You are on page 1of 4

Fiecare stadiu este caracterizat de o anumită criză pe care individul este nevoit să o rezolve

pentru a trece la următoarea etapă; modul în care aceasta este rezolvată va determina
gravitatea problemelor caracteristice crizei sau lipsa acestora în viitorul existenţei.

STADIUL I: PANA LA UN AN

Criza: incredere vs. neincredere

Descriere: in primul an de viata copiii depind de ceilalti in ceea ce priveste hrana, securitate,
afectivitatea si, mai mult decât atât, sunt nevoiti sa aiba incredere orbeste in parinti sau in cei
ce ii ingrijesc (si care sunt principalii furnizori ai mijloacelor subzistentiale).

Urmari pozitive: daca nevoile bebelusilor sunt satisfacute pozitiv si cu responsabilitate de catre
parinti (sau cei care ii ocrotesc), micutii nu vor dezvolta doar un atasament afectiv robust fata de
parinti dar vor castiga incredere si in mediul de viata, in general.

Urmari negative: daca aceste conditii de baza nu sunt implinite, copiii vor manifesta neincredere
nu doar in parinti si in mediul inconjurator cât si in ei insisi.

_________________________________________

STADIUL II: INTRE 1 SI 2 ANI

Criza: autonomie (independenta) vs. indoiala/rusine

Descriere: In aceasta perioada copilul invata sa mearga, sa vorbeasca, sa utilizeze diverse


obiecte, sa faca diferite lucruri pentru el. In aceasta etapa se pun bazele increderii in sine si a
auto-controlului.

Urmari pozitive: daca parintii incurajeaza copilul in explorarile sale si il sustin atunci când
acesta greseste, micutul isi va consolida increderea in propriile forte, lucru ce ii va fi folositor
când va intâmpina viitoare situatii ce vor necesita decizii, autocontrol si independenta.

Urmari negative: daca parintii sunt exagerat de protectivi sau deaproba manifestarile de
independenta ale micutei fiinte in dezvoltare, aceasta va incepe sa se rusineze de actiunile proprii
si, in acelasi timp, va pierde increderea in propria capacitate decizionala.

_________________________________________

STADIUL III: INTRE 2 SI 6 ANI

Criza: initiativa vs. culpabilitate

Descriere: Copiii isi descopera noi potentialitati la aceasta vârsta si dezvolta abilitati motorii,
fiind angajati din ce in ce mai mult in interactiuni sociale cu cei din jur. Acum sunt nevoiti sa
invete cum se echilibreaza impulsivitatea noilor explorari fantastice cu responsabilitatea si
autocontrolul realitatii umane.

Urmari pozitive: daca parintii sunt suportivi dar constanti in atitudinea disciplinativa, copiii vor
invata sa accepte ca anumite lucruri nu sunt permise, fara a se simti in culpa, dar in acelasi timp,
vor explora, fara a se rusina, dimensiunea imaginativa a mintii lor si abordarea jocurilor de rol
imitative.

Urmari negative: in caz contrar copiii vor dezvolta un simt al cuplabilitatii dezvoltat si vor
considera ca initiativele individuale sunt neindicate.

_________________________________________

STADIUL IV: INTRE 6 SI 12 ANI

Criza: competenta vs. inferioritate

Descriere: Scoala este un important eveniment al stadiului. Micutii invata sa faca (construiasca)
lucruri, sa utilizeze unelte si achizitioneaza abilitati ce ii pun bazele viitoarelor ocupatii lucrative.
Toate aceste transformari au loc in acelasi timp cu schimbarea sferei casnice cu cea publica.

Urmari pozitive: daca copiii apreciaza ca placuta si satisfacatoare stimularea intelectuala,


productivitatea sau in a obtinerea succesului, ei vor dezvolta un simt al competentei.

Urmari negative: in caz contrar se poate instala un complex de inferioritate.

_________________________________________

STADIUL V: INTRE 12 SI 18 ANI

Criza: identitate vs. confuzie identitara

Descriere: Iata in care perioada se naste intrebarea "Cine sunt eu?" Pentru a depasi cu succes
aceasta perioada adolescentul este nevoit, in opinia lui Erikson, sa isi rezolve toate conflictele
anterioare.Criza de identitate este considerata ca fiind singurul conflict puternic ce o persoana il
are de infruntat in aceasta viata, iar depasirea acestuia se poate realiza optim in conditiile in care
toate celelalte au obtinut o solutie pozitiva.

Urmari pozitive: rezolvarea acestuia duce la iesirea din stadiu in posesia unui puternic simt al
identitatii si pregatit de planificarea viitorului.

Urmari negative: nedepasirea crizei va afunda adolescentul in confuzie, in imposibilitatea de a


lua decizii si a alege, in mod special in privinta vocatiei, a orientarii sexuale si a rolului sau in
viata.

_________________________________________
STADIUL VI: INTRE 19 SI 40 ANI

Criza: intimitate vs. izolare

Descriere: dimensiunile esentiale ale acestui stadiu sunt dragostea si relatiile inter-umane. Nu are
importanta cât de mult succes ai in activitatea profesionala, spune Erikson; nu esti dezvoltat
complet pâna nu esti capabil de a dezvolta sentimentul intimitatii. Un individ ce nu dezvolta un
sens al identitatii nu se va implic cu usurinta in relatii intime si va avea tendita de a se izola.

Urmari pozitive: Indivizii adulti pot dezvolta relatii apropiate si profunde cu altii daca este
insusit sentimentul intimitatii.

Urmari negative:nerezolvarea duce la frica


de asumare a unei relatii si, mai grav, la concluzia ca "nu te poti baza pe nimeni, in lumea asta".

_________________________________________

STADIUL VII: INTRE 40 SI 65 ANI

Criza: deschiderea eu-lui vs. stagnare

Descriere: prin "deschiderea eu-lui" ("generativity") Erikson se refera la abilitatea adultului de a


se orienta catre exteriorul sau, in scopul ingrijirii altora (rolul patern, de exemplu). Erikson
afirma ca adultii au nevoie de copii la fel cu acestia au nevoie de adulti; acesta este stadiul in
care nevoia de a lasa o mostenire vie se manifesta...

Urmari pozitive: criza se poate rezolva având copii sau ajutând generatia tânara in diverse
moduri.

Urmari negative: nerezolvarea crizei va inchide persoana in ea insasi si va duce la stagnari


evolutive in anii urmatori.

_________________________________________

STADIUL VII: DE LA 65 ANI PANA LA MOARTE

Criza: integritate vs. disperare

Descriere: Aceasta etapa este cea in cadrul careia se reflecta asupra vietii in general si asupra
propriului rol in "imaginea de ansamblu". Din analiza rezulta sii posibilitatile de a te simti
multumit si implinit sau dezamagit si disperat.

Urmari pozitive: daca toat crizele evolutive au fost rezolvate cu succes, daca domina sentimentul
pozitiv si de impacare cu sine, adultul va privi fenomenul mortii in mod integrativ. Erikson
spune ca "asa cum un copil nu se teme de viata, nici un adult echilibrat nu se va teme de moarte".
Urmari negative: in caz contrar, idividul se va simti disperat in fata mortii si va trai fenomenul
având un sentiment de frica profunda.