You are on page 1of 11

HAZARDELE CLIMATICE ŞI RISCURILE INDUSE

Mai mult sau mai puţin violente, hazardele climatice constituie o categorie de hazarde în faţa cărora
omul se supune adesea de manieră conştientă (nu are altă alternativă). Ele includ o paletă largă de
fenomene - ciclonii tropicali, tornadele, furtunile, căderile de zăpadă şi viscolele, secetele prelungite,
valurile de frig şi de căldură, ploile torenţiale, orajele, grindina, îngheţurile ş.a. - care pot declanşa la
rândul lor alte riscuri.
Una din marile probleme cu care se confruntă omenirea, deşi nu este cea mai urgentă şi nici cea mai
gravă, este problema evaluării riscurilor legate de modificările climatice la scară planetară. Opinia
dominantă, impusă mai ales de cercetătorii americani, este cea a unei deteriorări climatice de ansamblu,
altfel spus a unei evoluţii care antrenează mai mult pierderi decât câştiguri.
Riscurile climatice cele mai importante constau, în mod logic, în accentuarea structurilor climatice.
Astfel, deşi în climatul temperat rece domină asprimea şi lungimea iernii, uneori se produc ierni şi mai
aspre decât de obicei. De exemplu, la sfârşitul lui ianuarie 1994, pierderile economice în mai multe state
din nordul SUA au fost considerabile. În Minnesota termometrele au coborât la –40ºC. Pierderile umane
legate de acest episod foarte rece s-au ridicat la 70 persoane, cea mai mare parte a deceselor fiind legate
de accidentele rutiere pe şoselele acoperite de polei.
Accentuarea trăsăturilor structurale climatice poate fi luată ca exemplu şi în climatele tropicale sau
musonice, dominate de alternanţa regulată a unui anotimp ploios şi a altuia lipsit practic de precipitaţii.
Sunt cunoscute cronicile calamităţilor legate de supraabundenţa ploilor estivale şi de umflarea corelativă
a cursurilor de apă în nordul Indiei, partea de est a Chinei, Coreea de Nord ş.a.
În aceeaşi categorie de riscuri pot fi asociate şi cele care provin din dereglarea structurilor climatice,
manifestarea unor fenomene marcante cu caracter insolit, având loc în contra sezon, dar care sunt dificil
de pus în evidenţă: fenomenul El Niño, ciclonii tropicali, puternicele averse mediteraneene.
Dereglarea se manifestă nu doar în registrul structurilor temporale ale climatului, ci şi în cel
cantitativ, în legătură cu fenomene cu intensitate anormală sau cu mărime dată prin efect de acumulare
rapidă, când unul sau mai multe elemente ale climatului ating un nivel al forţei, intensităţii sau cantităţii,
ieşite din comun. Este vorba de accidente climatice (furtuni, secete prelungite, valuri de frig şi de căldură,
ploi torenţiale, oraje etc.), al căror imprevizibil ţine mai puţin de perioada în care riscă să se producă şi
mai mult de nivelul cantitativ pe care anumite elemente riscă să îl atingă.
Astăzi, omul dispune de mijloace de acţiune din ce în ce mai eficace pentru a nu se lăsa surprins şi
pentru a limita constrângerile şi riscurile legate de climat, în ciuda greutăţii de anticipare a acestora, la
toate nivelurile.

5.1. C I CL O N I I

TR O PI C AL I , T O RN AD E L E , F UR T UN I L E E X T R A TR O PI C AL E

5.1 .1 . C I C L O N I I T R O P I C A L I
sunt sisteme meteorologice circulare, cu diametre cuprinse între 500 şi 1000 km, formate pe oceane,
în zona tropicală, caracterizate prin vânturi giratorii a căror forţă depăşeşte nivelul 12 pe scara Beaufort
(peste 115 km/h), în general devastatoare, la care se asociază ploi torenţiale însoţite de oraje şi valuri
marine uriaşe. Ei se deplasează cu viteze ce pot depăşi 30 km/h, căpătând deseori traiectorii neaşteptate
şi intensificări locale greu de anticipat.
Ciclonii tropicali poartă denumiri locale: “taifun” sau “typhoon” în Asia de est, “willy-willy” în
Oceania, “hurricane” sau “uragan” în zona Golfului Mexic.
Sistemul circular al unui ciclon poate fi divizat în mai multe părţi:
- coroana exterioară, cu o lărgime de 100-200 km şi chiar mai mult, reprezentând zona în care încep
să se înregistreze mişcările circulare ale aerului, cu tendinţă de intensificare a mişcării spre interior;
- coroana principală, cu un diametru de până la 200 km, reprezentând partea cea mai dinamică, cu
vânturi violente şi ploi abundente ce pot depăşi 1000 mm în 24 de ore;
- ochiul ciclonului, cu un diametru între 5-50 km, reprezentând partea centrală a sistemului,
caracterizată prin vânturi slabe şi cer în general senin;
Conform scării Saffir-Simpson, ciclonii tropicali sunt clasificaţi în 5 categorii, în funcţie de viteza
vântului şi înălţimea valurilor marine - slab, moderat, puternic, foarte puternic şi catastrofal - începând
1

Calitatea previziunii riscului ciclonic pe care şi-o asumă serviciile meteorologice este. uraganul “Mitch” din octombrie 1998 (denumit “furtuna secolului”) a devastat statele Honduras. pagubele economice înregistrate determinând o întârziere a dezvoltării economice în regiune cu zeci de ani (Bălteanu.Faza intermediară.a. fiind astfel egalat recordul înregistrat în 1923. Ciclogeneza tropicală cunoaşte câteodată perioade lungi de calm relativ. Previziunea. de 3-10 zile. din luna august. pentru a preveni efectele unui uragan. pe Terra se formează în jur de 80 de cicloni tropicali. abătut asupra Antilelor Mici în 1995. Ciclonii tropicali sunt consideraţi drept surse de risc considerabil. dar pot impune şi alte diferite "faciesuri" de risc: ploi torenţiale. Ţara cel mai puternic afectată de asemenea fenomene este Bangladesh. inundaţii în majoritate nocive la scara bazinelor hidrografice. capacitatea de reacţie în caz de catastrofe naturale. cei mai puternici putând provoca. fiind diferenţiate în funcţie de fiecare situaţie concretă. El Salvador şi Guatemala. Un alt punct în privinţa căruia previziunea poate întâmpina dificultăţi îl constituie inadecvarea între previziunea riscului şi riscul efectiv. abătut asupra Guadelupei şi coastei de est a SUA în septembrie 1989. circa 10% din numărul total al acestora înregistrându-se în Golful Bengal. în medie. complexitatea geografică (succesiunea de insule plate sau muntoase şi a canalelor oceanice) complică mult operaţiunea de prevedere a traiectoriei. pluviometrice şi oceanografice ale acestuia. Ciclonii tropicali se formează cu precădere spre sfârşitul verii (din august până în octombrie. Uraganul Katrina. . În gestionarea ciclonilor tropicali se au în vedere atât operaţiunile de previziune. Alarmarea. unde numai ciclonul din noiembrie 1970 a produs 225. 2 . de anotimpuri perturbate. în acest sens. devastând literalmente orşul New Orleans care a fost înghiţit de ape şi producând moartea a 1383 de persoane. sau mai bine zis.Faza iniţială de lungă durată. Actul iniţial al prevenirii constă în cunoaşterea fenomenelor legate de riscul ciclonic.000 de victime şi pagube de 1. cu un anumit timp de repetare. Foarte rar aceştia se pot produce în contra sezon (de exemplu. cât şi cele de prevenire şi alarmare. indică posibilitatea apropierii unei furtuni violente. în mod surprinzător. s-au produs 21 uragane. slăbiciunile autorităţilor americane privind protecţia şi securitatea cetăţenilor şi. În America Centrală. dar poate fi sortită şi eşecului (cazul unor cicloni cu traiectorii cu comportament rătăcitor). Nicaragua. dar şi mijloacelor mass-media. alunecări de teren ş. Esenţial. În medie. cu precădere statele Texas şi Lousiana.5 miliarde dolari. de o importanţă capitală. din cauza puterii concentrate în timp şi spaţiu. In SUA. întrucât alertele în caz de cicloni sunt adaptate doar ameninţării reprezentate de vânturile extrem de puternice şi nu de către ploile torenţiale şi consecinţele lor morfologice (alunecări de teren) şi hidrologice (inundaţii).5 m şi terminând cu viteze ale vântului de peste 250 km/h şi valuri de peste 5. În 2005. Alexe. de peste 10 zile. este a prevedea în primul rând traiectoria. Deşi riscul ciclonic este un risc episodic.5 m. Efectul devastator al acestora constă în forţa vânturilor asupra regiunilor de coastă dens populate şi a vecinătăţii acestora.de la viteze ale vântului de până la 150 km/h şi valuri de până la 1. peste 1000 de copii fiind daţi dispăruţi A scos la iveală. De aceea este indicat să se acorde observaţiei directe a terenului importanţa pe care o merită (geografii fiind specialiştii cei mai indicaţi pentru acest tip de abordare). legat de un pericol brutal. cu un vârf foarte bine marcat către 10 septembrie). “gestionat” în mod exemplar de Meteo-France în colaborare cu Huricane Center din Miami-Florida). există o doză de necunoscut în prevederea traiectoriilor şi în natura riscurilor induse de perturbaţiile puternice.000 de victime şi peste 100 milioane de dolari pagube materiale. Prevenirea. chiar de “pană ciclonică”. 15. s-a produs în ianuarie). Un rol esenţial revine în acest sens învţământului. Modelarea traiectoriei cu ajutorul computerului poate fi reuşită pentru un ciclon care se deplasează deasupra oceanului. sezonul uraganelor a produs pagube de 80 miliarde dolari. Ea poate fi făcută de manieră remarcabilă (cazul uraganului “Hugo”. în calitatea informaţiei livrate celor puşi în situaţia de a-l suporta. Alarmarea populaţiei cuprinde mai multe faze: . anual. ciclonul “Alice”. însă deasupra unor arhipelaguri. a afectat grav 5 state din sud-estul SUA. când în zonele respective temperatura apei oceanului la suprafaţă depăşeşte 26ºC. în care sunt anunţate traiectoriile posibile ale furtunii. mai ales. întretăiate de ani foarte perturbaţi. dar şi caracteristicile anemometrice. Măsurile de alarmare şi pregătire a populaţiei cuprind instrucţiuni difuzate în arealele posibil a fi afectate. 2000).

de către curenţii ascendenţi.1 . la partea exterioară a pâlniei. respectiv peste 500 km/h). tornada cuprinde pâlnia şi curenţii de aer asociaţi acesteia. Ca structură. orientat dinspre exteriorul spre interiorul pâlniei. cu gura la baza norului Cb. în straturile inferioare ale troposferei. Explicaţii referitoare la geneza tornadelor există. dar. concomitent cu o îmbunătăţire simţitoare a alarmării populaţiei. Astfel.Faza foarte scurtă. în acest fel generându-se un gradient baric foarte accentuat. Viteza de deplasare a tornadei în ansamblul ei atinge valori situate între 50 şi 200 km/h. cele două mişcări turbionare se pot uni. până la 1 km. . Durata de existenţa a tornadei este cuprinsă între câteva minute şi câteva ore. iar dacă apare deasupra unei bazin acvatic se numeşte trombă marină.2 . iar în altitudine de pătrunderea spre latitudini mai mici. în care. respectiv al unui vortex vertical existent în apropierea suprafeţei terestre. cât mai departe de ferestre şi eventual adăpostirea în subsol sau sub scară. cald şi umed. Prima teorie pleacă de la existenţa unei mişcări de tip vârtej (vortex) orizontal sub norul Cb cap. Pâlnia devine vizibilă din momentul aspirării de pe suprafaţa terestră. în urma acestui mod de apariţie. în timp ce viteza vântului în cadrul tornadei se poate ridica până la 400-500 km/h. de mare intensitate şi de mică întindere. De fapt. Curenţii de aer asociaţi pâlniei au o traiectorie descendentă în interiorul acesteia. de obicei mai puţin violentă decât tornada (Măhăra. Comparativ cu presiunea de la exterior. cu sens de învăluire. În prezent. interiorul pâlniei se caracterizează printr-o presiune atmosferică foarte scăzută. eventual. utilizarea sateliţilor meteorologici. în mod excepţional putându-se ajunge la 300 km (Bryant. de forma unei pâlnii. La un moment dat. Cea de-a doua teorie este mai complexă. de care depinde şi culoarea pâlniei. De asemenea. dinspre SSE (Golful Mexic). alarma se dă cu câteva ore înainte de producerea fenomenului. dezvoltată din baza unui nor Cumulonimbus capillatus (tuba sau mamma). generându-se astfel pâlnia. sub aceeaşi supercelulă noroasă se pot forma mai multe pâlnii. de 1-3 zile. Se recomandă rămânerea în interiorul clădirilor. iar înălţimea ei poate fi cuprinsă între 100 m şi câţiva kilometri. 2001). Totuşi. apariţia tornadelor în SUA este condiţionată de existenţa. moment în care şi intensitatea fenomenului ajunge la apogeu. va fi caracterizată prin fenomene de o intensitate mai redusă. Foarte utilă este înlăturarea copacilor uscaţi sau bătrâni care s-ar putea prăbuşi. În principiu. În cazul tornadelor. Dacă fenomenul se dezvoltă deasupra uscatului el poartă numele de tornadă. este de menţionat şi faptul că. respectiv o traiectorie ascendentă. 1991). în special din apropierea coastelor. ca şi tăierea crengilor copacilor din apropierea clădirilor. aici înregistrându-se şi vitezele cele mai mari ale vântului. Pâlnia poate avea un diametru între câteva zeci şi câteva sute de metri. în care fenomenul este iminent şi este necesară adăpostirea de urgenţă a populaţiei. acestea nu sunt pe deplin satisfăcătoare. În situaţia în care cineva este surprins de furtună în maşină. care. T O R N A D E L E Dicţionarele meteorologice precizează că tornada reprezintă o perturbaţie atmosferică turbionară. prin intermediul unui talveg al curentului fulger 3 . se începe evacuarea populaţiei din arealele cele mai expuse. cel puţin până în prezent. Zona afectată la un anumit moment de o tornadă aflată în mişcare poate avea un diametru de până la 1 km. a diferitelor materiale..Faza scurtă. Se vorbeşte despre tornadă propriu-zisă atunci când pâlnia atinge suprafaţa terestră. este unanim recunoscut faptul că apariţia unei tornade presupune existenţa unei supercelule noroase de tip Cumulonimbus capillatus tuba (Cb cap tub) sau mamma (Cb cap mam). iar lungimea drumului parcurs de perturbaţie până la dispariţia sa poate varia de la câteva sute de metri până la zeci de kilometri. 5. a unui aflux de aer maritim tropical. a unor radare performante (radare Doppler) şi realizarea unor modele tot mai precise. fenomenul fiind mai degrabă un vârtej decât o tornadă propriu-zisă. uneori. de câteva ore. cele mai mari viteze ale vântului măsurate în apropierea suprafeţei terestre au fost determinate într-o astfel de perturbaţie (peste 140 m/s. apărut ca urmare a denivelărilor acesteia. permit stabilirea traseelor urmate de ciclonii tropicali cu o precizie de 30-50 km (faţă de 200 km în 1950). ea făcând apel la procese care se dezvoltă pe toată grosimea troposferei. există două teorii mai importante care încearcă să explice apariţia acestor fenomene devastatoare (Bryant. 1991). Tornada are aspectul unei coloane sau al unui con noros. de obicei cu tentă de la gri deschis până la gri închis. asociată unor vânturi extrem de puternice. În unele oraşe din Midwest (SUA) au fost construite adăposturi speciale din beton pentru protecţia împotriva tornadelor. este util să oprească autovehicolul imediat şi să se adăpostească.

Statistici mai recente indică o creştere a frecvenţei tornadelor după 1950. demolarea pereţilor mai rezistenţi. arctic). N. în zona curentului fulger (jet). Aceasta cuprinde 6 trepte. a unui aer mult mai rece (polar. diferenţa de temperatură faţă de aerul rece continental polar sau chiar arctic putând fi foarte mare. Astfel. iar proiectilele sunt purtate prin aer cu o Viteză foarte mare. în mai multe state. zona mai joasă din partea mediană a Americii de Nord favorizând advecţiile de aer foarte rece dinspre nordul continentului. deplasează rulote. Istoricul tornadelor de pe teritoriul SUA este foarte bogat. cum sunt Nebraska. îndeosebi pe un areal extins de la N la S pe circa 1600 km. În cazul teritoriului din partea central-sudică a SUA. în medie. O tornadă clasată în treapta 2 transformă obiecte uşoare în proiectile. din fericire. situate în zona climatului subtropical continental. din care. astfel încât centrul supercelulei coboară spre suprafaţa terestră până când atinge solul. În sfârşit. Frecvenţa maximă şi dezvoltarea cea mai tipică a tornadelor în acest spaţiu se explică. elaborată de cercetătorul american în anul 1973. iar de la V spre E pe aproximativ 950 km. apariţia proiectilelor de dimensiuni mari. Zona cea mai tipică de pe Glob se întâlneşte pe teritoriul SUA. În acest areal se formează anual. care ajung până în partea superioară a troposferei. foarte importantă este şi proximitatea Golfului Mexic. tornada care a evoluat în 1987 în zona oraşului Edmonton (statul Alberta. se consideră că tornadele pot să apară între 20 şi 55-60° latitudine. redate în tabelul următor. o tornadă considerată că aparţine treptei 5 ridică de la sol structuri foarte puternice şi arbori mari. în special pentru cele din categoriile mari. circa 1000 de tornade. Efectele tornadelor. unele situate şi în 4 . poate fi menţionat anul 1896. Tornadele se clasifică în funcţie de valoarea vitezei vântului de la periferia pâlniei. Sub influenţa contactului unor fluxuri de aer din direcţii opuse. estul şi vestul continentului a arealelor ce pot fi afectate de astfel de fenomene (de exemplu. a vitezei vântului şi la încadrarea tornadelor în cauză într-o categorie sau alta. de unde provine aerul maritim tropical cald şi umed. prin configuraţia majoră a reliefului. apărând tornada. dinspre latitudini medii şi superioare (Canada). ţărmurile Golfului Mexic (spre S). Repartiţia geografică a tornadelor a provocat şi continuă să suscite discuţii destul de aprinse. Treapta 1 este caracterizată prin smulgerea arborilor mai mici. Astfel. minimum 40 de tornade devastatoare. situat la aproximativ 54° lat. numai înjur de 30 (circa 3%) aparţin categoriilor 4 şi 5 pe scara Fujita. rupe mici ramuri ale copacilor. teritoriu delimitat de regiunea Marilor Lacuri (spre N). Acestea determină o scădere a presiunii în masa noroasă. Munţii Stâncoşi (spre V) şi Munţii Appalachi (spre E). între cele două mase de aer net diferite se situează aerul cald al deserturilor şi semideşerturilor din partea de SV a acestei ţări. transportă prin aer proiectile foarte mari şi unii arbori. Cele mai afectate state sunt cele ale Vestului Mijlociu (Midwest). Pe de altă parte. Missouri. stau la baza determinării. O clasificare binecunoscută este cea reprezentată de scara lui Ted Fujita. Arealul menţionat este cunoscut sub numele de “Aleea tornadelor”. în care au fost înregistrate. demolează structuri mai uşoare. În principiu. în perioada caldă a anului. Scara Fujita de clasificare a tornadelor (după Beltrando & Chemery. ridică acoperişuri. Arkansas. de care depinde şi amploarea pagubelor asociate acestor adevăraţi “monştri” ai atmosferei. Iowa etc. 1995) Treapta Categoria Pagube FO F1 F2 F3 F4 F5 Uşoare Moderate Importante Severe Devastatoare Incredibile Slabă Moderată Puternică Foarte puternică Violentă Foarte violentă Viteza vântului (m/s) (km/h) 17-32 61-115 33-49 119-176 50-69 180-248 70-92 252-331 93-116 334-417 117-142 421-511 Fiecărei trepte îi corespund anumite efecte în natură şi asupra structurilor antropice. Canada). apoi Kansas. Tornadele din treapta 4 dărâmă construcţii solide. de 20-30° C. răsturnarea rulotelor. În cazul unei tornade din treapta 3 se constată despicarea arborilor din păduri. Masa de aer rece determină ridicarea brutală a aerului cald şi umed maritim tropical.(jet stream) şi pe o direcţie de NNV. formându-se astfel supercelule de nori Cb. în supercelulă se dezvoltă puternice mişcări turbionare. în ambele emisfere. pe cale indirectă. dar şi cele din zona temperat-continentală. precum şi o extindere spre nordul. respectiv Texas (partea de nord) şi Oklahoma. deplasarea unor construcţii de talie şi rezistenţă reduse. pe de o parte. o tornadă încadrată în treapta 0 provoacă îndoiri ale antenelor de televiziune.

diametrul pâlniei atingând 2.este adevărat. Un alt exemplu este reprezentat de luna aprilie a anului 1974.485 miliarde de $. Mississippi. Foarte interesant este şi faptul că toate cele trei localităţi menţionate se află pe malul unui curs de apă (Feteşti şi Făcăeni pe Braţul Borcea. o stână şi câteva zeci de oi luate de vânt şi “transportate” la câteva sute de metri distanţă. Acest lucru confirmă o observaţie a meteorologilor americani.afara limitelor “aleii tornadelor” . În literatura de specialitate americană. 1999 a marcat o frecvenţă deosebit de mare a tornadelor. un reprezentant autorizat al INMH a subliniat faptul că fenomenele în cauză nu au fost tornade. Alabama.NNE. când. Un alt continent de pe Glob afectat de tornade este Australia. numeroase opinii susţin prezenţa lor în Marea Britanie. în urma răsturnării din cauza vântului a unui microbuz aparţinând Ministerului Apărării Naţionale. respectiv a instabilităţii de pe versanţii estici ai zonei montane Great Dividing Range (Bryant. care a cauzat moartea a minimum 255 de persoane. Kentucky. produsă în Missouri. Illinois. Illinois. Belgia. 2000. traseul urmat de o tornadă se suprapune cursurilor unor râuri sau fluvii. care au făcut 392 de victime şi au produs pagube estimate la un miliard de dolari. nu au fost însoţite şi de căderi de precipitaţii. iar pentru ansamblul teritoriului SUA. de multe ori. Japonia şi în zona Golfului Bengal (unde pot să preceadă apariţia ciclonilor tropicali). în istoria acestor fenomene deosebit de periculoase din SUA. Într-o intervenţie ulterioară. în zona localităţilor Bridge Creek şi Moore. la care s-au adăugat imense pagube materiale. Nebraska. Nebraska. ca şi a unor imagini video înregistrate de către un şofer amator aflat în trecere prin zonă şi în care se poate vedea o formaţiune relativ asemănătoare cu pâlnia unei tornade. vântul cel mai intens s-a observat în jurul orei 20. Argentina (în provinciile Pampa şi Buenos Aires). statul Oklahoma a fost lovit de încă 25 de tornade. Este vorba despre ziua de 3 mai 1999. 2002). Italia. Acestea. Carolina de Sud. o altă dată a rămas. a imaginilor radarului Doppler de la Bucureşti. intrând pe teritoriul României. Bilanţul a fost tragic. în decursul a 8 ore. care au subliniat faptul că. Florida. Astfel. cu deosebire în zona coastelor din extremitatea de SE a continentului. Mississippi. Cu această ocazie. s-au produs aproape 150 de tornade. Ohio. care apoi s-au stins. majoritatea construite din materiale puţin rezistente. respectiv la Ghindăreşti. mass-media a anunţat producerea unor “tornade” în apropiere de Feteşti şi la Făcăeni. respectiv peste 42 m/s). Franţa. fenomene asemănătoare sunt denumite prin termeni mai greu de tradus în limba română. apreciate la 1. La Făcăeni. după opinia noastră problema rămânând în continuare deschisă. ziua de 3 mai 1999 reprezintă un record pentru istoria acestor fenomene în SUA. De remarcat este şi faptul că. la data de 11 august 1999). Carolina de Nord. 5 . de unde s-a deplasat pe o traiectorie SSV . produs în jurul orei 19. în care statele Oklahoma şi Kansas au fost afectate. Dakota de Sud. de asemenea. Kansas. Indiana. a durat între 3 şi 5 minute şi s-a soldat cu două victime şi mari pagube materiale: 33 de case distruse complet . în acel an. Totuşi. Louisiana. cunoscută sub numele de “Ziua tornadei”. Utah (prima tornadă soldată cu victime omeneşti din istoria acestui stat s-a produs în zona Salt Lake City.4 km în faza maximă de dezvoltare. Georgia. la nivelul statului Oklahoma evenimentele soldându-se cu 42 de morţi şi aproape 800 de răniţi. şi-au făcut simţită prezenţa şi în Texas. venite dinspre sud. Massachusetts. Iowa. Atribuirea acestor fenomene categoriei tornadelor a fost făcută pe baza efectelor specifice tornadelor. Arkansas. Oklahoma. în afară de statele Oklahoma şi Kansas. Existenţa tornadelor în Europa reprezintă o problemă destul de controversată. Fenomenele au culminat cu tornada din 27 mai. s-a soldat cu o victimă.50. situate în apropiere de Oklahoma City. Spania. o pădure de salcâmi distrusă prin ruperea copacilor la circa 1 m de suprafaţa solului. în judeţul Ialomiţa. 395 de gospodării afectate parţial. Missouri. Observaţiile radar au identificat zona de formare a supercelulei convective în NE Bulgariei. tornada s-a divizat în cinci tornade mai mici. Existenţa tornadelor pe teritoriul României a fost menţionată şi de alţi cercetători (Cristea. De remarcat faptul că intensificările deosebite ale vitezei vântului (apreciată la peste 150 km/h. respectiv Ghindăreşti pe Dunăre). dintre care una a ajuns să atingă treapta 5 pe scara Fujita. de 76 de tornade. ceea ce ar însemna un fel de micro-cicloarfe sau micro-furtuni. “down-burst”. Fenomenul de la Feteşti. iar înălţimea norilor Cb a fost de până la 18 km. viteza vântului a atins 510 km/h! Tornada principală s-a individualizat în jurul orelor 1550. cum ar fi “micro-burst”.Texas. Spre seară. Cheval. Dakota de Sud.30. Louisiana. Tornade au mai fost semnalate în Africa de Sud. Pennsylvania. Virginia. Michigan. intensificările deosebite ale vitezei vântului fiind asociate curenţilor de aer foarte puternici specifici unor nori Cb cu mare dezvoltare pe verticală (14-15 km). New Jersey. 1991). În seara zilei de 12 august. Tennessee. unde fenomenele iau naştere în urma acţiunii fronturilor reci. Iowa. în judeţul Constanţa. în numai două zile. Carolina de Nord. Problema apariţiei tornadelor în România a fost intens reactualizată în vara anului 2002. Kentucky. În sfârşit.

cu durata de 15 minute şi viteze ale vântului de peste 140 km/h.000 de persoane pe coastele vestice ale continentului. deosebit de periculoase sunt cioburile de sticlă rezultate în urma spargerii geamurilor.1 . Elementul meteorologic cel mai distructiv asociat tornadelor este viteza foarte mare a vântului. care a distrus linii electrice aeriene. clădirilor. purtate prin aer. parcuri şi clădiri istorice. În ţara noastră. Acesta acţionează prin efect mecanic de doborâre. unde vaporii de apă condensează şi dau ploi abundente. reţelelor electrice. de fulgere. victime şi mari distrugeri. Observaţiile arată că obiecte în greutate de 20-30 de tone (de exemplu. din Insulele britanice şi până în Ungaria. în august 2001.Efectele tornadelor. al căror număr este considerabil în această ţară. provocând moartea mai multor zeci de persoane şi pagube considerabile. ceea ce conferă spaţiilor închise un caracter exploziv sau poate produce o deshidratare atât de intensă încât efectele sunt asemănătoare cu cele ale unei arderi. riscurile sunt generate. Presiunea foarte mică din interiorul pâlniei tornadei favorizează aspiraţia de pe suprafaţa terestră a unor obiecte. care s-a abătut în luna ianuarie 2007 asupra părţilor nordică şi centrală ale Europei. de căderile de grindină. fiind distruse întinse suprafeţe de pădure. de producerea de valuri puternice care distrug ambarcaţiunile surprinse în larg sau pe cele ancorate în porturi şi rup digurile de protecţie. În cazul spaţiilor închise. printre altele. la Topliţa. care sunt purtate cu o mare viteză şi cauzează răni foarte grave. Evident. acest tip de furtuni poate produce importante daune (distrugerea sau deteriorarea spaţiilor împădurite. Cele mai puternice furtuni se formează la contactul dintre masele de aer polar şi cele tropicale. a dus. nisip. Aceste furtuni însoţesc depresiunile ciclonale (arii cu presiune atmosferică scăzută) care se deplasează de la vest spre est şi ocupă suprafeţe uriaşe. În noaptea de 3-4 august 2006. obiectivelor economice. care. pe teritoriul Franţei. are loc ridicarea şi transportul a milioane de tone de apă. perturbarea reţelelor de transport etc. În SUA. de 200-300 de tone. Presiunea foarte mică din pâlnie determină şi apariţia unui gradient baric foarte mare între exteriorul şi interiorul tornadei. a obiectelor şi fiinţelor. o vijelie extrem de violentă. iar obiecte şi mai grele. au distrus reţelele electrice pentru 2 milioane de case şi au determinat închiderea temporară a majorităţii aeroporturilor din aceste ţări. mult afectate de tornade sunt rulotele. când o furtună a omorât 400. devin adevărate proiectile ce provoacă. au fost deplasate până la 10 m. caracterizate prin contraste termice puternice. În zonele litorale. datorită ploilor abundente şi rafalelor de vânt care au atins viteze de 180-200 km/h. Descrise ca atingând “limita extremă a posibilului”. Unele furtuni declanşate în timpul verii au un caracter local şi se produc datorită supraîncălzirii aerului şi ascensiunii lui în stratele mai înalte şi reci ale atmosferei. În aceeaşi categorie se încadrează furtuna Kyril. cu importante pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti. acestea au provocat moartea a peste 60 de persoane. 5. de sute de mii de kilometri pătraţi. În perioada 24 decembrie 1999 . a avariat peste 900 de gospodării şi câteva mii de hectare de teren agricol. consemnate încă din perioada Evului Mediu. Abătându-se asupra unor teritorii cu mare densitate de populaţie. uneori incredibile.) şi pierderea de vieţi omeneşti. sub formă de zăpadă). de căderile abundente de precipitaţii (în timpul iernii.3 . întrucât pot afecta areale cu mari densităţi de populaţie şi numeroase obiective economice. Germaniei şi Elveţiei s-au produs furtuni considerate drept cele mai puternice din ultimii 50 de ani.2 ianuarie 2000. Riscurile legate de furtuni sunt generate de vânturile puternice. cele mai multe victime sunt rezultatul izbirii acestora sau a locurilor unde se adăpostesc ele de către materialele purtate prin aer cu o mare viteză. În cazul trombelor marine. Europa de Vest este una din zonele frecvent afectate de furtuni extrem de violente. Cel mai mare dezastru a fost înregistrat în noiembrie 1570. diferite organisme de talie mică şi foarte mică) pot fi transportate la distanţe mult mai mari (100-200 km). După cum s-a constatat. 6 . vagoane de cale ferată) au fost deplasate la zeci de metri. la doborârea a 150 ha de pădure. F U R T U N I L E E X T R A T R O P I C A L E reprezintă hazarde cu potenţialitate majoră de risc pentru zona temperată. la rândul lor. corpurile solide mai uşoare (praf. sudul şi sud-estul ţării au fost afectate de o furtună cu vânt. mai ales. Cele mai mari distrugeri au fost înregistrate în Franţa. de ridicare şi transportare la distanţe. grindină şi trăsnete.

Ploile se pot caracteriza prin cantitate (măsurată în litri pe m²). ruperea cablurilor electrice şi întreruperea livrărilor de curent electric. mediteranean. În România. iar viteza maximă absolută a vântului poate ajunge la circa 200 km/h (cum a fost cazul viscolului de la Iaşi. feroviar şi aerian. situaţie 7 . de advecţia maselor de aer polar sau arctic cu direcţie de deplasare dinspre nord-est şi nord. direcţiile predominante ale vântului sunt nord-vest. iar “trombele ucigătoare din timpul furtunilor de iarnă” au fost evocate încă de vechii egipteni. contribuind la accentuarea caracterului de risc al viscolului. cu efecte directe asupra mediului şi activităţilor umane. acestea produc perturbări majore ale activităţilor umane. barajul orografic al Carpaţilor având un rol important în orientarea acestuia. la data de 27 mai 1939. întreaga aglomeraţie caireză în suprafaţă.2. Cel mai mic număr mediu anual de zile cu viscol se înregistrează în Câmpia Banato-Crişană şi în Depresiunea Transilvaniei. În România. de asemenea. 5. producând inundaţii de amploare.2 . Cel mai mare număr mediu anual de zile cu viscol se înregistrează în Bărăgan (peste 6 zile) şi în Podişul Moldovei (3-4 zile). episodul a cauzat moartea a 300 de persoane. din care 4 mm în luna noiembrie. deşi cantitatea medie anuală de precipitaţii este de 32 mm/an. plouă doar în sezonul rece. producerea viscolelor este favorizată de interferenţa a două tipuri de mase de aer cu caracteristici fizice diferite. numărul maxim de zile cu viscol a fost de 13. P L O I L E Ş I N I N S O R I L E A B U N D E N T E fac parte din categoria fenomelor meteorologice periculoase. Cea mai mare cantitate de precipitaţii căzute în 24 de ore s-a înregistrat la C. nord şi nord-est. în fiecare iarnă. Uneori precipitaţiile abundente cad mai multe zile consecutiv. V I S C O L U L reprezintă fenomenul de spulberare a zăpezii deasupra suprafeţei pământului şi troienirea ei datorită unor vânturi puternice şi turbulente. pierderi de vieţi omeneşti. blocând aeroportul.2 . intervalul posibil de producere a acestora durează din luna decembrie şi până la începutul lunii martie. intensitatea medie cea mai mare înregistrată la o ploaie a fost de 6. la 30 august 1924 şi a fost de 530. În tot Egiptul. în special în părţile estice ale continentului. care se interferează cu aerul mai cald. unde. A L TE H AZ AR D E C L I M A TI C E 5. în Delta Dunării.6 mm. din 4-7 ianuarie 1966). Teritoriile expuse viscolelor sunt cele din zonele temperate. adică prin cantităţi mari de apă căzute într-un timp foarte scurt. Viscolul devine un fenomen climatic de risc prin valorile ridicate ale vitezei vântului. troienirea zăpezii şi perturbarea traficului rutier. metroul. Pe culmile Carpaţilor viscolele se pot produce 7-8 luni pe an. în Bărăgan. Cele mai puternice viscole iau naştere atunci când în zonă acţionează un brâu de mare presiune (determinat de înaintarea unei dorsale a anticiclonului est-european şi unirea ei cu o altă dorsală a anticiclonului azoric) concomitent cu o familie de cicloni pe Marea Mediterană. mai exact. În timpul viscolului. Rosetti. troienele de zăpadă atingând înălţimi de 2-5 m. Pe continentul american. înregistrat în februarie 1954. În Europa. dezrădăcinarea arborilor. Astfel. precipitaţiile provenind din apa “aspirată” din Mediterana. izolarea localităţilor şi întreruperea aprovizionării populaţiei. la Cairo (Egipt).1 . prin intensitate (mm/minut) şi prin durată (minute sau ore). pe fondul căderilor abundente de zăpadă şi prin faptul că se poate produce în extrasezon (foarte timpuriu toamna şi foarte târziu primăvara).5. în regiune.63 mm/min. În regiunile de deal şi câmpie. subpolare şi polare. făcând obiectul unor mesaje de avertizare din partea instituţiilor de profil. Ploile torenţiale sunt caracterizate printr-o mare intensitate. circa 80 milioane de persoane din nordul SUA şi din Canada locuiesc în centre urbane expuse riscului la acest fenomen. A. iar în unele situaţii extreme chiar tot timpul anului. în data de 2 noiembrie 1994 au căzut circa 250 mm de apă doar în 2 ore. Zona mediteraneeană înregistrează adesea averse extrem de violente. se înregistrează puternice viscole. distrugerea acoperişurilor şi chiar a zidurilor locuinţelor. caracterul de fenomen de risc este bine evidenţiat prin consecinţele produse: spulberarea zăpezii şi dezvelirea culturilor. cu o zi la 1-3 ani (uneori se înregistrează însă şi 1-2 zile pe an). Deşi.2 . acest tip de eveniment meteorologic constituie în mod evident o excepţie: ceva asemănător se produce în Egipt odată la 60 ani. În Bărăgan. De asemenea.

iar vânturile bat predominant dinspre nord şi nord-vest. paralizând întreaga activitate economică. cât şi importante pagube materiale. la Strunga. În ultimii ani. grindina se formează aproape în majoritatea cazurilor în zone frontale reci. În 1975. 8 . 1-2 furtuni însoţite de grindină. arbori dezrădăcinaţi. cele mai puternice viscole s-au înregistrat în noiembrie 1993. unde se înregistrează în medie. Norii cumulonimbus. cu condensarea vaporilor şi formarea unui nor de grindină. Viscolul a fost asociat cu ninsori abundente. Evenimentul din august 1950 din judeţul Iaşi. Grindina produce grave prejudicii culturilor agricole sensibile. ea poate duce la distrugerea acoperişurilor caselor. când un front atmosferic rece a determinat ascensiunea forţată a aerului cald până la altitudini de peste 6000 m. 6 persoane găsindu-şi moartea în nămeţi.datorată adăpostului oferit de Carpaţi. În regiunile montane. în Moldova. spargerea ferestrelor locuinţelor şi geamurilor autoturismelor. cu mare dezvoltare pe verticală. îngheţ în zăpadă şi avalanşe. Datorită turbulenţei aerului. Ea reprezintă un hazard climatic pentru majoritatea regiunilor temperate. numărul zilelor cu grindină poate ajunge la 7-8 pe an.2 . nucleul iniţial de formare este purtat în sus şi în jos în cadrul norului.3 . provocând moartea a peste 30 de persoane prin accidente. Când dimensiunile granulelor sunt mari.). troienele de zăpadă au atins 3 m pe şosea la Ruginoasa. livezilor de pomi fructiferi şi viilor. Grindina cade pe suprafeţe restrânse. cu vânt de peste 140 km/h. În aceste regiuni. mai ales judeţul Iaşi.8 l/m2 (jumătate din cantitatea totală de apă care cade în august la Iaşi). blocând peste 20 de drumuri naţionale şi numeroase drumuri judeţene. timp în care au căzut 28. în intervalul aprilie-octombrie. În 24 ianuarie 2004. producând condensarea vaporilor de apă şi îngheţarea picăturilor de ploaie. concentrate în lunile mai şi iunie. Viscolul produs în sudul României. 1998 şi 2001 (deci la începutul sezonului rece). Viscolul din ianuarie 2000 s-a extins treptat din Transilvania şi Moldova spre nordul şi sud-estul ţării. anual. de transport şi cea socială. cu o frecvenţă mai mare de producere în interiorul continentelor şi la contactul regiunilor de dealuri şi câmpie cu munţii. rănirea sau chiar omorârea animalelor şi persoanelor surprinse în câmp deschis. în lungul frontului de formare a furtunii. 5. luna iunie înregistrând cea mai mare frecvenţă a acestui fenomen. Regiunile cele mai afectate sunt Podişul Moldovei. fiind înregistrate importante pagube materiale (acoperişuri şi clădiri devastate. când aerul rece îl obligă pe cel cald să se înalţe cu rapiditate. la contactul dintre masele de aer rece şi cald. viscolele sunt însoţite de căderi abundente de zăpadă. instalarea para-zăpezilor pentru protejarea sectoarelor vulnerabile din lungul arterelor de circulaţie şi a obiectivelor economice importante. asigurarea unor stocuri corespunzătoare de rezerve de combustibil şi hrană. estul Câmpiei Române şi Dobrogea. care a afectat o fâşie de teren cu lăţime de 4-12 km (în mare parte suprapusă peste oraşul Iasi) şi o lungime de 54 km. s-au înregistrat 6 zile cu grindină. 1200 localităţi au rămas fără curent electric. Acesta din urmă (25-27 noiembrie 2001) a afectat întreaga zonă a Moldovei. mărindu-şi treptat volumul prin sublimarea vaporilor de apă (în cazuri deosebite granulele de gheaţă pot atinge dimensiuni mai mari decât mărimea oului de găină sau de gâscă). 1995. G R I N D I N A reprezintă o formă de precipitaţii în stare solidă constituite din granule de gheaţă sferice sau colţuroase. În ţara noastră. ilustrează extrem de elocvent amploarea riscului reprezentat de grindină: -dimensiunile boabelor de grindină au variat între 2-3 cm şi cele ale unui ou (pe alocuri chiar 300-320 g). vânturi violente şi geruri de 15…-20ºC. s-a înregistrat cel mai grav viscol din ultimii 20 ani. -durata fenomenului a fost de 13 minute. troienele atingând în unele locuri grosimi de 5-7 m. însă riscul reprezentat de acestea este mai redus datorită suprafeţelor restrânse ocupate de culturile agricole. Măsurile cele mai eficiente în asemenea situaţii constau în pregătirea şi dotarea prealabilă a echipelor de intervenţie. Condiţiile cele mai favorabile de formare a grindinei sunt întrunite în anotimpul cald. cu diametre între 0. în ajunul Crăciunului 2003 a paralizat circulaţia în Bucureşti şi pe şoselele din Câmpia Română. prin îngheţarea picăturilor de apă supraîncălzite în partea mediană a norului. zeci de oameni au rămas blocaţi timp de 12 ore în maşini în plin câmp. -densitatea boabelor pe m2 a fost de 1200. favorizează formarea grindinei.5–50 mm. troienirea drumurilor şi autovehiculelor etc.

de aceea ele nu ocupă în prezent decât câteva procente din suprafaţa totală ce ar putea fi astfel echipată. Acestea sunt permanente şi sunt instalate pe rîndurile de pomi fructiferi. viţă de vie etc. în plus. O R A J E L E ( F U L G E R E L E Ş I T R Ă S N E T E L E ).8 . în primul rând. când afectează plantele după începerea ciclului vegetativ (în perioada de înmugurire sau de înflorire).2 .). culoare în interiorul pădurii. care determină căderea ploilor înainte de formarea granulelor de gheaţă.2 . prezentând un grad ridicat de risc pentru om prin producerea de incendii şi victime. a activităţii aeroporturilor.7 . Sunt utilizate tunuri anti-grindină (însă ineficacitatea lor a fost deja demonstrată) şi rachete care pulverizează în cadrul norilor o serie de substanţe. distrugerea acoperişurilor. gestionarea riscului la grindină se poate realiza fie prin prognoză meteorologică. 65 000 ha pădure distruse). formarea unor goluri. pereţilor şi ferestrelor caselor. O metodă de apărare contra grindinei o constituie plasele para-grindină. a pietonilor. Definirea riscului reprezentat de grindină este. ea singură.2 . eroziunea solului de pe versanţi. Î N G H E Ţ U L Ş I B R U M A pot deveni fenomene de risc atunci când se produc întâmplător în afara sezonului obişnuit: primăvara târziu. în Obcinele Bucovinei. În încercarea de prevenire. Ele permit producătorilor. fie printr-o activitate de prevenire a formării norilor cu grindină. distrugând întinse zone împădurite (aprilie 2001. făcând-o astfel vulnerabilă la acţiunea unui vânt de intensitate mare. la scara acestora brutalitatea fenomenului fiind adesea fatală. mai ales pentru export.2 . Este nevoie de acumularea a sute sau chiar mii de averse de grindină care să conducă la o criză la scara ţării. favorizând producerea accidentelor datorită scăderii vizibilităţii. 5. când afectează recoltele care nu au fost culese încă (în special fructele şi legumele). cantitatea enormă de apă căzută în doar 13 minute. al căror impact este imposibil de a fi prevenit. se manifestă la început prin vânt de intensitate mică. Astfel. o aversă violentă de grindină într-o anumită regiune poate pune în discuţie supravieţuirea exploatărilor agricole. pe o suprafaţă de 1 m2 orientată perpendicular pe direcţia de deplasare a masei de aer.6 .4 . Pe de altă parte. D E P U N E R I L E D E G H E A Ţ Ă ( C H I C I U R A Ş I P O L E I U L ) constituie fenomene de risc specifice sezonului rece. 5. însă la nivel naţional. în funcţie de model. recrudescenţa căderilor de grindină din ultima vreme a condus la reconsiderarea luptei active. respectiv perturbarea circulaţiei rutiere. necesită costuri ridicate. Sadova. Cauza: exploatarea iraţională a pădurii pe suprafeţe imense. Consecinţe: toată vegetaţia distrusă în proporţie de 80% . din ce în ce mai exactă graţie utilizării radarelor şi imaginilor satelitare. El este integrat în gestiunea exploatărilor şi depinde de parametrii climatici (frecvenţa grindinei despre care agricultorii nu au adesea decât cunoştinţe empirice) şi economici (sănătatea intreprinderilor. pe de o parte menţinerea activităţii filierei în aval şi deci a lucrărilor aferente (cules. Se adaugă şi dezgheţul specific 9 . costurile asigurărilor etc.000 dolari pe hectar. caracterizate în general prin absenţa precipitaţiilor şi localizare doar pe versanţii munţilor. Considerate foarte “la modă” în prezent.a. D O B O R Â T U R I L E D E V Â N T . nu va avea repercusiuni. riscul la grindină se defineşte printr-un prag. care variază în funcţie de ceea ce contextul social-economic este capabil să tolereze.5 .-viteza vântului a atins 22-30 m/s (adevărat ciclon. desimea şi volumul imens al boabelor) se încadrează printre fenomenele atmosferice cu producere odată la 100 ani în această regiune. În prezent. o chestiune de scară. cum este iodura de argint. vântul a lovit cu o forţă echivalentă unei presiuni de 64-116 kg greutate). sortare şi vânzare). acestea sunt însă foarte scumpe: între 7000 şi 15. Eficienţa metodei este adeseori departe de cea scontată şi. Un asemenea eveniment (violenţa extremă a vântului.100%. C E A Ţ A (indiferent de tip şi de modul de formare) reprezintă un fenomen de risc pentru toate tipurile de transport. 5. 5. Doar marii producători îşi pot permite asemenea echipamente. numeroase victime în rândul animalelor şi oamenilor surprinşi în câmp deschis. iar pe de altă parte prezervarea pieţelor. şi toamna devreme. agravarea afecţiunilor respiratorii (cum sunt bronşitele şi astmul bronşic) ş. 5. putând provoca ruperea crengilor copacilor şi cablurilor electrice. Acestea constituie cele mai rapide hazarde naturale. dar a cărui viteză creşte apoi în scurt timp.2 . fie prin metode defensive.

în pânza freatică şi în reţeaua hidrografică datorită. s-au desfăşurat mai multe programe de cercetare şi de ajutorare a ţărilor puternic afectate. Pe plan internaţional. A fost afectat şi sistemul energetic naţional datorită nivelului scăzut în lacurile de acumulare: în noiembrie 2000 gradul de umplere a lacurilor de acumulare atinsese pragul alarmant de 20%. S E CE T A Ş I D E Ş E R TI F I C A RE A Seceta şi deşertificarea sunt două hazarde cu perioade lungi de instalare. salinizare. prelungită până în iarna lui 2001. cu rădăcini extinse pe orizontală. Dobrogea. cu repercusiuni asupra transporturilor fluviale şi pagube uriaşe aduse armatorilor.1 mm precipitaţii timp de 14 zile consecutive în intervalul octombrie-martie şi 10 zile consecutive în intervalul aprilie-septembrie. reducerii cantităţii de precipitaţii. Teritoriile cele mai expuse secetei sunt situate în partea de sud-est a ţării (Bărăganul. în ţările slab dezvoltate. La nivelul întregii ţări. iar în restul ţării în jur de 17 zile.primăverii. acolo unde ecosistemele se caracterizează printr-o mare fragilitate. formarea unor cruste. foamete şi boli pe teritorii întinse. . Alexe. pe toate continentele. sistemul radicular al copacilor. În Bărăgan şi Dobrogea. Sub egida ONU a fiost elaborată “Convenţia privind Combaterea Deşertificării”. durata medie a intervalelor secetoase este de peste 20 de zile. ca urmare a scăderii surselor naturale de apă (precipitaţiilor.modificarea treptată a covorului vegetal prin înlocuirea asociaţiilor de plante perene cu plante anuale mai puţin valoroase şi restrângerea treptată a arealului acestora. Pagubele aduse economiei naţionale au depăşit 3 miliarde dolari. Acest hazard este evident pe aproape 25% din suprafaţa uscatului terestru şi afectează peste 110 ţări cu aproape un miliard de locitori. semiaride şi subumeduscate datorită schimbărilor climatice şi activităţilor umane. sistemul energetic naţional intrând în iarnă cu un grad de umplere a lacurilor egal cu cel cu care ar fi trebuit să iasă din iarnă. semiaride şi subumede. 5. producând pagube anuale evaluate la peste 40 miliarde de dolari (Bălteanu.3 . alcalinizare. Secetele se pot produce în orice regiune a Globului. deflaţie. la care a aderat şi România. cea mai puternică din ultimii 100 de ani.3 .a. cu consecinţe directe asupra plantelor. sudul Podişului Moldovei). care produc mari pagube. Nivelul râurilor a scăzut considerabil. 5. S E C E T A Este fenomenul natural caracterizat prin apariţia unui deficit de umezeală în aer şi în sol. conform criteriului Hellman de caracterizare a secetei. 10 . cum sunt: .1 . Dunărea a înregistrat cel mai scăzut nivel de la 1840 încoace (de când a început să fie monitorizat nivelul ei). crează dificultăţi în transportul fluvial şi în funcţionarea hidrocentralelor ş. se cultivă specii de plante rezistente la uscăciune şi se folosesc diferite sisteme agrotehnice care reduc pierderile de apă din sol. aridizare. Dezechilibrele hidrologice majore din timpul secetelor influenţează în mod negativ sistemele de producţie: aduc pagube importante culturilor agricole şi în domeniul creşterii animalelor. cele mai numeroase se produc la sfârşitul verii şi începutul toamnei. ondulaţii sau perturbări ale traseelor curenţilor-jet din atmosfera înaltă ş. distrugerea covorului vegetal şi reducerea drastică a gradului de acoperire a solului. dar cele mai puternice efecte se înregistrează în regiunile aride. seceta din vara anului 2000. Tendinţa de extindere a acestor fenomene este în strânsă legătură cu modificările climatice globale şi cu presiunea tot mai accentuată a societăţii omeneşti asupra mediului.migrarea dunelor de nisip. cu sol afânat şi îmbibat cu multă apă. debitelor râurilor şi rezervelor subterane de apă) sub nivelul mediu. .7 milioane hectare de teren.reducerea rezervelor de apă în sol. a afectat peste 3. Pentru România.a. . 5.2 . în Câmpia Română şi Podişul Moldovei de 15-19 zile. Pentru atenuarea efectelor secetei în agricultură se utilizează irigaţiile. Deşi secetele se pot înregistra pe întreg parcursul anului. D E Ş E R T I F I C A R E A Reprezintă fenomenul complex de degradare a terenurilor în zonele aride. în primul rând. 2000). Deşertificarea este pusă în evidenţă printr-o întreagă serie de fenomene.distrugerea solului prin eroziune în suprafaţă.3. o perioadă secetoasă este aceea în care nu au căzut cel puţin 0. adoptată în 1994. în special.

în sudul Asiei. se găsesc nu numai în Sahel. sărăturarea şi aridizarea solurilor. care protejează mai puţin solul. în peninsula Arabică. formarea crustei. Irigaţiile în exces practicate în terenurile semiaride produc salinizarea puternică a solurilor. s-a înregistrat însă o tendinţă persistentă de scădere a cantităţilor anuale de precipitaţii.reducerea suprapăşunatului şi dezvoltarea unor surse alternative de venituri pentru populaţie. Cauzele antropogene cuprind suprapopularea şi utilizarea necorespunzătoare a unor terenuri. Aceste fenomene cuprind pierderea de humus şi substanţe nutritive prin deflaţie şi prin eroziune (în Dobrogea). mai ales atunci când se înregistrează perioade secetoase prelungite. în 1973 lacul Ciad îşi restrânsese deja suprafaţa cu 2/3. în Dobrogea. în anumite ţări dezvoltate. migraţii masive şi numeroase victime omeneşti. unde secetele pelungite se îmbină cu fenomene complexe de degradare a solurilor datorită uscăciunii. Extinderea terenurilor arabile şi suprapăşunatul favorizează spulberarea particulelor fine şi distrugerea cu rapiditate a pojghiţei fertile de sol. imaginile realizate din sateliţi. iar în Mali s-a extins cu aproape 30% din suprafaţa iniţială (Bălteanu. acestea sunt invadate de dune mobile de nisip (cazul capitalei Sudanului. . după ce. Extinderea deşertului determină şi o migrare a populaţiei lipsite de hrană spre oraşe şi instalarea ei. pun în evidenţă dune de nisip care se deplasează spre valea Nilului. debutul urbanizării moderne.introducerea unor metode biologice de fertilizare a solurilor şi utilizarea echilibrată a surselor de apă. Perioadele secetoase înregistrate în ultimele decenii au avut urmări extrem de grave: în partea de vest a Africii au pierit de foame 250 000 de persoane. în estul Bărăganului şi în sud-estul Podişului Moldovei. Cauzele climatice cuprind reducerea cantităţilor de precipitaţii. care s-a suprapus peste o perioadă de explozie demografică şi care a produs mari suferinţe crescătorilor de animale şi ţăranilor legaţi de agricultura pluvială. la periferiile acestora.Fenomenul de deşertificare a atras atenţia opiniei publice mondiale în anii ‘70. În perioada anilor ‘70 şi ‘80. Creşterea unui număr prea mare de animale provoacă o degradare accentuată a pajiştilor şi instalarea vegetaţiei xerofile. încălzirea climei şi intensificarea vântului. Ca urmare a deteriorării vegetaţiei din jurul marilor oraşe. Fenomene alarmante de deşertificare se înregistrează şi pe teritoriul ţării noastre. Combaterea deşertificării include diferite măsuri legate de utilizarea durabilă a terenurilor: . Ecosisteme extrem de fragile. fără a exista posibilitatea de a fi oprite. în America de Nord şi în Australia. Cauzele care determină deşertificarea sunt de ordin climatic şi antropogen. Gravele dificultăţi de viaţă au avut consecinţe de ordin socio-politic (conflicte. când în Sahel – teritoriu semiarid sub forma unei fâşii late de 200-300 km. Khartoum). suprapusă bordurii sudice a deşertului propriu-zis al Saharei – s-au înregistrat câteva perioade cu secete puternice.utilizarea echilibrată a terenurilor agricole prin rotirea culturilor şi adoptarea unor măsuri de protejare a solurilor. din motive de suprapopulare şi lipsă de spaţiu. ci şi în nordul şi sudul Africii. În deşertul Libiei. sub influenţa vânturilor de nord-vest. 11 . Vânturile puternice care bat din aceeaşi direcţie determină înaintarea dunelor mobile de nisip şi invadarea terenurilor utilizate de om. acestea din urmă mărind evaporaţia şi uscarea plantelor. cu plante adaptate la uscăciune şi care pot fi cu uşurinţă distruse prin suprapăşunat şi utilizarea ca terenuri agricole. în cele mai multe situaţii existând o strânsă interacţiune între ele. cu o viteză de 260 m/an. progrese sanitare etc. concretizată într-o secetă prelungită. în Sudan deşertul a înaintat în 7 ani cu 90-100 km. caracterizate prin precipitaţii reduse şi vegetaţie de pajişti xerofile. 2000). în anii ‘50 şi ‘60 s-a înregistrat o anumită abundenţă pluvială concomitent cu obţinerea independenţei ţărilor de sub tutela colonială. lovituri de stat) şi au suscitat emoţia umanitară în exterior. . anterior. modificarea regimului acestora. foamete. Alexe.