Universitatea Bucureşti

Facultatea de Administraţie şi Afaceri

Master Administrarea şi Dezvoltarea Resurselor Umane

Datoria publică a României

Coordonator: Masterant: Balint Isabela Ioana

Prof. Univ. Dr. Gheorghe Creţoiu Diaconu Cerasela Gabriela

Bucureşti
2010
Cuprins:
1. Prezentare generală a datoriei publice.............................................................................3
2. Apariţia şi evoluţia creditării internaţionale.....................................................................5
3. Dimensiunile datoriei publice:..........................................................................................7
 Datoria publică în octombrie 2009
 Datoria publică externă totala la sfarşitul lunii octombrie 2009
 Datoria publică internă la sfarşitul lunii iunie 2009
4. Datoria publică locală......................................................................................................12
5. Strategii privind managementul datoriei publice guvernamentale:.................................14
 Obiective ale managementului datoriei publice
 Măsuri pentru îmbunătaţirea portofoliului datoriei publice
 Instrumente de datorie publica
6. Implicaţia datoriei publice asupra economiei nationale...................................................16
7. Monitorizarea datoriei externe şi administrarea riscului..................................................17
8. Nivelul optim de îndatorare..............................................................................................18
9. Bibliografie.......................................................................................................................21

2
1.Prezentare generală
Nu întotdeauna, resursele financiare interne ale statului acopera şi nevoile de finanţat ale
acestuia; pentru realizarea unor obiective importante şi de mari dimensiuni statale apelând la
contractarea de împrumuturi de pe pieţele externe de capital. Împrumutul extern trebuie utilizat
pentru realizarea de investiţii şi nu pentru a finanţa nevoile de consum ale statului.
Datoria publică externă reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind
din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice
nerezidente în România, la care se adauga datoria publică locală externă formată din totalitatea
obligaţiilor financiare ale autorităţilor administraţiei publice locale, provenind din împrumuturi
contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente în
România1.
Guvernul poate angaja împrumuturi externe , pe termen mediu şi lung contractate direct
sau de către societăţi comerciale, regiile autonome şi autorităţilee publice cu garanţia statului,
pentru: realizarea programelor de dezvoltare; restructurarea economica; realiazarea altor
obiective sau acţiuni de interes public; crearea şi menţinerea rezervei valutare a statului; şi
asigurarea resurselor necesare înlăturării efectelor determinate de calamităţi naturale sau în alte
cazuri de forţă majoră.
Datoria publică reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare interne şi externe ale
statului, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de
Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, sau de autorităţile administraţiei publice locale de la
diverşi creditori, persoane fizice sau juridice rezidente sau nerezidente în România. Datoria
publică se stabileşte şi se gestionează în mod distinct pe cele două forme ale ei: datoria publică
guvernamentală şi datoria publică locală.

1
Lazăr, C, Finanţe: finanţe publice, finanţele înterprinderii; Ploieşti, Editura Universităţii Petrol-Gaze, 2007,
pag . 231

3
 Datoria publică guvernamentală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea
obligaţiilor financiare interne şi externe ale statului, la un moment dat, provenind din
împrumuturile contractate direct sau garantate de Guvern, prin Ministerul Finanţelor Publice, în
numele României, de pe pieţele financiare.
Datoria publică locală este o parte din datoria publică, care reprezintă totalitatea
obligaţiilor financiare interne şi externe ale autorităţilor administraţiei publice locale, la un
moment dat, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de acestea de pe pieţele
financiare.
Împrumuturile contractate de autorităţile administraţiei publice locale, ce sunt instrumente
ale datoriei publice locale, fac parte din datoria publică a României, dar nu reprezintă datorii sau
răspunderi ale Guvernului.
De asemenea, datoria publică în funcţie de termen se clasifică astfel: datorie publică pe
termen scurt (flotantă); datorie publică pe termen mediu şi lung (consolidată).
Datoria publică se poate prezenta şi în funcţie de înscrisurile emise sau alte modalităţi de
gestionare, precum şi pe categorii de creditori (în cazul datoriei externe).
În funcţie de calitatea creditorilor, datoria publică poate fi: datorie publică brută, fiind dată
de valoareatotală a împrumuturilor, indiferent unde sunt plasate acestea; datorie publică netă, în
care nu intră valoarea împrumuturilor plasate la instituţiile statului.
Obligaţiile statului rezultate din împrumuturile contractate şi garantate de stat pe o
perioadă de un an sunt limitate de plafonul de îndatorare publică stabilit anual prin lege.
Plafonul de îndatorare publică, respectiv totalitatea obligaţiilor financiare pe care le pot
contracta şi garanta autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pe o perioadă de 1 an,
care este stabilit annual prin lege.
Acesta cuprinde:
 plafonul de îndatorare publică internă- suma maximă a împrumuturilor contractate şi
garantate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale de pe piaţa internă, pe o
perioadă de un an.
 plafonul de îndatorare publică externă- suma maximă a împrumuturilor externe
contractate şi garantate de autorităţile administraţiei publice centrale şi locale pe o
perioadă de un an.

4
 Valoarea totală a datoriei publice este înscrisă în “Registrul datoriei publice”, carea are
patru componente:
 Subregistrul datoriei publice guvernamentale interne;
 Subregistrul datoriei publice guvernamentale externe;
 Subregistrul datoriei publice locale interne;
 Subregistrul datoriei publice locale externe.
Fiecare din cele patru subregistre au două poziţii distincte, respectiv pentru datoria publică
directă şi datoria publică garantată.
La sfârşitul anului datoria publică angajată este evidenţiată în documnetul numit “contul
general al datoriei publice”. Acesta este însoţit de un raport în care se analizezază principalele
probleme legate de nivelul datoriei publice, de serviciul datoriei publice, precum şi de garanţiile
statului pentru creditele contractate de agenţii economici.

2. Apariţia şi evoluţia creditării internaţionale

Creditarea internaţională nu este un fenomen nou. Încă din Evul Mediu, factorii de
dezvoltare a comerţului internaţional şi a investiţiilor externe au produs o diversitate a
instituţiilor bancare, ale căror obiective, practici de creditare, pieţe, modalitaţi de organizare şi
structurare, nu erau fundamental diferite de cele promovate de băncile de anvergură
internaţională fondate în anii 1960-1970. Ca dovadă apare situaţia Suediei, unde, datorită
dimensiunilor împrumuturilor externe ale Casei Regale, încă din secolul al XVIII-lea s-a înfiinţat
un oficiu de administrare a datoriei astfel rezultate.

De fapt, cu secolul al XVIII-lea începe istoria creditării internaţionale, când băncile din
Marea Britanie au trecut aproape linear de la negustorie şi cămătărie la creditare. Începând cu
războaiele napoleoniene, parcurgând secolul al XIX-lea şi până la începutul secolului nostru,
băncile comerciale creditau guverne străine şi finanţau comerţul internaţional prin intermediul
acceptelor(precursoare ale acreditivelor şi ale altor documente comerciale de astăzi).
Puterea lirei sterline şi a Marii Britanii au permis fondarea unei pieţe a efectelor de
comerţ în Londra, piaţă care finanţa tranzacţiile comerciale ale metropolei cu teritoriile de peste
mări. În plus, începând cu 1830 s-au fondat primele bănci britanice în colonii, destinate furnizării
de facilităţi bancare locale şi finanţării comerţului colonial. Aceste bănci s-au extins curând în

5
zone de interes major pentru întreaga Europă, zone cum ar fi Egiptul, Turcia, America Latină,
sud-estul Asiei. Alte ţări care păşeau pe calea dezvoltării capitaliste au urmat exemplul Marii
Britanii, astfel încât fenomenul apariţiei de instituţii bancare în teritoriile “de peste mări” ale
statelor europene, a căpătat imaginea unei adevărate lupte pentru împărţirea sferelor de influenţă
economică în lume.
Cea mai rapidă creştere în volumul creditării internaţionale s-a înregistrat pe fluxul
dinspre Europa spre diferite state din componenţa S.U.A., pentru finanţarea investiţiilor şi
comerţului. Multe bănci comerciale din Regatul Unit sau aflate pe teritoriul american, însă în
proprietate britanică, au fondate doar pentru susţinerea acestui flux. Deşi, încă din 1860, în
California existau deja cinci bănci comerciale(în proprietate britanică), totuşi oraşul New York a
fost primul centru financiar american care a contat ca prezenţă în operaţiile internaţionale,
acţionând ca placă turnantă pentru fluxul menţionat. Practic, Londra şi New York-ul erau
“emiţătorul” şi respectiv, “receptorul” fluxului de capital britanic, flux care atingea înainte de
primul război mondial, circa 10% din PNB-ul Marii Britanii şi al imperiului său colonial.
Această situaţie a durat până la sfârşitul primului război mondial, când New York-ul ca
exportator de capital către o Europă distrusă, ameninţa pentru prima oară dominaţia Londrei
asupra economiei mondiale. Al doilea război mondial a accelerat declinul lirei sterline şi
ascensiunea dolarului american ca valută de circulaţie internaţională. Puterea financiară a City-
ului londonez s-a redus, făcând loc New York-ului pe piaţa exportului de capital, S.U.A.
dispunând de bănci cu mare credibilitate în mediile financiare internaţionale.
Istoria economică postbelică aduce treptat în scenă trei mari actori :S.U.A., Piaţa Comună
şi Japonia(însoţită din anii ’70 de “tigrii” Asiei de sud-est : Hong-Kong, Coreea de Sud,
Singapore, Thailanda, Taiwan). Aceştia domină şi în prezent pieţele internaţionale ale creditului,
atât direct cât şi prin intermediul puternicei influenţe exercitate în interiorul marilor organisme
financiare internaţionale - FMI, Banca Mondială, BERD, BRI, etc. Această dominare este
posibilă atât datorită puterii economice de ansamblu, incontestabile a celor trei, cât şi datorită
progresului tehnologiei comunicaţiilor, care permit ca orice decizie luată într-o parte a lumii să
fie instantaneu cunoscută pe meridianul opus.
Tot perioada postbelică aduce în prim-plan creditarea oficială, de la guvern la guvern sau
de la organismele financiare internaţionale către guvernele statelor membre. Conferinţa de la
Breton Woods din 1954 stă la baza înfiinţării Fondului Monetar Internaţional şi a Băncii

6
Mondiale, organisme menite să înlesnească procesul de alocare a resurselor ţărilor cu surplus de
capital către cele cu nevoie de capital şi să împiedice, prin sprijinirea dezvoltării economice
globale, ca discrepanţele enorme dintre ţări să ducă la situaţii conflictuale militare sau la crize
economice mondiale.
Astăzi, creditarea internaţională este un fenomen care suscită interesul atât al analiştilor
economiei mondiale, cât şi al factorilor de decizie din fiecare ţară în parte, mai ales după
experienţa crizei mondiale a datoriei externe care a zguduit lumea finanţelor în anii ’80. Criza
datoriei s-a născut din două motive : primul – o politică deplorabilă de administrare a datoriei
externe dusă de ţările mari debitoare (în special din America Latină – cazul Mexic), iar, pe de
altă parte, băncile comerciale cu activitate internaţională nu au dat nici ele dovadă de prea mare
înţelepciune în alocarea resurselor proprii, mărite rapid ca volum prin injecţia de petrodolari ce a
urmat crizei petrolului din anii ’70. Criza datoriei a fost rezolvată printr-un progres cu multiple
laturi :s-a modificat, în primul rând, atitudinea creditorilor(oficiali sau privaţi), dinspre scopul
unic de a-şi recupera resursele alocate spre controlul utilizării acestora de către debitori. Efectul
acestei schimbări de atitudine s-a materializat în măsurile convenite prin înţelegeri bilaterale
între ţările cu mari datorii şi Clubul de la Paris(pentru creditorii oficiali) sau Clubul de la
Londra(pentru băncile comerciale), măsuri ce au dus la diminuarea poverii datoriei externe
asupra economiilor ţărilor îndatorate şi la înlesnirea, pentru acestea, a drumului spre dezvoltare.
În al doilea rând, managementul eficient al datoriei externe a devenit un obiectiv major de
politică macroeconomică în toate ţările lumii, în special în ţările beneficiare de împrumuturi
externe.

3. Dimensiuni ale datoriei publice guvernamentale a României

Datoria publică totală a Romaniei a crescut la 31 octombrie cu 25,6% faţă de finalul lui
2008, la 137,8 miliarde lei (32,1 miliarde euro), dar a scăzut cu aproape 2,3 miliarde lei faţă de
sfarşitul lui septembrie, potrivit datelor Ministerul Finanţelor Publice (MFP), scrie NewsIn.
Ministerul Finanţelor Publice raportează datele la o valoare a Produsului Intern Brut
(PIB) estimată la 505,503 miliarde lei pentru 2009.
Guvernul şi Fondul Monetar Internaţional estimează în prezent că economia Romaniei s-a
contractat cu aproximativ 7% in 2009, mai puţin decât se prognoza anterior, datorită creşterii

7
cererii externe, şi ca in 2010 economia va avea un avans mai mare decât era prevăzut, de 1,3%.

La jumătatea lunii decembrie, MFP estima, într-un comunicat postat pe pagina sa de

internet, că la sfarşitul lui 2009 datoria publică se va situa la 29,9% din PIB, comparativ cu
27,6% din PIB la 31 octombrie, potrivit datelor operative.
Faţă de luna precedentă, datoria publică a României a scăzut însa în octombrie 2009 cu
circa 2,3 miliarde lei, de la 140,09 miliarde lei (33,4 miliarde euro) la 30 septembrie.
La sfârşitul lui 2008, datoria publică totală era de 109,75 miliarde lei şi reprezenta
21,78% din Produsul Intern Brut din 2008, de peste 503,9 miliarde lei. La 31 octombrie, 51,7%
din datoria publică era in lei, 35,9% era denominată în euro, 6,8% era în dolari, 1,5% era în yeni
japonezi, iar restul în alte valute.
Cea mai mare parte a datoriei publice a fost contractată prin împrumuturi de stat
(37,95%), urmată de certificate de trezorerie (15,44%) şi obligaţiuni de stat (14,09%). De
asemenea, 7,24% din datoria publică a fost contractată prin eurobonduri, 0,07% prin leasing
financiar, iar 25,2% prin alte surse.
Faţă de sfârşitul lui 2008, ponderea datoriei publice guvernamentale în totalul datoriei a
urcat la 31 octombrie cu 0,99 puncte procentuale, de la 91,58% la 92,57%, în timp ce datoria
publică locală reprezenta 7,43% din datoria totală la sfârşitul primelor zece luni din 2009.
De la începutul lui 2009 şi până la finalul lunii octombrie, MFP s-a împrumutat cu 96,5
miliarde lei, din care 59,9 miliarde lei prin emisiuni de titluri de stat pe piata internă şi 36,6
miliarde lei prin împrumuturi de stat, contractate direct în cea mai mare parte.
Potrivit Finanţelor, din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare la 31 octombrie
2009, de 37,2 miliarde lei, 58,08% aveau scadenţă pe termen scurt - de mai puţin de un an,
38,44% erau pe termen mediu - între 1 si 5 ani, iar 3,48% urmau să ajungă la scadenţă peste mai
mult de 5 ani. Titlurile luate în calcul de Finanţe în această evidenţă nu includ eurobondurile şi
certificatele de depozit adresate populaţiei, dar cuprind obligaţiunea de stat denominata în euro
(în echivalent lei). "Valoarea medie a scadenţei rămase pentru titlurile de stat active la 31
octombrie 2009 este de 1,7 ani", a mai anuntat MFP.

8
Datoria publică guvernamentală externă
Datoria publică guvernamentală externă este partea din datoria publică guvernamentală
care reprezintă totalitatea obligaţiilor financiare ale statului, provenind din împrumuturi
contractate direct sau garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice nerezidente în România.
Datoria publică guvernamentală externă este generată de:
 titlurile de stat în valută plasate pe piaţa financiară externă;
 împrumuturile de la guverne şi agenţii guvernamentale străine, instituţii financiare
internaţionale sau de la alte organizaţii internaţionale;
 împrumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;
 împrumuturile de la persoane juridice străine;
 împrumuturile de la bâncile străine sau de la companii străine;
 garanţii de stat la împrumuturi externe contractate de diverşi debitori.

Datoria externa totala a tarii a crescut cu 8,1%

România înregistra la finalul lunii octombrie 2009 o datorie externă totală de 77,9
miliarde euro, în creştere cu 8,1% (5,87 miliarde euro) faţă de finalul lui 2008, însă a scăzut uşor
faţă de valoarea de la finalul lunii septembrie, a anunţat Banca Naţională a României (BNR). La
30 septembrie, datoria totală a României se cifra la 78,125 miliarde euro.
Datoria pe termen mediu şi lung reprezenta 80,75% din totalul datoriei externe a
României la finalul lunii octombrie, potrivit datelor provizorii ale BNR, iar ponderea datoriei pe
termen scurt a scăzut uşor, la 19,25%, informeaza NewsIn.
Banca centrală, care publică recent doar datoria pe termen mediu şi lung, a început să
adauge din februarie şi date despre datoria pe termen scurt. Mulţi analişti străini avertizau în acea
perioada despre un eventual pericol reprezentat de datoria pe termen scurt - cu scadenţa de până
la un an - asupra României în 2009, în condiţiile restrângerii finanţării disponibile. Intre timp,
România a ajuns la un acord cu FMI, Comisia Europeană, Banca Mondială şi BERD pentru o
finanţare de circa 20 miliarde euro pentru doi ani.
La finalul lunii octombrie, datoria pe termen scurt a României însuma 14,996 miliarde
euro, în scădere cu 5,596 miliarde euro (27,2%) faţă de nivelul de la finalul anului trecut, cand
era de 20,592 miliarde euro, potrivit datelor revizuite ale BNR.

9
 Datoria pe termen mediu şi lung a ajuns la 31 octombrie la 62,904 miliarde euro, fiind cu
22,3% mai mare decât la sfârşitul lui 2008.
La sfârşitul lui 2008, datoria externă pe termen mediu şi lung era de 51,44 miliarde euro,
potrivit datelor revizuite ale băncii centrale.
Datoria externă negarantată public însuma 37,162 miliarde euro la 31 octombrie 2009, în
creştere cu 5,4% (1,919 miliarde euro) faţă de sfârşitul anului 2008.
Datoria externă publică şi public garantată era, la finalul lunii octombrie, de 12,979
miliarde euro, cu 21% mai mare decat la 31 decembrie 2008. Datoria publică directă, ce include
împrumuturi externe contractate direct de Ministerul de Finanţe şi autoritaţile administraţiei
publice locale, a crescut de la 9,01 miliarde euro la finalul lui 2008 la 11,439 miliarde euro la
sfârşitul lunii octombrie, iar datoria public garantată, ce se refera la împrumuturi externe
garantate de Ministerul de Finanţe şi autorităţile administraţiei publice locale, a scăzut uşor - cu
180 milioane euro - faţă de finalul anului 2008, până la 1,54 miliarde euro.
Depozitele constituite pe termen lung în România de nerezidenţi au sporit cu 30,8%
(1,684 miliarde euro) până la finalul lui octombrie 2009, la 7,151 miliarde euro.
Împrumuturile de la Fondul Monetar Internaţional (FMI) - în baza acordului stand-by cu
România, exclusiv suma primită de Ministerul Finanţelor Publice (MFP) de la FMI conform
OUG nr. 99/2009 - însumau 5,612 miliarde euro la finalul lunii octombrie a acestui an, mai arată
datele băncii centrale.
Serviciul datoriei externe - pe termen scurt, mediu şi lung - a însumat în primele zece luni
din acest an 35,013 miliarde euro, din care 76,5% (26,771 miliarde euro) a fost pe partea datoriei
pe termen scurt, potrivit estimărilor băncii centrale.
Rata serviciului datoriei externe pe termen mediu şi lung - sau raportul dintre serviciul
datoriei şi exporturi - a fost de 27,9% în primele zece luni din 2009, comparativ cu 31,5% in
2008, iar gradul de acoperire a rezervei oficiale de valute şi aur a României a fost de 8,7 luni de
import la 31 octombrie 2009, de la 5,6 luni de import la finalul anului trecut.
BNR precizează ca soldul datoriei externe este calculat pe bază cash, adică nu include
dobândă acumulata şi neajunsă la scadenţă.

10
Datoria publică guvernamentală internă
Este partea din datoria publică guvernamentală care reprezintă totalitatea obligaţiilor
financiare ale statului, provenind din împrumuturi contractate direct sau garantate de stat, de la
persoane fizice sau juridice rezidente din România, în lei sau în valută, inclusiv sumele temporar
din disponibilităţile contului general al Trezoreriei Statului pentru finanţarea temporară a
deficitelor bugetare.
Plăţile legate de datoria publică sunt realizate pe baza autorizării bugetare permanente
pentru efectuarea acestor cheltuieli.
Datoria publică guvernamentală internă este generată de:
 titlurile de stat în monedă naţională, inclusiv titlurile de stat în valută plasate pe piaţa internă,
rambursabile din resurse bugetare; dacă resursele nu sunt suficiente pentru a asigura plata
serviciului datoriei publice interne, se emit noi înscrisuri, determinând, astfel, consolidarea
datoriei publice;
 împrumuturile de stat de la Banca Naţională a României destinate acoperirii golurilor de casă
între încasările şi plăţile bugetare;
 împrumuturile de stat de la băncile comerciale;
 împrumuturile de stat de la alte instituţii financiare interne, persoane juridice române, în
condiţii rezultate în urma negocierilor;
 împrumuturi temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;
 garanţii de stat la împrumuturi interne contractate de diverşi debitori.

Datoria publica interna a Romaniei a ajuns in iunie la 123,6 mld. Lei

Datoria publică interna a României a crescut în iunie cu 12,6% faţă de finalul anului
trecut, la 123,61 miliarde lei (29,4 miliarde euro), reprezentând 23,27% din produsul intern brut
(PIB) estimat iniţial pentru acest an, arată datele publicate de Ministerul Finanţelor Publice
(MFP).
Guvernul estima iniţial un PIB de 531,251 miliarde lei pentru acest an, la o contracţie economică
de 4%, însă în august şi-a revizuit în scădere estimarea la 497,3 miliarde lei, la o scădere a
economiei cu 8-8,5%. Luând în calcul noul PIB estimat pentru 2009, datoria publică a României
de la jumătatea anului ar reprezenta 24,86% din PIB, informează NewsIn.

11
 La sfârşitul anului trecut, datoria publică totală era de 109,75 miliarde lei şi reprezenta
21,78% din produsul intern brut din 2008, potrivit datelor Finanţelor. La 30 iunie 2009, aproape
doua treimi (64,1%) din datoria publică era în lei, 25,3% era denominata în euro, iar 10,6% în
alte valute.
Faţă de sfarsitul lui 2008, ponderea datoriei publice guvernamentale în totalul datoriei a
urcat cu 1,38 puncte procentuale, de la 91,58% la 92,96%, în timp ce datoria publică locală
reprezenta 7,04% din datoria totala la sfârşitul primelor şase luni din acest an. Ponderea datoriei
negociabile a urcat la 40,3% la finalul lunii iunie 2009, de la 25,7% în decembrie 2008, restul
fiind datorie ne-negociabila.
Potrivit Finanţelor, din totalul titlurilor emise de stat aflate în derulare la 30 iunie, 68,98%
aveau scadenţă pe termen scurt - de mai puţin de un an, 27,5% erau pe termen mediu - între 1 si
5 ani, iar 3,52% urmau sa ajungă la scadenţă peste mai mult de 5 ani.
"Valoarea medie a scadenţei rămase pentru titlurile de stat active la 30 iunie 2009 este de 1,3
ani", mai anunţă MFP. Finanţele au precizat că datele privind datoria publică la 30 iunie sunt
operative.

Datoria publică locală reprezintă totalitatea obligaţiilor de plată, interne şi externe, ale
autorităţii administraţiei publice locale, la un moment dat, provenind din împrumuturi contractate
sau garantate de aceasta de pe piaţa internă şi externă de capital.
La nivelul autorităţilor administraţiei publice locale, datoria publică locală este limitată.
Astfel, Consiliilor locale, judeţene şi Consiliului general al municipiului Bucureşti li se interzice
accesul la împrumuturi sau să garanteze orice fel de împrumut, dacă totalul datoriilor anuale,
reprezentând ratele scadente la împrumuturile contractate şi/sau garantate, dobânzile şi
comisioanele aferente acestora, inclusiv ale împrumutului care urmează să fie angajat şi/sau
garantat în anul respectiv, depăşeşte limita de 20% din totalul veniturilor proprii formate din
impozite, taxe, contribuţii, alte vărsăminte, alte venituri şi cote defalcate din impozitul de venit.
Instrumentele datoriei publice locale sunt:
 titlurile de valoare (obligaţiunile municipale);
 împrumuturile temporare din disponibilităţile contului curent general al Trezoreriei Statului;
 garanţiile acordate de autorităţile administraţiei publice locale.

12
 Valoarea totală a datoriei contractate de autoritatea administraţiei publice locale este
interzisă în registrul de evidenţă a datoriei publice locale al acestei autorităţi şi se raportează
anual prin situaţiile financiare. Acest registru include informaţii care să specifice suma totală a
datoriilor şi alte informaţii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenţă a
datoriei publice locale, emise de Ministerul Finanţelor Publice.
De asemenea, valoarea totală a garanţiilor emise de autoritatea administraţiei publice
locale se înscrie în registrul garanţiilor locale al acestei autorităţi şi se raportează annual prin
situaţiile financiare. Acest registru cuprinde informaţii care să specifice suma totală a garanţiilor
emise de autoritatea administraţiei publice locale, precum şi detalierea garanţiilor şi alte
informaţii stabilite prin norme metodologice privind registrul de evidenţă a garanţiilor locale,
emise de Ministerul Finanţelor Publice.
Autorităţile administraţiei publice locale au obligaţia de a transmite Ministerului
Finanţelor Publice, în termen de 10 zile de la data intrării în vigoare a contractului de împrumut,
copii de pe fiecare document primar care atestă:
 contractarea/garantarea împrumutului;
 actul adiţional la contractul/acordul de împrumut/garantare, dacă au fost aduse
modificări la acesta, cu respectarea clauzelor contractuale.
Pe perioada utilizării şi rambursării împrumutului contractat/garantat, raportat la
Ministerul Finanţelor Publice a datelor privind datoria publică locală se efectuează lunar, în
termen de 20 de zile de la sfârşitul perioadei de raportare.
În scopul evaluării datorie publice locale, orice obligaţie de plată, exprimată în altă
monedă decât cea naţională, estecalculată în moneda naţională, utilizându-se cursul de schimb
valutar comunicat de Banca Naţională a României pentru ultima zi din perioada la care se face
raportarea.
Serviciul datoriei publice locale nu reprezintă obligaţii sau răspunderi ale Guvernului şi
acesta va fi plătit din bugetele locale şi din împrumuturi pentru refinanţarea datoriei publice
locale.

13
 Strategii ale managementului datoriei publice guvernamentale
Obiective ale managementului datoriei publice guvernamentale:
 Creşterea controlată a datoriei publice guvernamentale, astfel încât nivelul acesteia să se
menţină rezonabil în limita prevazută prin Tratatul de la Maastricht.
 Dezvoltarea pieţei titlurilor de stat- strategia de finanţare a deficitului bugetar şi de
refinanţare a datoriei publice se va axa pe contractarea împrumuturilor de pe piaţa interna
prin lansarea de emisiuni de titluri de stat, în scopul dezvoltării pieţei interne a titlurilor
de stat.
 Reducerea costurilor cu datoria publică guvernamentală şi a riscului bugetar cauzat de
acordarea de garanţii de stat şi subîmprumuturi.

Masuri pentru imbunatatirea portofoliului de datorie publica

 creşterea ponderii datoriei publice guvernamentale denominate în lei în totalul datoriei

publice guvernamentale- astfel, se va urmări limitarea riscului valutar şi dezvoltarea
pieţei interne a titlurilor de stat. Ţinand cont de faptul că încasarea veniturilor bugetare se
realizează în lei, contractarea datoriei publice guvernamentale în aceeaşi moneda va
elimina riscul valutar.
 creşterea ponderii datoriei publice guvernamentale denominate în EUR în totalul datoriei
publice guvernamentale în valuta- creşterea ponderii finanţării în euro va avea în vedere,
pe de o parte, minimizarea costurilor aferente noilor împrumuturi externe, având în
vedere condiţiile de care beneficiază România pe pieţele financiare europene, şi, pe de
altă parte, limitarea riscului valutar, ţinand cont de structura rezervei valutare
administrată de Banca Naţionala a României şi structura pe valute a exporturilor şi
importurilor.
 reducerea gradului de refinanţare pentru datoria publică guvernamentală, denominata în
lei şi a celei denominate în euro- astfel, se va urmări limitarea riscului de refinanţare la
niveluri ridicate ale ratei dobânzii. Prin contractarea unor împrumuturi pe termen lung,
riscul de refinanţare la un nivel ridicat al ratelor de dobândă pe piaţa europeană va fi
limitat.

14
  creşterea ponderii datoriei cu dobândă fixă în totalul datoriei publice guvernamentale-
prin creşterea ponderii datoriei cu dobândă fixă se va avea în vedere, pe de o parte,
limitarea riscului aferent creşterii ratelor dobânzilor de referinţă în special pentru datoria
publică guvernamentală în valută. Creşterea ponderii datoriei cu dobândă fixă în lei are în
vedere în emiterea de obligaţiuni de titluri de stat de tip benchmark, cu scadenţe pe
termen scurt şi mediu în perioada imediat urmatoare, dar în contextul aşteptărilor de
reducere a inflaţiei pe termen mediu şi a interesului investitorilor pentru scadenţe pe
termen lung aceste obligaţiuni se vor emite pe scadenţe de 10 si 15 ani.
 contractarea datoriei denominate în valută în principal prin lansarea de emisiuni de
obligaţiuni pe pieţele internaţionale de capital concomitent cu reducerea împrumuturilor
contractate de la instituţiile financiare internaţionale în totalul datoriei publice
guvernamentale în valută.
 distribuirea cât mai uniforma a serviciului datoriei publice guvernamentale, prin stabilirea
scadenţelor noilor împrumuturi se va evita formarea de vârfuri de plată pentru a nu
majora riscul de lichiditate şi de refinanţare.
 recuperarea sumelor plâtite de MEF în contul garanţiilor sau subîmprumuturilor, prin
furnizarea de către direcţia de specialitate din MEF a înscrisurilor necesare actualizării
debitelor provenind din garanţii sau subîmprumuturi, care constituie titluri executorii în
baza cărora ANAF va acţiona pentru recuperare, în conformitate cu Codul de procedură
fiscală.

Instrumentele de datorie publică guvernamentală

 emisiunile de titluri de stat pe piaţa internă, respectiv emisiuni de titluri de tip benchmark
emise cu scadenţe la 3, 5, 10 si 15 ani, iar emisiunile de certificate de trezorerie vor fi
emise cu scadenţe la 6 luni şi la 1 an (364 de zile), evitându-se emisiunile cu scadenţe la
3 luni pentru a nu intra în competiţie cu certificate emise de BNR cu această scadenţă. De
asemenea, pe măsura dezvoltării segmentului investitorilor instituţionali şi creşterii
necesităţilor investiţionale ale acestora se are în vedere extinderea maturităţii titlurilor de
stat care vor fi emise în această perioadă, precum şi posibilitatea lansării unor serii de
titluri de stat indexate la indicele preţurilor de consum;

15
  emisiunile de titluri de stat pe piaţa externă de capital, respectiv emisiuni de titluri cu
scadenţe pe termen lung de 10 ani şi chiar 15 ani, în funcţie de evoluţia condiţiilor
financiare de pe aceaste pieţe şi a necesităţilor de finanţare a deficitului bugetar;
 împrumuturi de la instituţiile financiare internaţionale destinate finanţării deficitului
bugetar- numai în baza analizei comparative a costurilor instrumentelor oferite de
instituţiile financiare internaţionale (BEI, BIRD, BERD, BDCE si FIDA) şi avându-se în
vedere potenţialele beneficii în creşterea absorbţiei fondurilor europene (finanţare şi
asistenţă tehnică). Nu se vor mai contracta împrumuturi suverane de la instituţiile
financiare internaţionale în contextul demarării procesului de graduare a României;
 acordarea de garanţii de stat şi subîmprumuturi pentru proiecte de interes naţional, numai
pentru care acest tip de instrument este absolut necesar într-un anumit context, fiind
vorba despre proiecte strategice de importanta foarte mare la nivel naţional, în baza
acordării unei legi speciale în acest scop, cu respectarea cerinţelor privind acordarea de
ajutor de stat prevăzute de legislaţia în materie şi urmare a unei analize de risc riguroase
conform legii.

6. Implicaţia datoriei publice asupra datoriei naţionale

Ţările care suferă de o creştere puternică a datoriei publice pun în pericol sustenabilitatea
procesului de relansare economică din următorii ani, a declarat noul economist şef al
Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE), Pier Carlo Padoan, citat de
Reuters.
"Relansarea ar putea fi mai puternică decât ne asteptam", a declarat Padoan, care este de
asemenea director general adjunct, într-un interviu acordat publicaţiei italiene Corriere della
Sera. "Asta nu înseamna însă că va fi şi mai sustenabilă (...) Această creştere este rezultatul
diverselor măsuri de sprijin din bani publici, nefiind susţinuta de activitatea din sectorul privat".
Padoan consideră că datoriile acumulate de unele guverne pentru combaterea crizei din
economia reală ar putea deveni nesustenabile, unul dintre principalele motive fiind îmabătrânirea
populaţiei.
Efectele măsurilor luate de guverne vor fi resimţite şi anul viitor, însă cererea din sectorul
privat va fi insuficientă chiar şi în 2011, susţine Padoan.

16
 Guvernul şi Fondul Monetar Internaţional estimează în prezent că economia României se
va contracta cu aproximativ 7% în 2009, mai puţin decât se prognoza anterior, datorită creşterii
cererii externe, şi ca în 2010 economia va avea un avans mai mare decât era prevăzut, de 1,3%.

7. Monitorizarea datoriei externe şi administrarea riscului

Informarea continuă asupra datoriei şi asupra plăţii serviciului datoriei este esenţială
pentru managementul de zi cu zi al tranzacţiilor de pe pieţele forex, pentru administrarea datoriei
şi pentru stabilirea de strategii pentru realizarea de noi împrumuturi externe. Informaţiile
detaliate oferă autorităţilor centrale posibilitatea de a asigura plata promptă a creditorilor
individuali; informaţiile agregate sunt necesare pentru asigurarea necesarului de valute externe,
previzionarea obligaţiilor viitoare legate de serviciul datoriei, evaluarea consecinţelor pe care le-
ar avea noi împrumuturi externe, şi managementul riscului extern.
Implicaţiile procesului de monitorizare sunt operative, contabile, statistice şi analitice.
Este necesară înregistrarea detaliată a fiecărui contract ce generează angajamente de natura
datoriei externe şi colectarea de informaţii cu referire la modul de utilizare a creditului. Pe seama
creării, în acest fel, a unei baze de date cât mai complete şi actualizate, este necesară asigurarea
ordonării la timp a plăţilor în contul serviciului datoriei(rate, dobânzi, comisioane). Aspectul
statistic implică agregarea soldurilor şi a valorilor tranzacţiilor de datorie, calculul indicatorilor
de îndatorare, efectuarea de proiecţii de trageri şi de plăţi în conformitate cu scadenţarele de
derulare a creditelor.
Cu ajutorul unui model macroeconomic se pot simula efectele diferitelor alternative de
îndatorare asupra bugetului de stat şi a balanţei de plăţi. Funcţiile de statistică şi analiză ale
sistemului de administrare a datoriei completează, în mod esenţial, componenta contabilă a
sistemului.
Componentele statisticilor datoriei externe include detalii ale fiecărui contract de
împrumut şi programul de plată a serviciului datoriei, socoteli cu privire la utilizarea
împrumutului. Statisticile care rezultă furnizează inputuri pentru proiecţii ale bugetului şi
balanţei de plăţi. Cu ajutorul modelelor macroeconomice, cei ce administrează datoria externă
folosesc toate aceste informaţii pentru a simula impactul unor alternative de împrumuturi viitoare
asupra bugetului şi balanţei de plăţi.

17
 Ţările sunt uneori expuse şocurilor înregistrate de balanţele de plăţi ca urmare a unor
schimbări nefavorabile în preţurile relative ale exproturilor şi importurilor. Să presupunem că
veniturile din exporturi ale unei ţări sunt exprimate în dolari şi datoriile sale externe trebuie
rambursate în yeni. O deteriorare a ratei de schimb a dolarului în raport cu yenul va duce la o
creştere a serviciului datoriei ţării debitoare. Dificultăţi similare pot apărea în cazul
împrumuturilor cu rata dobânzii variabilă: o creştere a ratei dobânzii la Euro-dolar va avea
acelaşi impact menţionat mai sus. O scădere a preţurilor bunurilor de larg consum va crea
dificultăţi legate de serviciul datoriei unei ţări pentru care bunurile de larg consum reprezintă
principala sursă de obţinere de valută străină.
Fluctuaţiile preţurilor bunurilor de larg consum, ratele de schimb şi ratele mondiale ale
dobânzilor nu se află sub controlul ţărilor. Este posibilă, totuşi, acoperirea împotriva riscului.
Managementul riscului face parte din managementul datoriei externe.

8. Nivelul optim de îndatorare

De ce să te împrumuţi din străinătate dacă este, totuşi, periculos? Pentru a răspunde la

această întrebare, să luăm în considerare economisirile şi investiţiile într-o economie închisă,
care nu apelează la fonduri din exterior. Într-o ţară cu economie central-planificată, deciziile de
investire ar fi luate de autorităţile centrale. Economisirile interne vor fi generate din impozite şi
din surplusul de lichiditate al întreprinderilor, iar alocarea lor pentru investiţii – construcţii,
echipamente noi, îmbunătăţirea drumurilor, şi aşa mai departe – hotărâtă de către autorităţile de
planificare, ar reflecta priorităţile statului.
Într-o economie de piaţă, proiectele de investiţii generează o rată de recuperare financiară
a acestora(financial rate of return) fiind profitabil pentru întreprinderi să se împrumute dacă
această rată este egală sau depăşeşte rata dobânzii pe piaţă. Întreprinderile se vor orienta să
realizeze investiţii cu o rată înaltă de recuperare(randament) urmărind acele proiecte care promit
câştigurile cele mai mari. Orice proiect cu posibilităţi mici de profit va constitui, din pricina
împrumutului şi a ratei dobânzii, o pierdere mare pentru întreprindere.
Împrumuturile guvernamentale sunt mult mai complexe, întrucât, în cazul lor, nu mai
putem vorbi de un randament financiar. Totuşi, există o rată reală de recuperare pe plan
economic şi social a investiţiei, şi aceasta este reprezentată de beneficiile aduse societăţii de către
proiectul respectiv.

18
 Împrumuturile mari generează creşterea ratei dobânzii. Astfel, investiţia în sectorul
public poate afecta trendul ratei de recuperare în sens negativ şi absorbţia economisirilor va
implementa o ascensiune a trendului ofertei de economisiri în timp ce punctul optim este atins în
momentul în care rata de recuperare a investiţiei va fi egală cu rata dobânzii ce trebuie plătită în
condiţiile creşterii împrumuturilor.
În absenţa dirijării şi a unor distorsiuni de piaţă majore, rata dobânzii pe piaţă poate regla
oferta de economisiri cu cererea de fonduri pentru investiţii. Dacă lumea ar fi o colecţie de
economii închise, ar exista diferenţe foarte mari între ratele dobânzii de echilibru operante pe
pieţele respective. Ţările cu un venit naţional înalt pe cap de locuitor ar avea rate mai scăzute ale
dobânzii pe piaţă decât ţările cu venit mai mic pe locuitor, în care economisirile sunt mai reduse
şi necesităţile de capital ridicate.
Pieţele globale de capital permit întreprinderilor şi guvernelor din ţările cu capital
insuficient să se împrumute din ţările cu capital în surplus, unde rata dobânzii pe piaţă este mai
scăzută. Pieţele mondiale de capital, de fapt, duc la o creştere a dobânzii pe care o pot câştiga
creditorii din ţările abundente în capital şi o reducere a dobânzii plătită de debitorii din ţările cu
capital insuficient. Împrumuturile internaţionale pot, aşadar, duce la o creştere a bunăstării
economice atât în ţările creditoare cât şi în cele debitoare. Pentru ţările cu capital insuficient
aceasta înseamnă expansiune a formării capitalului şi împrumuturi mai eficiente.
Pentru a realiza un management al datoriei eficient, autorităţile trebuie să schiţeze
profilul în timp al obligaţiilor legate de serviciul datoriei; ele trebuie să prevadă în mod corect
câştigurile din exporturi, veniturile interne şi accesul în viitor la finanţare. Autorităţile trebuie, de
asemenea, să monitorizeze potenţialul/posibilităţile de plată anticipată sau de refinanţare a
datoriei(the potential for prepaying or refinancing) pentru a profita de noi împrumuturi în
condiţii mai bune, să adapteze scadenţele împrumuturilor la veniturile proiectate şi trebuie, de
asemenea, să aibă în vedere posibile eşecuri în obţinerea veniturilor din exporturi sau cheltuieli
neaşteptate la importuri, pentru a le putea face faţă.
Probleme ale datoriei apar rar atunci când politicile macroeconomice sunt în aşa fel alese
încât variabilele economice cheie(în special ratele dobânzii şi ratele de schimb) transmit costuri
economice reale către cei ce iau decizii şi când guvernele însoţesc programele de investiţii
publice cu măsuri eficiente for resource budgeting şi de străngere a economisirilor interne. Dar,
aşa cum au arătat crizele datoriei, ţările pot realiza la un moment dat că s-au supra –îndatorat în

19
condiţii de deteriorare economică, şi că au devenit vulnerabile la presiunile deflaţioniste şi
creştere economică încetinită. Dincolo de o politică macroeconomică eficientă, un management
al datoriei externe eficient cuprinde aşadar trei procese specifice intercorelate – selectarea unei
finanţări corespunzătoare, deciderea asupra mărimii împrumuturilor, şi informarea completă şi în
permanenţă actualizată asupra situaţiei datoriei.
Programul de împrumuturi externe contractate de un guvern reprezintă o decizie politico-
economică fundamentală. În sprijinul luării acestei decizii se face apel la modele formale şi
analize tehnice care furnizează informaţii despre implicaţiile viitoare ale diverselor
scenarii/strategii de îndatorare externă, în special asupra impactului acestora asupra capacităţii
ţării respective de a menţine echilibrul balanţei de plăţi şi de a investi în mod eficient fluxurile
financiare atrase. Aşadar, decizia asupra volumului de credite ce urmează a fi contractat depinde
de trei factori:
 nivelul rezervelor valutare ale ţării şi nivelul de performanţă prognozat
pentru administrarea acestora;
 nivelul capitalului ce poate fi absorbit în mod eficient de economia
debitoare;
 pentru ce volum de noi împrumuturi obligaţiile de serviciu al datoriei astfel
create nu crează dificultăţi de acoperire.
Fiecare factor este determinat de calitatea managementului la nivel micro şi
macroeconomic. Interacţiunea dintre capacitatea de acoperire a serviciului datoriei, tipul de
finanţare disponibil şi decizia de contractare a unui împrumut creşte în complexitate pe măsura
creşterii numărului de credite ce formează datoria externă şi a diversificării surselor de finanţare
pe care aceste credite le reprezintă.

20
Bibliografie:

1. Călin, Magdalena , Datoria publică, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2006.

2. Călin, Magdalena; Iulian, Văcărel, Datoria publică internă şi externă a României.
Strategii de contractare, rambursare şi utilizare a împrumuturilor de stat, Bucureşti,
Editura A.S.E., 2005
3. Lazăr, C., Finanţe: finanţe publice, finanţele înterprinderii, Ploieşti, Editura Universităţii
Petrol-Gaze, 2007
4. Văcărel,Iulian, Finanţe publice, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 2000
5. www.capital.ro

21