You are on page 1of 5

"Sa iubesti nu e nimic.

Sa fii iubit e ceva.


Sa iubesti si sa fii iubit e totul." - T. Tolis

Iubitul meu..
As vrea ca iubitul meu sa fie cel mai bun prieten al meu caruia sa-i maturisesc
taine, adevaruri ascunse, sa fie tovarasul care imparte adevarurile lui cu mine,
cel mai sincer, intelept camarad, cel mai de incredere confesionar.
As vrea ca dragostea noastra sa ne ajute sa ramanem mereu cei mai buni
prieteni.
Dar cred ca nu exista lucru mai greu pe lume decat sa gasesti omul care sa te
iubeasca cu toate gandurile tale, cu tot trecutul sufletului tau care s-a chinuit
deja de prea multe ori pana s-a intalnit cu dragostea.
Speram ca o sa gasesc acest om...
Acum am langa mine omul alaturi de care imi petrec toate orele, omul care ma
cunoste asa cum nu ma mai stie nimeni.

In relatia cu el stiu clar cum sunt, il iubesc din tot sufletul !

Inima mi s-a vindecat de rana parerii de rau , ca niciodata nu am intalnit


adevarata dragoste !
Inima imi e ranita de faptul ca sta alaturi de un barbat langa care nu m-am
simtit niciodata in siguranta, care jura ca nu ma inseala, dar ma face sa ma
simt ca si cum m-ar insela, asa incat nici nu mai conteaza care era adevarul!
Pentru ca nu-i asa?.. chinul de a descoperi adevarul, probe ale
tradarii,suferinta, sunt mai greu de indurat decat rezultatele anchetei.
Oricare ar fi motivul ma doare nespus o despartire pentru ca indiferent cine
alege sa plece si cine ramane, amandoi pierd ceva, se mai stinge un vis.
Puiul meu, as vrea sa ramai iubitul meu pentru totdeauna, pentru ca stiu ca o
mare iubire vine destul de rar!

Relatiile, iubirile mele de pana acum au fost defecte. Iubitii mei au fost doar
tovarasi, care mi-au oferit fericiri de scurt timp. Cand am realizat cumplitul
adevar am inceput sa sufar. Am intalnit in sfarsit barbatul care cred ca mi se
potriveste si am investit dragoste, timp, in aceasta relatie!
Din teama de singuratate nu m-am putut smulge din relatia tradata in care nu
am crezut de la bun inceput..De lacrimile varsate nu ma pot vindeca parca
niciodata...!
„Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet
ranit si apoi vindecat de altul …”

IUBIRE SI ATAT
Nu am putut niciodata sa lupt pentru fericirea mea, m-am indragostit si am trait
de la sine momentele, clipele..!
Acum visez la o dragoste impartasita si sufar ca nu vrea sa stie ce e in inima
mea! I-am spus ca vreau sa ma iubesca. Dar mi-a spus deja ca nu mai poate
iubi. Mi-a ramas doar sa-l fac sa confunde dragostea cu dorinta.Dar numai
gandul asta ma umileste, parca...! Mi-am promis, ca o sa incerc sa reduc din
entuziasm, dar cum sa fac asta? Cand eu il visez,si ma trezesc doar ca sa ma
coving ca nu e aievea.! Caci, prin nu stiu ce miracol, a reusit sa faca din
prezenta lui un drog placut mie, pe care-l administreaza cu moderatie, si pe
care mi-l refuza uneori, doar ca sa-l doresc mai mult.
Prietena mea ma incurajeaza ca, pentru prima data in viata mea, sa lupt
vitejeste.
Insa de teama de a nu gresi, pentru ca in loc de raspunsurile la intrebarile de
genul „ce vor barbatii?” „ce vrea el?” am gasit doar intrebari, mereu altele! O
sa stau sa astept in tihna.!
Iubindu-l si atat...

Ce e cu adevarat important?
Constat cu durere ca avem obisnuinta sa consumam timp, energie si nervi
pentru lucruri neinsemnate. Acordam din ce in ce mai multa importanta
nimicurilor, punem la suflet fleacuri si ne suparam. Am uitat oare ce conteaza
cu adevarat? Ca exista probleme serioase in lume? Ca sunt oameni care
sufera crunt?
Am tot timpul rezerve de bun-simt, cuvinte catifelate si rabdare pentru oamenii
cu care vin in contact direct sau pe care ii cunosc!
Am intotdeauna dorinta sa lamuresc o situatie neinteleasa pentru a pastra
relatia, pentru ca stiu bine ce usor se surpa o relatie si cat de repede se
degradeaza!

IUBITA MEA
Voi fii mereu aici...
Am curaj sa iubesc din nou, sa traiesc din nou. Astazi am curaj chiar si sa mor
din nou, dintr-o dureroasa si prea indelungata asteptare a unei dragoste prea
mare...
Pana nu demult mi-am trait dezamagirile, greu acceptatele esecuri ale marilor
iubiri bocind plecarea nu a unui barbat, ci a tututror pe care i-am iubit cu
gandul, cu sufletul.
Azi renunt la tristeti, la dureroasele insingurari pentru ca astazi sunt gata, din
nou, sa zbor.
Astazi am dreptul sa nu mai rabd, sa mai sper, fac parte din categoria celor
care spera, pentru ca oamenii care spera au cea mai mare nevoie de
speranta, nu-i asa? cel care are totul nu mai are nevoie de speranta, in timp ce
eu trebuie sa cred ca orice rau are un sfarsit, orice, chiar si asteptarea.
Sigur ca am obosit asteptand, iar acum singura mea grija este ca dragostea sa
nu vina prea tarziu. Ma tem, asa cum imi spunea un prieten, ca dragostea o sa
vina cand nu o sa mai am nevoie de ea.
Eu inca mai sper, si din acest motiv gasesc puterea sa o iau mereu de la
capat, pentru moment, m-am resemnat. Chiar daca simt ca prin vene imi curg
doar amintiri dureroase...
A fost o vreme cand credeam ca fericirea mi se cuvine datorita calitatilor mele,
dar neobtinand-o am inteles ca fericirea nu e dreptul fiecaruia, ca nu ni se
infatiseaza pur si simplu. Atunci am inteles ca trebuie sa ma obisnuiesc cu
singuratatea....

Asteptarea
Cand astepti iti folosesti puterea de a spera, iar cand acesta putere se uzeaza
si ea ca orice alt lucru, atunci incepe dificultatea. Pentru ca nu stii cand o sa
vina, daca o sa vina sau nu.
Si astepti…
In lungile clipe de singuratate in care astepti, pustiul si intunericul asteptarii te
sfasie, luandu-ti chiar si ultima picatura de speranta.
Lasa in schimb bucati de suflet pe care esti nevoit sa le cosi ca sa
supravietuiesti, chip intunecat si ingandurat.
Si asteptarea se rezuma atunci doar la a supravietui.
Ne asteptam marea dragoste, dar pana la aparitia ei ne multumim cu ceea ce
am obtinut si ne-a fost dat!
Uneori ceea ce conteaza cu adevarat, mai mult poate decat dragostea insasi,
este increderea ca ea va veni intr-o zi. Asteptarea si pustiul singuratatii ajung
in cele din urma sa te oboseasca. Atunci te gandesti ca asteptarea are valoare
atata timp cat stii ce astepti.Ar trebui sa ne impunem, sa o luam mereu de la
capat cand simtim ca ni s-a ponosit dragostea, ca sa nu regretam niciodata ca
nu am iubit destul, ca nu am luptat destul, pentru ca dragostea este si lupta,
sau chiar lupta.
Inainte sa gasesti dragostea ai parte de tovarasi de drum. Esti calator care se
simte singur, este singur, dar stai langa partener pe care-l cunosti poate din ce
ti-a povestit el.
Asteptam ani la rand sa intalnim marea dragoste si acesta asteptare ne da
iluzia ca facem ceva, cand de fapt nu facem decat sa ne amagim. Realizezi ca
nu poti face nimic sa impiedici asta si incepi sa te consolezi, apoi te plistisesti.
Ca sa suporti mai usor realitatea incepi sa construiesti o lume perfecta, lumea
ta, si pastrezi o doza de naivitate.

Singuratate
Am plans, dar tot ma chinuie regretul.
Cumplit de tarziu am inteles ca am gresit cand mi-am dorit cu orice pret sa fiu
cu cineva ca sa nu fiu singura.
Sufar de lasitatea neasumarii refuzului si fac compromisuri serioase din
dragoste imensa Am acceptat sa dau a doua sansa unei relatii paguboase si
m-am prefacut ca nu vad minciunile, inselatoriile pentru ca nu am fost in stare
sa spun ca nu, nu cred o iota din scuzele si explicatiile balbaite.
Mi s-a intamplat sa promit ca nu o sa-l mai vad, convinsa fiind ca o sa-mi tin
promisiunea pentru ca apoi sa ma razgandesc.
Cand am iubit am crezut ca avem sansa unei relatii eterne si am hotarat sa
astept, dar am realizat ca doar in visele si-n sperantele mele exista infinitul
dragostei.
Imi spune ca sunt iubita lui, dar ma simt la fel de a nimanui cum m-am simtit
toata viata.

IUBITULUI MEU
Te iubesc pentru ca stii ca nu voi renunta niciodata la lucrurile la care tin.
Te iubesc pentru felul in care ma privesti.
Te iubesc pentru ca nu imi pot imagina o zi din viata mea fara tine.
Te iubesc pentru ca imi inchipui zilnic ca nu te iubesc suficient.
Te iubesc pentru ca stiu ca vei fi mereu acolo.
Te iubesc pentru ca ai sa te uiti la emisiuni sportive, doar pentru ca eu le
urmaresc.
Te iubesc pentru ca ma iubesti sau cel putin asta cred eu ca faci.