LEGILE DEFORMARII PLASTICE

Materialele metalice tehnice, ca agregate policristaline cu graunti de diferite

forme si dimensiuni, intre care se afla si substanta intercristalina, datorita
orientarilor cristalografice diferite

prezinta in ansamblu o anizotropie a

proprietatilor fizice si mecanice.

Comportarea metalelor si aliajelor in timpul deformarii plastice respecta
anumite legi stabilite pe cale teoretica si experimentala. Cunoasterea lor este
absolut necesara pentru

stabilirea unor masuri practice care sa conduca la

realizarea piesei dorite in conditiile unui pret de cost scazut si a unei productivitati
mari.

1. Legile de baza ale deformarilor plastice

Analiza in detaliu a proceselor tehnologice de deformare plastica se face in
primul rand pe baza legilor care definesc schimbarile geometrice, energetice si
structural ale materialelor. Printre acestea se enumera: legea constantei volumului,
legea minimei rezistente, legea prezentei deformatiilor elastic, legea tensiunilor
suplimentare si legea similitudinii.

1.1Legea constantei volumului

Prin prelucrarea plastica, volumul materialului supus procesului se
deformeaza neomogen. Cu toate acestea, la nivel macro deformatia trebuie
conceputa ca o marime care are o anumita valoare, directie si sens fizic.
1

Considerand un semifabricat cu volumul V incadrat de dimensiunile liniare

bhl (V=bhl), supus deformarii, lungimile dimensiunilor liniare se vor
modifica cu valorile b, h si l. Dupa deformare volumul semifabricatului va fi:
V+V = (b+b) (l+l) (h+h)
Admitand ipoteza ca volumul materialului supus deformarii plasticve
ramane constant (V =0), rezulta ca deformatia relative V/V este nula:
1 + 2+ 3 = 0
In procesele tehnologice de deformare plastica, materialele metalice sunt
supuse unor schimbari pronuntate de forma. Datorita acestui fapt in calculi se
impune inlocuirea deformarilor relative 1, 2 si 3 cu deformarile logaritmice 1,2
si 3.

Fig 1. Schimbarea dimensiunilor unui semifabricat prin deformare

plastica
In practica proceselor de deformare se mai utilizeaza si notiunile de
coeficienti liniari ai deformarii notati cu:
- Coeficientul latimii: = b1/b0
- Coeficientul alungirii: = l1/l0
2

- Coeficientul refularii: = h1/h0

Pentru exprimarea matematica a legii constantei volumului se admite ipoteza
ca volumul semifabricatului inaintea deformarii V0 sa fie egal cu cel dupa
deformare V respectiv:
V0 = V1 = b0 l0 h0 = b1 l1 h1 = constant
Experienta arata ca ipoteza enuntata este valabila numai daca structura
supusa deformarii este omogena. Astfel de structuri le au agregatele cristaline deja
deformate. La materialele metalice cu structura de turnare care au sulfuri si
retasuri, deformarea plastica conduce la micsorarea volumului si marirea masei
specifice. In cazul lingourilor de otel, masa specifica are valori in jurul cifrei de
6,9 kg/dm3, in timp ce la piesele laminate sau forjate din otel masa specifica are
valoarea de 7,85 kg/dm3. Aceasta schimbare corespunde micsorarii dimensiunilor
liniare prin deformare cu aproximativ 12%. Cu toate acestea in calculele tehnice,
calculele privind schimbarile formei si dimensiunilor liniare ale semifabricatelor
supuse deformarii plastice are la baza valabilitatea legii constantei volumului.
Rezolvarea problemei curgerii plastice a materialelor metalice in timpul
proceselor tehnologice de deformare depinde de modul cum suprafetele active ale
sculelor influenteaza asupra valorilor coeficientilor liniari ai deformarii , si .
Din acest punct de vedere se deosebesc deformarile libere si dirijate.
Deformarile dirijate se caracterizeaza prin aceea ca cei trei coeficienti , ,
sunt definiti si limitati de forma si dimensiunile suprafetelor active ale sculelor de
lucru si in mod deosebit de marimea lor. De exemplu, la trefilarea sarmelor sau
tragerea barelor cu sectiuni circulare, marimea coeficientilor de deformare este in
primul rand definita de diametrul matritei prin care trece materialul. In mod

asemanator pot fi considerate si procesele de laminare in calibre, matritarea sau

extrudarea.
Deformarile libere se caracterizeaza prin aceea ca unul din coeficienti este
definit in primul rand de conturul suprafetei sculelor de lucru in timp ce
deformarea liniara din celelalte directii decurge liber. In cazul laminariii benzilor
intre cilindrii cu tablia dreapta, distanta dintre cilindrii defineste coeficientul
reducerii, in timp ce ceilalti doi coeficienti de pe lungime si latime sunt definiti de
o anumita lege a curgerii libere a materialelor

1.2Legea minimei rezistente

In domeniul deformarilor elastice, relatiile dintre forte si deformari se
expliciteaza prin legea lui Hooke. Pentru domeniul deformarilor plastice ar fi
necesar sa fie cunoscuta lege dupa care evolueaza in general deformatia spatiala si
corelatia acesteia cu tensiunile ce actioneaza asupra materialului. In anumite
conditii si ipoteze, fenomenul poate totusi fi formulat matematic pentru anumite
procese de deformare cum ar fi de exemplu relatiile intre rezistenta la deformare si
deformarile ce au loc in material. In acest scop se utilizeaza legea celei mai mici
rezistente prin care se precizeaza faptul ca particulele de materiale dintr-un
material supus deformarii se deplaseaza in directia in care intampina cea mai mica
rezistenta. Aceasta lege corespunde intrutotul pentru deformarile libere cand
particulele material se pot deplasa in diferite directii in spatiu dar in final se
deplaseaza numai in sensul in care li se opune cea mai mica rezistenta.
Legea minimei rezistente exprima pe langa legea constantei volumului ce
adea doua conditie pentru rezolvarea problemelor deformarilor libere.
4

Fig 2. Punerea in evidenta a legii minimei rezistente prin refularea unei

prisme dreptunghiulare
Un exemplu concludent asupra modului cum actioneaza legea minimei
rezistente rezulta din refularea unui semifabricat prismatic cu sectiunea
transversala initiala dreptunghiulara, in conditiile existentei fortelor de frecare intre
suprafetele de contact ale materialelor si sculelor de lucru.
Insemnatatea practica a acestei legi este evidenta de exemplu si la rezolvarea
cazurilor de forjare in matrita sau de laminare in calibre. In timpul deformarii
metalelor in matrite deschise , materialul curge mai intai in cavitatea matritei si
numai dupa aceea umple interspatiul dintre matrita superioara si matrita inferioara.
Acest lucru inseamna ca trebuie create conditii ca rezistenta la curgere in cavitatea
matritei sa fie mai mica decat cea din spatiu.

Analizand legea minimei rezistente din punct de vedere al tensiunilor din

volumul materialului, rezulta ca respectarea conditiei 1 > 2 > 3 este indeplinita
numai daca se respecta egalitatea :
1 2 = 2 3 , adica materialul curge pe una din directii numai daca
tensiunea ce se opune deplasarii particulelor are valoare minima

1.3Legea prezentei deformatiilor elastice

Fig 3. Dependenta dintre tensiuni si deformatii la intindere prin

tractiune
Dependent intre tensiunea la care este solicitat materialul sui
deformarea elastic liniara este definite in acest caz de legea lui Hooke. Continuand
solicitarea si depasind limita de curgere Re a materialului, apare fenomenul de
curgere, care se manifesta pana cand materialul cedeaza.
Caracteristicii limitei de rupere Rm ii corespunde o deformatie totala a materialului
t . Cu toate acestea masuratorile efectuate asupra elementelor geometrice ale
6

epruvetei dupa rupere pune in evidenta faptul ca deformatia are doar valoarea p
mai mica decat t masurat pe diagrama. Astfel rezulta ca diferenta dintre
deformatia totala t masurata pe aparatul inregistrator si deformatia plastic p
masurata pe epruveta justifica faptul ca pe parcursul procesului materialul a suferit
o deformatie elastica
e = t - p
Prezenta deformatiei elastice poate fi pusa in evidenta in orice punct din
intervalul AB al diagramelor materialelor elasto-plastice si tenace neputand insa fi
pusa in evidenta in cazul materialelor perfect plastice.

1.4Legea tensiunilor suplimentare

Materialele metalice sub forma de semifabricate pot fi deformate atat
uniform cat si neuniform. Asa de exemplu o refulare cu deformare uniforma
presupune o egalitate intre schimbarile relative ale pozitiilor oricaror puncte
material aflate in volumul semifabricatului in directia refularii, schimbari care sa
fie identice si cu schimbarea relativa a inaltimii semifabricatului. Daca se noteaza
cu z coordonata pe directia matritarii a unui punct material oarecare aflat in
interiorul semifabricatului si cu h inaltimea semifabricatului, atunci refularea cu
deformare uniforma trebuie sa fie indeplinita conditia:
dz /z =

dh /h

Cum insa, procesele reale de deformare se realizeaza nu numai sub influenta

unor forte exterioare, care pot actiona uniform pe suprafata de contact dintre
semifabricat si sculele de deformare, ci si prin intermediul unor forte suplimentare
de frecare, la care se adauga neomogenitatea chimica si structural a materialului,
7

orice deformare se realizeaza practic neuniform. Acest lucru inseamna ca

deformarea din diferite zone se prezinta la valori diferite, care de exemplu pentru
refulare inseamna matematic:
dz /z > dh /h
Altfel spus, sub influenta neuniformitatii deformatiei atat straturile
individuale de material cat si particulele material din interiorul volumului
semifabricatului vor suferi schimbari ale pozitiei si formei lor, schimbari
influentate de straturile invecinate si de tensiunile interioare care iau nastere in
conditiile specificate.
Tensiunile suplimentare ce apar datorita miscarilor relative ale particulelor si
respectiv straturilor se pot echilibra reciproc ramand in material si dupa terminarea
deformarii. Aceste tensiuni pot fi:
- intre straturile individuale ale materialului
- intre grauntii individuali ai stratului
- intre componentele structural ale materialului
Toate aceste tensiuni suplimentare se pot manifesta:
- ca tensiuni interioare remanente care micsoreaza deformabilitatea,
inrautateste rezistenta chimica si actioneaza in sensul modificarii formei
pieselor ajunse in exploatare;
- ca tensiuni care actioneaza in planele de alunecare si care conduc la
aparitia micro si macrofisurilor, influentand calitatea produselor.
Printre factorii ce concura la aparitia neuniformitatii starii de tensiuni se
enumera frecarea dintre scula si materialul supus deformarii, formele
semifabricatului initial, intermediar si a piesei obtinuta prin deformare, forma si

gradul de prelucrare a suprafetelor active ale sculelor de deformare precum si

gradul de neuniformitate a proprietatilor fizice si mecanice ale materialului.

1.5 Legea similitudinii

Pentru aceleai condiii de deformare a dou corpuri geometrice
asemenea care au marimi diferite, presiunile specifice de deformare sunt egale
intre ele, raportul fortelor de deformare este egal cu patratul raportului marimilor
liniare, iar raportul lucrului mecanic cheltuit pentru schimbarea formei este egal cu
cubul raportului marimilor liniare ale corpului deformat.

http://www.csa-isc.ro/index.php?
option=com_content&view=article&id=737%3Ainterzicerea-temporar-a-activitiisalve-broker-de-asigurare&catid=40%3Adecizii-csa&Itemid=179&lang=ro

http://reformasanatatii.net/pozearticole/userfiles/file/contract-cu-cod-zona.pdf