică foarte bună este dată de natura fibrelor de carbon Dezavantajul procedeului constă in faptul că el se pretează numai la producţia de serie mare În final vom avea un piston foarte bun la un preţ de cost care nu îl depăşeşte pe ce al pistonului clasic Bibliografie 1. Editura Academiei Române. Editura SEDONA. Universitetskaia Kniga. Ispas. 8. Bolunduţ. Bolunduţ. Bucureşti. – Tehnologia prelucrării materialelor plastice şi Editura Tehnică. „Ovidius” University Press.. Bucureşti. – Materiale compozite. – Fibre de armare pentru materialele compozite. 2004. 4. Crăciunescu. D. – Materiale compozite. Constanţa. A. 2005.L. 1987. Iaşi. – Materiale avansate: materiale compozite. 2004. Editura Tehnica-Info. Editura Tehnică.Lucrare de licenţă carbon. 2010. 2.. materiale metalice cu proprietăţi speciale.A. Bataev.M. T. Bucureşti. 1998. Alămoreanu. Cobzaru. compozite. – Kompoziţionnîe materialî. Iclănzan. 2006. Constantinescu. Bataev. 6. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. 63 . Nocivin. Lupescu. V. Chişinău. 2006.L. I. M. – Tehnologia materialelor plastice şi compozite. Şt. Editura 5. P. – Proiectarea plăcilor composite laminate.A. Timişoara. – Materiale compozite. 9. M.Acest piston este mai uşor decât un piston turnat din silumin. 7. 3. E.

64 . Vasile. Gheorghe. Neagu. M. Savu. G. 1995. Popescu. 1996. A.. Bucureşti. Ioniţă.... Bucureşti. Gh. A.. R. Tonoiu. 12.– Studiul şi ingineria materialelor. Bunea. S. I. M.A. Dumitraş. Mihai. Ştefănescu. – Materiale compozite.Lucrare de licenţă 11. Şaban. – Tehnologia prelucrării pieselor din materiale clasice şi compozite (2 vol..... Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică R. T.. Editura Didactică şi Pedagogică. Brânzei. 13.). D.. Purcărea. T. C. Dumitrescu.. F. Editura MATRIX ROM. 2000. D..