COMPOZIŢIA CHIMICĂ A ULEIURILOR ŞI GRĂSIMILOR ALIMENTARE

Structura acizilor graşi Grăsimile din alimentaţie sunt în mare măsură (98-99%) trigliceride, din celelate, cele mai importante fiind sterolii, substanţele flavonoide şi vitaminele A, D şi E. Trigliceridele (triacilglicerolii) sunt compuşi dintr-o moleculă de glicerol şi trei molecule de acid gras. Acizii graşi diferă prin numărul de atomi de carbon şi numărul legăturilor duble în lanţul atomilor de carbon (Fig. 4.2). Acizii graşi se împart în acizi graşi saturaţi, fără legături duble, acizi graşi mononesaturaţi şi polinesaturaţi cu legături duble. Poziţia legăturii duble în lanţul carbonic al acizilor graşi nesaturaţi este importantă pentru reacţia lor fiziologică în organism. În funcţie de numărul şi poziţia legăturilor duble, acizii graşi se împar în trei familii mai importante: n-3, n6 şi n-9. La acidul linoleic şi arahidonic primele legăturile duble sunt între al şaselea şi al şaptelea atom de C începând de la gruparea –CH3 (indicat ca n-6). Celelalte legături duble sunt situate cu trei atomi de carbon mai departe, situate, la acidul linoleic în poziţia 9 şi în poziţiile 9, 12 şi 15 la acidul arahidonic. Acidul linoleic care are 18 atomi C şi două legături duble este prezentat astfel: C18:2 (n-6, 9) iar acidul arahidonic cu 20 de atomi de C şi 4 legături duble ca: C20:4 (n-6, 9, 12, 15); aceşti acizi graşi aparţin aşa numitei familii n-6 de acizi graşi polinesaturaţi. La acidul linolenic, acidul eicosapentenoic şi acidul docosapentenoic prima legătură dubla este între atomii de C al 3-lea şi al 4-lea (n-3). Celelalte legături duble sunt situate cu trei atomi de C mai departe. În conformitate cu aceste particularităţi de structură biochimică acidul linolenic este descris ca: C18:3 (n-3, 6, 9), acidul eicosapentenoic ca: C20:5 (n-3, 6, 9, 12, 15) iar acidul docosahexenoic ca: C22:6 (n-3,6,9,12,15,18); ei aparţinând familiei n-3. La acizii oleic şi erucic dubla legătură este între atomul de C 9 şi 10 (n-9). Din acidul oleic organismul poate sintetiza un acid gras polinesaturat cu 20 atomi de C si 3 duble legaturi în poziţiile 9, 12, 15 (C20:3, n-9, 12, 15; vezi capitolul Acizi graşi esenţiali şi eicosanoizi). În organism, acizii graşi nesaturaţi, oleic, linoleic şi linolenic sunt supuşi despiralizării (descolăcirii) şi nesaturării continui de către un sistem enzimatic specific, cea mai mare afinitate existând pentru familia n-3, din care face parte acidul linoleic.

Compoziţia acizilor graşi în uleiuri şi grăsimi Majoritatea uleiurilor vegetale conţin mari cantităţi de acizi graşi nesaturaţi cu 18 atomi de C cum ar fi: uleiul de măsline cu 75% acid oleic şi 10% acid linoleic, uleiul de arahide cu 50% acid oleic şi 30% linoleic, uleiul de porumb cu 55% acid linoleic şi 30% acid oleic şi uleiul de floarea soarelui cu 65% acid linoleic şi 20% acid oleic. În majoritatea uleiurilor vegetale, acizii graşi mononesaturaţi sunt reprezentaţi de acidul oleic. O excepţie esenţială o face uleiul din rapiţa tradiţională care, pe lângă procentul de 15% acid oleic, conţine între 4050% acid erucic, un C22:1. Uleiurile actuale obţinute din soiuri de rapiţă de tip „O” şi „OO” conţin sub 1% acid erucic, unele fiind complet lipsite sau cu urme de acid erucic. Datorită succeselor genetice, obţinute prin metode biotehnologice, conţinutul în acizi graşi saturaţi, în uleiul de rapiţă, este chiar mai scăzut decât la uleiul de soia şi arahide. Nivelurile acidului linolenic, în uleiurile vegetale, sunt intermediare, comparativ cu alte uleiuri. Acizii graşi polinesaturaţi în uleiurile vegetale constau în general aproape în întregime din acid linoleic, cel mai important acid gras esenţial; principalele excepţii sunt uleiul de soia cu aproximativ 55% acid linoleic şi 7% acid linolenic, uleiul de rapiţă cu 20% linoleic şi 10% acid linolenic şi în particular uleiul de in cu 15% acid linoleic şi 55% acid linolenic. Câteva grăsimi vegetale, printre care cocos, palmier de sămânţă şi palmier de ulei conţin mari cantităţi de acizi graşi saturaţi: uleiurile de cocos şi palmier de sămânţă 15% acizi graşi cu lanţuri scurte şi medii cu 4-10 atomi C, 50% acid plamitic. Grasimile animale (excepţie cele marine) conţin mari cantităţi de acizi graşi saturaţi: bovinele 55% (din care 30% acid palmitic şi 20% acod stearic), grăsimile din unt peste 60% (din care 25% palmitic, 10% stearic şi 12% miristic şi de asemenea 10% acizi graşi cu lanţuri scurte şi medii). Uleiurile speciilor marine conţin, în afară de 10-30% acid palmitic, 20-50% acizi graşi cu catenă lungă şi multe legături duble, cum ar fi acizii graşi cu 20 atomi de C şi 4-4 duble legături şi acizii graşi cu 22 atomi de C cu 5-6 legături duble care aparţin familiei n-3 ale acizilor polinesaturaţi. Acidul linoleic este găsit în cantităţi foarte mici în peşte. În concluzie, compoziţia acizilor graşi din uleiurile şi grăsimile date este variabilă depinzând de talie şi climat, de exemplu conţinutul de acid linoleic în uleiul de porumb variază de la 35 la 60% şi uleiul de arahide de la 20 la peste 40%. Compoziţia în principale uleiuri şi grăsimi este dată în tabelul 1.
2

În practică, depinzând de tipul de acid gras predominant în grăsime, oamenii le clasifică în saturate, mononesaturate şi polinesaturate; totuşi, cum am prezentat mai sus, grăsimile nu conţin niciodată numai acizi graşi saturaţi, mononesaturaţi, polinesaturaţi, dar se caracterizează printr-un conţinut variabil din aceştia (tabel 1). Tabel 1 Compoziţia în acizi graşi a unor grăsimi mai importante (%) Sursa grăsimilor Acizi graşi „saturaţi” Unt Carne de vită Untură Ulei de cocos Ulei de palmier Acizi graşi „mononesaturaţi” Ulei de măsline Alune de pământ Ulei de rapiţă Acizi graşi „polinesaturaţi” Ulei de porumb Ulei de soia Ulei de floarea soarelui Ulei de şofrănel Ulei de peşte (diferă considerabil în funcţie de specie) Ex. ulei de hering Saturate Mononesaturat e Polinesaturate Din care acid Total linoleic 4 4 10 2 11 10 30 27 55 60 67 75 20-50 25 1 2 9 2 10 10 30 17 55 53 67 75 1 1

63 55 43 90 50 17 18 6 15 16 12 10 20-35 20

33 41 47 8 39 73 52 67 30 24 21 15 20-55 55

Importanţa alimentară a uleiurilor vegetale Uleiurile vegetale alimentare sunt utilizate în numeroase scopuri. În ţările cu climă caldă sunt foarte mult utilizate, pentru gătit. În ţările vestice din zona temperată, într-o mare măsură, se folosesc sub formă prelucrată, cel mai întâlnit
3

produs fiind margarina. O mare parte din uleiurile vegetale sunt utilizate pentru pregătirea mâncărurilor, a salatelor şi a îngheţatei. Compoziţia acizilor graşi din margarine diferă foarte mult. De exemplu conţinutul în acizi graşi polinesaturaţi variază între 5 şi 65%, în funcţie de natura grăsimilor şi a uleiurilor folosite, precum şi de tehnologia de procesare. Produsele prelucrate se obţin prin amestecul uleiurilor vegetale cu puncte de topire diferite, sau prin prin procedeul de solidificare a lor. Pe parcursul acestui proces o parte din acizii graşi nesaturaţi este transformată în acizi graşi saturaţi, unele legături duble din acizii graşi nesaturaţi, îşi schimbă poziţia sau configuraţia stereochimică din forma cis în forma trans. Acizii graşi sub forma trans se găsesc în natură în compuşi intermediari de scurtă durată din căile metabolice biochimice şi anume în uleiurile din unele seminţe şi în grăsimile rumegătoarelor (bovine, ovine, caprine). Reducerea gradului de nesaturare, prin procesul de solidificare duce la creşterea punctului de topire al uleiurilor şi la reducerea gradului de oxidare. Acizii graşi trans rezultaţi, nu diferă de cei produşi de microflora rumegătoarelor. Interesterificarea alături de amestecare, fracţionarea (inclusiv răcirea) şi solidificarea, au contribuit la diversificarea utilizărilor a uleiurilor şi grăsimilor vegetale. În procesul de interesterificare, acizii graşi, care împreună cu glicerolul alcătuiesc moleculele de grăsimi, îşi schimbă poziţia în molecula de glicerol. În acest mod este posibilă modificarea proprietăţilor de topire a grăsimilor şi amestecurilor fără a schimba compoziţia în acizi graşi a amestecului. Prin aceasta se realizează o folosire mai eficientă a tuturor uleiurilor alimentare. Digestibilitatea Pe parcusrul tractului intestinal, triacilglicerolii cu catenă lungă (cu 14-18 atomi de C), sunt descompuşi de către lipaza pancreatică în 2-monoacilglicerol şi acizi graşi liberi. Aceste particule de grăsimi sunt emulsificate de sărurile biliare formând micele ce sunt absorbite de peretele intestinal. După resintetizarea în triacilgliceroli, în celulele peretelui intestinal, grăsimile trec în sistemul limfatic sub forma globulelor cunoscute sub denumirea de chilomicroni. Chilomicronii din sistemul limfatic, trec în circuitul sanguin care asigură transportul în diferite tipuri de ţesuturi unde, prin procese oxidative, se produce energie. Surplusul de grăsimi este depozitat în ţesutul adipos. Triacilglicerolii cu catenă scurtă şi medie (până la 10 atomi de C) prezintă o solubilitate crescută în apă. Ei sunt absorbiţi în general ca acizi graşi liberi care trec prin tractul intestinal şi ajung în ficat fără a mai fi transformaţi în chilomicroni. Proprietăţile speciale, fizice şi fiziologice ale triacilglicerolilor cu catenă medie prezintă un interes deosebit în tratamentul terapeutic al pacienţilor cu
4

deficienţe în digestia şi absorbţia grăsimilor (Sickinger, 1975). Acizii graşi cu catenă medie şi scurtă sunt rapid absobiţi în procesul digestiei. Cel mai important parametru fizic, care, în condiţii fiziologice, influenţează digestibilitatea, este punctul de topire. Uleiurile vegetale solide sau amestecurile interesterificate cu punctul de topire situat sub 50oC sunt practic total digestibile de către organismul uman. Cu toate că lungimea catenei, gradul de nesaturare şi poziţia acizilor graşi în molecula de glicerol, influenţează digestibilitatea, toate aceste proprietăţi nu au inportanţă practică prea mare în alimentaţia zilnică. În hrana obişnuită digestibilitatea este determinată de punctul de topire caracteristic amestecului de grăsimi prezente, cele cu punct de topire scăzut îmbunătăţind digestibilitatea grăsimilor cu punct de topire ridicat. Toate uleiurile vegetale importante produse din seminţe sau fructe conţin trei acizi graşi mai importanţi şi anume: palmitic, oleic şi linoleic. Complexul enzimatic ce interacţionează pentru producerea acizilor graşi este format din: β-ketoacil-ACP sintetazaII, stearoyl-ACPdesaturaza şi acil-ACPtioesterază. Acestea se găsesc în reticulul endoplasmic, organit celular care realizează desaturarea acizilor graşi. Există argumente care susţin ideea potrivit căreia membrana cloroplastului este implicată în conversia acidului linoleic la acid linolenic. Consumul zilnic de grăsimi şi acizi graşi În ţările dezvoltate, consumul mediu zilnic de grăsimi variază între 100 şi 300g de persoană, ceea ce reprezintă peste 40% din catntitatea de calorii. Aproape jumătate din aceste grăsimi constituie aşa-numitele grăsimi vizibile (unt, margarină, ulei, untură de gătit), restul se numesc grăsimi invizibile. Majoritatea grăsimilor invizibile provin de la lactate şi alte alimente de origine animală cum ar fi: laptele, carnea, produsele pe bază de carne şi lapte iar restul de la produse de patiserie, gustări, pâine şi fructe oleaginoase (nuci, alune). Cu toate că unii peşti conţin multă grăsime, proporţia acestora în alimentaţie este redusă. Compoziţia uzuală în acizi graşi din alimentaţie este de peste 50% acizi saturaţi, 40% mononesaturaţi şi sub 10%acizi polinesaturaţi. Aceste valori sunt medii, ele putând varia considerabil în funcţie de raportul grăsimilor vizibile/invizibile, şi de tipul de alimente consumat, în special la grăsimile vizibile. Toate produsele lactate şi din carne conţin circa 50% acizi graşi saturaţi şi doar mici cantităţi de acid linoleic (la bovine sub 2%, iar la porc sub 10%). Alimentaţia ce conţine cantităţi reduse de de acizi graşi saturaţi şi ridicate de acid linoleic este recomandată în prevenirea afecţiunilor coronariene şi cardiace. Cu toate acestea există rezerve în privinţa acestei recomandări. În general acizii graşi
5

polinesaturaţi sunt susceptibili la procese oxidative ce determină formarea peroxizilor lipidici. Se pare că peroxidarea lipidelor în ţesuturi are legătură cu producerea radicalilor liberi şi procesele cancerigene (carcinogeneza). Încălzirea uleiurilor şi grăsimilor (ca de exemplu prăjirea) conduce, de asemenea, la formarea compuşilor oxidaţi. Grăsimile bogate în acid linoleic sunt cele mai bune surse naturale de vitamina E. În organismul uman, deocamdată nu sau pus în evidenţă corelaţii între mortalitatea cauzată de cancer şi consumul de grăsimi polinesaturate. O serie de cercetări medicale au arătat că frecvenţa afecţiunilor cardiace coronariene şi nivelul colesterolului din sânge sunt strâns legate de alimentaţie. O rată rodocată a deceselor datorate afecţiunilor coronare, se înregistrează la persoanele consumatoare de alimente cu conţinut ridicat în grăsimi saturate şi colesterol. În general, acizii graşi saturaţi, ca de exemplu acidul lauric, miristic şi palmitic măresc conţinutul de colesterol din sânge. Acidul linoleic are un efect reducător al acestui component, pe când acizii graşi mononesaturaţi ocupă o poziţie de mijloc în acest clasament (Mc Gandy şi Hegsted, 1975). Creşterea nivelului colesterolului din sânge datorată colesterolului din alimentaţie, variază de la individ la individ, în funcţie de susceptibilitatea genetică. S-a stabilit că reducerea colesterolului din sânge reduce incidenţa afecţiunilor coronariene. Se recomandă ca de la alimentaţia care până nu de mult era alcătuită din 50% grăsimi cu acizi graşi saturaţi, 40% mononesaturaţi şi 10% polinesaturaţi să se treacă la una cu proporţii egale în cele trei tipuri de acizi graşi, în special ponderea acidului linoleic trebuie să crească de la 2-4% la 10%. În cele mai recente recomandări se sugerează reducerea proporţiei grăsimilor din alimentaţie la maxim 30%. Tabel 2 Principalele plante oleaginoase utilizate în Statele Unite Sursa Soia Floarea soarelui Palmier Rapiţă Bumbac Cocos Alune de pământ Măsline Consumul de uleiuri (mii tone) Total Nealimentar 4312,3 93,1 34,1 0,7 139,1 15,3 15,3 6,3 289,9 1,7 363,7 209,5 80,1 1,0 29,2 6

In Porumb Susan Şofrănel Ricin Lemn chinezesc Conifere Total

44,4 290,5 2,7 8,4 32,7 5,6 523,3 6171,3

44,4 1,0 1,0 32,7 5,6 523,3 935,6

Cele 5 plante oleaginoase cel mai mult utilizate în industrie sunt: cocos, soia, in, ricin şi conifere. Valoarea uleiului de cocos rezidă din concentraţia ridicată de acid lauric (45-50%), utilizat la săpunuri şi detergenţi pe bază de alcool lauric. Uleiul de in conţine circa 57% acid linolenic care se oxidează rapid în atmosferă, formând o peliculă insolubilă aderentă. Uleiul de ricin are concentraţii foarte ridicate de acid ricinoleic (86%), iar gruparea hidrohilică a acestuia produce multe reacţii chimice spre deosebire de alte uleiuri din comerţ. Uleiul de conifere este un produs din pin în procesul de fabricare a hârtiei. Deşi nu este un ulei vegetal la fel ca cele din seminţe, uleiul de conifere este o sursă dominantă de acizi graşi pentru industrie. Uleiurile vegetale constituie o importantă alternativă pentru carburanţii diesel. Cu toate acestea pretul constituie încă un impediment major în calea răspândirii pe cale largă a acestora, fiind aproximativ dublu. Valorile nivelului de proteine din seimnţele de oleaginoase variază de la 20 la 40% uneori mai mult, raportat la greutatea substanţei uscate. Soia, lupinul şi (Psophocarpus tetragonolobus) sunt bogate în proteine (35-40%) dar sărace în uleiuri (10-20%). Alunele de pământ deşi sunt bogate în uleiuri (45%) au conţinut redus de proteine (25%). Alte oleaginoase aparţinând unor familii botanice diferite conţin între 20-30% proteine şi între 20-40% uleiuri. Cele mai importante dintre acestea sunt: bumbacul, rapiţa, floarea soarelui, susanul, şofrănelul, inul şi ricinul. Diferenţe considerabile în conţinutul de ulei şi proteine, au fost identificate şi în cadrul speciilor aceluiaşi gen. De exemplu la Genul Arahis, conţinutul în proteină variază de la 19 la 35%, iar la specii de Lupinus, variaţia este între 27-50%. Sunt binecunoscute, de asemenea şi variaţiile intraspecifice, ca de exemplu la specia A. hypogaea de la 23,5 la 33,3%. Aceste variaţii sunt importante în programele de ameliorare optimizare a producţiei şi a conţinutului de proteină. Globulinele reprezintă cele mai importante proteine depozitate în seminţele oleaginoaselor, ajungând la 70% sau chiar mai mult din proteina totală de la soia, arahide şi lupin.

7

Două dintre proteinele de depozitare, globulinele 12S şi 1,7S (notate în funcţie de vitezele de centrifugare) au fost identificate în seminţele unor crucifere oleaginoase incluzând rapiţa (Brassica napus şi B. campestris), muştarul alb (Sinapis alba) şi muştarul negru (B. nigra), alături de alte crucifere cum ar fi ridichile (Raphanus sativa). La B. napus globulina 12S (cruciferina) este în proporţie de 60%, iar globulina 1,7S (napina) ajunge la 20%. Tabel. 3 Compoziţia aminoacizilor din proteinele seminţelor de Brassica napus Aminoacid Lizină Histidină Arginină Acid aspartic Treonină Serină Acid glutamic Prolină Glicină Alanină Valină Izoleucină Leucină Tirozină Fenilalanină Demi-cistină Metionină Triptofan Cruciferină (globulina 12S) 81 46 144 270 120 129 434 151 257 177 182 139 233 58 121 31 44 20 Subunitatea Napină (proteina 1,7 S) Mare Mică Total 4 3 7 2 2 4 3 3 6 2 2 4 4 4 2 6 22 10 32 10 3 13 5 3 8 3 4 7 6 6 3 1 4 6 2 8 1 1 1 2 3 5 2 7 1 1 2 1

Cel mai important situs de producere a proteinelor de depozitare este reticulul endoplasmic rugos, din celulele cotiledonare ale majorităţii seminţelor, incluzând oleaginoasele. Uleiurile alimentare variază mult în compoziţia chimică. Câteva conţin sub 20% proteină şi după unele standarde nu intră în categoria suplimentelor proteice (care conţin peste 50% proteină). Datele nu reflectă însă variaţiile datorate decorticării, procesării, zonei de cultură, condiţiile de cultivare, calitatea seminţei şi metodele de analiză. Aceste valori pot influenţa valorile energiei metabolizabile (ME), proteinei totale şi spectrul de aminoacizi.
8

Tabel 4 Conţinutul substanţelor nutritive esenţiale ale şrotului de oleaginoase Conţinut % Soia Floarea soarelui 7 Rapiţă Şofrănel

Umiditate 10,9 9 11,5 Proteină 40,5 46,8 38,5 40,4 totală Fibră 3,0 10,8 10,9 8,5 Altele 1,0 2,9 3,7 6,7 Cenuşă 5,9 7,7 6,3 6,4 Aminoacizi esenţiali conţinuţi în şrotul de oleaginoase (% SU) Arginină 3,8 3,7 2,3 3,8 Cistină 0,8 0,7 0,5 0,5 Histidină 1,2 0,9 1,1 1,0 Izoleucină 2,6 1,6 1,5 1,7 Leucină 3,8 2,5 2,6 2,7 Lisină 3,2 1,4 2,2 1,3 Metionină 0,7 0,6 0,7 0,7 Fenilalanină 2,7 2,0 1,5 1,9 Treonină 2,0 1,3 1,7 1,4 Triptofan 0,6 0,6 0,4 0,6 Tirozină 2,0 0,9 Valină 2,7 2,2 1,9 2,4 Şrotul de soia este cel mai utilizat în hrana tuturor animalelor. Şrotul conţine 44-50% proteină totală. Şrotul de soia este un excelent supliment proteic în special pentru vacile cu lapte. Şrotul de bumbac are 41% proteină brută. În SUA 95% din producţie este folosită ca furaj. Şrotul de bumbac este foarte mult folosit pentru furajarea puilor broiler. Floarea soarelui după producţia totală de şrot de se situează pe locul al treilea după soia şi bumbac. Este folosită pentru hrana bovinelor şi porcilor. Şrotul conţine 32% proteină totală şi 24% fibră. Şrotul de rapiţă conţine 36-38% proteină totală şi 12% fibre. Sămânţa de şofrănel conţine 33-45% coajă şi 55-67% endosperm. Coaja conţine 70% celuloză, 21% lignină, 1% cenuşă. Conţinutul mare în coajă duminuează valoarea furajeră a şofrănelului.
9

Tabel 5 Conţinutul de ulei şi utilizarea lui la diferite specii de plante Conţinutul în ulei % Almond 50 Ricin 50 Bumbac 30 Hemp 35 In 40 Măsline 40 Arahide 50 Perilla 50 Mac 50 Rapiţă 40 Susan 50 Floarea soarelui 35 Lemn chinezesc 20 Sămânţa Utilizare Gătit, salate, săpunuri Medicină, lubrefianţi Gătit, vopseluri, răşini Vopseluri, săpunuri, lacuri Vopseluri, săpunuri, lacuri Salate, gătit Salate, gătit Vopseluri, răşini Salate, gătit Salate, gătit Salate, gătit Salate, gătit, săpunuri Vopseluri

Plantele oleaginoase au fost introduse în cultură cu circa 10 000 ani în urmă, dar succese semnificative s-au înregistrat acum 2000-3000 de ani. Anterior plantelor oleaginoase atenţia fusese îndreptată asupra cerealelor grâu, orez proumb, orz care erau esenţiale în alimentaţie. Pe măsura introducerii în cultură, floarea soarelui, arahidele, susanul şi altele au fost folosite pentru seminţe iar şofrănelul pentru valoarea tinctorială a florilor (colorant natural). La început, uleiul a fost folosit pentru iluminat şi mult mai târziu pentru gătit. Folosirea uleiului pe scară largă, în alimentaţie, a început acum 200 ani. Calitatea uleiurlor este determinată de spectrul acizilor graşi. Ameliorarea compoziţiei uleiurilor şi a calităţii proteinelor a devenit un obiectiv al cercetătorii ştiinţifice din ultimii 80 ani. Floarea soarelui în anii ’85 - ’86 se produceau 6,1 milioane de tone de ulei de floarea soarelui totalul producţiei de ulei de floarea soarelui reprezintă 14% din producţia mondială de ulei. este pe primul loc în Europa denumirea gen: Helios (gr) – soare, anthos (gr) – floare; în spaniolăgirasol, în franceză-tournesol, în rusă podsolnecinik, etc. genul Helianthus are 67 specii, originare din America de nord
10

După marele cercetător Pustovoit (1967) în Rusia floarea soarelui s-a cultivat din 1880, fiind observate şi populaţii locale rezistente la lupoaie (Orobanche cumana) Alunele de pământ au 42,5% ulei, 26% proteină, 24% carbohidraţi, 2,7% minerale. Tabel 6 Alte plante oleaginoase Denumirea Compoziţia 40,4-59,2% ulei Susan (Sesamum acid oleic 47%, indicum), fam. linoleic 39%, Pedaliaceae indicele de iod: 106128 45-50% ulei, 73% acid Mac (Papaver linoleic, 10% palmitic, somniferum) 13% oleic (cel mai fam. apreciat spectru de Papaveraceae acizi graşi) Niger (Guizotia abyssinica), fam. Ulei 30-50% Compositae Bumbac 16% ulei, 45% şrot, (Gossipium sp.) coajă 26%, cenuşă 9% fam. Malvaceae In (Linum 50% acid linolenic usitatissinum) (unicat) fam. Linaceae Porumb (Zea mays), fam. 4,5% ulei Gramineae 50% ulei, din care Ricin (Ricinus 85% acid ricinoleic communis), fam. (unicat prin Euphorbiaceae compoziţie) Jojoba (Sinonsia 10-15 $/litrul de ulei chinensis), fam.
11

Proprietăţile

Originea

Alimentaţie, dulciuri, Nesigură, halva, băcănie (Irak, Siria) Salate, gătit, margarină, picturi, cosmetică, industrie, Zona prăjituri, conţine mediteraneană aminoacizi esenţiali, exc. triptofan Alimentaţie, săpunuri, vopseluri Ethiopia

Mexic, Industria alimentară, America şroturi proteice, etc. Centrală şi de Sud Şrot, furaj, vopseluri, Zona coloranţi mediteraneană Ulei dietetic, furaj America Sud de

Medicinal, textile, Ethiopia, insecticid, tăbăcărie Africa de Est Textile, hârtie, America cosmetică, farmacie, Nord de

Euphorbiaceae (unii consideră că genul este monotipic plantele sunt dioice 1:1, fam. Simmondsiaceae) Măslin (Olea europaea), fam. 15-35% ulei Oleaceae Palmier (Elaeis 24% ulei în fruct, 3% guineensis), fam. în sămânţă; (1985: 7,5 Palmae milioane t) Cocos, fruct copra (Cocos nucifera) fam. Palmae 65-72% ulei; 4,5 milioane t mondial în anul 1985, lideri: Filipine, Indonezia

furajare. În lume se cultivă 24000 ha, SUA 15500 mii, Mexic-2000, Costa Rica-1620, Brazilia1000, Paraguay-1000 ha, etc. În anul 1985 se produceau 1,592 mil. tone, lideri fiind Siria, Iran Italia, Grecia, Spania; Se utilizează în alimentaţie, farmacie Margarine, gătit, săpun, lumânări, Africa carburant, etc. 3 teorii: America Margarină, biscuiţi, Centrală, prăjituri, cosmetice America de Sud, Asia de SE Se mai numeşte şi Babassu, Alimentaţie, Brazilia industrie Alimentaţie, America industrie, carburant, Sud etc.

Plante oleaginoase neotropicale Orbignya phalerata, fam. Palmae, Oenocarpus sp. Jesenia sp.

de

Uleiul de niger se evidenţiază ca valoros pentru alimentaţia umană, deoarece conţinând 73,0 % acid linoleic (polinesaturat). Tabel 7 Compoziţia în acizi graşi a uleiului de niger Acid gras Miristic Palmitic Palmitoleic Formula 14:0 16:0 16:1
12

Compoziţia acidului în % Urme 9,1 0,2

Heptadecanoic Stearic Oleic Linoleic Linolenic Arahidic Eicosenic Behenic Lignoceric

17:0 18:0 18:0 18:2 18:3 20:0 20:1 22:0 24:0

Urme 6,8 7,7 73,0 Urme 0,5 Urme 0,4 2,0

La specia Limnanthes alba conţinutul în ulei este de 20-33%. Calitatea uleiului este asemănătoare celui de jojoba. Conţine acizi graşi mononesaturaţi de tipul C20:1 în proporţie de 77%, tipul C22:1 în proporţie de 8-29% şi acizii polinesaturaţi de tipul C22:2 în proporţie de 7-20%. Tabel 8 Noi plante oleaginoase anuale. Acizii graşi cei mai importanţi Denumirea speciei Familia Cuphea cyanea Cuphea leptopoda Cuphea laminuligera Cuphea aequipetala Coriandrum sativum Euphorbia lathyris Euphorbia lagascae Crepis alpina Dimorphotheca pluvialis Centranthus macrosiphon Calendula officinalis Impatiens balsamina Cel mai important acid gras Acid caprilic Acid capric Acid lauric Acid miristic Umbeliferae Euphorbiaceae Compositae Compositae Valerinanacea e Compositae Acid petroselinic Acid oleic Acid vernolic Acid crepenynic Acid dimorphecolic Acid α-elaeostearic Acid calendic Observaţii C 8:0 C 10:0 C 12:0 C14:0 C 18:1 C 18:1 C 18:1 C 18:2 C 18:2 C 18:3 C18:3 C18:4

Lythraceae

Balsaminaceae Acid α-parinaric
13

Limnanthes alba Lesquerella fendleri Crambe abyssinica

Limnanthaceae Cruciferae Cruciferae

Acid cis-5-eicosenoic Acid lesquerolic Acid erucic

C 20:1 C 20:1 C 22:1

14

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful