Batalia Greciei (cunoscuta ?i ca Opera?iunea Mari?

a, germana: Unternehmen Marita

)[9] a fost una dintre bataliile celui de-al Doilea Razboi Mondial ce s-a desfa?
urat pe teritoriul Greciei continentale ?i n sudul Albaniei. Par?ile combatante a
u fost Regatul Greciei ?i Commonwealthul Britanic (facnd parte din rndul Alia?ilor
din cel de-al Doilea Razboi Mondial) pe de-o parte ?i Germania Nazista, Italia
Fascista ?i Bulgaria (Puterile Axei) n tabara opusa. mpreuna cu Batalia din Creta
?i ac?iunile navale din Marea Egee, Batalia Greciei este considerata parte a mai
vastei Campanii din Balcani din cadrul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
De obicei, Batalia Greciei este privita ca o continuare a razboiului greco-itali
an, care a nceput odata cu atacul lansat de Italia de la bazele din Albania mpotri
va Greciei pe 28 octombrie 1940. n numai cteva saptamni, for?ele italiene au fost r
espinse din Grecia de for?ele elene, iar mai apoi tot acestea au reu?it sa ocupe
o buna parte a sudului Albaniei. n martie 1941, grecii au respins un contraatac
major al italienilor, iar germanii au fost for?a?i sa vina n sprijinul alia?ilor
lor. Opera?iunea Mari?a a nceput pe 6 aprilie 1941, trupele germane traversnd gran
i?a bulgaro-elena. For?ele combinate greco-britanice au luptat cu mare tenacitat
e, dar au fost depa?ite numeric ?i au fost obligate sa se retraga. Atena a fost
cucerita de germani pe 27 aprilie. Britanicii au reu?it sa evacueze aproximativ
50.000 de solda?i.[10] Campania din Grecia s-a ncheiat cu o victorie rapida (24 d
e zile) ?i completa odata cu ocuparea portului Kalamata din Peloponez.
Exista o serie de istorici care socotesc campania din Grecia decisiva pentru dez
nodamntul conflagra?iei mondiale. Astfel, ntrzierea provocata de campania din Greci
a avea sa provoace e?ecul germanilor n fa?a Moscovei ?i mai apoi seria de nfrngeri
de pe frontul de rasarit. Exista ?i pareri conform carora invazia din Grecia nu
a avut nicio influen?a asupra datei de declan?are a Opera?iunii Barbarossa. Mai
mult, interven?ia britanica n sprijinul elenilor a fost caracterizata de ace?ti d
in urma comentatori ca fiind o ac?iune inutila, o decizie politica ?i sentimenta
la sau chiar o gafa strategica.
Cuprins [ascunde]
1 mprejurari
1.1 Razboiul greco-italian
1.2 Decizia lui Hitler de a ataca Grecia
2 Pregatirile militare
2.1 Terenul
2.2 Factori strategici
2.3 For?ele din defensiva ?i din atac
2.4 Planul german de atac
3 Invazia germana
3.1 Atacul din Iugoslavia ?i naintarea spre Salonic
3.2 Linia Metaxas
3.3 Capitularea Armatei a II-a elene
3.4 Strapungerea spre Kozani
3.5 Pasurile Olimp ?i Servia
3.6 Retragerea ?i capitularea Armatei I elene
3.7 Defensiva de la Termopile
3.8 Asaltul german mpotriva Atenei
3.9 Evacuarea for?elor Commonwealthului
4 Urmari
4.1 Ocuparea Greciei de catre Puterile Axei
4.2 Batalia din Creta
5 Evaluari critice
6 Recunoa?terea meritelor armatei ?i poporului Greciei
7 Note
8 Bibliografie
9 Bibliografie suplimentara
10 Legaturi externe
mprejurari[modificare | modificare sursa]

Razboiul greco-italian[modificare | modificare sursa]

Articol principal: Razboiul greco-italian .
Hitler m-a pus ntotdeauna n fa?a faptului mplinit. De data asta, am de gnd sa-i plate
sc cu propria moneda. Va afla din ziare ca eu am ocupat Grecia. [11]
Benito Mussolini adresndu-se lui Galeazzo Ciano
n momentul izbucnirii razboiului, premierul elen Ioannis Metaxas a cautat sa men?
ina statutul de neutralitate al ?arii sale. Cu toate acestea, Grecia era ?inta u
nor continue presiuni din partea Italiei, care au culminat cu torpilarea cruci?a
torului elen Elli pe 15 august 1940 de catre submarinul Delfino.[12] Mussolini[1
3] era iritat de faptul ca liderul german Adolf Hitler nu-l consultase n niciuna
dintre problemele razboiului ?i dorea ca prin ocuparea Greciei, o ?ara care pare
a u?or de nvins, sa ob?ina o victorie comparabila cu cele ale germanilor.[14] Pe
15 octombrie 1940, Mussolini ?i consilierii sai au decis sa atace Grecia.[15] n d
iminea?a zilei de 28 octombrie, ambasadorul italian Emmanuel Grazzi i-a prezenta
t lui Metaxas un ultimatum, prin care erau pretinse dreptul la libera trecere a
trupelor italiene ?i ocuparea unor obiective strategice nespecificate de pe terito
riul Greciei.[16] Metaxas a respins ultimatumul (refuzul este sarbatorit pna n zil
ele noastre ca Ziua Ohi). Chiar nainte de expirarea termenului ultimatumului, tru
pele italiene au invadat Grecia, atacnd din bazele aflate pe teritoriul Albaniei.
[17] Principalul atac a fost direc?ionat spre ora?ul Ioannina, italienii nregistrn
d ini?ial un numar de succese locale. Ace?tia au traversat rul Thyamis (Kalamas),
dar n scurta vreme au fost respin?i ?i alunga?i spre bazele de pornire din Alban
ia.[18] Dupa trei saptamni de lupte, to?i invadatorii fusesera alunga?i din Greci
a, elenii reu?ind sa organizeze un contraatac ncununat de succes.[19] Mai multe l
ocalita?i rurale albaneze au fost ocupate de for?ele elene, dar nici schimbarea
comandantului, nici sosirea unor puternice ntariri nu i-au ajutat pe italieni sa
schimbe cursul luptelor.[20]
GreekItalianinitialItal.JPG
GreekItalianGreekCounter.JPG
GreekItalian2ndItal.JPG
Prima ofensiva italiana
28 octombrie 13 noiembrie 1940.
Contraofensiva elena
14 noiembrie 1940
martie 1941.
A doua ofensiva italiana
9 martie 23 aprilie 1941
Dupa mai multe saptamni de razboi pe timp de iarna, cu rezultate neconcludente, i
talienii au lansat pe 9 martie 1941 un contraatac la scara mare pe ntreg frontul.
n ciuda superiorita?ii for?elor armate italiene, atacul s-a ncheiat nsa cu un e?ec
. Dupa o saptamna de lupte ?i pierderea a 12.000 de oameni, Mussolini a oprit ata
cul ?i a parasit Albania dupa 12 zile.[21] Anali?tii din zilele noastre cred ca
e?ecul italienilor a fost cauzat de faptul ca Mussolini ?i generalii sai au aloc
at prea pu?ine resurse militare campaniei (doar 55.000 de oameni),[22] nu au lua
t n considerare condi?iile meteorologice din toamna ?i au lansat un atac fara ava
ntajul surprizei ?i fara sprijinul bulgarilor.[23] Nu au fost luate n considerare
pregatirile elementare, precum procurarea echipamentului de iarna.[24] Mai mult
, Mussolini nu a ?inut seama de recomandarile Comisiei Italiene a Produc?iei de R
azboi , care avertizase asupra faptului ca economia italiana nu era capabila sa su
s?ina efortul nentrerupt de razboi dect ncepnd cu 1949.[25]
n cele ?ase luni de lupta mpotriva Italiei, armata elena a ob?inut mai multe succe
se locale prin eliminarea pozi?iilor avansate ale inamicilor. Trebuie spus ca Gr
ecia nu avea o industrie militara puternica ?i armata elena a fost obligata sa s
e bazeze pe armele ?i muni?iile capturate de britanici n Africa de Nord. Pentru a
sus?ine luptele din Albania, comandamentul grec a fost for?at sa retraga unita?
i militare din Macedonia rasariteana ?i Tracia apuseana. n condi?iile unui atac i
minent din partea Germaniei, era imperios necesara redistribuirea trupelor. For?
ele de care dispunea Grecia facea imposibila rezisten?a pe doua fronturi. Comand
amentul elen a luat hotarrea sa apere cuceririle din Albania, indiferent de ceea
ce avea sa se ntmple n cazul unui atac german dinspre Bulgaria.[26]

Decizia lui Hitler de a ataca Grecia[modificare | modificare sursa]

Doream, nainte de toate, sa te rog sa amni opera?iunea pna la instalarea unui sezon
mai favorabil, n orice caz pna dupa alegerile preziden?iale din America. De asemen
ea, doream sa te rog sa nu treci la ac?iune pna nu ai ntreprins o opera?iune blitz
krieg n Creta. Pentru acest scop inten?ionam sa fac sugestii practice privind fol
osirea unei divizii de para?uti?ti ?i a uneia aeropurtate.
Dintr-o scrisoare a lui Adolf Hitler adresata lui Mussolini pe 20 noiembrie 1940
[27]
Hitler a intervenit pe 4 noiembrie 1940, la patru zile dupa ce britanicii au ocu
pat Creta ?i Lemnos. Fhrerul a ordonat Statului Major sa pregateasca invazia n Gre
cia prin Romnia ?i Bulgaria. Acest atac a fost parte a unui plan mai amplu care p
revedea preluarea controlului asupra bazelor britanice din Marea Mediterana.[28]
Pe 12 noiembrie, naltul Comandament al For?elor Armate Germane a emis directiva
18, prin care programa opera?iuni simultane mpotriva Gibraltarului ?i Greciei n ia
nuarie 1941. Pna la urma, n decembrie 1940, planurile germane n Mediterana au fost
modificate serios dupa ce dictatorul spaniolilor, Francisco Franco, a refuzat sa
participe la un atac mpotriva Gibraltarului.[29] Drept urmare, ofensiva germana n
Europa de Sud a trebuit sa se limiteze la atacul mpotriva Greciei. naltul Comanda
ment German a emis directiva 20 pe 13 decembrie 1940 prin care ordona declan?are
a Opera?iunii Mari?a
invazia din Grecia
care avea ca principal obiectiv cucerire
a ?armului nordic al Marii Egee pna n martie 1944. Restul teritoriului elen trebui
a ocupat n masura n care se dovedea necesar din punct de vedere militar.[30] Dupa
?edin?a convocata n graba de Hitler ca urmare a loviturii de stat de la Belgrad,
au fost lansate pe 27 martie ordine pentru o campanie militara mpotriva Regatului
Iugoslaviei, care au schimbat planurile cu privire la Grecia. Astfel, pe 6 apri
lie urmau sa fie atacate ambele state balcanice.[31]
Lovitura de stat iugoslava a venit de nicaieri. Cnd am fost n?tiin?at de aceasta n d
iminea?a zilei de 27 am crezut ca era o gluma.[32].
Hitler adresndu-se comandan?ilor sai
Soldati australieni mbarcndu-se n Alexandria (Egipt) cu destinatia Grecia.
Regatul Unit trebuia sa ajute Grecia dupa declara?ia din 1939, prin care afirma
ca, n cazul unui atac mpotriva Greciei sau Romniei, se va sim?i obligat sa asigure
guvernului elen sau romn tot sprijinul de care era n stare.[33] Prima ac?iune brit
anica a fost deplasarea n noiembrie 1940 n Grecia a escadrilelor RAF comandate de
John d'Albiac.[34] Avnd consim?amntul guvernului de la Atena, britanicii au trimis
trupe n Creta pe 31 octombrie, ceea ce a permis grecilor sa-?i aduca pe continen
t Divizia a 5-a de infanterie.[35]
Pe 17 noiembrie 1940, Metaxas a propus britanicilor declan?area unei ofensive co
mune n Balcani, pornind de la bazele de?inute de eleni n Albania de sud. Britanici
i nu s-au aratat dornici sa discute propunerea lui Metaxas, pentru ca o asemenea
ofensiva ar fi trebuit sa fie dusa la ndeplinire cu ajutorul transferului de tru
pe ale Commonwealthului, care erau deja implicate n luptele din Africa de Nord.[3
6] n timpul unei ntlniri eleno-britanice ?inute la Atena pe 13 ianuarie 1941, gener
alul grec Alexandros Papagos, comandantul suprem al for?elor armate elene, a cer
ut britanicilor sprijinul a noua divizii de infanterie complet echipate, cu for?
ele aeriene corespunzatoare. Britanicii au raspuns ca, din cauza luptelor din Af
rica de Nord, tot ceea ce pot face este trimiterea unui mic corp expedi?ionar, c
u un efectiv de cel mult o divizie. Grecii au respins o asemenea oferta, temndu-s
e ca sosirea unor trupe britanice att de nensemnate din punct de vedere numeric nu
ar fi facut dect sa precipite atacul german, fara a asigura un ajutor serios pun
ctelor de aparare.[37][38] Ajutorul britanic avea sa fie cerut doar daca ?i cnd g
ermanii ar fi traversat Dunarea din Romnia n Bulgaria.[39]
Nu ?tiam pe atunci ca el [Hitler] era att de adnc concentrat pe gigantica sa invazi
e a Rusiei. Daca ?tiam, ar fi trebuit sa ne sim?im mai ncrezatori n succesul polit
icii noastre. Ar fi trebuit sa vedem ca el risca sa cada ntre doua scaune ?i ?i-a
r fi subminat cu u?urin?a suprema sa ntreprindere de dragul uneia preliminare n Ba

lcani. Exact a?a s-a ?i ntmplat, nsa nu puteam ?ti la acel moment. Unii pot crede c
a am construit corect; cel pu?in am construit mai bine dect ?tiam la acea vreme.
Era scopul nostru sa animam ?i sa combinam puterile Iugoslaviei, Greciei ?i Turc
iei. Datoria noastra posibila pna atunci era sa-i ajutam pe greci.
Winston Churchill[40]
Churchill ?inea cu tot dinadinsul sa creeze un front balcanic care trebuia sa cu
prinda Iugoslavia, Grecia ?i Turcia, ?i le-a ordonat lui Anthony Eden ?i lui Joh
n Dill sa reia negocierile cu Grecia. La ntlnirea de la Atena din 22 februarie au
participat Eden ?i conducerea elena, inclusiv regele George al II-lea, premierul
Alexandros Koryzis succesorul lui Metaxas, care murise pe 29 ianuarie 1941 ?i Papa
gos. Aici s-a luat decizia trimiterii n Grecia a unei for?e expedi?ionare a Commo
nwealthului.[41] ntre timp, trupele germane erau masate n Romnia, iar, pe 1 martie
1941, for?ele Wehrmachtului au nceput deplasarea n Bulgaria. n acela?i timp, Bulgar
ia ?i-a mobilizat trupele ?i le-a pozi?ionat de-a lungul frontierei cu Grecia.[4
0] Pe 2 martie s-a declan?at Opera?iunea Lustre , transportarea trupelor britanice
spre Grecia. 26 de transportoare de trupe au ancorat n portul Piraeus.[42] Pe 3 a
prilie, n timpul unei ntlniri a reprezentan?ilor britanici, iugoslavi ?i greci, iug
oslavii au promis sa blocheze valea rului Struma n cazul n care aveau sa fie ataca?
i de germani.[43] n timpul acestei ntlniri, Papagos a subliniat importan?a unei ofe
nsive comune iugoslavo-elene mpotriva italienilor imediat dupa declan?area atacul
ui german.[44][45] Pna pe 14 aprilie, mai mult de 62.000 de solda?i ai Commonweal
thului (britanici, australieni, neozeelandezi, palestinieni ?i ciprio?i) fuseser
a trimi?i n Grecia.[46] Aceste forma?iuni militare aveau sa devina cunoscute ca Fo
r?a W , dupa numele comandantului lor, Henry Maitland Wilson.[47][48]
Pregatirile militare[modificare | modificare sursa]
Terenul[modificare | modificare sursa]
Pentru a ataca Grecia prin nord, armata germana era obligata sa parcurga Mun?ii
Rodopi, care sunt traversa?i de doar cteva vai de ruri sau pasuri prin care sa fie
posibila mi?carea unor unita?i militare mari. Germanii au stabilit doua rute de
deplasare pe la vest de Kiustendil ?i o a treia de-a lungul vaii rului Struma ?i
a frontierei iugoslavo-bulgare. Fortifica?iile elene de frontiera fusesera adap
tate terenului ?i cele cteva drumuri de acces posibile erau acoperite de lucrari
defensive impresionante. Vaile rurilor Struma ?i Nestos, care traversau frontiera
greco-bulgara, erau protejate de fortifica?ii puternice, parte a mai amplei Lin
ii Metaxas. Aceste sisteme de bunkere din beton armat ?i tran?ee fusesera constr
uite de-a lungul frontierei bulgare la sfr?itul deceniului al patrulea, ?i aveau
ca model Linia Maginot. Dar principala calitate a lucrarilor defensive era data
de pozi?ionarea lor n loca?ii greu accesibile, ceea ce facea apararea mai u?oara.
[49]
Factori strategici[modificare | modificare sursa]
Terenul muntos al Greciei favoriza apararea, lan?urile muntoase Rodopi, Pind ?i
Olimp oferind numeroase posibilita?i de organizare a unei defensive eficiente. F
or?ele invadatoare care ac?ionau din Albania au putut fi oprite cu for?e relativ
reduse din punct de vedere numeric, pozi?ionate n regiunile nalte ale Pindului, n
schimb zona din nord-est a Greciei era mai greu de aparat.[50]
Ca urmare a conferin?ei de la Atena din martie, comandamentul britanic a luat n c
onsidera?ie o ac?iune comuna anglo-elena pentru ocuparea liniei Haliacmon
un front
scurt pozi?ionat la nord-vest, de-a lungul culmilor mun?ilor Vermion ?i cursulu
i inferior al rului Haliacmon. Papagos a?tepta clarificari de la guvernul iugosla
v, iar mai trziu a propus o rezisten?a ferma pe linia Metaxas care era considerat
a de majoritatea grecilor garantul securita?ii na?ionale fara retragerea unita?i
lor care ocupau sudul Albaniei.[51] El considera ca orice retragere din Albania
era de neconceput, ea putnd fi considerata o victorie de catre italieni. Prin ace
asta abordare a apararii, importantul port Salonic ramnea practic neaparat, iar t
ransportul trupelor spre ?i dinspre port devenea primejdios.[52] Papagos a propu
s ca apararea sa utilizeze la maxim facilita?ile oferite de terenul accidentat ?
i sa se construiasca fortifica?ii care ar fi ajutat ?i la apararea Salonicului.

Generalul Dill a descris atitudinea lui Papagos ca fiind incomoda ?i defetista ,[53
] premierul elen nelund n seama faptul ca artileria ?i infanteria proprie nu sunt
capabile sa opuna o rezisten?a de durata n nord-vestul ?arii. Britanicii consider
au ca rivalitatea greco-bulgara
linia Metaxas fusese construita anume mpotriva un
ui atac bulgaresc ct ?i bunele rela?ii greco-iugoslave, lasasera frontiera nord-v
estica aproape neaparata.[54] Britanicii au cedat n cele din urma n fa?a grecilor,
n ciuda vulnerabilita?ii frontului de nord-vest. Pe 4 martie, generalul Dill a a
cceptat planul apararii pe linia Metaxas, iar pe 7 martie planul a fost aprobat
de guvernul regal britanic.[55] Comanda suprema a fost asumata de Papagos, iar c
omandan?ii greci ?i britanici s-au resemnat sa organizeze lupte de ntrziere a naint
arii inamicilor din nord-estul ?arii.[50] Britanicii nu ?i-au transferat trupele
pe frontul de nord-vest, generalul Wilson apreciind ca nu are destui oameni sa
apere un front larg. n schimb, el ?i-a plasat oamenii pe o pozi?ie la cam 70 de k
ilometri vest de Axios, de-a curmezi?ul liniei Haliacmon.[56] Principalele consi
derente pentru stabilirea acestei pozi?ii erau pe de-o parte men?inerea legaturi
i cu Armata I elena din Albania ?i pe de alta, blocarea accesului germanilor cat
re Grecia centrala. Aceasta pozi?ie avea avantajul de avea nevoie de o for?a mai
mica dect alte op?iuni, dar necesita destul de mult timp pentru pregatire. n acel
a?i timp, aceasta pozi?ie presupunea abandonarea ntregii regiuni nordice a Grecie
i ?i era inacceptabila din punct de vedere politic ?i psihologic pentru greci. M
ai mult chiar, flancul stng britanic parea sensibil, fiind posibila ocolirea prin
flanc de catre germani a zonei aparate, care ar fi folosit pentru deplasare zon
a Monastir din Iugoslavia.[57] Totu?i, nici grecii ?i nici britanicii nu luau n c
onsidera?ie un eventual colaps al for?elor iugoslave ?i naintarea germana n spatel
e pozi?iilor aliate de la Vermion.[50]
Strategia germana era bazata pe utilizarea tacticilor blitzkriegului, care se do
vedisera potrivite n campania din Europa Apuseana. Aceasta strategie s-a dovedit
victorioasa n campania din Iugoslavia. Comandamentul german a facut planuri pentr
u declan?area unor atacuri ale infanteriei ?i tancurilor, sprijinite de for?ele
aeriene, care trebuiau sa duca la naintari rapide n adncimea teritoriului inamic. D
upa ocuparea Salonicului, Atena ?i portul Pireu aveau sa devina urmatoarele ?int
e. Ca urmare a capturarii portului Pireu ?i a Istmului Corint de catre germani,
retragerea ?i evacuarea for?elor britanice ?i elene ar fi fost compromise n mod i
remediabil.[50]
For?ele din defensiva ?i din atac[modificare | modificare sursa]
Generalul locotenent Thomas Blamey, comandantul Corpului I australian, generalul
locotenent Henry Maitland Wilson, comandantul fortei W si generalul maior Bernard
Freyberg, comandantul diviziei a 2-a neozeelandeze din Grecia
Armata a 5-a iugoslava a avut responsabilitatea apararii grani?ei de sud-est a ?
arii, de la Kriva Palanka pna la frontiera elena. n momentul n care germanii au dec
lan?at atacul, armata iugoslava nu era complet mobilizata. n plus, iugoslavii nu
aveau suficient armament modern. Dupa intrarea for?elor germane n Bulgaria, major
itatea trupelor elene au fost evacuate din Tracia apuseana. n acel moment, efecti
vele elene care aparau frontiera cu Bulgaria erau de aproximativ 70.000 de oamen
i. Restul trupelor elene 14 divizii
luptau n Albania.[58]
Pe 28 martie, cele doua divizii elene din Macedonia centrala au fost trecute sub
comanda generalului britanic Wilson, care ?i-a stabilit cartierul general la no
rd-vest de Larissa. Divizia neozeelandeza a ocupat pozi?ii la nord de Muntele Ol
imp, iar australienii au blocat valea Haliacmon pna la lan?ul muntos Vermion. Roy
al Air Force a continuat sa opereze de pe aeroporturile din Grecia centrala ?i d
e sud. Trebuie spus nsa ca britanicii au putut sa deplaseze n Grecia un numar rela
tiv redus de aparate de zbor. For?ele britanice erau motorizate aproape n totalit
ate, dar echipamentele lor militare erau mai potrivite pentru razboiul n de?ert,
nu pentru drumurile muntoase accidentate ale Greciei. De asemenea, britanicii av
eau un numar redus de tancuri ?i tunuri antiaeriene, iar liniile de transport ma

ritime din Mediterana erau vulnerabile, convoaiele fiind obligate sa se deplasez

e prin apropierea insulelor controlate de Axa. Problemele logistice erau agravat
e de capacitatea limitata de ncarcare-descarcare a instala?iilor portuare elene.[
59]
Armata a 12-a germana, sub comanda mare?alului Wilhelm List, a fost desemnata pe
ntru executarea Opera?iunii Mari?a. n componen?a for?elor germane intrau unita?i
de infanterie, vnatori de munte ?i tancuri. O divizie de tancuri fusese deplasata
la grani?a bulgaro-turca, pentru a face fa?a unui eventual atac din partea Turc
iei.[60]
Planul german de atac[modificare | modificare sursa]
Planul german de atac se baza pe experien?a c?tigata n timpul luptelor din Fran?a.
Germanii urmareau sa creeze o diversiune printr-o campanie n Albania, ceea ce ar
fi produs concentrarea for?elor elene n regiunea frontierei cu Albania ?i Iugosl
avia. Principalul asalt urma sa fie efectuat de coloanele blindate mpotriva punct
elor slabe ale apararii. Printr-un astfel de atac, vehiculele aveau asigurata o n
aintare rapida n teritoriul inamic, fara sa fie constrnse de naintarea mai nceata a
infanteriei. Dupa depa?irea liniilor slabe de aparare din sudul Iugoslaviei, lin
ia fortificata Metaxas urma sa fie ocolita de for?ele armate germane mobile, iar
naintarea lor urma sa fie direc?ionata spre sud. Din acest motiv, cucerirea ora?
ului Monastir ?i a vaii Axios (care ducea spre Salonic) erau obiective prioritar
e pentru succesul manevrei de nvaluire a liniei Metaxas.[61]
Lovitura de stat din Iugoslavia a dus la o schimbare brusca a planului de atac,
punnd n fa?a Armatei a 12-a o serie de probleme de rezolvat. n directiva nr. 25 din
28 martie, se ordona Armatei a 12-a sa-?i regrupeze for?ele de a?a maniera, nct s
a se organizeze o for?a mobila pentru atacarea ora?ului Belgrad prin Ni . Cu doar
noua zile pna la Ziua Z, timpul a devenit extrem de pre?ios. Pna n dupa amiaza zile
i de 5 aprilie, toate coloanele care trebuiau sa atace Iugoslavia ?i Grecia fuse
sera reorganizate.[62]
Invazia germana[modificare | modificare sursa]
Atacul din Iugoslavia ?i naintarea spre Salonic[modificare | modificare sursa]
naintarea germana pna pe 9 aprilie, cnd Divizia a 2-a Panzer a cucerit Salonicul
n zorii zilei de 6 aprilie, armatele terestre germane au invadat Grecia, n timp ce
Luftwaffe a nceput un bombardament intens mpotriva Belgradului. Corpul al 40-lea
Panzer care ar fi trebuit sa atace Grecia din sudul Iugoslaviei
?i-a nceput atacu
l la ora 5:30 diminea?a. Tancurile germane au traversat frontiera bulgara prin d
oua puncte distincte. Pna n diminea?a zilei de 8 aprilie, Divizia I SS Adolf Hitle
r a cucerit Prilep, ntrerupnd linia ferata Belgrad Salonic ?i izolnd Iugoslavia de
restul Alia?ilor. Germanii cucerisera o pozi?ie care le permitea continuarea ofe
nsivei pe mai multe direc?ii. n diminea?a zilei de 9 aprilie, generalul Stumme ?i
-a deplasat for?ele la nord de Monastir, pregatindu-le pentru for?area grani?ei
elene pe direc?ia Florina. O asemenea manevra amenin?a trupele grece?ti din Alba
nia ?i pe cele ale For?ei W din Edessa ?i Katerini cu ncercuirea.[63] n vreme ce det
a?amente pu?in numerice asigurau securitatea corpului german de tancuri mpotriva
unui atac iugoslav dinspre centrul ?arii, Divizia a 9-a Panzer a naintat spre ves
t pentru a face legatura cu italienii la grani?a albaneza.[64]
Divizia a 2-a Panzer a intrat n Iugoslavia din est n diminea?a de 6 aprilie ?i a a
vansat spre apus prin valea rului Struma. Tancurile germane au ntmpinat o rezisten?
a redusa, dar naintarea lor a fost ncetinita de dinamitarile drumurilor ?i poduril
or, minarea punctelor de trecere ?i de noroi. Cu toate acestea, divizia a reu?it
sa ndeplineasca obiectivele primei zile a atacului cucerirea ora?ului Strumica.
Pe 7 aprilie, contraatacul iugoslav mpotriva flancului nordic al diviziei a fost
respins, iar n ziua urmatoare germanii ?i-au croit drum n for?a prin mun?i, depa?i
nd Divizia a 19-a motorizata elena sta?ionata la sud de lacul Dojran. n ciuda num
eroaselor ntrzieri provocate de drumurile proaste de munte, o unitate avansata a b

lindatelor germane a intrat n Salonic n diminea?a zilei de 9 aprilie. Cucerirea Sa

lonicului s-a facut fara lupta din cauza colapsului Armatei a 2-a elene.[65]
Linia Metaxas[modificare | modificare sursa]
Linia Metaxas era aparata de trei divizii elene sub comanda generalului locotene
nt Konstantinos Bakopoulos. Linia defensiva se ntindea pe aproximativ 170 de kilo
metri de-a lungul rului Nestos, dupa care urma frontiera bulgara pna n apropierea f
rontierei iugoslave. Fortifica?iile fusesera proiectate sa gazduiasca peste 200.
000 de solda?i, dar n momentul declan?arii razboiului aceasta cifra era mult mai
scazuta, de aproximativ 70.000 de oameni.[66]
Atacul ini?ial german mpotriva liniei Metaxas a fost executat de o singura unitat
e de infanterie sprijinita de doua divizii de vnatori de munte. Acest atac a fost
ntmpinat de o rezisten?a puternica ?i a avut un succes limitat.[67] Un raport ger
man de la sfr?itul primei zile de lupta amintea de faptul ca Divizia a 5-a vnatori
de munte a fost respinsa n Pasul Rupel n ciuda sprijinului aerian puternic ?i ca
a suferit pierderi importante.[68] Dintre cele 24 de forturi care formau Linia M
etaxas, doar doua au fost cucerite de germani ?i doar dupa ce au fost distruse n n
tregime.[69]
n cele din urma, Linia Metaxas a fost strapunsa dupa trei zile de lupte intense, n
care forturile au fost supuse atacurilor artileriei ?i avioanelor de bombardame
nt n picaj. Meritul victoriei a fost atribuit Diviziei a 6-a vnatori de munte, car
e a reu?it sa traverseze piscurile nzapezite, nalte de peste 2.100 de metri, print
r-un punct considerat pna n acel moment de netrecut. Vnatorii de munte din aceasta
for?a germana au atins aliniamentul caii ferate catre Salonic pe 7 aprilie. Rest
ul vnatorilor de munte au naintat cu greu prin zona muntoasa. Divizia a 5-a vnatori
de munte ?i Regimentul al 125-lea de infanterie au penetrat defensiva elena pe
7 aprilie ?i au atacat de-a lungul ambelor maluri ale rului Struma, cucerind bunk
erele unul cte unul. n timpul naintarii lor, germanii au suferit pierderi att de imp
ortante, nct dupa ce ?i-au atins obiectivele ordonate cele doua unita?i au fost re
trase n spatele frontului. Divizia a 72-a de infanterie germana a atacat dinspre
ora?ul Go?e Delcev, a traversat mun?ii ?i, n ciuda crizei de animale de povara, a
rtilerie de calibru mediu ?i de echipament montan, a reu?it sa strapunga Linia M
etaxas n seara zilei de 9 aprilie, cnd a ajuns la nord-est de ora?ul Serres.[70] C
hiar ?i dupa ce generalul Bakopoulos, comandantul liniei Metaxas, a capitulat, f
orturi izolate au continuat lupta mai multe zile ?i nu au fost cucerite dect dupa
folosirea mpotriva lor a artileriei grele. Diferite unita?i elene, care erau pla
sate pe frontiera, au continuat sa lupte, iar unele au reu?it sa se deplaseze sp
re porturile Marii Egee ?i au fost evacuate pe calea apei.[71]
Capitularea Armatei a II-a elene[modificare | modificare sursa]
Corpul al 30-lea de infanterie germana de pe flancul stng ?i-a atins obiectivele n
diminea?a zilei de 8 aprilie, cnd Divizia a 164-a din componen?a sa a cucerit or
a?ul Xanthi. Divizia a 50-a a naintat spre rul Nestos, pe malurile caruia a ajuns m
preuna cu Divizia a 164-a pe 9 aprilie. n aceea?i zi, Armata a II-a elena a capit
ulat ca urmare a colapsului liniilor defensive grece?ti de la est de rul Axios. M
are?alul german List aprecia n diminea?a zilei de 9 aprilie ca datorita naintarii
rapide a unita?ilor sale mobile, Armata a 12-a se afla ntr-o pozi?ie favorabila p
entru cucerirea Greciei centrale prin spargerea liniilor elene de pe malul rului
Axios. Pentru ndeplinirea acestor obiective, mare?alul a cerut transferul Divizie
i a 5-a blindate din cadrul Corpului al 40-a Panzer. El considera ca aceasta div
izie de blindate i va asigura o for?a suplimentara de lovire a inamicului prin br
e?a de la Monastir. Pentru continuarea atacului, List a format doua grupuri de a
salt: unul estic, sub comanda Corpului al 18-lea vnatori de munte ?i unul vestic,
condus de Corpul al 40-lea Panzer.[72]
Strapungerea spre Kozani[modificare | modificare sursa]
Pna n diminea?a zilei de 10 aprilie, Corpul al 40-lea Panzer ncheiase pregatirile p
entru continuarea ofensivei ?i a reluat naintarea n direc?ia Kozani. n ciuda tuturo

r a?teptarilor, bre?a de la Monastir a ramas deschisa, iar germanii au exploatat

aceasta gre?eala tactica. Primul contact cu trupele aliate a aparut la nord de
Vevi la ora 11:00. Trupele SS au cucerit Vevi pe 11 aprilie, dar au fost oprite
din naintare la sud de ora?, n Pasul Klidi de o for?a anglo-elena. Aceasta for?a t
rebuia, n conformitate cu ordinele primite de la Wilson, sa opreasca blitzkrieg-ul
n valea Florina .[73] n ziua urmatoare, regimentul SS a executat misiuni de cerceta
re, iar la lasarea serii, a lansat un atac frontal mpotriva trupelor aliate care
aparau pasul. Dupa o serie de lupte grele, germanii au reu?it sa nfrnga rezisten?a
trupelor din defensiva.[74] Pna n diminea?a zilei de 14 aprilie, elementele avans
ate ale Diviziei a 9-a Panzer au ajuns la Kozani.
Pasurile Olimp ?i Servia[modificare | modificare sursa]
Linia frontului pe 15 aprilie 1941
Trupele comandate de Wilson erau n pericol sa fie ncercuite de atacul germanilor c
are naintau dinspre Salonic ?i a blindatelor care naintau dinspre Monastir. Pe 13
aprilie, Wilson a decis sa retraga toate for?ele britanice spre rul Haliacmon ?i
spre pasul Termopile.[75] A doua zi, Divizia a 9-a Panzer a cucerit un cap de po
d peste rul Haliacmon, dar tentativele de naintare au fost oprite de focul puterni
c al defensivei aliate. Pozi?ia defensiva avea trei componente principale: tunel
ul Platamon ?i zona adiacenta dintre Muntele Olimp ?i mare, pasul Olimp ?i pasul
Servia spre sud-est. Aceasta era pozi?ia defensiva cea mai u?or de aparat cu fo
r?e limitate. Apararea pasurilor Olimp ?i Servia a fost asigurata de trei brigaz
i de neozeelandezi ?i australieni. naintarea tancurilor germane a fost oprita pen
tru urmatoarele trei zile de aparatorii acestor pasuri.[76]
Pasul care ducea spre ora?ul Platamon era dominat de o culme muntoasa ?i de ruin
ele unui castel. n noaptea de 15 aprilie, un batalion de motocicli?ti germani, sp
rijinit de tancuri, a luat cu asalt culmea muntoasa ?i ruinele, dar a fost respi
ns de neozeelandezi. Germanii au reluat atacul cu blindatele n dupa amiaza zilei,
dar au fost din nou respin?i de neozeelandezi. Dupa ce au primit ntariri n noapte
a de 15-16 aprilie, germanii au reluat atacul mpotriva pozi?iilor aparate de neoz
eelandezi cu un batalion de motocicli?ti, unul de infanterie ?i unul de tancuri.
[77]
Servanti australieni ai tunurilor antitanc, la scurta vreme dupa ce s-au retras
din regiunea Vevi.
Batalionul de neozeelandezi s-a retras, a traversat rul Pineios ?i, pna seara, a a
juns la extremitatea vestica a cheilor rului Pineios, suferind pierderi minime.[7
7] Comandantul neozeelandez Mackay a fost informat asupra faptului ca era esen?i
al sa interzica accesul inamicului n chei pna pe 19 aprilie, indiferent de pierder
i.[78] Neozeelandezii au scufundat barcile de traversare de ndata ce to?i solda?i
i au ajuns la capul vestic al cheilor ?i au nceput pregatirile pentru aparare. Ba
talionul de neozeelandezi a fost ntarit cu doua batalioane de australieni, noua f
orma?ie fiind denumita For?a Allen , dupa numele comandatului de brigada Arthur Sam
uel Allen. Alte doua batalioane de infanterie australiene s-au mutat spre regiun
ea Elatia la sud-vest de chei, avnd ordin sa reziste aici minim trei sau patru zi
le.[79]
Pe 16 aprilie, generalul Wilson s-a ntlnit cu omologul sau elen Papagos la Lamia ?
i l-a informat despre decizia de retragere la Termopile. Generalul Blamey a mpar?
it responsabilita?ile retragerii ntre generalii Mackay ?i Freyberg. Mackay trebui
a sa apere flancurile diviziei de neozeelandezi pna la o linie est-vest care trec
ea prin Larissa ?i trebuia sa se retraga prin Domokos spre Termopile. Freyberg u
rma sa conduca retragerea For?ei Allen , care urma sa se deplaseze pe aceea?i ruta
cu neozeelandezii. Trupele Commonwealthului au fost supuse atacurilor continue d
in partea germanilor pe tot timpul retragerii.[80]
n diminea?a zilei de 18 aprilie, luptele pentru controlul cheilor rului Pineios s-

au ncheiat. Germanii au traversat rul n barci gonflabile ?i au reu?it sa anihileze

batalionul neozeelandez. Pe 19 aprilie, avangarda Corpului al 18-lea vnatori de m
unte germani a intrat n Larissa ?i a ocupat aeroportul. Aici au fost gasite intac
te proviziile britanicilor, pe care ace?tia nu apucasera sa le evacueze sau sa l
e distruga. Capturarea a zece camioane cu ra?ii alimentare ?i combustibil a perm
is avangardei germane sa-?i continue atacul fara pauza. Portul Volos, care fuses
e folosit n ultimele zile pentru evacuarea a numeroase trupe, a fost cucerit pe 2
1 aprilie. Odata cu cucerirea portului, germanii au capturat ?i o mare cantitate
de motorina ?i petrol.[81]
Retragerea ?i capitularea Armatei I elene[modificare | modificare sursa]
n ciuda naintarii germanilor adnc n teritoriul Greciei, Armata I elena, care lupta n
Albania, ezita sa se retraga. Generalul Wilson a descris aceasta atitudine ca fi
ind crezul feti?it conform caruia nici un yard de pamnt nu ar trebui cedat italien
ilor .[82] De-abia pe 13 aprilie primele subunita?i elene au nceput retragerea spre
mun?ii Pindului. Retragerea britanicilor spre Termopile lasase neaparat un drum
peste mun?ii Pindului pe care germanii puteau sa-l foloseasca pentru ocolirea p
rin flanc a grecilor care ncercau sa se retraga din Albania. Un regiment SS a pri
mit sarcina sa taie ruta de retragere a Armatei I elene din Albania printr-o dep
lasare spre vest catre pasul Metsovon ?i de acolo spre Ioannina.[83] Pe 14 april
ie, au izbucnit lupte grele ntre germanii care blocau pasul Kastoria ?i grecii ca
re se retrageau. Retragerea grecilor a devenit generala pe frontul albanez, ital
ienii ncepnd ac?iuni timide de urmarire.[84]
Generalul Papagos a grabit naintarea unita?ilor sale spre pasul Metsovon, unde er
au a?teptate lupte cu germanii. Pe 18 aprilie au izbucnit lupte la Grevna ntre ma
i multe unita?i elene ?i brigada Leibstandarte SS Adolf Hitler .[84] Unita?ilor ele
ne le lipseau echipamentele necesare luptei cu trupele mecanizate inamice ?i din
acest motiv au fost rapid ncercuite ?i cople?ite. Germanii au continuat naintarea
?i, pe 19 aprilie, au cucerit Ioannina, ultimul punct de reaprovizionare al Arm
atei I elene.[85]
Pe 20 aprilie, comandantul for?elor elene din Albania, generalul Georgios Tsolak
oglou, ?i-a dat seama ca situa?ia trupelor sale este fara ie?ire ?i a declarat c
a este gata sa capituleze alaturi de cele 14 divizii de sub comanda sa.[84] Isto
ricul John Keegan scrie ca Tsolakoglou era a?a de hotart sa [...] refuze italienil
or satisfac?ia unei victorii pe care nu o meritasera, nct [...] a deschis negocier
i total neautorizate cu comandantul diviziei germane SS din fa?a sa, Sepp Dietri
ch, pentru a aranja capitularea doar n fa?a germanilor .[86] La rndul lor, germanii
au primit ordine stricte din partea lui Hitler pentru nen?tiin?area italienilor c
u privire la negocieri ?i, n cele din urma, capitularea a fost acceptata.[84] Mus
solini a fost scandalizat de aceste decizii ?i a ordonat declan?area de contraat
acuri mpotriva for?elor elene, care au fost nsa respinse. A fost nevoie de interve
n?ia personala a lui Mussolini pe lnga Hitler pentru ca germanii sa accepte ca ?i
italienii sa semneze armisti?iul pe data de 23 aprilie.[87] Solda?ii eleni nu a
u fost trata?i ca prizonieri de razboi ?i li s-a permis sa se ntoarca la casele l
or dupa demobilizarea unita?ilor n care fusesera ncorpora?i, iar ofi?erilor li s-a
permis sa-?i pastreze armele u?oare personale.[88]
Defensiva de la Termopile[modificare | modificare sursa]
Pe 16 aprilie, germanii ?i-au dat seama ca britanicii evacueaza corpul expedi?io
nar prin porturile Volos ?i Pireu. ntreaga ac?iune se desfa?ura n condi?iile presi
unii continue a germanilor. Pentru ace?tia, men?inerea nentrerupta a contactului
cu trupele britanice n retragere devenise o sarcina de prima importan?a. Diviziil
e de infanterie germana au fost retrase din ac?iune din cauza mobilita?ii lor re
duse. Urmarirea for?elor aliate n retragere a fost preluata de Divizia a 2-a Panz
er, Divizia I de infanterie motorizata SS ?i de cele doua divizii de vnatori de m
unte.[89]
Pentru ca grosul trupelor britanice sa poata fi evacuat, Wilson a ordonat arierg

arzii sa organizeze o ultima rezisten?a n regiunea pasului istoric de la Termopil

e, poarta catre Atena. Generalul Freyberg a primit sarcina organizarii apararii
pasului de coasta, n vreme ce Mackay urma sa apere satul Brallos. Dupa lupta, Mac
kay a declarat: N-am visat la evacuare. Gndeam ca vom rezista doua saptamni ?i vom
fi nvin?i de for?ele cople?itoare .[90] Cnd s-a primit ordinul de retragere n diminea
?a zilei de 23 aprilie, s-a luat decizia ca fiecare dintre cele doua pozi?ii men
?ionate mai sus sa fie aparata doar de cte o brigada. Acestea au fost brigada a 1
9-a australiana ?i a 6-a neozeelandeza. Germanii au atacat la ora 11:30 a zilei
de 24 aprilie. Atacatorii au fost ntmpina?i de o rezisten?a hotarta, au suferit pie
rderi umane importante ?i au pierdut 15 tancuri.[91] Alia?ii au reu?it sa rezist
e ntreaga zi la Termopile ?i au nceput sa se retraga spre plajele de evacuare, org
aniznd o ultima rezisten?a n regiunea Teba.[92] Blindatele germane s-au lansat n ur
marirea inamicului, dar au naintat cu mare greutate din cauza drumului cu panta p
ronun?ata ?i a numeroaselor curbe periculoase.[93]
Asaltul german mpotriva Atenei[modificare | modificare sursa]
Cearta cu privire la intrarea victorioasa a trupelor n Atena a alcatuit un ntreg ca
pitol: Hitler dorea sa procedeze fara o parada speciala, pentru a evita ranirea
orgoliului na?ional al grecilor. Totu?i, Mussolini a insistat sa se organizeze o
glorioasa intrare n ora? pentru trupele sale italiene. Fhrerul a cedat cererii it
aliene, iar trupele germane ?i italiene au mar?aluit n Atena. Acest spectacol jal
nic, aranjat de galantul nostru aliat pe care ei l batusera n mod onorabil, trebui
e sa fi fost destul de ironic pentru greci.
Wilhelm Keitel[94]
Dupa abandonarea regiunii Termopile, ariergarzile britanice s-au retras pe ni?te
pozi?ii defensive improvizate la sud de Teba, unde s-a organizat un ultim obsta
col n fa?a naintarii germane spre Atena. Batalionul de motocicli?ti al Diviziei a
2-a Panzer a primit sarcina ocolirii prin flanc a ariergarzii britanice. Motocic
li?tii germani au avut de nfrnt doar o rezisten?a slaba, iar n diminea?a zilei de 2
7 aprilie 1941, primii germani intrau n Atena. La scurta vreme, n Atena intrau ?i
restul trupelor germane
tancuri, vehicule blindate ?i infanterie. Germanii au re
u?it sa cucereasca o mare cantitate de produse petroliere
benzina, ?i?ei ?i lubr
ifian?i mai multe mii de tone de muni?ie, zece camioane ncarcate cu zahar ?i ceai
?i alte zece camioane cu ra?ii alimentare, plus diferite arme, echipamente mili
tare ?i medicale.[95] Popula?ia Atenei era pregatita de mai multe zile pentru in
vazia germana ?i se baricadase n case. Cu o seara mai nainte, Radio Atena emisese
urmatorul anun?:
Asculta?i vocea Greciei. Greci, ramne?i neclinti?i, mndri ?i demni. Trebuie sa va a
rata?i vrednici de istoria voastra. Bravura ?i victoria armatei noastre au fost
deja recunoscute. Juste?ea cauzei noastre va fi de asemenea recunoscuta. Ne-am f
acut datoria cu onestitate. Prieteni! Pastra?i Grecia n inimile voastre, trai?i i
nspira?i de focul ultimului ei triumf ?i de gloria armatei noastre. Grecia va tr
ai din nou ?i va fi marea?a, deoarece ea lupta cinstit pentru o cauza dreapta ?i
pentru libertate. Fra?ilor! Ave?i curaj ?i rabdare. Fi?i hotar?i. Vom depa?i ace
ste greuta?i. Greci! Cu Grecia n min?ile noastre trebuie sa fim mndri ?i demni. Am
fost o na?iune cinstita ?i solda?i cinsti?i. [96]
Pireu
distrugeri provocate de bombardamentele germane, 6 aprilie 1941
Germanii au naintat direct spre Acropole ?i au nal?at aici steagul cu svastica naz
ista. Dupa cum spune tradi?ia, soldatul de garda Konstantinos Koukidis a cobort d
rapelul na?ional elen, a refuzat sa-l nmneze reprezentan?ilor invadatorilor, s-a nf
a?urat cu steagul ?i s-a aruncat de pe stncile Acropolei.[97] Indiferent daca pov
estea este adevarata sau nu, grecii cred cu tarie ca evenimentele s-au petrecut
cu adevarat a?a ?i pe Acropole a fost plasata o placa memoriala n cinstea eroismu
lui aratat de soldat.[92]
Evacuarea for?elor Commonwealthului[modificare | modificare sursa]
Generalul Archibald Wavell, n timpul vizitei sale n Grecia din 11

13 aprilie, l-a

avertizat pe Wilson ca nu trebuie sa se a?tepte sa primeasca ntariri ?i l-a autor

izat pe generalul-maior Freddie de Guingand sa discute variante de evacuare cu o
fi?erii responsabili. n acea faza a luptelor, britanicii nu puteau face nsa public
e planurile de evacuare, fiind a?teptata o ini?iativa n acest sens din partea guv
ernului grec. n aceea?i perioada, Papagos a luat ini?iativa ?i i-a sugerat lui Wi
lson sa-?i retraga a?a-numita for?a W . Wilson a informat Cartierul General din Ori
entul Mijlociu despre aceasta pe 17 aprilie. Pentru pregatirea evacuarii a fost
trimis n Grecia contraamiralul H. T. Baillie-Grohman.[98] n aceea?i zi, Wilson s-a
dus la Atena la o ntlnire cu regele, Papagos, d'Albiac ?i contraamiralul Turle. S
eara, Koryzis, dupa ce i-a marturisit regelui ca se considera vinovat pentru ca
nu ?i-a ndeplinit sarcinile ncredin?ate, s-a sinucis.[99] Pe 21 aprilie s-a luat h
otarrea definitiva pentru evacuarea for?elor Commonwealthului n Creta ?i Egipt. Wa
vell i-a transmis lui Wilson ordinele scrise necesare.[100] 5.200 de oameni, din
tre care cei mai mul?i solda?i ai Brigazii a 5-a neozeelandeze, au fost evacua?i
n noaptea de 24 aprilie, iar Brigada a 4-a neozeelandeza a ramas sa blocheze acc
esul spre Atena.[101] Pe 25 aprilie, pu?inele escadrile RAF au parasit Grecia. D
'Albiac ?i-a stabilit cartierul general la Heraklion, Creta. 10.200 de australie
ni au fost evacua?i aici din Nauplion ?i Megara.[102] Mai mult de 2.000 de oamen
i au trebuit sa a?tepte pna pe 27 aprilie din cauza e?uarii lnga Nauplion a vasulu
i de transport Ulster Prince. Evacuarea a continuat prin alte porturi mai mici d
in estul Peloponezului.[103]
Nu putem ramne n Grecia mpotriva dorin?ei comandantului suprem grec ?i astfel sa exp
unem ?ara devastarii. Wilson sau Palairet ar trebui sa ob?ina aprobarea de catre
guvernul grec a cererii lui Papagos. Ca urmare a consim?amntului, evacuarea ar t
rebui demarata, nsa fara a prejudicia vreo retragere la pozi?ia de la Termopile n
cooperare cu armata greaca. Desigur ca va trebui sa ncerca?i sa salva?i ct mai mul
t material posibil.
Raspunsul lui Winston Churchill din 17 aprilie 1941 la propunerea grecilor[104]
Pe 25 aprilie, germanii au desfa?urat o opera?iune aeropurtata pentru cucerirea
podului de peste Canalul Corint. Opera?iunea avea doua obiective: primul era tai
erea rutelor de retragere a britanicilor, iar al doilea era cucerirea unor cai s
igure de traversare a Istmului Corint. Atacul german a fost un succes par?ial, p
odul principal de peste canal fiind distrus dupa cucerirea de catre germani de a
rtileria britanica.[105] Regimentul I de infanterie motorizata SS a atacat de la
Ioannina de-a lungul pantelor vestice ale Mun?ilor Pindului prin Arta spre Mess
olonghi ?i a intrat n Peloponez la Patras, ntr-o ncercare de cucerire a istmului di
nspre vest. Pe 27 aprilie la ora 17:00, for?ele SS au aflat ca para?uti?tii care
atacasera podurile de peste canal facusera deja jonc?iunea cu infanteri?tii car
e naintau dinspre Atena.[95]
For?ele germane au construit un pod temporar peste canalul Corint, folosit de Di
vizia a 5-a Panzer pentru continuarea urmaririi for?elor Aliate de-a lungul Pelo
ponezului. Blindatele germane au atacat prin Argos spre Kalamata, din care for?e
le aliate fusesera evacuate aproape n totalitate, ?i au atins coasta sudica a Ege
ei pe 29 aprilie, facnd jonc?iunea cu trupele SS care soseau dinspre Pyrgos.[95]
Luptele din Peloponez au fost n cea mai mare parte angajamente de mica amploare c
u unita?i britanice care nu reu?isera sa fie evacuate la timp. Atacul german a f
ost executat prea trziu pentru a mai putea taia retragerea grosului for?elor brit
anice din Grecia centrala, dar a reu?it sa izoleze Brigazile 16 ?i 17 australien
e.[106] Pna pe 30 aprilie britanicii au reu?it evacuarea a aproximativ 50.000 de
solda?i. Mai multe vase de transport de trupe aliate (cel pu?in 26) au fost scuf
undate de Luftwaffe. Germanii au capturat 7
8.000 de solda?i ai Commonwealthului
(printre care ?i 2.000 de ciprio?i ?i palestinieni) ?i iugoslavi la Kalamata, s
olda?i pe care britanicii nu au mai reu?it sa-i evacueze. De asemenea, germanii
au eliberat mai mul?i prizonieri de razboi italieni din cteva lagare.[107]