You are on page 1of 13

INSTRUMENTE PENTRU MĂSURAREA PRESIUNILOR

Aparatele cu ajutorul cărora se măsoară presiunea se numesc manometre. După principiul


de funcţionare, acestea se pot clasifica în două categorii principale:
¾ manometre cu lichid: funcţionarea acestora se bazează pe legea de variaţie a presiunii în
lichidele aflate în repaus; se mai şi numesc piezometre;
¾ manometre cu element elastic: funcţionarea acestora se bazează pe dependenţa dintre
valoarea presiunii şi mărimea deformaţiei elementului elastic.

Măsurarea presiunii se poate face şi cu aparate ce funcţionează pe baza altor principii,


precum cele ce utilizează traductoare electrice sau pneumatice. Indiferent de natura instrumentului
de măsură, fluidul a cărui presiune se măsoară este dirijat spre instrument prin intermediul unei
prize de presiune:

v pst v
ptot

Fig. 1.1 Fig. 1.2

¾ statică, când axa prizei este normală pe direcţia curentului (pentru fluide în mişcare), vezi
figura 1.1;
¾ totală, când axa prizei este pe direcţia curentului (pentru fluide în mişcare), vezi figura 1.2.

1. PIEZOMETRE
Sunt manometre cu lichid şi măsoară întotdeauna presiuni relative, exprimate în coloană de
lichid. Când determină presiunea într-un punct se numesc piezometre simple, iar dacă măsoară
diferenţa de presiune între două puncte piezometre diferenţiale. Dacă lichidul piezometric (lichidul
utilizat pentru determinarea presiunii) este cel a cărui presiune se măsoară se numesc piezometre
directe, în caz contrar piezometre indirecte. Cele mai utilizate sunt:

1.1 Tubul piezometric


Este cel mai simplu manometru şi este constituit dintr-un tub, deschis
la capătul superior, celălalt fiind conectat la un recipient ce conţine un
lichid sub presiune, superioară celei atmosferice, precum este ilustrat
în figura 2. Presiunile măsurate sunt relative la cea atmosferică
(locală), deci suprapresiuni.

Acest instrument poate fi utilizat doar în cazul lichidelor, când


înălţimea de lichid pe tubul piezometric este suficient de mare, astfel
încât să fie sesizabile şi măsurabile variaţiile de presiune.
Fig. 2 - Tubul
Presiunea în punctul A, exercitată de coloana de lichid este: piezometric

35
p A = ρ f g hA [m coloanã de lichid] . (1)

1.2 Tubul manometric U


Denumirea se datorează formei acestuia. Poate fi utilizat
pentru măsurarea presiunii statice în interiorul ambelor tipuri
de fluide (lichide şi gaze). Conectarea la un recipient ce
conţine un fluid se face precum este ilustrat în figura 3.
Densitatea lichidului piezometric trebuie să fie mai mare ca
cea a fluidului a cărui presiune se măsoară. De asemenea, în
cazul măsurătorilor în interiorul lichidelor, acestea şi lichidul Fig. 3 – Tubul manometric U
piezometric trebie să fie imiscibile. Pentru manometrul din
figura 3 se pot scrie următoarele relaţii:

¾ Presiunea în interiorul unui fluid în echilibru static absolut este constantă la nivelul oricărui
plan orizontal. Astfel:
pB = pC .
¾ Pentru braţul din stânga al manometrului:
pB = p A + ρ f g h1 ;
¾ Pentru braţul din dreapta:
pC = ρ lp g h2 .

Astfel, presiunea (relativă la cea atmosferică locală) în punctul A este:


p A = ρ lp g h2 − ρ f g h1 . (2)

Dacă fluidul a cărui presiune se măsoară este un gaz, densitatea acestuia este mult mai mică
decât cea a lichidului piezometric ρ lp >> ρ f . În acest caz termenul ρ f g h1 poate fi neglijat

(deoarece h1 << 1 ), iar presiunea poate fi calculată cu o acurateţe suficientă cu relaţia:

p A = ρ lp g h2 . (3)

1.3 Măsurarea diferenţelor de presiune cu ajutorul manometrelor U


Manometrele U pot fi utilizate si pentru măsurarea diferenţelor
de presiune în punctele din interiorul unui fluid. Pentru situaţia
prezentată în figura 4:
pC = pD ;

pC = p A + ρ f g h1 ;

pD = pB + ρ f g ( h2 − h ) + ρ lp g h ;

p A + ρ f g h1 = pB + ρ f g ( h2 − h ) + ρ lp g h .

Fig. 4 - Manometru diferenţial U


36
Astfel, diferenţa de presiune între punctele A şi B devine:
p A − pB = ρ f g ( h2 − h1 ) + ( ρ lp − ρ f )g h . (4)

De asemenea, dacă ρ lp >> ρ f , termenii ce conţin ρ f pot fi neglijaţi, deci:

p A − pB = ρ lp g h . (5)

1.4 Variante îmbunătăţite ale manometrului U


Pentru a evita calculul presiunii prin citirea înălţimii de lichid piezometric pe ambele braţe ale
tubului manometric U, se utilizează varianta în care unul dintre braţe are diametrul mult mai mare
în comparaţie cu celălalt, precum în figura 5. În acest caz, deplasarea de lichid piezometric pe
braţul de diametru mai mare devine nesemnificativă. Planul de referin indică nivelul lichidului
piezometric pentru o diferenţă nulă de presiune.

Fig. 5 – Variantă îmbunătăţită a manometrului U

Volumul de lichid piezometric transferat de pe un braţ pe celălalt este:


π D2 π d2
V = h1 = h2 .
4 4
Astfel, căderea de nivelel pe braţul cu diametru mai mare este:
2
d 
h1 = h2   .
D
Diferenţa de presiune p1 − p2 este dată de diferenţa de nivel pe cele două braţe:

 d  
2   d 2 
p1 − p2 = ρ lp g h2 + h2    = ρ lp g h2 1 +    . (6)
  D     D  

( )
Deoarece D este mult mai mare ca d ( D >> d ), raportul ( d / D )2 este neglijabil ( d / D ) 2 << 1 ,
deci:
p1 − p2 = ρ lp g h2 . (7)

În cazul determinării unor diferenţe foarte mici de presiune, pentru a mări precizia de citire, se
utilizează micromanometrele cu braţ înclinat (vezi figura 6). În acest caz, diferenţa de nivel se
determină ca funcţie de lungimea de lichid piezometric pe braţul micromanometrului:

37
p1 − p2 = ρ g h = ρ g l ⋅ sin α . (4.51)

Precizia de măsurare poate fi crescută prin înclinarea braţului micromanometrului.

Fig. 6 – Micromanometru cu braţ înclinat

Utilizarea mai multor tuburi piezometrice, ca în figura 7, permite măsurarea presiunii simultan în
mai multe puncte. Tuburile formează un piezometrul multiplu, sau baterie piezometrică.

Fig. 7 – Piezometru multiplu

1.5 Alegerea piezometrului adecvat


La alegerea piezometrului adecvat unei măsurători trebuie avute în vedere avantajele şi/sau
dezavantajele pe care le prezintă acestea.

Avantaje
¾ sunt foarte simple din punct de vedere constructiv;
¾ nu necesită calibrare, presiunile măsurate fiind determinate conform principiului fundamental
al hidrostaticii.
Dezavantaje
¾ nu pot înregistra variaţii rapide de presiune;
¾ în cazul tuburilor manometrice U, trebuie efectuate simultan două măsurători pentru a
calcula presiunea diferenţială; acest dejavantaj poate fi eliminat prin utilizarea variantei în
care unul dintre braţe are diametrul mult mai mare;
¾ este dificilă determinarea unor diferenţe mici de presiune.

38
2º Manometre cu element elastic
Sunt manometre a căror construcţie se bazează pe principiul deformării unui element elastic sub
acţiunea unei presiuni. Deformaţia este amplificată prin intermediul unui mecanism, astfel încât
presiunea să poată fi determinată cu o precizie suficient de bună. Sunt simple, uşor de montat şi
utilizat şi pot măsura presiuni într-un domeniu extins. Principalele dezavantaje sunt legate de
mecanismul de amplificare, ce nu permite realizarea unei precizii mari şi de deformaţiile remanente
ale elementelor elastice, aceste aparate necesitând reetalonări periodice. Principalele tipuri
constructive sunt prezentate în figura 8: cu tub elastic (figura 8.1), cu membrană elastică (figura
8.2) şi cu burduf (figura 8.3).

p
p p

Fig. 8.1 Fig. 8.2 Fig. 8.3

Fig 8 - Tipuri constructive de manometre cu element elastic

Manometru cu tub elastic (Bourdon) Manometru cu membrană elastică

39
APLICAŢII ALE STATICII FLUIDELOR

Pb. 1
Să se determine presiunea în punctul A ( Pa şi mm H 2O ), dacă presiunea în punctul B este
pB = 0.1 at şi h1 = 0.2 m , h2 = 0.1 m , h3 = 0.4 m , ρ 0 = 1000 kg/m 3 , ρ1 = 800 kg/m 3 .

Fig. 1

SOLUŢIE:

Pasul 1:
Se trec datele problemei în Sistemul Internaţional (dacă este necesar)

pB = 0.1 at = 0.1 ⋅ 9.81 ⋅ 10 4 Pa = 9.81 ⋅ 10 3 Pa ( = 10 3 mmH 2O )

1 mmH2O = 1000 ⋅ 9.81 ⋅10 −3 = 9.81 Pa

Pasul 2:
pC = p A + ρ 0 g (h1 + h2 + h3 ) = pB + ρ1 g h2 + ρ 0 g h3 ⇒

pA = pB + ρ0 g h3 − ρ1 g (h1 + h3 ) ⇒

p A = 9.81 ⋅ 10 3 + 1000 ⋅ 9.81 ⋅ 0.4 − 800 ⋅ 9.81 ⋅ ( 0.2 + 0.4 ) = 9025.2 Pa ⇒

p A = 920 mmH2O

40
Pb. 2
Într-un rezervor închis, având forma ca în figura 2.1, se află apă sub presiunea pm .

Fig. 2.1

Sunt cunoscute: H = 1 .5 m adâncimea apei în rezervor


R = 0.5 m raza de curbură a rezervorului
L = 1 .0 m lăţimea rezervorului

ρ = 1000 kg/m 3 densitatea apei

pm = 0.1 at presiuea indicată de manometru.

¾ Să se calculeze şi să se reprezinte distribuţia de presiuni pe pereţii vasului.


¾ Determinaţi valoarea forţei de presiune pe peretele ( AB )

¾ Determinaţi valoarea forţei de presiune pe peretele ( BC ) .


SOLUŢIE:

Pasul 1:
Se trec datele problemei în Sistemul Internaţional (dacă este necesar)

pm = 0.1 at = 0.1 ⋅ 9.81 ⋅ 10 4 Pa

Psul 2:
Se calculează înălţimea manometrică hm corespunzătoare poziţiei planului manometric, faţă de
suprafaţa de separaţie a apei (vezi figura 2.2). Deoarece la nivelul planului manometric presiunea
absolută este cea atmosferică locală, deci suprapresiunea este nulă p = 0 :

pm = ρ g hm ⇒

41
pm 0.1 ⋅ 9.81 ⋅ 10 4
hm = = =1 m
ρg 1000 ⋅ 9.81

Se alege sistemul de referinţă xOyz , astfel încât:


xoy este în planul manometric;
oz în sensul creşterii adâncimii.

Fig. 2.2

Pasul 3:
Se calculează presiunea (relativă) în punctele caracteristice ale geometriei rezervorului. Astfel:

p A = ρ g hA = ρ g hm = pm = 9.81 ⋅ 10 3 Pa (presiunea este constantă în interiorul unui gaz);

pB = ρ g hB = ρ g [hm + ( H − R )] = pm + ρ g ( H − R ) ⇒

pB = 9.81 ⋅10 3 + 1000 ⋅ 9.81 (1.5 - 0.5) = 19.62 ⋅10 3 Pa

pC = ρ g hC = ρ g (hm + H ) = pm + ρ g H ⇒

pC = 9.81 ⋅ 10 3 + 1000 ⋅ 9.81 1.5 = 24.53 ⋅ 10 3 Pa

Se reprezintă variaţia presiunii pe pereţii rezervorului, ca în figura 2.3.

42
Fig. 2.3

Pasul 4:
Se calculează presiua pe peretele plan ( AB ) , F( AB ) . Pentru calcule convenabile, se notează
H − R = h (vezi figura 2.4).

4.1 Cu ajutorul relaţiei integrale:

F( AB ) = ∫ p dA = ∫ ( pm + ρ g z) dA = ∫ pm dA + ∫ ρ g z dA = pm ∫ dA + ρ g ∫ z dA ⇒
A A A A A A

L
h
Lh 2 L 2
z  h
F( AB ) = pm A(AB) + ρ g ∫ ∫ z dz dx = ρ g hm h L + ρ g ∫   dx = ρ g hm h L + ρ g ∫ 2 dx ⇒
00 0 2 0
 0

h2  h
F( AB ) = ρ g hm h L + ρ g L=γ  hm +  h L
2  2 

4.2 Cu relaţia (4.12) (din curs):

 h
F( AB ) = γ hCG (AB) A(AB) = γ  hm +  h L = 9810 (1 + 0.5 )1 ⋅ 1 = 14715 Pa
 2

Observaţie: Ca voaloare, forţa de presiune este egală cu „volumul distribuţiei de presiuni” şi


acţionează în centrul de greutate al acestei distribuţii.

43
Pasul 5:
Se determină presiua pe peretele curb ( BC ) : F( BC ) , prin calculul celor două componente în

sistemul de referinţă considerat:


¾ componenta orizontală Fy ( BC )

¾ componenta verticală Fz( BC ) (vezi figura 2.4).

Conform sistemului de ecuaţii (4.22) (din curs):


 R
Fy = γ ⋅ hGxoz ⋅ S xoz = γ  hm + H −  R L = 9810 (1 + 1.5 - 0.25) 0.5 ⋅ 1 = 11036.25Pa
 2

 π R2   π 0.5 2 
Fz = γ V = γ  + hm + h  L = 9810  + 1 + 1  1 = 21546.19 Pa
 4   4 
   

unde: S xoz este aria proiecţiei suprafeţei curbe ( BC ) pe planul xoz ;

S xoz = R ⋅ L
V este volumul de lichid cuprin între suprafaţa curbă (udată de lichid) şi
proiecţia ei pe planul manometric xoy (unde suprapresiunea este nulă).

π R2 
V =  + ( hm + h ) R  L .
 4 
În final:
F = Fy2 + Fz2 = 24208.20 Pa .

Fig. 2.4

44
Pb. 3

Densitatea lichidelor poate fi determinată experimental cu ajutorul unui densimetru, ca în figura 3.


Acesta este compus dintr-un plutitor lestat, având la
partea inferioară o cavitate cu bile de plumb, iar la partea
superioară un tub calibrat (de diametru constant). Să se
calculeze densitatea unui fluid ρf dacă partea calibrată a
densimetrului se scufundă cu ∆h = 50 mm relativ la
poziţia de echilibru în apă.

Sunt cunoscute:
G = 20 gf : greutatea densimetrului;
d = 8 mm : diametrul secţiunii calibrate;

ρ0 = 1000 kg/m 3 : densitatea apei

Soluţie: Fig. 3
Pasul 1
Se trec datele problemei în Sistemul Internaţional (dacă este necesar)
m
G = 20 gf = 9.81 2 ⋅ 0.02 kg = 0.1962 N ;
s

d = 8 mm = 8 ⋅ 10 -3 m .
Pasul 2
Principiul de măsurare se bazează pe legea lui Arhimede. Ecuaţiile de echilibru pentru cele două
situaţii de plutire sunt:

În apă: G = FA0 ⇔ G = ρ 0 g Vd0

 π d2 
În alt lichid: G = FAf ⇔ G = ρ f g Vdf = ρf g Vd0 + ∆h 
 4
 
Astfel:
G G 4G
ρf = = = ρ0 ⇒
 πd 2   G πd 
2 4 G + ρ0 g π d 2 ∆h
g Vd0 + ∆h  g + ∆h 
 4 ρ g 4
   0 
4G
ρ f = ρ0 ⇒
4 G + ρ 0 g π d 2 ∆h

4 ⋅ 0.1962
ρ f = 1000 ⇒
4 ⋅ 0.1962 + 1000 ⋅ 9.81 ⋅ 3.1415 ⋅ 0.008 2 ⋅ 0.05
kg
ρ l = 888.334
m3

45
Probleme propuse

Pb. 1
Un tub manometric U, ca în figură, este utilizat la determinarea acceleraţiei unui vehicul. Calculaţi
acceleraţia pentru ∆h = 30 mm . Trasaţi curba de etalonare a accelerometrului.

Pb. 2
Un tahometru hidraulic, compus dintr-un tub manometric U ca în figură, este utilizat pentru
determinarea turaţiei. Să se calculeze turaţia (rotaţii/minut) dacă indicaţia tahometrului este
∆h = 60 mm . Trasaţi curba de etalonare a tahometrului.

Pb. 3

Un cilindru de diametru 100 mm , lungime 250 mm şi densitate ρ = 800 kg/m 3 pluteşte în apă în
poziţie verticală. Determinaţi stabilitatea plutirii cilindrului.

Pb. 4

Un rezervor cisternă, umplut cu combustibil, se deplasează uniform accelerat, a = 2 m/s 2 . A Să se


calculeze forţa de presiune Fp pe peretele posterior al rezervorului. acceleration. Determinaţi şi

reprezentaţi diagrama distribuţiei de presiuni pe pereţii rezervorului. Sunt cunoscute: h = 1.8 m ,

b = 1.6 m , l = 6 m , ρ combustibil = 0.78 gram/cm 3 .

46
Pb. 5
Determinaţi forţa de presiune rezultantă pe peretele vertical al rezervorului din figură, ce conţine un
start de ulei cu densitatea relativă 0.8, plutind pe un strat de apă. Determinaţi şi reprezentaţi
diagrama distribuţiei de presiuni pe pereţii vasului, de laţime L = 1.0 m .

47