You are on page 1of 3

Sub aspect fiziologic, sanatatea este considerata o stare de normalitate metabolicofunctionala, mentinuta cu ajutorul mecanismelor de reglare, prin care

se realizeaza
homeostazia mediului intern. Boala este rezultanta tulburarii activitatii normale a
organisnului, sub influenta unor agenti din mediul intern sau extern.
Precizand conceptul de boala, fiziopatologia retine cateva elemente comune care fixeaza
cadrul general al acestuia.
Prima caracteristica comuna tuturor bolilor o reprezinta cauzalitatea. La originea oricarei
imbolnaviri stau anumite cauze, care in functie de interrelatiile cu organismul, sau
independent de acesta, pot avea un rol determinant sau favorizant.A doua caracteristica
importanta a bolii o reprezinta manifestarea de catre organism a unui complex de reactii
de raspuns fata de actiunea agentului patogen. In functie de natura agentului patogen, de
efectul local sau general si de durata de actiune aceste reactii pot fi generale si/sau
locale.
Dependent de natura agentului etiologic (toxic, infectios, mecanic etc.), de intensitatea si
de durata actiunii sale, de caracterul local sau general al agresiunii, de interventia
concomitenta a altor factori si in stransa relatie cu capacitatea de adaptare a sistemelor
functionale,
bolile
pot
prezenta
caracteristici
evolutive
diferite.
Desi fenomenul studiat se prezinta atat de complex, se pot totusi deosebi unele etape
caracteristice in evolutia lui.
A) perioada de latenta - mai este denumita si perioada de incubatie - in functie de natura
agentului patogen poate dura de la cateva secunde (otravuri, traumatisme puternice)
pana la cateva zile (virusuri, unele bacteriI) sau saptamani, sau chiar ani. Incepe odata cu
momentul actiunii agentului patogen si dureaza pana cand apar primele simptome
manifeste de boala. De cele mai multe ori este asimptomatica.
B) Perioada prodromala - dureaza in general putin. Incepe odata cu primele semne
manifeste de boala, cuprinzand atat manifestarile specifice agentului patogen cat si
manifestarile clinice nespecifice (indispozitie generala, cefalee, astenie, anorexie,
subfebra, etc.). Sfarseste odata cu aparitia tuturor manifestarilor caracteristice bolii.
C) Perioada de stare - este variabila ca durata avand o intindere limitata. Dureaza de la
aparitia tuturor manifestarilor caracteristice bolii pana la inceputul declinului lor.
D) Perioada de convalescenta - incepe cand simptomele clinice specifice bolii incep sa
scada
din
intensitate
si
dureaza
pana
la
vindecarea
completa.
In general aceasta stadializare, foarte caracteristica bolilor infectioase, este intalnita in
majoritatea bolilor dar, de multe ori, este greu de definit fiecare faza in parte, fie datorita
faptului ca unele faze sunt foarte scurte iar trecerea de la o faza la alta se face foarte
rapid, fie datorita faptului ca trecerea de la o faza la alta se face insidios. Procesul

morbid

se

poate

termina

prin

vindecare,

cronicizare

sau

moarte.

Boala se poate termina prin vindecarea completa, adica cu restabilirea deplina a


functiilor tulburate si disparitia totala a leziunilor organice.
In alte situatii vindecarea poate fi partiala, cu persistenta unor leziuni organice datorate
inlocuirii unei parti a parenchimului functional cu un tesut de scleroza, ceea ce va duce
la aparitia unui anumit grad de insuficienta functionala a organului lezat.
Uneori, datorita mecanismelor compensatorii, aceasta insuficienta functionala nu apare
in repaus sau in timpul solicitarilor cotidiene, dar in alte cazuri ea se poate manifestata
chiar si in aceste conditii.
Un examen clinic este esential in cazul in care aspectul clinic este o caracteristica a bolii.
In acest caz, un esantion reprezentativ de animale ar trebui sa fie examinate. Importanta
acestei componente de examinare nu poate fi supra-apreciata. In cazul in care exista
boala clinica, o definitie exacta prin examen clinic poate duce la un diagnostic al unei
boli cu determinanti cunoscuti si specifici si examinarea in continuare a efectivului se
poate concentra in mod special asupra acestor factori. In cazul in care examenul clinic
nu duce la o definitie finita a cauzei bolii, dar ofera un diagnostic de o boala cu
determinanti multifactoriali, examinarea va duce in continuare la identificarea factorilor
de risc care trebuie sa fie inclusi in examinarea turmei. Inregistrarea rezultatelor sunt
foarte importante si sunt ajutate, sau pot fi ajutate foarte mult de un formular, de un
raport structurat astfel incat sa fie inregistrate aceleasi caracteristici clinice pentru
fiecare animal. De obicei, animalele afectate clinic sunt inscrise ca si cazuri intr-o
investigatie pe baza prezentei unor semne definite sau anomalii clinice si pe pe baza
inregistrarilor efectuate cu formulare ajutatoare in aceasta selectie . Grupurile ar trebui
sa includa opt animale bolnave, daca este posibil, patru cazuri timpurii avansate si patru
animale normale pentru control. In cazul in care situatia o permite, includerea de
animale care pot fi sacrificate pentru examenul necropsic este un avantaj. In mod ideal,
cu exceptia cazului in care grajdurile nu vor permite, examinarile clinice trebui sa fie
facute la ferma, iar medicul veterinar ar trebui sa aleaga animalele ce urmeaza sa fie
examinate. In focare de boala in care exista mortalitate, examenul necropsic si
prelevarea de probe asociate sunt instrumente extrem de valoroase de investigatie si
diagnostic. Examenul necropsic nu ar trebui sa fie ignorat ca principala metoda de
stabilire a unui diagnostic ale problemelor legate de boala sau ineficienta productiei in
turme si cirezi. In multe boli ce apar la efectivele porcine si turmele mari de ovine,
costurile asociate cu sacrificiul de cateva animale in scopul necropsiei, sunt depasite
serios de beneficiile unui diagnostic precoce si precis si capacitatea de a interveni rapid
cu strategiile corective.

Chiar si in turme de vite, proprietarii sunt dispusi sa sacrifice animale afectate, daca prin
aceasta se pot facilita o definire mai precisa a problemei lor. De asemenea, trebuie
recunoscut faptul ca unele boli nu pot fi definite cu precizie in functie de manifestarea
lor clinica si epidemiologica si o necropsie este necesara ca parte a sistemului de
examinare.