You are on page 1of 169

ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE

FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELATŢII PUBLICE

SUPORT DE CURS

METODE DE CERCETARE ÎN ŞTIINŢELE COMUNICĂRII

Titulari curs:
Conf. univ. dr. Loredana Ivan
Conf. univ. dr. Valeriu Frunzaru
Unităţi de învăţare

1. Chestionarul
1.1. Specificul anchetei şi sondajului de opinie
1.2 Ce trebuie ştim pentru a construi un bun chestionar?
1.2.1. Formularea ipotezelor de cercetare
1.2.1.1. Ce înţelegem prin termenul de „variabilă”?
1.2.1.2. Ipoteze cu mai multe variabile independente
(grad ridicat de determinare)
1.2.1.3. Sursa elaborării ipotezelor
1.2.2. Operaţionalizarea termenilor – un al doilea pas în proiectarea cercetării
1.2.3. Tipuri de chestionare şi specificul lor
1.2.4. Cum contruim un chestionar: tipuri de întrebări
1.2.5. Modul de structurare a chestionarului
1.2.6. Recomandări privind construirea întrebărilor şi variantelor de răspuns
2. Eşantionarea

1

2.1.Populaţia investigată şi eşantionarea. De ce realizăm cercetări pe bază de
eşantion
2.2 Eşantionarea neprobabilistă
2.3 Eşantionarea probabilistă
2.3.1 Eşantionarea simplă aleatoare
2.3.2 Eşantionarea stratificată
2.3.3 Eşantionarea multistadială
2.3.4 Eşantionarea cluster

3. Focus grupul
3.1. În ce constă specificul metodelor calitative?
3.2. Particularităţile interviului ca metodă de cercetare calitativă
3.3. Tipuri de interviu, după gradul de structurare
3.3.1. Specificul interviurilor semi-structurate
3.4. Anchetă pe bază de chestionar versus anchetă pe bază de interviu
3.4.1. Alegerea metodei în funcţie de specificul temei investigate
3.4.2. Alegerea metodei în funcţie de limite şi avantaje
3.5. Tehnici interogative specifice interviului semistructurat şi în profunzime
3.6. Ce sunt focus grupurile?
3.7. Câte persoane participă la un focus-grup?
3.8. Care sunt caracteristicile moderatorului?
3.9. Cum trebuie să organizăm o sală pentru desfăşurarea focus-grupului?
3.10. Focus grupul – o tehnică cu istorie recentă în cercetare de piaţă
3.11. Avantajele şi limitele tehnicii focus-grupului
3.12 Când este oportună utilizarea tehnicii focus grupului?
3.13. Câte focus grupuri sunt necesare?
3.14. Construcţia grilei de focus-grup
3.14.1. Sarcini pentru participanţi în timpul focus grupului
2

4. Observaţia
4.1. Când folosim metoda observaţiei?
4.2. Observaţia ne ajută să investigăm comportementul real al subiectului
4.3. Rolul observatorului
4.4. Specificul metodei observaţiei
4.5. Limitele metodei observaţei
4.6. Abordare calitativă sau cantitativă în aplicarea metodei observaţiei?
4.7. Avantajele şi limitele observaţiei?
4.8. Tipuri de observaţie
4.8.1. Observaţia nestructurată (sau slab structurată)
4.8.2. Observaţia structurată
4.8.3. Observaţia externă versus observaţia participativă
4.8.4. Observaţia continuă versus observaţia eşantionată

3

Cunoaşterea rolului cercetării bazate pe tehnica chestionarului 2. Cunoaşterea principalelor tipuri de chestionare 3. Operaţionalizarea termenilor – un al doilea pas în proiectarea cercetării 1. Identificarea valorii şi limitelor întrebărilor închise.1. Cunoaşterea modului în care se construieşte un chestionar pentru a conduce o 2. Recomandări privind construirea întrebărilor şi variantelor de răspuns Obiective 1. Cum contruim un chestionar: tipuri de întrebări 1. termenii de 4 .1.3.1.2. Ipoteze cu mai multe variabile independente (grad ridicat de determinare 1.2.Unitatea de învăţare nr.4.1.2. Chestionarul 1. Specificul anchetei şi sondajului de opinie 1. Tipuri de chestionare şi specificul lor 1. Cunoaşterea tipurilor de întrebări care pot fi formulate în cadrul unui chestionar şi a specificului acestora. 1 Loredana Ivan CHESTIONARUL 1.1.3. Formularea ipotezelor de cercetare 1. Modul de structurare a chestionarului 1.2.1.2. Sursa elaborării ipotezelor 1. uneori în mod abuziv.2.2.2.2.1. Ce înţelegem prin termenul de „variabilă”? 1.2.2 Ce trebuie ştim pentru a construi un bun chestionar? 1.5.6. semideschise şi închise 4. Specificul anchetei şi sondajului de opinie În viaţa de zi cu zi se folosesc. De ce realizăm o cercetare pe un investigaţie cu caracter ştiinţific eşantion 1.1. Populaţia investigată şi eşantionarea.2.

în ziare sau în cadrul unor emisiuni TV se adresează o întrebare cititorilor/spectatorilor. ci urmăresc atragerea atenţiei şi câştigarea audienţei. aceste demersuri nici nu au ca scop cunoaşterea opiniilor indivizilor. de scurtă durată ale oamenilor faţă de evenimente care au loc la un moment dat în societate. lansat de George Gallup (1965) şi consacrat de Robert Nisbet (1975) se referă la reacţii spontane. erijându-se în paznicii ei devotaţi. prin aceste demersuri se înregistrează „opinia populară” şi nu „opinia publică”. Termenul de „opinie populară”. Adesea. Se spune astfel că s-a realizat un „sondaj de opinie” dar este impropriu ca un asemenea demers să fie numit astfel.Sondaj versus „anchetă” şi „sondaj de opinie”. consideră că a realizat un sondaj de opinie. valoarea rezultatelor. Nu este rolul acestei prezentări de a critica anchetele jurnalistice. care are caracter de „problemă de interes general”. 2006. ci inclusiv prin scopurile propuse. Este vorba de reacţii provocate ale indivizilor care nu pot invoca atitudini stabile. ci de a semnala faptul că există o distincţie clară între „cercetarea bazată pe simţul comun” şi investigaţiile cu un caracter ştiinţific. Cel mai adesea. De reţinut! Sub titlul de „sondaj” apar mai multe demersuri care nu au ca scop cunoaşterea ştiinţifică a opiniei publice. Această distincţie este marcată nu numai prin calitatea. aspectele metodologice privind formularea întrebărilor. a stabilităţii şi intensităţii acestora. corectitudinea variantelor de răspuns nu stau în atenţia celor care le formulează. într-o cercetare bazată pe emisiune televizată sau într-un articol de ziar. Sondajul ca metode de 5 . De cele mai multe ori. ce ar trebui să mâncăm ca să rămânem sănătoşi. evenimente care nu sunt neapărat de interes general şi nici nu exprimă credinţe sau atitudini profunde ale indivizilor (vezi S. Jurnaliştii ne prezintă astfel „opinia publică din România”. urmărindu-se procentul celor care aleg o variantă sau alta de răspuns. În plus. 25). la ce spectacol să ne ducem şi ce muzeze să vizităm. adică a părerilor aflate în interacţiune a indivizilor interesaţi de o anumită problemă. Fiecare reporter care prezintă. părererile câtorva indivizi simţul comun despre cum merg lucrurile în ţară. Chelcea.

altcineva decide pentru noi? Întotdeauna suntem pregătiţi să recunoaştem că alţii sunt influenţaţi. în sensul că există foarte multe alte răspunsuri pe care subiectul le-ar putea formula la o asemenea întrebare. Am totuşi un stil personal… Pe lângă faptul că o asemenea întrebare nu lămureşte deloc modul în care indivizii îşi aleg un stil vestimentar şi influenţele care intervin în această decizie. este puternic afectogen subliniind un aspect pe care puţini sunt dispuşi să-l recunoască. Din toate câte puţin 3. ideea că aceasta variantă de răspuns este singura pozitivă pentru imaginea de sine a individului.05.”. din moment ce variata „5” – „din toate câte puţin” include variantele „1”. aceea că. Astfel. revistă adresată femeilor se publica. „2”. iar noi suntem 6 . „3” şi „4”. Vedetele 6. În ce priveşte varianta „am totuşi un stil personal” aceasta este total nepotrivită în acest context.cercetare sociologică. logic – el poate ţine seama de mai multe surse în alegerea unui stil vestimentar. Colecţiile celebre 2. următorul „sondaj de opinie”: Tabelul 1. după cum vom vedea în continuare) şi imprimă. variantele de răspuns nu sunt reciproc exclusive. Revistele de modă 5. variantele de răspuns propuse nu sunt exhaustive. nu se specifică dacă subiectul poate alge mai multe variante de răspuns şi. întrebarea în sine încalcă reguli elementare care ar putea sta la baza unui chestionar de opinie. alături de cele trei puncte de finalul formulării „am totuşi un stil personal…. prezent în formularea întrebării. Nu este oare dezirabil pentru a păstra o imagine de sine pozitivă să declari că „ai un stil personal”? Şi chiar verbul „a influenţa”. Adverbul „totuşi” nu este recomandat să apară în întrebările şi în variantele de răspuns dintr-un chestionar (şi nici adverbe de legătură similare.2008. în situaţia de faţă. dincolo de gândirea proprie. la data de 14. Ce te influenţează din punct de vedere vestimentar? 1.1. bazat pe chestionar are ca particularităţi pe lângă cunoaşterea opiniei publice (problema investigată trebuie să fie de interes general) şi formularea unor întrebări de cercetare sau ipoteze de cercetare concrete şi o procedură de colectare a datelor care respectă rigori ştiinţifice (inclusiv privind selecţia participanţilor şi redactarea chestionarului care va fi aplicat acestora) Pe site-ul revistei Tabu. Sfatul prietenilor 4.

greu de influenţat. În aceste condiţii, nu este de mirare că revista a obţinut un procent
majoritar al celor care declară că „au totuşi un stil personal”. Nu am aflat astfel nimic,
nici macar ce înţeleg subiecţii prin „stil personal” sau prin „stil vestimentar personal”,
mai corect spus.
Că astfel de investigaţii surprind popularitatea unor personaje mai degrabă decât opinia
publică de la un moment dat şi nu pot fi numite sondaje de opinie, se poate desprinde şi din
următorele exemple:
Britanicii sunt de părere că muzica trupei Coldplay este ideală pentru înlocuirea
somniferelor, conform unui nou sondaj, preluat de Reuters. Potrivit sondajului –
realizat de lanţul hotelier Travelodge – britanicii au ales melodiile cântate de solistul
vocal al trupei, Chris Martin, drept cele mai bune pentru adormit, în special datorită
stării de relaxare pe care o induc, atât piesa cât şi vocea lui Chris. Printre ceilalţi artişti
numiţi pentru calităţile lor de inducere a unei toropeli plăcute s-au mai numarat James
Blunt, Snow Patrol, Take That si Norah Jones. Cei care preferă să citească pentru a-l
chema pe Moş Ene au declarat ca cele mai bune ’somnifere’ literare sunt autobiografiile
vedetelor. Jordan, David Beckham si Sharon Osbourne au fost unele dintre celebrităţile
alese la această categorie1
Muzeul Madame Tussauds intenţiona să realizeze replica din ceară a premierului
britanic, însă a decis să faca mai întâi un sondaj în rândul britanicilor, pentru a decide
dacă statuia lui Gordon Brown va fi sau nu expusă. Rezultatele sondajului au confirmat
popularitatea scăzută a premierului în rândul britanicilor, 83% din cei 5.000 de
participanţi pronuntându-se împotriva expunerii replicii sale din ceară la muzeu.
Gordon Brown a devenit astfel primul premier britanic în exerciţiu din ultimii 150 de
ani a cărui statuie din ceara nu este expusa in celebrul muzeu2.
Atenţie!
Citiţi atent exemplele prezentate cu corp de literă mică, mai sus. Ele sunt utile în înţelegerea
distincţiei între investigaţia cu caracter ştiinţific (sondaj de opinie) şi demersuri care au alte
scopuri: atragerea atenţiei audienţei,

sporirea audienţei faţă de un anume subiect,

popularizarea unui anume subiect ca subiect de discuţie (ce am numit aici „opinie populară”).
1
2

http://www.kissnews.ro/2008/04/11/sondaj-muzica-trupei-coldplay-cel-mai-bun-somnifer/
http://www.ziare.com/Englezii_nu_l_vor_pe_Gordon_Brown_nici_din_ceara-310299.html

7

Dacă am analizat, până acum, ce nu poate fi considerat un sondaj de
opinie, e timpul să lămurim care sunt particularităţile acestuia. Este
Sondaj de opinie

evident că atunci când vorbim de „sondaj” ne referim la o cercetare

(poll)

bazată pe eşantionare, pe extragerea, din universul populaţional dat, a
unui eşantion, folosind procedee statistice specifice. Dacă, spre
exemplu, am dori să realizăm o cercetare care să surprindă preferinţele
vizitatorilor muzeelor de artă din România, ar trebui să procedăm mai
întâi la o selecţie a muzeelor de artă (din cadrul univesului populaţional
format din totalitatea muzeelor de artă din România) şi, ulterior, în
cadrul muzeelor selectate să procedăm la chestionarea/ intervievarea
subiecţilor vizitatori ai muzeelor respective, folosind una dintre
tehnicile de eşantionare consacrate (vezi spre exemplu T. Rotariu şi P.
Iluţ, 1997/2006) sau procedând la un pas statistic. În această din urmă
variantă,

pasul statistic va fi constituit din raportul dintre numărul

mediu de vizitatori ai muzeului într-o zi (aşa cum rezultă din
informaţiile angajaţilor muzeului) şi numărul total de chestionare pe
care vrem să le aplicăm în ziua respectivă (sau vrem să le aplicăm în
fiecare zi): dacă numărul mediu de vizitatori este 90 pe zi şi ne-am
propus o normă de 30 chestionare zilnic, atunci pasul statistic va fi 3 şi
vom intervieva/chestiona fiecare al treilea individ care iese din muzeu,
procedând la aplicarea pasului indiferent dacă subiecul acceptă sau nu
să răspundă chestionarului. Acestea fiind zise, putem lămuri distincţia
între sondajele ştiinţific alcătuite, bazate pe procedee de selecţie
specifice şi cele „amatoare” care nu au în vedere reprezentativitatea
statistică. Sondajul cu caracter ştiinţific ridică tot timpul problema
reprezentativităţii eşantionului faţă de populaţia investigată, adică a
părţii faţă de întreg.
Pe de altă parte, se folosesc simultan termenii de „sondaj de
opinie” şi „sondaj de opinie publică”. Petru Iluţ şi Traian Rotariu
(1997/2006, p. 52) recomandă utilizarea termenului „sondaj de opinie”
în locul celul de „sondaj de opinie publică”

susţinând că „opinia

publică” este un fenomen psihosociologic complex şi greu de definit.

8

Nu pot decât să fiu de acord cu o asemenea abordare şi să recomand
lucrarea Opinia publică. Strategii de persuasiune şi manipulare,
semnată Septimiu Chelcea (2006) pentru surprinderea nuanţelor acestui
fenomen psihosocial, adesea „expediat” ca de la sine înţeles de jurnalişti
sau analişti politici.
O caracteristică evidentă în literatura de specialitate care tratează
specificul sondajele de opinie este subsumarea acestora anchetei
sociologice. Ancheta ca metodă centrală folosită în investigaţiile
sociologice se particularizează prin folosirea chestionarului şi
interviului ca tehnici de colectare a datelor, deşi unii autori (Rotariu şi
Iluţ, 1997/2006) sunt de părere că doar chestionarul este instrumentul
specific de colectare a datelor utilizat de metoda anchetei sociologice.
Pentru a nu confuza cititorii neiniţiaţi, vom spune că ancheta urmăreşte
de obicei colectarea unui număr mare de date despre problematica
investigată, folosind demersuri interogative. În cadrul unui anchete
încercăm o descriere exhaustivă, complexă, detaliată a problematici
investigate, atât în ce priveşte aspecte subiective (opinii, dorinţe,
aşteptări, preferinţe) cât şi în ce priveşte dimensiunea obiectivă (aspecte
Anchetă

factuale despre subiecţi investigaţi: condiţii de locuit, vârsta, venitul

sociologică

obţinut, comportamente de cumpărare etc.). Aşadar, ancheta apare mai

(survey)

ales într-o fază descriptivă şi chiar explorativă a cercetării, generând, la
rându-i, întrebări de cercetare specifice. În general, informaţiile obţinute
cu ajutorul anchetei sunt relativ simple, putând fi uşor analizate prin
calcularea frecvenţlor procentuale. În acest sens, volumul eşantionului
trebuie să fie mare, pentru a putea generaliza datele şi atenţia la

Eurobarometre –
anchete sociologice

reprezentativitatea acestuia trebuie să fie pe măsură.
Pentru a surprinde caracteristicile anchetei ca metodă de

realizate în EU,

cercetare sociologică, dar şi pentru a utiliza date disponibile la nivel

disponibile

european în investigaţiile, proiectele proprii, Eurobarometrele

publicului larg

constituie exemple sugestive, utile. Aceste cercetări sunt realizate în
ţările Uniunii Europene sub auspiciile Comisiei Europene
(http://ec.europa.eu/public_opinion/index_en.htm), iar datele
sunt puse la dispoziţia publicului larg. Eurobarometrele Speciale

9

legate de situaţia celor intervievaţi. Spuneam anterior că „sondajele” publicate în ziare şi reviste nu pot fi considerate investigaţii ştiinţifice şi argumentam. standardizarea instrumentului de cercetare (chestionarul). scheme de eşantionare standardizate. o tehnică puţin standardizată). caracterul eminamente opinional – sondajele păstrează toate caractersiticile anchetei sociologice: reprezentativitatea eşantionului. dar şi a schemei de eşantionare au făcut pe unii autori să vorbească doar despre anchetă bazată de chestionar şi să respingă ideea unei anchete bazate pe interviu (care este. Iluţ. Date fiind aceste precizări. În schimb.europa. sondajele de opinie au în vedere probleme care suscită interesul general al populaţiei. Cât de mult ar putea interesa pe cineva topul melodiilor dance pe care poţi dormi mai uşor? Poate doar pe cei asemeni personjelor lui Nick Hornby din romanul High Fidelity. Sondajul. Standardizarea instrumentului de cerectare. în special „aspectul opinional” al realităţii sociale (T. Adesea „sondajele de opinie” realizate de ziare şi reviste se referă la probleme care nu interesează pe nimeni sau în orice caz pe foarte puţini oameni. care analizează deopotrivă mai multe teme de interes general. de obicei. ce simt şi ce gândesc cei intervievaţi.(Special Eurobarometer) sunt de asemenea surse de date valoroase pentru teme de cercetare specifice. de unde şi denumirea de „sondaj de opinie”. documentare înaintea realzării unor proiecte etc. (http://ec.htm) Sondaj versus Ancheta poate fi percepută ca un ansamblu de sondaje pe teme anchetă specifice. subliniind limitele metodologice ale acestora. 53). aşa cum rezultă din exemplul Eurobarometrelor. caracter predominant descriptiv şi simplitarea 10 . Rotariu şi P.eu/public_opinion/archives/eb_special_en. sondajul se prezintă ca o subspecie a anchetei. 1997/2001. Dincolo de aceste aspecte – centrarea pe o singură temă. inclusiv condiţiile de viaţă) are în vedere mai mult ceea ce cred. spre deosebire de anchetă (care are în centru şi aspecte factule. la un moment dat. într-un chestionar omnibus (cu mai multe teme) şi presupune o descriere cât mai amblă a unei realităţi. centrat pe o singură temă şi surprinzând.

de cele mai multe ori. Sondajele păstrează toate caractersiticile anchetei sociologice: reprezentativitatea eşantionului. să avem o mulţime de date care nu ştim la ce ar putea fi utilizate. standardizarea instrumentului de cercetare (chestionarul). specialistul este consultat după ce datele au fost colectate. Oricât de corectă şi atent urmărită. cum se întâmplă adesea. în general. faţă de cele de bun simţ sau deja cunoscute. caracter predominant descriptiv şi simplitarea interpretăriii datelor 1. 11 . facem apel indirect la chestionar bază un chestionar ca tehnică şi instrument de cercetare cu ajutorul căruia colectăm datele. Se discreditează astfel rolul cercetării. pentru a „încropi” un raport de cercetare.2 Ce trebuie ştim pentru a construi un bun chestionar? Înaintea construcţiei propriu-zise a chestionarului trebuie să formulăm clar obiectivele de cercetare: Ce vrem să aflăm de la subiecţi? Ce informaţii ne sunt absolut necesare? Ce informaţii vrem să fie nuanţate (insistând în acest caz în formularea întrebărilor pe acel aspect)? Ce vrem să facem cu datele şi cui vor folosi? Procedând astfel. pentru că i se atribuie semnificaţia de „suită de întrebări” în legătură cu un aspect care se cere a fi cercetat şi. iar rapoartele astfel întocmite nu spun multe lucruri despre realitatea investigată. dacă are la bază respectarea unei rigori metodologice şi o atentă construcţie a chestionarului sau a instrumentelor de investigare. având ca specific centrarea pe o anumită temă şi pe opiniile indivizilor faţă de o problemă particulară.interpretărilor. cercetarea nu este decât o modalitate de validare a unor decizii. De reţinut! Sondajul poate fi considerat o „subspecie” a anchetei. scheme de eşantionare standardizate. Aproape toată lumea are impresia că poate alcătui un chestionar. Aceasta poate fundamenta într-adevăr acţiuni strategice de marketing. fără temei: când rezulatatele sunt cele la care intuitiv reprezentanţii departamentului de marketing ar fi ajuns oricum. Sondajul are la Când vorbim despre sondaje de opinie. colectarea datelor pe un chestionar prost elaborat nu poate duce nicăieri. nu vom avea surpriza la finalul cercetării. de interes general.

de ce a scăzut numărul consumatorilor. un caracter explorativ şi probabil că principalul obiectiv al unei astfel de cercetări ar putea fi descrierea cât mai complexă a preferinţelor. din gama celor pe care le distribuim este cel mai apreciat şi care dintre produse a trezit mai puţin interesul. venitul. În alte situaţii. fiind o dimensiune importantă a naturii descriptive a cercetării. vârstnicii). sau ce anume lipseşte produselor pe care le oferim noi. aceasta va avea. întrebările care au în vedere variabile socio-demografice (vârsta. să nu se deterioreze repede).) trebuie să apară. după caz. numărul de copii. aşteptările. starea civilă etc. atractive. şi atunci cercetarea este nu numai descriptivă. sexul. eventul în ce perioadă a anului cumpără mai mult produse de acest tip. aşteptărilor şi opiniilor clienţilor firmei dvs. Vom vedea astfel: ce produs. În fine. conducând pentru prima dată o cercetare în firma unde lucraţi. motivaţiilor.La acest nivel. firesc. Spre exemplu. ca o persoană care îşi protejează familia) şi chiar ce tipuri de produse de acelaşi tip consideră că sunt mai utile. De asemenea. de ce copiii şi vârstnicii sunt mai atraşi de expoziţiile muzeului nostru comparativ cu persoanele de vârstă medie? Sau ne propunem să investigăm o anumită problemă care a apărut în interacţiunea cu clienţii: spre exemplu. fie obiectivul principal al studiului este de a aduna cât mai multe date despre universul investigat. în sensul că ştim deja profilul consumatorului nostru. realitatea investigată ne este parţial cunoscută. ne propunem să explicăm de ce muzeele de artă au un public mai numeros decât celelalte muzee (dacă datele pe care le deţinem arată asta). de unde cumpără aceste produse de obicei. în condiţiile în care calitatea produsului a 12 . ce anume lipseşte produselor de acest tip pe care le-au cumpărat/consumat deja. În prima situaţie. în particular. fie nu cunoaştem foarte multe lucruri despre universul investigat. tinerii. într-un asemenea chestionar. sau pur şi simplu observată din interacţiunea directă cu clienţii/consumatorii. dar are şi un caracter explorativ. sănătoase. cu ce frecvenţă subiecţii cumpără produse de acest tip în general şi produsele noastre în particular. de a descrie cât mai bine preferinţele. nivelul de educaţie. motivaţiile publicului ţintă. putem vedea şi lucruri mai profunde ca spre exemplu de câte ori crede subiectul că ar trebui cineva să cumpere asfel de produse într-o unitate de timp stabilită (ani. trebuie să ne lămurim dacă cercetarea noastră se vrea una descriptivă (şi ancheta. sau profilul consumatorilor produselor de tipul celor pe care le producem şi ne propunem să explicăm o anumită realitate observată din cercetări anterioare. Spre exemplu. adulţii. cum se percepe pe sine ca şi cumpărător al acestor produse (spre exemplu: în pas cu moda. opiniile. ce calităţi aşteaptă de la produsele de acest tip (spre exemplu să conţină ingredienţi naturali. deci testarea unor ipoteze de cercetare. luni) şi cine crede subiectul că ar trebui să cumpere aceste produse mai des (copiii. educative etc. ca metodă are în special caracter descriptiv) sau urmăreşte explicarea unor fenomene.

Devine astfel foarte important pentru demersul nostru să ştim să formulăm ipoteze de cercetare. dar ne propunem explicarea unui anumit aspect. pornim de la formularea unor ipoteze de cercetare. de ce numărul consumatorilor variază foarte mult în anumite luni ale anului sau.2.rămas aceeaşi. ci are un caracter explicativ (ca în cazul problemelor Când sunt utile? specifice mai sus formulate) şi predictiv (prezicerea a ceea ce urmează să se întâmple şi anticiparea prin strategii de marketing specifice). în cadrul săptâmânii. Dacă realizăm o cercetare care are şi caracter explicativ. nu urmărim doar construirea unui profil al consumatorului nostru sau al consumatorului e produse din gama pe care o producem în general. Atenţie! Dacă în elaborarea chestionarului nu parcurgeţi anterior această etapă a formulării întrebărilor de cercetare sau a ipotezelor. De reţinut! Dacă realizăm o cercetare descripivă. Parcurgeţi cu atenţie această etapă inaintea elaborării chestionarului 1. dar atunci când cunoaşterea universului investigat este minimă. şi deci cunoaştem deja problema investigată. 13 . este suficient să pornim. pentru ca datele obţinute cu ajutorul acestuia să poată genera răspunsuri la întrebările specifice formulate în debutul cercetării. există reiscul ca odată colectate datele acestea să nu spună nimic despre problema investigată. ci răspunsul la întrebări de cercetare foarte specifice şi chiar rezolvarea de probleme. ancheta este mai degrabă sursa unor formulări post factum (după colectarea şi interpretarea datelor) a unor ipoteze specifice. găsirea unor soluţii sau construirea unor strategii de marketing. în elaborarea chestionarului de la întrebări de cercetare la care ne propunem să răspundem (după colectarea datelor). În acest caz. Formularea ipotezelor de cercetare În special în situaţia în care demersul nostru nu este unul doar descriptiv. de ce există variaţii semnificative ale numărului de consumatori. formularea ipotezelor de cercetare este esenţială. În general.1. Şi cercetările de tip anchetă pot porni de la ipoteze de cercetare. formularea de ipoteze contribuie la construirea corectă a chestionarului.

pe care îl numim „variabilă dependentă” şi cauze care ar putea prezice apariţia aprobabilă a acestui efect. ci un enunţ probabil care urmează să fie testat. Analiză – ipoteza 1 Ipoteza1 precize faptul că subiecţii fizic atractivi se vor dovedi mai persuasivi decât cei mai puţin atractivi. în situaţia transmiterii unui mesaj. atunci probabil aceştia vizitează muzee mai frecvent. dar nu poate fi validată decât prin confruntarea cu datele obţinute prin cercetare. Dacă indivizii au nivel de educaţie ridicat. dar descrie o situaţie în care. Chelcea. atunci probabil ei sunt mai persuasivi. când transmit un mesaj unei audienţe. Nu garantează că. Chiar în cercetare putem descoperi 14 . forma mesajului etc. sau efectul observat este „nivelul de persuasiune înregistrat al audienţei”. Ipoteza1. ipoteza se poate valida sau nu empiric şi. comparativ cu cei mai puţin atractivi. Este vorba de un efect observat. în general. în acest caz. mai mult timp liber. numit „variabile independente”. Dacă indivizii au. În urma testării. fiind dedusă din experienţa. Variabila independentă în acest caz este „atractivitatea fizică” a sursei mesajului. analizând două grupuri care transmit acelaşi mesaj unei audienţe de acelşi tip (sau chiar aceleaşi audienţe). prin colectarea datelor cu ajutorul tehnicii chestionarului. din nou nu putem vorbi de adevărul sau falsitatea acesteia. momentul zilei.. iar variabila dependentă. Ipoteza nu este un enunţ adevărat sau fals.atunci”. ori de câte ori cineva este atractiv. Ipoteza 1 are un anumit nivel de plauzibilitate.. va întregistra un efect persuasiv. 2001/2007) şi trebuiesc introduşi în vocabularul celui care derulează cercetarea. vom avea un efect persuasiv mai puternic întregistrat de grupul celor atractivi. atunci probabil ei vizitează mai des muzee. Dacă indivizii sunt fizic atractivi. În continuare. Ipoteza3. toate celelalte lucruri rămânând constante (la fel pentru cele două grupuri analizate): canalul de transmitere a mesajlui. exprimat în formă cauzală de tipul Ce este o ipoteză? „Dacă... Ipoteza2. vom analiza împreună câteva ipoteze.O ipoteză de cercetare este un enunţ de tip probabil despre relaţia dintre două sau mai multe variabile. Aceşti termeni sunt vehiculaţi în literatura de specialitate (vezi S.

aspecte care definesc publicul ţintă (ex. ipoteza putând fi încă validată dacă.) sunt variabile cauză (independente) cel puţin la fel de importante. Am putea în urma cercetării întreprinse să arătăm că nu există nicio legătură semnificativă între cât timp liber are cineva la dispoziţie şi cât de des vizitează muzee şi că subiecţii investigaţi cu mult timp liber (după declaraţiile proprii) merg cu aceeaşi frecvenţă la muzee ca şi cei care ne-au declarat că au timp liber puţin la dispoziţie. Ar fi aproape trivial să afirmăm aşa ceva.indivizi din grupul celor „mai puţin atractivi” care vor înregistra efecte persuasive considerabile asupra audienţei şi „frumoşi” care nu vor reuşi să fie persuasivi. per ansablu grupul celor atractivi a înregistat efecte persuasive superioare grupului celor mai puţin atractivi. ipoteza nu stipulează că ori de câte ori cineva este atractiv va fi şi persuasiv. ci susţine că subiecţii atractivi fizic au o mai mare probabilitate de a genera efecte persuasive asupra unui auditoriu. dar ar fi invalidată de datele de cercetare. observăm că nu putem pune pe seama unei singure cauze. Analiză – ipoteza 2 Ipoteza 2 leagă variabila independentă explicativă „timp liber” cu variabila dependentă „frecvenţa vizitării muzeelor” fiind. de asemenea. Ajunşi în acest punct al discuţiei. nu putem considera că singura cauză a persuasibilităţii unui mesaj este atractivitatea emiţătorului său. Concluzia discuţiei noastre este că pentru un efect observat există o mulţime (teoretic infinită) de cauze şi că într-o cercetare încercăm să reducem acest spaţiu infinit de cauze probabile la unele pe care le considerăm importante (date fiind experienţa pe care o avem. canalul pe care este transmis acesta şi alte caracteristici ale emiţătorului (prestigiul de care se bucură. Aşadar.). ceea ce cunoaştem deja despre fenomenmul investigat şi cercetările anterioare realitate de noi sau de alţii). o ipoteză construită pe bază de experienţa cu universul investigat şi cu un înalt grad de previzibilitate. variaţia unui efect observat. ipoteza nu ar deveni falsă. Asemeni discuţiei din exemplul anterior nu putem consideră că un efect observat: frecvenţa vizitării muzeelor se poate pune 15 . Intuim că aspecte legate de construcţia mesajului. Totuşi. În aceasta situaţie. nu totdeauna ce este foarte previzibil. comparativ cu cei mai puţin atractivi. gradul de interes şi atenţia acordată mesajului etc. Cu alte cuvinte. intuitiv la nivelul simţului comun se confirmă în urma analizei datelor de cercetare. cel puţin pe eşantionul (şi respectiv pe categoria de populaţie) investigată de noi. nivelul de educaţie. familiaritatea cu auditoriul etc.

Desigur aceste valori sunt doar o propunere şi fiecare cercetător. Exerciţiu util! Ajunşi în acest punct al lecţiei este util să formulaţi propriile ipoteze pentru a explica o problemă care vă interesează şi să le analizaţi după modelel de mai sus. Dacă prin nivel de educaţie înţelegem „ultima şcoală absolvită”.2. elevi. Un alt palier ar putea fi cel al acţiunilor muzeului. în funcţie de cum măsurăm nivelul de educaţie. Ce înţelegem prin termenul de „variabilă”? Termenul de „variabilă” se referă la aspecte cărora li se atribuie cel puţin două valori şi că unele ipoteze pot fi greşit formulate pentru că nu au în vedere acest aspect. atunci probabil numărul vizitatorilor creşte. înclusiv pentru expoziţia de bază completează peisajul cauzelor centrat anterior doar pe caractersisticile vizitatorilor. poate alege valori diferite de cele propuse aici.1. „facultate/colegiu”. Am spus anterior că nu trebuie să plasăm cauzele la un singur nivel – în cazul acesta al vizitatorului – ci trebuie să avem grijă să includem paliere diferite în formularea ipotezelor şi construirea ansamblurilor pe care le-am numit generic: lanţuri cauzale. construirea unui ansamblu cauzal care să aibă în vedere toate palierele implicate în fenomenul observat (individulale sau structurale) este utilă cercetătorului. „studii post universitare”. de importanţa variabilei date. spunând că „printre vizitatorii maturi este mai probabil să găsim mai ales persoane cu nivel ridicat de educaţie” fiindcă dacă vizitatorii sunt predominant copii. „şcoală post-liceală”. Adesea. Probabil că ar trebui să facem o primă ajustare a ipotezei. care alcătuiesc un lanţ cauzal explicativ al fenomenului analizat. personal consider că subiecţii tind să identifice mai uşor cauzele individulale decât cele structurale. ipoteza: Dacă muzeul foloseşte materiale de promvare a expoziţiilor sale noi. Aşadar. aceasta este un demers de plasare a cauzelor de asemenea la nivelul individului (vizitatorului). stipulând că printre vizitatorii muzeului nostru este mai probabil să găsim persoane cu nivel ridicat de educaţie. variabila independentă „nivel de educaţie” are mai multe valori.1. atunci valorile variabile noastre ar putea fi „ şcoală generală”. În ce priveşte variabila „frecvenţa 16 . Spre exemplu. avem tendinţa să considerăm important un singur palier şi. ipoteza nu are sens. în funcţie de scopurile cercetării. 1. Analiză – ipoteza 3 În ce priveşte Ipoteza 3. în cadrul Ipotezei 3. „liceu”.pe seama unei singure variabile (în acest caz – timpul liber) şi trebuie să avem în vedere mai multe cauze probabile.

„de 2-3 ori în ultimul an”. ceea ce ar putea corespunde unei frecvenţe moderate. „peste 30 de ani”. „18-30 de ani” şi. nu mai putem reveni asupra lor. Iată o propunere: „o singură dată în ultimul an” ceea de ar putea corespunde unei frecvenţe reduse. O asemenea ipoteză susţine că este mai probabil să găsim printre vizitatori persoane aparţinând unei anumite categorii de vârstă. Cunoaşterea universului investigat înaintea formulării unei astfel de ipoteze şi a construirii valorilor variabilei independente este esenţială. Iată spre exemplu formularea „tinerii vizitează rar muzee” nu este o ipoteză. în detrimentul celor duale. Dacă ne uităm la Ipoteza 3. aceasta neînsemnând că nu putem construi variabile cu două valori (spre exemplu „sexul biologic al subiectului” cu valorile „feminin” şi „masculin”). decât cea cu trei valori propusă aici. Deprinderea înţelesului termenului de „variabilă” este importantă pentru formularea corectă a unei ipoteze de cercetare. De aceea. care ar putea discrimina mai bine. formularea ipotezelor pleacă de de ideea unei relative cunoaşteri a universului investigat. Din cercetare acestă ipoteză se poate confirma sau. în primul rând pentru că nu specifică în mod clar care este cauza efectului observat (în acest caz acelaşi . ceea ce ar corespunde unei frecvenţe ridicate. pe un continuum între subiecţi. care să exprime un continuum. dimpotrivă putem afla că o altă categorie de vârstă predomină în rândul vizitatorilor. respectiv. aici variabila independentă este „vârsta” sau „categoria de vârstă” a subiecului cu cele trei valori propuse „sub 18 ani”. sau o concluzie a unei cercetări. Odată construite valorile şi formulate ca atare în cercetarea bazată pe chestionar. Cine ar putea spune dacă cele trei valori (categorii de vârstă) sunt sau nu cele mai potrivite pentru cercetare? Doar experienţa anterioară cu vizitatorii sau consultarea cercetărilor similare pe această temă ne pot spune dacă am construit cele mai potrivite valori.„frecvenţa vizitelor la muzeu”) şi pentru că sintagma „tineri” nu este o variabilă. cu două valori.vizitelor la muzeu” şi aceasta ia mai multe valori. O altă problemă pe care trebuie să o avem în vedere este relaţia dintre variabila independentă şi cea dependentă. Este mai degrabă o constatare. poate doar într-o cercetare ulterioară. în funcţie de modalitatea de măsurare. Variabilă aceasta susţine că subiecţii cu nivel de educaţie ridicat vor vizita mai 17 . Dacă am spune însă: „dacă subiecţii se află în categoria de vârstă 18-30 de ani. atunci aceştia vizitează mai rar muzee comparativ cu cei aflaţi sub 18 ani sau peste 30 de ani. preferăm variabile specifice. Cu alte cuvinte. cu un număr de valori mai mare. dar frecvenţa vizitei la muzeu poate fi gândită ca o variabilă cu cinci sau chiar şapte valori. „mai mult de 3 ori în ultimul an”. iar variabila dependentă „frecvenţa vizitelor la muzeu”. Propunerea mea a viziat trei valori ale variabilei.

în 2012 al optulea Barometru de Consum Cultural (vezi http://www. ci mediat – se descompune în variabila „consum de bunuri culturale în general” care la rândul ei influenţează direct frecvenţa vizitelor la muzeu. Dacă subiecţii au nivel de educaţie ridicat atunci probabil consumă mai multe bunuri culturale în general şi. Barometrul de consum cultural este o anchetă realizată la nivel naţional. la nivel naţional de către Centrul de Studii şi Cercetări în Domeniul Culturii (CSCDC). Aşadar. ipotezele ar putea sta la baza explicării unor elemente care ne intrigă din această descriere. Putem spune că avem de a face cu o ipoteză cu variabilă analitică adică varabila independentă „nivel de educaţie” nu acţionează direct asupra cele dependente. de aici o probabilitate mai mare de a vizita muzee. la populaţia in România.independentă – des muzee.culturadata. Datele barometrului oferă o descriere a consumului cultural. ca urmare.9%) şi analizează nivelul consumurilor diferitelor bunuri şi servicii culturale în România. Formularea de mai sus rămâne o ipoteză care merită să fie testată empiric şi care poate sau nu să fie confirmată de date. Ipoteza 4. nu nivelul de educaţie este cauza frecvenţei variabilă vizitelor la muzeu. cu o eroare de +/. 18 . pe un eşantion reprezentativ (spre exemplu în 2005 eşantionul a fost de de 1636 de persoane. Centrul de Cercetare şi Consultanţă în domeniul Culturii (CCCDC) a realizat. În aces sens.ro). cercetare realizată pentru prima dată în România în 2005. ci nivelul de educaţie generează un anume stil de dependentă viaţă. Aalizând datele acestui barometru putem formula ipoteze interesante de cercetare. dar prima parte ai ei – relaţia dintre nivelul de educaţie şi consumul de bunuri culturale în general – poate fi validată prin cercetări care există deja cu privire la consumul de bunuri culturale. ipoteza ar putea fi exprimată incluzând şi variabila intermediară. recomand consultarea Barometrului de Consum Cultural.2. o probabilitate de consum mai mare a bunurilor culturale în general şi. vizitează mai des muzee. De fapt.

în general. aşa cum putem vedea mai jos. Ipoteza 5. În acest caz. explicativ.1. mai mult timp liber sau au nivel de educaţie ridicat. mai mult timp liber şi au nivel de educaţie ridicat.2. Ipoteze cu mai multe variabile independente (grad ridicat de determinare) Afirmam anterior că un efect observat nu poate fi explicat de o singură cauză şi că o cercetare are în vedere un set de variabile independente pentru a explica efectul observat (variabila dependentă). formulăm ipoteze mai complexe.1. Iată un model în exemplul de mai jos: 19 . atunci probabil aceştia vizitează muzee mai des. Ipoteza 6 leagă cele două variabile independente prin disjuncţie („sau”). ci la un ansamblu de ipoteze. la un set de variabile independente.2. ci şi relaţii posibile între variabilele independente formulate. atribuim aceeaşi valoare predictivă „nivelului de educaţie” şi „timpului liber” în explicarea efectului observat. atunci probabil aceştia vizitează muzee mai des. vizitator probabil când are şi timp liber la dispoziţie şi nivel ridicat de educaţie. cu grad ridicat de determinare. variabile legate prin conjuncţie („şi”). Încercând să explicăm un efect observat – în cazul nostru frecvenţa diferită cu care oamenii vizitează muzee – apelăm nu doar la o singură Lanţ cauzal ipoteză. Aceasta ar însemna că un individ devine din vizitator potenţial. susţinând practic că este suficient ca cineva să aibă un nivel de educaţie ridicat sau să aibă timp liber la dispoziţie pentru a se număra printre vizitatorii potenţiali ai muzeului. Dacă indivizii au. Datele ar putea arăta totuşi care dintre cele două formulări – prin conjuncţie sau prin disjuncţie – este cea mai potrivită. în general. În schimb. Prezentăm astfel nu doar relaţia dintre variabilele independente şi variabila dependentă (de explicat). Adesea. Valorea predictivă a Ipotezei 6 este mai mare decât ce a Ipotezei 5. construim ceea ce se cheamă un lanţ cauzal. Ipoteza 5 combină două variabile independente în explicarea variaţiei frecvenţei vizitelor la muzeu. Ipoteza 6.Dacă indivizii au.

iar semnul „ –” arată o posibilă relaţie de invers proporţionalitate. „preferinţa pentru valori materiale/spirituale” şi „evaluarea oportunităţilor concurente de petrecere a timpului liber”.Figura 1. care au un nivel de educaţie ridicat. 20 . unele dintre aceste ipoteze pot fi infirmate prin confrunarea cu datele (obţinute în urma aplicării chestionarului. Un model cauzal pentru explicarea variabilei dependente: „frecvenţa vizitelor la muzeu”3 Figura1 prezintă un posibil model explicativ (cauzal) pentru frecvenţa vizitării muzeelor. dar contribuie la construirea unei explicaţii pentru fenomenul analizat. Fireşte. Modelul propus reuneşte un ansamblu de ipoteze care propun o explicaţie de tipul: subiecţi care vizitează frecvent muzee sunt mai probabil să se afle printre cei cu mai mult timp liber la dispoziţie. variabilei dependente „frecvenţa vizitelor la muzeu” îi sunt asociate posibile varibile explicative: „timpul liber” de care dispun subiecţii. Cu alte cuvinte. Un astfel de model cauzal nu poate reuni toate cauzele posibile. spre exemplu).1. „nivelul de educaţie” al acestora. aderă la valori spirituale în detrimental celor materiale şi evaluează mai puţin favorabil alte oportunităţi concurente de petrecere a timpului liber. asociată creşterii celeilalte). putem conchide 3 Semnul „+” arată o relaţie probabilă de direct proporţionalitate între cele două variabile (creşterea uneia. în acest caz – ce anume îl transformă pe subiect dintr-un vizitator potenţial într-un vizitator pobabil. dar şi în acest caz contribuie la formularea explicaţiei ştiinţifice a fenomenului analizat. Presupunând deci că nu există nicio diferenţă între cei care vizitează frecvent muzee şi cei care vizitează rar şi foarte rar muzee în ce priveşte timpul liber pe care îl au la dispoziţie (după declaraţiile personale).

Cum am ajuns la formularea modelului cauzal exprimat în Figura 1. atitudinea faţă de sistemul de educaţie universitar din România) 1. Astfel. Aşa cum vom vedea în capitolele următoare. Ipoteze care au la bază o bună cunoaştere a teoriei O altă sursă a elabărării de ipoteze. apar ipotezele cu cel mai înalt grad de previzibilitate. ipoteze care şi-au dovedit validitatea în alte spaţii socio-culturale şi altele care au fost infirmate prin confruntarea cu datele. acest lucru aducând un plus de cunoaştere faţă de ceea ce ştiam iniţial. am construit modelul bazându-mă pe experienţă şi. Museum (publicaţie a United 21 . cercetări publicate pe teme similare sau conexe.1 ? Ipoteze bazate pe Cea mai simplă modalitate de elaborare a ipotezelor este experienţa experienţă cercetătorului.3. Sursa elaborării ipotezelor O întrebare importantă în acest context este sursa elaborării ipotezelor.2. În România cercetarea publicului consumator de bunuri culturale este la început. mai precis. dar în mediul internaţional există reviste de specialitate. Exerciţiu util! Pornind de la exemplu lanţului cauzal de mai sus. în strânsă conexiune cu prima este apelul la teorie. construiţi un alt model cauzal pentru a explica un anumit fenomen care vă intereseză din societatea Româneacă (ex. care pot fi testate ulterior prin utilizarea unei metode cantitative (în acest caz – ancheta bazată pe chestionar). ci este completată de cercetări pe care le-a condus anterior pe teme similare. De multe ori.că timpul liber este o variabilă care nu termină variaţii în cadrul efectului observat (frecvenţa vizitelor la muzeu). pe discuţiile pe care le-am avut cu câteva persoane care tocmai vizitaseră un muzeu. Metodele calitative de cercetare sunt surse pentru elaborarea de ipoteze cu grad înalt de generalitate.1. cercetarea bazătă pe interviu sau cea bazată pe metoda observaţie pot constitui surse ale formulării unor ipoteze valoroase care urmează apoi să fie testate cu ajutorul unei anchete bazate pe chestionar. dar nu neapărat cele mai valoroase din punct de vedere ştiinţific. Îmi place să cred că experienţa cercetătorului nu se rezumă la ceea ce observă sau discută nesistematic cu ceilalţi. interesul pentru produse bio. Aşadar. când iniţiem o cercetare ne raportăm la articole.

Această teorie a fost demostrată în cercetările experimentale ulterioare. Modelul inoculării porneşte de la analogia cu principul vaccinării din medicină. Museum and Social Issues. În domeniul comunicării persuasive este cunoscută analogia dintre vaccinare şi procesul de transmitere a mesajelor pentru a explica rezistenţa unor subiecţi la mesajele persuasive. apelul la cercetări privind profilul consumatorilor şi pattern-urile de consum ale respectivelor bunuri în alte spaţii socioculturale sunt de natură să ne lămurească ce tip de ipoteze putem formula.Nations Educational. Personal consider că analogiile de acest tip sunt accesibile doar celor care cunosc bine universul investigat şi care realizează în prealabil o solidă documentare teoretică. având ediţii în engleză. McGuire fiind considerat părintele abordării cogitiviste în comunicarea persuasivă. B. formulat în 1964 ce psihologul american William J. McGuire susţine că subiecţii supuşi succesiv la mesaje persuasive slabe. Scientific and Cultural Organizations. Testarea unor ipoteze în spaţiul românesc care au fost anterior validate în alte spaţii culturale nu diminuează cu nimic valoarea cercetării. ci consumul altor categorii de bunuri. Visitor Studies sunt doar câteva exemple de publicaţii internaţionale care abordează problematica vizitatorlor muzeelor.F. Când nu avem în vedere cobsumul de bunuri clturale. Modelul inoculării („vaccinării”). „se imunizează” şi devin rezistenţi ulterior la mesaje persuasive puternice. Skinner (1904-1990). Museums Journal. 22 . Fără îndoială că William McGuire a fost influenţat în analogia sa de concepţia behaviouristă în explicarea comportamentului uman care a dominat prima jumătate a secoluluii trecut şi de scrierile unuia dintre cei mai de seamă reprezentanţi ai săi în cadrul psihologiei americane. franceză şi spaniolă). Ipoteze formulate prin analogie O altă sursă valoroasă în elaborarea de ipoteze este analogia cu alte domenii ale cunoaşterii.

Cercetătorul este nevoit să demareze cercetarea având la bază propriile definiţii. iar cei care nu au servici. pentru că termenul „timp liber” poate însemna pentru unii weekend-urile. pentru alţii. date fiind obiectivele şi ipotezele cercetării. Pentru a exemplifica am ales să definesc nominal unul dintre termenii care apare ca variabilă independentă în ipotezele anterioar formulate. 23 . Toate aceste concepte se cer a fi clar definite pentru a putea fi transformate în întrebări (în cazul nostru în vederea construirii chestionarului). a aplicat propria definiţie a termenului şi.2. „nivel de educaţie”. este esenţială pentru a obţine rezultate în acord cu realitatea. Şi totuşi. Porniţi de la exemplul de mai sus. construiţi o ipoteză prin analogie. de cultură generală. Dacă îi întrebăm pe subiecţi. aşa cum o atribuie cercetătorul. fiecare a înţeles lucruri diferite prin termenul de „comunicare eficientă”. Importanţa definirii cât mai atente a termenilor pe care-i folosim derivă din faptul că subiecţi diferiţi înţeleg lucruri distincte din formularea aceluiaşi termen şi. asemenea definiţiilor care Definiţie nominală apar în dicţionarele de specialiate). 1.2.Exerciţiu util! Folosind cunoştinţele dvs. chiar la anumite intervale de timp. sau definiţii acceptate ale termenilor pe care îi foloseşte şi să evite ca subiecţii să se raporteze la ceea ce cred că ar însemna termenii respectivi. Chiar o întrebare de tipul „Cât timp liber aveţi la dispoziţie?” nu este potrivită. „oportunităţi concurente de petrecerea a timpului liber” etc. Stabilirea clară a semnificaţiei termenului. aceeaşi persoană poate reinterpreta înţelesul unui termen. fireşte că nu pot spune că au doar timp liber al dispoziţie. răspunsurile lor nu concordă. am putea obţine faptul că un procent semnificativ dintre ei dau un răspuns pozitiv. spre exemplu dacă „se comunică eficient” în instituţia în care lucrează. Adesea deci. În formularea ipotezelor am uilizat termeni precum: „timp liber”. pentru alţii timpul rămas după ce vin de la servici şi după ce au terminat îndatoririle casnice. suntem nevoiţi să definim nominal termenii pe care îi utilizâm (precizând clar ce înţeles le atribuim. per ansamblu. timpul rămas în fiecare zi după ce se întorc de la servici incluzând zilele de weekend. Operaţionalizarea termenilor – un al doilea pas în proiectarea cercetării Am accentuat până la acest nivel rolul ipotezelor în producerea de explicaţii pentru fenomenele observate.

încântat etc.” Toate aceste definiţii sunt propuneri pentru termenii utilizaţi şi nu sunt singurele definiţii posibile sau singurele corecte. care este apreciarea subiectului (atractivitate. în schimb selecţia unei dintre definiţii şi nuanţarea ei în acord cu obiectivele noastre sau selectarea unei perspective de a defini termenii este de dorit. lucrări sau dicţionare de specialitate care oferă definiţii general acceptate şi perspective de definire care ne pot orienta cercetarea. În funcţie de obiectivele cercetării. de ceea ce vrem să arătam. Putem proceda la definirea nominală şi a altor termeni al căror înţeles credem că nu este clar specificat. putem alege o definiţie sau alta şi. este întotdeauna preferabilă consultatea unor enciclopedii. cu ce frecvenţă.Evaluarea unor oportunităţi concurente de petrecere a timpului liber = def care sunt modalităţile de petrecere a timpului liber adoptate. care îl face să se simtă mulţumit. pentru termenii care fac parte din literatura de specialitate cu ar fi „eficienţă”. dezirabilitate) comparativ pentru fiecare dintreacestea şi în ce măsură acestea îi sunt accesibile. „risc” etc. dimensiunea 2 – dezirabilitatea şi atractivitatea operaţională modalităţilor de petrecere a timpului liber şi dimensiunea 3 – accesibilitatea (inclusiv în termeni de costuri) a ficăreia dintre modalităţile de petrecere a timpului liber exprimate. Spre exemplu: „atractivitatea unei anume modalităţi de petrecere a timpului liber” o putem defini ca “modalitatea de petrecere a timpului liber care îi face cea mai mare plăcere. relaxat. A construi o definiţie personală pentru aceşti termeni fără a ne raporta la literatura de specialitate arată o lipsă de maturitate în proiectarea cercetării. Definiţia nomimală reprezintă doar o etapă în specificarea 24 . Din definiţia formulată rezultă că termenul reuneşte trei dimensiuni: dimensiunea 1: modalităţile de petrecere a timpului liber la care Definiţie apelează subiectul. La acest nivel. de subiect. simţim de asemenea nevoia să definim termenul secundar de „modalitate dezirabilă de petrecere a timpului liber” ca fiind „modalitatea de petrecere a timpului liber pe care subiectul crede că o adoptă majoriotatea celor pe care îi cunoaşte sau a celor pe care îi apreciază”. în general. „nivel de inteligenţă”.

Dimensiunea 1. Definiţia operaţională se referă la specificarea unor indicatori concreţi. În fapt. măsurabili sau observabili care pot facilita acordarea sau nu a calităţii respective unei unităţi observabile. „dacă subiectul a mers. „dacă subiectul are sau nu o locuinţă proprietate personală”. Exemplific în continuare o posibilă operaţionalizare a termenului anterior definit: „evaluarea oportunităţilor concurente de petrecere a timpului liber”. Modalităţile de petrecere a timpului liber -dacă subiectul merge la muzeu în timpul liber. deşi termenul de „bunăstare materială” poate fi uşor operaţionalizat prin apel la indicatori obiectivi şi cantitativi. un salariu net de 2000 RON poate fi acceptabil şi pentru altul insuficient. pentru conceptual de „bunăstare materială”. Cu ce frecvenţă? -dacă subiectul merge la cinematograf în timpul liber. Pentru un subiect. „dacă subiectul are proprietăţi pe care le oferă în chirie”. număr de ori. „dacă subiectul are sau nu în propietate o maşină fabricată cu cel mult cinci ani în urmă”. posibili astfel de indicatori ar putea fi: „salariul net pe care îl câştigă individul lunar”. introducerea indicatorilor subiectivi de tipul „cum îşi apreciază subiectul propriul nivel material. etc. comparându-se cu alţii de aceeaşi vârstă/ profesie” este un indicator subiectiv menit să completeze înţelesul termenului. ci are legătură cu valori şi expectanţe subiective.înţelesului termenilor uitilizaţi. Cu ce frecvenţă? 25 . Astfel. în ultimii trei ani într-o excursie în străinătate”. Indicatorii aleşi sunt obiectivi (pentru că pot fi măsuraţi în RON.) şi cantitativi. însă putem avea în vedere şi indicatori subiectivi. Spre exemplu. căci bunăstarea materială nu se raportează doar la standarde obiectiv impuse. operaţionalizarea acestora (definiţia operaţională) este cea care permite transformarea lor în întrebări. apelând la cele trei dimensiuni de-a lungul cărora am definit nominal conceptul. Am detaliat doar o parte dintre posibilii indicatori care ne-ar putea determina să atribuim sau nu calitatea de „persoană cu bunăstare materială” unui subiect intervievat.

operă în timpul liber. distanţă. putem trece la construirea instrumentului de cercetare. spectacole.2. Cu ce frecvenţă? -dacă subiectul iese cu prieteni/cunoscuţi la restaurant. propunându-şi să construiască un chestionar este aceea între metodă. tehnică. Costuri şi accesibilitate -ce modalităţi de petrecere a timpului liber (dintre cele menţionate la dimensiunea 1) consideră subiectul ca find mai ieftine/mai scumpe -care sunt modalităţile de petrecere a timpului liber pe care şi le permite/nu şi le permite subiectul -cât de facil consideră subiectul că este accesul pentru fiecare dintre modalităţile de petrecere a timpului liber menţionate (timp. Cu ce frecvenţă? -dacă subiectul merge la concerte.3. Exerciţiu util Definiţi operaţional termenul „echipă de lucru eficientă”. procedeu şi instrument de investigare. Cu ce frecvenţă? Dimensiunea 2. adică a chestionarului popriu-zis. Dezirabilitatea socială a modalităţilor de petrecere a timpului liber . mijloace de transport etc). Tipuri de chestionare şi specificul lor Odată operţionalizaţi termenii pe care îi folosim în ipoteze. ca variabile dependente sau independente. Confuzia pentru mulţi care iniţiază o cercetare.la ce modalităţi de petrecere a timpului liber (dintre cele menţionate la dimensiunea 1) apelează prietenii/cunoscuţii săi şi cu ce frecvenţă -ce modalitate de petrecere a timpului liber consideră subiectul ca fiind mai utilă/educativă /relaxantă /apreciată de ceilalţi Dimensiunea 3. Ce indictori calitativi şi cantitativi veţi folosi? 1. 26 .-dacă subiectul merge la teatru.

faţă în faţă – interpelate sau cu autoadministra vizită la domiciliu. distingem: chestionare 1) chestionare cu operator de teren.2. Din punct de vedere al tehnicii prin care această metodă este utilizată în practică. Am arătat deja că metoda pe care o utilizăm este cea a anchetei sau a sondajului de opinie şi am relevant la începutul acestui capitol specificul ei.Metodă Tehnică Procedeu Instrument de investigaţie Figura 1. Fiecare dintre aceste tehnici are avantaje şi dezavantaje care le recomandă pentru un tip de cercetare sau pentru altul. cu ajutorul operatorilor de inteviu (computer-assisted survey). 2) chestionare autoadministrate – prin te poştă/email sau autoadministrate multiplu: 3) chestionare aplicate  chestionare aplicate prin telefon prin telefon. la procedeul prin care ajungem să colectăm datele sau la instrumentul Tipuri de chestionare:   chestionare cu operator de teren propriu-zis de investigare. Relaţia dintre componentele metodologiei de cercetare Când vorbim de chestionar ne putem referi la tehnica chestionarului. Selecţia uneia dintre tehnici se face cunoscând caracteristicile specifice ale 27 .

lucru care nu este atât de important în chestionarele autoadministrate. la spectacole. dificultăţile întâmpinate. de a reciti o întrebare şi chiar de a lămuri sensul unor termeni. În chestionarele cu operatori de teren subiecţii declară mai frecvent că citesc. Acest principal avantaj al folosirii operatorului de teren este însă în strânsă legătură cu principala limită unei asemenea tehnici – se constată adesea erori datorate simplei prezenţe a operatorului. umane). plictis. ca să nu vorbim de situaţia în care operatorul este şi o 28 . în mai mare măsură decât în chestionarele autoadministrate. reacţii verbale şi nonverbale ale acestuia. Această eroare a dezirabilităţii sociale se poate mări dacă operatorul este de al gen (sex) decât subiectul intervievat. cu respectarea formulării şi ordinii întrebărilor. aspecte care permit îmbunătăţirea instrumentului de cercetare. de tipul faţă în faţă prezintă avantajul obţinerii de răspunsuri mai acurate decât cele obţinute prin autoadministrate (prin poştă sau colectiv). se duc la teatru. aceştia notează observaţii din timpul interacţiunii cu subiectul chestionat. dificultate în a răspunde sau chiar iritare. se asigură că subiectul care răspunde este cel vizat şi că acesta formulează răspunsuri proprii. Adesea. lucruri care nu pot fi controlate în cazul chestionarele autoadministrate. spontane. Chestionarele administrate cu ajutorul operatorilor de teren. susţinerea subiectului pe parcursul completării. ceea ce se numeşte „eroarea de operator”: subiectul chestionat încearcă să se prezinte pe sine întro lumină favorabilă. iniţiatorul acestui concept).fiecăreia dintre ele şi în acord cu obiectivele cercetării şi resursele de care dispunem la un moment dat (de timp. foloseşte diferite tehnici de management al impresiei (vezi E. a variantelor de răspuns. Operatorul controlează asupra locului şi modului în care subiectul răspunde. în acord cu instructajul primit de la echipa de cercetare. Principalul rol al prezenţei faţă-în-faţă a operatorului este stimularea completării integrale a chestionarului. inclusiv când acesta dă semne de oboseală. Operatorii au rolul de a stimula interacţiunea cu subiectul. financiare. Goffman 1959/2003. la operă şi în general adoptă comportamente dezirabile social.

calme. înarmate cu răbdare.persoană atractivă fizic. încălcarea regulilor de circulaţie) în cazul unor chestionare cu operator de teren comparativ cu cele autoadministrate. consumul de alcool. cu avantajul însă că temele complexe şi chestionarele omnibus (cu mai multe teme) nu pot fi abordate prin autoadministrare. atente la detalii şi chiar cu interes pentru cercetare. al interacţiunii dintre caracteristicile operatorului şi cele ale subiectului chestionat. Fireşte că ne dorim ca operatorii să fie persoane drăguţe. cu atât mai puţin prin poştă sau e-mail. pentru cealaltă parte a eşantionului poate reduce parţial eroarea dezirabilităţii sociale şi chiar operatorii de vârste diferite asigură un control parţial asupra acestui efect imposibil de eliminat. cu discutatea fiecărei întrebări în parte. în care aplicăm tehnica chestionarului administrat cu operator de teren. sociabile. Dacă timpul de aplicare depăşeşte 15-20 de minute. iar alegerea întrebărilor şi selecţia opertorilor de teren trebuie să fie în acord cu aceste aspecte. Folosirea unor operatori de gen masculin pentru o parte dintre subiecţii din eşantion şi de gen feminin. Fireşte că în cazul chestionarului cu operatori de teren costurile sunt mai ridicate comparativ celor asociate chestionarelor autoadministrate. chestionarul nu poate fi aplicat prin autoadministrare. despre care afirmam anterior că urmăresc obţinerea unor imformţii care să permită o cunoaştere generală a problemei analizate. dar acest deziderat este greu de atins. fără prejudecăţi. Subiecţii declară mai puţine acte indezirabile social (spre exemplu furtul unor obiecte. apelează adesea la tehnica chestionarului cu operatori de teren. Un training bun al operatorilor. aplicat prin interpelare (cum vedem adesea în marile supermarket-uri sau chiar pe stradă) nu poate depăşi 29 . De obicei anchetele. a variantelor de răspuns şi sensibilizarea acestora faţă de obiectivele cercetării şi posibilele erori de operator se dovedesc măsuri prealabile absolut necesare unei cercetări. amabile. capabile să interacţioneze uşor cu persoane noi. Chiar un chestionar cu operatori de teren.

Totuşi. dar au şi mai multe non-răspunsuri. spre exemplu. este bine de ştiut că în cazul aplicării chestionarelor prin poştă (inclusiv poşta 30 . în timp ce media în UE era de 60%. lungimea unui chestionar se măsoară în timp mediu de aplicare şi nu în număr de întrebări. Aşadar. utilizarea operatorilor de teren şi vizita la domiciliu se impune aproape de la sine. când decidem asupra unei cercetări bazate pe chestionar aplicat prin telefon. astfel încât să nu ridice probleme de înţeles respondenţilor. În acealaşi registru. Principala limită este legată însă de accesul la posibilii respondenţi. chestionarele autoadministrate nu sunt măsură să ridice procentul răspunsurilor la nivelul celor obţinute prin chestionarele cu operatatori de teren. la nivelul Uniunii Europene. cu simplificarea construcţiei întrebărilor şi a variantelor de răspuns. 80% dintre gospodăriile din România aveau un telefon fix sau mobil.un timp de aplicare de 15-20 de minute. cu limitatea timpului de aplicare la maxim 15-20 minute. La nivelul anului 2008. chestionarele autoadministrate necesită costuri mai reduse.eu/information_society) arătau faptul că doar 32% dintre gospodăriile din România aveau acces şi la telefonia fixă şi la cea mobilă. iar chestionarul prin e-mail este din ce în ce mai utilizat din acest motiv. în 15-20 de minute se pot adresa în medie un număr de 60-70 de întrebări. În aceste condiţii.europa. faţă de o medie de 95%. pentru un chestionar care depăşeşte un asemenea timp de aplicare. Prin comparaţie. dar şi faptul că există diferenţe considerabile între zonele urbane şi cele rurale. şi ataşarea unor explicaţii suplimentare cu privire la modul de completare şi de returnare a chestionarului. Chestionarele autoadministrate dau mai puţine erori legate de dezirabilitatea socială. Desigur că trebuie să avem în vedere aceste date. Chiar respectând cerinţele formulării în special a întrebărilor închise. împreună cu cele aplicate cu ajutorul telefonului. În concluzie. uneori însoţită de recompensarea (financiară sau de altă natură) a respondentului. cercetările (vezi http://ec.

În aceste condiţii. 31 . pentru subiecţii care nu au returnat chestionarele. se procedează la o nouă eşantionare şi se poate aplica tehnica chestionarelor cu operatori de teren. Chestionarele autoadministrate multiplu sunt cele de tip extemporal. Chelcea. chiar în condiţii de acces la internet şi frecvenţă a utilizării internetului egale. poate da instrucţiuni privind modul de completare. comparativ cu cel obţinut prin poşta tradiţională şi că. aceştia încearcă să şteargă de la început email-urile cu expeditori necunoscuţi. iar rata non-răspunsurilor se diminuează astfel. evitând plictisul. Aceasta înseamnă practic că trebuie să trimitem chestionare unui număr de cel puţin de trei ori mai mare de subiecţi decât numărul de subiecţi pe care dorim să-i avem în eşantion. mesaje de invitaţii pe siteuri diverse. nici în urma mesajelor de reamintire. T. În orice caz. Levine. dar cercetătorul nu poate controla ordinea în care subiecţii răspund la întrebări.electronică) se întorc aproximativ o treime din chestionare completate. Interacţiunea este susţinută pe parcursul completării.D. mesaje care conţin viruşi şi că. Procentul redus al celor care răspund chestionarelor adresate pe e-mail se datorează şi faptului că subiecţii sunt bombardaţi zilnic cu oferte. chiar în condiţiile trimiterii unor scrisori/mesaje de reamintire (S. rata răspunsurilor este întotdeauna mai ridictă la personele sub 30 de ani. Avantajul este faptul că cercetătorul (sau un reprezentant al echipei de cercetare) este prezent pe parcursul completării. Hadlock şi R. aplicate în sala de clasă (sau săli similare).D. Kaplovitz. poate lămuri înţelesul unor întrebări. 2001/2007). trimiterea unei scrisori (prin poşta tradiţională) sau anunţarea subiecţilor printr-o altă metodă cu privire la scopul cercetării şi momentul în care va fi trimis chestionarul prin email s-a dovedit a fi eficientă. Cercetări recente care privesc tehnica chestionarului prin email (vezi M. dacă aceştia omit să citească anumite variante de răspuns şi. 2004) arată că procentul chestionarelor care se întorc în condiţiile aplicării lor prin e-mail este încă şi mai mic. abandonul chestionarului de către subiect sau completarea acestuia împreună cu alte persoane.

comparativ cu administrarea chestionarelor cu ajutorul operatorilor de teren. Se practică cu succes în mediul universitar şi este utilă cercetărilor exploratorii. această tehnică nu necesită un timp îndelungat (ca în cazul chestionarelor autoadministrate prin poştă sau e-mail) şi nici nu este atât de costisitoare. În acest caz. tehnica nu mai poate fi utilizată. Per ansamblu însă. oricât de mare ar fi fost tentaţia. Cum contruim un chestionar: tipuri de întrebări Am ajuns în sfârşit în punctual elaborării instrumentului de cercetare. date fiind resursele pe care le avem la dispoziţie.cel mai important este cred controlul dificil al influenţării reciproce a participanţilor. În procedură discuţia pe care am iniţiat-o anterior. Este important de precizat. am relevat specificul fiecărei tehnici. Trebuie să lămurim şi înţelesul termenului „procedeu”. 1. ce instrucţiuni de completare li s-a oferit. putem spune că am descris procedeul de aplicare a chestionarului. ci am insistant asupra rolului definirii obiectivelor de cercetare. Nu am început cu această etapă. Aşadar. ci şi cum anume am pus-o în practică. prin ce modalităţi am controlat posibilele influenţe reciproce în alegerea răspunsurlor. care nu pot fi aduşi în acelaşi loc. Am insistat apoi asupra tehnicii pe care urmează să o alegem. ce lămuriri suplimentare au primit subiecţii. complexitatea temei şi obiectivele cercetării şi asupra descrii detaliate a procedurii aplicate. a construirii ipotezelor şi definirii clare (inclusiv operaţionale) a conceptelor folosite. însă când avem în vedere grupuri diverse de subiecţi. cât a durat în medie aplicarea chestionarului etc. Procedeu sau Oricărei tehnici de cercetare îi sunt asociate procedee specifice. Trebuie să specificăm nu doar tehnica aleasă. cum anume au fost aceştia aleşi.4. câţi subiecţi au fost introduşi în sală. Abia în acest moment ne putem pune problema cum va 32 . Am vorbit despte metodă şi despre tehnici de cercetare asociate acesteia. spre exemplu pentru un chestionar autoadministrat colectiv de tip extemporal: unde l-am admnistrat. de care trebuie să ţinem seama când „procedăm” la aplicarea ei. procedeul reprezintă modalitatea propriu-zisă de punere în aplicare a tehnicii alese.2.

pornind de la a clarifica ce tip de informaţie avem nevoie: 1) experienţele subiecţilor chestionaţi (spre exemplu în urma unor vizite repetate în muzee). fără a se oferi infomaţii cu privire la obiectivele cercetării sau asupra ipotezelor formulate. 3) ansamblul opiniilor acestora (spre exemplu în legătuă cu expoziţia permanentă a muzeului sau cu o expoziţie nouă). starea civilă etc. adăugând.).arăta instrumentul nostru de cercetare. inclusiv cu adresă şi posibilităţi de contact. care nu fac apel la elemente dezirabile sau indezirabile social. 2. expoziţiile noi. 4) comportamente ale subiecţilor (spre exemplu ce anume fac în timpul liber). nelămuriri. care este nivelul de educaţie al subiectului. adaptând mesajul astfel încât să accentuăm ideea selecţiei întâmplătoare a subiectului dintre posibilii respondenţi. subiecţii se întrebă sau întreabă ce se va întâmpla cu chestionarele odată completate. 3. Atât chestionarul care urmează să fie aplicat cu operatori de teren cât şi cel autoadminstrat este deschis de un preambul (Vezi Anexa 1). 5) informaţii legate de context şi caracteristici socio-demografice ale subiecţilor (spre exemplu: cu cine a venit la muzeu. Stabilirea ansamblului de informaţii de care avem nevoie ghidează structurarea chestionarului şi dă seama despre amploarea sa. Cine face cercetarea. Dacă precizăm încă din preambul că datele urmează să fie prelucrate statistic. dăm asigurări subiectului despre seriozitatea cercetării şi îi dăm posibilitatea să adreseze întrebări suplimentare. Oferim asigurări privind anonimatul (unde este cazul) şi confidenţialitatea datelor. Se prezintă o decriere generală şi sumară a temei. 2) aspecte legate de cunoştinţele lor (spre exemplu în ce măsură cunosc muzeele din localitate. 5. 4. logo-ul firmei sau instituţiei respective. poate şi alte informaţii (spre 33 . Cum anume a fost selectat subiectul. preambulul ar trebui să conţină informaţii referitoare la: 1. Putem preciza că subiectul a fost ales la întâmplare dintr-un grup de vizitatori sau că numărul său de telefon a fost ales aleator dintr-o bază de date cu numere de telefon.). În acest fel. Prevenim astfel ca subiectul să adreseze întrebări incomode operatorului de teren sau să fie nedumerit asupra calităţii în care i se cere să răspundă. Adesea. Chiar pentru temele care nu sunt sensibile. Pe lângă titlul chestionarului (Exemplu: CHESTIONAR Nr__________________). în funcţie de situaţie. fiind detaliată instituţia. chestionarul are un antet sau poartă însemnele. firma sub egida cărei este derulată cercetarea. Adesea. intime. unde locuieşte. critici etc. asigurările privind anonimatul şi confidenţialitatea sunt utile stabilirii unei intercţiuni bazate pe încredere cu repspondentul. care sunt veniturile nete ale gospodăriei. Care este tema cercetării. Informaţii despre cum anume vor fi prelucrate datele. acţiunile derulate de muzee etc.

mulţumirile sunt necesare. trebuie să se specifie clar (în preambul sau la finalul întrebării) cum anume trebuie să răspundă subiectul: înconjurând varianta corectă. Un exemplu de întrebare închisă este prezentat mai jos. răspundem anticipat eventualelor întrebări ale subiecţilor şi îi facem să realizeze dimensiunea ştiinţifică a cercetării. după caz) dintr-un ansamblu de variante posibile. nelămuriri faţă de care echipa de cercetare trebuie să-şi arate disponibilitatea. Tipuri de întrebări  întrebări închise În construirea în continuare a chestionarului avem la dispoziţie: 1) întrebări închise (precodificate). în acord cu instructajul. În plus. Aplicarea autoadminstrată a chestionarului este mai susceptibilă de a genera întrebări. întotdeauna. Exerciţiu util Construiţi un preambul pentru un chestionar care urmează să fi aplicat celor care au o pagină de facebook pentru a investiga în ce momente apelează la comunicarea cu prietenii în mediul online. deşi nu întotdeauna apar în preambul. pentru că antrenează un efort redus din partea respondentului. Întrebările închise (precodificate) permit subiectului să aleagă un răspuns (sau mai multe. fără modificări şi bifează el însuşi răspunsul subiectului. felul în care acesta va fi returnat şi data până la care se aşteaptă returnarea lor. 1. Când chestionarul este administrat cu ajutorul operatorului de teren. Chestionarele autoadministrate (în special cele prin poştă sau prin email) conţin în general un preambul extins (nu mai mult de 1 pagină A4) în care se oferă detalii privind modul de completare a chestionarului. acesta citeşte întrebarea şi variantele de răspuns în ordinea formulată. mai multe detalii privind posibilităţile de contact cu echipa/ firma/ instituţia care face cercetarea. Acestea au avantajul obţinerii unui număr redus de nonrăspunsuri. eventualele recompense asociate completării şi. 34 .exemplu că vor sta la baza publicării uniui articol într-o revistă de specialitate). bifând X în căsuţa care corespunde răspunsului propriu etc. 2) întrebări deschise şi 3) întrebări semi-deschise. Pentru chestionarele autoadministrate.

variantele de răspuns alcătuiesc o scală Likert (după numele psihologului american Rensis Likert. Subiecţii pot să „nu ştie” răspunsul la o întrebare pentru că întrebarea este prea dificilă. medie 4. cel care a propus pentru prima dată. putem proceda ca în exemplul de mai sus. prea personală. acesta să poată fi încadrat într-una dintre categoriile propuse. În multe situaţii însă. Exemplu de mai sus lămureşte un alt aspect al întrebărilor precodificate (în care categoriile de răspunsuri sunt stabilite în prealabil): variantele de răspuns propuse trebuie să fie: 1) exhaustive. în acest caz fiecare variantă primind un indice diferit şi datele prelucrându-se separat. 2) reciproc excluzive. Totuşi. dorim să-i distingem pe cei care „nu ştiu” de cei care „nu răspund”. proastă 5. înlocuită uneori cu Nu ştiu/Nu îmi dau seama se preferă indici care sunt uşor de recunoscut: 88.Cum apreciaţi calitatea acestei expoziţii? 1. unde am păstrat în aceeaşi categorie de răspuns cele două opţiuni: a nu ştii şi a nu răspunde. NS /NR Se folosec indici pentru fiecare variantă de răspuns care permit introducerea datelor în baza de date şi prelucrarea lor ulterioară. sau când numărul acestora este foate redus. În exemplul propus aici. 99. 66. în sensul că răspunsul unui subiect să poată fi încadrat într-o singură categorie şi numai într-una. când eşantionul este redus numeric.foarte bună 2. foarte proastă 88. în 1932. solicită memoria subiectului şi acesta nu işi poate aminti răspunsul sau pentru că nu s-au gândit niciodată la aspectele asupra cărora sunt întrebaţi. În acest caz a spune „nu răspund” poate fi interpretată ca o reacţie de respingere a întrebării. cu două variante 35 . pentru că este prea incomodă. în sensul că indiferent de răspunsul subiectului.bună 3. în sensul că nu prezintă doar variante de răspuns pozitive sau doar variante de răspuns negative sau mai multe variante de răspuns pozitive decât negative. nu este clar înţeleasă. 3) echilibrate. o asemenea scală de răspunsuri). când nu ne propunem să analizăm separat subiecţii care „nu ştiu” sau „nu răspund”. Pentru varinta Nu ştiu/Nu răspund (NS/NR). sau pentru că priveşte aspecte pe care subiectul le consideră a face parte din spaţiul său privat.

pozitive. aşa cum se poate vedea în exemplul de mai jos.foarte des 2. pentru că gruparea răspunsurilor în categorii are loc post factum. Întrebările deschise. când dorim ca răspunsurile subiecţilor să se distribuie spre cei doi poli: pozitiv şi negativ. în sensul că indiferent de răspunsul subiectului. În instituţia în care lucraţi au loc discuţii/dezbateri între manageri şi angajaţi? 1. foarte rar 88. sunt cele care solicită răspunsul personal al întrebări subiectului. Ne aşteptăm întotdeuna la un număr mai mare de non- deschise răspunsuri din partea subiecţilor în cazul întrebărilor deschise. Nu ştiu 89. 3) echilibrate. sau când intuim că subiecţii ar putea alege mai degrabă varianta de mijloc pentru că sunt reticenţi în a exprima o opinie pozitivă sau negativă. care pot fi numite şi postcodificate. rar 4. adesea subiecţii trecând pur şi simplu peste aceste întrebări (în special în cazul chestionarelor autoadministrate. adică după Tipuri de întrebări  culegerea datelor. două negative şi o variantă „de mijloc”. În anumite situaţii. acesta să poată fi încadrat într-una dintre categoriile propuse. Este un tip de scală de răspunsuri foarte utilizată în cercetarea bazată pe chestionar (după cum observaţi şi în chestionarul prezentat ca model în Anexa 1). în sensul că răspunsul unui subiect să poată fi încadrat într-o singură categorie şi numai într-una. unde trebuie să reducem pe cât posibil numărul întrebărilor deschise) sau expediază răspunsuri scurte şi 36 .des 3.Nu răspund De reţinut! Variantele de răspuns la întrebările închise trebuie să fie: 1) exhaustive. 2) reciproc excluzive. renunţăm la varianta de mijloc păstrându-le pe cele polare.

______________________ 3._______________________ Atenţie Întrebările tip „de ce” nu sunt recomandabile într-un chestionar. iar dacă acest lucru nu este posibil procedăm la o întrebare semideschisă şi. consider că în construirea unui chestionar pornim întotdeauna de la ideea formulării unor întrebări închise (precodificate). Personal. ca întrebări deschise. variantele de răspuns pe care le propunem nu sunt şi nu pot fi exhaustive.insuficient nuanţate.______________________ 2. Se obţin adesea răspunsuri aberante sau insuficient specificate la o asemenea întrebare (Exemplu: „De ce v-a plăcut acest muzeu?” – „Pentru că a fost foarte interesant”). În exemplul de mai jos. Când variantele de răspuns nu pot fi exhaustive. dar oferă şi posibilitatea respondentuluis să fomuleze un întrebări răspuns propriu. datorită faptului că subiectul poate reamarca alte aspecte decât cele propuse. la 37 . chiar într-o întrebare deschisă. se semideschise apelează la întrebări semideschise care prezintă şi varianta unui „alt” răspuns. ulterior. Enumeraţi trei lucruri care v-au plăcut la acest muzeu: 1. Exemplul de mai jos arată o posibilă modalitate a structurare a răspunsurilor subiecţilor. o întrebre deschisă sau semideschisă fiind recomandată uneia închise. în urma vizitei la muzeu. Întrebările semideschise sunt întrebările care au variante prestabilite de Tipuri de întrebări  răspuns.

în situaţia în care unii subiecţi aleg mai multe variante de răspuns şi alţii înţeleg că trebuie să se limiteze doar la una singură. am fi putut proceda la o întrebare de tip semideschis. magazinul de suverniruri 6. expoziţia Y. uneia deschise în care subiectului i se cere pur şi simplu să enumere 3-5 lucruri care i-au plăcut cel mai mult la muzeu. Această din urmă eroare. altceva. fără să spună şi ce anume. alegând varianta care corespunde indicelui „6” – „altceva”. parcul muzeului. În exemplul de mai sus este poate insuficient lămurit de ce am preferat o întrebare semideschisă. Desigur adverbul la superlativ „cel mai mult” induce ideea unei singure alegeri. în restul cazurilor adoptând varianta deschisă a întrebării. Ce v-a plăcut cel mai mult în acest muzeu? 1. magazinul de suveniruri au fost appreciate cel mai bine de către vizitatori. expoziţia X 2. ghidul. doar dacă am fi vrut să urmărim care dintre elementele: expoziţia X. face imposibilă interpretarea datelor. Dincolo de faptul că întrebările deschise înregistrează un număr mai mare de non-răspunsuri (aspect care rămâne valabil şi pentru partea „altceva” din cadrul întrebării semideschise). alegerea aici a urmărit un scop strict didactic.una deschisă. parcul muzeului 5. În acest caz devine evident că formularea unei întrebări deschise era mai inspirată. expoziţia y 3. ghidul 4. însă subiecţii pot 38 . care apare frecvent în construirea chestionarelor. pentru a nu limita paleta de opţiuni a respondenţilor. Imaginaţi-vă că un procent semnificativ dintre aceştia ar „sancţiona” alegerea neinspirată a unei întrebări semidechise. În realitatea însă. Ce anume?_______________ În întrebarea de mai sus nu se specifică dacă subiecţii au voie să aleagă mai multe variante de răspuns sau doar una singură.

face, cel puţin teoretic, două alegeri la o asemenea sarcină. Aşadar, o variantă corectată a
întrebării semidechise prezentate anterior ar putea fi:

Ce v-a plăcut cel mai mult în acest muzeu?(Alegeţi un singur răspuns)
1. expoziţia X

2. expoziţia y

3. ghidul

4. parcul muzeului

5. magazinul de
suverniruri

6. altceva. Ce
anume?_______________

Alegerea unei întrebări semideschise sau deschise se poate face ţinând cont de obiectivele
cercetării. Dacă intuim mult mai multe lucruri nominalizate drept categorii de răspuns la o
asemenea întrebare, putem să rămânem la varianta deschisă a întrebării. Însă, în situaţia în
care dorim să realizăm o ierarhie a diferitelor aspecte ale muzeului, sub raportul aprecierii
publicului, o întrebare închisă, ca în exemplul de mai jos este mai potrivită.
Exprimaţi cât de mult
v-a plăcut […] din
acest muzeu?

Foarte
mult

Destul de
mult

Puţin

Foarte
puţin

1. Expoziţia X

5

4

3

2

1

2. Expoziţia X

5

4

3

2

1

3. Ghidul

5

4

3

2

1

4. Magazinul de suveniruri

5

4

3

2

1

5. Parcul

5

4

3

2

1

Deloc

1.2.5. Modul de structurare a chestionarului
Am afirmat anterior că avem la dispoziţie întrebări închise, semideschise şi deschise pentru
construcţia chestionarului şi am realizat o discuţie privind modul în care alegem între acestea.
39

Ne putem pune, de asemenea, întrebarea care va fi structura chestionarului şi dacă există
tehnici specifice de structurarea a acestuia.
De cele mai multe ori, chestionarul începe cu una sau chiar două

Întrebări

întrebări introductive. Sunt întrebări care au un caracter general, uşoare,

introductive

simple, clar formulate, care să permită tuturor respondenţilor să aleagă
un răspuns fără niciun fel de dificultate. Am spus „să aleagă un răspuns”
pentru că preferăm întrebările închise (precodificate), cu un număr
restrâns de variante de răspuns. Întrebările introductive deschid
interacţiunea cu respondentul, fac întroducere către tema discuţie şi,
uneori, acestea sunt formulate în aşa fel încât să intrige respondentul,
să-i atragă atenţia şi să-i trezească interesul pentru tema chestionarului
(în acest caz se mai numesc şi întrebări locomotivă pentru că „trag după
ele” răspunsul la întrebările ulterioare ale chestionarului).

Întrebarea:
Credeţi că lucrurile în România merg într-o direcţie bună sau într-o direcţie greşită?
1. Într-o direcţie bună/ 2 Într-o direcţie greşită
apare aproape obsesiv ca întrebare introductivă în Baromentul de Opinie Publică, anchetă
realizată bianual în România, de care aminteam anterior. Probabil se preferă această întrebare
pentru simplitatea ei şi pentru că şi-a dovedit eficacitatea în timp. Personal, consider că
subiecţii se aşteaptă la o asemenea întrebare şi sunt obişnuiţi să facă o evaluare de ansamblu
de acest tip. Răspunsurile la o asemenea întrebare sunt prezentate adesea în mass-media şi
acest lucru poate, de asemenea, explica eficacitatea ei. O limită evidentă a întrebării este
faptul că nu relevă ceea ce înţeleg subiecţii prin „direcţie bună” sau „direcţie greşită”. Dar
adesea cercetătorii sunt preocupaţi mai puţin de răspunsurile obţinute la întrebările
introductive, acestea având simplu menirea de a deschide interacţiunea cu respondetul şi de al determina pe acesta să acorde atenţie chestionarului. Consider că este destul de dificil să
construieşti o întrebare introductivă tip locomotivă, care să motiveze subiectul să răspundă în
continuare la chestionar. Este însă esenţial ca întrebarea introductivă să fie cel puţin simplă,
închisă şi clar formulată, permiţând tuturor să răspundă la ea. Spre exemplu, într-un
chestionar adresat subiecţilor la ieşirea dintr-un muzeu, pentru aflarea opiniilor lor, am putea
utiliza următoarea întrebare introductivă:

40

Cât de important credeţi că este pentru cineva să aibă cunoştinţe despre cultură
şi civilizaţie?
1. foarte
important

2. destul de
important

3. nici important, nici
neimportant

4. puţin
important

5. deloc
important

În structurarea chestionarului trebuie să apelăm şi la întrebări de trecere

Întrebări de (sau tampon), mai ales când chestionarul este de tip omnibus (cu mai
trecere

multe teme), dar nu numai. În acest punct este necesar să precizăm că
termenul de „întrebare” este folosit generic, cu sensul de „item” şi nu cu
sensul

de

„propoziţie

interogativă”.

Aşadar,

în

structurarea

chestionarului pot apărea itemi care nu sunt interogaţii, ci afirmaţii, aşa
cum este cazul întrebărilor de trecere.

Şi acum câteva întrebări despre televiziune

Vă rugăm să precizaţi 3 posturi de televiziune pe care le-aţi urmărit cel mai des în
ultima săptămână
1.______
2.______
3.______

41

este necesară o întrebare filtru care să distingă între cei carea au văzut expoziţia (care continuă completarea chestionarului) şi cei care nu au văzut expoziţia. avem nevoie de câteva date despre dvs. Masculin Statm. V. din ansamblul vizitatorilor unui muzeu. Chiar în chestionarele cu o singură temă. aflate la sfârşit: Pentru a prelucra statisic datele. Da 2. între 36 – 45 ani SEX 1.. 42 . au trăit o anumită experienţă etc. Dvs. deţineţi în cadrul muzeului o poziţie de conducere? 1.. spre exemplu. Vârsta dvs este. între 46 şi 55 de ani 5. peste 55 de ani 3. Sunt  Întrebări întrebări care opresc trecerea respondenţilor la întrebările următoare. sub 25 de ani 2. Nu Întrebările filtru apar de asemenea în structurarea chestionarului. 1.Sintagma „şi acum câteva întrebări depre televiziune” este itemul care face trecerea la un nou calup de întrebări. filtru sau la un calup de întrebări destinate celor care au un anumit atribut. vrem să adresăm câteva întrebări celor care au văzut o anumită expoziţie. care sunt „trimişi” direct la întrebările de identificare de la finalul chestionarului sau la un alt calup de întrebări care nu fac referire la expoziţia în cauză. Feminin 2. între 26 şi 35 de ani 4. se poate marca trecerea către întrebările de indentificare. Dacă.

? Foarte Foarte Nu Des Rar Deloc des rar ştiu 1. s-au derulat.. mult /3. În instituţia unde lucraţi.I1. foarte mult /2. puţin / 4. foarte puţin Întrebările filtru sunt diferite de întrebările bifurcate.Aţi fost la spectacolul „noaptea devoratorilor de publicitate”? 1. fiind-le aplicate ulterior întrebări diferite. Acestea din urmă  Întrebări separă subiecţii care aleg o variantă de răspuns de cei care care aleg bifurcate celelalte variante de răspuns... Cercetări pentru a evalua impactul unei expoziţii sau program derulate în cadrul muzeului 5 4 3 2 1 99 PENTRU CEI CARE AU RĂSPUNS „DES” şi „FOARTE DES” 43 . Cercetări pentru cunoaşterea opiniilor sau caracteristicilor vizitatorilor muzeului 5 4 3 2 1 99 2. Nu (dacă nu a fost la acest spectacol se trece la I3) I2. aşa cum putem vedea în cele două exemple de mai jos: Exemplul 1: Ma. Cercetări pentru a cunoaşte caracteristicile celor care nu vizitează muzeul 5 4 3 2 1 99 3. Cât de mult v-a plăcut acest spectacol? 1. Da / 2.

O primă modalitate de a control o putem realiza prin reformularea unei întrebări.. Cine a realizat aceste cercetări? (Selectaţi variantrele de răspuns care corespund situaţiei din muzeul unde lucraţi) 1.. Cine?. Un film (Pentru cei care au răspuns “1” se trece la I2-I4) (Pentru cei care au răspuns “2” se trece la I5. 3.Ev.. Un spectacol de operă 3.... nu putem să nu ne punem problema  Întrebări de sincerităţii răspunsurilor subiecţilor şi atenţiei pe care aceştia o acordă control fiecărei întrebări... În cazul autoadministrării chestionarului.. 44 ... Altcineva..... În construcţia chestionarului utilizăm astfel întrebări de control.... ne putem pune problema dacă aceştia aleg răspunsurile dezirabile social şi nu pe cele care corespund opiniilor proprii........ de fiecare dată...I7) Când construim un chestionar.. Un concert 4.... Personalul muzeului în colalorare cu un cercetător specializat 5.. Muzeul în colaborare cu o instituţie de cercetare Exemplul 2: I1. O instituţie de cercetare/ un cercetător extern 2. Personalul muzeului 4. În ultima săptămână aţi fost la...... ne întrebăm dacă nu cumva subiecţii aleg răspunsurile la întâmplare şi..... Un spectacol de teatru 2. (Puteţi alege mai multe variante de răspuns.. conform situaţiei dvs) 1. care controlează sinceritatea şi atenţia acordată de subiecţi chestionarului...

puţin important 5. nici important. să aibă cunoştinţe despre cultură şi civilizaţie? 1. important 3.NS/NR important ::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::: Consideraţi că este foarte important pentru un tânăr să aibă cunoştinţe despre cultură şi civilizaţie? 1. verificând dacă răspunsul pe care subiectul l-a ales pentru întrebarea iniţială s-a menţinut.NU 99. folosită în special pentru întrebările de cunoştinţe sau cele care 45 . Plasarea acesteia într-o altă parte a chestionarului.într-o altă parte a chestionarului. după caz. Cât de important credeţi că este pentru un tânăr. sau. astfel încât subiectul să nu intuiască intenţia cercetătorului de a controla pentru fielitatea răspunsului. este absolut necesară. NS/NR O altă modalitate de realiza controlul asupra sincerităţii şi atenţiei subiectului în selectarea sau formularea răspunsurilor. în prezent. DA 2. deloc 99.foarte important 2. se pot elimina din eşantion chestionarele în care subiecţii nu sunt consistenţi în întrebările de control. O modalitate de reformulare a unei întrebări pentru a servi ca întrebare de control este prezentată în exemplul de mai jos. nici neimportant 4. În caz contrar. se pot elimina din baza de date răspunsurile la întrebările la care subiectul dovedeşte inconsistenţă.

astfel încât să permită integrarea uşoară în categorii a subiecţilor. Preferăm ca aceste întrebări să fie formulate închis. apartenenţă etnică.surprind experienţe din viaţa subiecţilor. nivel de educaţie.Consiliul Europei 1 2 3 4 4. Este  Întrebări de vorba de întrebările care se referă la variabile socio-demografice: vârstă. este introducerea unei variante placebo de răspuns. instituţie inexistentă. întrebări de identificare. de obicei.Parlamentul European 1 2 3 4 La finalul chestionarului avem. identificare sex. am introdus şi varianta „Comitetul European”. Într-un chestionar care privea cunoaşterea principalelor instituţii ale Uniunii Europene.Comisia Europeană 1 2 3 4 2. localitate de provenienţă etc. 46 . când se procedează la analiza şi interpretarea datelor. În ce măsură vă sunt cunoscute urmatoarele instituţii? deloc cunoscut nu prea cunoscut destul de cunoscut foarte cunoscut 1.Comitetul European 1 2 3 4 3. adică o variantă care nu poate face parte dintre variantele de răspuns posibile sau este aberantă. dar asemănătoare variantelor de răspuns posibile. profesie. I1. precodificat. stare civilă.Curtea Europeană de Justiţie 1 2 3 4 5.

spre exemplu. între 36 – 45 ani SEX 1. studii postuniversitare Construirea întrebărilor de identificare ca întrebări închise. liceu/ şc. peste 55 de ani 3. Vârsta dvs este. şc. facultate 6. O întrebare de identificare poate apărea ca întrebare filtru. spre exemplu cineva care are 36 de ani.V. Este cunoscută reticenţa femeilor în a-şi declara vârsta şi dacă o astfel de reacţie apare în cazul unei respondente de 40 de ani. Ultima şcoală absolvită de dvs. să nu poate răspunde prin înconjurarea a doi indici corespunzători a două categorii de răspuns. când opreşte trecerea la întrebările succesive ale chestionarului. precodificate limitează şi posibilele reacţii de prestigiu care pot părea în cazul unora dintre ele. Atenţie! Există situaţii când una sau chiar mai multe întrebări de identificare se află la începutul chestionarului. 8 clase 3. profesională 4. Masculin ED. tocmai după ce în preambul am insistat asupra anonimatului şi confidenţialităţii datelor. Chestionarul nu trebuie să apară subiectului ca un interogatoriu. pentru respondenţii 47 . cred că îi va fi mult mai uşor să declare că aparţine categoriei de vârstă 36-45 de ani.incompletă 2. sub 25 de ani 2. trebuie să acordăm atenţie formulării categoriiilor în aşa fel încât acestea să fie reciproc excluzive şi. post liceală 5. După cum putem vedea şi în exemplul de mai sus. Feminin 2. itemii respective joacă rolul unor întrebări filtru.. în alte situaţii fiind nerecomandată plasarea lor la începutul chestionarului. între 46 şi 55 de ani 5.. între 26 şi 35 de ani 4. 1. 1. 10 clase sau şc. gen. În acestă situaţie.

venit etc. eficient 4. NU 99. Recomandări privind construirea întrebărilor şi variantelor de răspuns 1.NS/NR Pentru a îmbunătăţi calitatea unor asemenea întrebări putem proceda la operaţionalizarea termenilor utilizaţi şi construirea mai multor întrebări care se referă la acelaşi indicator sau utilizarea unei scurte introduceri (descrieri a termenilor). 48 . NS/NR 99. NS/NR  Dvs. prima întrebare se va referi la vârsta subiectului şi dacă acesta nu se încadrează categoriei menţionate. avaând în vedere tema: „Comportamentul de consum al tinerilor din România pentru categoria de bunuri telefoane mobile” 1. fie subiectul este rugat să răspundă unor întrebări (de obicei altor întrebări de identificare) aflate la finalul chestionarului. Spre exemplu. care conţin termeni insuficient specificaţi (operaţionalizaţi).). Evitarea unor întrebări dificile.  Evaluaţi eficienţa acestui campanii de promovare? 1. puţin eficient 5. dacă dorim să adresăm un chestionar persoanelor cu vârsta de peste 18 ani.2. Exerciţiu util! Construiţi câte o întrebare pentru fiecare tip menţionat mai sus. deloc eficient  Vi se par adecvate serviciile oferite de noi? 1.6.care nu aparţin unei anumite categorii (de vârstă. DA 2. DA 2. fie se opreşte completarea chestionarului. nivel de educaţie. NU 99. ca în exemplele de mai jos. vă număraţi printre cumpărătorii fideli ai acestui produs? 1.foarte eficient 2.

În opinia dvs. care cumpără mereu aceeaşi marcă de cafea. Foarte puţine articole 2. Multe articole 4. se transformă în duble negaţii şi pun probleme respondentului.Există cumpărători fideli. NS/NR Îmbunătăţite: În opinia dvs. NU 99. DA 2. Nu credeţi că muzeele ar trebui să fie mai bine promovate? 1. Nu ştiu/Nu răspund 49 . NS/NR Nu credeţi că presa ar trebui să scrie mai mult despre expoziţiile care au loc în muzee? 1. Puţine articole 3. ce l-ar putea determina pe un cumpărător să devină cumpărător fidel? __________________________________________________________ ____________________________________________________________ 2. DA 2. NU 99. ziarele din România scriu[…] despre expoziţiile din muzee 1. Întrebările cu formulare negativă pe lângă faptul că induc răspunsul. Foarte multe articole 99. Evitatea întrebărilor negative.

. de câte ori aţi fost […] ? 1... la film Nr de ori.. Mergeţi la film 1 2 3 4 4.... în medie.3. Mergeţi al teatru 1 2 3 4 2. la teatru Nr de ori. 50 . acolo unde este cazul. la muzeu Nr de ori... Luaţi masa la restaurant 1 2 3 4 Îmbunătăţită: În ultimele şase luni. 2. Să nu folosim adverbe cu sens nespecificat în întrebări sau în variantele de răspuns. 3. Cât de des… deseori uneori rareori niciodată 1. Spre exemplu. Specificarea adverberlor... Mergeţi la concerte 1 2 3 4 3. 4 ore.. dvs. nici puţin”. Ceea ce pentru cineva reprezintă „des” pentru altcineva reprezintă „foarte des” sau „rar”. pentru cineva poate însemna „foarte mult” şi pentru altcineva poate însemna „nici mult. conduce la rezultate relevante pentru cercetare. I1.. cu aproximaţie. a privi zilnic la televizor...

De la prieteni/ cunoscuţi 2. De obicei. I1. Evitarea unor întrebări lungi care conţin motivaţii sau care au în componenţa lor propoziţii principale şi propoziţii secundare legate între ele prin adverve de tipul: „chiar dacă”. Din alte surse Care?________ 51 . De câte ori aţi mers să vedeţi o piesă de teatru.4. de foarte puţine ori 5.De câte ori aţi fost la teatru. chiar dacă nu aţi citit despre ea în ziare/reviste sau pe internet? 1.) 1. lucru care îl poate face extrem de confuz şi influenţează negativ calitatea prelucrării datelor. propoziţiiile lungi solicită subiectului să-şi exprime opinia faţă de mai multe aspecte în acelaşi timp.De unde aţi aflat detalii despre piesele de teatru pe care le-aţi văzut (Alegeţi toate variantele care au corespuns situaţiei dvs. „ca şi cum”. „deşi”. de puţine ori 4. „deoarece”. Întrebările clare şi simplu formulate sunt preferate celor complexe. „astfel încât” etc.de foarte multe ori 2. în ultimele 6 luni? Număr de ori: … I2. de multe ori 3. De la televizor 4. De pe internet 6. niciodată Îmbunătăţită: I1. „în timp ce”. ambigui. De la radio 5. „cu toate că”. Din ziare/reviste 3.

Evitarea folosirii întrebărilor complexe. poate fi urmată prin despărţirea propoziţiei complexe în mai multe propoziţii simple. Folosirea acestora în întrebări necesită precizări suplimentare sau 52 . care urmăresc mai multe aspecte. Spre exemplu. în general vorbind. îi cerem subiectului să realizeze un raţionament de tip cauză-efect şi nu să işi exprime o opinie. Iată câteva exemple de itemi care includ două întrebări:  Consideraţi că vizitatorii muzeului dvs sunt tineri care. sub 25 de ani? Oferiţi o estimare a procentului acestora? ______% Ce procent dintre vizitatorii muzeului sub 25 de ani viziterază muzeul în grupuri (peste 3 persoane)? Oferiţi o estimare a procentului acestora? ____% 6. o posibilă remediere ar putea fi: Ce procent dintre vizitatorii muzeului dvs sunt tineri. În plus.5. să fim atenţi la standarde care pot fi interpretate diferit de diferite categorii de populaţie. dacă subiecţii sunt întrebaţi: „Credeţi că scăderea nivelului de educaţie al populaţiei a dus la diminuarea numărului de persone care merg la teatru?”. o astfel de întrebare are la bază ideea că nivelul de educaţie al populaţiei a scăzut şi că subiecţii întrebaţi cunosc acest lucru. Să evităm folosirea în întrebări a unor fapte sau relatări care generează dezbaterei sau care sunt general acceptate ca adevărate. Această recomandare. 7. Ne putem întreba însă dacă nivelul de educaţie al populaţiei a scăzut într-adevăr şi dacă subiectul avea o asemenea opinie înainte să i-o inducem noi. nu ne dorim ca subiecţii să se erijeze în experţi şi nici să adopte o poziţie pe care le-o propunem prin întrebarea din chestionar. vizitează muzeul în grupuri ?  Dumneavoastră sau cineva din instituţia unde lucraţi aţi fost rugat(ă) să evaluaţi munca altor colegi ? Pentru primul exemplu. Trebuie de asemenea. aflată în strânsă legătură cu cea anterioară. Pe de ală parte.

interpretarea datelor necesită analiza răspunsuilor subiectului în corelaţie cu ceea ce a răspuns
la alte întrebări aflate în directă legătură cu întrebarea astfel formulată.
Copiii dumneavoastră primesc o educaţie strictă?
1. Da

99.Nu ştiu/ Nu îmi dau
seama

2. Nu

Răspunsul la întrebarea de mai sus depinde de vârsta copiilor, termenul de „educaţie strictă”
putând fi definit doar relativ la vârsta copilului

Îmbunătăţită:
Aveţi copii?
1. Da

1. Nu

PENTRU CEI CARE AU RĂSPUNS „DA”
Ce vârstă au aceştia?
1. sub 14 ani

2. între 14-18
ani

3. peste 18 ani

Consideraţi că aceştia primesc o educaţie strictă?
1. Da

2. Nu

3. Nu ştiu/ Nu îmi dau
seama

Totuşi, operaţionalizarea termenului „educaţie strictă” în indicatori specifici şi transformarea
acestora în întrebări este mai potrivită, putând aduce informaţii suplimentare comparativ cu
întrebările generale formulate mai sus. Cu siguranţă, chiar pentru copiii sub 14 ani, părinţii
vor dezvolta standarde diferite despre ceea ce trebuie să fie „strict” şi ceea trebuie să fie
„flexibil” în educaţia acestora.

53

8. Evitarea formulării întrebărilor sau a variantelor de răspuns în aşa fel încât să sugereze
un anumit tip de răspuns. Afirmam anterior că unele întrebări sugerează un anumit tip de
răspuns şi exemplificam în cazul întrebărilor cu formulare negativă. În anumite situaţii, chiar
itemii cu formulare afirmativă, induc un anumit răspuns.

Exemplul 1:
Credeţi că muzeele ar trebui mai mult promovate?
1. Da

99. Nu ştiu/ Nu îmi dau seama

2. Nu

Exemplul 2:

De câte ori vi s-a întâmplat să vă însuşiţi bunuri care nu erau ale dvs?
1. niciodată

2. o singură
dată

3. de câteva ori

4. de mai multe
ori

În Exemplul 1, se induce subiectului alegerea răspunsului afirmativ. De altfel, cercetările au
constatat că există „atracţia răspunsului afirmativ” şi că ordinea prezentării variantelor de
răspuns înfluenţează procentul celor care optează pentru o variată sau alta (vezi S. Chelcea,
2001/2007). Pentru a combate efectul de ordine al prezentării variantelor de răspuns, în
special pentru întrebările unde avem nevoie de procente, cât mai aproape de realitate, ale
subiecţilor care optează pentru o variantă sau alta de răspuns, putem proceda la listarea
variantelor de răspuns în ordine alfabetică sau la prezentarea unei liste cu variantele de
răspuns aleator distribuite, pentru o jumătate dintre respondenţi, în timp ce cealaltă jumătate
va răspunde la întrebări similare, când variatele de răspuns sunt prezentate în ordine inversă.
În Exemplul 2, deşi am evitat folosirea cuvântului afectogen „a fura”, înlocuindu-l cu
o exprimare neutră – „a-şi însuşi bunuri”, variantele de răspuns prezentate induc alegerea
variantei de răspunsul cu indice „1” – „niciodată”. O posibilă îmbunătăţire a acestei întrebări
o găsim în exemplul de mai jos:

54

Vi s-a întamplat să vă însuşiţi bunuri care nu erau ale dvs.?
1. Da

2. Nu

PENTRU CEI CARE AU RĂSPUNS “DA”
De câte ori vi s-a întâmplat să vă însuşiţi bunuri care nu erau ale dvs?
1. o singură
dată

2. de câteva ori

3. de mai multe
ori

Totuşi, pentru întrebări care tratează subiecte „sensibile”, tabuu, puternic sancţionate social,
este indicată uneori formularea întrebării în aşa fel încât să ghideze răspunsul, aşa cum
rezultă din exemplul de mai jos:

Aproape toată lumea a trecut pe roşu cel puţin o dată în viaţă.
Vi s-a intâmplat acest lucru? 1. Da

2. Nu

Dacă DA, cât de des vi s-a întâmplat asta în ultima lună?
1.

o singura dată

2.

de 2-3 ori

3.

mai mult de 3 ori

55

fără a formula mai întâi întrebarea filtru. o dată pe săptămână 56 . pentru a merge la serviciu. Dvs. uneori (Pentru cei care au răspuns „DA. niciodată 3. Da. UNEORI”) I3.. folosiţi maşina personală pentru a merge la serviciu? 1. în fiecare zi 2. se trece la I4) I2. NU (Dacă NU. de 2-3 ori pe săptămână 3. De câte ori aţi folosit maşina personală. Da. deloc Îmbunătăţită: I1 Dvs aveţi maşină personală? 1. aţi folosit maşina personală. de 2-3 ori pe săptămână 3.9. 1. o dată pe săptămână 4.. în ultima lună. în fiecare zi 2. Dacă DA. DA 2. Să nu folosim întrebări care presupun anterior un anumit tip de răspuns. de fiecare dată 2. Nu. pentru a merge la serviciu? 1. în ultima lună.

toţi 3. cu care nu vă înţelegeţi prea bine? 1.Da. Da.Mult 5. Puţin 4. nu doar prin faptul că sunt „răspunsuri fireşti” la întrebările formulate. câţiva 3. sunt mai mulţi 3. Iată două exemple în care această regulă este evident încălcată:  Vă plac vizitele la muzeu? 1. mai mulţi 4.niciunul 2. adică să fie răspunsuri posibile şi fireşti ale întrebării. cu care nu vă înţelegeţi prea bine? 1.10. deseori 4. dar şi variantele de răspuns. totdeauna Sunt colegi al dvs. Nu. niciodată  2. ci şi prin aceea că scala răspunsurilor fomulate respectă aceeaşi dimenisune de atribute bipolare: mult – puţin. trebuie să avem grijă ca variantele de răspuns să fie potrivite pentru întrebarea formulată. Nu numai întrebările trebuie să fie corect formulate. des – rar. Foarte puţin Îmbunătăţită:  Vă plac vizitele la muzeu? 1. acord – 57 . sunt câţiva 2. În primul rând. Foarte mult  2. Deloc Sunt colegi al dvs. uneori 3. nu sunt Trebuie să avem în vedere ca răspunsurile să fie adecvate întrebărilor.

 S-a întâmplat vreodată să nu fiţi de acord cu proiecte propuse de şeful dvs.Nu Dacă DA.Da 2. l-am întâlnit adesea în chestionarele realizate de „neprofesionişti”. vă simţiţi în nesiguranţă adesea/uneori/rareori? 1. Exemplu de mai jos. Îmbunătăţită:  S-a întâmplat vreodată să nu fiţi de acord cu proiectele propuse de şeful dvs. da. Setul de variante de răspuns trebuie să fie complet. da. uneori 3. în care se combină nefericit două scale de atribute bipolare. adesea 2. nu. des 3. Am discutat anterior faptul că variantele de răspuns trebuie să fie exhaustive. adică să permită subiectului să se încadreze într-una dintre categoriile prezentate.dezacord etc. foarte des 2.? 1. rareori 4. niciodată 2. indiferent de răspunsul său:  Vă simţiţi adesea/uneori /rareori în nesiguranţă? R: Niciodată nu m-am simţit în nesiguranţă! Îmbunătăţită: Aţi simţit vreodată că sunteţi în nesiguranţă? 1. niciodată Sunt aici reunite în aceeaşi scală atributele bipolare „des-rar” şi „adesea – niciodată”.? 1. uneori 3. pe lângă faptul că variantele de răspuns nu sunt potrivite pentru întrebare. deseori 11.rareori 58 .

60 minute sau mai puţin 2.12. mai mult de 1 oră 2 ore Îmbunătăţite: Cât vă uitaţi în medie. Organizarea trebuie să medităm asupra distribuţiei acestora în cadrul chestionarului. câte ore pe zi vă uitaţi la televizor. Câte ore pe zi vă uitaţi la televizor? 1. Utilizarea variantelor de răspuns reciproc excluzive. în medie. pe zi. în medie. dintre cele propuse. care vizează variabile 59 . între 1şi 2 ore 3. în timpul săptămânii? Număr de ore:____ Estimaţi. câte ore pe zi vă uitaţi la televizor în weekend? Număr de ore______ Odată construite întrebările şi variantele corespunzătoare de răspuns. peste 120 minute Sau: Estimaţi. mai puţin de 2. 61-120 minute 3. la televizor? 1. care să permită subiectului să poată alege doar o singură variantă de răspuns. întrebărilor/temelor Deja am amintit că întrebările de identificare.

în particular succesiunea întrebărilor trebuie să fie logică şi psihologică. S-a pus în evidenţă „efectul de Efectul de poziţie halo”. în situaţia în care întrebările vizează comportamente indezirabile social. Acest lucru înseamnă să nu alternăm întrebările generale cu cele specifice pentru aceeaşi temă. întrebări care presupun răspunsuri „automate” din partea subiectului. pe care subiectul este puţin dispus să le recunoască. în anumite cazuri în favoarea cercetătorului. Numirea întrebărilor prin etichete sugestive. putem 60 . să păstrăm formulări neutre. Subiectul îşi pierde atenţia şi interesul pentru chestionar.în cadrul socio-demografice. Acesta este un motiv în plus pentru a plasa întrebările de identificare la finalul chestionarului. Efectul de halo este. după cum am prezentat într-unele din exemplele de mai sus şi folosirea indicilor numerici pentru variantele de răspuns este utilă cercetătorului în momentul în care acesta construieşte baza de date şi introduce răspunsurile subiectilor. se poate afla în criză de timp şi riscăm să nu mai răspundă în acord cu propriile opinii. Design-ul chestionarului şi. astfel încât să evităm apariţia efectului de halo. adică tendinţa subiectului de fi influenţat în alegerea răspunsului la o întrebare. În acest caz trebuie să ordonăm întrebările. Nici la finalul chestionarului nu adresăm întrebări dificile sau cele care se dovedesc a fi cele mai importante pentru tema studiată. mai generale. fireşti ale întrebărilor. O modalitate grafică agreată de construcţie a chestionarului este gruparea calupului de întrebări care aparţin aceleşi temă (în cazul chestionarului omnibus mai ales) şi încadrarea lor în chenare. Spre exemplu. Pe lângă cerinţa chestionarului de a se prezenta ca un ansamblu Efectul halo logic. la care să nu existe probleme în a răspunde (întrebări de introducere). Tehnica „pâlniei” intime. în cadrul aceleaşi teme. clare. în general. trebuie plasate la sfârşitul chestionarului şi că chestionarului trebuie să începem chestionarul cu întrebări uşoare. trebuie să avem în vedere şi efecte datorate poziţionării succesive a întrebărilor sau a diferitelor teme. de răspunsul fomulat la întrebarea sau întrebările anterioare. să nu creăm un haos alternând întrebări care corespund mai multor teme sau care tratează mai multe aspecte şi.

în foarte mică măsură 2. foarte mulţumit 2. Sunt de acord 2. în foarte mare măsură 61 . aplicaţi pedepse corporale copiilor? 1. în mare măsură 5. Nu sunt de acord Pedi. în esenţă are în vedere efectul halo şi nevoia de consistenţă a individului cu sine (şi implicit între răspunsurile formulate). putem apela la „tehnica pâlniei întoarse”. nici în mare măsură 4. ilustrată în exemplul de mai jos (trecerea de la o întrebare cu caracter general şi impersonal. În exemplul prezentat aici observaţi şi evitarea folosirii termenilor afectogeni. Da 2. nici nemulţumit 4. Ped. foarte nemulţumit Mult2. nemulţumit 5.proceda la „tehnica pâlniei”. care. nici mulţumit. de trecere de la particular la general. mică măsură 3. Dvs . Mult1. situaţie în care realizăm demersul invers. la una cu caracter specific şi personal). Sunteţi mulţumit de salariul dvs? 1. înlocuirea verbului „a bate” cu expresia mai neutră „a aplica pedepse corporale”. Nu În mod similar. Sunteţi de acord sau împotriva aplicării de către părinţi a pedepselor corporale copiilor? 1. În ce măsură credeţi organizaţia unde lucraţi acordă salarii satisfăcătoare angajaţilor? 1. mulţumit 3. nici în mică.

De reţinut! 62 . În acelaşi timp. subiectul are în vedere. Aceştia au dificultăţi ăn a face evaluări la nivel general şi pot răspunde mai uşor dacă sunt adresate mai întâi întrebări particulare. în principal. Tehnica pâlniei dar nu are probleme în a formula un răspuns cu caracter specific. Folosirea tehnicii „pâlnia întoarsă” în acest caz poate fi utilă inclusiv pentru testarea ipotezei: „În evaluarea performanţelor organizaţiei. dar foloseşte propria experienţă ca reper pentru a evalua organizaţia.„Tehnica pâlniei întoarse” o folosim în special în situaţia în care intuim că subiectului îi este greu să formuleze un răspuns cu caracter general. acest lucru ne poate duce la concluzia că. În întoarse exemplul de mai sus. propria experienţă”. subiectul are în vedere şi alte aspecte decât propria experienţă. în evaluarea performanţelor organizaţiei (în acest caz mulţumirea cu salariul). „tehnica pâlniei întorse” este utilă în situaţia în care chestionarul se aplică unor grupuri de persoane cu nivel redus de educaţie sau grupuri de copii. Dacă între răspunsurule alese pentru cele două întrebări există o inconsistenţă. el nu are o privire de ansamblu asupra organizaţiei.

Nu în ultimul rând. De obicei. cu specialişti. dacă începem cu întrebările referitoare la tema „opţiuni şi preferinţe politice”. întrebări ale cărui sens nu este clarspecificat. Personal consider că trebuie să începem cu o temă neutră (care nu provoacă nici reacţii optimiste. la finalul completării sale. mai departe. a începe cu o temă care provoacă reacţii de optimism poate influenţa răspunsurile la temele următoare. Am subliniat deja că legătura între diferitele calupuri de întrebări specifice unei teme sau alteia se face prin întrebări de trecere. În acelaşi timp. Aplicarea lui chiar pe 2-3 subiecţi care au caracteristicile grupului ţintă ne poate indica posibile erori. lăsând spaţiu şi timp suficient ca aceştia să formuleze 63 . întâlnim „efectul de poziţie”.Pe lângă efectul de halo. nu trebuie să ne mire faptul că răspunsurile se vor menţine într-o notă negativă şi pentru tema „consum şi percepţii asupra mass-media” sau „încredere în instituţii”. pe cât posibil. dar cu o temă care să capteze încă suficient atenţia respondenţilor. Trebuie să analizăm întotdeauna din punct de vedere psihologic şi logic cu ce temă vom începe şi cu ce temă vom finaliza chestionarul şi. care reprezintă efectul halo. dar la scală „macro” a chestionarului. Spre exemplu. putem finaliza cu tema care pune cele mai puţine probleme din punct de vedere al răspunsurilor. trebuie să procedăm la pretestarea chestionarului. dar care poate încă să menţină trează antenţia. Pretestarea se poate face pe un eşantion Pretestarea redus numeric (spre exemplu 30 –100 persoane) şi are rolul de a lămuri chestionarului despre posibilele erori de construire a chestionarului. adică influenţarea răspunsurilor subiectului la întrebările din cadrul unei teme în funcţie de tema/temele prezentate anterior (în situaţia în care chestionarul are în vedere mai multe teme). iar aceasta temă naşte polemici şi chiar indignare sau revoltă. putem explica subiecţilor că dorim să aflăm sugestii de la ei privind întrebările formulate şi variantele de răspuns şi chiar privind cercetarea în ansamblu. dar şi cu persoane neavizate. dificultăţi la care sigur nu ne-am gândit când am construit chestionarul. efectul de poziţie. discutarea chestionarului cu alţi membri al proiectului. În acelaşi timp. prin extinderea viziunii optimiste. poate aduce sugestii utile pentru cercetare. trebuie să procedăm la pretestarea chestionarului astfel construit. nici reacţii de negative sau revoltă). când pretestăm chestionarul. Chiar în condiţiile în care avem restricţii de timp sau financiare. Erorile pot fi astfel remediate înainte de a aplicarea finală a chestionarului. În acelaşi timp. care va fi distribuţia temelor astfel încât să combatem.

Care sunt particularităţile anchetei şi sondajului de opinie? 2. Formulaţi întrebări de cercetare care ar putea să intereseze pe cel care oferă serviciul descris anterior 3. Ţineţi cont de regulile de construire a chestionarului dezbătute în lecţie Întrebări recapitulative 1. chiar la o atentă „scanare” a chestionarului). Aplicaţie Construiţi un chestionar prin care să testaţi satisfacţia unor beneficiari ai unor servicii oferite de dvs. Nu de puţine ori veţi fi surprinşi că subiecţii care fac parte din grupul experimental de pretestare a chestionarului observă litere lipsă (pe care nu le-am identificat.aceste sugestii în scris. întrebări care nu au variante de răspuns exhaustive sau sancţionează faptul că la anumite întrebări nu se specifică dacă au sau nu voie să aleagă două sau mai multe categorii de răspuns. Realizaţi un chestionar (în formă finală) prin care urmează să testaţi satisfacţia beneficiarilor cu serviciile oferite de dvs. Alegeţi o situaşţie reală sau ipotetică în care să puteţi descrie un grup de beneficiari şi un serviciu pe care îl oferiţi ( ex. Ce înţelegem prin „indicatori calitativi” şi „indicatori cantitativi”? 6. Prin ce se diferenţiază definiţia nominală de cea operaţională? 5. servicii private de sănătate) 2. Când sunt oportune formularea de întrebări de cercetare şi când avem nevoie de ipoteze în cercetarea pe bază de chestionar? 3. 1. Ce tipuri de întrebări pot apărea într-un chestionar şi care este specificul fiecăreia dintre ele? 64 . Ce este un lanţ cauzal şi care este utilitatea construirii unui asemenea model pentru explicarea fenomenului studiat? 4. Când folosim întrebări deschise. când întrebări semi-deschise şi când întrebări închise? 7.

Metode cantitative şi calitative. Viaţa cotidiană ca spectacol. 94-101.ro. Septimiu (2006). Metodologia cercetării sociologice. Ralph (2004). Teorie şi practică. Opinia publică.Termeni cheie anchetă întrebări de identificare sondaj chestionar cu operator de teren ipoteză chestionar autoadministrat întrebare de cercetare chestionar prin telefon întrebări de introducere efectul de halo întrebări de trecere efectul de poziţie întrebări filtru tehnica „pâlniei” întrebări bifurcate tehnica „pâlniei întoarse” întrebări de control Bibliografie Chelcea. Chelcea. 68 (1). Septimiu. Iaşi: Editura Polirom 65 . Strategii de persuasiune şi manipulare. Bucureşti: Editura Economică. Iluţ Petru. Public Opinion Quarterly. A comparison of web and mail survey response rates. Bucureşti: Editura comunicare. Erving. [1959](2003). Michael. Rotariu Traian. D. Timothy şi Levine. Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. [1997](2006). (2004). Goffman. D. Bucureşti: Ediura Economică. Kaplovitz. Hadlock.

ivan@comunicare. realizează o cercetare la nivel naţional pentru cunoaşterea problemelor specifice muzeelor româneşti în contextul realizării de studii de cunoaştere a viitatorilor. în cadrul unui proiect finanţat de AFCN. Persoane între 31 şi 60 de ani 5. În opinia dvs.. pentru că studiul se va finaliza cu un volum tipărit şi o perioadă de training. După completarea întregului chestionar. Persoane din alte localităţi din România (altele decât cea în care se află muzeul) 7.ivan@comunicare. Persoane între 19 şi 30 de ani 4. Persoane peste 60 de ani 6. De asemenea.) Da 66 Nu Nu ştiu . Elevi de şcoală generală 2. Cooperarea dvs. Elevi de liceu 3. în cadrul acestei cercetări este importantă.. Persoane din afara României Care sunt modalităţile prin care ajungeţi să cunoaşteţi părerile vizitatorilor despre muzeu? (Selectaţi variantele de răspuns care corespund situaţiei din dvs.ANEXA 1 Reţeaua Naţională a Muzeelor din România. rezultatele find incluse într-o bază de date care va fi prelucrată statistic. câţi dintre vizitatorii muzeului unde lucraţi sunt. Acest chestionar este anonim şi confidenţial.? Foarte Destul de Puţini mulţi mulţi Foarte puţini Nu ştiu 1. depinde valabilitatea studiului nostru.ro) pentru orice nelămuriri şi reamintim că de sinceritatea răspunsurilor dvs. dacă doriţi să intraţi în posesia unei copii electronice a raportului privind această cercetare nu ezitaţi să ne contactaţi pe adresa mai sus menţională Vă mulţumim! Va rugăm să marcaţi răspunsul care corespunde opiniei dvs.ro în maxim 5 zile Ne puteţi contacta (loredana. sunteţi rugaţi să-l returnaţi pe adresa loredana.

Personalul este instruit să utilizeze fişe de observaţie pentru a înregistra comportamentul vizitatorilor 6. Muzeul în colaborare cu o instituţie de cercetare 4.. Cercetări pentru a cunoaşte caracteristicile celor care nu vizitează muzeul 3. Personalul muzeului în colalorare cu un cercetător specializat 3.1. Cercetări pentru a evalua impactul unui program derulat în cadrul muzeului În cazul în care s-au realizat cercetări în instituţia dvs. Altceva. PR etc.. Personalul este instruit să iniţieize discuţii cu vizitatorii la ieşirea din muzeu 7.) 67 Nu ştiu . Un angajat care se ocupă de promovarea muzeului 2.. Ce anume? În instituţia unde lucraţi. Cercetări pentru cunoaşterea vizitatorilor muzeului 2.? Minim 10 7-9 4-6 1-3 Niciuna Nu ştiu 1. Cercetări pentru a evalua impactul unei expoziţii 4.. Completează un mini-chestionar la ieşirea din muzeu sau la finalul programelor publice 4.. Altcineva. în ultimii 5 ani. Personalul muzeului 2.... O echipă/ departament care se ocupă de promovarea muzeului (marketing. Există o carte a vizitatorului unde aceştia îşi notează impresiile 2.? Da Nu 1. O instituţie de cercetare/ un cercetător extern 5. Cine? În instituţia unde lucraţi există. Există pe site-ul muzeului un forum rezervat impresiilor vizitatorilor 3. s-au derulat. cine a realizat aceste cercetări? (Selectaţi variantrele de răspuns care corespund situaţiei din muzeul unde lucraţi) Da Nu Nu ştiu 1. Există discuţii de grup periodice cu vizitatorii sau participanţii la programele publice 5.

Cercetările de piaţă în muzeele din România nu se realizează datorită lipsei personalului specializat 5. la. pentru personalul muzeelor 7. Un angajat care se ocupă de găsirea unor surse de finanţare suplimentare pentru muzeu 6. Un traning (curs) de specialitate 2. Un alt tip training. Care? În ce măsură sunteţi de acord cu următoarele: Total acord Parţial Total Dezacord acord dezacord 1. Un angajat care este specializat să realizeze cercetări privind caracterististicile şi nevoile vizitatorilor 4. O echipă / departament de cercetare a opiniilor. Un training privind atragerea surselor suplimentare de finanţare în muzee 4. profilului. în ultimii 3 ani. Cercetările de piaţă în muzeele din România nu se realizează datorită lipsei de cooperare a vizitatorilor 6. Nu sunt necesare cercetări de piaţă în muzeele din România 2. Cercetările de piaţă în muzeele din România nu se realizează datorită lipsei unui training (unor cursuri) despre modalităţile de a face cercetare. Un training (curs) de marketing 3. Cunoaşterea caracteristicilor vizitatorilor şi a opiniiilor acestora este importantă pentru un muzeu 3. Un training privind utilizarea cercetării de piaţă în muzee 3. Cercetările de piaţă din muzee nu aduc alte informaţii decât ceea ce se ştie deja despre vizitatori 68 . asteptărilor vizitatorilor 5. Un Peste 5 Niciun 2-3 4-5 angaja anagajaţ angajat angajaţi angajaţi t i Nu ştiu 1..3. Cercetările de piaţă în muzeele din România nu se realizează datorită lipsei de fonduri 4.. O echipă/ departament care se ocupă de găsirea unor surse de finanţare suplimentare pentru muzeu Câţi dintre angajaţii din instituţia unde lucraţi au participat.

Dvs. Ar trebui angajate persoane specializate care să realizeze activităţile de cercetare a profilului vizitatorilor în muzee. Exersarea capacităţii de a aplica aceste metode 3. Cercetările de piaţă în muzee ar trebui să se facă utilizând personalul muzeelor 9. Dobândirea abilitţilor de a derula cercetări proprii în cadrul muzeului În vederea prelucrării statistice a datelor. Cunoaşterea modalităţilor de analiză şi interpretare a datelor 4. dacă aţi participa la un curs cu privire la utilizarea cercetării de piaţă în muzee. Cunoaşterea principalelor metode în realizarea cercetării de piaţă 2. cât de importante vi s-ar părea următoarele: Foarte Destul de importnat important Puţin important Foarte puţin important 1. Cunoaşterea modalităţilor de promovare moderne 5.personal.8. următoarele informaţii sunt absolut necesare: Câţi angajaţi are muzeul unde lucraţi? Câţi angajaţi are departamentul de relaţii publice/marketing/comunicare în cazul în care muzeul are un astfel de departament? În ce departament al muzeului lucraţi? De cât timp lucraţi în acest muzeu? Anterior angajării în acest muzeu Vârsta dvs este Sex 69 Nu ştiu .

deţineţi în cadrul muzeului o poziţie de conducere? Tipul muzeului unde lucraţi Tipul muzeului unde lucraţi Localitatea Judeţul / Sectorul 70 .Dvs.

De ce realizăm cercetări pe bază de eşantion Populaţia Statistic. Eşantionarea simplă aleatoare 2. Cunoaşterea principalelor tipuri de eşantionare 7. Eşantionarea stratificată 2. Eşantionarea multistadială 2.3.Unitatea de învăţare nr.2. Această submulţime din populaţie se 71 .1.3. Cunoaşterea în careşiseeşantionarea. dar şi companiile care au dat faliment. cea mai bună soluţie este de a selecta o parte din populaţie pe baza căreia să tragem concluzii cu privire la întreg. aceasta putând cuprinde toate persoanele dintr-o localitate (teritoriu). Populaţia investigată şi eşantionarea. Cunoaşterea rolului eşantionării în cercetarea socială 6.3. construieşte unDe design de eşantionare eşantion 2. posesorii unui anumit tip de automobil. resurselor umane şi financiare. clienţii unei bănci. respectiv informaţiilor cu privire la populaţia investigată Populaţiamodului investigată ce realizăm o cercetare pe un 8. Cunoaşterea tipului de eşantionare potrivit obiectivelor cercetării. Eşantionul Dacă însă mărimea populaţiei este de câteva mii sau chiar de sute de milioane de persoane.1 Populaţia investigată şi eşantionarea. ţările francofone sau frigiderele produse de o fabrică într-o perioadă de timp. prin populaţie înţelegem ansamblul persoanelor cu anumite caracteristici socio-demografice. 257). aşa cum este cazul unor ţări.1. În studiul pieţei.2.3. atitudini sau comportamente dorim să le cunoaştem prin folosirea metodelor şi tehnicilor de cercetare. 2 Valeriu Frunzaru 2.3.3 Eşantionarea probabilistă 2.2.4. Eşantionarea cluster Obiective 5. EŞANTIONAREA 1. ale căror opinii.2 Eşantionarea neprobabilistă 1. prin populaţie înţelegem „orice colecţie bine definită de obiecte de studiu” (Johnson. 1995/2007. De ce realizăm cercetări pe bază de eşantion 1.

O asemenea abordare este prezentă şi în rândul fizicienilor. care să permită o bună examinare vizuală. şi nici măcar întreaga sticlă cu vin. chimiştilor sau al cercetătorilor din domeniul ştiinţelor socio-umane. 72 . consumul excesiv de alcool dăunează grav sănătăţii). De reţinut! Nu doar omul de ştiinţă realizează eşantionarea. la modul ideal. el ar da faliment). de o selecţie a persoanelor pe care se realiză cercetarea. Ţăranul înainte de a-şi culege toamna viţa de vie. pentru a se decide dacă vinul merită sau nu să fie cumpărat. gustă câteva boabe de struguri pentru a vedea dacă recolta este suficient de coaptă pentru a fi culeasă. plecând de la premisa că anumite caracteristici ale acestor persoane (caracteristici alese în funcţie de obiectivele cercetării) sunt. le putem include pe toate în cercetare fără să mai facem o selecţie. Când nu realizăm cercetări pe bază de eşantion Dacă populaţia studiată numără câteva zeci sau chiar sute de persoane. Când realizăm cercetări pe bază de eşantion În viaţa de zi cu zi. atitudinilor şi a comportamentelor umane este nevoie. olfactivă şi gustativă. Nu este necesar să bea întreg butoiul. în cele mai multe situaţii.numeşte eşantion. identice cu cele ale populaţiei. facem deseori afirmaţii cu privire la toate obiectele dintr-o categorie. cu picior. dar mai ales în cercetarea ştiinţifică. Imposibilitatea testării întregului conţinut rezultă din limitele fizice (nu poţi bea întreg butoiul cu vin) şi din eficienţa practică scăzută datorată atât costurilor ridicate pentru vânzător (dacă toţi ar degusta în acest mod. Când avem de a face cu populaţii de dimensiuni mici (de exemplu. cumpărătorul degustă această licoare dintr-un pahar transparent. Iar după ce mustul a fiert şi s-a transformat în vin. 50 de persoane) este indicat să investigăm întreaga populaţie. iar procesul de selecţie a persoanelor care fac parte din eşantion se numeşte eşantionare. Pentru cunoaşterea opiniilor. pe baza cunoaşterii doar a unora dintre ele. Şi în viaţa de zi cu zi este folosită eşantionarea (într-o formă simplă) când gustăm sau testăm un anumit produs. cât şi pentru client (aşa cum ni se repetă pe canalele TV după calupurile publicitare.

De reţinut! Nu realizăm întotdeauna cercetări pe bază de eşantion. În ultimul rând. de numărul de respondenţi care fac parte din cercetare. 161) afirmă că cercetările pe eşantion. Gary T. transportul. putem vorbi şi de un 73 . aşa cum sunt cele realizate pe baza unui eşantion. cu atât sunt mai mari cheltuielile pentru multiplicarea instrumentului de cercetare. pentru adoptarea unei decizii de către o companie sau actor politic este nevoie de informaţii proaspete. dacă în eşantion nu sunt cuprinse persoanele care fac parte din instituţia sau localitatea unde beneficiarii îşi desfăşoară activitatea. investigarea populaţiei unei ţări.acest lucru oferind încredere în datele obţinute. Avantajele eşantionării Traian Rotariu şi Petru Iluţ (1997/2006. Iar cercetătorul nu poate afirma cu certitudine (cu maximă probabilitate) că absenţa din eşantion a acelui oraş sau judeţ nu afectează rezultatele cercetării. deci obţinute printr-o modalitate rapidă de cercetare. în ciuda aparenţelor. Folosirea eşantionului presupune logic eliminarea din cercetare a unor unităţi administrative ale căror lideri îşi pot manifesta neîncrederea sau critica cu privire la rezultatele cercetării. El dă exemplul unei cercetări care are ca obiectiv testarea relaţiei dintre caracteristicile locale ale unui oraş sau judeţ şi nevoia de fonduri. p. dincolo de corectitudinea ştiinţifică a eşantionării. Cu cât numărul persoanelor care răspund la întrebările din chestionar este mai mare. respectiv postcodificarea şi introducerea datelor în calculator. clienţii pot avea rezerve cu privire la rezultatele cercetării. 14-15) insistă asupra faptului că. în special atunci când populaţia investigată este redusă numeric. comparativ cu cele pe întreg universul de indivizi al populaţiei prezintă trei mari avantaje. aşa cum este cazul recensămintelor. iar rezultatele finale ale cercetării sunt publicate după 2-3 ani. Primul şi cel mai evident este cel economic. Henry (1990. printre altele. durează foarte mult. În al doilea rând. costul unei anchete sociologie bazată pe chestionar fiind determinat. plata şi verificarea operatorilor. În cele mai multe dintre situaţii.

74 . Pentru diminuarea erorilor datorate operatorilor. Cu cât numărul de respondenţi este mai mare. costul şi plusul de cunoaştere. 247).avantaj de cunoaştere. p. Dacă numărul persoanelor investigate este mare. firmele de cercetare a pieţei colaborează cu o serie de operatori care sunt bine selectaţi şi supuşi instructajului. care ne oferă informaţii utile pentru realizarea eşantionării. trebuie menţionată libertatea pe care eşantionul o oferă în construirea chestionarului. În prealabil. De reţinut! Avantajele folosirii eşantionului nu sunt doar de ordin economic. se face instructajul operatorilor cu privire la obiectivele cercetării. costul. de la persuadarea în vederea acceptării să răspundă la întrebările din chestionar. deoarece postcodificarea răspunsurilor şi analiza lor necesită resurse umane. prezenţa informaţiilor şi accesul la populaţia pe care vrem să o investigăm sunt factori pe care cercetătorul îi i-au în considerare atunci când decide pe ce tip de eşantion va realiza investigaţia. la 10 ani se realizează în România recensământul populaţiei. se realizează. chestionarul pe care trebuie să îl aplice şi modalităţile de comunicare cu respondenţii. plusul de cunoaştere. cu atât este mai mare riscul erorilor produse de operatorii de teren. Selecţia operatorilor de anchetă se realizează plecând de la premisa că cea mai indicată pentru această activitate este „o persoană inteligentă. De asemenea. atunci nu este indicată folosirea întrebărilor deschise. Cu toate acestea. ci şi în alegerea tipului de eşantion. de regulă. financiare şi de timp ridicate. 2004. extrovertită şi fără prejudecăţi” (Blankenship apud Chelcea. În general. sănătoasă. la exprimarea finală a mulţumirii pentru faptul că au luat parte la cercetare. Aceste criterii sunt importante nu doar în a decide dacă cercetarea trebuie să se realizeze pe întreaga populaţie sau la nivelul unui eşantion. Timpul. dincolo de selecţia atentă a acestora – plecând de la criteriile enumerate mai sus –. un control permanent al muncii lor. ci şi în planul cunoaşterii. Aproape toate cercetările de piaţă folosesc eşantionarea pentru avantajele pe care acesta le prezintă în ceea de priveşte timpul. la care adăugăm obiectivele cercetării.

 multistadială. iar acest lucru influenţează analiza datelor obţinute. 75 .  prin stratificare. În această generalizare. Eşantionarea În cazul eşantionării neprobabiliste. Eşantionarea probabilistă poate fi:  simplă aleatoare. deoarece persoanele care nu folosesc internetul sau care nu intră pe acel site nu au şansa să răspundă la întrebări. există persoane din populaţia pe probabilistă care vrem să o cunoaştem care nu au nicio şansă să facă parte din eşantion.  cluster. nu se ţine cont de faptul că doar unele persoane au avut şansa de a trece pe strada în care reporterul TV realiza interviurile. Eşantionare neprobabilistă Pe baza unor interviuri realizate pe câteva persoane prin care se doreşte să se afle „vocea străzii”. 167) afirmă că „o procedură de neprobabilistă eşantionare este aleatorie atunci când fiecare individ din populaţie are o şansă calculabilă şi nenulă de a fi ales în eşantion”. unii jurnalişti trag concluzii cu privire la valorile şi atitudinile românilor în ansamblu. O generalizare eronată se poate face şi pe baza răspunsurilor la întrebările de pe site-ul unor ziare sau instituţii.  pe cote.Clasificarea tipurilor de eşantionare Eşantionarea Traian Rotariu şi Petru Iluţ (1997/2006. Eşantionare neprobabilistă poate fi:  de convenienţă. 2.  tip „bulgăre de zăpadă”.2. iar dintre acestea şi-au exprimat opinia prezentată în emisiune doar persoanele care au dorit să răspundă la întrebări şi care au fost selectate subiectiv de reporter şi de persoana care face montajul emisiunii. O altă lipsă a acestei modalităţi de eşantionare este aceea că persoanele care nu vor să răspundă la întrebări nu pot fi plasate în categoria „nu ştiu/nu răspund”.

Limitele bugetare ale proiectului de cercetare ne-au determinat să apelăm la un eşantion de convenienţă 4 În cadrul unui asemenea experiment. de diverse profesii. subliniind punctele tari şi punctele slabe ale fiecăreia dintre ele. sunt extrase aleator două grupe de persoane care formează grupul de control şi grupul experimental4. chiar dacă ulterior. la care există acces uşor şi cu costuri reduse. asupra căruia nu acţionează variabila independentă). 139). 76 . vrem să vedem în ce măsură o variabilă independentă introdusă de cercetător acţionează asupra grupului experimental. 2006. Multe dintre experimente realizate în universităţi au avut drept subiecţi studenţi care s-au oferit voluntar şi care au beneficiat pentru această prezenţă de credite. a fost realizată o selecţie aleatoare a acestora.). tradiţională şi creativă (cultural creative) Obiectivul cercetării a fost de a vedea dacă în România există valori şi atitudini care corespund culturii creative5. care scoate în evidenţă existenţa în SUA a trei subculturi: modernă.ro. Cercetări privind evoluţia valorilor în societatea românească. Această anchetă a avut ca punct de plecare lucrarea lui Paul H. putem măsura efectul acestei variabile prin comparaţia grupului experimental cu grupul de control (care este un grup martor. Eşantionarea de convenienţă (convenience sampling) Un eşantion de convenienţă este ansamblul de persoane din populaţia pe care dorim să o investigăm care este dispus să participe la cercetare. rămânând pentru cercetare aproximativ 12% din totalul celor interesaţi. How 50 million people are changing the world (2000). lipsa banilor. Multe dintre cercetările din domeniul psihologiei sau psihologiei sociale au fost realizate pe asemenea eşantioane. Cultural creatives. cu vârsta între 20 şi 50 de ani. care a recrutat subiecţii printr-un anunţ publicitar într-un ziar local (apud Chelcea.5 $ pentru participare). Întrucât s-au prezentat pentru experiment 296 de persoane (subiecţii primeau 4. a informaţiilor despre publicul pe care dorim să-l investigăm şi chiar a timpului ne obligă să realizăm cercetarea pe un asemenea eşantion. În contextul controlului celorlalte variabile. Exemplu O eşantionare de convenienţă a fost realizată de titularii acestui curs în cadrul unei anchete sociologice pe bază de chestionar în anul 2008. Ray şi Sherry Ruth Anderson Cultural creatives. 5 Pentru a vedea rezultatele acestei cercetări vezi Paul Dobrescu (coord. din ansamblul subiecţilor disponibili. Bucureşti: Editura comunicare. Eşantionul construit rămâne unul de convenienţă.În ciuda limitelor pe care eşantionarea neprobabilistă le are. (2008). Un exemplu clasic este cel al experimentului cu privire la obedienţă realizat de către Stanley Milgram. Voi prezenta cele mai folosite metode de eşantionare neprobabilistă.

În eşantionul pe care a fost realizat Barometrul de gen.5 36. 55. toţi au liceul absolvit. Diferenţele mari între caracteristicile socio-demografice ale celor două eşantioane se reflectă în răspunsurile respondenţilor cu privire la împărţirea rolurilor în familie.1. 55. 71.2 19. 2008) Dvs..6 65 53.6 43.6 71.8 65. Aşa cum reiese din Tabelul 2. există diferenţe semnificative între răspunsurile studenţilor din eşantionul nostru şi răspunsurile obţinute în urma realizării Barometrului de gen de către Gallup în anul 2000.99 ani.52 de ani.1 69. la un nivel de încredere de 95%6.1.4 24. credeţi că.6 61. 77 . cu o marjă de eroare de +/. iar vârsta lor medie este de 47. Eşantionul (N=744) nu este reprezentativ la nivelul populaţiei României şi nici la nivelul studenţilor din România.4 % femei este mai mult de datoria bărbaţilor decât a femeilor să aducă bani în casă? este mai mult de datoria femeilor decât a bărbaţilor să se ocupe de casă? bărbaţii pot creşte copii la fel de bine ca şi femeile? Eşantion reprezentativ la nivel naţional (Barometrul de Gen. Tabelul 2. diferenţele între răspunsuri se datorează structurilor diferite ale celor două eşantioane. Eşantionarea pe cote Este un tip de eşantionare care reproduce întocmai caracteristicile 6 Despre gradul de reprezentativitate vom vorbi în subcapitolul referitor la eşantionarea probabilistă.. 2000) % bărbaţi Dincolo de distanţa în timp între cele două cercetări. iar vârsta medie este de 26.9% au cel puţin liceul absolvit. În cadrul eşantionului de studenţi. dar concluziile analizei rezultatelor cercetării nu pot fi inferate la nivelul populaţiei. De reţinut! Eşantionul de convenienţă prezintă avantajul accesului uşor şi cu costuri reduse la respondenţii pe care se realizează investigaţia.8 28.construit din studenţii ai Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice (SNSPA).3%. % bărbaţi % femei 21.5% sunt femei.2.2% dintre respondenţi sunt femei. pe un eşantion reprezentativ la nivelul populaţiei adulte a României (N=1839). Atitudini cu privire la împărţirea rolurilor în familie (răspunsuri „Da”) Eşantion de convenienţă (Studenţi.

calculează numărul persoanelor din subgrupurile din eşantion în conformitate cu structura populaţiei pe cote. 2 Un exemplu clasic care arată slăbiciunile eşantionării pe cote este cel al sondajelor premergătoare alegerilor prezidenţiale din SUA din 1948. să împărţim populaţia în cote în funcţie de mediul de rezidenţă (rural. putem. Dacă mărimea eşantionului pe care dorim să-l construim este de 1000 de persoane. Banat. ţinând cont de criteriile de împărţire a populaţiei. 25). de 34 de persoane (1000 x 3. eroarea (bias) datorându-se selectării 78 . sex (femei. iar Dewey 45%. ca în cazul eşantionării stratificate. din totalul populaţiei din Oltenia este. atunci cota din eşantion de persoane de sex feminin. Transilvania. 1990. din mediul rural. iar pentru fiecare cotă trebuie să calculăm un procent care se va regăsi în structura eşantionului.36% (21% x 16%). din mediul rural. maghiari. la care s-au adăugat ajustări aduse de Institutul Naţional de Statistică. Cunoscând structura populaţiei cu privire la aceste caracteristici în urma recensământului din anul 2002. iar raportul dintre populaţia Olteniei şi populaţia României este de 16%. de etnie română. de etnie română. Muntenia. bărbaţi). Să presupunem că acest procent este de 21%. rromi). prin împărţirea populaţiei în subgrupuri după anumite caracteristici. prin rotunjire. din totalul populaţiei din Oltenia. Truman a obţinut 50%. vom avea 72 de cote (2x2x6x3). În cadrul exemplului dat. regiuni istorice (Moldova. ci prin selecţia subiectivă a operatorului de teren. La început. la alegeri. 1 Dacă vrem să facem o eşantionare pe cote la nivelul populaţiei României. Exemplul nr.populaţiei studiate după o serie de variabile alese în funcţie de obiectivele cercetării şi de caracteristicile populaţiei. Trei firme de sondare a opiniei publice au prezis victoria lui Thomas Dewey împotriva lui Harry Truman (Henry. putem şti care este procentul de persoane de sex feminin. înseamnă că procentul subgrupului din populaţie care îndeplineşte aceste criterii este de 3. cercetătorul împarte populaţia în subgrupuri (cote) şi calculează procentul fiecăruia raportat la întreg. după ce stabileşte mărimea eşantionului. Exemplul nr.36%). urban). Oltenia şi Dobrogea) şi etnie (români. Apoi. Însă. în funcţie de obiectivele cercetării. dar selecţia persoanelor din interiorului grupului nu se face aleator. Eşantionarea pe cote este similară eşantionării (probabilistice) stratificate.

) sau fac parte din anumite grupuri care încalcă legea (consumatori de droguri. Exerciţiu Realizaţi o eşantionare pe cote în rândurile studenţilor Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din SNSPA. din recomandare în recomandare. Ţinând cont de faptul că există comunităţi ale motocicliştilor. tango. de exemplu. 79 . motociclism etc. se poate construi un eşantion. Astfel. Care sunt criteriile de clasificare pe cote a populaţiei investigate? De reţinut! Deşi eşantionul pe cote reproduce socio-demografic structura populaţiei. Exemplu Eşantionarea tip „bulgăre de zăpadă” este folosită. care creşte asemenea unui bulgăre de zăpadă rostogolit şi care permite în urma aplicării instrumentului de cercetare atingerea obiectivelor studiului. imigranţi ilegali etc. pentru început. implicarea subiectivităţii în alegerea respondenţilor face ca acest tip de eşantion să nu reproducă şi caracteristicile populaţiei la nivelul opiniilor. care depăşesc un anumit nivel de educaţie şi de venit) mai mult a simpatizanţilor Partidului Republican.subiective de către operatorii de interviu (persoane albe. poate să apeleze. dacă este posibil. Cercetarea începe cu investigarea indivizilor cunoscuţi.). când vrem să facem o cercetare pe un eşantion de persoane care au anumite hobby-uri (filatelie. atitudinilor sau comportamentelor. Eşantionarea tip „bulgăre de zăpadă” În lipsa informaţiilor care să permită identificarea populaţiei studiate. calitatea sau lucrurile care ar trebui schimbate la aceste produse. Avantajul economic este contrabalansat de minusurile în planul cunoaşterii. la persoanele cunoscute care îndeplinesc această caracteristică. cea mai utilizată metodă de eşantionare este de tip „bulgăre de zăpadă”. primii respondenţi intervievaţi sunt rugaţi să recomande cercetătorului sau operatorului de teren alte persoane care posedă motocicletă. să dea informaţii cu privire la alte persoane care îndeplinesc caracteristicile respondenţilor vizaţi de cercetare. Dacă o firmă care produce sau distribuie motociclete vrea să cunoască opiniile posesorilor unor asemenea mijloace de transport cu privire la notorietatea. iar acestora li se cere.

1. În condiţiile în care este comună nemulţumirea cu privire la dezavantajele acestor tipuri de eşantionare. sunt investigate anumite „cazuri tipice”.1. extragerea fiecărei bile (care trebuie să aibă aceleaşi caracteristici fizice – formă. p1-p10=0. Eşantionarea simplă aleatoare Eşantionarea simplă Specific acestui tip de eşantionare este faptul că toţi membrii aleatoare populaţiei studiate au şanse egale de a face parte din eşantion. alte două metode mai puţin folosite în cercetarea de piaţă: eşantionarea celor mai asemănătoare/ diferite cazuri (most similar/dissimilar cases) şi a cazurilor tipice (tipical cases). masă etc.24. Gary T. 20-21) adaugă la tipurile de eşantionare neprobabiliste enunţate mai sus. dacă vrem să extragem 10 bile (n=10) dintr-o urnă cu 50 de bile (N=50). Atenţie! Pentru ca toţi respondenţii să-şi păstreze şanse egale de a face parte din eşantion.). fără reintroducerea bilelor extrase. Eşantionarea probabilistă 2.00036 (evident mult mai puţin decât 0. neintroducerea bilelor în urnă nu mai reprezintă o problemă atunci când populaţia studiată este numeroasă. prin urmare neintroducerea bilei în urnă în cazul eşantioanelor din populaţii mari duce la o schimbare practic nesemnificativă a şanselor respondenţilor de a face parte din eşantion.2. considerate reprezentative pentru populaţia pe care dorim să o cunoaştem. Evident. Henry (1990. De exemplu.04). iar în al doilea caz. cifră de afaceri. Dacă în urnă vor fi 500 de bile. În primul tip de eşantionare. se pot compara politicile unor firme care au caracteristici asemănătoare (domeniu de activitate. pieţe comune etc. De exemplu. Dacă pentru fiecare persoană din populaţie îi corespunde o bilă. 2. Modalitatea clasică de selecţie a persoanelor care fac parte dintr-un asemenea eşantion este cea a extragerii aleatoare a bilelor dintr-o urnă.Atenţie! Acestea nu sunt toate tipurile de eşantionare neprobabilistă posibile. atunci probabilitatea de extragere a primei bile este p1=n/N=0.1. iar N mărimea populaţiei. bila extrasă se reintroduce în urnă.) se face cu probabilitatea n/N. judecata atentă şi buna cunoaştere a populaţiei sunt necesare pentru selecţia cazurilor studiate. 80 . iar probabilitatea de extragere a ultimei bile este p10=n/N9=0. unde n reprezintă mărimea eşantionului. densitate.

ES – marja de eroare n. Această propoziţie poate fi scrisă şi sub forma: Pr (61. Există şi servicii online de generare de numere aleatoare ( vezi: http://www. unde nu se reintroduce bila extrasă în urnă). cu o marjă de eroare de +/.5%<63.95 Reprezentativitatea unui eşantion simplu aleator este calculată după formula: Pr (v*-ES<v>v*+ES)=n.org/).random.3%) să fie de acord cu această afirmaţie.1%) = 0. Eşantionarea aleatoare permite calcularea erorii de eşantionare. pe un eşantion reprezentativ la nivelul populaţiei adulte a României (N=1839). Prezentam mai sus câteva date obţinute în urma Barometrului de gen realizat de către Gallup în anul 2000. Faptul că în eşantion.i. – nivel de încredere Eroarea de eşantionare se calculează după formula: ES = te unde t – scor standard e – eroare standard 81 .i. dar vrem să o estimăm v* – valoarea din eşantion ES – eroarea de eşantionare +/.2. 63.8% au fost de acord cu afirmaţia că „este mai mult de datoria femeilor decât a bărbaţilor să se ocupe de casă” înseamnă că există probabilitatea de 0.8%>66. la un nivel de încredere de 95%. unde v – valoarea din populaţie pe care nu o cunoaştem.8%-2.1% (63. Calcularea marjei de eroare pentru o eşantionare simplă aleatoare Reprezentativitatea Reprezentativitatea unui eşantion reprezintă capacitatea unui eşantion unui eşantion de a reproduce caracteristicile populaţiei din care este extras.3%) şi 66.Extragerea dintr-o urnă a unui eşantion simplu aleator este mai degrabă o procedură clasică (aşa cum au loc extragerile loto „6 din 49”.95 ca un procent din populaţie cuprins între 61.5% (63.8%+2.3%. Apariţia calculatorului permite mult mai simplu selecţia aleatoare dintr-o listă.

Trebuie menționat faptul că suprafaţa care se află sub linia curbă între valorile -1. atunci când se calculează eroarea de eşantionare se porneşte de la premisa teoretică a unei abateri standard maxime. În Figura 2. atunci creşte şi scorul t. 2. altfel nu am mai măsura-o. creşte).95. rezultă că singura şansă de a micşora marja de eroare este eşantionului (n) este de a scădea eroarea standard (ES). De exemplu. Creşterea Dacă t este prestabilit. simetrică. atunci când extragem un eşantion. Teoretic este demonstrat faptul că dacă extragem un număr foarte mare de eşantioane (care tinde spre infinit).96 şi + 1. de încredere. nu o cunoaştem. trebuie să subliniem două aspecte: 1. cu atât curba este mai înaltă. logic. mai mult. nivelului de încredere ales de cercetător este de 0. Această probabilitate se numeşte nivel de încredere. Curba distribuţiei de eşantionare reprezintă o curbă a probabilităţilor pe care le poate avea valoarea unei variabile din eşantion7. dacă vrem să aflăm care 7 Curba distribuţiei de eşantionare este una normală. De aceea. De aceea. ci şi nivelul siguranţa estimării. Pe orizontală sunt valorile pe care le poate lua variabila. fie prin creşterea volumului pentru scăderea eşantionului (n). Eşantionarea Dacă vrem să crească probabilitatea ca estimarea noastră să fie presupune un corectă (n. Cu cât eşantionul este mai mare. plecând de la formula de mai sus a erorii de volumului eşantionare. ar însemna să ştim şi valoarea din populaţie.96.1 sunt prezentate trei curbe de distribuţie de eşantionare în funcţie de mărimea eşantionului.e= / n  – abaterea standard (este o măsură a omogenităţii variabilei din populaţie) n – mărimea eşantionului t – este un scor standard. Nu putem şti exact care este această distanţă.i. care reprezintă distanţa în abateri standard faţă de medie Plecând de la aceste formule de calcul a reprezentativităţii eşantioanelor. pentru că eşantionare. iar distanţa maximă se numeşte eroare de eşantionare. În general. Dar abaterea standard a valorii pe care vrem să o erorii de măsurăm nu poate fi scăzută şi. Acest lucru se poate realiza fie prin principala soluţie scăderea abaterii standard (  ). ne dorim ca valoarea din eşantion să fie cât mai aproape de valoarea din mijloc a curbei distribuţiei de eşantionare. fără unitate de măsură. modul şi mediana au aceeași valoare şi le corespunde probabilitatea cea mai mare (punctul maxim de înălţime a curbei). în care media. media valorilor din aceste eşantioane este egală cu media din populaţie. Prin urmare nu este suficient ca într-un raport de exactitatea şi cercetare să se menţioneze doar eroarea de eşantionare. iar pe verticală probabilităţile ca variabila să aibă acele valori. căruia îi corespunde un t cu valoarea 1. deci şi eroarea de compromis între eşantionare. dar putem şti care este probabilitatea ca valoarea noastră să se afle la o distanţă maximă de valoarea din populaţie. 82 . pentru că.96 este de 95%.

2). Eroarea de eşantionare în funcţie de mărimea eşantionului Mărimea Eroarea de eşantionului eşantionare (%) 400 4.1. Omogenitatea maximă ar fi fost când toţi au auzit sau toţi nu au auzit de produsul X. Singura soluţie rămasă pentru reducerea marjei de eroare este de a creşte volumul eşantionului.9 600 4 800 3.19 2400 2 Atenţie! 83 . iar cealaltă jumătate nu a auzit. Figura 2. Curba distribuţiei de eşantionare în funcţie de mărimea eşantionului Exemplu Să presupunem că facem o cercetare în care. Această variabilă are nivelul de eterogenitate maxim când jumătate din populaţie a auzit de acel produs. Având date abaterea standard. unul format din 5 persoane şi altul format din 500 de persoane. este mult mai probabil să extragem doar copii. printre altele. probabilitatea ca înălţimea medie din eşantion să se apropie de înălţimea medie din populaţie este mai mare în cazul eşantionului mai mare. Prin urmare şi abaterea standard este prestabilită. deci persoane cu înălţime mică. Tabelul 2.2. putem calcula eroarea de eşantionare în funcţie de mărimea eşantionului (n) (Tabel 2.53 2000 2.72 1500 2. valoarea lui t şi nivelul de încredere. comparativ cu 500.este înălţimea medie a populaţiei şi extragem aleator două eşantioane. vrem să cunoaştem dacă populaţia a auzit de produsul X. Dacă extragem aleator doar 5 persoane.46 1067 3 1300 2.

dacă din cercetările anterioare. de exemplu de peste 1500 de persoane? Un eşantion mare. cu o marjă de eroare de =/-2.2). trebuie să construim un eşantion suficient de mare.19%.3% sunt de acord cu afirmaţia că „este mai mult de datoria femeilor decât a bărbaţilor să se ocupe de casă”. iar pentru a avea un subeşantion. cunoaştem că în jur de 40% 84 .8% din populaţie. De exemplu.00 77 0 10 10 12 50 14 90 17 30 19 70 22 10 24 50 26 90 29 30 31 70 34 10 36 50 38 90 41 30 43 70 46 10 48 50 53 0 50 29 0 0.3. creşterea numărului de persoane investigate duce la o scădere uşoară a marjei de eroare. Putem afirma că 63. după care creşterea volumului eşantionului nu duce la un câştig semnificativ în această privinţă (Figura 2.00 4. iar dacă adăugăm 400 de respondenţi la un eşantion de 2000 de respondenţi scăderea erorii de eşantionare va fi de doar 0. de ce se mai realizează cercetări pe eşantioane mai mari. De asemenea.00 10. De exemplu. cu o marjă de eroare acceptabilă. Deci eşantionarea ajunge relativ rapid la un nivel de reprezentativitate suficient de ridicat. aşa cum este cel pe care Gallup a realizat Barometrul de gen (n=1839).00 Figura 2. Însă după această valoare.42 dacă vrem să inferăm opinia bărbaţilor din eşantion (n=823) cu privire la această afirmaţie. 16.2 Relaţia dintre mărimea eşantionului (orizontală) şi eroarea de eşantionare (verticală) Dacă marja de eroare scade uşor atunci când eşantionul depăşeşte aproximativ 1000 de respondenţi. care îndeplineşte această caracteristică. creşterea mărimii eşantionului duce la scăderea masivă a erorii de eşantionare.Până la o anumită valoare. un eşantion mare este necesar şi în cazul în care doar un procent din populaţie consumă un anumit produs. are avantajul că permite realizarea de inferenţe cu o marjă de eroare acceptabilă chiar şi la nivelul subeşantioanelor pe care le putem extrage din el.00 12.00 2. creşterea numărului de respondenţi de la 600 la 1067 duce la o scădere a erorii de eşantionare cu 1%. în jur de 1000 de respondenţi. dar marja de eroare creşte la +/.00 8.00 14.00 6.

Exerciţiu Ne propunem să realizăm o cercetare prin care să cunoaştem gradul de mulţumire cu privire la serviciile companiilor de cablu TV în rândurile populaţiei adulte a României. trebuie să avem un eşantion din 2667 respondenţi (100/40x1067). marja de eroare şi nivelul de încredere. Nu este suficient să spunem că un eşantion este reprezentativ. 3. Eşantionarea stratificată Eşantionare stratificată Dacă eroarea de eşantionare depinde şi de omogenitatea variabilei măsurate. o are raportat la 85 . Dacă facem inferenţe pentru subeşantioane. deoarece reprezentativitatea depinde de omogenitatea variabilei măsurate (pe care am luat-o ca dată în calculul marjei de eroare).53%? Atenţie! 1. Gradul de reprezentativitate al eşantionului nu depinde de mărimea populaţiei investigate. trebuie să nu uităm faptul că marja de eroare creşte în funcţie de mărimea acestor subgrupuri. un eşantion format din 1067 de respondenţi are aceeaşi marjă de eroare. ci trebuie menţionat volumul său. atunci putem vorbi de câte un nivel de reprezentativitate a eşantionului pentru fiecare caracteristică măsurată a populaţiei. cunoaştem faptul că doar 80% din populaţia adultă a României beneficiază de astfel de servicii. se calculează proporţia pe care fiecare subgrup. Se pleacă de la premisa că populaţia poate fi împărţită în subgrupe omogene în interior şi eterogene în exterior. Mai mult. atunci pentru a avea un subeşantion care îndeplineşte această caracteristică şi care are o marjă de eroare de +/-3% (n=1067). 2.din populaţie consumă un produs X. Diferenţa de reprezentativitate ar putea veni din faptul că populaţia Chinei este mai eterogenă decât populaţia oraşului Bucureşti. dacă este extras din populaţia oraşului Bucureşti sau din populaţia României sau Chinei.2. Plecând de la o cercetare anterioară. numit strat. atunci o soluţie pentru diminuarea marjei de eroare ar fi realizarea unei eşantionări stratificate. Cât de mare trebuie să fie eşantionul pentru ca marja de eroare corespunzătoare subeşantionului de persoane care beneficiază de serviciile de cablu TV să fie de 2. Altfel spus.3. 2. Asemenea eşantionării pe cote. +/-3%.

Criteriile de stratificare Criteriile de stratificare a populaţiei pot fi: sex. mediu de rezidenţă. Pentru subeşantioanele extrase din mediul rural şi din marile oraşe. distribuţia în termeni relativi a populaţiei pe cele şase straturi este: bărbaţi din mediul rural 19% bărbaţi din oraşe cu populaţia sub 100 000 de locuitori 8% bărbaţi din oraşe cu populaţia de 100 000 de locuitori şi peste 100 000 21% femei din mediul rural 21% femei din oraşe cu populaţia sub 100 000 de locuitori 9% femei din oraşe cu populaţia de 100 000 de locuitori şi peste 100 000 22% Dacă mărimea eşantionului pe care dorim să-l construim este de 2000 de respondenţi. atunci structura eşantionului va fi următoarea: bărbaţi din mediul rural 380 bărbaţi din oraşe cu populaţia sub 100 000 de locuitori 160 bărbaţi din oraşe cu populaţia de 100 000 de locuitori şi peste 100 000 420 femei din mediul rural 420 femei din oraşe cu populaţia sub 100 000 de locuitori 180 femei din oraşe cu populaţia de 100 000 de locuitori şi peste 100 000 440 Observăm faptul că. Exemplu Dacă folosim drept criterii de stratificare variabilele „sex” (bărbat şi femeie) şi „mediu de rezidenţă” (comune. Putem extrage din populaţie subeşantioane formate din 600 de persoane pentru fiecare strat. o soluţie ar putea fi creşterea ponderii lor în cadrul eşantionului. Să presupunem că unul 86 . Să presupunem că într-un judeţ. atunci vom avea şase straturi.populaţie. Folosirea unor criterii de împărţire a populaţiei în straturi se realizează plecând de la credinţa că fiecare strat este omogen din perspectiva caracteristicii populaţiei pe care vrem să o măsurăm. prin urmare datele obţinute pe baza analizei acestora nu pot fi mulţumitoare. extragerea subeşantioanelor realizându-se prin eşantionare simplă aleatoare. mai ales în situaţia când frecvenţele relative a variabilelor măsurate sunt mai mici decât marja de eroare. vârstă. Această proporţii se regăsesc în cadrul eşantionului construit. Pentru a putea îmbunătăţii nivelul de reprezentativitate al subeşantioanelor. marja de eroare este în jur de 5% (care corespunde unui eşantion de 400 de persoane). deşi am extras un eşantion mare (n=2000). stare civilă. educaţie etc.000 de locuitori şi oraşe cu peste 100 000 de locuitori). oraşe cu populaţia de până la 100. mărimea subeşantioanelor este prea mică pentru a face inferenţe pe baza lor cu o marjă de eroare acceptabilă.

trebuie să ponderăm rezultatele obţinute din eşantionul construit cu ajutorul procentelor referitoare la structura populaţiei: 14 x 0. deoarece straturile din care extragem subeşantioanele sunt mai omogene în interior decât întreaga populaţie.dintre obiectivele cercetării este de a afla care este procentul de persoane care au făcut vreodată cumpărături la un supermarket aflat la marginea unui mare oraş.3.21 + 37 x 0.19 + 34 x 0. iar rezultatele cercetării sunt cele obţinute mai jos: bărbaţi din mediul rural 14% bărbaţi din oraşe cu populaţia sub 100 000 de locuitori 34% bărbaţi din oraşe cu populaţia de 100 000 de locuitori şi peste 100 000 70% femei din mediul rural 12% femei din oraşe cu populaţia sub 100 000 de locuitori 37% femei din oraşe cu populaţia de 100 000 de locuitori şi peste 100 000 74% Din exemplul dat.21 De reţinut! Un eşantion stratificat este superior din punct de vedere al reprezentativităţii unui eşantion simplu aleator. pentru un eşantion reprezentativ la nivelul femeilor din oraşele mari ale judeţului X. Pentru a obţine date corecte despre populaţie. Prin urmare. În construirea eşantionului. Toate subeşantioanele sunt egale (n=600).3. fiecare subgrup poate fi 87 . că 74% dintre persoanele de gen feminin au făcut cumpărături cel puţin o dată din supermarketul X. subeşantioanele din mediul rural sau din oraşele mari sunt subreprezentate.21 + 12 x 0. deci fiecare reprezintă 16. Eşantionarea multistadială Eşantionarea Populaţia poate fi împărţită în subgrupuri.22 = 42. care ar fi criteriile de stratificare pe care le putem folosi? 2. cu o marjă de eroare de +/-4%. iar cele din micile oraşe suprareprezentate.09 + 74 x 0. putem spune.66% din populaţie. proporţia celor care au afirmat că au făcut cumpărături în supermarketul X este: (14 + 34 + 70 + 12 + 37 + 74)/6 = 40. Raportat la întreaga populaţie din eşantion (n=3600).2 Această cifră nu reprezintă procentul real de persoane din populaţie care a făcut cumpărături la supermarketul ipotetic.08+ 70 x 0. privitul emisiunilor TV şi pregătirea pentru şcoală. Exerciţiu Realizăm o cercetare în rândurile elevilor de liceu dintr-un oraş pentru a cunoaşte timpul petrecut de aceştia pentru navigarea pe internet.

deoarece persoanele care fac parte din eşantion nu sunt dispersate pe întreg teritoriul. trebuie luat în calcul faptul că pentru un anumit nivel. dacă vrem să realizăm o cercetare la nivel naţional. Dacă mărimea eşantionului este de 1000 de persoane şi extragem câte 10 persoane din fiecare unitate 88 . De ce realizăm o eşantionare multistadială Dacă ne propunem să realizăm o eşantionare simplă aleatoare sau stratificată la nivelul populaţiei României. există un risc ridicat ca eşantionul să cuprindă persoane din foarte multe localităţi. care poate fi împărţită în 10 000 de grupuri. iar celelalte 5 000 sunt formate din 80 de persoane. Henry (1990. fapt ce ar avea consecinţe negative asupra inferenţelor rezultatelor obţinute. aşa cum afirmă Gary T. O soluţie pentru a egala probabilitatea selecţiei respondenţilor din eşantion. iar din ultimul subgrup se pot extrage aleator respondenţii investigaţi. nevoia de resurse umane numeroase şi timpul îndelungat de realizare a unor cercetări pe asemenea eşantioane sunt dezavantaje care contrabalansează atuul reprezentativităţii ridicate. Însă.m. grupurile pot fi diferite ca mărime. iar primul stadiu în eşantionare constă în selecţia aleatoare a cinci din toate judeţele ţării. înseamnă că persoanele care fac parte din grupurile mai mici au şanse mai mari de a face parte din eşantion decât persoanele care fac parte din grupurile mai mari. este ca fiecare grup să fie selectat cu o probabilitate corespunzătoare mărimii sale. indiferent de mărime. are şanse egale de a fi ales. De asemenea. iar pentru fiecare dintre respondenţi. există riscul ca aceste prime grupuri alese să facă parte dintr-o singură regiune istorică. eşantionarea este una grupală.. Premisa de la care se pleacă în eşantionarea grupală este aceea că grupurile sunt similare. Cum fiecare grup. Prin urmare.d. Exerciţiu Să presupunem că trebuie să realizăm o eşantionare bistadială (pe două stadii) dintr-o populaţie formată din 600 000 de persoane. Costurile financiare mari. ci sunt grupate în anumite zone geografice şi administrative.multistadială împărţit la rândul lui în alte subgrupuri ş. unde 5 000 sunt formate din 40 de persoane.a. numite unităţi primare de eşantionare (primary sampling units). 31-31). cu riscul negăsirii respondentului la adresa respectivă. iar selecţia aleatoare pe fiecare stadiu a unora dintre ele nu duce la diminuarea reprezentativităţii eşantionului. operatorii de teren să străbată drumuri mai mult sau mai puţin lungi. dispersate în întreaga ţară.

00125 (100/10 000 x 10/80) 2) Selectarea eşantionului cu probabilitate egală.0025 (100/10 000 x 10/40) - în cazul unităţilor cu 80 de persoane. la volum egal. probabilitatea de eşantionare a unei persoane este de 0. probabilitatea de eşantionare a unei persoane este de 0. În concluzie. selectarea fiecărei unităţi de eşantionare se va face în funcţie de mărimea sa.00125 < 0. - în cazul unităţilor cu 40 de persoane. iar a unui grup format din 80 de persoane este de 0.0066 (100 x 40/600 000).0025 > 0. în condiţiile în care. 1) Selectarea eşantionului cu probabilitate neegală: - în cazul unităţilor cu 40 de persoane. probabilitatea de eşantionare a unei persoane este de 0. straturile sunt omogene în interior şi eterogene între ele. altfel riscăm diminuarea gradului de reprezentativitate a eşantionului. atunci se egalizează probabilitatea de selecţie a respondenţilor. grupurile formate din 40 de respondenţi sunt suprareprezentate (0. Şi aceasta. iar grupurile formate din 80 de respondenţi sunt subreprezentate (0.00167 (100 x 80/600 000 x 10/80) Putem observa că în cazul selectării eşantionului cu probabilitate neegală. 0133 (100 x 80/600 000). În acest context. probabilitatea unui grup format din 40 de persoane de a fi selectat este 0. adică dublă.00167). Atenţie! Dacă în eşantionarea stratificată.00167 (100 x 40/600 000 x 10/40) - în cazul unităţilor cu 80 de persoane. p = c x Nc/N unde p – probabilitatea unei unităţi de eşantionare primare de a fi selectată c – numărul de unităţi selectate (100) Nc – numărul de respondenţi dintr-o unitate (40 sau 80) N – numărul total de respondenţi (600 000) În exemplul nostru. un eşantion multistadial este mai puţin reprezentativ decât unul aleatoriu. putem avea două situaţii. în eşantionarea multistadială trebuie să fim foarte atenţi la mărimea grupurilor selectate. probabilitatea de eşantionare a unei persoane este de 0. Crescând probabilitatea de selecţie a grupurilor mai mari.00167). Pentru ca toate persoanele să aibă şanse egale de a face parte din eşantion. în 89 .primară de eşantionare rezultă că trebuie selectate 100 de unităţi din cele 10 000 existente.

în ceea ce priveşte intenţia de vot. mărimea localităţilor urbane (patru tipuri) şi gradul de dezvoltare al localităţilor rurale (trei categorii). plecăm de la faptul (dovedit din cercetări anterioare) că. mediul de rezidenţă (urban. practic. apoi secţiile de votare. După împărţirea populaţiei pe straturi. De exemplu. respondenţii. ci pentru un număr de respondenţi egal cu mărimea punctului de eşantionare. În aceeaşi cercetare. Prin urmare. dar. rezultând 126 de straturi posibile (18 x 7). se poate realiza cu un cost scăzut şi într-un timp acceptabil. iar în ultimul stadiu.cazul eşantionării grupale. De reţinut! Eşantionarea stratificată este valoroasă pentru nivelul ridicat de reprezentativitate. putem avea doua straturi: persoane din mediul urban şi persoane din mediul rural. plecând de la premisa că adulţii din mediul urban votează diferit comparativ cu adulţii din mediul rural. Au fost folosite patru criterii de stratificare: ariile culturale grupate pe provincii istorice (18). ci pentru un număr de respondenţi egal cu mărimea punctului de eşantionare. operatorul de teren se deplasează într-o anumită localitate nu pentru o singură persoană. Operatorul de teren se deplasează într-o anumită localitate nu pentru o singură persoană. este greu de pus în aplicare. rural). adulţii din judeţul Ialomiţa votează similar cu adulţii din judeţul Călăraşi. Pentru a îmbina eficacitatea eşantionării multistadiale cu avantajele teoretice ale eşantionării stratificate se poate realiza o eşantionare stratificată multistadială. Eşantionarea multistadială este eficientă practic. dar are un nivel de reprezentare mai mic. de exemplu. Acest tip de eşantionare este folosit în majoritatea cercetărilor pe eşantioane reprezentative la nivel naţional. Exemplu Barometrul de Opinie Publică realizat în mai 2005 de către Fundaţia pentru o Societate Deschisă a fost realizat pe un eşantion probabilist tristadial. alegem în eşantion doar persoane dintr-unul din cele două judeţe. au fost extrase aleator unităţile de eşantionare: mai întâi localităţile. Atenţie! 90 . În funcţie de mărimea localităţii pot exista mai multe puncte de eşantionare. Mărimea punctului Mărimea punctului de eşantionare reprezintă numărul de persoane pe de eşantionare care le selectăm dintr-o anumită unitate administrativă. grupurile sunt eterogene în interior şi omogene între ele.

atunci mărimea pasului de eşantionare va fi N/n. cărţile de telefon etc. este eficient financiar.Mărimea punctului de eşantionare este prestabilit de cercetător. Dacă operatorul intervievează într-o localitate doar 3 persoane. cu atât creşte eroarea de eşantionare. Listele electorale sau a pacienţilor medicilor de familie. dacă operatorul de teren merge într-o localitate pentru 30 de persoane. dar cercetarea nu surprinde diversitatea populaţiei. Cu cât acesta este mai mic..m. Extragerea celor n respondenţi dintr-o localitate se poate 91 . la care mai adăugăm o listă de rezervă formată din aproximativ cinci persoane pentru situaţia în care respondenţii nu sunt găsiţi acasă sau nu vor să răspundă la întrebările din chestionar. 297 etc. pasul de eşantionare va fi 90 (1350/15). O eşantionare similară cu cea sistematică este cea prin metoda itinerariilor. partea pozitivă fiind aceea că alegerile electorale frecvente duc la actualizarea listelor electorale. 217. Metoda itinerariilor Cadrul de eşantionare ( de exemplu listele de vot) este greu accesibil. cercetarea surprinde diversitatea prin faptul că trebuie mers în foarte multe localităţi. dar este foarte costisitor. care va corespunde primei persoane selectată în eşantion aflată în listă la poziţia 37.d. Actualitatea şi corectitudinea cadrului de eşantionare sunt factori esenţiali în construcţia unui eşantion cu un nivel acceptabil de reprezentativitate. Să presupunem că alegem aleator (între 1 şi 90) numărul 37. Următoarea persoană selectată se va afla la un pas de eşantionare distanţă de prima persoană ş. Vom selecta în continuare persoanele de la poziţiile 127. există problema că multe dintre persoanele aflate pe listele electorale nu pot fi găsite acasă deoarece au migrat temporar în străinătate. Metoda sistematică Dacă notăm cu N numărul de persoane de pe lista de votare (sau orice de eşantionare altă listă) şi cu n mărimea punctului de eşantionare. De exemplu. Alegem apoi un număr mai mic decât mărimea pasului de eşantionare. iar noi trebuie să selectăm prin această procedură 15 persoane. Cu cât punctul de eşantionare este mai mare. până când vom avea cele 15 persoane corespunzătoare punctului de eşantionare. cu atât cercetarea este mai costisitoare. pot forma cadrul de eşantionare. Exemplu Dacă pe o listă electorală sunt 1350 de pe persoane. iar persoana care se afla poziţionată la acel număr va fi prima persoană selectată în eşantion. În prezent.a. În general punctul de eşantionare are aproximativ 10 persoane.

Dacă în eşantionarea stratificată.d. 2. următoarele puncte de sondaj care corespund pasului de eşantionare au probabilitatea 1 de a face parte din eşantion. se foloseşte eşantionarea cluster atunci când există o grupare naturală a respondenţilor: săli de clasă. Eşantionarea cluster Eşantionarea cluster Eşantionarea sistematică din ultimul stadiu poate fi înlocuită cu eşantionarea cluster.a. care este numit cluster. se trece la locuinţa următoare păstrând regula pasului de eşantionare.m. clusterele sunt omogene între ele şi eterogene în interior. În cazul în care o persoană nu este găsită acasă. În continuare cercetătorul trebuie să stabilească reguli pentru orice situaţie posibilă: dacă urmează un bloc vor fi selectate locuinţele în aceeaşi ordine ca şi casele (pot fi selectate toate locuinţele corespunzătoare pasului de eşantionare sau doar un număr prestabilit).3. blocuri. diferenţa constând în faptul că în ultimul stadiu de eşantionare sunt investigate toate persoanele din cluster. dacă pasul de eşantionare este 7. iar celelalte au probabilitatea 0. ci direct pe străzile localităţii. se poate continua eşantionarea pe prima stradă la dreapta.4. se poate trece pe partea cealaltă a străzii. dacă strada se încheie. De exemplu. pentru a se evita subiectivitatea operatorului de teren. gospodării. străzi etc. apoi de pe acea stradă o locuinţă. Atenţie! Atât eşantionarea sistematică. prin investigarea tuturor persoanelor din ultimul grup selectat. Următoarea locuinţă va fi aleasă în funcţie de un pas de eşantionare şi de o serie de reguli prestabilite. după ce a fost selectată aleator prima casă.realiza tot cu ajutorul unui pas de eşantionare. dar nu având la bază cadrul de eşantionare (lista electorală). iar dacă şi aceasta se încheie. Observăm că eşantionarea cluster este mai degrabă similară eşantionării multistadiale. 92 . În general. populaţia este împărţită în grupuri (straturi) omogene în interior. cât şi cea prin metoda itinerarelor prezintă dezavantajul că odată ales primul punct de sondaj (chiar dacă acesta se face aleator). din care sunt selectate aleator un număr de persoane. trebuie selectată a şaptea casă pe aceeaşi parte a străzii ş. Exemplu Mai întâi se alege aleator o stradă.

care a avut ca scop cunoaşterea modalităţilor de informare şi a mecanismelor de decizie cu privire la alegerea facultăţii. am realizat o cercetare pe elevii claselor a XII din Bucureşti.Exemplu Vom prezenta în continuare un exemplu de eşantionare stratificată multistadială cu selecţia finală de tip cluster. Tabelul 2. am strâns informaţii cu privire la profilul şi numărul de clase de a XII-a din liceele bucureştene. Eşantionarea (N=1428) a fost probabilistă stratificată bistadială.35 4. Administrarea chestionarelor asupra tuturor elevilor din clasele selectate a fost realizată în luna mai a anului 2007. în anul şcolar 2006-2007 (în frecvenţe absolute) număr de clase la fiecare profil total număr real uman tehnic artistic/sportiv clase licee licee fără 88 170 129 163 24 486 olimpici licee cu 15 72 38 0 0 110 olimpici Tabelul 2. de către 60 de studenţi ai Facultăţii de Comunicare şi Relaţii Publice din cadrul SNSPA.3. în Bucureşti. în anul şcolar 20062007 (în frecvenţe relative) distribuţia claselor pe profiluri (%) artistic/ total clase (%) real uman tehnic sportiv licee fără olimpici 28. Distribuţia claselor de a XII-a pe straturi. În urma împărţirii pe straturi.46 93 .52 21. tehnic.08 6. După ce am împărţit populaţia în cele opt straturi. am extras aleator 60 de clase proporţional cu mărimea straturilor. Înainte de a realiza eşantionarea propriu-zisă. artistic/sportiv).54 licee cu olimpici 12.03 81. în Bucureşti. În anul 2007. a rezultat că în Bucureşti la acea dată erau 15 licee cu olimpici (elevi care au obţinut premii la olimpiadele naţionale) şi 88 de licee fără olimpici (Tabelul 2.64 27.3). Distribuţia claselor de a XII-a pe straturi. prin împărţirea într-o primă etapă a populaţiei cercetate în opt straturi folosind drept criterii de stratificare performanţele liceenilor la olimpiadele naţionale (licee cu olimpici şi licee fără olimpici) şi profilul claselor (real.4. plecând de la premisa că mărimea medie a unei clase este de 25 de elevi.38 0 0 18. uman.

acurateţea şi validitatea rezultatelor investigaţiei depinzând în mare măsură de felul în care au fost selectaţi şi de numărul respondenţilor. timpul aflat la dispoziţie pentru derularea anchetei sociologice şi elaborarea raportului de cercetare. Argumentele pentru alegerea unei anume metode de eşantionare şi a mărimii eşantionului sunt în multe situaţii pragmatice. Aceste constrângeri. Tabelul 2. care trebuie să dovedească în etapa de cercetare dedicată eşantionării multă imaginaţie.5. structura şi mărimea chestionarului. Resursele financiare şi umane. doua sau chiar trei clase. Rezumat Eşantionarea este o etapă esenţială în cercetare. pasul de eşantionare a fost 10. fac dificilă munca cercetătorului.5). exista riscul (prezentat în subcapitolul referitor la eşantionarea multistadială) subreprezentării liceelor mai mari şi suprareprezentării liceelor mai mici. luând în considerare numărul de clase de a XII-a din fiecare liceu. având ca premisă faptul că mărimea medie a unei clase este de 25 de elevi. o cât mai bună 94 . împreună cu cele de ordin teoretic aflate în acord cu obiectivele anchetei sociologie. De exemplu.Deoarece ne-am propus ca eşantionul să fie de 1500 de persoane. am selectat 60 de clase (clustere) proporţional cu mărimea fiecărui strat (Tabelul 2. informaţiile cu privire la populaţia investigată (existenţa unui cadru de eşantionare) sunt aspecte practice faţă de care cercetătorul întotdeauna trebuie să ţină cont. pentru selectarea celor 17 clase din cele 170 de clase cu profil real din liceele fără olimpici. Fără luarea în calcul a acestui aspect. Folosirea pasului de eşantionare pentru selectarea subeşantionului de pe o listă a tuturor claselor din strat a făcut ca liceele mai mari să aibă şanse mai mari de a avea în eşantion una. depăşind considerentele strict teoretice. Exerciţiu Daţi exemple de situaţii când puteţi realiza eşantionare stratificată multistadială cu selecţia finală de tip cluster. Structura eşantionului pe straturi licee fără olimpici licee cu olimpici numărul de clase pentru fiecare profil artistic/ real uman tehnic sportiv 17 13 16 2 7 4 0 0 total număr clase eşantion 49 11 Selecţia claselor din fiecare strat a fost realizată prin metoda pasului de eşantionare.

1. Câte puncte de eşantionare vom avea în fiecare strat? 3. Aplicaţie Conduceţi o ancheta sociologica in regiunea de dezvoltare Y care cuprinde patru judeţe. evident. Cum vom selecta persoanele din listele de vot? Întrebări recapitulative 8. iar cadrul de eşantionare să fie constituit din listele de vot. Realizaţi o eşantionare multistadiala având in vedere ca structura populaţiei este următoarea: Judeţul A = 1 000 000 locuitori dintre care: rural = 450 000 urban = 550 000 Judeţul B = 1 100 000 locuitori dintre care rural = 450 000 urban = 650 000 Judeţul C = 2 000 000 locuitori dintre care rural = 1 200 000 urban = 800 000 Judeţul D = 800 000 locuitori dintre care rural = 450 000 urban = 350 000 Construiţi un eşantion multistadial stratificat în care mărimea punctului de eşantionare să fie 10. Câte persoane va avea eşantionul? 2. a metodologiei de eşantionare. Care sunt avantajele şi dezavantajele eşantionării neprobabiliste? 95 . Care sunt avantajele eşantionării comparativ cu cercetarea pe întreaga populaţie? 9. Care este diferenţa dintre eşantionarea probabilistă şi cea neprobabilistă? 10. pe un eşantion reprezentativ cu o marja de eroare de +/.cunoaştere a populaţiei investigate şi.3% la un nivel de încredere de 95%.

Psihosociologie. conformare. Influenţa socială: normalizare. Rotariu Traian. Metode cantitative şi calitative. Iluţ Petru. Care este probabilitatea ca o persoană din populaţia investigată să facă parte dintr-un eşantion simplu aleator? 12. Septimiu. Chelcea. Ancheta sociologică şi sondajul de opinie. Bucureşti: Editura Economică. Johnson. [1997](2006). Bucurşti: Editura Humanitas. [1995](2007). (1990). Practical Sampling. Gary. (2004).11. obedienţă şi manipulare. Allan G. Bucureşti: Editura Economică. Metodologia cercetării sociologice. Care este diferenţa dintre un eşantion stratificat şi un eşantion pe cote? 13. Septimiu. Dicţionarul Blackwell de sociologie.). Chelcea (coord. Iaşi: Editura Polirom. Teorie şi practică. Londra: Sage Publications Lmt. Teorie şi aplicaţii (133-146). Care sunt elementele pe care le luăm în considerare atunci când construim un design de eşantionare? Termeni cheie eşantion eşantionare de convenienţă populaţie eşantionare pe cote eşantionare eşantionare tip „bulgăre de zăpadă” cadru de eşantionare eşantionare simplă aleatoare punct de eşantionare eşantionare multistadială reprezentativitate eşantionare sistematică eşantionare probabilistă eşantionare prin metoda itinerarelor eşantionare neprobabilistă eşantionare pe cote Bibliografie Chelcea. În S. Henry T. 96 . (2006). Care sunt avantajele eşantionării multistadiale comparativ cu eşantionarea simplă aleatoare? 14.

3 Loredana Ivan FOCUS GRUPUL 3. Ce sunt focus grupurile? 3. Câte persoane participă la un focus-grup? 3.1.8. Construcţia grilei de focus-grup 3.2. Specificul interviurilor semi-structurate 3.12 Când este oportună utilizarea tehnicii focus grupului? 3.3.6.7. Particularităţile interviului ca metodă de cercetare calitativă 3. după gradul de structurare 3.4.14. Alegerea metodei în funcţie de limite şi avantaje 3.2.10.9. Cum trebuie să organizăm o sală pentru desfăşurarea focus-grupului? 3. Avantajele şi limitele tehnicii focus-grupului 3.3. Focus grupul 3.1. Tehnici interogative specifice interviului semistructurat şi în profunzime 3. Câte focus grupuri sunt necesare? 3.4. În ce constă specificul metodelor calitative? 3.5.1.4. Sarcini pentru participanţi în timpul focus grupului 97 .1. Care sunt caracteristicile moderatorului? 3.14. Focus grupul – o tehnică cu istorie recentă în cercetare de piaţă 3. Tipuri de interviu. Alegerea metodei în funcţie de specificul temei investigate 3.Unitatea de învăţare nr.13.11. Anchetă pe bază de chestionar versus anchetă pe bază de interviu 3.

ca metode cantitative.3. care urmăresc testarea şi validarea unor ipoteze specifice. Am evidenţiat faptul că. în cercetările bazate pe chestionar. în cercetarea publicului ţintă. care pot fi testate ulterior în cadrul anchetelor sau sondajelor de opinie. cât alegerea acestora ca subiecţi „reprezentativi” pentru grupul ţintă care face 98 . Aceasta înseamnă practic că nu numărul subiecţilor intervievaţi/observaţi/analizaţi nu este foarte important.1. După cum se exprimă Septimiu Chelcea (2001/2007) – unul dintre cei mai cunoscuţi autori care au abordat în România problema metodologiei cercetării – principala caracteristică a cercetării calitative este folosirea Cercetarea calitativă este interpretativă unei abordări interpretative şi surprinderea subiectului în mediul său natural. adesea facem apel la informaţii pe care le-am obţinut anterior. În ce constă specificul metodelor calitative? Am surprins în capitolul rezervat tehnicii chestionarului faptul că putem face apel. pentru o cercetarea explorativă dar nu numai. Aceasta înseamnă că. la anchetă şi sondaj de opinie. pentru un univers de cercetare insuficient cunoscut. avem la dispoziţie metode calitative care produc date complexe şi care stau la baza formulării unor ipoteze valoroase de cercetare. aplicând metode calitative.

stipulează cunoaşterea realităţii sociale asemenea cunoaşterii din ştiinţele naturii (din ştiinţele exacte). Colectarea unui număr mare de date. şi că realitatea socială poate fi studiată prin cunoaşterea acestor fapte sociale. 99 . cercetarea având la bază metodele calitative se metodelor originează în concepţia pozitivistă asupra cunoaşterii sociale lansată de cantitative filosoful francez Auguste Comte (1830-1842) şi consacrată ulterior de Emile Durkheim în lucrarea sa Regulile Metodei Sociologice (1895/2002). în raport cu cele cantitative (de tipul sondajului sau anchetei sociologice. Cerceatarea calitativăcomplexitatea discursului De reţinut! Abordări teoretice diferite care stau la baza metodologiilor cantitative şi respectiv la baza celor calitative Pentru a întelege mai bine specificul metodelor calitative. pe aplicarea instrumentelor de cercetare pe un număr mare de subiecţi. cât şi. Cu alte cuvinte. care pot fi tratate ca lucruri: numărate. Informaţiile pe care vrem să le obţinem folosind metode calitative sunt cele care se pretează interpretărilor subiective atât ale celui care le detaliază. ulterior. Astfel.Cerceatarea calitativăparticipanţi tipici pentru grupul analizat obiectul cercetării. ca metodă de cercetare consacrată. clasificate. Aceasta înseamnă că avem de a face cu fapte sociale (concept introdus de Durkheim). complexitatea discursului obţinut sunt elemente esenţiale şi în cazul interviului. ale cercetătorului. ierarhizate. Acestă abordare. cunoaşterea prin metode cantitative se bazează pe legea numerelor mari. anterior analizate) se cuvine să spunem că acestea au la bază abordări teoretice Specificul diferite. care stă la baza metodelor cantitative.

metodele calitative au la bază concepţia teoretică iniţiată metodelor calitative de sociologul şi economistul german Max Weber (1864-1920). aşteptările. propunând metoda comprehensivă (verstehen) şi insistând asupra caracterului subiectiv al faptelor sociale. raportări grafice şi modele matematice. În acest caz. pe când cele cantitative abundă de statistici. Cu alte cuvinte. datele obţinute sunt eliberate de semnificaţiile subiective atribuite lor de către indivizi. ajungându-se la cunoaşterea obiectivă. motivaţiile 100 . în interacţiunile sociale. de aici studierea subiecţilor în mediul lor natural de viaţă sau în medii care se apropie cel mai mult de medii şi aspecte fireşti din viaţa individului. ci este permanent construită prin semnificaţiile pe care le atribuie subiecţilor. în perspectiva metodologiilor comprehensiv-subiective. Astfel. Cecetările calitative se disting prin descrieri ample. pe când cea cantitativă – de eliminarea din cercetarea realităţii sociale a individului cu emoţiile. tabele.care pot da seama despre ceea ce se întâmplă la nivelul universului populaţional în ansamblul lui. realitatea socială nu există ca atare. Cercetarea calitativă necesită o analiză ştiinţifică a semnificaţiilor pe care subiecţii le investesc în interacţiunil lor şi. cum anume construisc un sens vieţii lor cotidiene. de implicarea cercetătorului. De reţinut ! Putem observa cu siguranţă că ambele abordări au avantaje şi limite: cercetarea calitativă este adesea acuzată de subiectivism. care a promovat distincţia dintre cunoaşterea în ştiinţele sociale şi cunoaşterea din cadrul ştiinţlor exacte. interacţiunilor sociale. Specificul Prin contrast. metodele calitative se concentrează pentru a desprinde semificaţiile pe care le atribuie subiecţii diferitelor acţiuni pe care le întreprind.

În acest punct. Dacă metodele cantitative lucrează după legea numerelor mari. poblematica reprezentativităţii şi posibilităţii de a generaliza datele se pune şi în cazul metodelor calitative. 3. Ştim că am atins numărul optim de interviuri.2. numit „nivel de saturaţie”.sale şi reducerea sa la un simplu număr. între alţi indivizi trataţi similar din cadrul eşantionului. Particularităţile interviului ca metodă de cercetare calitativă 101 . putem realiza încă 1-2 interviuri de control. obţinând Problema reprezentativităţii eşantionului în cercetarea calitativă cu atât mai mare relevanţa şi capacitatea de generalizare a rezultatlor cu cât numărul subiecţilor investigaţi este mai mare. Atenţie! Un individ este considerat „reprezentant” tipic pentru problema analizată şi ales ca participant în cazul unei cercetări calitative dacă descrie trăsăturile tipice ale grupului analizat Spre exemplu „cumpărător fidel al produsului X” – persoană care cumpără cel puţin o dată pe săptămână prodului X. stabilind astfel că s-a atins pragulcare ne asigură nivelul de generalizare dorit. în cazul interviului se aplică principiul „nivelului de saturaţie” pentru stabilirea numărului de subiecţi necesari pentru ca rezultatele să poată fi generalizate la nivelul întregii populaţiei investigate. când orice nou interviu pe care în realizăm nu mai aduce nimic nou (ca informaţie) faţă de ceea ce ştiam deja. Spre exemplu.

Am construit exemplu de mai sus pentru a ilustra diferenţa dintre interviul de cercetare şi conversaţiile. ne preocupăm nu doar de mesajele verbale transmise de intervievat. generate de un demers interogativ bine organizat de către intervievator. În termeni de comunicare nonverbală.Analizând separat interviul. semnalarea şi menţinerea relaţiilor sociale. realizează că a adoptat codul diferit doar când îl „obligă” pe celălalt să facă cale întoarsă. scopul nostru nu este obţinerea de informaţii (despre ceea ce a făcut în ultima vreme subietul). Dacă interlocutorul alege să ignore funcţia fatică a întrebării şi se raporteză la ea ca întrebare care urmăreşte în principal obţinerea de informaţii (aflându-se deci într-un cod diferit de interpretare a mesajului) şi detaliază despre exeprienţele plăcute sau neplăcute care i s-au întâmplat în ultimul timp. ci stabilirea. ci şi de mesajele nonverbale ale acestuia şi că. înainte să audă detaliile privind evenimentele din viaţa subiectului întrebat. ci este acela de a marca întâlnirea şi faptul că este vorba de o relaţie de prietenie între noi. când într-o conversaţie cotidiană întrebăm un interlocutor „ce mai faci?”. acesta presupune răspunsuri complexe. ca metodă calitativă. dar şi pentru a sublinia faptul că aplicând interviul ca metodă de cercetare. adesea ne simţim luaţi pe nepregătite şi nu ştim cum să reacţionăm. neconcordanţa în ce priveşte codurile de interpetare a mesajului se poate observa şi prin analizarea distanţei dintre cei doi: în timp ce subiectul care a pus întrebarea se depărtează. în timp ce conversaţiile cotidiene au adesa funcţii fatice – nu obţinerea de informaţii. Interviulrăspunsuri complexe Interviul nu poate fi confumdat cu o simplă conversaţie. aceasta din urmă se opreşte „nefiresc” pe loc şi. pentru că Interviul versus conversaţia scopul său principal este obţinerea de informaţii despre modul în care îşi reprezintă realitatea investigată intervievatul. mesajele verbale şi nonverbale 102 . discuţiile cotidiene. Spre exemplu.

Intervievatorii neexperimentaţi adesea încearcă să se comporte asemenea unui reporter de televiziune. înregistrare care permite analiza complexităţii discursului şi a mesajele verbale şi elementelor nonverbale. nonverbale Deşi folosim mijloace de înregistrare. urmăreşte să răspundă 103 . Întrebările nu trebuie să provoace un răspuns. cu atât mai mult într-un interviu de cercetare nu urmărim ca intervievatorul să fie remarcat. Interviu versus interogatoriu Atenţie! Nu trebuie să confundăm inteviul de cercetare cu cel jurnalistic. Chelcea. Nu urmărim să punem subiectul în dificultate. nici să-l determinăm pe acesta să-şi construiasă o anumită imagine dezirabilă sau indezirabilă social. ci să determine un discurs. intensitatea.. Interviul presupune întregistrarea informaţiilor astfel obţinute cu mijloace audio sau audioInterviul analizează video. Mijloacele audio de înregistrare permit reţinerea răspunsului subiectului fără ca intervievatorul să noteze în timpul interacţiunii şi stimulează analiza elementelor nonverbale paralingvistice: ritmul vorbirii. pauzele etc. accentul pe anumite cuvinte. al intervievatorului. p. Pe de altă parte. 263). iar conţinutul informaţional transmis de intervievat să cadă în plan secund. cercetarea bazată pe interviu pleacă de la obiective clar formulate. În interviul de cercetare nu urmărim punerea în valoare a calităţilor. 2001/2007.împreună ne ajută să descifrăm cum anume construieşte subiectul sens realităţii asupra cărei este solicitat să răspundă. fiindcă subiectul răspunde benevol. ci urmărim ca influenţa acestuia asupra modului în care structurează răspunsurile subiectul să fie cât mai mică. personalităţii. i se cere acordul de a participa la cercetare şi de a înregistra răspunsurile sale (detalii descpre relaţia dintre interviu şi alte forme similare de comunicare în S. interviul nu este sinonim unui interogatoriu. spiritului critic etc.

unor întrebări de cercetare sau producerea unor ipoteze despre problematica cercetată şi nu
câştigarea audienţei. Dacă obţinem ceea ce vrem să auzim nu neapărat ne-am atins scopul.

Trebuie să semnalăm faptul că interviul de cercetare nu e un dialog,
comunicarea find putenic lateralizată, cu subiectul intevievat oferind
mai mult informaţii (şi deci vorbind, pe parcursul întrevederii de cel
Interviul nu este un

puţin trei ori mai mult decât intervievatorul) şi menţindu-şi rolul de

dialog

„persoană care răspunde”. Şi în interviul jurnalistic ne dorim ca rolurile
de intervievat şi intervievator să nu fie inversate şi cei mai abili
politicieni sunt cei capabili să inverseze aceste roluri, să pună ei înşişi
întrebări moderatorilor lor, însă, în interviul de cercetare este esenţială
menţinerea rolurilor de intervievat şi intervievator şi lateralizarea
comunicării (dinspre intervievat spre intervievator). Ne dorim reducerea
înfluenţei

intervievatorului

asupra

răspunsurilor

formulate

de

intervievat, influenţă care poat fi generată inclusiv prin inducerea
anumitor tipuri de răspunsuri sau transformarea răspunsurilor subiecţilor
în funcţie de expectanţele percepute ale cercetărorului.

Desigur,

erorile

privind

dezirabilitatea

socială,

cele

datorate

strategiilor de management al impresiei (strategii care îl ajută pe subiect
să se prezinte într-o lumină favorabilă în ochii intervievatorului), erori
de care vorbeam în prezentarea chestionarului cu operator de teren, se
regăsesc, mult mai pronunaţat, în cazul interviului. Durata unui interviu,
între 1,5 ore

şi 3 ore, complexitatea informaţiei cerute, ansamblul

Erori produse

detaliilor, formularea întrebărilor care au un evident caracter personal,

datorită nevoii

dar şi faptul că, în unele tipuri de interviuri, moderatorul poate modifica

respondenţilor de

ordinea, modul de formulare a întrebării, structura ei etc., toate aceastea

dezirabilitate

dau seama despre posibilele erori de operator mult mai pronunţate decât

socială

în cazul chestionarului. Totuşi, intrevederea nu este obligatorie şi se pot
realiza interviuri telefonice, deşi există în acest caz o limtă evidentă de
timp şi, în general, se procedează la interviuri structurate, în cercetările
104

prin telefon.

Exerciţiu !
Urmăriţi un interviu jurnalistic şi surprindeţi diferenţele dintre interviul jurnalistic şi interviul
ca metodă de cercetare, aşa cum l-am prezentat mai sus. Reflectaţi asupra acestor diferenţe.
Aţi observaţi elemente legate de dezirabilitatea socială şi în cadrul interviului jurnalistic?

3.3. Tipuri de interviu, după gradul de structurare
Putem clasifica interviurile în funcţie de gradul lor de structurare în înterviuri
nestructurate(nondirective),

semistructurate(semidirective)

structurate(directive), după gradul de libertate al

şi,

respectiv,

interviuri

intervievatorului în restructurarea şi

reformularea întrebărilor, inclusiv formularea unora noi sau excluderea altora şi după gradul
de libertate al subiectului în discursul său. Figura 3.1 redă pe un continuum tipurile de
interviuri, în funcţie de gradul lor de structurare, subliniind că, în

directive

semidirective

nondirective

Figura 3.1. Tipuri de interviuri, după gradul de structurare

funcţie de libertatea cercetătorului în raport cu grila de interviu (instrumentul de cercetare
specific metodei interviului) şi de libertatea subiectului, ne putem apropia mai mult sau mai
puţin de cele trei tipuri ideale: structurat, semistructurat şi nestructurat.

105

În situaţia interviurilor structurate, grila la interviu este fixă, întrebările
sunt stabilite anterior şi chiar variantele de răspuns din care subiectul
poate alege. Atât intervievatorul cât şi subiectul au liberate minimă în
Interviul structurat

raport cu instrumentul de cercetare. Este tipul de interviu care pleacă de
la ipoteze clar formulate, sau care îşi propune să răspundă unor întrebări
de cercetare specifice, punctuale.
La celălalt pol, interviurile nonstructurate, lasă libertatea subiectului de
a răspunde în manieră proprie, acesta se poate referi la o experienţă de
viaţă, la un anume comportament al său, însă nu sunt specificate clar:

Interviul non

modul în care subiectul trebuie să răspundă, subtemele pe care trebuie

structurat

să le abordeze. În mod similar, cercetătorul are posibilitate să modifice
formularea întrebărior în funcţie de ceea ce spune subiectul şi, în cazul
interviurilor nestructurate, intervenţia cercetătorului este minimă în
ghidarea răspunsurilor intervievatului. Tipul ideal al interviului
nestructurat este interviul clinic, propus de psihologul american Carl
Rogers (1902-1987) care se aplică în psihoterapie şi psihodiagnoză.
În cercetarea de piaţă se foloseşte adesea

interviul în profunzime,

situaţie în care subiectul detaliază în manieră proprie o anume
experienţă, spre exemplu consumul unui anumit produs sau serviciu,
modul în care îi percepe ce cei care consumă astfel de produse sau
servicii, cum anume se decide să consume produsul repectiv etc.

Interviul în
profunzimeinterviu cu nivel de
structurare redus

106

focus grupul reprezintă o tehnică specifică interviului semistructurat în care intervievaţii se prezintă în grupuri şi nu individual. 3. oarecum paradoxală. . Putem vorbi de interviuri semistructirate individuale şi inteviuri semistructurate de grup. în general. lăsând însă suficientă liberatate intervievatorului în formularea întrebărilor şi în conducere discuţiei. Pentru a discuta specificul acestei tehnici îndrăgită de adepţii cercetării de piaţă. 107 . binecunoscute sub denumirea de focus grup.3. asemenea unui chestionar. cu o grilă de întrebări (sau mai degrabă puncte ale discuţiei) prestabilită. în general.1. Dacă durata interacţiunii cu subiectul este mare (peste o oră şi jumătate).„interviu pe bază de chestionar” care se referă la aplicarea metodei intervievării (cu înregistrarea discursului complex al subiectului şi stimularea acestuia de către intervievator. caracteristici care trebuiesc cunoscute indiferent de tehnica aleasă.Atenţie! Există şi sintagma. iar numărul de întrebări deschise creşte. Aşadar. Specificul interviurilor semi-structurate Interviurile semistructurate se situează într-o poziţie intermediară. ar trebui să subliniem câteva caracteristici ale metodei interviului. dublată de utilizarea unui instrument de cercetare foarte bine structurat (cu întrebări şi variante de răspuns cu ordine precizată). este preferată tehnica intervievării în locul tehnicii chestionării subiectului de către operatorul de teren (care notează el însuşi răspunsurile). pe parcursul interacţiunii).

5.4. Chelcea 2001/2007) propun termenul „anchetă pe bază de interviu” pentru a defini metoda... Anchetă pe bază de chestionar 1. De Singly et al. incluzând aici focus grupul.3. Rotaru şi P. aşteptările. Pentru comportamente dificil de 3. Producerea de ipoteze. cu menţiunea că în această expunere voi folosi termenul „interviu” pentru a defini generic metoda şi termenul „grilă de interviu” pentru a defini instrumentul de lucru. Anchetă pe bază de chestionar versus anchetă pe bază de la interviu8 Alegerea interviului sau anchetei pe bază de chestionar ca metodă de cercetare nu este simplu o chestiune de gust. Voi trata în particular tehnica interviului de grup – focus grup. cărei i se subsumează tehnici specifice. precizând ulterior tehnicile specifice (în funcţie de gradul de structurare al instrumentului de cercetare). 1997/2006) folosesc simplu termenul de „interviu” pentru a defini metoda. Când urmărim testarea unor ipoteze *Trebuie să precizăm aici că unii autori (F. Alţi autori (T. putenic sancţionate sau valorizate social (spre exemplu comportamentul sexual. Personal susţin ambele abordări. 1992/1998) fac distincţie între oportunitatea utilizării anchetei bazate pe chestionar şi a anchetei bazate pe interviu. Când studiem comportamente uşor de observat. când analizăm fenomene de profunzime 2. prejudecăţile faţă de anumite grupuri etnice) foloseşte un serviciu sau vizitează un muzeu) 4. evaluările acestora Anchetă pe bază de interviu 1. motivaţiile acestora. Provoacă un răspuns al subiectului 3. Când vrem să cunoaştem atitudinile. care nu au un nivel ridicat de dezirabilitate sau indezirabilitate socială (spre exemplu comportamentul de cumpărare. Iluţ. identificarea posibilelor variabile explicative ale fenomenul investigat. Imagine de ansamblu a unui fenomen 5. De Singly et al. Detalii şi nuanţe ale fenomenului 4. Provoacă un discurs al subiectului 2. 1992/1998. Când studiem opiniile indivizilor. 108 . Cercetătorii (F. conflictele din grupurile de lucru. modul cum subiectul observat. S.

Dacă urmărim aspecte legate de reprezentativitatea eşantioanlor selectate şi calcularea în mod obiectiv a erorii de eşantionare (erorii datorate 9. 109 .. Cercetările explorative trebuiesc discutate (de exemplu pe scale de evaulare de tip Likert) 8. Cunoaşterea universului investigt din cercetări prealabile 9. Când considerăm că opinile subiecţilor sunt stabile şi aceştia pot realiza evaluări ale unor aspecte care 8. alegem indivizi reprezentativi pentru grupul repectiv (prin caracteristici relevante pentru cercetare). detaliind aici că sunt alte activităţi pe care subiectul le consideră a fi „foarte importante” în ce priveşte educaţia sa sau relaxarea în timpul liber..”. într-o anchetă bazată pe inetrviu să răspundă mult mai nuanţat la o întrebare similară: „Vorbiţi-mi despre cât de important este pentu dvs. Dacă dorim să răsundem la întrebări care au în vedere ipoteze cauzale de tipul: care? ce?. Când vrem ca subiecţii să dezvolte mai multe aspecte ale unui subiect în discursuri ample 7.specifice 6. să mergeţi la muzeu. acelaşi subiect. pe o scală de răspunsuri cu cinci trepte de tip Likert. să mergeţi la muzeu?” şi totuşi. Lămureşte procesualitatea unor evenimente şi obiceiuri. Ne interesează studiul unui grup specific. la întrebarea „Cât de important este pentru dvs. restrâns. răpunzând în special la întrebarea cum? 6. ţinem cont de nivelul de saturaţie despre care am menţinat anterior extragerii unui eşantion din universul populaţional la care vrem să extindem concluziile) De reţinut ! În cadrul unei anchete pe bază de chestionar subiectul poate alege răspunsul „foarte important”. de ce? 7.

analizăm în continuare Ancheta pe bază de interviu: situaţia unei cecetări  Ce anume îi determină pe oameni să viziteze muzee? Ce anume îi face să treacă de la condiţia de vizitatori potenţiali. profesie. mai rar sau deloc să viziteze muzee? Care este profilul vizitatorului de muzeu?  Care sunt variabilele care determină o probabilitate ridicată sau scăzută a cuiva să meargă la muzeu (să aibă o atitudine pozitivă)? Ce îl predispune pe individ la acest comportament? Analizăm caracteristici de tipul: vârstă. în conformitate acestea.Atitudinea oamenilor faţă de muzeu Anchetă pe bază de chestionar:  De ce merg oamenii la muzeu? Ce tip de oameni merg mai des. care este metoda de cercetare recomandată. obiceiuri de consum. obiceiuri. la condiţia de vizitatori reali?  Cum se percep ei înşişi. motive. Vom urmări la ce tipui de întrebări ne propunem să răspundem şi. ipotetice cu privire la atitudinea oamenilor faţă de vizita la muzeu. când vizitează muzee şi cum îi percep pe cei care îşi petrec astfel timpul liber? Analizăm: modul în care se ia decizia de a vizita un muzeu. număr de copii. Exerciţiu! Pentru a exemplifica. practici. mediu de provenienţă. percepţii. 110 .

3.3.2.4. Alegerea metodei în funcţie de limite şi avantaje În cazul interviului. de înregistrarea răspunsuilor complexe în maniera personală în care au fost formulate de subiect (cu ajutorul mijloacelor tehnice specifice de înregistrare). principalele avantaje se leagă de flexibilitatea ridicată (a cercetătorului în formularea întrebărilor şi a subiecului în formularea răspunsurilor). Principalele dezavantaje sunt însă deloc de neglijat: eroarea de operator şi erori considerabile legate de 111 . În decizia de a alege o anumită metodă intră şi informaţiile pe care le avem despre limitele şi avantajele acesteia.1. cel puţin în cazul interviurilor semistructurate şi nestructurate.4. Alegerea metodei în funcţie de specificul temei investigate În alegerea unei metode de cercetare sau a celeilalte trebuie să ţinem deci cont de specificul temei investigate şi de întrebările la care vrem să răspndem. de analiza elementelor nonverbale care apar în formularea răspunsului şi tratarea subiectelor de complexitate sau de profunzime ridicată. Stabilirea obiectivelor cercetării şi a întrebărilor relevante la care ne propunem să răspundem în urma colectării datelor se dovedeşte încă o dată deosebit de importantă.

3.. spune că... Ca intervievator. acesta fie va răspunde conform cu ceea ce crede că se aşteaptă de la el. pauzele. Tehnici interogative specifice interviului semistructurat şi în profunzime Este necesar să cunoaştem câteva tehnici interogative.Dvs. În cazul interviului de grup. posibilitatea intervievării unui număr mai redus de subiecţi.. sunt elemente de care intervievatorul trebuie să ţină seama şi care pot transmite subiectului punctul de vedere acestuia. De aceea. costuri ridicate (financiare şi de timp). Anne Gotman şi Jean-Claude Kaufmann – Ancheta şi metodele ei (1992/1998) – apărută pentru prima dată în Franţa şi tradusă în România... la care se adaugă evident imposibilitatea cercetătorului de a da asigurări asupra anonimatul subiectului respondent şi o crediblitate mai redusă a asigurărilor privind confidenţialitatea datelor. nu putem exprima puncte de vedere faţă de subiectul analizat şi trebuie să evităm cu diplomaţie încercările subiecţilor de a ne cere părarea.dezirabilitatea socială. În acest sens. În orice caz.. Cercetătorii francezi insistă pe câteva elemente care trebuie să caracterizeze demersurile interogrative în cadrul interviurilor semistructurate şi nestructurate. o posibilă modalitate de evitare a exprimării unui punct de vedere este „aruncarea” întrebării Evitatea contrazicerilor către grup (R. accentuarea unor cuvinte. În cazul interviului individul. Odată contrazis subiectul în ideea pe care vrea să o exprime. este o lectură utilă celor care doresc să se perfecţioneze ca intervievatori. subiectul foloseşte inclusiv mesajele nonverbale transmise de . Cu toate aceste limite şi avantaje ne confruntăm şi în situaţia în care alegem un interviu de tip semistructurat de grup – focus grup. 112 . lucrarea cercetătorilor francezi Francois De Singly. dificultăţi de codificare ulterioară şi standardizare a răspunsurilor (încadrarea acestor în categorii şi formularea de tipologii).5. ce credeţi ?). modul de structurare a propoziţiei. care sunt specifice metodei interviului. intervievator pentru a realiza inferenţe cu privire la posibile puncte de vedere ale acestuia faţă de subiectul discutat. mimica feţei. Alain Blanchet. redirecţionarea întrebării este mai dificil de realizat.

permiţându-i acestuia să construiască un discurs. Ceea ce se recomadă în interviuril semnistructurate şi nestructurate este folosirea consemnelor: „Povestiţi-mi despre.. ”Descrieţi puţin această experienţă.” etc. precodificate persupun alegerea de către un subiect a unei/unor variante de răspuns dintre cele specificate de cerectător. întrebarea deschisă este cea care „deschide” răspunsul subiectului. iar asemenea informaţii cu privire la sursele de informare ale subiectului se pot afla cu uşurinţă dintr-un chestionar şi atunci aplicarea metodei interviului nu se justifică. În cazul metodei interviului. puctuale sunt specifice chestionarului. Consemnele asigură spre deosebire de întrebările directe. întrebarea „De unde aţi aflat de această expoziţie?” este o întrebare închisă pentru că subictul va avea tendinţa să dea un răspuns punctual (Ex: „De la radio”). oferind un număr redus de informaţii. În cadrul unui interviu de grup. putem de asemenea vorbi de distincţia „întrebări închise” – „întrebări deschise”. fără să sugereze variante de răspuns (deşi specificam că există şi varianta întrebărilor semideschise. cu variante de răspuns şi posibilitatea subiectului de a alege „altceva”). complexitatea răspunsului subiectului.. În schimb.”. „Spuneţi-mi cum.. Folosirea consemnelor să revenim la distincţia „întrebări închise” – „întrebări deschise”. Pentru a lămuri. iritare şi refuzul de a colabora în continuare. pe când întrebările închise. Răspunsurile scurte.. însă cu sens diferit: întrebările închise sunt cele care pot „închide”.fie va exprima o opinie mai neutră.. Astfel. punctual. Vorbeam de întrebările deschise. pe care am analizat-o pe larg. „Detaliaţi cum s-au întâmplat lucrurile”. care „închid” răspunsul. pe percursul discuţiei. transformându-l în răspuns scurt. contrazicerea subiectului poate genera reacţii de retragere a acestuia. preferând efortul minim când întrebarea este directă şi puctuală. moderată. atunci când am vorbit despre construcţia chestionarului. iar subiectul are tendinţa să dea astfel de răspunsuri şi în interviu.”. restrânge răspunsul subiectului. să dea 113 . care devine punctual şi nu de tip discurs aşa cum ne-am propus. ca întrebări care permit răspunsul personal al subiectului.. dar şi în situaţia intervievării individule...

nedeterminând discursuri. îl fac conştient permanent pe subiect de poziţia sa de intervievat şi permit concentrarea antenţiei acestuia pe intervievator şi nu pe subiectul discuţiei. ci şi modul în care acesta se raportează la aceasta. iar formularea întrebărilor nefirescă fără să respectăm topica. să nuanţeze în manieră proprie. nu este de dorit. determină un discurs din care probabil vom afla nu numai sursa informaţiilor individului. Pe lângă aceste avantaje. ce credibilitate îi acordă. subiectul poate anticipa prin răpuns alte aspecte pe care voiam să le întrebăm şi ne permite ca întrebările pe care le adresăm în continuare să fie direct legate de cee ce subiectul spune deja.detalii. rup ritmul discuţiei. Uneori este imposibil să formulăm o întrebare deschisă (în general pentru informaţiile de natura factuală şi nu opinională nu putem şi nici nu este recomandat să forţăm construirea unor întrebări deschise). care a fost. Atenţie! În situaţia în care subiectul oferă răspunsuri puţin specifice sau care au conotaţii diferite. întrebările închise. R: Cred că ei sunt mai puţin educaţi I: Ei (cei care ascultă manele) credeţi că sunt mai puţin educaţi decât ceilalţi membri ai societăţii? 114 . De aici nu trebuie să înţelegem însă că toate întrebările dintro grilă de interviu trebuie să fie deschise. Prin contrast. care provoacă răspunsuri punctule. suntem datori să folosim completările. întrebările deschise asfel fomulate fac uşoară trecerea la alte elemente ale discuţiei. adică să releve specificul metodei interviului. în general mecanismul deciziei de a da sau nu curs invitaţiei de a vizita expoziţia. regulile sintactice şi semantice ale limbii în care ne adresăm. Spre exemplu: „Povestiţi-mi cum aţi aflat despre această expoziţie” are o probabilitate mult mai mică de a genera un răspuns punctual.

focus grupurile încearcă Focus grupurile – formarea opiniilor în interacţiune reproducerea la scală „micro” a ceea ce se întâmplă la nivel „macro” în viaţa reală: punctele noastre de vedere.O formă de a obţine completarea răspunsului de către intervievat este intervenţia. 115 . Ce sunt focus grupurile? Este vorba de interviuri de grup.6. Focus grupurile urmăresc obţinerea de infomaţii grup nuanţate şi puncte de vedere în contextul interacţiunii dintre indivizi. chiar dacă este închisă. aşa cum se întâmplă şi în viaţa reală. 3. un semistructurat de anumit tip de muzeu). modul în care relatăm despre experienţele noastre şi ne raportăm la lucruri. la un Interviu anumit produs sau serviciu (spre exemplu o anumită expoziţie. I: V-aţi împrieteni cu cineva care ascultă manele? Mai degrabă: I: În ce caz v-aţi împrieteni cu cineva care ascultă manele? sau I: Ce gândiţi despre cineva care ascultă manele? Demersurile interogative despre care am discutat sunt utile în cadrul interviurilor nestructurte şi cele semistructurate. vom desprinde particlarităţile tehnicii interviului de grup. procedăm la o întrebare directă care are menirea de a nuanţa răspunsului subiectului. desprinse de contextul social în care acestea au luat naştere. cu scopul de a obţine informţii cât mai complexe despre modalităţie prin care oamenii se raportează la o anumită problemă (spre exemplu protejarea mediului înconurător). persoane şi fenomene este influenţat de interacţiunile pe care subiectul le realizează cu alţii similari lui. De data acesta. În continuare. inclusiv cele de grup. Dacă interviurile individuale surprind puncte de vedere ale indivizilor la un moment dat.

Aşadar. între 6-8 persoane şi niciodată mai mult de 12. 3. Participanţii au caracteristici experienţe de viaţă comune în ce priveşte tema discuţiei şi nu numai. cunoscute fiind posibilele conflicte între generaţii şi nici şefi cu angajaţi sau persoane cu niveleredus de educaţie cu doctoranzi.Subiecţii nu opinează într-un vid social. să fi făcut parte dintr-un grup indivizii în prezenţa asemănător). indiferent de temă. Pentru ca un altul să poată fi considerat „relevant” pentru individ el trebuie să fi împărtăşit experienţa subiectului (să existe asemănări între subiecţi în ce priveşte aspectul care se cere studiat – spre exemplu să fi consumat acelaşi Cum opinează produs. influenţe care apar şi în viaţa reală. Orice posibil conflict poate distruge situaţia de relaxarea şi similaritate cu mediul natural pe care încercăm să o creăm. Câte persoane participă la un focus-grup? Richard A. să fi trăit aceeaşi experienţă. deşi focus grupurile înceracă să reproducă un mediu cât mai relaxant şi mai aproape de un mediu firesc de interacţiune în grup. interviurile „altora similari” reunirea unor participanţi care au ceva în comun. cu 45 participanţi care însă permit analize mai puţin detaliate şi puncte de vedere mai puţin 9 Aici termenul „laborator” are sens de mediu artificial creat. De asemenea. ci într-un orizont în care experienţele lor sunt confirmate. Krueger şi Mary Anne Casey (2000/2005) – autorii unei lucrări care tratează tehnica focus-grupului din perspectiva practicienienilor – argumentează că numărul participanţilor unui focus-grup trebuie să fie. şi am specificat ce despre anumire înţelegem prin aceasta. nuanţate de punctele de vedere ale celorlalţi relevanţi. controlat de cercetător. Personal. disconfirmate. Subiectul trebuie să interacţioneze într-un mediul familiar lui. modificate. întărite. să nu se simtă ameninţat sau forţat să adopte poziţii pe care nu le împărtăşeşte în viaţa reală. 116 . în medie. Nu vom aduce la semistructurate de grup presupun astfel de interviuri de grup împreună pensionari şi adolescenţi.7. şi reproduc în situaţii „de laborator”9 tipul de produse. autorii americani specifică existenţa unor mini-focus grupuri. servicii. aş evita ca într-un focus grup să invit şapte bărbaţi şi o singură femeie sau invers.

Dacă se procedează la aplicarea tehnicii focus-grupului pentru studierea modului în care se raportează vizitatorii la o nouă expoziţie sau la un nou concept de organizare a muzeului. Personal. Regula „aşteptării rândului” şi „preluării rândului”. consier că mini-focus grupurile pot reproduce mai uşor conversaţiile din viaţa cotidienă (cu 4-5 participanţi) şi dau seama pe larg despre modul în care subiectul îşi ajustează poziţia proprie relativ la ceilallţi şi respectă o normă de bază a interacţiunii în grup: „aşteptarea rândului”. Analiza conversaţională. poate releva modul în care indivizii stabilesc norme nescrise ale interacţiunii în viaţa reală. poate lămuri: penru ce subiecte a existat o influenţare reciprocă mai mare. studiată pentru prima dată de sociologul american Harvey Sacks (1935-1975) şi de colaboratorrii săi adepţi ai analizei conversaţionale. Pentru a exemplifica. vorbesc între ei sau se consultă separat şi nu ajung să interacţioneze cu alţi participanţi. nu trebuie să ne uimească faptul că următorii procedează la fel. Care sunt caracteristicile moderatorului? Am menţionat existenţa moderatorului care trebuie să fie special antrenat pentru a conduce discuţia de grup. în răspunsurile celorlalţi participanţi. cum anume fac cunoscute (descriu – account) aceste norme şi cum se asigură că sunt apoi respectate. cel puţin ca pattern. care să fi discutat anterior cu 117 . a semnificaţiilor unor termeni din domeniul care se vrea analizat este absolut necesară.8. unde subiecţii au încercat să iniţieze pattern-uri noi de răspuns etc. Spre exemplu. 3. trebuie să ne aşteptăm la un focus grup ca răspunsul unui individ să fie preluat. Experienţa este absolut necesară dar şi o grilă de inteviu care să fie bine structurată şi cunoaşterea în amănunt a temei discuţiei şi subtemelor care vor fi abordate. care urmează obţinerii datelor. De reţinut ! Un număr mai mare de 12 participanţi face dificilă pentru moderator sarcina de „a ţine grupul în mână” şi primul semnal că nu reuşeşte aceasta este faptul că subiecţii formează subgrupuri. un moderator care să cunoaşcă în amănunt expoziţia sau conceptul în cauză.diversificate. dacă atunci când subiecţii sunt rugaţi să se prezinte. primul care face acest lucru menţionează zodia sa.

aşezarea mobilierului. inclusiv ţinuta moderatorului sunt elemente deloc de neglijat. să prezinte tema discuţie şi să prezinte co-moderatorul. 3. a aparaturii de înregistrare şi filmare. relaxant.9. chiar cu alţi vizitatori. meţionând rolul lui de asistent sau de observator. spre deosebire de cea a moderatorului care trebuie să aibă contact vizual direct. În general. poate oferi completări. Poziţia co-moderatorului nu este centrală în grup. are şansă de succes. Cum trebuie să organizăm o sală pentru desfăşurarea focus-grupului? Am semnalat anterior că subiecţii trebuie să fie intervievaţi într-un Efectul Steinzor mediu confortabil. ci de a susţine activitatea moderatorului: poate solicita relansări pentru temele unde consideră că subiecţii nu au răspuns suficient de nuanţat. moderarea devine dificilă şi acesta se desprinde greu de rolul său pentru a rămâne neutru pe parcursul interacţiunii. Pentru moderatorii cu mai puţină experienţă sau pentru focus grupurile care tratează probleme complexe şi presupun diversitatea în demersul discursiv. 2) mesele în cerc sau semicirculare care imprimă un status egal participanţilor la discuţie sunt preferate celor dreptunghiurare care sunt dominate de persona cu status superior şi chiar celor pătrate (une efectul Steinzor –tendinţa indivizilor de a interacţiona mai mult cu persoana aflată pe locul doi şi nu cea de imediat lângă – este mai mare). Dacă însă moderatorul este implicat într-o anumită formă în problematica studiază (este el însuşi muzeograf sau a participat la organizarea expoziţie în cauză). El va afişa verbal sau nonverbal propria poziţie şi propriile aşteptări şi se va transforma involuntar în subiect al cercetării. cele care îndemană la comunicare sunt preferate celor sociofuge: 1) spaţiile largi determină în general o apropiere a distanţelor între personele care comunică. De asemenea. care să fi consultat grila cu atenţie. spaţiile socipede. Moderatorl trebuie să se prezinte.muzeografii. De aceea. De asemenea. se poate apela la un co-moderator. co-moderatorul poate susţine moderatorul când acesta propune sarcini diferite grupului. la fel de bun. spre deosebire de spaţiile restrânse care determină o mărire a distanţei interpersonale. poate deschide întrebările pe care moderatorul de formulează închis (prin apelul la consemne). un asistent a cărui sarcină este nu de a conduce grupul. atmosfera relaxantă se poate crea prin folosirea culorilor 118 . atenţia la detalii. cât mai aproape de mediul familiar. cu fiecare dintre participanţi. sarcini pe care le voi prezenta în continuare.

În sălile care sunt organizate special pentru Oglidă unidirecţională derularea de focus grupuri avem de a face cu oglinzi unidirecţionale în spatele cărora se aşează instrumentele care realizează înregistrarea discuţiei şi de unde alţi cercetători pot urmări nestingheriţi derularea dicuţiei. Kendall realizau.10. cercetare care s-a finalizat cu publicarea. 3.1908 ) şi doi colaboratori ai săi Majorie Fiske şi Patricia L. în 1946 primele interviuri de grup privind efectele acţiunilor de persuasiune şi propagandă de război asupra trupelor americane. Focus grupul – o tehnică cu istorie recentă în cercetare de piaţă Poate că ar fi util ştim că tehnica focus grupului are o istorie relativ recentă şi a fost iniţial o tehnică controversată. în deschderile expoziţiilor. a lucrării Focus Interviews. Celebrul sociolog american. utilizarea unor instrumente care înregistrează video şi audio discuţia şi asigurarea că acestea pot reda fidel intervenţia fiecărui participant. este absolut necesară analizei ulterioare a datelor. care trata pentru prima dată 119 . lansărilor de carte etc.calde şi accesul participanţilor la băuturi răcoritoare şi snacks-uri. Trebuie să precizăm că un interviu de tip focus grup durează între 1. Robert K. fără bruiaje.5 şi 3 ore (în ultimul caz putând exista o pauză când subiecţii servesc snacks-uri şi băuturi răcoritoare. Aceasta probabil datorită faptului că subiecţii se concentreză mai puţin pe cadrul formal al interacţiunii. În orice caz. zece ani mai târziu. lucru speculat întotdeauna în campanile care lansează produse. prin comparaţie cu cea deja utilizată a interviului individual. Merton (n. discuţiei accentuându-se importanţa înregistrării în condiţiile în care moderatorul nu notează şi nu poate nota tot ceea ce spun participanţii). S-a observat deja că subiecţii sunt mai uşor de persuadat când mănâncă sau când beau (este vorba desigur de băuturi non-alcoolice). servicii. comportându-se familiar. pauză anunţat încă de la Instrumente de început) şi că subiecţii cunosc atât durata aproximativă a discuţiei cât şi înregistrare a faptul că vor fi înregistraţi (li se cere permisiunea la începutul discuţie.

un participanţii au ceva în comun. Avantajele şi limitele tehnicii focus-grupului Cercetările de pionierat conduse de Robert K.11. când: 1) mediul de interacţiune este relaxant. Ne putem întreba. Merton şi colaboratorii săi au demonstrat că subiecţii sunt capabili să se autodezvălueie în grup. cald. Lucrarea celor trei sociologi de la Universitatea Columbia nu a cunoscut imediat succesul. fără a se bucura de un interes similar în spaţiul academic. ce a determinat „neîncrederea” mediului academic în această tehnică de cerccetare. Paul Lazarsfeld (1901-1976) a utilizat această tehnică pentru a cerceta audienţa radioului. Având la dispoziţie suficient timp şi un mediu tehnici confortabil. când ne aşteptăm ca aceştia să încerce să se prezinte pe sine într-o lumină favorabilă? Ce anume ar putea favoriza autodezvăluirea subiectului într-un spaţiu artificial şi în prezenţa altora necunoscuţi? 3. primitor. subiecţii încep să povestească experienţe din viaţa lor şi sunt persoane care îţi pot povesti întrega viaţă într-o călătorie Bucureşti . Subiecţii procedează astfel mai ades când cred că au ceva în comun cu interlocutorii şi în principal datorită faptului că aceştia sunt necunoscuţi şi există şansa minină de a-i reîntâlni.Iaşi. Abia anii ΄80 au redeschis interesul cercetătorilor pentru teoretizarea principiilor interviului de grup. însă metoda fost adoptată de practicienii din marketing şi uilizată pe larg în perioada imediat următoare celui de al doilea război modial. Ulterior. 3) grupului. ca mijloc de comunicare în masă. 1998.problema în mod exhaustiv. de altfel Merton este astăzi cunoscut pentru alte lucrări cum ar fi Social Theory and Social Structure (1949). D. uimindu-te practic cu încrederea pe care ţi-o acordă. Morgan. Situaţia este practic similară cu cea a avantaj al acestei unei călătorii cu trenul. desigur. care nu se cunosc între ei (deci cu probabilitate foarte redusă de a se reîntâlni ulterior) şi care au 120 . iar răspunsul este simplu: de ce ar spune indivizii ceea ce gândesc în prezenţa altora. Pe aceleaşi principii este construită şi tehnica focus-grupului: subiecţi. după Emory Bogardus (1926) menţionase pentru prima dată o asemenea posibilitate de intervievare (cf. 4).L. 2) Specificul focus participanţii au statusuri egale şi interacţionează informal. Un alt sociolog marcant al ecolului XX. acestă tehnică a fost folosită pe larg de practicieni în cercetările de piaţă.

funcţii de conducere şi pe cei aflaţi în subordinea lor. După cum menţionează practicienii Richard A. în condiţii de interacţiune de grup. În acest caz. şi cei care au susţinut validitatea focus grupului ca sursă de date. subiecţii selectaţi să ia parte la focus grup se cunosc fără îndoială între ei.ceva în comun. interacţionând într-o atmosferă relaxantă. au insistat că influenţabilitate constituie un avantaj şi nu o limiă. În viaţa reală însă aceste influenţe există. de asemenea. cercetările care au la bază focus grupul nu pot îndeplini de fiecare dată cerinţa ca participanţii să nu se cunoască între ei. pot fi discutate. trebuie să avem grijă în a păstra congruenţa de status: să nu invităm la acelaşi focus persoane cu Dacă participanţii se cunosc deja. în plus. cu suficient timp la dispoziţie. şi în relaţie cu această tehnică specifică. pentru că focus grupul îşi propune să reproducă „la scală” ceea ce se întâmplă în interacţiunile cotidiene. Krueger şi Mary Anne Casey (2000/2005).o limită a acestei tehnici 121 . cea a interviului de grup. apar influenţări reciproce şi astfel nu putem avea acces la opinia reală a subiectului... O limită care a fost subliniată de criticii tehnici focus grupului este faptul că. Atunci când se studiază comunităţi reduse sau când cercetările au în vedere o anume organizaţie. Personal consider că toate limitele şi avantajele specifice metodei interviului. Specificul focus grupului.

3. datele obţinute pe baza piaţă un nou bun sau focus-grupului pot sta la baza acestei decizii. Când este oportună utilizarea tehnicii focus grupului? În acest caz. în timpul derulării programului. în ce condiţii ar veni să viziteze o astfel de expoziţie şi. din muzeu. aşa cum timpul desfăşurării este cazul în exemplu emisiunii de gimnastică pentru bătrâni (vezi unui program/proiect secţiunea de mai jos „de la teorie la practică”). În special dacă. putem apela la tehnica focus grupului pentru a vedea cum este mai bine să facem aceasta şi.12. Acestea ne ajută să serviciu identificăm ce părere au subiecţii despre o asemenea expoziţie. Este situaţia în care dorim să îmbunătăţim produse sau servicii pe care le oferim deja în aşa fel încât să corespundă obiceiurilor de 2. Evaluarea nevoilor consum ale publicului ţintă. Dacă. publicul ţintă este mai difuz definit şi problema însăşi ar putea fi aceea că în cercetările iniţiale nu am definit corespunzător caracteristicile publicului ţintă şi am 122 . ce termeni folosesc când vorbesc despre ea sau despre expoziţii în general. ce anume aşteaptă să vadă şi. identificarea problemei poate reieşi în urma discuţilor cu publicul 3. dacă au vizitat-o sau li s-a prezentat un prototip – ce anume le-a plăcut şi ce nu le-a plăcut. cărui tip de persone li s-ar potrivi. putem apela la focus grup pentru a „testa pilot” dacă modalitatea aleasă de noi este cea mai potrivită. În alte stuaţii. Focul grupul în ţintă. dorim să vedem în ce mod am putea organiza o expoziţie astfel încât să întrunescă 1. Uneori este uşor de stabilit care este publicul ţintă. folosim focus grupul pentru testarea prototipurilor şi alegerea prototipului final. de asemenea. Focul grupul este util şi în timpul desfăşurării unui program/proiectpentru a obţine feed-back-uri succesive. pe care am ales să o prezint. Presupunând că reorganizăm expoziţiile şi testarea pilot. în opinia lor. aşteptările publicului ţintă. spre exemplu.Când introducem pe preferineţele. succesul nu este cel scontat.

înregistrat părerile altor subiecţi decât cei care au consumat produsul propriu zis sau decât cei care au putut influenţa decisiv decizia de cumpărare a produsului. dar nu cumva părinţii sau educatorii lor sunt cei care decid ce expoziţii să viziteze? Feed-back-ul final este important pentru proiectele următoare şi personal cred că foarte multe dintre programele derulate în România. fără îndoilă că publicul ţintă sunt copiii. De la teorie la practică! 123 . 4. nu includ bugete care să permită evaluarea rezultatelor. Dacă „produsul” este o expoziţie pentru copii. pentru evaluarea rezultatelor obţinute. La finalul unui program sau proiect.

Pe parcursul derulării emisiunii. în aşa fel încât să corespună nevoilor publicului ţintă: au fost eliminate exerciţiile care erau evaluate ca dificile. între 2003-2004. dar şi să încerce să exerseze în raport cu modelul. Câte focus grupuri sunt necesare? 124 . focus gupul a fost folosit pentru a remodela aspecte ale programului. cu antrenori specializaţi care prezentau o suită de exerciţii. Ba mai mult. focus grupurile au folosit iniţial pentru a analiza modul în care urma să fie structurată emisiunea în aşa fel încât persoanele în vârstă nu doar să facă parte din audienţă. era un program de fitness. Nu ar trebui să mire pe nimeni o asemenea iniţiativă şi nu este o surpriză faptul că Olanda are o populaţie îmbătrânită. 3.13. având ca public ţintă personele de vârsta a treia. scaune) care ar putea face exerciţiile mai accesibile şi chiar ce tip de instructor şi-ar dori. la Universitatea Groningen. 2004). a fost introdus un al doilea instructor. Cu alte cuvinte. acest lucru ar trebui să preocupe şi România în condiţiile în care previziunile demografice nu sunt optimiste: 16 milioane de locuitori în 2050 şi 23% procentul persoanelor în vârstă (vezi Vasile Gheţău.Aflată într-un program de cercetare în Olanda. În acest context. au menţionat folosirea unor suporturi (ex. odată aceasta structurată. iar evaluările ulterioare au demonstrat că numărul celor care făceau gimnastică în timpul emisiunii a crescut progresiv odată cu introducerea modificărilor. au avut posibilitatea să urmăresc modul în care s-a realizat testrea nevoilor şi testarea pilot pentru o emisiune difuzată pe canalul public de televiziune. pe care încearcă să o menţină activă şi într-o stare de sănătate bună. Subiecţii au detaliat ce exerciţii cred că l-ar putea face. care viza gimnastica pentru persoanele de vârsta a treia.

pentru testarea prototipurilor: organizara unei noi expoziţii şi prezentarea a trei variante dintre care publicul ţintă să aleagă pe cea care o consideră cea mai apropiată de preferinţele sale. 2) variabila „nivel de educaţie” cu valorile „nivel de educaţie ridicat: studii universitare şi postuniversitare” şi respectiv. considerăm relevante două criterii de grupare a subiecţilor (stabilire a categoriilor): experienţa cu vizitarea muzeelor în general (frecvenţa cu care aceştia au vizitat muzee în ultimul an) şi nivelul de educaţie (măsurat ca „ultima şcoală absolvită”). Pentru a sublinia mai atent semnificaţia termenului de „categorie”.aşa cum susţin Richard A. „nivel de educaţie mediu: liceu şi şcoală 125 .Am vorbit despre modul de organizare a unui focus grup. Pentru reducerea numărului de categorii (presupunând că. nu putem realiza mai mult de 12 focus grupuri – număr comun în cercetările de piaţă) construim cele două variabile cu două valori: 1) variabila „frecvenţa vizitării muzeelor” cu valorile „foarte des vizitează muzee – mai mult de 5 ori în ultimul an” şi „vizitează des muzee – între 3-5 ori în ultimul an”. în aşa fel încât aceştia să respectele criteriile experienţei comune. autorii menţionaţi declară că sunt rare cercetările unde numărul total al focus grupurilor planificate pentru o cercetare depăşeşte 30. ai mediului relaxant şi cel al similitudinii şi egalităţii de status cu ceilalţi particiapanţi. în termeni de număr de participanţi şi mediu construit. excluzând însă din rândul participanţilor pe cei care „au vizitat muzee rar – mai puţin de 3 ori pe an”. dar din practică . în sensul continuării realizării de intreviuri pentru o anumită categorie de subiecţi până se obţin informaţii redundante. din punct de vedere financiar. Având în vedere tema discuţiei de grup. Trebuie să stabilim în primul rând pe ce criterii vom selecta participanţii la focus grup. fără a specifica însă câte focus grupuri sunt necesare pentru a asigura relevanţa cercetării şi posibilitate generalizării datelor. vom analiza un exemplu concret. Krueger şi Mary Anne Casey (2000/2005) – trei –patru focus grupuri pentru o singură categorie de subiecţi sunt suficiente şi. De la teorie la practică! Să presupunem că dorim să realizăm o cercetare bazată pe interviu semistructurat de grup. Trebuie specificată valoarea teoretică a acestui exemplu şi posibilitatea modificării valorilor în funcţie de caracteristicile cercetării şi ceea ce ştim deja dsepre grupul ţintă. Regula respectării nivelului de saturaţie se impune şi aici.

Spre exemplu. pe cât posibil. excluzând din categoria participanţilor pe cei care au „nivel de educaţie scăzut – şcoală generală sau primară sau liceu neterminat”. în special pentru categoria unde am obţinut răspunsuri contradictorii în cele trei focus-grupuri programate. să nu se cunoască între ei. Numărul de focus grupuri pentru o cercetare cu două variabile (fiecare cu două valori). de dimensiune redusă.1 arată numărul optim de focus grupuri pentru fiecare categorie de subiecţi. aflată la intersecţia dintre cele două criterii. deşi nu este un criteriu de selecţie teoretic. profesia subiecţilor. poate servi la selectarea propriu-zisă a participanţilor. am putea spune că un numărr de 14 focus-grupuri ar fi mai potrivit. este practica cea mai utilizată.1. sociologii. Realist vorbind.postliceală”. psihologii. Sigur că ne putem întreba cum anume selectăm participanţii care să îndeplineacă cele două criterii stabilite. pentru a asigura nivelul de saturaţie. În cadrul focus grupului avem nevoie de subiecţi „naivi” şi nu de experţi sau de persoane care să se erijeze în lidei ad hoc ai grupului. Având în vedere cele două variabile care constituie criteriile de selecţie. Asigurarea egalităţii statusurilor 126 . se evită invitarea subiecţilor care au mai participat la alte focus grupuri. uneori trebuie să prevedem în buget şi realizarea a 1-2 focus grupuri (şi în general. În chestionarul de recrutare putem adresa şi alte întrebări de identificare care pot contribui suplimentar la selectarea participanţilor. Un chestionar de recrutare. Astfel. prin care cercetătorul se asigură că participanţii fac parte din una dintre cele patru categorii şi vor dori să fie contactaţi ulterior pentru a lua parte la focus grup. pentru a asigura relevanţa cercetării. Tabelul 3. sau pentru categoria unde credem că nu s-a atins nivelul de saturaţie. specialiştii în ştiinţele comunicării. folosite pentru selecţia participanţilor Nivel de educaţie Frecvenţa vizitării muzeelor Studii universitare şi postuniversitare Liceu Între 3-5 ori în acest an 3 3 Peste 5 vizite în acest an 3 3 În tabelul de mai sus sunt prezentate numărul de focus grupuri pentru fiecare categorie dar. interviuri) de control. Ştim deja că aceştia trebuie. Tabelul 3. în exemplul prezentat.

Itemii de deschidere. trebuie să cuprindă:  Prezenatarea moderatorului şi a temei de discuţie  Sublinierea faptului că este vorba de o discuţie infomală. de obicei avem itemi care precizează modul în care are loc interacţiunea în cadrul discuţiei de grup şi itemi care stimulează participanţii să devină activi în discuţie. că nu există răspunsuri greşite şi răspunsui corecte.14. Grila de interviu are în jur de 12 întrebări cheie pentru o perioadă de intervievare medie de 2 ore (un focus grup durează între 1. ci şi de afirmaţii. întrebări de trecere. suntem nevoiţi să definim nominal termenii pe care îi utilizâm (precizând clar ce înţeles le atribuim. întrebări cheie şi întrebări de încheiere. întrebări care sună firesc. inclusiv a stimei de sine a acestora sunt elemente importante care îl pot determina pe cercetător să evită să invite la un focus grup pe o anumită temă. 3. Pentru a exemplifica am ales să 1. am amintit faptul că termenul de „ întrebare” este generic şi că. deschise (în forma în care poate fi considerată deschisă o întrebare din cadrul interviului – discuţie detaliată anterior). în alcătuirea chestionarului.subiecţilor în cadrul discuţiei de grup. acela al redactării instrumentului de cercetare. protejarea participanţilor. părerile fiecăruia fiind importante 127 . din cadrul unui focus grup. Adesea deci. În deschidere. Acelaşi lucru se poate spune şi despre grila de interviu.5 şi 3 ore). persoanele care crede că vor pune în pericol aceste deziderate. cuprinzând: întrebări de deschidere. Construcţia grilei de focus-grup Am ajuns într-un punct important al organizării interviului de grup. clare. Grila este structurată de la general la particular. mai corect este să spunem „item” fiindcă este vorba nu doar de interogaţii. neprotocolară. Întrebările de definesc nominal unul dintre termenii care apare ca variabilă deschidere independentă în ipotezele anterioar formulate. întrebări introductive. de obicei sunt scurte. conţin indicaţii clare despre modul în care subiecţii ar trebui să răspundă şi se referă la un singur aspect. natural. trebuiesc fomulate de moderator în limbajul participanţilor. asemenea definiţiilor care apar în dicţionarele de specialitate). Când am prezentat tehnica chestionarului.

 Precizarea faptului că nu se doreşte un consens. dar. la rândul lor  Se specifică faptul că în acestă discuţie trebuie să ne adresăm unii altora pe nume mic (prenume) şi moderatorul începe prin a proceda astfel cu participanţii. sau dacă au voie să le servească pe parcursul discuţiei. inclusiv prezentarea co-moderatorului şi al rolului acestuia (pentru focus grupurile în care există un co-moderator). incusiv pentru moderator. Ne asigurăm astfel că subiecţii renunţă la titluri.  În cadrul deschiderii se oferă detalii importante despre modul în care urmează să se desfăşoare discuţia: cât va dura cu aproximaţie (deşi această informaţie era deja cunoscută în momentul în care au fost invitaţi). După caz. acest aspect poate fi uneori delicat. fără să fie invitat de moderator să o facă  Aşadar. rugămintea de a închide telefoanele mobile şi precizarea că dicuţia este înregistrată pentru că moderatorul nu poate nota tot ceea ce subiecţii spun. alte informaţii pot fi utile. dar subiecţii adoptă repede exemplul propus de operator şi acestă practică este stimulată dacă aceştia sunt rugaţi să-şi scrie prenumele pe o plăcută care va fi tot timpul în faţa participanţilor. subiecţii putând exprima liber un alt punct de vedere decât cel formulat de alt participant. la apectele de status superior şi interacţionează de pe poziţii egale. că pot exista puncte de vedere diferite. În cadrul perioadei alocate deschiderii trebuie să avem grijă să 128 . În România. ori de câte ori cineva îşi spune părerea vor trebui să aştepte pentru interveni. indivizii trebuie să ştie că pot interveni oricând şi că părerile lor sunt dorite. când urmează să se servească băuturile răscoritoare şi snacks-urile (dacă există o pauză). apreciate  Trebuie menţionat că subiecţii nu trebuie să vorbească pe rând sau să fie invitaţi de moderator.

Întrebările de deschidere. 129 . să le facă subiecţilor plăcere să răspundă.subliniem similaritatea dintre participanţi. apelând aici al turul mesei (toţi participanţii să răspundă. să subliniem similarităţile şi nu diferenţele dintre participanţi. şi moderatorul – la finalul turului mesei). fiecare detaliu este important şi flexibilitatea grilei de focus grup introducerea unor menţiuni suplimentare. inclusiv comoderatorul. Exemplul 1 Spuneţi-mi cum vă numiţi şi de cât timp sunteţi implicaţi în acest program Exemplul 2 Spuneţi-mi câteva cuvinte despre dvs. 1. ci dimpotrivă „să spargă gheaţă”. chiar dacă răspundurile lor se prelungesc şi întrebările de deschidere sunt obligatoriu formulate astfel încât să fie deschise. pentru că se presupun cunoscuţi de către un moderator antrenat. nu oprim participanţii. pentru permite a susţine procesul de reamintire al moderatorului. Totuşi. Momentul deschiderii se poate finaliza cu o întrebarea propriuzisă de deschidere în care subiecţii se prezintă şi spun câte ceva despre ei. care nu trebuie să pună niciun fel de probleme participanţilor. În acest caz. să detalieze exerienţele trăite. şi ce vă place să faceţi în timpul liber Trebuie spus că multe grile de focus grup oferite ca model nu cuprind toate aceste detalii ale itemilor de deschidere. ceea ce au aceştia în comun (inclusiv experienţa cu programul/produsul/ serviciul care face obiectul discuţie). în timpul derulării discuţiei. dacă se află între participanţi şi nu ca observator. Mai jos puteţi vedea posibile întrebări de deschidere.

spre 2. serviciului sau programului pe care îl avem în vedere. acestea nu iau forma unei interogaţii. realizând trecerea firescă de la întrebările de introducere. 2. Întrebările introductive încurajează discuţiile între participanţi pe tema produsului. cum anume vorbesc despre el etc. Întrebări de detalizeze experienţa cu programul respectiv.Sunt întrebări generale. deosebire de întrebarea deschisă care are menirea doar de a-i face pe indivizi să devină familiari cu ceilalţi şi să se obişnuiască să vorbească despre ei înşişi în faţa altora necunoscuţi. Se cere paraticipanţilor să 3. Care au fost primele dumneavoastră impresii? De multe ori. pregătind terenul pentru întrebările cheie ale 130 . Întrebările introductive. cum găsesc un anumit produs sau servicu. cu caracter specific. care au un caracter general. Întrebările introductive. Exemplul 1 Cum aţi aflat de acest serviciu? Exemplul 2 Când auziţi cuvântul ONG la ce vă gândiţi prima dată? Exemplul 3 Gândiţi-vă la momentul în care aţi avut primul contact cu acest program. care însă au legătură cu tema discuţiei. la întrebările cheie. suprind modul în care subiecţii au luat pentru prima dată conctact acesta.

motivaţiile pe care le aduc punctelor de vedere exprimate. să folosească pauzele şi să se asigure că subiecţii dau toate 131 . să lase timp suficient subiecţilor să răspundă. avem în vedere testarea prototipurilor. Cum au evoluat lucrurile? în continuare? Sunt întrebări cărora moderatorul trebuie să le aloce o mare parte din timpul alocat discuţiei de grup (aproximativ o jumătate din timp). Întrebări de tranziţie. de câte ori. la îndemnul cui? Să trecem acum la o altă etapă a discuţiei noastre Am vorbit puţin despre prima experienţă cu acest program. Vorbiţi puţin despre când anume folosiţi. ci este legată de ceea ce subiecţii discutau deja. sugestiile pe care aceştia le fac.. să nu grăbească discuţia. se analizează similar fiecare aspect care intră în componenţa respectivului program sau serviciu. constituind doar treceri spre informaţii mai specifice. Se analizează comparativ prototipurile prezentate. Întrebările cheie..tranziţie. nu pare „forţată”. ci. relevându-se ceea ce subicţii apreciază şi ceea ce plac mai puţin. care să permită construirea de discursuri elaborate din partea participanţilor permite formularea unei întrebări introductive care nu generează ruperi de ritm. dimpotrivă. se prezintă pe rând acestea şi se discută caractristicile fiecăruia.. Dacă este vorba despre evaluarea unui anumit serviciu sau program.. pe care le urmărim prin întrebările cheie. Dacă 4. 3. Moderatorul trebuie să dovedească răbdare în abordarea diferitelor apecte cheie. Încercă şi: Cum îl folosiţi. discuţiei. Formularea unei întrebări introductive inspirate şi deschise.

detaliile. Exemplul 1 Să presupunem că aţi aveam ocazia să vorbiţi 5 minute cu realizatorul acestui program. Întrebările de încheiere. cu întrebări care să permită subiecţilor să reflecteze asupra celor discutate. Întrebările de încheiere. evaluează pe larg aspecte discutate. fie se adrezează o întrebare care prin ea însăşi rezumă cele discutate şi dă seama despre ce au considerat subiecţii ca fiind mai important. în opinia lor. Ce i-aţi spune? Exemplul 2 Presupunând că aţi fi puşi în situaţia de a alege din nou să faceţi sau nu parte din acestă organizaţie. 4. Exemple: Ce aspect al serviciilor utilizate v-a ajutat în mod deosebit? Ce anume nu v-a placut în cadrul acestor servicii? V-aţi simţit mai bine după utilizarea acestui produs? S-a schimbat ceva în viaţa dumneavoastră? Dacă da. 5. Întrebările cheie. Ce aţi face? 132 . aceste lucruri au fost cele mai importante elemente care au apărut pe parcursul discuţiei. Încercăm să încheiem natural discuţia. Fie moderatorul (sau co-moderatorul) prezintă un rezumat al celor discutate şi cere participanţilor să adauge 5. ce anume? Ceilalţi au observat o schimbare la dumneavoastră? Ce anume au spus? Sunt întrebări pe care le adresăm la finalul discuţiei de grup. alte elemente rezumatului sau să precizeze dacă. Exemple pentru această din umă variantă sunt oferite mai jos.

Spre exemplu. lucru pe care aceştia îl ştiu încă de la început.De reţinut! La final. Focus-Grup (2000). şi îi rugăm să facă anumite sugestii care ne-ar putea ajuta să îmbunătăţim lucrurile. dacă întrebările au fost clare. obţinem sugestii valoroase şi critici care pot îmbunătăţi în mod real discuţiile viitoare. în urma unor astfel de solicitări. trebuie să nevităm utilizarea termenului de specialitate „focus grup” în favoarea termenilor mai apropiaţi limbajului comun al subiecilor – „discuţie” sau „discuţie de grup”. ca cercetători sau simpli organizatori ai focus grupului. adresăm subiecţilor şi întrebări de control. nespecialiştii confundă tehnica focus grupului cu alte tehnici care utilizează discuţiile de grup. sociologul român face distincţie între tehnica focus-grupului şi cea a brainstorming-ului. în care spunem subiecţilor că aceasta este prima dintr-o serie de alte discuţii similare cu alţi participanţi. dacă am uitat ceva sau existau şi alte lucruri în legătură cu tema care meritau discutate. Putem fi surpinşi că. Subiecţii sunt în general remuneraţi sau recompensaţi la finalul focus grupului. una dintre primele lucrări apărute în România pe acestă temă. Atenţie ! În interacţiunea cu participanţii. Atenţie – distincţia focus grup/brainstorming! O atentă descriere a altor tehnici care utilizează grupul ca bază de interacţiune o găsim în lucrarea profesorului Alfred Bulai. De altfel. aceasta din urmă având ca scop principal 133 . Îi stimulăm astfel să spună dacă a fost ceva care i-a deranjat.

Pretestarea presupune discutarea grilei de focus grup. ce întrebări nu ar trebui să adresăm ca aceştia să nu se simtă lezaţi. Presupunând că am dori să realizăm un focus grup. dimpotrivă. acestea sunt discutate pe rând şi se formulează concluzii. cu scopul similar de produce idei creative. Putem afla când este mai bine să îi invităm şi cine este mai potrivit să facă invitaţia. reunind experienţe diverse. indicii despre cine ar fi mai potrivit să modereze un astfel de focus grup. într-o etapă ulterioară. date fiind caracteristicile grupului ţintă şi ce subiecţi ar trebui să evităm să-i avem împreună în acelaşi focus grup. iar grupul ţintă sunt profesori din gimnaziu. cum anume putem obţine num ale personelor din grupul ţină şi alte sfaturi cu privire la structurarea şi formularea întrebărilor.14. este importantă producerea a cât mai multor infomaţii într-o unitate de timp stabilită. se pune şi în această situaţie problema pretestării instrumentului de cercetare. Sarcini pentru participanţi în timpul focus grupului 134 . Pentru brainstorming. cu cât grupul este mai eterogen şi subiecţii provind din medii diferite. 3. Nu uitaţi să pretestaţi instrumentele de cercetare! Revenind la tehnica focus-grupului. Participanţii nu trebuie să fie uniţi printr-o experienţă comună ci. dacă există termeni de specialitate pe care am putea să-i folosim în discuţie. o discutare a grilei şi obiectivelor cu câţiva reprezentanţi ai acestora ar putea fi foarte utilă. iar.stimularea creativităţii. De asemenea. brainstorming-ul reuneşte specialişti dinr-un anmit domeniu sau din domenii conexe. a obiectivelor şi scopului cercetării cu reprezentanţi avizaţi ai grupului ţintă. cu atât mai probabilă este apariţia unor idei cu nivel de originalitate ridicat. asemenea tehnicii chestionarului. putem avea. În alte situaţii. în urma pretestării. ce recompensă ar fi mai potrivită sau ce anume i-ar putea convinge să participe la o asemenea discuţie de grup.1.

.. Această sarcină este potrivită în situţia în care dorim ca subiecţii să menţioneze câteva atribute pe care le preciază la un produs/serviciu/program. servicul... care urmează apoi să fie discutate împreună cu Întocmirea unei grupul pentru a stabili care sunt elemenele cele mai imporante pentru liste.... pe care l-aţi alege? Această sarcină este potrivită în situţia în care dorim ca subiecţii să menţioneze câteva atribute pe care le preciază la un produs/serviciu/program.... sau bunul respectiv. Exemplu Pe foaia pe care o aveţi... care urmează apoi să fie discutate împreună cu Utilizarea unor grupul pentru a stabili care sunt elemenele cele mai imporante pentru scale de evaluare.............. după indicaţiilor modertorului.... Dacă ar fi să alegeţi de pe această listă doar elementul care este cel mai important pentru dvs. sau bunul respectiv....... Cercetătorii amercani Richard A. notaţi trei caracteristici ale unei expoziţii de succes şi le vom discuta peste câteva momente ........ Participanţii vor avea la dispoziţie foi de hărtie şi pix şi vor nota................ care vor fi ulterior discutate pe larg cu grupul. subiecţii din grupul ţintă...... Participanţii vor avea la dispoziţie foi de hărtie şi 135 .. pe care le voi discuta în continuare. când aceştia evaluează programul................ servicul........ subiecţilor le pot fi atribuite şi alte sarcini decât acelea de a răspunde întrebărilor formulate de moderator. Krueger şi Mary Anne Casey (2000/2005) prezintă câteva astfel de sarcini. cu ajuorul co-modertorului adună foile astfel redactate şi să realizeze o selecţie a atributelor care au apărut cu cea mai mare frecvenţă....... subiecţii din grupul ţintă.. când aceştia evaluează programul.. individual....În timpul derulării discuţiei de grup.. Acesta.. lista atributelor... Fiecare dintre aceste sarcini aduce informaţii suplimentare şi se se poate utiliza când sunt considerate potrivite.......

care vor fi ulterior discutate pe larg cu grupul. lista atributelor. 136 . serviciului sau programului care face obiectul discuţiei. Acesta.pix şi vor nota. cu ajuorul co-modertorului adună foile astfel redactate şi să realizeze o selecţie a atributelor care au apărut cu cea mai mare frecvenţă. Moderatorul sau co-moderatorul procedează ulterior la ridicarea acestor chestionare şi se discută împreună cu grupul fiecare dimensiune evaluată. stimulând subiecţii să detalieze cum anume au realizat evaluarea. Scalele de evaluare le putem folosi comparativ pentru prototipurile care vor fi testate şi când urmărim să trasăm anumite dimensiuni pentru evaluarea produselor. serviciilor sau programelor de care subiecţii să ţină seama în cadrul focus grupului. Această strategie este utilă când se vrea discutatea în amănnt a unor probleme care pot fi evaluate pe aceeaşi scală. Este situaţia în care participanţii primesc un scurt chestionar. 7 sau 10 trepte) anumite atribute care sunt specifice produsului. individual. fiind rugaţi să evluaze pe scale (cel mai adesea de 5. după indicaţiilor modertorului.

Acordaţi o notă de la 1 la 5 următoarelor componente ale acestui program de instruire. dacă este vorba de un parfum. alegerea făcută. în urma discutării avantajelor (calităţilor) şi limitelor fiecăruia dintre ele. prin design-ul ambalajului. prototipurile trebuie să difere prin aroma pe care o propunem şi. De fiecare dată trebuie să ne 137 . sunt rugaţi să aleagă un anume prototip sau un prototip hibrid (cu Alegerea între elemente din două sau mai multe prototipuri testate) şi să motiveze opţiuni. Aceştia trebuie întotdeauna să-şi motiveze răspunsul. De reţinut că în cadrul unui focus grup nu avem timp pentru testarea a mai mult de 5 prototipuri (de obicei se testează între 3 şi 5 prototipuri) şi acestea trebuie să difere prin caracteristici relevante pentru produsul sau serviciul în cauză. dacă prezentăm subiecţilor trei tipuri de expoziţii. unde „1” reprezintă lipsa caracteristicii respective. Spre exemplu. în urma discutării aspectelor atractive şi celor mai puţin atractive ale fiecăreia dintre ele. 1 2 3 4 5 Informaţii noi Informaţii cu aplicabilitate practică Exerciţii şi aplicaţii Instructor bine pregătit Schimb de idei între participanţi Evaluarea cunoştinţelor participanţilor Este situaţia în care subiecţii aflaţi în faţa prototipurilor prezentate şi. de asemenea. iar „5” este situaţia în care caracteristica respectivă s-a regăsit în mare măsură în programul de instruire. Spre exemplu. subiecţii pot decide pentru o expoziţie sau pentru o alta care reuneşte elemente din două tipuri prezentate.

în opinia subiectului).punem problema caracteristicilor relevante pentru a construi prototipurile. Nu toate persoanele pot realiza însă în bune condiţi o asemenea sarcină şi atunci desenul schematic. bărbaţi. copii. Se discută cu grupul alegerile individule. mulţimea de poze pe care au la îndemână. valoarea acestei strategii rezultă din reprezentarea simbolică unor atitudini care sunt relevate când participanţii discută desenele în grup. în care subiecţii sunt Folosirea desenului sau desenului schematic. Subiecţii primesc un ansamblu de poze care prezintă persoane de diferite vârste. după câteva luni de la absolvirea lui. este mai uşor de folosit decât desenul liber. 138 . prin desen. pe acelea care corespund persoanelor ar putea face parte din programul respectiv sau care ar putea consuma produsul în cauză (desigur. Totuşi. Participanţii trebuie să aleagă din Sortarea pozelor. anumite comportamente sau atitudini. femei. unde subiectul trebuie doar să completeze anumite nuanţe. să adauge replici. criteriile care au stat la baza selectării pozelor şi motivaţiile invocate de subiecţi Este o strategie înrudită cu cea a sortării pozelor. pentru a evalua modul în care subiecţii apreciază valoarea aplicativă a unui program de instruire. subiecţii pot fi rugaţi să deseneze imaginea absolventului acestui program. ce tip de birou va avea. insistând pe a reprezenta unde anume va lucra respectivul subiect. cum anume va fi îmbrăcat etc. îmbrăcate mai elegant sau mai puţin elegant. rugaţi să reprezinte simbolic. categorii sociale. detalii. Spre exemplu. „deconspirând” codul folosit şi deci semnificaţia elementelor simbolice utilizate.

când trebuie să reluăm aceleaşi întrebări şi scale de evaluare pentru fiecare Folosirea prototip. care poate deveni monoton. în funcţie de tipul focus grupului. pentru a obţine informaţii noi sau pur şi simplu pentru a rupe ritmul şi a surprinde expectaţiile participanţilor. Exemplul 1 Închideţi ochii pentru un moment şi imaginaţi-vă că aţi absolvit acest program de instruire. mai ales în situaţia testării mai multor prototipuri. imaginare.Este o strategie utilă pentru a rupe ritmul discuţiei de grup. Desigur. Cum arată? Elaborarea unei campanii. Ce simţiţi? Ce vă gândiţi să faceţi? Exemplul 2 Imaginaţi-vă că acest parfum ar fi un bărbat şi ar întra în acestă încăpere. Subiecţii pot fi rugaţi să parcurgă anumite materiale înaintea derulării focus grupului: citirea unor materiale sau chiar realizarea unor jurnale. atitudinile şi expectanţele subiecţilor. care relevă. Strategia constă în stimularea participanţilor să detalieze imaginaţiei situaţii ipotetice. putem solicita şi alte sarcini participanţilor. Remunerarea subiecţilor devine în plus necesară. 139 . de asemenea .

Datorită faptului că subiecţii care au caracteristici similare pot fi găsiţi în aceleaşi reţele sociale. Care sunt limitele şi avantajele folosirii interviului ca metodă de cercetare? 17. Aplicaţie Construiţi o grilă de focus grup care să poată fi aplicată pentru a testa nevoile de training ale unui departament de vânzări din cadrul unei firme de produse farmaceutice Spuneţi. ce startegii veţi folosi pe percursul discuţiei şi ce anume veţi spune în deschiderea focus grupului. Pe acest principiu se bazează „tehnica bulgărului de zăpadă”. altfel existând riscul ca persoanele însărcinate cu recrutatea să realizeze false selecţii. În acelaşi timp. de asemenea cum se va desfăsura focus grupul. Care este specificul cercetării calitative relativ la cercetarea cantitativă? 16. Putem însă face apel şi la „tehnica bulgărului de zăpadă”. situaţie în care apelăm la relaţiile sociale pe care le avem pentru a obţine numele unor posibili participanţi care îndeplinesc criteriile de selecţie.De reţinut! Am specificat anterior că o modalitate pentru a selecta participanţiii este utilizarea chestionarului de recrutare. Ce înţelegem prin „nivel de saturaţie” în aplicarea metodei interviului? 18. Despre ce tipuri de interviu putem vorbi. trebuie să avem în vedere ca selecţia participanţilor să aibă la bază criterii (cote) care să poată fi uşor întrunite în populaţie. De asemenea precizaţio câte focus grupuri vă propuneţi să realizaţi şi ce fel de moderator veţi avea. identificarea unuia dintre posibilii participanţi poate duce la recomandarea succesivă a altora care au caracteristicile cerute. dacă avem în vedere criteriul structurării? 140 . Întrebări recapitulative 15.

Ancheta şi metodele ei. Bucureşti: Editura Paideia Chelcea. Anne. Focus-grup. Alfred (2000). Ce strategii de stimulare a discuţiei putem folosi într-un focus grup? Termeni cheie interviu întrebări de deschidere interviu semistrcturat întrebări de introducere interviu nestructurat întrebări de tranziţie interviu structurat întrebări cheie nivel de saturaţie întrebări de încheiere focus grup strategii de stimulare a discuţiei într-un grilă de focusa grup moderator focus grup brainstorming tehnica „bulgărului de zăpadă” Bibliografie Bulai. Septimiu [2001] (2007). De Singly.19. Ce fel de întrebări adresăm în cadrul unui focus grup? 21. Francois. Care este specificul interviului semistructurat? Dar al interviului semistructurat de grup (focus grup) 20. Iaşi: Editura Polirom. Blanchet. 141 . Kaufmann. Gotman. Jean-Claude [1992](1998). Bucureşti: Editura Economică. Alain. Metodologia cercetării sociologice.

Krueger. (1998). David L. Planning Focus Groups.. 4 Loredana Ivan OBSERVAŢIA 142 . Casey. Richard A. Iaşi: Editura Polirom Morgan. Mary Anne [2000](2005). Londra: Sage Publications Unitatea de învăţare nr. Metoda focus grup.

4. Observaţia structurată 4.1. Observaţia continuă versus observaţia eşantionată Am subliniat valenţele metodelor calitative prin comparaţie cu cele cantitative şi am relevat specificul interviului ca metodă calitativă de cercetare. Spun revine în forţă.8. 4.1.2.8.7. de sondaje de opinie creează pănă la urmă un impas în producerea de noi ipoteze de lucru.5.2. Până la urmă. Observaţia ne ajută să investigăm comportementul real al subiectului 4.8. Avantajele şi limitele observaţiei? 4. în cadrul cercetărilor pe care le derulăm trebuie să menţinem un echilibru între cantitativ şi calitativ. Observaţia externă versus observaţia participativă 4. 143 .1. Alături de acesta. pentru că „excesul” de anchete pe bază de chestionar. Observaţia 4.4.6.3. Rolul observatorului 4. Observaţia nestructurată (sau slab structurată) 4. Abordare calitativă sau cantitativă în aplicarea metodei observaţiei? 4. Când folosim metoda observaţiei? Am arătat deja că interviul şi în general metodele calitative (incluzând Etapa explorativă a cercetării aici observaţia ştiinţifică) au un rol important în etapa explorativă a cercetării pentru că acestea conduc la formularea unor ipoteze care pot fi testate ulterior prin aplicarea unor metode cantiative.8. Specificul metodei observaţiei 4. Când folosim metoda observaţiei? 4. Limitele metodei observaţei 4. Tipuri de observaţie 4. să privim relaţia dintre metodele calitative şi cele cantitative ca pe o relaţie de complementaritate şi nu de excluziune. impas care poate fi depăşit prin apelul la metode complementare de cercetare.4.3.8. observaţia ştiinţifică revine în forţă ca modalitate ştiinţifică de colectare a datelor.

relativ la situaţia dată. metodă regală. în special pentru comportamente care nu pot fi relevate prin Metodă centrală. aspect care poate fi cercetat dor cu metoda observaţiei. 3) cum îl văd ceilalţi pe individ comportânu-se în situaţie. eventual. În acest exemplu complementaritatea metodelor este necesară.De asemenea. aspect care poate fi studiat cu ajutorul tehnicii chestionarului sau. Imaginaţi-vă că dacă aplicăm tehnica chestionării subiecţilor cu privire la modul în care s-au comportat nonverbal într-o anume situaţie (spre exemplu în cadrul unui interviu de angajare) obţinem doar raţionalizări post factum ale acestor comportamente. metoda observaţiei este.tehnici interogative. testarea ipotezelor domeniu care suscită în ultimii 30 de ani un interes deosebit atât din partea psihosociologilor cât şi din partea specialiştilor din ştiinţele comunicării. 4) cum crede subiectul că îl apreciază ceilalţi. a intervievării. putând cerceta cel mult cum cred indivizii că ar trebui să se comporte cineva într-o asemenea situaţie. observaţia poate fi metodă centrală în testarea unor ipoteze. să fie relevat prin tehnici interogative. de asemenea. De reţinut! Avem de a face cu patru tipuri de comportamente care pot fi cercetate utilizând metode şi tehnici diferite: 1) cum se comportă subiectul propriu zis în situaţia dată. surprins de asemenea prin chestionar sau interviu. În domeniul comunicării nonverbale spre exemplu. 144 . care poate. 2) cum crede individul că ar trebui că ne comportăm în situaţia dată (şi de aici o evaluare a propriului comportament relativ la expectanţe). alături de experiment.

Pentru a explica. comportamentul real al subiectului devine punct de reper pentru celelalte trei şi poate fi analizat doar prin observarrea directă.4. răspunsurile subiectului sunt afectate de ceea ce crede că se aşteapă de la el (eroarea de operator). care să-i permită accesul în zone cheie pentru cercetare. prima. Având în vedere aceaste limite.3. să analize distant. Observaţiei (1998/2002). spunem că observaţia este o metodă slab reactivă. cât timp petrece în medie într-o sală a expoziţie. el însuşi un individ cu valori şi prejudecăţi. Spre exemplu. Răspunsurile subiectului sunt afectate de capacitatea acestuia de a-şi reaminti (şi este binecunoscut faptul că memoria noastră este selectivă. percepţiile individului sau ale celorlalţi despre un anume comportament pot fi puternic marcate de prejudecăţi. Dacă însă am apela la un chestionar la ieşirea din muzeu prin care am întreba subiectul aceleaşi lucruri. dacă observatorul 145 . Observaţia ne ajută să investigăm comportementul real al subiectului Între cele patru aspecte menţionate mai sus. că tindem să uităm anumite lucruri şi să ne reamintim altele) şi de dorinţa acestuia de se prezenta într-o lumină favorabilă – ceea ce am numit anterior – eroarea dezirabilităţii sociale. să stabilească relaţii cu persoane cheie din acest mediu. sociologul francez Henri Peretz. dacă dorim să cunoaştem cum anume vizitează un subiect o anumită expoziţie sau muzeu. ceea ce se întâmplă. dacă este sau nu interesat de exponate. pe de altă parte trebuie să-şi păstreze obiectivitatea. influenţa cercetătorului asupra universului investigat este redusă comparativ cu interviul. autorul unei valoroase lucrări care pune în evidenţă metoda observaţiei. Revenind la exemplul utilizării observaţiei într-un muzeu. De altfel. de modul de formulare a întrebărilor. tradusă şi în România – Metodele în sociologie. 4. În plus. expectanţe şi valori sociale. cere lămuriri etc. adică în timpul vizitei propriu-zise. Rolul observatorului Când afirmăm că opiniile indivizilor sunt marcate de prejudecăţile şi valorile grupurilor sociale din care aceştia fac parte şi că indivizii au capacitate limitată de a reda în mod acurat comportamantele proprii. asupra căror exponate se opreşte mai mult. vorbeşte despre un paradox al observatorului: pe de o parte acesta trebuie să se integreze în mediul observat. nu putem exclude de la această afirmaţie pe observator. ce îi atrage atenţia.. fără implicare afectivă. putem proceda la observarea directă a vizitatorilor în cadrul natural. 1998/2002). în cazul observaţiei. Peretz. În plus.2. pe când interviul şi chestionarul sunt metode reactive (vezi H. nu ar trebui să ne mire diferenţele înregistrate.

pentru că acesta are în vedere alte punte de reper. a cunoaşterii propriilor valori. să ne imaginăm că un subiect declară într-un chestionar la ieşirea din muzeu. Am construit acest exemplu pentru a sublinia două aspecte care personal cred că sunt foarte importante pentru valorificarea datelor de cercetare: 1) folosirea complementară a mai mult metode (calitative şi cantitative) pentru investigaea aceleaşi realităţi. Corelaţia dintre rezultatele obţinute de cei doi şi ajustarea datelor divergente este o modalitate de a reduce erorile datorate subiectivităţii observatorilor. Sociologul francez subliniază rolul experienţei observatorului. însă realitatea percepută de indivizi poate fi uneori la fel de valoroasă pentru cercetare: subiectul şi-a aminit Expoziţia X şi nu Expoziţia Y şi va recomanda în continuare Expoziţia X către terţi. a realizat mai multe comentarii pozitive în cadrul Expoziţiei Y. Care dintre cele două informaţii se apropie de realitatea studiată? Am putem răspunde că datele obţinute prin metoda observaţiei. un timp mai mare alocat de vizitatori expoziţiei în cauză.. 2) surprinderea atât a realităţii observate cât şi a celei percepute. Şi totuşi. o frecvenţă a viziteor de 2-3 ori pe an poate fi considerată „ridicată”. pentru subiectul intervievat. fără neglijarea niciuneia dintre ele. dar în realitate multe dintre cercetări propun doi observatori independenţi care observă şi înregistrează date despre aceeaşi realitate. are o expoziţie sau un exponat preferat. putem concluziona că acesta a petrecut mai mult timp. deşi. în baza datelor oferite de fişele de observaţie a doi observatori neutri şi independenţi. pentru că aceasta este slab reactivă. filtrate prin intermediul valorilor şi aşteptărilor noastre.lucrează în muzeul respectiv. o frecvenţă a vizitelor la muzeu de 2-3 ori pe an este considerată „frecvenţă redusă” având în vedere frecvenţa medie a vizitelor la muzee în alte ţări. poate vicia datele înregistrând. Dacă din punctul de vedere al specialistului. pentru că acestea ar corespunde aşteptărilor sale. involuntar. reacţii verbale şi comentarii mai frecvente etc. De reţinut! În aplicarea metodei observaţiei trebuie să fim conştienţi de valorile şi implicarea subiectivă a observatorilor şi să reducem influenţa acestora asupra datelor înregistate. Despre principiul folosirii complementare a metodelor de cercetare – exerciţiu de reflexie Am afirmat că observaţia redă informaţii despre comportemantele umane aşa cum se desfăşoară acestea în realitate şi nu cum sunt ele percepute. Poate 146 . că a petrecut cel mai mult timp şi a apreciat favorabil expoziţia X. în reducerea subiectivităţii datelor.

gust. personalitatea şi valorile celui care observă 147 .care presupune să fii prezent într-o anume situaţie. Somekh. înregistrând ceea ce se întâmplă. auz. urmele impresiilor observatorului sunt stocate pentru a fi ulterior analizate.mai interesant devine investigarea punctelor de reper pe care le are subiectul când apreciază distincţiile dintre „frecvenţa ridicată” şi „frecvenţa redusă” a vizitelor la muzeu. elementul central este sinele observatorului care adună în mod conştient date cu ajutorul simţurilor: văz. Pe scurt. 138). p. observaţia ştiinţifică se desfăşoară după reguli şi procedee specifice.4. În cadrul observaţiei. de un proces de observare Selectivitate sistematică a unei realităţi pentru a formula sau testa ipoteze sau pentru a rezolva anumite probleme. presupune percepţia şi înregistrarea atentă a datelor despre universului investigat care urmează apoi să fie clasificate. miros. 2004. Specificul metodei observaţiei Septimiu Chelcea (2001/2007) surprinde specificul observaţiei ştiinţifice prin comparaţie cu cea neştiinţifică. tipologizate. Observare sistematică Are la bază întrebări de cercetare Observaţia este una dintre cele mai importante metode de colecatrea a datelor. după ce evenimentul s-a produs (L. Prin modalităţi variate de înregistrare. 4. este în legătură cu Interpretativitate întrebările de cercetare. atingeri. Jones şi B. Este vorba de un proces selectiv şi interpretativ. ierarhizate. Conduce la crearea de tipologii Atenţie ! Fiind întotdeauna un proces selectiv şi interpretativ (nu putem observa totul şi trebuie să acordăm sens lucrurilor pe care le observăm).

care face parte din modelul cauzal ce se vrea a fi testat. să stabilim intervale orare diferite. dacă aplicăm un chestionar cu privire la percepţia elevilor despre sistemului de învăţământ şi despre profesorilor lor şi facem acest lucru în şcoală. 148 . Astfel. pentru că este de presupus că aceştia îşi adaptează mesajul (pentru a fi mai vizibil) în funcţie de densitatea călătorilor şi probabil chiar în funcţie de tipul de călători care merg cu metroul în momente diferite ale zilei (predominant salariaţi. problema controlului momentului şi locului observării este centrală. care trebuiesc ţinute sub control10. 4. în funcţie de criterii specifice şi relevante pentru cercetare. De asemenea. pentru pretestarea instrumentului de cercetare. cât şi cele din zone periferice sau semicentrale. explicativă pentru rezultatele obţinute. Spre exemplu. În mod similar. Însă. Limitele metodei observaţei 10 Termenul „control” l-am folosit anterior cu sensul de a menţine constantă influenţa unor factori sau variabile care pot influenţa rezultatele obţinute. ci va trebuie să procedăm la o selecţie a staţiilor de metrou care să facă parte din eşantionul urmărit. predominant elevi-studenţi etc. dacă dorim să analizăm tipurile de mesaje persuasive pe care le folosesc cerşetorii în zona metroului bucureştean. va trebui să avem în vedere atât staţii de metrou din zone centrale ale Bucureştiului. putem observa că momentul observării devine variabilă de control. pentru că am încercat să menţinem intervale orare diferite pentru observaţiile realizate în fiecare staţie de metrou şi un număr de zile alocat observării aproximativ egal.sunt implicate. pentru că aceste două variabile intervin puternic în interpretarea datelor. iar în cadrul aceleaşi zi.5. nu va fi suficient să analizăm doar o singură staţie de metrou. va trebui să organizăm procesul observării pe mai multe zile. nu trebuie să ne mire că subiecţii vor da răspunsuri dezirabile social sau vor manifesta o atitudine puternic pozitivă faţă de şcoală.). Din aceste exemplu. trebuie să ridicăm problema momentului din zi cel mai propice pentru invitarea subiecţilor la discuţia de grup. Desigur şi în cazul interviului sau al chestionarului ne punam problema momentului din zi şi a locului în care abordăm subiecţii. În cazul focus grupului am arătat chiar că în discuţiile cu reprezentaţii grupului ţintă. observaţia este dependentă de locul şi momentul observării. în cazul observaţiei. pe când variabila „locul observării” a considerat-o variabilă cheie. În plus. dacă dorim într-adevăr să demonstrăm că mesajele acestora se diferenţiază în funcţie de caracteristicile publicului ţintă (ipoteză care poate fi testată cu ajutorul metodei observaţiei).

răspunzând la întrebarea cum observ? ce vreau să arăt? . fie înaintea derulării observaţiei. în cazul observaţiei. toate impresiile observatorului. În concluzie. cu cât aceasta este mai structurată. Exerciţiu util ! Cum ar putea fi reduse limitele asociate aplicării metodei observaţei? Pentru a reduce limitele asociate actului de observaţie – subiectivitatea cercetărorului şi implicarea acestuia ca actor şi observator în universul investigat – procedăm la: 1) o planificare atentă a actului de observare. 2) formularea de ipoteze sau stabilirea de categorii clar definite unde pot fi integrate unităţile observate. nu putem vorbi de o metodă „pur cantitativă” sau „pur cantitativă” şi. ierarhiilor. ci avem nevoie de un număr de unităţi investigate care să permită calcule statistice (ca în cazul chestionarului). exprimată în preocuparea pentru creşterea numărului unităţilor investigate. după cum vom vedea în continuare. p. produsul unei alegeri asupra ce să se observe şi ce anume să se înregistreze. Nu putem trage concluzii despre modul în care vizitează subiecţii un anume muzeu sau o anume expoziţie. în mod necesar. La acestea se adaugă subiectivitatea cercetătorului care. în momentul în care colectează datele receptate cu ajutorul simţurilor. observând 10 subiecţi. Aplicarea pasului satatistic este adesea benefică pentru a coordona selectarea anumitor subiecţi de către observator şi neglijarea altora (despre pasul statistic şi problema reprezentativităţii am detaliat când am vorbit despre ancheta sociologică bazată pe chestionar). dacă încercăm să structurăm pocesul de observare (L. 2004. putem spune că aceasta nu neglizează dimensiunea cantitativă. moment în care răspundem la întrebarea ce observ? . 138).O problemă evidentă a metodei observaţiei este complexitatea comportamentului uman individual sau în grup şi imposibilitatea de a înregistra totul. exprimată prin mulţimea unităţilor investigate.6. 3) folosirea comparaţiilor. este angajat activ în a construi un sens acestor impresii şi a interpreta în manieră proprie comportamentele sau evenimentele observate. cu atât nu putem neglija dimensiunea cantitativă a acesteia. 149 . în momentul observaţiei propriu-zise. Înregistrarea datelor este. alegere realizată fie spontan. Somekh. tipologiilor şi prezntarea asemănărilor şi deosebirilor pentru a răspunde la întrebarea cum analizez datele? 4. Abordare calitativă sau cantitativă în aplicarea metodei observaţiei? Urmărind specificul observaţiei. comparaţii şi ierarhii şi faţă de care să putem vorbi chiar de reprezentativitate. Jones şi B.

având origini în cercetările conduse de antropologi şi etnografi. Observaţia este o cercetare empirică. Fără îndoială. în special în situaţiile în care dorim să surprindem comportamente reale şi nu cele percepute. pp.4. de teren. În cazul articifialităţii prin experimentului. folosind o fişă de observaţie şi comportamentele nonverbale şi interacţiunile de grup care apar în cadrul unui focus grup. atâta timp cât putem analiza. AVANTAJE Cercetarea unor teme care pot fi dificil relevate cu alte metode Am construit anterior câteva exemple şi am arătat că pentru anumite subiecte de cercetare utilizarea metodei observaţiei se impune. Chiar şi în aplicarea unui chestionar cu ajutorul operatorului de teren se poate ataşa instrumentului principal de cerectare o fişă de observaţie unde operatorul notează reacţii ale subiectului chestionat. 356-358). Şi în cazul anchetei pe bază de chestionar putem proceda la 150 . adesea subiectul este influenţează modul în care subiectul se raportează la sarcinile cerute. fiind o metodă de Eliminarea colectare a datelor cu ajutorul simţurilor. după ce acesta a fost înregistrat folosind materiale audio-video. momentul din zi când a avut loc chestionarea subiectului şi alte detalii legate de contextul interacţiunii. poate infirma sau nuanţa pe altele. Totuşi. dar şi cercetarea subiecţilor „smuls” din mediul său obişnuit şi este adus în camere special în mediul lor natural amenajate pentru cercetare. Avantajele şi limitele observaţiei? Principalele avantaje şi limite ale metodei obervaţiei sunt analizate în detaliu de sociologul român Septimiu Chelcea (2001/2007. nu putem afirma că toate demersurile ştinţifice de a observa se desfăşoară în mediul natural al indivizilor. Un asemeanea demers poate susţine unele dintre concluziile care urmează analizei conţinutului discursiv al focus grupului. Cercetarea comportamentelor nonverbale recurge adesea la metoda observaţiei.7. acest demers al interviului.

potenţialii subiecţi sunt întrebaţi dacă au mai participat la o cercetare de acest tip în ultimii trei ani şi sunt excluşi din eşantion în caz afirmativ. Procedeul se poate folosi şi în cazul interviului. mai ales în cazul interviurilor. fără teama că subiecţii s-ar putea transform în experţi (aceasta însă doar în cazul în care cercetătorul nu îşi face simţită prezenţa). observarea aceluiaşi mediu se poate realiza longitudinal. menţinând acelaşi eşantion care este succesiv chestionat la intervale de timp dinante stabilite. În general. comparativ cu cele obţinute prin aplicarea 151 . dar nu numai. Şi totuşi. Aceasta pentru că vrem să liminăm subiectivitatea fiecărui observator prin dublarea datelor obţinute de acesta cu cele obţinute de un al doilea observator independent. În schimb. deşi principala dificultate este aceea că subiectul dezvoltă propriile euristici cu privire la ipotezele cercetării şi nu mai poate fi considerat „subiect naiv”. eşantionele obţinute prin metoda observaţiei sunt mici. sunt universuri investigate unde nu ştim la ce să ne aşteptăm ca observatori şi unde construirea unei fişe de observaţie bine structurate este dificil de realizat. dar şi pentru că un obervator individual are capacitate limitată de a observa şi se va limita la un ansamblu redus de unităţi investigate. Cu cât observaţia este mai structurată şi procedăm la un ansamblu de categorii de observat.studii longitudinale. cu atât cuantificarea se realizează mai uşor. Pentru a evita aceste lucruri. la Accesul la analize longitudinale intervale de timp reduse. procedând la o selecţie a universului investigat şi pierzând din vedere altele.

dimpotrivă. probabil că observarea mobilierului şi a modului de dispunere a acestuia în birouri şi săli de şedinţe este un indicator foarte bun al tipului de relaţii ierarhice care se stabilesc între şefi şi angajaţi: mesele rotunde îndeamnă la comunicare şi sunt specifice discuţiilor de pe poziiţii egale. mesele dreptunghiulare arată diferenţa de status şi sunt specifice relaţiilor puternic ierarhice. Necesitatea lucrului cu mai mulţi observatori antrenaţi Accesul în mediile 152 . fireşte subiecţii nu se Dificultăţile de cuantificare şi postcodificare a datelor vor mai comporta firesc. însă nu ni se permite accesul sau dacă ni se permite.anchetei pe bază de chestionar. Spre exemplu. tocmai datorită timpului şi resurselor umane şi financiare pe care le presupune această metodă. În aceste condiţii. natural. am putea dori să observăm cum se desfăşoară LIMITE întrunirile dintre şefi şi angajaţi într-o anume instituţie pentru a da seama despre stilul de conducere practicat.

Astfel. în spaţiul american. Dacă în încăpere apare un nou coleg (angajat) toţi ceilalţi mută automat mobilierul pentru a face loc corespunzător noului venit. funcţie etc. spaţiile de birouri unde lucraţi sau pe care le cunoaşteţi.) deţine întotdeauna mai mult spaţiu şi biroul cel mai bine poziţionat. „o poziţie bună” se câştigă şi nu se dobândeştede la sine. Orice nou venit nu antreneză „de la sine” schimbări în mobilierul încăperii. similar alcătuite sunt dispuse în mod uniform lângă pereţii camerei. E. Prin contrast. este încă deosebit de actuală.T. a psihosciologului american Edward T. Hall. Ultimul venit are întotdeauna cel mai înghesuit şi mai nesemnificativ birou şi persoana cu statusul cel mai înalt din încăpere (exprimat în vârstă. În ce model pot fi încadrate spaţiile de lucru din organizaţiile româneşti? Pe baza observaţiilor proprii descrieţi din punct de vedere al statusului şi nevoilor de comunicare ale angajaţilor. pentru a lăsa centrul încăperii liber pentru discuţiile de grup. să-şi facă loc singur. cu ajutorul observaţiei. diferenţe culturale de dispunere a mobilierului în spaţiul american şi. 153 . trebuind în schimb. Hall surprinde. „să-şi câştige un status”. respectiv.investigate. număr de ani de muncă. francez. Exerciţiu ! În lucrarea The Hidden Dimension (1966). care surprind relaţii de muncă diferite. birourile dintr-o încăpere. Această procedură de reglare a spaţiului construit semnalează personelor din conducere că noul venit a fost acceptat cu drepturi depline. în cadrul birourilor de lucru franceze. unul dintre pionierii studiilor despre rolul spaţiului construit în structurarea relaţiilor sociale.

Cercetările acestora presupuneau modalităţi de a pătrunde în universuri culturale total diferite de cele ale cercetătorului. Observaţia nestructurată (sau slab structurată) îşi are originile în metoda entografică promovată de antropologi precum Margaret Mead (1901-1978). distingem:  observaţia externă  observaţie continuă  În funcţie de gradul de selecţie al evenimentelor şi compotamentelor observaţie eşantionată din universul investigat: 4. comportamentele care se vor a fi înregistrate şi unităţile de observat observaţia  observaţia nestructurată precum şi regulile de selecţie ale acestora:  observaţia participativă După gradul de implicare al observatorului în universului investigat. Tipuri de observaţie  structurată După gradul de structurare al observaţiei. datele de observaţie fiind însoţite de interviuri cu 154 . care a descris în lucrările popoare multă vreme etichetate drept „primitive”.8. în sensul existenţei unei fişe de observaţie clar stabilite care să cuprindă categoriile.1.4.8. Bronislav Malinowsky (1884-1942).

volumul vocii. este căutatea a ceea ce este nou. primul pas în cadrul unei anchete sociologice de proporţii. Cercetătorul nu trebuie să „se lase furat” de diferenţele care „strigă” şi nici să filtreze faptele de observaţie prin intermediul propriului sistem de valori. nepotrivit cu mediul fizic şi persoanele care îi înconjoară în realitate. tipul de discurs.”) şi dezvăluie detalii personale despre viaţa şi munca lor. Peretz. Fiind vorba de universuri de cercetare noi. De reţinut! În România. apropiat observatorului: comportamentul subiecţilor în timpul utilizării telefoanelor mobile. sub conducerea lui Dimitrie Gusti (1880-1955). Un fenomen intersant în ultimii ani este comportamentul personelor care vorbesc la telefonul mobil: când sunt conectaţi la interlocutor. cercetătorii nu au pornit în observaţie cu un ansamblu de categorii predefinite. comportamentul nonverbal al acestora se reglează automat realativ la persoana cu care vorbesc „în mod virtual” şi devine. Liz Jones şi Bridget Somekh (2004) redau exemplul unei cercetări care foloseşte observaţia nestructurată. De la teorie la practică ! După cum remarcam deja. Alte pattern-uri de comportemnt pot fi la fel de uşor de observat dacă procedăm sistematic (p. a excentricităţilor. a fost aplicată în cercetările de teren conduse de Şcoala Sociologică de la Bucureşti. p. fiind centraţi pe ideea de secret şi mister (H. Pattern-urile sunt uşor de observat – vorbesc prea tare. complet diferite.Pleacă de la o teorie şi Observatorul în acest exemplu compară pattern-urile de 155 . Din exemplul prezenatat mai sus se pot suprinde caractersiticile observaţiei nestructurate: 1. realizând în special observaţii participative şi în multe lucrări observatorii s-au descrispe înşişi ca actori în universul investigat. analiza documentelor sociale... într-un mod care pare surprinzător pentru cei aflaţi în apropiere. ieşit in comun. în grade diferite. principalul pericol al observaţiei nestructurate.membrii marcanţi ai comunităţii. încep întotdeauna prin a spune unde se află („Sunt în tren. 27). 1998/2002. mai ales când este vorba de spaţii culturale diferite de cel din care provine cercetătorului. dar într-un mediu modern. Antropologii menţionaţi s-au implicat subiectiv în realităţile descrise.138). Am observat acest lucru pentru că este nou. de comentariile traducătorilor şi constituind. metoda etnografică – folosirea observaţiei complementar altor metode: interviul. de fapt.

Observarea sistematică a întâmplare”. Este clar că pattern-urile descrise sunt noi comparativ cu situaţia de comunicarea faţă în faţă. Cercetătorul fososeşte teoria adaptării la rol pentru a surpinde modalitatea prin care subiectul. realităţii investigate 156 . interpelat cu ajutorul telfonului mobil. renunţă la rolul de participant activ în universul real în favoarea unei participări „virtuale” care uimeşte pur şi simplu pe ceilalţi actori aflaţi în apropiere.încearcă să producă comunicere observate în cazul telefoniei mobile. 2. analiza a unu-doi subiecţi. Surprinderea a ceea ce este nou Chiar dacă nu este vorba de o observaţia structurată. cupattern- dezvoltarea teoriei uri de comunicare specifice altor situaţii sau altor mijloace de comunicare. nu este de natură să producă rezultate cu nivel ridicat de generalitate. Aşadar. observaţia ştiinţiică structurată sau slab structurată este un proces derulat sistematic şi nu „la 3. situaţia de comunicare cu ajutorul telefoniei fixe sau comunicarea cu ajutorul internetului. fără un procedeu de selecţie a acestora şi derularea observaţiei pe mai multe zile.

Pentru a exemplifica.8. se pot realiza comparaţii între clase şi. a fost testată empiric pe clasele de elevi şi a dovedit o fidelitate ridicată a codificărilor inter-observatori (aceasta însemnând diferenţe minime între codificările realizate asupra aceleaşi clase de observatori neutri. Liz Jones şi Bridget Somekh (2004. Fişa de observaţie poate fi utilizată atât în cercetările de teren. Este tipul de observaţie care foloseşte o fişă de observaţie – un sistem de categorii de observaţie care sunt stabilite anterior actului de observare propriuzisă.). Flanders (1970) pentru a analiza interacţiunea dintre profesori şi elevi în sal de clasă (vezi lucrarea lui Flanders: Analyzing Teaching Behavior).A. p. Redăm mai jos categoriile care cuprind această fişă. „tăcere”. Sarcina observatorului este de a bifa în căsuţele care corespund celor trei categorii: „ce spune profesorul”. inevitabil. cât şi în cele de laborator (spre exemplu în analiza comportamentelor participanţilor în cadrul unui focus grup) şi cuprinde categorii de comportament (sau categori discursive) care urmează a fi observate la unităţile investigate (indivizi singulari. influenţate. grupuri etc. prezintă fişa de observaţie (sau ghidul de observaţie) numită Flanders’Interaction Analysis Categories (FIAC). Ce spune profesorul Răspuns accept laudă şi ă* încurajeaz emoţiil ă e Ce spune elevul RăsIniţi puns ativă Iniţiativă acceptă şi utilizeaz ă ideile elevului pune pred întrebă ă ri Tăcere Tăcere sau confuzie dă Critică disau recţii manifest ă autoritat e * acceptă şi clarifică o anumite atitudine sau tonul emoţioal al elevului Fişa de observaţie propusă. între profesorii care predau în cadrul aceluiaşi ciclu şcolar. avem nevoie de înregistrarea audio-video a interacţiunii din clasă între profesor şi elevi. respectiv. pe baza căruia observatorii pot realiza codificarea. independenţi). în acord cu subcategoria unde se poate încadra situaţia observată. 157 . de expectanţele cercetătorului. La final. respectiv.4. „ce spune elevul”.2.139). În acest caz. la fiecare 5 secunde. Observaţia structurată. construită de cercetătorul american N. cuprinzând cele 10 sub-ctegorii.

alocându-i mai multe subcatgorii comparativ cu cele ale elevului. durata observării. eliminarea sau introducerea de noi categorii se poate realiza şi după explorarea universului investigat şi este greu de stabilit un sistem de categorii stabil. vom prezenta un exemplu construit cu scop didactic: analiza comportamentului vizitatorilor unei expoziţii. Ajustarea fişei de observaţie. distingând între întrebările închise care solicită un rsăpuns punctual sau reamintirea unei informaţii punctuale. pentru a uşura munca observatorului. Exerciţiu de reflexie! Grila de observaţie prezentată mai sus. N. şi întrebările deschise care presupun formularea unui răspuns complex din partea elevilor. ora. circumstanţele sau aspecte legate de context prezente la momentul observării (dup caz – temperatura. În continuare.A. cronometru etc. locul desfăşurării observaţiei.Să analizăm împreună. sau putem proceda la construirea unei fişe de observaţie proprii. ceas. cu nuanţarea. După cum se poate vedea. în funcţie de obiectivele cercetării. pe care le putem nunaţa în acord cu obiectivele noastre de cercetare. chiar subcategoria „pune întrebări” poate fi nuanţată. poate fi îmbunătăţită. În plus. deşi omologată internaţional. De menţionat că fişa propriuzisă trebuie să fie prezentată sub formă tabelară. iar acesta trebuie să poate nota în fişa astfel contruită: data.) 158 . alte modificări intervenite) şi aparatele care au ajutat la procesul observării (aparatură audio-video. iluminatul. Flanders a acordat mai mare atenţie comportamentului discursiv al profesorului. înainte de a realza pretestările ale grilei de observaţie. zgomotele. putem apela la fişe de observaţie lansate de alţi cercetători. După cum am văzut.

dacă sunt însoţiţi sau singuri etc. solicitarea de lămuriri etc. tip de îmbrăcăminte. categoria de vârstă.)  Comportemente imediat următoar vizitei (ex. exponatul care a suscinat cel mai mare interes. exponatul care a suscitat interes minim etc. vizitarea magazinului de suveniruri.)  Aspecte legate de modul de vizitare (timpul mediu petrecut în fiecare sală a expoziţiei.Scopul observaţiei Analiza modului în care vizitatorii se raportează la expoziţie şi la exponatele din cadrul său Ce observ?  Particularităţi ale vizitatorilor (ex. nivel al atenţiei. categoria de gen. Timpul mediu petrecut în dreptul fiecărei exponate Indici sub 10 secunde Timpul mediu petrecut în fiecare sală a expoziţiei sub 1 minut între 10 şi 30 secunde între 1 şi 5 minute 2 între 30 şi 60 secunde între 6 şi 10 minute 3 peste 60 secunde peste 10 minute 4 1 Exponata la care s-a oprit cel mai mult Exponata la care s-a oprit cel mai puţin Numărul de comentarii pozitive Numărul de comentarii negative 159 .) Care vor fi unităţile observate?  Individul singur – unitatea 1 Două persoane care vizitează expoziţia împreună – unitatea 2 Cum va fi structurată fişa de observaţie? În exempul următor vom prezenta fişa pentru dimensiunea „aspecte legate de modul de vizitare”.

adoptă valorile şi normele acestui grup. grupului respectiv.72-73). observator participant sau simplu observator. neutre. Imposibilitatate „desprinderii” cercetătorului de universul din care a făcut parte. În cazul observaţiei participative. Acesta se integrează în mediul de viaţă al grupului studiat. Observaţia se desfăşoară fără ca cercetătorul să-şi prezinte intenţile sau Participantul total să dea detalii grupului analizat despre scopurile cercetării. Observaţia externă versus observaţia participativă. împrietenindu-se cu membrii acesteia.În exemplul prezentat aici. cercetătorul ia parte la viaţa comunităţii sau grupului pe care îl observă şi este integrat. statusul acestuia poate fi: total participant. a relevant şi partcularităţile observaţiei participative: 1) umărirea vieţii de zi cu zi a 160 . asigură reprezentivitatea datelor. pentru a formula concluzii de pe poziţii neutre. aflată la periferia oraşului Boston. în funcţie de poziţia adoptată de observator sunt prezentate pe larg de cercetăorul francez Henri Peretz (1998/2002. rămasă exemplară în literatua de specialitate. constituie principala limită a unei asemenea observaţii.8. În plus. Acestă distincţie se referă la situarea observatorului faţă de universul investigat. notele de observaţie. învaţă limba şi obiceiurile şi are oportunităţă reduse de a se detaşa ulterior de grupul cercetat pentru a formula concluzii obiective. Caractersiticile observaţiei participative. A închiriat o cameră de la o familie de italieni. a învăţat limba italiană şi a observat caractersticile unei bande de tineri italieni. Selecţia subiecţilor care urmează a fi observaţi. pp. 4. Observaţia devine sinonimă spionajului. Înregistrarea vizitei subiecţilor folosind camere video ar putea uşura munca cercetătorului şi ar evita evidenţierea acestuia în câmpul de observaţie.3. dacă observatorul este descoperit. un ceas cu cronomentru este absolut necesar. În funcţie de gradul de implicare al observatorului. Cercetarea sa. participant observator. Celebră pentru acest tip de observaţie este lucrarea cercetătorului american William Foote Whyte – Street Corner Society: The Social Structure of an Italian Slum (1943) care a analizat viaţa unei comunităţii de italieni. într-o numită măsură. astfel colectate trebuie clarificate imediat ce observatorul a încheiat procesul observării unui subiect. spre exemplu conform unui pas statistic.

Cercetătorul nu îşi ascunde intenţia de a cerceta. El afirmă deschis intenţiile şi scopul cercetării. Implicarea sa în cadrul acrivităţilor grupului este minimă. 2) construirea de teorii sau nunţarea unor teorii existente. Chelcea.persoanelor observate şi nu a ceea ce iese din comun. posibilitatea de a realiza acest lucru din 161 . 2001/2007. 369). teorii care insistau pe dezorganizarea socială la periferia oraşelor americane în anii ‘40. pentru a avea acces la informaţiile dorite. Observatorul cunoaşte mediul din interior. după cum am arătat. dar care a câştigt prietenia şi acceptul acestuia. Cercetătorul American a arătat că în cadrul acestor bande de tineri există reguli specifice şi o organizare ierarhică intensă. chiar dacă nu în forma acceptată de cultura majoritară. p. sperând să fie sprijinit de membri ai grupului analizat. avem la dispoziţie. o persoană exterioară mediului observat. dar Participantul necesară. Aceasta deoarece observatorul este introdus în unviersul cercetat ca prieten. când a analizat structura bandelor de tineri italieni de la periferia oraşului Boston. scopurile cercetării sunt cuprinse în activităţile sale de participant. Cercetătorul este în acest caz în primul rând observator şi doar în secundar participant la activităţile grupului. subliniind aici flexibilitatea abordării şi accentual pe descrierile comprehensive şi exhaustive (vezi S. El rămâne un „străin”. fiind un acord implicit între subiecţi observaţi şi cercetător. Mai degrabă în această postură s-a aflat cercetătorul american William Foote Whyte. a ceea ce „şochează”. observator Este observaţia specifică mediului artificial şi de laborator. însă detalile cercetării sale. Când observăm ceea ce se întâmplă în cadrului unui fous grup. dar are acces doar la informaţiile pe care mediul îşi propune să i le prezinte. 3) faptul că este vorba de adoptarea unor strategii diferite în funcţie de universul investigat. Lucrarea lui William Foote Whyte a nuanţat teoriile privind relaţia dintre centru şi periferie care dominau sociologia urbană americană. marcaţi de migraţia puternică a italienilor.

aspect care poate influenţa mai puţin comparativ cu un observator care este prezent fizic în sala rezervată cercetării. de asemenea la o observaţie externă.spatele unei oglinzi unidirecţionale. Aşadar. însă prezenţa observatorilor este difuză pentru participanţi. Putem ascunde subiecţilor faptul că vor fi observaţi? Avem voie să face acest lucru? Ce parte din obiectivele şi elementele cercetării este necesar să fie divulgate şi ce anume trebuie să rămână secret? Dincolo de acestea. statutul observatorului nu este unul total ascuns. se ridică serioase probleme deontologice. Dacă procedăm la a observa subiecţii în mediul lor natural. Observatorul ca participant Observator simplu De la teorie la practică. Aşadar. menţinându-se. în acelaşi timp. Personal consider că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a urmări 162 . fără să fie influenţaţi în comportementele lor de prezenţa observatorului. procedăm. cu statutul cercetătorului de simplu observator. observaţia în care cercetătorul are statustul de simplu observator este tipul ideal al observaţiei externe. în legătura cu gradul de implicare al cercetătorului. Putem deci vedea subiecţii fără ca aceştia să ne observe la rându-le şi deci. din punct de vedere al dimensiunii intern – extern faţă de mediul observat. datorită faptului că acesta nu intervine şi nu poate influenţa comportamentul mediului observat. subiecţii ştiu că ceea ce fac şi modul în care răspund va fi analizat de observatori necunoscuţi. cum anume vom cere permisiunea subiecţilor? Menţionam anterior că în cazul focus grupului subiecţii ştiu că vor fi filmaţi şi li e cere permisiunea de a se face acest lucru. detaşarea şi neutralitatea notelor de observaţie. Reflectaţia asupra rolului observatorului Aş adăuga că. folosind mijloace de înregistrare şi fără a ne face simţită prezenţa.

cu analiza mişcărilor necesare. personal cred că orice observaţie continuă are în vedere o selecţie fie şi datorită incapacităţii noastre biologice de a înregistra cu ajutorul simţurilor toate informaţiile din mediul supus observării.4. Când am prezentat indicatori posibili pentru o fişă de observaţie structurată într-un muzeu. selectăm practic un număr mic de actori sociali pe care îi urmărim pe parcursul întregului moment care ne interesează (se analizează momente cheie din viaţa grupuluirespectiv).8. respectiv. tocmai pentru că am estimat dificultăţi suplimentare şi posibile restructurări ale fişei de observaţie. excluzând din cadrul unităţilor de observare grupurile de vizitatori. în cadrul acestuia. versus un observator necunoscut. Acest tip de observaţie este tipică grpurilor mici şi comunităţilor restrânse.  se stabilesc intervalele dintre diferitele observaţii instantanee 11 Frederick Taylor. de-a lungul tuturor actorilor implicaţi. ponderea fiecărei operaţii în unitatea de timp şi faţă de întreg şi apoi se compară ceea ce se observă cu ceea ce era prevăzut a a se realiza.influenţa unui observator prezent fizic. Aceste principii sunt cunoscute sub denumirea de taylorism. am susţinut ideea unui pas statistic pentru a stabili comportamentele căror vizitatori vor fi înregistrate proriu-zis în fişa de observaţie construită. dar anunţat. Observaţia  numită şi „tehnica inspecţiei”  este folosită cu succes în observarea muncii subiecţilor în oganizaţii. în cazul analizei grupurilor. autorul lucrării The Principles of Scientific Management (1911) s-a referit la standardizarea fiecărui proces de producţie. Procesul presupune despărţirea unui proces de producţie în sarcini simple care să poată să fie executate cu uşurinţă de muncitori necalificaţi. care pot duce la creşterea eficienţei muncii. 12 Termenul a fost folosit pentru a denumi metodele folosite de Henry Ford în industria automobilelor. 4. Observaţia continuă versus observaţia eşantionată Când realizăm o observaţie continuă. am procedat la o restrângere a universului investigat şi. Aşadar. Avem deci de a face cu selecţia unor momente care vor fi observate în profunzime. asupra rezultatelor obţinute. fiind tributară tailorismului11 şi fordismului12 eşantionată începutului de secol XX  se stabileşte lista fiecărei operaţii care trebuie să fie efectuate. 163 . m-am oprit la indivizi care vizitează expoziţia muzeului singuri sau împreună cu un altul. asupra comportementelor subiecţilor analizaţi. şi condiţiilor de muncă. Dinstincţia dintre „eşantionat” şi „continuu” nu trebuie să o considerăm în mod absolut şi.

ţinând însă cont de efectul de facilitare şi. Principiile taylorismului şi fordismului au fost însă rafinate de managementul modern şi studiile contemporane din cadrul sociologiei organizaţiilor. prezenţa auditoriului generând scăderea performanţei. Acest fenomen. dacă sunt în prezenţa unui auditoriu (unor indivizi care îi observă sau îi evaluează). respectiv. de inhibare socială. se produce inhibarea socială. Triplett a efectuat pentru prima dată exprimente cerând subiecţilor să rotească mulinete (sarcină simplă. precum şi procentul lor în cadrul procesului ca întreg. Alegerea intervalelor de observare urmează procedeul pasului statistic cu divizarea timpului alocat observării la numărul de activităţi care vor fi analizate. acelaşi care observase că subiecţii performează superior sarcini simple. De reţinut! Trebuie spus că rolul observaţiei eşantionate a fost pus în evidenţă de unul dintre primii exeprimetalişti din psihologia socială.Atenţie!. N. observaţia eşantionată poate fi utilizate în studiul unor activităţi variate. numit ulterior facilitare socială devine deosebit de important când discutăm despre influenţa observatorului asupra comportmentului observaţilor. în care fişa de observaţie cuprinde mulţimea operaţilor (din cadrul muncii) care vor fi analizate. Observaţia eşantionată este un tip de observaţie structurată. 164 . Subiecţii au obţinut performanţe superioare în situaţia „împreună” şi chiar în situaţa în care erau în prezenţa altora „pasivi”. rutinieră) singuri sau împreună cu alţii. Norman Triplett (1934). de asemenea timpul aşteptat pentru desfăşurare. În concluzie. rutiniere. evidenţiindu-se şi fenomenul complementar: dacă sarcina este însă complexă. Efectul a fost cercetat ulterior în legătură cu alte sarcini simple rutiniere.

) Tabelul 4. unde sociologia a cunoscut o dezvoltare fără precedent (100 dintre cele 1000 de cursuri universitare de sociologie se predau aici. Ernest Burgess. cutii de bere goală etc. Herbert Blumer. după analiza fiecărei unităţi cuprinse în materialul înregistrat (fiecăre bloc). Erving Goffman (vezi P. în 1909) şi unde s-a editat pentru prima dată prestigioasa revistă americană The American Journal of Sociology. vom analiza o cercetare condusă de Robert J. Albion Small. adulţi certându-se etc. ca segment construit şi delimitat pe o anumită parte a străzii. Raudenbush (1999). 5) 20 % latino şi 20% negri. cercetare care urmărea studiul dezordinii sociale în cadrul marilor aglomerări urbane13. în jurul departamentului de sociologie de la Universitatea Chicago. Dobrescu şi A. După stabilirea zonelor care urmau să fie observate. Cercetarea s-a realizat în oraşul Chicago şi a presupus observarea locurilor publice folosind o fişă de observaţie bine structurată şi în acord cu reguli specifice de observare şi înregistrare. Printre reprezentanţii de seamă ai Şcolii de la Chicago s-au numărat: William Thomas. Stephen W. În acest fel s-au putut realiza comparaţii pentru zonele selectate şi s-au putut propune măsuri specifice de intervenţie. în spiritul Şcolii de la Chicago. Park. un total 23816 blocuri fiind filmate şi ulterior analizate conform unei fişe de observaţie. 3) peste 75% latino. 2) peste 75% albi. 13 Şcoala de la Chicago s-a format la începutul secolului XX. S-au analizat 343 zone ale oraşului care alcătuiau ceea ce cercetătorii au numit neighborhood clusters. 6) 20% albi şi 20% negri. Bârgăoanu. Pentru stabilirea acestora cercetătorii au luat în considerare raportul procentual dintre diferitele grupuri etnice/rasiale: 1) peste 75% negri.) şi 2) aspecte sociale (spre exemplu: bande de tineri. Everett C. unitatea observată a fost blocul (clădirea). cei doi cercetători americani s-au reverit la: 1) aspecte fizice (spre exemplu gunoi menajer pe stradă.1 arată pentru ce categorii a fost înregistrată prezenţa sau absenţa.De la teorie la practică – exemplul unei cercetări pe bază de observaţie eşantionată ! Pentru a ilustra rolul eşantionării în cadrul observaţiei structurate. s-au alcătuit rute ale deplasării observatorilor. George Herbert Mead. Astfel. 4) 20% latino şi 20% albi. În ce priveşte dezordinea socială. Huges. Sampson. S-au folosit materiale specifice audio-video. aproximativ 120 de blocuri pentru fiecare rută stabilită în interiorul zonei respective. fiind filmate în medie 298 de blocui pentru fiecare zonă. consumul de alcool în public. 2003) 165 . mucuri de ţigări. Robert E.

Pentru observatorul neiniţiat. pe cât posibil situaţia aşa cum se prezintă ea şi nu remarci sau reinterpretări al cercetătorului. trebuie să înregistrăm fapte şi nu opinii ale observatorului despre acestea.W.1. relevant pentru cercetări ulterioare. eşantionată sau continuă. externe sau participative. de a stabili ce poate fi esenţial.Tabelul 4. orice cercetare începe cu o observarea atentă a mediului care urmează a fi cercetat. selecţia din universul investigat se poate realiza haotic. Observaţia ştiinţifică sistematică. În plus. De reţinut! În general. structurată sau mai puţin structurată face parte dintre metodele calitative care ajută un cercetător bine pregătit şi poate confuza un amator. Prima sarcină a cercetătorului este de a „face ordine”. Cercetătorii americani au urmărit să demonstreze că dezordinea socială nu este specifică doar cartierelor unde predomină un anumit grup rasial ci. o asemenea abordarea permite măsuri specifice.J. Indicatori folosiţi de R. conducând fie 166 . După cum am observat atât în cazul observaţiei structurate cât şi în cazul cele slab structurate. sub diverse forme. şi S. Raudenbush (1999) pentru a defini dezordinea socială Dimensiunea 1: aspecte fizice Dimensiunea 2: aspecte sociale Ţigări pe stradă Adulţi care pierd vremea Gunoi menajer pe stradă Consum de alcool în public Cutii de bere goale Bande de tineri Urme de Graffiti Fumat sau consm de droguri în public Graffiti total Adulţi certându-se Maşini abandonate Vânzare de droguri Prezervative Prostituţie în stradă Ace/seringi Mesaje politice Se relevă astfel rolul stabilirii rutelor pentru cercetările bazate pe metoda observaţie care au în vedere spaţii geografice largi şi formularea unor criterii în legătură cu scopurile cercetării de selectare a zonelor care vor fi investigate. în forma ei participativă sau externă. se regăseşte şi în zonele considerate „sigure”.

Care este specificul observaţiei eşantionate? Termeni cheie observaţie observaţie continuă 167 . Care sunt limitele şi avantajele folosirii observaţie ca metodă de cercetare? 24. Care este specificul cercetării pe bază de observaţie? 23. clasificări. aşteptărilor şi prejudecăţilor noastre. Câte tipuri de observaţie întâlnim şi cum sunt ele astfel clasificate? 25. De asemenea redactaţui final fişa de observaţie.la o colecţie de excentricităţi. fie la un ansamblu de fapte care nu permit generalizări. Care poate fi rolul observatorului relativ la universul observat? 28. spuneţi cum anume se va desfăşura observaşţia şi cum veţi selecta subiecţii observaţi Întrebări recapitulative 22. Cunoaşterea specificului metodei observaţiei ştiinţifice şi a particularităţilor fiecărui tip de observaţie prezenate aici ne asigură că ceea ce am observat poate spune ceva despre realitatea investigată şi nu este o simplă reflectare a valorilor. Ce putem spune despre observaţia participativă 27. Aplicaţie Construiţi o fişă de observaţie care să stea la baza investigării comportamentelor vânzăzorilor într-un lanţ de mangazine de aparatură electro-casnică. ierarhii. Precizaţi care sunt întrebările de cercetare şi eventual ce ipoteze de cercetare aveţi în vedere. La ce se referă observaţia structurată? 26.

Peretz Henri [1998] (2002). Paul şi Bârgăoanu.. Liz şi Somekh.139-143). Londra: Sage Publications. vârstă) Aspecte legate de modul de vizitare (timp petrecut. 603-651. Metodologia cercetării sociologice. Research Methods in the Social Sciences (pp. 58-83. însoţitori. Dobrescu. The American Journal of Sociology. Bridget (2004). Iaşi: Instiutul European. Robert J. Bucureşti: Editura Economică. (1999). •Ce vreauTe? Mărimea şi structura grupului grupului Particularităţi ale grupului (tip de îmbrăcăminte. Observation. reacţii verbale şi nonverbale) Comportamente imediat următoare vizitei să verv? Mărimea şi structura grupului grupului Particularităţi ale grupului (tip de îmbrăcăminte.fişă/ghid de observaţie observator ca participant participant ca observator observaţie structurată observatori independenţi şi reliabilitatea codificărilor unitate observată momentul observaţiei observaţie nestructurată observaţie participativă observaţie externă observaţie eşantionată Bibliografie Chelcea. 103 (3). Raudenbush. Sampson. Metodele în sociologie. 1. Septimiu [2001] (2007). Systematic Observation of Public Spaces: A New Look at Disorder in Urban Neighborhoods.). Jones. Şcoala de la Chicago. însoţitori. nivel al atenţiei. Alina.Observaţia. 1-2. Sociologie Românescă. vârstă) 168 . Stephen W. În Cathy Lewin (ed. (2003).

reacţii verbale şi nonverbale) Comportamente imediat următoare vizitei 169 . nivel al atenţiei.Aspecte legate de modul de vizitare (timp petrecut.