You are on page 1of 5

HERACLIT ŞI PROBLEMA

LOGOSULUI

dar și a povesti. frecvent în sintagma „raţiune dreaptă” sau „regulă dreaptă”. Logos-ul philonian este totodată Rațiunea Divină care cuprinde complexul arhetipal al eidelor. a spune.72). Logos-ul este comun tuturor. judecată sau raționamentul). La Platon. modele ale creației.HERACLIT ŞI PROBLEMA LOGOSULUI Fiind un cuvânt foarte vechi.1) sau ”Logos-ul care guvernează toate lucrurile” (fr. în opoziție cu mythos-ul. a număra. este universal și atotcuprinzător. O altă accepțiune este cea de proporție matematică. raționalitate. accepțiune care conduce la o teorie epistemologică. a vorbi) înseamnă rostire. pecete în care este imprimat chipul (forma) lui Dumnezeu: „Logos-ul însuși al Creatorului este pecetea prin care capătă formă orice ființă” Primul care a folosit conceptul de logos şi a crezut cel mai mult în el. Definirea acestuia i-a preocupat pe marii gânditori ai omenirii. poet și filosof .originar din Efes. care ar fi constituit cartea pierdută a acestuia – ‘’ Despre natură ‘’. fie obiectul intelecției (conceptul. vorbirea) . a selecționa. Concept care. Logosul este cel care ordonează toate lucrurile. el însemnând acum explicație veritabilă. Metoda lui filosofică era auto-cunoașterea: „M-am căutat pe mine însumi”. De la el se păstrează circa 139 de fragmente. Scopul lui Heraclit era de a descoperi principiul care guvernează devenirea A fost primul care a căutat să dea o explicaţie ordinei existente în lume printr-un principiu sau lege. argumentația și. fie expresia obiectului înțelegerii (cuvântul sau termenul. a fost Heraclit. un fel de lege universală a devenirii. în limba greacă (léghein: a culege. politică . În concepția lui Aristotel. orthos logos. ci logos-ului. este ceva cu existență independentă de cel care îi dă expresie verbală.. în general. numit „obscurul” el se considera un instrument al adevărului: „Dându-mi nu mie ascultare. logos-ul evoluează înspre logică. fiul lui Bloson . rațiune sau proporție. este inteligența sau înțelegerea. Logos-ul atât pentru filosofia antică cât şi pentru gândirea patristică poate crea anumite incertitudini şi asta datorită multiplelor sensuri şi valenţe pe care termenul le-a avut de-a lungul timpului. în egală măsură profet. Cartea lui se pare că ar fi avut o triplă diviziune: cosmologie. de-a lungul timpului. teologie. propoziția. justificare rațională. analitică. conceptul de logos e folosit mai ales cu sensul de rațiune. 2 . susţinând că el determină cursul tuturor celor care se petrec: „toate se petrec pe potriva acestui Logos” (fr. Este fie inteligența (cu valența să intuitiv-intelectuală și cu cea discursiv-rațională). raport. înțelept este să cădeți de acord că toate sunt una”. indică lumea inteligenței sau a cunoașterii intelectuale.

focul.112): a. ci ea a existat din totdeauna şi va exista mereu. Istoria Logicii. Proces este numai focul. de transformare a ceea ce este determinat. Momentele opoziţiei subzistente: apa şi aerul. pământul şi focul arzător al lumii (Fragm. lumea n-a fost creată de nici un zeu. totalitatea în repaos: pământul. Hegel ajunge să distingă în conceptul de devenire trei modalităţi (vide: Anton Dumitriu. ca şi în mişcare: α. iar aceasta "delimitează. să susţină că esenţa este apa. la rândul lor. c. Focul mai este "esenţa" actuală. Heraclit nu admite un început al lumii şi nici un sfârşit al acesteia. Este un foc general. pune în evidenţă şi indica schimbările" (Frag". din eternitate şi în mod etern. 54). lumea.I. Heraclit depăşeşte faza grosolană şi naivă a materiei prime originare. După Heraclit focul are mai multe funcţiuni : El este substanţa primordială din care derivă substanţele actuale ale diferitelor lucruri. Căci. Editura Tehnică. dincolo de aspectele senzoriale ale lucrurilor mai exista ceva invizibil (Fragm. Căci. Întregul univers se dezvolta la Heraclit dintr-un singur element. este deci şi esenţa sa adevărată. 100). căci la el în mod continuu. Pentru Heraclit. Prin această afirmaţie Heraclit se pare că ar vrea să accentueze faptul că natura. ce după măsura se aprinde şi după măsura se stinge". se preschimbă în foc. crede Hegel. generalul şi individualul. pentru Heraclit. Numai în acest proces se diferenţiază momentele. Focul ca proces de transformare. care. Elementul acesta are menirea la Heraclit să fundamenteze unitatea universului. timpul. înzestrat cu această esenţă fizică care-i corespunde este proces. Momentul pur negativ. aerul. 30). Prima formă a devenirii : timpul care fiind intuiţia abstractă a procesului. universul au o 3 . comună tuturor lucrurilor. b. Acesta este însuşi procesul naturii. n-au făcut-o nici zeii şi nici oamenii. 21). un etern foc viu. Căci "înţelept lucru este să recunoaştem că totul este Unul". apa devine pământ şi foc. aşa că nu exista nimic anterior focului. Focul acesta a existat din "totdeauna" (Fragm. aducând în sprijinul acestei concepţii o imagine de ordin geometric : "tot una este începutul şi sfârşitul unei circumferinţe". Focul este principiul activ al mişcării universale . cu toate lucrurile din ea. Iar un alt argument este următorul : "Toate se preschimbă în egală măsură cu focul şi cu focul toate . 1993. vol. fiindcă acestea nu sunt procese. γ. diriguieşte. Spre deosebire de milezieni însă. Bucureşti. Aşa s-au născut marea. ceva care face ca lucrurile să fie ceea ce sunt şi care fundamentează unitatea tuturor lucrurilor. Conceptul pur obiectiv. 67). cum am zice noi astăzi. Acest element este focul. un principiu ce posedă în mod intrinsec o anumită forţă.aşa cum mărfurile se preschimbă pe aur şi aurul pe mărfuri" (Fragm 90).Cercetând afirmaţiile lui Heraclit . β. unitatea în multiplicitate. dar cu "aromele" lui individuale (Fragm. sau altceva asemănător. focul se schimbă în unele sau altele din calităţile esenţiale existente în lume. Focul devine apă. Este un proces de schimbare. Forma reală ca proces . ci ea a fost mereu şi este şi va fi un veşnic foc viu. Heraclit nu a putut. "lumea aceasta. p.

viaţa lui trebuie să fie în consonanţă cu raţiunea universală. Privind plin de înţelegere la procesul lumii şi al vieţii.. Aceasta fiindcă "Logosul le gospodăreşte pe toate" (Fragm. După fragmentele citate mai sus trebuie să spunem că Dumnezeul lui Heraclit este impersonal. fiindcă în acestea este incorporata raţiunea statului. filozofului i se descoperă adevărul ca o raţionalitate inteligibilă dirijează mişcarea lumii. o raţiune adâncă sau "Logosul". ceea ce înseamnă cu materia vie. deoarece omul este o făptură spirituală.ritmicitate. pe care Heraclit o numeşte Dumnezeu şi care. fiindcă "fulgerul le cârmuieşte pe toate" (Fragm. care este temeiul lumii. înţelepciunea constă în "capacitatea de a cunoaşte ceea ce cârmuieşte toate lucrurile prin mijlocirea tuturor (lucrurilor). Heraclit a văzut că viaţa poartă pecetea unei raţiuni ce stăpâneşte totul. 123). zice Heraclit : "Toate legile omeneşti îşi trag seva lor dintr-o lege divină". Dar despre aceasta mai departe. 41). Heraclit era conştient că descoperirea adevărului este dificilă. şi de aceea căutătorii adevărului "sapa mult şi găsesc puţin" (Fragm. De aceea cetăţeanul trebuie "să lupte pentru legile cetăţii întocmai ca pentru zidurile acesteia" (Fragm. tot asemenea raţiunea universală are o mare însemnătate şi pentru viaţa în comunitate. ce-şi au originea în Logos. deoarece el considera natura ca fiind ceva însufleţit. raţiunea universală a lumii. El nu face însă distincţia între un Dumnezeu personal ori impersonal. din pricină că aceasta cere un efort prelungit şi fiindcă "naturii lucrurilor îi place să rămână ascunsă" (Fragm. pe care o dictează focul. se deduce că divinitatea trebuie înţeleasă ca fiind impersonală. Din pricină că Logosul este comun tuturor oamenilor. 64). Heraclit accentuează faptul că. care este temeiul armoniei. cu Logosul. 34). conduce totul prin tot". Dar în haosul acestor contraziceri filozofului efesan i se descoperă . ce se întâmplă după o măsură. Toate se petrec pe potriva acestui Logos" (Fragm. atunci ştim să explicăm fiecare lucru după natura lui. 72) şi de aici ordinea universală. Heraclit accentuează contrarietatea lucrurilor şi lupta acestor contrarii. chiar dacă mulţi n-au nici o idee despre acest lucru. să fie lipsită de conştiinţă de sine ? Pe de altă parte. De aceea şi viaţa sociala-politica trebuie să fie fundamentată pe aceeaşi lege. cum îl considera el "ca înţeleptul". că "înţelegerea. 22).. Dar dacă înţelegem Logosul. În "polis" trebuie să stăpânească legile. iar sufletul ca fiind ceva corporal. dar ei găsesc totuşi. 1). care este norma vieţii. Dar poate fi Logosul. Interesantă este concepţia pe care o reprezintă Heraclit despre suflet. Logosofia lui Heraclit este cel mai consecvent panteism pe care l-a produs filozofia antică greacă . 114). Această raţiune este "Logosul". o idee ce va fi de mare însemnătate în evoluţia eticii greceşti antice. din relaţia divinităţii cu focul originar. care "exista dintotdeauna. Dar pentru a urma Logosul divin este necesară înţelegea corectă Ca şi pentru individ. căci aceasta este comună tuturor (Fragm. Heraclit nu se exprima clar. al dreptăţii şi al ordinii. aşadar cunoaşterea Logosului" (Fragm. 4 . pentru că.

Legea devenirii nu-i putea oferi acest punct de sprijin. Toţi logosofii îl preamăresc pe Heraclit. insă atunci când ştiinţa este numai a noastră . există un raport pe baza căruia noi acţionăm şi gândim totul potrivit participării noastre la intelectul divin . o cosmologie. ce nu mai poate fi sesizată decât prin gândire. Heracliteanul Cratylos. o teorie a cunoaşterii şi o antropologie şi o etică. fiindcă el reuşeşte să explice schimbarea continuă a apariţiilor din lume. Dar influenţa filozofiei heraclitene se face simţită şi în concepţiile tuturor filozofilor. alta. 5 . iar zugravii. El a influenţat pe stoici. pe mulţi filozofi antici greci şi fără teoria lui despre Logos nu s-ar fi putut închega o logosofie aşa de interesantă. atâta timp cât participăm la cunoaşterea pe care ne-o dă intelectul divin. suntem în eroare. Deşi nici el n-a descoperit conceptul precis pe care să fundamenteze cunoaşterea. De aceea. a dezvoltat mai departe ideea heracliteana a eternei curgeri a lucrurilor. Din acest motiv sistemul heraclitean a avut o mare influenţă în decursul istoriei filozofiei. posedăm adevărul. întrucât aceştia opun lumii schimbătoare o existenţă neschimbătoare. Toate acestea se fundamentează pe concepţia heracliteana despre Logos. Justin Martirul şi alţi filozofi creştini îl aşează alăturea de Socrate. subiectivă şi particulară.În concluzie. îl zugrăvesc pe zidurile exterioare ale bisericii ca prevestitor al Logosului întrupat. Logos . admiţând în acelaşi timp ca şi conceptele curg.ul heracleitean are două "raţiuni": una obiectivă şi universală care este "logos . care reprezintă ideea că esenţa lumii o formează eterna curgere a lucrurilor. care este "logosul care ne este cel mai apropiat" Între aceste două raţiuni. ortodocşi. elevul lui Heraclit. În acest sistem se pot deosebi clar o metafizică. Heraclit reprezintă în filozofie un mare progres faţă de reflexiunile naive ale milezienilor. ca raţiune universală a lumii.ul divin". Deficienţa aceasta cauta să o înlăture filozofii eleaţi.