You are on page 1of 14

Volum câştigător

al Concursului de Debut Literar UniCredit,
ediţia a V-a, 2012

Publică articole şi texte literare în diverse reviste româneşti şi din diaspora şi pe diverse portaluri de literatură. În 1996 a absolvit Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii din Bucureşti (secţia rusă–engleză). apoi în China. . Odată revenită în ţară. A câştigat câteva premii la concursuri de poezie şi proză.Laura Aprodu s-a născut în 1974 la Bucureşti. şi-a redirecţionat activitatea spre producţia de televiziune. A lucrat ca traducător în Rusia.

Laura Aprodu Amintiri din casa scării proză scurtă .

libhumanitas. – Bucureşti: Humanitas.ro Comenzi prin e-mail: vanzari@libhumanitas.1-32 EDITURA HUMANITAS Piaţa Presei Libere 1. Carmen Petrescu Tipărit la Proeditură şi Tipografie © HUMANITAS. 021 408 83 50. LAURA Amintiri din casa scării / Laura Aprodu. România tel. fax 021 408 83 51 www.Redactor: Marieva Ionescu Coperta: Dimitrie Apostu Tehnoredactor: Manuela Măxineanu DTP: Florina Vasiliu.ro Comenzi online: www.135. 2012 Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României APRODU.ro Comenzi telefonice: 0372 743 382. 013701 Bucureşti. 2012 ISBN 978-973-50-3831-1 821.humanitas. 0723 684 194 .

cea care mi-a dat libertatea să fiu ceea ce sunt .Lui Maie.

Un ierbar de întâmplări nefolositoare. maică. sugativă. cine de cine a divorţat. când a ieşit. Ferească Dumnezeu. cum să nu crape de ciroză?. tanti Vetuţa luase calea bisericii. de umbla coana Mioara numai cu basma trasă pe ochi. program. cu cine. cine mama mă-sii să ştie! Pe urmă înşira pe o pătură în carouri negru cu roşu căciuliţele şi le vindea mamelor care treceau în drum către părculeţ cu plozii. că Ăl de Sus când bate. Ai văzut ăla de la şase? A bătut-o pe nevastă-sa atâţia ani. De-aia tanti Vetuţa ştia sigur care când s-a mutat. tanti Vetuţa. cine intră. că le bea al dracu’. Pe băncuţă. Adică. ce număr purta la pantofi. cu un aer informat. nu alta. profesie. L-a lovit o basculantă pe 7 . vezi bine.1 SPADASINELE ŞI MISTERIOASA TANTI VETUŢA Tanti Vetuţa era în bloc de cum puseseră muncitorii puşcăriaşi ultimul strat de smoală pe acoperiş. de ce. câţi copii. dacă nu ştia ea. croşetând căciuliţe cu moţ şi cu şnur de legat sub bărbiţă. ora exactă când a păşit în bloc. După ce-i murise bărbatul de ciroză. nu bate cu băţul. dădea informaţii despre veniturile fiecărui vecin. tot tacâmul. la cine se duce.

— Iei pe dracu’. zicea tanti Vetuţa – adică. Să vezi mobilă de bucătărie! De la neosel sau cum draci îi zice. Şi-i vine femeie la curăţenie. Vetuţă. Vetuţă. Căciulă îmi lipsea! Tanti Vetuţa oftă. doi sau trei ani. tare le mai umfli. de. soarele ţâşnea ca un foc vertical. Din ferestrele blocului vecin. nu vrei o căciulă pentru nepoc-tu Georgică? Ete ce frumoasă mi-a ieşit asta! Albastră cu alb. mult sunteţi proaste –. coafeza cartierului. bombăni Vetuţa ca pentru ea. — Da’ lasă-mă. — Apăi.şantier şi ăla a fost. — Hai că şi tu. Eteeee… — Hai. fa. în pace. Babele iar dădeau din scăfârliile roz. că singură o fi greu să dea cu cârpa. — Da tu. nu-ţi dau. Babele încetară cu troncănitul. în ritm mărunt. Că îi ia mă-sa la haine de pute casa de ele. dar aia. dacă e cocoană… Andrelele începeau iar să troncăne egal. Direct în patru scânduri. Strân8 . cum îi zice. Se însera. aia e stomatoloagă! Păi tu ştii ce casă şi-a făcut? Numa’ parchet de colo până colo. De mariner. ce-are basculanta cu omorul de-l dădea nea Vasile nevesti-sii… Tanti Vetuţa pufnea. Vetuţă. Caterino. aia ce face? Ea ce e? — Uuu. doi?. proaspăt vopsite de tanti Nuţi. — Ştiţi voi… — Auzi. — Nu vrei. de a divorţat acu’ doi. A dracu’. de la opt. nu te supăra acu’… Las că-ţi iau io una până la urmă. Să mai zici că nu-i dreptate pe lume! Babele dădeau afirmativ din căpăţânile lor roz.

de poimâine să nu mai vorbim… — Făi. să nu uiţi mâine să-mi dai şablonul ăla de cruce. Asta nu lipseşte. — Cine. apoi blocul sucombă sub cerul întunecat. apoi luminile apuseră prin geamuri. Auzi. căciuliţele şi ghemele şi se porniră oftând reumatic spre lift. ce draci oi fi făcând de nu mai vii? — Fa. pe la miezul nopţii. se auzi tropăit. Vetuţă. Veta să nu găsească? Păi la aia lingi de pe jos. să nu găsească Veta! — Păi şi-atunci? se descumpăni Caterina. fa.seră pulovăraşele abia începute. un leagăn scârţâia sub vânt. aşa-i de curat la ea. Şi mai trebuia să-mi aducă şi şablonul de cruce pentru colivă… Nu l-o fi găsind? zise Caterina lăsând sacoşa de cârpă jos. Vai de sufletul tău de păcătoasă. Pe hol. zise una mai în putere fără a se adresa cuiva. să ştii că nu-i a bună. se enervă una vorbind cu asfaltul. lasă că-i şi mâine o zi. de primăvară timpurie. Veto. liota de mămăici cu scăfârlii roz se încolonă pentru tura matinală de piaţă. Mai stăm acilea şi plecăm noi… Babele se înşirară pe gărduţ ca vrăbiile. că te-ai ramolit. — Da’ cu Vetuţa ce-i? Că ea e prima mai mereu! — Las’ că apare ea. — Uit io! Tu uiţi. — Eh. se repezi Caterina. Veni noaptea. Prin luminator se mai auzi o vreme zdrăngănit de cratiţe. * Dimineaţă. — Hai. 9 . Liota se stinse. De dincolo de gardul părculeţului. nu alta.

— Las’ că de re’omatism n-a murit nimenea! Ce? Pă mine nu mă doare? Mă doare. că ieri se cam plângea de-un şold. te ia pe neaşteptate! — Ptiu. şi-atunci. Hai pân’ la ea. Se încolonară la lift. O să ne spurce de dracii o să ne ia! — Ptiu. Dracu’ s-o pieptene de buclata dracu’…. în suduielile lui nea Marian. 10 . se întoarse nea Marian pe călcâie şi plecă bombănind despre ziua de pensie. ptiu! făcură iar babele la unison. Fă. o porni pe scări! Da’ sprinţară eşti. — Femei nebune. că-i bărbat! În mai puţin de-un sfert de oră. — Ete-o pe Florica. că asta e muiere-a dracului. mergem să vedem ce-i. ptiu. se hotărî brusc Florica. râse una. că şi când e să-şi bage coada…. Florico. Florico. Nea Marian îşi aprinse o ţigară.— Şi-atunci. şi-i sparserăm Vetii uşa! Să vezi când o veni. şi nu mă mai plâng atâta! Mai dă-o… Doamne iartă-mă… Babele îşi făcură câte-un set de cruci. să te văd. Babalele se repeziră grămadă în cameră. de unde scoţi bani dă uşă acu’!. — Fă. — Iete că nu-i acasă. aia sunteţi! Fire-aţi ale naibii de muieri. fă. azi! — Păi i-un etaj. Să nu fi păţit proasta ceva…. să ştii că nu-i a bună… Că când vine…. Să vie. scuipară babele la unison în sân şi-şi mai croşetară un set de cruci pe piept. nu le mai descurcă nici… Ferească Dumnezeu. — Io mă duc să-l aduc pe Marian. — Hai. că m-am luat după voi. Pe partea ailaltă linişte. Fă. Florico. uşa cedă din încheieturi. Până vine liftuuuu… Bocăniră în uşă cu degetele noduroase.

— Făi. — Slană n-am găsit. nimic n-are prin frigider! Îl ţine degeaba în priză… Mai plăteşte şi curentu’! — Lasă. că şi mezelu-i bun. Florico. nici la piaţă nu mai mergem. — Hai să trăim! — Să trăim.Florica rămăsese cu gura căscată în mijlocul sufrageriei şi nu-i venea nici să plece. sărăcia dracu’. nici să stea. da’ urâtă-i bătrâneţea asta… Reveni cu o farfurie cu mezel. fă. că n-om lăsa casa descuiată…. da’ ce mă mai arde la stomac! se schimonosi Florica. — Fa. da’ ştii că Veta avea ea o caisată… Pe unde-o fi pus-o? — Ia vezi în cămară… Se înşirară ca la priveghi şi-şi turnară în păhărele mici cu dungă aurie pe margine. În uşă apăru iar nea Marian. Florico. Fi-ţi-ar babele-ale dracu’! Că nu vă mai potoliţi! 11 . — Fă. se aşeză Caterina oftând. că mai ia din arsură. se desprinse din uimire Florica. Şi nici cafeaua n-am băut-o! Tocăniră ce tocăniră. n-are nişte slană ceva prin frigider? Un mezel? Florica se ridică cu greu şi făcu câţiva paşi icnind. Florico. — Acu’. — Mă duc barem să pun de-o cafea. Ce-o fi pus Veta-n ea? — Ia vezi. scurgând caisata din fundul paharului. — Alelei. de ce să nu trăim? chiţăi Caterina mai de la marginea canapelei. da’ tu de mâncare nu mai faci? Te mutaşi? C-a trecut dracu’ şi prânzu’. Că mă luă cu rău pe la maţe.

Bine c-aţi venit. Florico. Uşa se trânti de tocul cu aşchiile smulse şi reveni de perete cu putere. — Uuuu. Da’ cum facem noi acu’? Cu uşa asta? Până se se dumirească. în cadru îşi făcu apariţia un bărbat. dar cum să pleci să laşi uşa de perete? Iar de Vetuţa nici urmă. — Am amorţit. — Apăi. Caterino. icnind. deh…. Din obişnuinţă. şi-o porni spre uşă. păi un’ să plecăm? Nu tre’ să vedem unde e Vetuţa de-a dispărut aşa. oftând. încercă să tragă uşa după el. domnu’ poliţist. Începură să se foiască.N-aşteptă să i se răspundă. zise bărbatul venind mai în lumină. — Bună seara. nitam-nisam? * Se însera. tocul uşii. — Hai că viu înapoi. Doar să-i pun masa şi… Voi mai staţi pe-acilea? — Stăm. ieşi. Babele s-ar cam fi dat duse de-acum pe la casele lor. — Vai. Şi-şi drese vocea: — Este cineva dintre dumneavoastră proprietarul casei? 12 . se burzului Florica pe acute…. că parcă nare ciorba pe aragaz… Îi cade şi lu’ ăsta mâna dacă-şi pune singur în farfurie! Se ridică iar. că nu mai ştiam ce să ne facem! Io-te că Vetuţa nu a mai venit şi noi ne-am cam fi dus… Poliţistul inspectă din ochi liota de babe. Io m-aş duce…. zise Florica şi chiar o luă spre uşă. zise Caterina. Sunt agent Răsad Aurel.

constată destul de absent poliţistul. Şi-atunci… — Aţi intrat prin efracţie…. oricine? Că doar o ştim de patruj’ de ani… O viaţă de om! Era s-o lăsăm să putrezească-n casă. Vetuţa-i om? Adică. — Da’ domnu poliţist. trase iar o concluzie poliţistul. mai hotărâtă să plece la nea Marian al ei. luă cuvântul. îşi luă avânt Florica. Florica. Noi trebuia să mergem la piaţă. era! decretă cu un aer filozof poliţistul. că ştiţi. — Da’ domnu’ poliţist. — Mda. dar n-a răspuns nimeni. Ce. Acu’. se enervă inoportun Florica. cu Veta ce-o fi? Unde-i? Că de azi-dimineaţă o to-o-oot aşteptăm…. e aşa. îhî. vreau să spun. Noi ne-am speriat şi gata. se disculpă Caterina scăpând din mână andrelele. îhî. Şi noi ne-am speriat şi am venit şi am bătut. — Dacă era. Ăsta-i motiv să intri în casa omului prin efracţie? — Care om. Păi. care deja îi pregătea de câteva ceasuri bune o serie de înjurături. să vedeţi. aşa facem vinerea dimineaţa… Da’ Veta n-a venit. mmm. — Hm. să neputrezească. — Păi. trebuia să chemaţi organul! Numai organul are dreptu’… — Io-te că nu ne-a dus capul de babe proaste. făr-o lumânare? — Păi să putrezească. am greşit.Babele începură să dea din colţ în colţ. domnu’ poliţist. dar măcar să 13 . na…. se pierdu Florica. dacă era moartă în casă? — Dacă era? îi ţinu Caterina isonul Floricăi. dacă tot am greşit. trase poliţistul o concluzie şi începu să scrie pe-un carnet. am spart uşa…. — Domnu’ poliţist. care rămăseseră ţepene în aer de când intrase poliţistul.

începu să bocească. de-acilea. don’le. aşa o femeie… bună s-o pui la rană era! S-o pui la rană. se puseră şi ele pe hicăit şi icnit. ce-a făcut? — Ce-a făcut. Ce alte organe? — Păi. — Domnu’ poliţist. fire sensibilă şi ea. Poliţistul intră în panică. prezumţia de nevinovăţie. domnu’ poliţist. nebună. — Dar de ce e acuzată? dădu brusc Florica dovadă de simţ practic. e cu prezumţia aia…. aşa un sufleeeet. don’le. — Bună. ce n-a făcut… Cert e că e reţinută. că bună eraaaaaa. — Cine. dar tre’ să fi făcut ea ceva. don’le? Vetuţa noastră? Fugi. Adică ce-a zis organele c-a făcut? — Comerţ ilicit! 14 . — Adică cum? se miră Florica. reuşi poliţistul să-şi ducă până la capăt ideea dintr-o suflare. văzând că-i rost de bocit. de e reţinută. Că ca ea mai rar. Babele încetară la unison să se smiorcăie. nu? Da? — Hoţul neprins e negustor cinstit! decretă poliţistul. Caterina. n-are cum! — E. — Ia lăsaţi smiorcăielile… eeee… — Da’ cum să lăsăm. Cum reţinută? De ce organe? — Organele de poliţie! se enervă poliţistul. nu e… E reţinută.ştim ce-i cu Vetuţa noastră… Pe Florica o podidiră lacrimile. Băgă pixul în buzunarul de la piept. e reţinută de organe. cum să lăsăm? Că Vetuţa noastră…. Celelalte babe. trecu la atac frontal Caterina. Nu e. Aşa…. nu alta! Auăleu.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2. . . . . . . . . . . sunt Gigi Pătrunjel . . . . . . Pe urmele şuşanelelor-de-viţă-nobilă . . . . . . . . . . . . . . . . . 3. . . . . . . . Retorica lui Lache . . . . Reportaj de la spatele locului . . 6. . . . . . . Exerciţii de elucubristică . Amintiri din casa scării . . 9. . . . . O zi din viaţa gunoierului Vasile . . . . . . . . . . . . . . . . 7. . . . . . . Melania şi iubirile ei bicefale . . . . . . . . . . . . . . 15. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Trenul spre altundeva . . . . . . . . . . 5. . . . . . . . . . . . 16. . . Spadasinele şi misterioasa tanti Vetuţa . . . . . . 8. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 10. . . . 14. . . . . . Zâmbetul zeului restaurantelor de mâna a doua . . . . . . . . Păţaniile autorului . . . . . . . . . . . . . . . 125 7 17 30 38 44 47 52 55 60 76 90 102 105 111 114 120 . Veriga lipsă şi ora absurdă . . . . Să ne iubim organizat! . . . 13. . . . . . .CUPRINS 1. . . . În umbra oamenilor mici . . . . . . . . . . . Dragă domnişoară. . . . 12. . . . . . . 11. . . . . . . . . . . . . . 4. . Pasionalul domn Avram .